FUNCTIONALISMUL "Forma urmeaza functiunea." Pentru multi laici aceasta formula a lui Sullivan caracterizeaza arhitectura moderna.

In decada 1920-1930, o asemenea conceptie parea in mare masura straina , ea fiind socotita ca avand un caracter prea intelectualist si rebarbativ. In prezent ea este insa general acceptata (desi adesea tot pe atat de prost inteleasa), iar formula mai sus citata a devenit un simbol al curentului modern in opozitie cu arhitectura traditionala. Cu toate acestea, se poate spune ca nu exista nici un alt principiu arhitectonic despre care sa se poata sustine ca ar avea o traditie mai indelungata si o mai mare continuitate . Si la pesterile folosite ca adapost de oamenii din paleolitic si la locuintele pe piloti din neolitic, forma era dictata de functiune; de asemenea, la fortificatiile si apeductele construite de romani, la fortaretele din Evul Mediu, la zidul chinezesc, la depozitele de marfuri construite in Anglia in secolul al XVIII-lea, ca si la cladirile inalte pentru birouri din Manhattan, construite in secolul nostrum,peste tot se constata existent unei relatii stranse intre forma si functiune. Functionalismul pare a se naste odata cu arhitectura insasi. Criticii acestei conceptii afirma uneori ca functionalismul inceteaza acolo unde incepe arhitectura . o asemenea afirmare nedreptateste insa atat conceptia functional cat si arhitectura. Indezvoltarea unei noi arhitecturi, perioada functionalista detine rolul pe care copilaria il are in viata omului. Pe masura ce omul se maturizeaza, el renunta desigur la anumite particularitati si prejudecati pe care le avusese in anii adolescentei, desi copilaria continua sa ramana la temelia dezvoltarii caracterului sau. Inceputurile arhitecturii moderne se plaseaza catre mijlocul veacului al XIX-lea, si anume in perioada in care se naste functionalismul contemporan. Atat partizanii lui Le Corbusier cat si cei ai lkui Frank Lloyd Wright doi poli opusi ai arhitecturii contemporane, s-au inspirit cu totii din doctrina lui Eugene Viollet le Duc,marele architect si theoretician francez cunoscut mai ales prinrestaurarea unor castele medieval, desi mult mai importante sunt incercarile sale de a rationalize sau de a functionalizaarhitectura,cu ajutorul unui system logic bazat pe reguli simple. Lucrarile teoretice ale lui Le Corbusier din primii ani ai decadei 1920-1930 (de pilda Vers une Architecture)lasa impresia unei editii actualizate a lucrarilor lui Viollet le Duc, iar Wright recomanda fiului sau sa-l citeasca pe Viollet-le-Duc, deoarece dinlucrarile acestuiaputea capata bazele necesare profesiunii de architect. Prima regula a functionalismului se naste din credinta ca forma trebuie sa reflecte o functiune. Diferitele elemente aleunei cladiri trebuie sa-si gaseasca o exprimare arhitecturala corecpunzatoare. Ca urmare a acestui principiu, stalpii si grinzile unei constructii sunt tratate ca elemente clar vizibile atat la interior cat si la exterior si pot fi deosebite de suprafetele peretilor neportanti si ale peretilor despartitori, in asa fel incat scheletul isi exprima clar functiunea , aceea de a sustine nivelurile superioare si acoperisul cladirii. Cea de-adoua regula afunctionalismului apare pe o cale ceva mai ocolita. Deoarece initial conceptiile functionalistilor cu privire la forme au fost puternic influentate de masini, formele tehnice castiga din ce in ce mai multi admiratori. Pe acestia nu-i deranja faptul ca utilizarea unor asemenea forme la toate tipurile de constructii nu-si gasea totdeuna o justificare. Oare Louis Sullivan nu folosise forme de plante pentru ornamentele din teracota, datorita numai preferintei sale pentru organismelenaturale? Si, daca era asa, de ce partizanii unei estetici care afirma forma masinilor n-ar fi abut dreptul sa recurga la formele acestora, de filda la cilindrii, conuri, cuburi sau alte forme geormetrice? Inca din 1920 Le Corbusier afirma triumfator in una din scrierile sale:Inginerii

