Arhitectura medieval Românească

Istoria arhitecturii în România debutează cu apariția

primelor construcții și structuri de pe teritoriul țării
noastre, din perioada civilizației dace, la care s-au adăugat
ulterior inovațiile tehnologiei romane. În perioada Evului
Mediu, tehnica și arta construcțiilor bisericești evoluează
în paralel cu cea a edificiilor laice (castele, palate) în
diverse stiluri specifice românești, pentru ca în perioada
modernă să se realizeze sincronizarea cu
stilurile europene. Epoca contemporană este ilustrată de
clădiri și structuri de mari dimensiuni, atât civile, cât și
industriale, multe din acestea constituindu-se ca adevărate
obiective turistice și ca simboluri ale identității naționale.
Pe teritoriul românesc, la construcții se folosesc, pe lângă
piatra, lemnul, pământul, și sticla pentru realizarea
de ferestre. Perioada bizantină este ilustrată de Podul lui
Constantin cel Mare și de diverse orașe și cetăți refăcute
din ordinul lui Iustinian: Sucidava, Drobeta și altele.
Muntenia
Pe insula Păcuiul lui Soare este ridicată, între anii 972-976,
o cetate care servea drept fortăreață pentru Imperiul
Bizantin.
Începutul arhitecturii medievale în piatră în Țara
Românească este marcat de Cetatea Severinului,
construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea.
Construit în jurul anului 1300, Farul Genovez de
la Constanța are circa opt metri înălțime și a fost restaurat
în secolul al XIX-lea.
Finalizată în 1388, biserica Mănăstirii Cozia, având fațada
bogat ornamentată cu ceramică și cărămizi aparente, a
constituit, timp de secole, un model de arhitectură
religioasă pentru Muntenia.
Remarcabilă prin ornamentele exterioare și prin eleganța
proporțiilor, Mănăstirea Dealu, a cărei construcție a fost
începută în 1499 și finalizată în 1501, reprezintă un
monument de o deosebită importanță pentru evoluția
arhitecturii din Muntenia.

Mănăstirea Curtea de Argeș

Considerată una din minunile arhitecturale ale
țării, Mănăstirea Curtea de Argeș este ridicată în perioada
1512 - 1517. Biserica a fost construită în stil bizantin, cu
diverse elemente caucaziene (armeano-georgiene) și a
servit ca prototip pentru multe alte lăcașuri de cult din
secolul al XVII-lea. O altă inovație în domeniul
materialelor de construcții o constituie introducerea
cărămizilor colorate pentru finisarea bisericilor, lucru
vizibil începând cu secolul al XV-lea.
Într-o perioadă în care pentru construcții civile era utilizat
cu precădere lemnul, Cetatea Poenari, a fost construită pe
la mijlocul secolului al XIV-lea, utilizându-se piatră și
cărămidă. Tot în această perioadă, mai exact în 1352, este
ridicată Bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, cea mai
veche ctitorie voievodală din Țara Românească.
În perioada 1558 - 1559 este ridicată biserica de la Curtea
Domnească din București, cel mai vechi lăcaș de cult din
Capitală, care s-a păstrat în forma sa originală. Prima
mențiune a unor lucrări de arhitectură stradală din
București datează în 1574, când străzile erau pavate prin
sistemul podurilor din bârne de lemn. Ulterior se vor
construi Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), Podul
Târgului din Afară (Calea Moșilor), Podul
Calicilor (Calea Rahovei), Podul Beilicului (Calea Șerban
Vodă). Un alt edificiu important al Capitalei este Biserica
Mihai Vodă. Finalizată în 1594, constituie un exemplar
reușit de arhitectură feudală românească, care îmbină
elemente decorative inspirate de la bisericile
mănăstirilor Dealu, Curtea de Argeș, Mărcuța.
Construit în a doua jumătate a secolului al XV-lea sub
domnia lui Vlad Țepeș (și atestat documentar în
1595), Turnul Chindiei reprezintă și astăzi o atracție
turistică a orașului Târgoviște.
Catedrala Patriarhală din București, edificiu
specific stilului brâncovenesc timpuriu

