STILUL ARHITECTURAL NEOROMANESC: ORIGINI SI EVOLUTIE

Stilul neoromanesc este unul dintre cele mai originale si surprinzator de

frumoase ordine arhitecturale care au aparut in Europa in anii de creativitate
intensa din epoca victoriana tarzie. Romanii din acea perioada au dorit sa creeze
un stil care sa reflecte gloria trecutului lor medieval, transformandu-si peisajul
arhitectural al trii, tot asa cum britanicii creaser, cu decenii inainte si la o scara
mai mare, mai bine-cunoscutul stil arhitectural victorian neogotic.
Stilul neoromanesc reprezinta un amestec interesant de elemente rasaritene
bizantine si motive arhitecturale si etnografice taranesti locale, precum si de
anumite modele de arta otomana si chiar teme de renastere italiana tarzie. Stilul
a inceput sa fie in voga printre romanii instariti in primii ani ai secolului al XXlea, in Romania de dinaintea primului razboi mondial in zona numita Vechiul
regat, raspandindu-se ulterior si n Transilvania, dupa razboi, dupa ce aceasta
provincie a devenit parte a Romaniei.
Aspectul tipic al unei case n stil neoromanesc este ilustrat in imaginea de mai
jos:

Casa stil neoromanesc, Calea Calaai, Bucureti

Aici se pot sesiza clar elementele arhitecturale bizantine (de exemplu, arcada
scurta, coloanele mici si groase etc) si aspectul masiv, de cetate, al cladirii, care,
impreuna, alcatuiesc o metafora arhitectonica romantica, prin care creatorii ei au
dorit sa exprime rezistenta eroica a romanilor din timpurile medievale, ca popor
crestin, impotriva inaintarii de nestavilit a Imperiului otoman.

Astazi, o casa in stil neoromanesc constituie un bun imobiliar valoros, pentru

care un proiect de restaurare ar fi extrem de interesant, de provocator si scump,
insa totodata si o initiativa plina de satisfactii din partea celui care se incumeta
sa o duca la indeplinire.
Stilul a ajuns la zenit in perioada interbelica, incheindu-se brusc in forma lui
culta, dupa venirea la putere a comunismului in Romnia, in 1948. A fost
oarecum readus la viata in timpul exploziei de constructii din ultimii zece ani,
insa intr-o maniera minimalist-modernista, de cele mai multe ori puerila, fara
motivele eclectice si grandoarea caracteristice perioadei interbelice.
Am adunat aici cateva imagini, cea mai mare parte provenind din colectia mea
personala de carti postale si fotografii, care, alaturi de explicatiile scurte, sper sa
ajute la o mai buna apreciere a originilor, caracteristicilor, importantei si valorii
din punctul de vedere al pietei imobiliare de art si de epoca acestui stil
arhitectural sofisticat, caracteristic numai Romaniei.
Romanii sunt, la origini, un popor de tarani agricultori si pastori. Locuintele lor
aveau o ornamentatie elementara, constand, in principal, din simboluri
etnografice, caracteristice comunitatilor europene aborigene stravechi, care au
supravietuit in zonele mai putin accesibile ale continentului (de exemplu,
etnografia romaneasca contine multe motive care prezinta o asemanare izbitoare
cu cele ale comunitatilor celtice irlandeze, sau ale celor din Muntii Pirinei sau
Caucaz).
Locuinta taraneasca servea, de obicei, unor scopuri imediate si foarte practice,
ale unui popor nevoit sa duca un trai greu intr-un mediu natural aspru. Aspectul
tipic al unei locuinte de taran sarac din zona de ses din sudul tarii era precum cel
din ilustratia de mai jos, realizata undeva la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Locuinta taraneasca de tip ancestral, din Campia de Sud (carte postala

veche, colectia Valentin Mandache)
Pe de alt parte, taranii mai instariti din zonele mai propice agriculturii si ferite
de instabilitate aveau case mai elaborate si solide, care contineau multe artefacte
si ornamentatii de factura etnografica si religioasa. Cartea postala de mai jos
prezinta o casa din zona subcarpatica de sud, relevanta in acest sens, datand din
primul deceniu al secolului al XX-lea:

Tip mai evoluat de locuinta taraneasca ancestrala, din zona dealurilor

subcarpatice (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)

Un stil arhitectural de un nivel calitativ autentic a aparut pe pamanturile

romanesti in perioada medievala, acest lucru putandu-se observa doar la
edificiile religioase, precum bisericile din sate sau manastirile ctitorite si
inzestrate de boieri si voievozi. Aceste biserici prezentau, de obicei, o simbioza
de elemente in principal bizantine si reprezentari etnografice locale, precum
motivul frnghiei, simbolul soarelui etc. Un exemplu bun in acest sens este
imaginea de mai jos, din judeul Valcea, din zona subcarpatica sudica, din
Valahia. Aceste elemente arhitecturale se regasesc deseori in stilul arhitectural
neoromanesc de astazi.

