Monografia caterdralei din Huși

Ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Catedrala Episcopală „Sfinții Apostoli Petru și
Pavel” din Huși este una dintre cele mai vechi biserici din Episcopia Hușilor. A fost ridicată în
anul 1495, ca biserică a curții domnești de la Huși.
Potrivit unei legende locale, zugrăvită în interiorul bisericii actuale și susținută de numeroși
istorici, toponimul Huși își are originea în „boierul Husul”, care a trăit pe aceste meleaguri prin
secolul al XV-lea. Urmașii acestuia ar fi construit prima biserică din localitate, din lemn, care a
dăinuit până în anul 1459.
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504) este cel
care numește localitatea „târg” (1487), construind aici o
curte domnească și o biserică, în anul 1495, cu hramul
„Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Fiind biserică de curte,
nu a fost înzestrată cu nicio proprietate.
În anul 1598 lua ființă a patra eparhie a Moldovei,
Episcopia Hușilor, întemeiată de domnul Ieremia
Movilă (1595-1600; 1600-1606), ce avea jurisdicție de
o parte și de alta a Prutului. Cu această ocazie, Biserica
„Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost aleasă drept
Catedrală Episcopală, domnul înzestrând-o cu multe
averi.
Prima restaurare capitală a avut loc în timpul Episcopului Inochentie (1752-1782), între anii
1753-1756, care „a făcut altă episcopie mai întemeiată și mai frumoasă, după cum a fost mai
înainte, împodobindu-se și cu cele trebuincioase ale ei”. Din vechea ctitorie s-a mai păstrat doar
pisania originală, săpată în marmură. Potrivit noii pisanii, biserica a fost sfințită în ziua de 9
ianuarie 1756. Drept recunoștință, Episcopul Inochentie a fost înmormântat în biserică, lângă
tronul arhieresc.

Pisania lui Veniamin Pisania pusă de Ep.

 Costachi 1793 Grigorie Leu 1945
Biserica are de suferit în urma cutremurului din 14/26 octombrie 1802, iar restaurarea
constituie una din priorităţile noului ierarh, Meletie Lefter Brandaburul, care, după demolarea
turnurilor şi zidurilor la nivelul ferestrelor, reface edificiul bisericesc, lipsindu-l de cupola
centrală prezentă la vechiul lăcaş, înlocuită cu o „cubea trasă din acoperământ”, ridică turnul
clopotniţă. În noua înfăţişare, biserica se menţine până la 1863, când este reînnoit acoperământul
şi eliminată „acea cubea, ce da Bisericii o formă neplăcută”.
În vremea Episcopului Conon Arămescu-Donici (1902-1912), s-a construit pridvorul deschis pe
latura sudică a bisericii și s-au construit cele două veșmântării, de o parte și de alta a Sfântului
Altar.
În data de 5 februarie 1949, regimul comunist ateu a desființat Episcopia Hușilor, teritoriul
acesteia fiind unit cu cel al Episcopiei de Roman, sub denumirea de Episcopia Romanului și
Hușilor. Sediul fiind la Roman, biserica din Huși a rămas ca lăcaș al Mănăstirii „Sfinții Apostoli
Petru și Pavel”, singurul aşezământ monahal rămas nedesfiinţat.
În anul 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va reactiva Episcopia Hușilor, biserica
redevenind Catedrală Episcopală.
Zidul de incintă, din cărămidă, a fost ridicat între anii 1826-1848, de către Episcopul Sofronie
Miclescu, și refăcut în timpul Episcopului Nifon Criveanu, în anul 1938, când s-a construit și
actualul turn clopotniță, după planurile arhitectului D. Ionescu-Berechet.
Turnul clopotniță este situat la intrarea în incintă, pe latura de est, pe locul vechii porţi ce data
din timpul lui Petru Rareş, refăcută de Episcopul Sofronie Miclescu în anul 1849. Este construit
pe patru nivele, iar accesul se face printr-o boltă cu dechidere în arc. Încăperea care adăpostește
clopotnița este marcată, în exterior, printr-un registru de ocnițe în acoladă; aici se află un clopot
de aproape două tone, turnat după modelul celui lucrat la Kiev pentru biserica domnească din
Bârlad, de către domnul Vasile Lupu.
Pe fațadele turnului clopotniță găsim icoanele în mozaic ale ocrotitorilor Catedralei Episcopale și
ai întregii Eparhii: Sfinții Apostoli Petru și Pavel pe fațada estică și Sfânta Mare Muceniță
Chiriachi pe fațada vestică.
Între anii 1826-1849, la inițiativa Episcopului Sofronie Miclescu, au fost construite o serie de
chilii, renovate de Episcopul Nifon Criveanu, în anul 1934. În aceste chilii a funcţionat şcoala de
cântăreţi bisericeşti (1846-1859, 1892-1939) şi seminarul teologic (1851-1859, 1919-1931).
Peste aproape jumătate de secol, între 1982-1983, Episcopul Ioachim Mareș, pe când era vicar
administrativ al Episcopiei Romanului şi Huşilor, a organizat, în încăperile fostului Palat
Episcopal, un „Muzeu bibliofil, de icoane şi obiecte bisericeşti”, în care au fost expuse cele mai
valoroase tipărituri, icoane și obiecte de cult vechi, care fac parte din patrimoniul cultural
național, adunate de la toate parohiile din judeţul Vaslui, precum şi „Colecţia de carte veche
bisericească”. Din anul 2004, Muzeul și Colecția, sub denumirea „Muzeul Eparhial Huşi”,
funcţionează într-un spaţiu special amenajat, într-o clădire de la sfârşitul secolului al XIX-lea –
Casa „Mihai Berea”, edificiu complet restaurat prin strădania Episcopului Ioachim Mareş.
În incintă, în apropierea bisericii, se află statuia Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, lucrată de
sculptorul Gheorghe Alupoae în anul 1995. De asemenea, în parcul de pe latura de est a
Catedralei, se poate observa un monument ridicat în cinstea Episcopului Veniamin Costachi, cel
care va ajunge apoi Mitropolit al Moldovei.

