RELATIA DINTRE FORMA SI FUNCTIUNE

DUMITRESCU MIHAI ALEXANDRU, GRUPA 44A

Relatia forma - functiune este una pe cat de importanta pe atat

decontroverata. In arhitectura moderna aceasta era foarte clara si se
subordona in mod indubitabil devizei form follows function. In arhitectura
secolului al XX-lea, asociata cu arhitectura moderna si cu designul industrial,
principiile care dadeau forma cladirilor vremii erau influentate in principal de
functiunea si scopul constructiei. Astfel ca Louis Sullivan si Frank Lloyd
Wright sunt doar doi dintre cei mai importanti arhitecti ce au imbratisat
aceasta ideologie.
In arhitectura, forma se prezinta sub
doua aspecte esentiale. Primul aspect este
acela al formelor arhetipale sau
fundamentale, care apar in obiectele de
arhitectura din toate timpurile. Arhetipurile
formale sunt cele mai perene si cele care permit chiar si
unui ochi neavizat sa deceleze o constructie ca
fiind arhitectura si nu un conglomerat
aleatoriu de materiale. Formele arhetipale
sunt prezente in
Tadao Ando
analiza semiotica
a arhitecturii ca simboluri
Biserica Luminii
formale
arhetipale. Felul creativ in
care arhitectul le utilizeaza si le emfazeaza este cel care da analizei
semiotice posibilitatea de a le surprinde bogatia de semnificatii si sa
dezvaluie intentiile stilistice ale autorului. Exista si interpretarea conform
careia elementele formale arhetipale ale arhitecturii sunt de fapt elementele
fundamentale, adica peretii, acoperisul, coloanele, podeaua, deschiderile,
ceea ce este corect, atat fizic cat si in sensul in care formalul arhetipal este
formalul simbolic. Dar daca cele din urma afirmate ar fii adevarate, triliticul
nu a fost construit pentru a creea o forma? O forma care in cele din urma sta
la baza constructiilor ulterioare, chiar daca si betonul, cel ce este cel mai
apropiat de piatra, cu noile tehnologii poate fi turnat sub orice forma
nerespectand sistemul trilitic.
Daca formele fundamentale intra categoric in relatie directa cu
functiunea, formele decorative sau ornamentale sunt oarecum independente

de aceasta servitute. Se stie ca pana la functionalismul doctrinar al

modernismului, problema functiunii nu intra in nici un fel in estetica
arhitecturii, tot asa cum nu se punea problema elementelor tehnologice
constructive in analiza estetica a unei opere de arhitectura. Desi se poate

Castelul Linderhof, Germania

camera de oaspeti, Castel Linderhof

Dormitor

afirma ca stiluri precum baroc sau roccoco aveau o aceeasi intensitate in

exteriorul cladirii cat si in interiorul ei, spatiile interioare ce rezultau nu
aveau dimensiuni impresionante datorita proiectarii in prealabil ci datorita
gandirii asupra ambiantei formelor si decoratiunilor si cum acestea pot fii
puse in valoare intr-un spatiu inchis.
Sigur ca au existat si momente ce au schimbat cursul acestei relatii
dintre forma si functiune, in care puterea de convingere a expresivitatii
formei, simbolistica si realitatea concreta s-au dezvaluit intr-un mod
spectaculos. Daca in teorie forma si functiunea pot fi analizate separat sau
cel putin se pretinde acest lucru pana in momentul in care forma are nevoie
de functiune sau viceversa pentru a cristaliza ideea finala de program, in
realitatea concreta relatia dintre forma si functiune este practic inseparabila
si indestructibila. Rolul lor poate fii egal intr-un proiect sau procentajul poate
fii dezechilibrat semnificativ din anumite convingeri ale arhitectului care
incearca sa isi puna amprenta asupra locului sau in cazuri in care forma este
mult importanta fata de interior.