Biserica rurala in stil bizantin, din satul Cineni, judeul Vlcea (carte
postala veche, colectia Valentin Mandache)
O alt directie particulara a arhitecturii bisericesti medievale romanesti a fost
reprezentata de cazurile in care se constata o preponderenta a elementelor
arhitecturale gotice fata de cele bizantine. O zona clasica in acest sens este
Bucovina. Un exemplu relevant este Manastirea Sucevita, din judetul Suceava:

Manastirea Sucevita (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)

Aceasta evolutie este extrem de interesanta, stiut fiind faptul ca esenta
arhitecturii bisericesti ortodoxe este, de regula, bizantina. Faptul ca Romania are
multe exemple de biserici ortodoxe cu motive occidentale gotice evidente este
rezultatul direct al dezvoltrii istorice geopolitice a vechilor comunitati
romanesti aflate pe linia istorica de demarcatie dintre Apus si Rasarit, dintre
bisericile apusene si cele rasaritene. Ca urmare a acestui fapt, arhitectura
religioasa a acestora a imprumutat elemente atat din stilul gotic, cat si din cel
bizantin, in perioada Evului Mediu.
Acest amestec interesant de elemente gotice si bizantine nu a fost urmat decat cu
cateva exceptii in arhitectura civila romaneasca moderna. Un exemplu rar si
cel mai bun in acest sens estePalatul comunal din Buzau, construit in 1903, in
aceeasi perioada in care a fost lansat si stilul neoromanesc:

Palatul Comunal din Buzau, construit in 1903 (Valentin Mandache)

Acest stil, care poate fi numit gotic moldovenesc si care subordoneaza ordinul
bizantin, a fost, totusi, adoptat in arhitectura religioasa, rezultatul fiind ca multe
biserici romanesti construite in ultimul secol prezinta caracteristicile acestui
ordin distinct (cum este cazul Catedralei Metropolitane din Timisoara).
Stilul neoromanesc a castigat, in cele din urma, preferinta publicului, dupa ce a
fost promovat mai bine sub patronaj regal; de asemenea, el prezenta mai multa
atractivitate pentru gustul elitelor romanesti, care, dupa sute de ani de dominatie
otomana, se simteau cultural mai apropiate de civilizatia Bizantului decat de
goticul revitalizat, la mod in Occident.
Tipul de cladire care sta la baza stilului neoromanesc este cula, un tip de casa
fortificata, construita de mica boierime si de taranii instariti din Oltenia incepand
cu a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Acest tip de cladire contine elemente
de rezistenta structurala si de stil arhitectonic bizantin, imprumutate din
arhitectura bisericeasca locala, precum si caracteristici etnografice taranesti.
Exemplificam mai jos una dintre cele mai reprezentative cladiri de acest gen:

Cula din Maldaresti: tip de casa de tara fortificata, emblematic pentru

regiunea Olteniei
Cuvantul cula deriva, de fapt, din termenul turcesc kale sau kule, care
inseamna cetate sau loc fortificat. Localnicii l-au adoptat de la mai-marii lor
otomani, pentru a desemna acest tip specific de locuinta fortificata, care avea un
scop foarte practic in perioadele de instabilitate: apararea familiei stapanului si a
bunurilor acestuia. Secolul al XVII-lea, cand au fost ridicate primele cule,
corespunde cu inceputul unei epoci lungi de instabilitate a Imperiului Otoman,
care, in final, a dus la prabusirea acestuia, dou secole si jumatate mai tarziu.
O alta sursa de inspiratie a stilului neoromanesc este arhitectura palatelor
construite pentru domnitorul valah Constantin Brancoveanu (1688-1714) de
ctre arhitecti italieni, intr-o maniera care a imprumutat mult din vilele de
Renastere tarzie din nordul Italiei. Fotografia de mai jos prezinta Palatul Potlogi,
aflat acum intr-o stare foarte proasta, in care se pot observa numeroase elemente
care seamana izbitor cu arhitectura fundamentala a culelor (unele elemente fiind
adaugate cu ocazia lucrarilor de restaurare ulterioare). Acesta este motivul
pentru care, uneori, stilul neoromanesc este numit brancovenesc. Cu toate
acestea, termenul neoromanesc este mai cuprinzator din punctul de vedere al
amestecului de stiluri si motive decat cel brancovenesc, fiind, deci, mai potrivit
pentru a desemna acest stil arhitectonic.

