BISERICA DE LEMN SF.

NICOLAE

Biserica de Lemn „ Sfântul Nicolae ”, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae şi hramul

Buna Vestire, este un document original şi autentic de istorie şi arhitectură, unul dintre cele
mai reprezentative monumente din Ialomiţa, înscris pe Lista monumentelor istorice la poziţia
IL-II-m-A-14075.
Istorie. Descriere. Patrimoniu

Prima atestare documentară a Bisericii de lemn „Sf. Nicolae” o reprezintă lespedea de

piatră aflată în pridvorul bisericii, ce datează din anul 1737 şi aparţine ctitorului acesteia,
boierul Răducan Târcă, împreună cu moşnenii proprietari ai pământului. Pe lespedea de
mormânt sunt înscrise cu caractere chirilice în relief: „Subt această piatră odihnescu oasele
robi lui Dumnezeu Chirca Stana Dragomirri Zafta Dumitraşco Petco Gheorghe Tudorache
Dobra Maria Tudoria şi copii Voica Păunia Dragomir Dumitraşco Velica Maria Tudora Stan
Pena Matei Rada i Cucea Dumitra Dobra Zamfira Ivan Zaharia Pavel 1737 ”.
În 1775 este menţionată documentar înfiinţarea în Biserica de la Poiana de Jos a unei
şcoli cu doi preoţi şi un dascăl.
Fondul vechi de icoane şi uşile împărăteşti datează din secolele XVIII-XIX.
În jurul anului 1900, biserica este scoasă din cult.
În anii '50, din cauza inundaţiilor biserica a fost aproape definitiv abandonată. Sătenii
i-au refăcut acoperişul frânt de furtună. De la biserică au fost înstrăinate uşile de la
catapeteasmă, icoanele, cărţile vechi, clopotul.
La iniţiativa şi prin strădania domnului Răzvan Ciucă (director al Muzeului Judeţean
Ialomiţa în perioada 1977-1980, 1984-1989, 2001-2002 şi director al Muzeului Agriculturii,
în perioada 1990-2011), în 1979 biserica a fost mutată de la Poiana de Jos şi a fost refăcută la
Poiana de Sus, iar în anul 2000 a fost strămutată la Slobozia, în parcul Muzeului Agriculturii,
unde a fost resfinţită la 17 decembrie de P.S. dr. Damaschin Coravu, Episcop al Sloboziei şi
Călăraşilor. Astfel, s-a născut o nouă parohie -”Sf. Nicolae”, al cărei preot paroh este Dragoş
Gabriel Stanciu.
Bolta bisericii, fiind deteriorată, a fost refăcută şi pictată în 2001 de artistul Ion
Nicodim, în tehnica ulei pe pânză – o alegorie la tema Euharistiei, tot el fiind şi autorul
candelabrului, sculptat în lemn de stejar (Heruvimi ţinând în mâini făclii).
Icoanele din registrele superioare ale actualei catapetesme, uşile diaconeşti şi
prăznicarele sunt realizate de pictorul Ion Grigorescu în perioada 2003 - 2004.
 Pisania, cioplită în lemn, a fost realizată de artistul Gabriel Manole.
Biserica „Sf. Nicolae” este construită în sistem Blockbau: pereţii sunt alcătuiţi din
cinci „blăni”(bârne) de stejar suprapuse orizontal şi îmbinate la capete în „ţincuri”(cheotori).