Wedding tower,
arh. J.M.Olbrich
comemorarea
casatoriei prin
simbolul mainii ce
imediat poate fii
asociat cu

Proiect BIG Arhitects. Imobil de locuinte si birouri ce prin taietura din poza din dreapta in fiecare
dimineata aduce soarele in curtea interioara. Functiunea amplasata sub forma in cazul corpului
de cladire din dreapta

Daca in modernism functiunea prevala categoric asupra formei, in

arhitectura actuala, mai mult decat in orice alta epoca, exista o schimbare
de directie, iar functiunea se supune formei. In cazul arhitecturii de locuire
functiunea este inca pe un prim loc in proiectare, utilizatorul dorind comfort
si utilizarea spatiului interior intr-un procentaj cat mai mare, astfel ca acest
tip de arhitectura este una incadrata inca in formele de baza, rar aparand
forme ciudate ce se muleaza dupa mediul exterior cladirii sau care vrea sa se
foloseasca de peisaj.
In cazul arhitecturii pentru cladiri publice directia este una clar catre o
aducere a formei in prim plan. Natura, vecinatatile, formele de relief, istoricul
zonei si multe altele au devenit mult mai importante fata de functiune.
Metalul, sticla si noile tehnologii prin care betonul se poate turna in diferite
forme au creat o noua oportunitate in arhitectura, iar arhitectii nu au fost
indiferenti, dar oare prin aceasta dorinta de as imprima numele asupra unei
forme noi nu au neglijat functiune urmand ulterior sa aiba niste pierderi mari

de spatiu. Ceea ce se intampla in baroc cu spatiile interioare mari, dar care

se obtineau astfel din dorinta de punere in evidenta a decoratiunilor
interioare, se intampla acum in arhitectura publica. Exteriorul impune
interiorului anumite spatii impresionante, nedecorate, libere, reci si de multe
ori neutilizabile.
Si totusi, in realitatea curenta, functionalitatea apare oarecum in prim
plan, intrand insa in ecuatie cu elementul economic si financiar, care sunt
extrinseci arhitecturii. Dar nu trebuie uitat faptul ca functiunea este de foarte
multe ori, ca sa nu spun intotdeauna, cea care determina in mod
fundamental conceptul creativ al unei opere de arhitectura, fiind dealtfel
element intrinsec al acesteia. Dorinta de aducere a formei in prim plan este
una ravnita de multi arhitecti insa daca proiectul nu pleaca de la functiune se
ajunge la acele spatii pierdute despre care spuneam mai devreme.
Un exemplu in relatia de complementaritate intre forma si functiune
este un adept al formelor spectaculoase: Santiago Calatrava, ce poate face o
diferenta intre o gara si un aeroport, ceea ce subliniaza magnific valoarea
functiunii. Sigur c n forma grii vom remarca prezena elementelor formale
simbolice, specifice universului arhitectural al acestui creator, obsesia
coastelor, care trimit la miticul Leviatan i la eroicul Iona, omul care reuete
s ias din pntecele monstrului! Superb metafor! La aeroport ns vom
gsi i aripi!
Calatrava expune cele doua functiuni sub forme unice fata de alte
constructii de genul, nealterand functiunea. In cazul garii aduce in forma
acesteia elemente simbolice: coaste metalice ce ar reprezenta burta
Leviatanului si la povestea lui Iona, personajul biblic ce reuseste sa iasa din
pantecele monstrului. Calatorul devine Iona, reusind cu ajutorul fortei in
acest caz trenul sa iasa din monstrul metalic : gara. Daca in cazul garii
metafora arhitectului ramane in zona terestra acvatica, in cazul
aeroportului forma beneficiaza de
niste console mari metalice ce te
duc cu gandul la aripi o trimitere
directa la lumea aerului.
Atunci unde situam analiza
semiotica? Si cat de importante au
devenit semnele in arhitectura
moderna? Analiza semiotica trebuie
sa aiba in vedere toate celelalte
niveluri,
Gare de Lyon

pe care le parcurge in cadrul acelei

parti care defineste analiza
denotativa. In cadrul acesteia trebuie
vazut si materialul si functionalul si
contextualul, ca si elementele
compozitionale care raspund acestora.
Semiotica in arhitectura a devenit o
cale de urmarit in ultimii ani, ea
analizand arhitectura la toate palierele
de expresie formala si simbolistica.
Prin intermediul semioticii, arhitectura s-a recuperat mult din simbolistica
elementelor ce parea ca de mult le pierduse, limitandu-se la arta fotografica
si grafica in expunerea proiectului. Odata cu aceasta limitare la nivel grafic si
fotografic s-a pierdut impactul real al constructiei cu utilizatorul, utilizatorul
devenind un simplu privitor.