Palatul Potlogi, construit la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre

Domnitorul Constantin Brncoveanu (Valentin Mandache)
Epoca victoriana tarzie din Romania a fost o perioada de stabilitate politica
remarcabila, sub domnia eficienta a Regelui de origine germana, Carol I, fiind
caracterizata printr-o prosperitate economica deosebita, cand tara devine una din
principalele exportatoare de cereale din Europa. Aceste realitati s-au reflectat in
dezvoltarea artei si arhitecturii, prin crearea unor lucrri care au exprimat o
identitate nationala romaneasca plina de incredere in misiunea ei. Stilul
arhitectural neoromanesc este o expresie a acelui curent si a cautarilor spirituale
din ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea, cand arhitectul Ion Mincu
ridica primele cladiri clasice in acest stil.
Stilul neoromanesc a castigat rapid popularitate si, intr-un rastimp scurt, pana la
inceputul secolului al XX-lea, familii bogate din toat tara au inceput sa-si
construiasca case de oras sau conace in acest nou stil patriotic. Pentru a-l
promova mai bine in randul publicului, la marea Expozitie Nationala Jubiliara
Regala din 1906 a fost expusa o cula prototipul stilului neoromanesc.
Expozitia sarbatorea patruzeci de ani de domnie prospera a Regelui Carol I si
1800 de ani de la cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman, fiind, prin urmare,
dedicata radacinilor stravechi ale poporului, reflectate in modernitate.

Expozitia Nationala Regala din 1906; Bucuresti: cula este prezentata

publicului (carte postal veche, colectia Valentin Mandache)
Una dintre primele cladiri in stil neoromanesc clasic, care se afla si astazi in
picioare in Bucuresti, este cea a restaurantului Doina (fostul Bufet de la
Sosea), conceputa in 1892 de catre arhitectul Ion Mincu. Aici se poate observa
clar in centrul edificiului arhetipul culei, cu bastionul fortificat ca principal
element de diagnostic structural si componentele decorative bizantine, motivele
etnografice taranesti, precum si modelele decorative otomane.

Restaurantul Doina, Bucuresti: una din primele cladiri avand cula ca

centru de conceptie, si care anunta aparitia stilului arhitectural
neoromanesc (Valentin Mandache)
Cu siguranta, cea mai reprezentativa cladire in stil neoromanesc este Vila Mina
Minovici, actualmente muzeu, foarte indicata pentru o initiere in acest stil
arhitectonic distinct si frumos. Din pacate, cladirea se afla astazi intr-o stare
foarte proasta, care reflecta lipsa de interes a statului roman si a publicului
pentru propriul patrimoniu arhitectural national.

Muzeul Vila Mina Minovici, Bucuresti, arhitect Cristofi Cerchez, 1906

Stilul neoromanesc a patruns puternic si in arhitectura modernista a anilor 30 si
40, unele dintre cele mai interesante cladiri de acest gen fiind vilele de vacant

de pe litoralul Marii Negre, construite de romani bogati si cultivati, in localitati

precum Eforie sau Mamaia. Exemplul de mai jos este foarte instructiv in acest
sens, centrul culei putandu-se recunoaste imediat. De asemenea, in partea stanga
a fotografiei, in fundal, se poate vedea o vila in stil neoromanesc clasic, care
indica popularitatea mare de care se bucura acest stil in epoca.

Vila in stil modernist, cu sambure neoromanesc. Eforie, litoralul Marii

Negre; anii 1930 (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, stilul neoromanesc nu a fost agreat de
autoritatile comuniste care au guvernat tara in urmatorii patruzeci si cinci de ani.
Accentul a fost pus pe arhitectura utilitara, sociala si industriala. Comunistii
priveau stilul neoromanesc ca fiind promovat de dusmanii lor de clasa
aristocratia si burghezia si, in consecin, acesta a fost abandonat. Chiriasii de
stat sau societatile de stat au ajuns sa ocupe vechile cladiri grandioase, care
incet, dar inexorabil, s-au deteriorat.
Explozia imobiliara recenta din Romania de dupa anul 2000 este
caracterizata printr-o inmultire accentuata a vilelor rurale si caselor de oras
inestetice si prost construite, care uratesc peisajul arhitectural local. Exist
cateva exceptii incurajatoare de la aceast regula, care au inceput pentru
moment, cu timiditate sa integreze elemente din stilul arhitectural
neoromanesc. Elementul central de tip cula principalul element de
diagnosticare structurala in recunoasterea stilului neoromanesc, este prezent in
aceste cladiri. Mai jos ilustram doua exemple de proiecte arhitecturale care
prezinta incercari de integrare a acestui element important:

Proiect de vila care include elementul central de tip cula. Schita pentru un
proiect de constructie pe litoralul Marii Negre; 2006

Proiect din 2005 pentru o casa din zona impadurita de la nord de

Bucuresti
CONCLUZIE:
Stilul arhitectural neoromanesc este unul dintre cele mai remarcabile creatii
arhitecturale ale artei nationale din Europa, dar, practic, necunoscut de catre

publicul larg din Occident. Achizitionarea, restaurarea si detinerea unei

asemenea bijuterii arhitecturale constituie o initiativa foarte serioasa, de mare
responsabilitate, insa plina de satisfactii. Multe cladiri uimitoare de tip
neoromanesc se gasesc astazi intr-o stare avansata de deteriorare, afectate fiind
de indiferenta autoritatilor si de ignoranta proprietarilor lor actuali. In multe
cazuri, acestia demoleaza sau altereaza aceste cladiri pentru a ridica in locul lor
structuri moderniste anoste si de prost-gust, din materiale de proasta calitate.