Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Partea I
1.Arhitectura goticului timpuriu în Transilvania( sec. XIII)
Primul monument gotic din România datează din secolul XIII, şi este biserica fostei
mănăstiri cisterciene de la Cârţa( Sf. Maria de la Cârţa), construită între anii 1202-1209 şi este
o refacere a clădirii după invazia tătară, probabil fără sprijinul populaţiei autohtone sărăcită şi
neadaptată stitului gotic occidental, ortodoxă; cistercienii au drept scop al venirii lor în Ţara
Făgăraşului refacerea mănăstirii ,,Beatae Mariae Virginis de Candelis” , iar lucrările au fost
destul de rapide , lucru ce se observă în unitatea de construcţie a clădirii; începuturile
goticului stau în această mănăstire şi prin ea se prefigurează o activitate arhitecturală foarte
complexă;
Ordinul cistercian a luat fiinţă în 1098 când Robert de Molesmes proclama în
Mănăstirea de la Chateaux( lat.-Cistercium) reîntoarcerea la regula Sf. Benedict;acest ordin au
propus pe lângă un program religios auster, şi un program arhitectural care să semnifice
sobrul, claritatea şi spiritul introspect al călugărului,logicul echilibrul; ceea ce fastul
bisericilor benedictine. Ei au exercitat o reală influenţă în zona Ţării Bârsei, lucru care e
vizibil în arhitectura goticului timpuriu pe care au lăsat-o în urmă;
Dispoziţie planimetrică simplă, înlocuind absidele semicirculare cu un plan în cruce-
transept;
Stilul s-a răspândit foarte repede, însă ,,goticul cistercian” avea să râmâna retrograd
monumentelor arhitectonice din secolul XIII;
Probabil meşterii de la Cârţa au construit şi biserica din Prejmar care ulterior a fost
refăcută în secolul XVI,însă i se recunosc caracteristicile gotice timpurii;
Biserica Sf. Bartolomeu din Braşov demonstrează posibilitatea ca o biserică de tip
cistercian se poate adapta la nevoile unei biserici parohiale;
Biserica din Hălmeag prezintă însă o abatere de la regula cisterciană, şi anume lipsa
transeptului( ceea ce arată diversificarea atelierelor de constructori)
Cele patru biserici dovedesc autoritatea de gândire arhitectonice cisterciene pe de o
parte, cât şi înmulţirea formelor şi varietăţlor de exprimare a acesteea, înmulţirea atelierelor
de contrucţie aflate însă sub condecerea ordinului cistercian de la Cârţa; acesţti meşteri
veneau probabil din şantierele de construţie din Boemia, Ungaria, Moravia sau Polonia, iar
înbinările de stil romanic cu cele de stil gotic timpuriu erau foarte comune;
Influenţe gotice timpurii se sesizează şi în nordul voievodatului, prin Biserica
reformată din Sic(nu poate fi atribuită şantierului de la Cârţa) şi Biserica fostei mănăstiri
minorite din Bistriţa;
Cu toate acestea, caracteristica fundamentală a biserici gotice timpurii este îmbinarea
de stil gotic cu cel romanic;
Nevoia de biserică-sală a dus la găsirea unor noi soluţii arhitectonice la mijlocul
secolului al XIII-lea, renunţându-se la sanctuarul cu absidă semicirculară în favoarea
sanctuarului pătrat, boltit în cruce pe ogive;
Biserica Reformată de la Sântămărie-Orlea (app 1280) indică generalizarea stitului
cistercian cu sancuarul pătrat, care încă mai păstrază elemente romanice, dar compoziţia este
în marea ei majoritate gotică( aşadar, în a doua jumătate a sec XIII se poate vorbi despre un
proces de afirmare a goticului timpuriu, neunitar însă);
Prefacerile vor fi anunţate de mici construcţii precum Biserica Ortodoxă de la Strei ce
indică prezenţa unei alte gândiri arhitectonice;
a) Arhitectura religioasă
Numărul oraşelor cu statut de civitas a crescut din ce în ce mai mult în secolul al XIV,
iar înlocuirea vechilor biserici cu noi construcţii era profitabilă pentru meşteşugarul medieval(
,,să nu se uite că, în evul mediu, întreaga activitate socială era sub imperiul concepţiilor
religioase”) pentru că astfel creştea prestigiul oraşului în sine;
Hramul unor sfinţi cu prestigiu aveau drept consecinţe venirea mai multor pelegrini
cărora li se putea vinde marfă fără costurile ce implicau deplasara, de aceea biserica parohială
trebuia să aibă o anumită dezvoltare;
