UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ISTORIE

MĂNĂSTIREA GALATA

Student : Negoițescu Robert-Andrei

ANUL III

SEMESTRUL AL II-LEA

ANUL UNIVERSITAR 2015-2016

 Mănăstirea Galata din Iași este o mănăstire de maici, ctitorită la sfârșitul secolului al
XVI-lea de către domnitorul Petru Șchiopul în partea de vest a orașului. Ea se află pe un
platou de pe dealul Miroslava, putând fi observată cu ușurință din diferite locații ale Iașului.

Biserica, înconjurată de ziduri prevăzute cu creneluri și având un turn clopotniță înalt

la intrare, are aspectul unei fortărețe, servind adesea ca loc de apărare și uneori ca reședință
domnească. Ea este un exemplu al influenței muntene asupra arhitecturii moldovenești. Din
apropierea bisericii, de pe Dealul Galata, se deschide o frumoasă perspectivă asupra orașului.

Ansamblul Mănăstirii Galata a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Iași din anul 2004 fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Biserica "Înălțarea Domnului" -
datând din perioada 1582-1583, Palatul Domnesc - datând din perioada 1726-1728, turnul
clopotniță datând din anul 1584, zidul de incintă datând din anul 1584.

Înainte de construirea actualei mănăstiri, voievodul Petru Șchiopul al Moldovei (1574-

1577, 1578-1579 și 1583-1591) a ctitorit o primă mănăstire, denumită "Galata din vale" sau
"Galata de jos". Numele mănăstirii provine de la cartierul Galata din Constantinopol (azi
Istanbul), unde locuiau domnii moldoveni care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi
firmanul de domnie. Galata este un cuvânt de origine turcească care poate fi tradus în limba
română prin cuvântul "poartă".

În vara anului 1577, în prima sa domnie, domnitorul a trimis o scrisoare către

conducătorii orașului Bistrița în care solicita să i se trimită specialiști în domeniul
construcțiilor, fiind nemulțumit de meșterii moldoveni1

Ca urmare a dărâmării primei biserici la puțin timp după ridicare, domnitorul Petru
Șchiopul a ctitorit o a două biserică pe un deal din apropierea orașului, ce domină valea râului
Nicolina. Lipsind pisania, nu se cunoaște perioada în care s-a construit biserica. Din cronici
reiese că zidirea noii biserici (care a primit hramul "Înălțarea Domnului" și a fost cunoscută
sub numele de "Galata din deal") a început în 1583.

Tot atunci au fost construite și alte clădiri cu destinație monahală: corpul de chilii
pentru adăpostirea călugărilor, stăreția, trapeza și arhondaricul pentru cazarea oaspeților.
Domnitorul a înzestrat mănăstirea cu sate și domenii, dăruindu-i acesteia valoroase odoare,

1
Constantin Cihodaru, Gh. Platon - Istoria orașului Iași, vol. I, Ed. Junimea, Iași, 1980, p. 323
obiecte de cult și veșminte, astfel că mănăstirea a ajuns a fi "întru mare pohvală și cu multă
cinste, mergându toți domnii în acea svântă dumnedzăiască mănăstire".

În seara zilei de 17/29 ianuarie 1591, în Biserica Galata, domnitorul Petru Șchiopul s-a
căsătorit în secret cu Irina Botezat, care era mama fiului său Ștefan (născut în 1584). Aceasta
era o roabă, despre care se presupune că ar fi doica celorlați copii ai domnitorului. La această
cununie au participat mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei, episcopul Ghedeon al
Rădăuților, marele logofăt Stroici, vornicul Ieremia Movilă (viitorul domnitor) și egumenul
Anastasie Crimca (viitorul mitropolit al Moldovei).

Domnitorul Petru Șchiopul nu a reușit finalizarea construcției până la scoaterea sa din

scaunul domnilor Moldovei, rămânând neterminată pictura bisericii și construcția zidului
înconjurător.2

În secolul al XVII-lea, Mănăstirea Galata a fost vizitată de mai mulți pelerini străini.
Călugărul rus Vasile Iacovlev Gagara descria astfel mănăstirea în 1637: "La vreo verstă de
oraș este mănăstirea patriarhului Ierusalimului, clădire foarte frumoasă, iar lăcașul milosârdiei
dumnezeiești e clădit minunat; când patriarhul sosește în Țara Volohă, se așază în acea
mănăstire". Câțiva ani mai târziu, patriarhul Antiohiei, Macarios al III-lea Zaim, a asistat la
liturghia din biserica mănăstirii în calitate de oaspete al domnitorului Vasile Lupu (1634-
1653). Această vizită a fost prezentată de arhidiaconul Paul de Alep în însemnările sale,
acesta lăudând slujba religioasă.3

Biserica Galata este un monument reprezentativ al arhitecturii moldovenești de la

sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind zidită de domnitorul Petru Șchiopul în a doua sa domnie
(1583-1591).