americani inving arhitectura noastra muribunda prin calculele lor. In realitate Le Corbusier nu era insa chiar atat de coplesit de ideile functionaliste pe cat s-ar fi parut. Intr-adevar, desi pleda in favoarea constructiilor functionale executate de practicieni, concomitant, el afirmacu toata convingerea:Arhitectura este jocul minunat, maiestru si correct al volumelor inlumina cuburile, conurile, sferele,cilindrii sau piramidele sunt formele fundamentale importante pe care lumina le pune avantajos in evident acestea sunt formele frumoase, putem spune formele cele mai frumoase (sublinierile ii apartin lui Le Corbusier). Cu aceste cuvinte, Le Corbusier spune: Functionalismul merita intr-adevar sa fie admirat atat timp cat el realizeaza forme demne de admirat. In timp ce acesti functionalisti cu discernamant intellectual elaborau in decadele 1920-1930 si 1930-1940 un nou stil architectonic, pornindde la conceptele fundamentale tehnice, exista insa printer arhitecti, oameni de afaceri si ingineri un alt tip de functionalisti, care credeau tot ce se scria in ziare cu privire la o arhitectura mai ieftina, mai practica si cu forme mai adecvate. Deoarece forma trebuie sa fie dictate de functiune gandeau acestia functiunea correct formulate nu duce cumva in mod automat si la o forma frumoasa? Cel putin in unele cazuri realitatea parea sa le dea dreptate: asa se intampla de pilda cand era vorbade avioane, poduri, nave, unelte, constructii de fabric sau baraje. Daca deci frumusetea putea fi obtinuta in mod automat, de ce mai era nevoie oare sa se discute in jurul artei? Realizarile practice ale acestor functionalisti in sensul literar al cuvantului, pot fi vazute inprezent peste tot. orice mare oras American este presarat cu cladiri de locuinte si cu cladiri de birouri care au fost proiectate dupa sistemul unui asemenea process functional automat (daca intr-adevar I aceasta formula poate fi utilizata): forma lor exterioara este dictate de regulamentele emise de autoritati cu privire la constructii, fatadele sunt acoperite cu pereti cortina, tipizati, alesi din cataloagelediferitelor fabric; dispunerea incaperilor este hotarata dupa avizul expertilor in domeniul rentabilitatii, iar circulatia interioara dupa avizul specialistilor in ascensoare; specialistii ininstalatii de climatizare stabilesc formele acoperisurilor, iar concesionarii de chioscuri de ziare stabilesc cum trebuie sa arate holurile de receptive. Rezultatul este un haos ce se justifica prin formula magica defucntionalism. Din pacate, vina acestei situatii o poarta functionalistii cu discernamant intelectual care, la inceputul perioadei functionaliste au cautat sa pledeze pentru noul stil, argumentand ca pretul constructiilor executate in acest mod ar fi mai mic si ca intretinerea lor ar fi mai economica; putini dintre ei au avut curajul sa declare deschis ca functionalismul trebuia sa fieun system inchegat de organizare a spatiului, ca el trebuie sa insemne un plan completsi unitar de compozitie a unei constructii, compozitie caretrebuia apreciata dupa meritele sale proprii. Confuzia in care se zbate actualmente functionalismul nu se datoreste insa numai inconstientei si oportunismului. Este necesar ca insesi premisele acestei doctrine sa fie reexaminate, pentru a se clarifica ce mai contin ele valabil. Este oare intr-adevar justificat sa se recurga intr-o atat de mare masura la estetica masinilor? Are intr-adevar sensca toate elementele constructiei sa capete o expresie articulate, sa sesepare partile structuraleale unei cladiri, pentru ca apoi ele sa fie din nou imbinate? Bineinteles, lamai multe tipuri de constructii, exprimarea evident a structurii este justificata. La alte tipuri, insa, o astfel de exprimare evident a raporturilor constructive constituie o mare problema. Adesea nu este posibil ca elemetele planului sa fie exprimate vizibil, cerintele ce sepun acestui plan se pot permanent schimba,deoarece in prezent seinsista din ce in ce mai mult

asupra flesibilitatii spatial (mai ales la cladirile scolare ca si la cladirile pentru birouri si la caldirile industriale). Functionalismul se gaseste fara-ndoiala intr-o perioada de tranzitie dar el continua sa ramanao scoala severa a disciplinei,o excelenta metoda de initiere pentru arhitectii tineri precum si unul din criteriile de apreciere a constructiilor. Bibliografie: Julius Posener, Afange des Funktionalismus,Berlin, 1964. Pag 149-150-151 Lexicon ilustrat de arhitectura Modena, Editura Tehnica, traducere efectuata de Arh. Simon Julman, Gheorghe Vetra, traducere din limba germane dupa editia aparuta in 1969.