Biserica de lemn Sf.

Nicolae
Reghin

COTA ANDREEA
CULDA ARIANAÂ
11C
Biserica de lemn din Reghin cu hramul Sfântul
Nicolae datează din 1725 sau 1744-1748. Este un
vechi lăcaș de cult greco-catolic, renovat de mai
multe ori de-a lungul timpului, în 1760, 1857, 1957,
1982. În altar se află picturi de factură populară și
icoane pe tâmplă (iconostas) din 1857. Are 15 metri
lungime, 6 metri lățime și 14 metri înălțime. Biserica
se află pe noua listă a monumentelor istorice sub
codul LMI: MS-II-m-A-15774
Legenda spune că ar fi fost adusă de negustorii
macedoneni, după ce aceștia au văzut că românii nu au
unde să își țină Paștile. Alte surse arată că, de fapt,
românii din regiune ar fi construit biserica, cu ajutor de la
negustorii macedoneni (aromâni). De altfel, biserica era
diferită de oricare alta de la acea vreme, fiind construită
în formă de cruce, nu de navă. La început, biserica nu
avea clopotniță, care a fost adăugată mai târziu de însuși
preotul-cărturar unit Petru Maior la 1791. Clopotele sunt
cele originale, sunt în stare perfectă, și păstrează
inscripționat numele cărturarului român.
Este cunoscută îndeobște sub denumirea de biserica
lui Petru Maior, ctitor de conștiințe care a slujit la
prestolul său între 1784-1809, timp în care a
îndeplinit misiunea de protopop unit sau greco-
catolic al Gurghiului. Sub îndemnarea sa, școala de la
Reghin și-a căpătat un bun renume. În 1800,
zbătându-se pentru construirea unei biserici de zid
în Sas Reghin, Petru Maior arată că de lăcașul de
lemn, din Moroș, Reghin, țin peste 1000 de suflete,
căci numai în oraș sunt mai mult de 60 de gazde al
căror ajutor îl recunoaște.
Memoria lui Petru Maior în ființa bisericii de lemn de la
Reghin se împletește cu realele calități artistice ale acesteia,
împlinindu-i valoarea de monument istoric prin excelență. A
fost înălțată înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind
atestată de conscripția lui Bucow. Pereții monumentului
înscriu tipul de plan trilobat cu abside poligonale, fiind
prima mărturie a pătrunderii, din Moldova, a acestei forme
tipologice. Structura acoperirii interioare respectă tradiția.
În navă o boltă, semicilindrică, retrasă de la linia pereților
pe bârne, rezemate pe console; bolta altarului este racordată
la traseul pereților prin fâșii curbe; absidele laterale sunt
acoperite cu câte o boltă tronconică
Execuția consolelor, crestate în linii drepre și curbe a
rămas neîntrecută, aspectul lor plastic fiind desăvârșit.
Capetele bârnelor de sus intersectate o dată la întâlnirea
acestora, repetă o a două intersecție de console cu grinzile
pereților învecinați.

Intrarea originară, de pe latura de sud, a fost înfundată,

păstrându-se parțial rama ce o marca, sculptată cu motive
geometrice, frânghie, rozete, dar și cu câte un balaur cu
trup spiralat, ale căror capete sunt aidoma celor ce
împodobeau cupa de argint, din 1496 a preotesei Teodora
Pictura s-a păstrat numai în absida altarului. Ea
reprezintă Sfânta Troiță, Sfântul Emanoil, Maica
Domnlului miluitoarea, ținând pruncul pe genunchi,
cu ambele mâini, cete îngerești, Sfântul Antonie,
Sfântul Teodosie, sfinți părinți, viziunea patriarhului
Petru, jertfa lui Avraam. Pe o grindă a peretelui de
vest se află semnătura lui Toader zugravul
 Biografie

https://
www.google.com/search?q=petru+maior&client=fir
efox-b-d&sxsrf=APwXEdeclJoD_hYvZuNbqbXGHl9
aDMDJ3g:1682448213299&source=lnms&tbm=isch
&sa=X&ved=2ahUKEwij5-yA2MX-AhU2SfEDHc-PC
qUQ_AUoAXoECAIQAw&biw=1366&bih=643&dpr
=1