Noul Arc de Triumf, Paris aceelasi nume, grafic

arata bine, dar senzatia din interiorul lui este
aceeasi ca la primul Arc de Triumf?

Simbolul
s-a avut tot
timpul locul in
arhitectura.
Piramida arhitectului
Ming
Pei (arhitect
Piramida de la muzeul
american de
Louvre, Paris
origine chineza) de la muzeul Louvre din Paris nu as doar locul de a
semnaliza sau de a crea un centru de interes langa muzeu ci isi trage sevele
din simbolurile piramidelor din Egipt. O piramida dubla cu un varf in interior
facand legatura dintre interior si exterior, dar si orientand puterea ei dinspre
exterior spre operele din interior. Piramida, forma ce atrage lumea catre
muzeu devine din semnificant, acela de reprezentare a puterii faraonului
printr-un mormant urias, semnificat o putere a natiunii franceze.
Am vazut doua exemple total diferite de relatie forma functiune. Noul
Arc de Triumf si Piramida lui Pei de la Louvre. Prima dintre ele are un nume ce

isi face aparitia sub o noua forma, in acelasi timp forma produce indignare
pentru ca Arcul de Triumf asa cum ii spune si numele marcheaza o victorie pe
cand cel nou este facut doar pentru a creea noul sau pentru a-l pune in
evidenta pe cel vechi, intre ele existand o legatura vizibila directa prin artera
de circulatie Champs-Elysees. Forma este mentinuta, dar cu materiale noi,
dar functiunea nu. Pe cand in cel de-al doilea exemplu piramida este
mentinuta ca forma, nu ca si materialitate, iar in cazul functiunii desi ea
reprezinta puterea natiunii franceze, fata de cele din Egipt care reprezentau
puterea faraonului prin moarte, functia de mesager este pastrata.
In cele doua exemple forma este pastrata, iar in cazul Arcului de Triumf
ea este si prioritara, dictand ideea de la care a plecat proiectul.
Mai sus am afirmat ca functiunea in cele mai multe cazuri dicteaza
conceptul si rezultatul ideei finale, iar in cele mai multe cazuri asa si este.
Dar daca functiunea este una clara, dar fara sa puncteze nicio secunda vreo
idee in elaborarea formei atunci care mai este relatia dintre cele doua?
Refugiile montane sunt si
acestea o forma de
arhitectura, intradevar nu
foarte plastica sau expresiva,
dar care la fel ca si celelalte
constructii de pe planeta asta
servesc omului. Functiunea ii
este clar stabilita inca de la
inceput de proiect : locuri de
popas sau

Refugiu montan din muntii Bucegi

adapost
Refugiu montan din
pe timp
muntii Fagaras
de
noapte sau pe
vreme urata
pentru persoanele ce s-au pornit in parcurgerea unui traseu montan. Pe cand
legat de forma nu se poate spune clar ceva de la inceput. Forma depinde in
acest caz de amplasarea refugiului, zonele de bataie ale vanturilor si
zapezilor pe suprafata respectiva si altele conform legislatiei de constructie a
adaposturilor pentru refugiu. In acest caz functiunea clar stabilita nu are
nicio legatura cu forma, forma fiind dictata de mediul inconjurator. Putem
afirma ca in anumite cazuri, izolate intradevar, relatia forma functiune
dispare legatura dintre ele fiind una de intamplatoare si facuta de celelalte
elemente ce intregesc campul de texturi ale constructiei : natura, nevoi,
posibilitati, etc.
SPATIUL INTERIOR IN RELATIA FORMA FUNCTIUNE
In relatia forma functiune la nivel de interior interpretarea situatiei sar putea focusa pe forma anvelopantei exterioare ce poate sa incite privitorul
sa il intereseze cunoasterea aspectului interior al cladirii. Anvelopanta te
poate lasa sa vezi in interior sau nu, iti poate creea acea senzatie ca deja stii
tot despre cladire, dar pana la acea senzatie forma cladirii mai dezvaluie o
bucata necunoscuta. In cazul de fata