Cioplirea şi îmbinarea „blănilor” s-au făcut cu barda şi cu securea. Sub streaşină, capetele
grinzilor transversale (fixate pe bârnele orizontale prin plătuială şi chertură) şi căpriorii
prelungiţi în afară, formează un sistem de susţinere ce are şi un efect decorativ. Acoperişul din
şindrilă este unic pentru toată clădirea, cu excepţia turnului.
Planul bisericii s-a păstrat intact: navă dreptunghiulară alungită (16,10 x 6,30 m),
continuată cu o absidă (altarul) cu patru laturi dispuse într-un contur semicircular. Intrarea se
face printr-un pridvor deschis, continuat cu pronaosul (tinda femeilor), naosul şi altarul, cu o
mică fereastră dispusă în axul bisericii. Bolta naosului şi a altarului are formă semicilindrică,
sprijinită pe arcuri-nervuri şi tăvănită cu scânduri de brad. Iniţial în biserică au fost dale de
piatră, dar s-au păstrat doar la solee. La strămutare au fost înlocuite cu duşumea de scândură
de brad. Principalul element decorativ îl constituie brâul în torsadă („Funia”, „Sânul lui
Avraam”, „Veşnicia”) sculptat de-a lungul „blănii” mediane, continuitatea acestuia fiind
întreruptă de ferestre şi de absida altarului. Pridvorul are şase stâlpi cu capiteluri sculptate şi
arcade în acolade la grinzi. Portalul uşii de la intrare este ornamentat cu ancadramente şi o
cruce, incizate. Elemente decorative se întâlnesc şi la strane, care au fost refăcute aproape în
totalitate, proscomidiar şi masa Sfântului Altar. Sfânta Masă din altar, susţinută de patru stâlpi
închipuind pe cei patru evanghelişti, are sculptate elemente decorative feudale.
Patrimoniul bisericii mai cuprinde sfinte potire, discuri, copii, steluţe, candele şi
cădelniţe (aurite, argintate sau cositorite (sec. XVIII – XIX), cărţi vechi de cult (sec. XVIII –
sec. XX), tetrapodul la care a slujit Sfântul Calinic de la Cernica.
Pe platou, în faţa bisericii, se află două cruci de piatră. Prima este datată 1889 şi se
presupune că ar fi aparţinut unuia dintre ultimii preoţi care au slujit la Biserica de la Poiana.
Este cioplită în tehnica decorativă méplat, cu un text inscripţionat în limba română, dar cu
caractere chirilice, cu numele celor care au ridicat crucea şi simbolurile: pasărea sufletului –
Sfântul Duh, biserica cu trei turle, brazi îmbrăţişaţi şi un soare în glastră. A doua cruce, datată
1877, este realizată în aceeaşi tehnică şi poartă simbolurile: crucea, pasărea sufletului –
Sfântul Duh, Serafim.
Biserica de lemn Poiana asigură toate serviciile religioase pentru Parohia „ Sf.
Nicolae”, devenind un important reper religios şi cultural. În jurul ei, şi în strânsă legătură cu
Muzeul Agriculturii, se desfăşoară periodic evenimente culturale de aleasă ţinută.
 “SF. NICOLAE” THE WOODEN CHURCH