Biserica, cu hramul Înălțarea Domnului, este amplasată în mijlocul incintei. Ea este

construită din blocuri de piatră cioplită și rânduri de câte trei cărămizi, care conferă
monumentului o policromie. Pereții bisericii sunt susținuți de nouă contraforturi de piatră, în
trepte și anume: doi în diagonală la exonartex, doi în dreptul zidului dintre pridvor și pronaos,
câte doi pe absidele laterale și unul sub ferestra din mijloc al absidei altarului.

2
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri, editura Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007, p. 130
3
N.A. Bogdan , Orașul Iași - monografie istorică și socială reeditată la Ed. Tehnopress, Iași, 2004), p. 450-451
 După modelul creat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Țara Românească (la
Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Snagov, Biserica domnească din Târgoviște etc.), fațada
bisericii a fost împărțită în două registre separate de un brâu median continuu încadrat între
două rânduri de cărămizi. În registrul superior, pereții bisericii sunt decorați cu două rânduri
de arcade asemănătoare cu ocnițele tradiționale. În registrul inferior, există doar un singur
rând de arcade care înconjoară biserica până la pridvor.

Biserica este construită în plan triconc, fiind împărțită în pridvor închis, pronaos,
gropniță, naos și altar. Pridvorul are o boltă semisferică și trei ferestre terminate în arc frânt.
Intrarea în pridvor se făcea prin părțile de sud și nord, prin uși cu chenare semisferice. Astăzi
este funcțională doar intrarea dinspre sud. Din pridvor se trece în pronaos printr-o ușă
încadrată de patru muluri, cu bazele decorate și terminate în arc frânt.

Din pronaos se trece în gropniță printr-o ușă mică care străpunge zidul. Între încăperea
mormintelor și naos nu se află un zid despărțitor, ci ele sunt separate prin trei arcade puternice
susținute de două coloane libere și de alte două coloane angajate în zidurile laterale, ca la
ctitoria lui Neagoe Basarab de la Mănăstirea Curtea de Argeș. În zidul nordic al gropniței se
află o ușă săpată în zid, prin care se poate urca pe un șir de trepte din piatră într-o încăpere
secretă, aflată deasupra bolții sepulcrale.4O inovație în arhitectura religioasă din Moldova o
reprezintă prezența a trei ferestre în fiecare absidă, ceea ce face ca această biserică să fie mai
luminoasă decât cele de dinainte.

Deasupra pronaosului și naosului se află câte o turlă octogonală zveltă, care se sprijină
în exterior pe o bază pătrată și pe două stelate. Biserica Mănăstirii Galata este prima biserică
din Moldova construită cu două turle, până atunci bisericile moldovenești având fie o singură
turlă, fie niciuna.

Biserica Mănăstirii Galata a servit ca model Bisericii Aroneanu, Mănăstirii

Dragomirna și Mănăstirii Trei Ierarhi.În concluzie, la acest edificiu apar pentru prima dată o
serie de inovații de origine munteană, cum sunt: apariția brâului median și a celor două
registre de arcade oarbe; prezența unei a doua turle, deasupra pronaosului; înlocuirea peretelui

4
Constantin Cihodaru, Gh. Platon, Istoria orașului Iași, vol. I, editura Junimea, Iași, 1980, p. 325
dintre camera mormintelor și naos prin trei arcade formate din arce sprijinite pe coloane
tăierea a către trei ferestre pe fiecare absidă.5

După anul 1735 au fost refăcute şi zidurile din incinta, astăzi fiind fără turnurile de
apărare. Incendiul din 19 octombrie 1762 a distrus iconostasul, mobilierul şi obiectele de cult.
Acestea au fost refăcute, iar domnitorul Grigore Căliman a dotat biserica cu cărţi, veşminte şi
obiecte de cult care au dispărut cu timpul.

La 23 iulie 1765, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a poruncit egumenului Galatei

să dărâme din temelie vechile case domneşti aflate în stadiu avansat de degradare. În anul
1799 domnitorul Constantin Ipsilanti a construit la Galata curţi cu două rânduri de case şi
palatul care servea că loc de petrecere a verii pentru domnitor şi boierii săi. Şi că să scurteze
drumul spre palat a construit un pod de lemn peste Bahlui.

Incendiul din anul 1814 a distrus iarăşi casele domneşti, până în anul 1874 rămânând
numai bucăţi de zidărie. Palatul a fost refăcut de Ruxandra, sora lui Mihail Sturdza, adăugând
şi mai multe case mici, dar frumoase, în care a locuit până la sfârşitul vieţii. În timpul
revoluţiei de la 1821, generalul Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a avut o vreme
cartierul general în Mănăstirea Galata.