Nevoia de a avea noi meşteri şi ateliere superioare celor deja existente a dus la
readucerea elementului străin, obişnuit cu construcţiile medievale europene;
Corpul Catedralei Romano-Catolice Sf. Mihail din Alba Iulia reprezintă maturizarea
goticului în Transilvania( 1519-1356), urmată de Catedrala din Oradea (1342-1372) ce
adăpostea mormântul regelui Ladislau, a cărui cult a fost puternic dezvoltat ulterior( catedrala
nu se mai păstrează astăzi, fiind cunoscută doar prin prisma cercetărilor arheologice);
În Transilvania, arhitectura goticului timpuriu se dezvoltă între anii 1350-1500 mai
ales în oraşele importante ce se bucură de un comerţ abundent
Biserica Evanghelică din Bistriţa, astăzi extrem de impozantă datorită refacerilor din
secolele XV-XVI, este un exemplu al goticului matur ce se mai păstrează în construcţia
absidelor poligonale;
Monumentul cel mai reprezentantiv al goticului matur este Biserica Parohială
Evanghelică din Sibiu ce poartă hramul Sf Maria ce a fost începută în prima jumătate a
secolului XIV, iniţial destul de apropiată stilului goticului timpuriu ce mai era influenţat de
ordinul cistercian( Cârţa e aproape de Sibiu); ulterior s-au mai adăugat câteva elemente
inovative care o încadrează perfect în stilul gotic matur, elemente adăugate după 1448;
Biserica din Sebeş-Alba, construită cam în aceaşi perioadă, are foarte multe asemănări
cu Biserica Sf. Vitus din Praga, fiind de o monumentalitate pe care nu putut-o susţine foarte
mult timp sebeşenii, deoarece, din construcţia biserici se observă clar contrastul dintre
exteriorul fastuos şi decorurile mai degrabă sărăcăciase;
Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în Cluj şi Braşov, unde dezvoltarea economică a permis
construcţia unor ample edificii mai bogate decât în Sebeş;
Construcţia Bisericii Sf. Mihail din Cluj au început după 1349, planul fiind realizat de
meşteri venind din şantierul bisericii Sf. Elisabeta din Kosice( Slovacia); un monument de
factură gotică extrem de cunoscut rămâne Biserica Neagră din Braşov, efectuată la iniţiativa
preotului Thomas, iar marele incendiu din 1689 i-a dat renumele de neagră, an după care s-au
efectuat alte câteva transformări, fără însă a schimba fundamental înfăţişarea originală; este
posibil, după înfăţişarea bisericii, ca meşterii de la Kocise să fi lucrat şi la Braşov;
Cele patru biserici (Sibiu, Sebeş-Alba, Cluj şi Braşov) reprezintă repere fundamentale
ale goticului matur în funcţie de care trebuie interpretate tentativele locale de la Oraştie,
Turda( Biserica romano-catolică de la Turda);
Biserica evanghelică ,,din Deal” din Sighişoara cu hramul ,,Închinarea magilor”(1429-
1483) s-a refăcut, păstrând din perioasa medievală doar corul; un alt exemplu de biserică
locală poate fi Biserica evanghelică din Moşna( Sibiu) care se leagă de marele constructor şi
pietrar: Meşterul Andreas din Sibiu care a dat dovadă de o pregătire extrem de bună şi era la
curent cu arta gotică în Europa a fost responsabil de refacerea unor monumente arhitectonice
din jurul Sibiului care-i cinstesc numele;
Apariţia franciscanilor în Transilvania duce la un nou tip de arhitectură de proporţii
monumentale, precum Biserica Reformată din Turda transformată însă în secolele XVIII-XIX
destul de major;
Biserica Reformată din Cluj este cel mai bun exemplu în legătură cu puterea
franciscanilor, aparţinându-le acestora; iniţiativa pentru construcţie a avut-o Matei Corvin,
lucrările începând in 1487, terminată ectrem de rapid, în 1494; fosta
mănăstire dominicană din Cluj era şi ea formată după regulile
goticului târziu, transformată major însă de schimbările ce i-au fost
adese în epoca barocă;
PARTEA A II-A
Sculptura, spre deosebire de pictură este mult mai discontinuă şi are mult mai
puţine realizări remarcabile. Secolul XIII în sculptură e monopolizat de gândirea cisterciană,
austeră şi puţin dinamică, lucru ce se vede în portalul de la Cârţa datat în acest secol;
Totuşi, la Curtea de Argeş avem frumoasa piatră de mormânt a lui Negru-
Vodă, sculptată de un meşter transilvănean în secolul XIV, care oferă imaginea pătrunderii