Unul dintre puținele construcții laice care s-au păstrat din

secolul al XVII-lea este Conacul Goleștilor, finalizat în
1646, din Golești (Ștefănești), Argeș. Edificiul se remarcă
prin portalul măreț, realizat din cărămidă și având un
foișor cu cerdac pe stâlpi. Astăzi găzduiește Muzeul
Viticulturii și Pomiculturii.
În perioada 1654 - 1658 este construită în
București Catedrala Patriarhală, care reproduce
biserica Mănăstirii Curtea de Argeș și care devine unul
dintre cele mai importante lăcașe de cult ale țării.
Unul dintre cele mai vechi hanuri bucureștene,
Hanul Șerban Vodă a fost ridicat în perioada 1680 - 1687,
dar nu a rezistat timpului, pe locul său fiind ridicată (două
secole mai târziu) clădirea Băncii Naționale a României.
 Palatul Mogoșoaia (detaliu)
La sfârșitul secolului la XVII-lea, în Țara
Românească arhitectura cunoaște o deosebită înflorire. Se
construiesc numeroase edificii laice (palate și curți
domnești) și religioase într-un stil propriu epocii,
denumit stilul brâncovenesc. Un prim exemplu îl
constituie Mănăstirea Horezu (1690 - 1694), un valoros
monument istoric al orașului omonim. Aceeași amprentă a
lui Constantin Brâncoveanu o poartă și Palatul de
la Potlogi, Dâmbovița, ridicat în 1698. Cunoscută prin
decorațiile de tip oriental (vase cu flori, clădiri în formă de
chioșcuri persane), Biserica Fundenii Doamnei (finalizată
în 1699) din Dobroești ilustrează perioada de înflorire a
stilului brâncovenesc. Dar cel mai desăvârșit edificiu
construit în acest stil este Palatul Mogoșoaia. Finalizat în
1702, este remarcabil prin foișorul pe coloane de piatră și
logia în stil venețian. Același stil brâncovenesc se regăsește
și la Biserica Stavropoleos din Capitală. Sfințit în 1724,
lăcașul de cult atrage atenția prin decorul fațadelor,
coloanele de piatră și sculpturile bogate, constituind model
pentru multe edificii religioase din secolul al XVIII-lea.
Construită în 1750-1760, Casa Melik este una dintre cele
mai vechi clădiri ale Capitalei care au rezistat timpului.
Astăzi găzduiește Muzeul Theodor Pallady.

Cula Tudor Vladimirescu

Ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea și reconstruită în
1827, "cula" de la Măldărești, remarcabilă prin proporțiile
armonioase și decorațiunile interioare, constituie unul
dintre cele mai caracteristice modele de arhitectură civilă
românească din această perioadă. O clădire similară
este cula lui Tudor Vladimirescu din Cerneți, construită în
jurul anului 1800.
Pe o porțiune din Curtea Veche din București, un
comerciant armean a construit Hanul lui Manuc, finalizat
în 1808, astăzi un important obiectiv turistic și monument
istoric.
Moldova

Biserica Sfântul Gheorghe din incinta Mănăstirii Voroneț

Considerată cea mai veche biserică
de lemn din Europa, Biserica de lemn din Putna a fost
ridicată în 1346 (sau în 1353) la Volovăț, în perioada
domniei lui Dragoș Vodă.
Concepută într-o arhitectură cu
elemente romanice, gotice și bizantine, Mănăstirea
Bogdana (construită între 1359 și 1365) este unul dintre
cele mai vechi edificii religioase din nord-estul țării.

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași

Către sfârșitul secolului al XIV-lea,
introducerea ceramicii smălțuite avea să aducă un plus de
frumusețe finisajelor exterioare. În acest sens stau
mărturie Biserica Sfânta Treime din Siret (1352)
și Mănăstirea Cotmeana (1292). Construită în perioada
1466 - 1469, Mănăstirea Putna devine nu numai un lăcaș
de cult important, dar și un important centru cultural. Tot
în nordul Moldovei, Mănăstirea Voroneț („Capela Sixtină a
Estului”), sfințită în 1488, este renumită pentru frescele
sale și coloritul acestora, unde se remarcă
celebrul albastru de Voroneț. Tot de Ștefan cel
Mare ctitorită, în 1492, Biserica Sfântul
Gheorghe din Hârlău este prima construcție din spațiul
românesc la care apare tipul de boltă
moldovenească pe arce încrucișate.
Ctitorită în 1522, Biserica „Duminica Tuturor
Sfinților” din Părhăuți, Suceava este considerată ca fiind
unul dintre primele monumente care aparțin așa-
numitului stil modovenesc. Alte edificii valoroase din
nordul Moldovei sunt: Biserica Arbore (construită în 1502)
și mănăstiri
ca: Humor (1530), Moldovița (1532), Sucevița (1584), Drag
omirna (1609), Agapia (1643), Văratec (1785).
Cu fațadele decorate integral cu piatră cioplită, Biserica
Trei Ierarhi din Iași, finalizată în 1639, reprezintă unul
dintre cele mai frumoase monumente medievale din țară.
Remarcabilă prin elementele decorative exterioare,
realizând tranziția de la stilul renascentist la baroc,
biserica Mănăstirii Golia, finalizată în 1660, reprezintă o
altă atracție turistică a capitalei Moldovei.
Transilvania