“Sf. Nicolae” Wooden Church patroned by Saint Hierarch Nicolae and “Buna Vestire” (The
Annunciation), is an original and authentic document of history and architecture, one of the most
representative monuments of Ialomiţa County, mentioned on The List of Historical Monuments at
position IL-II-m-A-14075.
History. Description. Patrimony
The first documented evidence of “Poiana” Wooden Church is a stone plate located in the
church porch, from 1737, belonging to its founder, the ’boyar’ (landlord) Răducan Târcă, together
with the rest of the land owners. On the gravestone, the following words are written with pointed
Cyrillic letters: ''Under this stone rest the remains of God's servants Chirca Stana Dragomirri Zafta
Dumitraşco Petco Gheorghe Tudorache Dobra Maria Tudoria and children Voica Păunia Dragomir
Dumitraşco Velica Maria Tudora Stan Pena Matei Rada Cucea Dumitra Dobra Zamfira Ivan
Zaharia Pavel 1737 ”.
In 1775, historical documents mention the founding of a school in The Church of Poiana de
Jos, with two priests and a deacon.
The original icons and the imperial doors are from the 18th and 19th centuries.
Around 1900, the church was excluded from service.
In the 50’s, due to flooding, the church was almost completely abandoned. The storm
damaged roof was repaired by the villagers. But the doors of the iconostasis, the icons, the old books
and the bell have disappeared from the church.
At the initiative and through the efforts of Mr. Răzvan Ciucă (manager of Ialomiţa County
Museum during 1977-1980, 1984-1989, 2001-2002 and manager of the Museum of Agriculture during
1990 - 2011), in 1979 the church was moved from Poiana de Jos and restored at Poiana de Sus and in
2000 it was moved in the park belonging to the Museum of Agriculture, where on December 17 th, was
hallowed by P.S. Dr. Damaschin Coravu, Bishop of Slobozia and Călăraşi.
Thus, a new parish “Buna Vestire” (The Annunciation) was born and Dragoş Gabriel Stanciu
was appointed as the first parish priest.
The damaged vault was renovated and restored by the artist Ion Nicodim, using the oil on
canvas technique - an allegory on the Eucharist theme, him also being the manufacturer of the
chandelier, carved in oak (Cherubim holding torches).
The icons of the nowadays altar screen, the deacon doors and the “prăznicarele” (main icons),
are made by the artist Ion Grigorescu in the period 2003 - 2004.
The “pisania” carved in wood was made by the artist Dragoş Gabriel Manole.
Wooden Church “Poiana” is built using the Blockbau system: walls are made with five oak
beams called “blăni” stacked horizontally and joined together at the ends with clasps (called
“ţincuri”).
Hatchets and axes were used to carve and join the beams together. Under the eaves, the ends of the
transversal beams (fixed on the horizontal ones without using the metal) and the rafters jutting out,
form a system of support which has also a decorative effect. The roof made of shingle covers the
whole building except the tower.
The plan of the church was kept untouched: the rectangular elongated nave (length - 16.10 m,
width - 6.30 m) continues with an apse (the inside of the altar) with four sides arranged in a semicircle
shape. The entrance is made through an open porch continued by the “pronaos” (“women's porch”),
the “naos” and the altar with a small window placed inside the holy altar following the axis of the
church. The vault of the nave and the altar both have a semi-cylindrical shape, supported on spring-
ribs (arches) with fir tree ceiling boards. Originally, the whole church was paved with slabs of stone,
but they were kept only near the iconostasis (called “solee”). When the church was moved they were
replaced with pine plank flooring. The main decorative element is the rope belt (“The Rope”,
“Abraham's bosom”, “The Eternity”), carved along the middle beam, whose continuity is interrupted
by the windows and the apse of the altar. The porch has six columns with carved chapters and brace
arcades at the beams. The portal of the entrance is decorated with engraved frames and a cross.
Decorative elements are also to be found in the pews, which were almost completely restored, at the
“proscomidiar” and at the table of the Holy Altar. The Holy Altar table, supported by four pillars
portraying the Four Evangelists, includes carved feudal decorative elements.
The patrimony of the church includes Holy grails, gold plated, silver plated or tinned discs,
stars, rushlights and censes (“cadelniţe”) (18th century – 20th century), old religious books (18th–
20th), the pedestal (“tetrapod”) used by Saint Calinic of Cernica.
On the plateau in front of the church, there are two stone crosses. The first is dated 1889 and is
believed to have belonged to one of the last priests who had served the church of Poiana. It is carved
using the ‘méplat’ decorative technique and has an engraved Romanian text, but written in the Cyrillic
language, with the names of those who raised the cross, and the symbols: the bird of soul - Holy Spirit,
the church with three steeples, embraced trees and the sun in vase. A second cross, dated 1877, is
made using the same technique and bears the following symbols: the cross, the bird of soul - the Holy
Spirit, Seraph.
Wooden Church “Poiana” provides complete religious services for “Buna Vestire” (The
Annunciation) Parish, becoming an important religious and cultural landmark. The church, in
connection with the Museum of Agriculture, conducts regularly important cultural events.
 Lespedea de piatră din pridvorul bisericii
Biserica de Lemn „Sf. Nicolae” (atestare documentară)
The Wooden Church „Poiana” The stone slab in the porch of the church ( the first
recorded attesting)

Brâu în torsadă

The rope belt

 Bolta bisericii

The vault of the church

Mântuitorul, sec. XIX Maica Domnului, sec. XIX

The Holy Saviour, 19th century The Holy Mother , 19th century