O dată cu decăderea mănăstirii, palatul şi clădirile ei au fost folosite că închisoare

militară până în anul 1923. Decăderea, atât materială cât şi a vieţii călugăreşti, a început după
anul 1618, când Radu Mihnea a închinat-o Sfântului Mormânt de la Ierusalim, egumenii şi
călugării fiind după această dată grecii, care la plecare au luat cu ei manuscrise şi odoare
aducând-o în stare de sărăcie.

Pentru slujirea în mănăstire şi ţinerea legăturii cu populaţia satelor, călugărul Macarie,

cu prilejul unui sfat ţinut în mănăstire, a propus episcopului că singurul moldovean din
mănăstire, dascălul Dimitrache, să fie hirotonit preot, cunoscând perfect slujbele bisericeşti.
El a slujit împreună cu fiul sau, până în 1800, când a decedat la vârstă 80 de ani.

Toţi preoţii au aparţinut aceleaşi familii (din tată în fiu), până în anul 1864, când Popa
Gheorghe, neavând un fiu, l-a lăsat urmaş pe ginerele lui, Popa Costache, care moare în 1893,

5
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri ,editura Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007, p. 141
la vârstă 63 de ani. A urmat părintele Constantin Gauca, acesta remarcându-se prin deosebită
erudiţie şi grijă pentru bună păstrare a mănăstirii şi patrimoniului ei.

Domnitorul Petru Șchiopul a construit în incinta mănăstirii o casă domnească, unde a

locuit o perioadă. În vara anului 1591 el a emis acte de aici. Ulterior și alți domnitori au locuit
în casa domnească de la Galata sau și-au adăpostit familia în timpul epidemiilor, al
războaielor și răscoalelor. Domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-
1741 și 1747-1748) a construit case noi în incinta mănăstirii în 1729, locuind și el acolo în
anumite perioade.În 1738 o oaste nemțească din Transilvania a traversat munții, în Moldova.
Domnitorul și-a stabilit întâi tabăra la Frumoasa, apoi la Țuțora, unde a strâns o oaste
compusă din moldoveni, turci și lipcani, după care s-a stabilit la Galata. El a făcut un șanț
întărit în jurul mănăstirii, unde a așezat străjeri. Iată cum relatează cronicarul Ion Neculce: "Și
de frica viziriului și de rușine s-au întorsu iarăș înapoi la Gălata. Ș-au făcut hendichiu în giuru
împregiurul taberii ș-au pusu străji buni. Ș-au șădzut toată vara acolo, pân-în toamnă la
Simedriu." Domnitorul l-a primit aici pe fratele său, terzimanul Alexandru, care se ducea la
Istanbul.

Deoarece casele domnești erau în pericol de prăbușire, domnitorul Grigore al III-lea

Ghica (1764-1767 și 1774-1777) a poruncit la 23 iulie 1765 egumenului Mănăstirii Galata să
dărâme vechile locuințe, păstrând doar palatul construit de Grigore al II-lea Ghica. Această
clădire a ars în 1783. Ulterior, în palat a locuit mitropolitul Leon Gheucă (în decembrie 1788)
și apoi și alți mitropoliți ai Moldovei. În casele egumenești a fost amenajat în secolul al
XVIII-lea un paraclis cu hramul "Sf. Apostol Iacov".

De teama epidemiei de ciumă din anul 1799, domnitorul Alexandru Callimachi s-a
mutat la Galata împreună cu curtenii săi. Între anii 1799-1801, domnitorul Constantin Ipsilanti
a construit o nouă locuință domnească, lângă zidul sudic al incintei, precum și noi chilii.
Pentru a ușura accesul la mănăstire, a fost construit un pod de lemn (care ar fi rămas în
picioare până la începutul secolului XX), precum și o uliță, care se numește astăzi Strada
Ipsilanti.

În anul 1814, un incendiu a mistuit toate construcțiile din incinta mănăstirii, mai puțin
biserica, rămânând doar niște bucăți de ziduri afumate. Palatul a ars în noaptea de 11/12
septembrie 1822; în ziua anterioară se stabilise ca aici să se alcătuiască alaiul cu care noul
domnitor, Ioniță Sandu Sturdza, urma să intre în Iași.[34] Aflat la Iași în 1840, scriitorul
Alecu Russo vedea aici ruinele palatului Ipsilanti, "căzut în zorii lui ca și stăpânii". Abia în
anul 1847, Ruxanda, sora domnitorului Mihail Sturdza, a dispus construirea câtorva case mici,
în care a locuit până la sfârșitul vieții.