Opera norvegiana, arhitect firma

Snohetta, Norvegia

arhitectura interioara
trebuie sa sustina
formele indraznete sau
magice pe care
arhitectii le vor obtinute
pentru ca altfel puterea
creata pe exterior se va
diminua semnificativ la
interiorul ei.
Firma de arhitectura Snohetta din Norvegia este
una dintre firmele care pun accentul pe aceasta
relatie interior exterior, dar relatie lagata prin
prisma discutiei de forma functiune. Opera
norvegiana unul din multele si cunoscutele
proiecte aduce in prim plan o volumetrie formata
printr-o intersectie de corpuri geometrice de baza,
dar care puse in forma
aceasta redau puterea
cladiriicare parca tocmai
a iesit din apele marii.
Interiorul este unul la fel de sinuos ca si
forma exterioara. Stalpii structurali de sustinere
sprijina forma exterioara inalta. Surprinzator la
interior privitorul este intampinat de un finisaj din
lemn, forma zigurata a cladirii din beton, sticla si
metal protejeaza materialul sensibil la apa:
lemnul.
Interiorul a fost intotdeauna important, fata de forma ce a suferit
schimbari cu timpul. Interiorul a insemnat tot timpul comfort si locul unde
poti sa uiti de viata din spatiul public. In cazul in care relatia forma
functiune nu este una intr-o proportie egala sau cel putin apropiata spatiul
interior incepe sa sufere crearea de spatiu neutilizabil sau greu utilizabil, mai
ales cand forma flexibila este pusa alaturi de programe de tipul locuire sau
unitate de invatamant. Forma poate deveni pion principal in cazul cladirilor
publice care au ca prim rol importanta si formarea unui centru de interes.

In lume exista si exemple de functiuni de tip

concept ce impun o forma exterioara si pe care
arhitectul a amprentant-o si la interior. Un
exemplu este casa Nautilius este o cldire unic n
form de cochilie, realizat de arhitectul mexican
Javier Senosiain, de la Arquitectura Organica.
Designul casei este inovator, ciudat i ndrzne.
Javier Senosiain a decis s aduc viaa acvatic n
arhitectur. Inspirat de lucrrile lui Gaudi i ale lui
Frank Lloyd Wright, el a adus n Mexico City un
exemplu a ceea ce el denumete "bioarhitectura" - idea c cldirile bazate pe formele
organice ne unesc cu istoria, tradiia i cultura
local, n armonie cu natura. Casa Nautilius este un amestect de arhitectur
modern i art contemporan i se bazeaz pe ideea de a te simi ca un
melc n cochilia sa. Intrarea n cldire este tiat ntr-un perete de sticl
colorat. Fiecar element a fost ales cu mare atenie pentru a se potrivit temei
organice a cldirii.
Aceasta functionalitate concept care pleaca de la un program
necunoscut nu se stie cat de practic poate fii deocamdata in utilizarea unui
spatiu asa cum isi doreste un beneficiar tipic pentru ca in cazul de fata
comanda a fost facuta de o familie ce isi dorea o schimbare in viata lor.
Diferenta intre arhitectura actuala si cea de acum 100 de ani este ca
arhitectii de atunci creau contextul la care cei de acum sunt nevoiti sa se
raporteze in tesutul urban. In arhitectura actuala este foarta importanta
analiza de sit in care inaltimile, aliniamentele, formele, decoratiunile si multe
altele sunt luate ca atare, chiar daca tesutul urban este in continua
modificare. Momentul zero al fiecarei cladiri este faza de proiectare in care
toate elementele puse cap la cap de la analiza la functiune si forma ii dau
arhitectului o constructie ce va umple un gol intr-un tesut urban.
Forma si functiunea trebuie sa fie complementare si intr-un raport daca
nu egal macar apropiat. Exceptii de la regula in care forma de cele mai multe
ori subjuga importanta functiunii sunt facute si chiar acceptate in cazuri de
cladiri publice in care importanta lor este una mai mult emblematica decat
functionala, iar forma lor devine tablou pentru desfasurarea spatiului public.
Putem afirma facand o paralela ca arhitectura de acest tip in care forma este
principala, iar cladire devine tablou al publicului este o intoarcere la practicile
si gandirea clasica in care grecii foloseau Partenonul pe post de fundal in fata

caruia se desfasurau ritualurile religioase, ritualuri ce la acea vreme erau o

mare parte din viata publica.

BIBLIOGRAFIE:

WWW.SNOHETTA.COM
WWW.WIKIPEDIA.COM
REVISTA ATELIERUL DE PROIECTARE
FRANK LLOYD WRIGHT, TREWIN COPPLESTONE
IDEE SI FORMA, DAN AGENT