MANASTIREA PUTNA

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante
centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul
Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu, în 1871.

Mănăstirea se află la 33km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava.

Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost
realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii,
manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.
Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare
(al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea
sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.
Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat
în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost
terminate în1481.

Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de

reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe
Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662.[4]
Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob
Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl
Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.
 Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din
parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost
zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând
mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale
Țării Românești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți
participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala
de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este
situat și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882.
 Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli
Petru și Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul
vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din1739. A fost restaurat între
anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al
fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind
Arhimandritul Iachint Unciuleac.

Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe
temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute
și supravegheate, în mare parte, de către patriarhul Teoctist Arăpașu în timpul
arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.
Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a
cărui construcție a fost terminată în anul1481. În el au fost adăpostite, în vremi de
tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș.
Biserica originală a suferit mari modificări în perioada1653-1662. S-au păstrat
liniile arhitectonice inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci
încăperi:pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente
de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele
două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care
se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de
lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și
Eustratie Dabija.
 Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane
masive ce au înlocuit în secolul al XVII-lea peretele desparțitor specific liniei
arhitectonice ștefaniene.

La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând

Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară.