Stiluri

arhitecturale
Românești
Stan Bianca și
Matei Andra
Introducere
Arhitectura românească este foarte
diversă. Și, de-a lungul diverselor epoci
(medievală, modernă, interbelică, comunistă,
contemporană), s-a apelat la diferite stiluri
arhitecturale cu scopul realizării unor
construcții notabile. Sunt stiluri arhitecturale
românești care merită evidențiate printr-un
scurt periplu în timp.
Capitole

Stiluri
1 premoderne
Moldova
3

2 Tara Romaneasca
 1
Stiluri
premoderne
 Pe teritoriul României de astăzi, în perioada Evului
Mediu, au existat două tipuri de construcții care s-au dezvoltat
în paralel și s-au diferențiat atât în privința materialelor, cât și a
tehnicii.
 Al doilea tip de construcții este format în principal din mănăstiri, locuințe princiare și conace
boierești. Din păcate, cele mai multe dintre clădirile vechi seculare au fost distruse de timp, războaie,
cutremure și incendii.
 În arhitectura medievală, influențele tendințelor
occidentale pot fi observate, într-o măsură mai mare sau mai
mică, în Transilvavia, Moldova și Țara Românească. Astfel de
influențe sunt cele mai puternice în Transilvania și cele mai slabe
în Moldova, fiind absorbite de tradiția locală și bizantină.
În Țara Românească, elementele occidentale în arhitectură
au fost și mai puține. Acolo, arhitectura secolului al XIV-lea, s-a
bazat pe adaptarea locală a modelului bizantin (Mânăstirea Cozia
și Biserica domnească de la Curtea de Argeș).
Există monumente semnificative ale stilului gotic
transilvănean păstrate până astăzi, în ciuda tuturor modificărilor,
precum Biserica Neagră din Braşov (secolele XIV-XV) şi alte
câteva catedrale, precum şi Castelul Bran din judeţul Braşov (sec.
XIV) și Castelul Corvinilor din Hunedoara (sec. XV).
 2
Tara Romaneasca
 În Țara Românească, începuturile arhitecturii se caracterizează prin adoptarea unor tehnici
de construcție și a unor tipuri de planimetrie de tip bizantin. Existenţa unei bazilici bizantine cu
faţade arcuite înalte la Niculiţel (secolele XII – XIII) a contribuit la clarificarea relaţiilor artistice cu
Bizanţul în perioada de cristalizare a Țării Românești.

Cele mai vechi monumente păstrate datează din sec. al XIV-lea, când, în timpul primilor
basarabi, s-au dezvoltat Câmpulung şi Curtea de Argeş. Pe atunci au fost ridicate orașele de
refugiu și de pază Poenari, Cetățeni și Rucăr.
 3
Moldova
 În Moldova, unitatea extrem de originală și
stilistică a stilului arhitectural moldovenesc a fost
dezvoltată prin combinarea elementelor gotice cu
structura specifică bizantină a bisericilor. Dintre astfel de
construcţii, monumentala biserică a mănăstirii Neamţ a
servit, timp de mai bine de un secol, drept model pentru
bisericile şi mănăstirile moldoveneşti.

Stilul a fost continuat până în secolul al XVI-lea,

în timpul domniei fiului lui Ştefan cel Mare, Petru Rareş
(1527-1538, 1541-1546). Principala inovaţie a fost
porticul şi picturile de pe pereţii exteriori bisericilor
Voroneţ, Suceviţa și Moldoviţa. Aceste biserici din
nordul Moldovei au devenit celebre în întreaga lume,
datorită frumuseții picturii care poate fi văzută de
departe.
 Secolul al XVII-lea, apogeul civilizației românești premoderne, a contribuit la dezvoltarea mai
semnificativă a unor construcții seculare remarcabile (conace boierești elegante sau palate domnești
somptuoase în Moldova și Țara Românească, castele în stil renascentist în Transilvania), precum și
extinderea mănăstiri mari.
Acestea din urmă erau dotate cu școli, ateliere de artă, tipografii și erau importante centre culturale.
De această perioadă aparţine biserica mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi, ridicată în anii 1635-1639, monument
unic datorită splendidului decor cu motive geometrice sculptate, colorate în lapislazuli şi folie de aur, pe
toate faţadele.
Bibliografie
● Brown Stone
● Wikipedia
● Google photos
Multumim pentru vizionare