Restaurările efectuate între anii 1961-1971 au avut ca rezultat reconstruirea din

imaginație a unei părți din Palatul domnesc de odinioară, păstrându-se unele ruine conservate
la nivelul parterului și pivnița.

În prezent, Casa domnească adăpostește paraclisul "Sf. Apostol Iacov" și un muzeu al

mănăstirii. În muzeu pot fi admirate exponate de o deosebită frumusețe și valoare artistică,
cum ar fi obiecte vechi de cult, copii fotografice ale documentelor referitoare la trecutul
mănăstirii, stampe vechi, portrete ale familiei ctitorului și ale domnilor Moldovei care au avut
legături cu mănăstirea, fotografii ale mitropoliților Anastasie Crimca, Dosoftei Barilă,
Veniamin Costachi, Leon Gheucă sau Iosif Naniescu, pecețile Mitropoliei Moldovei,
Episcopiilor Romanului și Hușilor din 1650, a Rădăuților, precum și hărți ale Iașului din
secolul al XVIII-lea sau pecetea orașului Iași din 1652, precum și un fragment din vechea
frescă a mănăstirii, pictată cu așa-numitul "roșu de Galata".6

Biserica este luminată de 22 de ferestre mici cu chenare dreptunghiulare. Pereţii

exteriori sunt netencuiţi, cu piatră cioplită alternată de câte trei rânduri de cărămizi, procedeu
de tranziție bizantină.

Faţada este împărţită în două registre de brâul torsadă median, format din elemente
decorative inelare dispuse între două rânduri de cărămizi profilate în dinţi de ferestrău.
Registrul din partea superioară (deasupra brâului) este împărţit inegal, formând sub streaşina
un rând de ocniţe mai mici. în registrul inferior este un singur rând de firide, de la soclu până
la brâu. Se observă asimetria firidelor din cele două registre.

În dreptul altarului şi zidurilor transversale sunt amplasate nouă contraforturi din

piatră, alcătuite în trepte ce se înalta până la jumătatea zidului. Faţada lor este din piatră
alternată cu şiruri de cărămizi.

Acoperişul, iniţial cu pantă redusă generalizată, a fost înlocuit la restaurarea

construcţiei cu un acoperiş având pantă mai înalta şi o structura distinctă în zona pridvorului

6
Viorel Erhan, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003, p. 52-58
şi absidelor laterale; s-a reconstruit totodată cornişă din cărămizi zimţate.

Turnul clopotniţă a fost construit de domnitorul Petru Şchiopul în perioada anilor

1582-1591, când au fost construite şi chiliile, trapeza, casă egumenului. Zidul de incinta, a
fost refăcut de la brâu în sus în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849 şi 1849-1853),
când s-a executat decorul cu chenar şi stema ţării amplasată deasupra intrării.

Cu prilejul lucrărilor de restaurare din anii 1961-1971 s-a făcut consolidarea turnului,
s-a refăcut acoperişul şi s-a curăţat paramentul. După cutremurul din dată de 4 martie 1977
mănăstirii i s-au făcut noi lucrări de consolidare.

Colecţia mănăstirii se păstrează în Casă Domnească. Această cuprinde obiecte vechi

de cult, copii fotografice ale documentelor referitoare la trecutul ei istoric, stampe vechi,
portrete ale familiei ctitorului şi ale domnilor Moldovei care au avut legături cu mănăstirea,
fotografii ale mitropolitilor Anastasie Crimca, Dosoftei, Veniamin Costache, Leon Gheuca,
Iosif Naniescu; pecetile Mitropoliei Moldovei, Episcopiilor Romanului şi Huşilor din 1650, a
Rădăuţilor; harta laşului din secolul al XVIII-lea, pecetea oraşului Iaşi din 1652 etc.

Mănăstirea Galata, îmbrăcată în haina nouă în urmă lucrărilor de restaurare din 1961-
1971, executate de o echipa a Direcţiei Monumentelor Istorice, condusă de arhitectul Nicolae
Diaconu, este astăzi un monument istoric de mare valoare, admirat în toată splendoarea lui de
vizitatorii autohtoni şi străini.
 BIBLIOGRAFIE

Lucrări de specialitate

1. Bădărau Dan, Caproșu Ioan - "Iașii vechilor zidiri", Editura Casa Editorială
Demiurg, Iași, 2007, p. 130-135, 141-145.

2. Andriescu-Bogdan, Nicolai, Orașul Iași - monografie istorică și socială, reeditată la

Ed. Tehnopress, Iași, 2004, p. 450-451.

3. Cihodaru Constantin, Gh. Platon - Istoria orașului Iași, vol. I, Editura Junimea, Iași,
1980, p. 320-326.

4. Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Editura

Tehnopress, Iași, 2003, p. 52-58.

Surse web

1. http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-galata-68011.html