Biserica Neagră din Brașov

Considerată cea mai veche biserică de pe spațiul românesc,
Biserica Rotonda din Geoagiu a fost ridicată în secolul al
XI-lea. Cea mai veche catedrală de pe teritoriul actual al
României este Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia,
edificiu reprezentativ pentru stilul romanic transilvănean.
A fost refăcută în secolul al XIII-lea, secol a fost construită
și Biserica Sfântul Nicolae din Densuș, Hunedoara,
considerată cea mai veche biserică de piatră
din România. Alt vechi lăcaș de cult de pe teritoriul țării
construit în același secol este Biserica din
Gurasada. Cetatea Oradea, construită pe locul unei
fortificații mai vechi, a cunoscut o perioadă de înflorire în
perioada dintre secolele al XIV-lea și al XVII-lea.
Goticul în Transilvania debutează prin Abația de la Cârța,
realizată de călugării cistercieni. Construită pe la
jumătatea secolului al XIII-lea, Biserica Sfântul Nicolae
din Densuș este una dintre cele mai vechi biserici de rit
bizantin din spațiul românesc. Câteva decenii mai târziu,
este ridicată și Biserica din Strei, care, deși este de
rit ortodox, prezintă un stil gotic timpuriu, prelucrat într-o
manieră arhitectonică locală. Același stil, în care goticul
matur se combină cu cel târziu, se poate întâlni la Biserica
Sfântul Mihail din Cluj, începută în 1349 și terminată către
1500.

Castelul Hunedoarei
Începută în 1383 și terminată în 1477, Catedrala gotică
din Brașov, cunoscută ulterior ca Biserica Neagră, era în
acea perioadă „cea mai mare biserică
dintre Viena și Constantinopol.” și reprezintă cel mai
reprezentativ monument de arhitectură gotică de pe
teritoriul țării.
Unul dintre cele mai importante monumente de
arhitectură gotică din Transilvania este Castelul
Huniazilor. Construit în mai multe etape începând cu
secolul al XV-lea, astăzi este transformat în muzeu și
atrage mii de turiști anual.
Construit în 1540, Castelul Martinuzzi este un castel-
cetate, remarcabil prin stilul renascentist și care ulterior a
fost transformat în închisoare.

Catedrala Sfântul Gheorghe din Timișoara

Finalizată în 1738, Cetatea Alba Carolina din Alba
Iulia este remarcabilă prin numeroasele elemente
arhitecturale în stil baroc. Castelul Bethlen
din Deva (1621), cunoscut și ca "Magna Curia" este cea mai
veche clădire monument istoric ce se păstrează în acest
oraș, servind astăzi ca muzeu local. Un alt castel omonim,
dar în Sânmiclăuș, Alba, este ridicat în perioada 1668 -
1675 în stilul Renașterii târzii.
Catedrala Romano-Catolică din Timișoara, construită în
perioada 1736 - 1774, reprezintă o grandioasă întruchipare
a stilului baroc. Același stil se regăsește la Catedrala Sfânta
Treime din Blaj, ridicată între 1741 și 1749.

Palatul Brukenthal din Sibiu, sediu actual al Muzeului

Național Brukenthal
Construit în stilul barocului târziu în perioada 1762 - 1777
și considerat unul dintre cele mai reprezentative edificii
ale acestui stil din estul Europei, Palatul
Baroc din Oradea găzduiește astăzi Muzeul Țării
Crișurilor. Același stil este vizibil și la Palatul
Bánffy (finalizat în 1785) din Cluj-Napoca.
Realizat într-un amestec de stil clasic și baroc
austriac, Palatul Brukenthal din Sibiu, inaugurat în 1790 și
deschis publicului în 1817, este apreciat ca unul dintre cele
mai vechi muzee din această parte a Europei.
Finalizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Biblioteca
Batthyaneum din Alba Iulia, adăpostind peste 56.000 de
volume, reprezintă un veritabil focar de cultură
transilvăneană.