goticului în sculptură; acest gisant are un anumit sens al volumului, este mult mai interesat de
detalii stilistice;
Cei mai cunoscuţi sculptori transilvăneni sunt Martin şi Gheorghe, fii
pictorului Nicolae din Cluj, care au executat câteva sculpturi pentru Biserica din Oradea,
precum şi Statuia Sf. Gheorghe ce se află astăzi la Cluj şi statuile regilor Ştefan, Emeric şi
Ladislau ce au fost topite în anul 1660 pentru a se face tunuri din ele; cei doi fraţi se
încadrează stilistic în goticul de curte;
Cea mai importantă sculptură gotică din Transilvania este cea care decorează
Biserica Sebeş Alba (sfârşit de secol XIV) unde se poate observa mâna mai multor meşteri
influenţaţi de şantierul de sculptură din Praga, conducătorul fiind faimosul sculptor Peter
Parler;
În 1417, sculptorul Petrus Lantregen realiza la Sibiu o sculptură reprezentând
Răstignirea unde grija pentru anatonie nu e accentuată, însă nota dramatică pe care o redă
artistul este una esenţială pentru a descrie sculptura;
A. Arhitectura de zid
Dacă în Transilvania goticul pierduse teren odată cu sfârşitul secolului al XV şi
începutul secolului al XVI-lea, locul fiind luat de renaştere, în Moldova în aceste secole
goticul are o mare efervescenţă datorită corelării lui cu epoca lui Ştefan cel Mare, exeplul pe
care l-am dat anterior( Bogdan al III-lea făcând o copie a Putnei)
Până la Petru Rareş nu putem spune că avem de a face cu monumente care să
se compare cu cele ale lui Ştefan cel Mare, însă odată cu el asistăm la o nou moment de
efervescenţă artistică: necropola domnească Probota care imită arhitectura gotică din
vremea lui Ştefan cel Mare, dar prin prezenţa pridvorului cu exonartext se aduce o notă de
originalitate şi de luminozitate edificiului( pridvorul deschis va deveni o caracteristică a
gândirii arhitectonice din vremea lui Petru Rareş);
În Moldova, goticul şi renaşterea s-au întrepătruns atât la Probota cât şi la
Moldaviţa, deasupra portalului fiind o banchină de piatră, precum şi stemele care sunt
realizate în spiritul renaşterii;
Biserica de la Cotnari(1551), realizată de voievodul Despot este o lucrare mai
specială, tocmai din perspectiva arhitectonică. E o biserică-hală cu trei nave şi un turn
clopotniţă care clar face o călătorie de 200 de ani în timp;
Un alt mare ctitor de mănăstiri a fost Alexandru Lăpuşneanul, care a fost un
mare învăţat şi un iubitor al artelor pe lângă ceea ce făcea pentru distracţie; refacerea
mănăstirii Bistriţa în stilul lui Ştefan cel Mare şi a bisericii Sf. Nicolae din Rădăuţi a cărei
încadramente de ferestre sunt tipic renascentiste totuţi;
Între anii 1553-1564 voievodul construeşte ansamblul monastic de la Slatina,
în cadrul căreea se afla şi casa domnească realizată în spirit renascentist, însă mănăstirea va fi
realizată tot în stil gotic, respectând tradiţiile lui Ştefan;
MănăstireaSuceviţa construită de Movileşti este ultima care urmează modelul
artei lui Ştefan cel Mare şi anunţă perioada de eccletism a secolului al XVII-lea, marcat de
Biserica Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu a cărei opulenţă şi fast trebuie să fi marcat pe privitor,
totuşi păstra elementele epocii anterioare;
Arhitectura barocă se instalează prin mănăstirea Golia din Iaşi( Vasile Lupu) şi
Biserica Caşin din Bacău( Gheorghe Ştefan)
B. Arhitectura de lemn
În 1717 părţile nordice ale Transilvaniei( Maramureşul) au fost invadate de
tătari, de aceea multe dintre bisericile vechi au fost distruse;
Existe două elemente de care trebuie să luăm seama: 1. 1699( unirea cu
biserica Vaticanului) care a creat un răspuns prin artă a românilor ortodocsi şi modificarea
statutului juridic al Transilvaniei;2. Modificarea statutului juridic al satelor datorită noii
politici habsburgice;
,,strălucitorul amurg al artei gotice în ţara noastră” pg 361;
Turnurile înalte care în Evul Mediu simbolizau că respectivul loc e un oraş
liber devenise doar o decoraţie fără vreun simbol, dar bisericile de lemn au păstrat acest lucru;
în Ţara Lăpuşului şi în Maramureş se găsesc cele mai importante centre de acets fel: Biserica
Sfinţi Arhangheli din Şurdeşti cu un turn de 56 de metri;