Pictura:
Urmând Episcopului Inochentie în scaunul chiriarhal de la Huși, Episcopul Iacob Stamati
(1782-1792) a înzestrat biserica cu o nouă catapeteasmă (1784), pictată de zugravul Nicolae
Moscovli, cu un clopot mare și o serie de veșminte lucrate la Veneția. Tot de numele Episcopului
Iacob Stamati se leagă și Reședința Episcopală din incintă.
Episcopul Ioachim Mareș (1996-2009) a restaurat sfântul lăcaș și turnul clopotniță. De asemenea,
prin implicarea sa, s-a realizat pictura murală și iconografică, aceasta fiind executată de pictorul
Dumitru Bănică. S-au confecționat catapetesma și întregul mobilier, de către profesorul
Alexandru Huțanu, s-a pardosit biserica cu marmură și a fost împodobită cu candelabre și obiecte
de cult.
Astfel, între anii 1941-1945, a fost reclădită turla, s-au refăcut pictura, de către pictorul D.
Hornung, după planul iconografic întocmit de profesorul universitar I.D. Ștefănescu, și
catapeteasma de către maestrul Pavel Cheleș. Catedrala a fost resfințită, în ziua de 29 iunie 1945.
Alte lucrări, mai deosebite prin amploarea lor, s-au efectuat pe vremea Episcopului Silvestru
Bălănescu (1886-1902). Prin sârguința acestui ierarh, s-a redat bisericii episcopale înfățișarea de
pe vremea Episcopului Inochentie, adăugându-i-se cea de a doua turlă (1891). Sfântul lăcaș a fost
pictat acum, în ulei, de cunoscutul pictor Gheorghe Tăttărescu care, cu câțiva ani mai înainte,
executase picturile de la Catedrala Mitropolitană din Iași.
Printre picturile realizate de Grigore Popescu se numara si cele reprezentand ciclul vietii Maicii
Domnului, precum si portretele unor sfinti importanti din Biserica Ortodoxa Romana. De
asemenea, pictorul a creat și o serie de icoane de mari dimensiuni care decoreaza peretii
catedralei.

Bibliografie:
1. https://episcopiahusilor.ro/catedrala-si-ansamblul-episcopal-husi
2. https://www.wikiwand.com/ro/Catedrala_Episcopal%C4%83_a_Hu
%C8%99ilor#Imagini
3. Restaurarea Catedralei din Huși după cutremurul din 1940, Bârlad, Atelierele Grafice
Neculai P. Peiu 1945.