Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VILA SAVOYE
VILA SAVOYE
Proiectata de celebrul arhitect Le Corbusier si construita in anul 1929, Vila Savoye
este o constructie moderna, o reactie venita in urma schimbarile perioadei respective, din
domeniul social si economic. Casa a ramas o icoana a operei arhitectului, avand o
contributie extraordinara in definirea principiilor Stilului Modernist. Proiectul casei
reprezinta una dintre cele mai importante contributii la arhitectura moderna a secolului XX,
devenind si un proiect de referinta din istoria arhitecturii.
Situat n satul Poissy, astzi devenit una dintre suburbiile Parisului, a fost construit
pe un teren viran, fr constrngeri urbanistice. O zona in care gasim astazi preponderent
locuinte inzolate si locuinte collective. Situl pe care este amplasata cladirea este de
dimnesiuni mari si bordat pe toate laturile de vegetatie, astfel cladriea a fost conceputa
pentru a fi amplasata in mijlocul acestuia beneficiind de iliminare si perspectiva in toate
cele patru directii. De la accesul din strada o alee ne duce la vila.
n anul 1926, Le Corbusier formula cele cinci concepte ale sale, aplicate mpreun
pentru prima dat toate n cazul vilei familiei Savoye, care are valoarea unui manifest al
modernitii arhitecturale dintre cele dou rzboaie mondiale.
1.
2.
3.
4.
5.
2. PLAN LIBER AL
NIVELURILOR
Amprenta in plan a etajelor nu ar
trebui sa fie conditionata de sistemul
structural. Astfel compartimentarea
fiecarui nivel se face in functie de
cerintele functionale.
3. SEPARAREA
STRUCTURII
(STALPILOR)
DE FATADA
CLADIRII
Toate acestea duc la o flexibilitate
mare atat in ce priveste
compartimentarea spatiului interior
cat si a fatadei, peretii exteriori
avand doar rol de inchidere nu si
structural.
4. FERESTRE ORIZONTALE PE
TOATA LUNGIMEA FATADEI
5. ACOPERIS VERDE
Spatiul ocupat de amprenta cladirii la
sol se regaseste pe acoperis, terasa
circulabila de unde se poate
contempla peisajul n cele patru
orizonturi compenseaz spaiul
verde nlocuit de cldire.
Analizand propunerea lui Corbusier, iese in evidenta un mod de gandire in opozitie cu ceea
ce se stia in momentul respectiv despre asemenea case. Daca in mod obisnuit o casa unifamiliala ar
trebui sa aiba zona de zi la parter cu living, bucatarie, sufragerie etc. si la etaj zona de noapte,
Corbusier ridica cladirea pe piloni pentru a obtine continuitatea spatiului verde, accesul auto si
circulatia libera. La parter ramanand spatii precum holul de acces, casa scarii, garajul, restul spatiilor
de locuit fiind toate la etaj. Aceasta rezolvare diferita, motivata functional, respecta modelul
transformational al lui Anton Damboianu. Prin negarea caracteristicilor locuintelor de pana atunci, a
modului de dispunere a functiunilor, arhitectul da spatiului unicitate si individualitate.
Modelul transformational pune in evidenta modul in care gandirea, ideile arhitectului (cele 5
principii ale lui Corbusier), se inscriu in proiectul de arhitectura. Imaginile, spatiile create de artist
contin in ele ideile directoare prin insasi modul lor de formare.
Analizand prima idee a lui Corbusier, ridicarea cladirii pe piloni, ne punem intrebarea de ce?
. Ca o astfel de rezolvare sa fie valabila, trebuie sa se sprijine pe o alta idee garantat in numele
careia functioneaza; care este aceasta? Arhitectul doreste sa lase libere traseele pietonale si auto
spre accesul in cladire. Ideea este, deci, libera miscare functionala, dar ea in sine traieste? Nu,
intrucat exista o a treia idee in numele careia aceasta se justifica si care ar putea fi forma se naste
din functiune. Este o idee relativ veche si are caracter de principiu cu un grad mare de generalitate.
Transformarea (rezolvarea arhitecturala) nu se naste direct din principiu, ci este mediata de o idee
numita argument. Principiul poate fi comun unei clase intregi de arhitecti intrucat el nu contine
trasaturi individualizante. Prin el se naste argumentul si operantul. Putem spune acum ca a crea
arhitectura inseamna a dispune de o conceptie proprie, de o baterie de idei cu caracter de principiu.
In istoria arhitecturii au existat doar cativa arhitecti generatori de principii, dar in cadrul acestor
principii se pot crea argumente si operanti noi. Principiul are un grad inalt de abstractizare. In
procesul proiectarii de arhitectura este insa nevoie de ceva mai putin eteric. Operantul contine
elemente concrete puternice, in timp ce in argument acestea sunt rarefiate. Principiul este incarcat
cu materialitate prin argument si operant. Actul de creatie este deci incercarea de a integra idei in
materia pe care o prelucreaza arhitectura.
Judecata inversa este o judecata de valoare. Intr-un edificiu se pot descifra principiile care au
generat realizarea lui intrucat, prin proiectare, acestea se scurg in obiectul realizat.
PRINCIPIU
|
ARGUMENT
|
OPERANT
ARGUMENT
OPERANT
LINIA ORIGINALITATII
AXIOMA
VARIANTE DE PROIECTE
PRINCIPIU
|
ARGUMENT
|
OPERANT
In creatia de arhitectura trebuie facuta distinctia clara intre doua categorii de forte. Prima ,
determinantii , care sunt forte care conditioneaza proiectul. Ei vin din afara noastra: forma
amplasamentului, orientarea si rezistenta terenului, vantul dominant etc. Acestea influenteaza fortat
arhitectura care tinde sa le resolve depasindu-le. Practic dincolo de aceste forte incepe problema
creatiei. A doua categorie sunt transformantii. Ei sunt forte interne ,cu caracter emergent, prin care
arhitectul isi impune vointa creatoare. Prin transformanti casele capata personalitate. Corbusier
reuseste sa implementeze aceste 5 principii si datorita folosirii si perfectionarii structurii pe cadre din
beton armat. Ridicarea cladirii pe stalpi, ferestrele pe toata lungimea fatadei sunt idei care nu le-ar
fi putut introduce in proiect in cazul unei contructii din zidarie portanta.
O alta transformare prin idea negarii a ceea ce se stia pana in momentul acela o putem
identifica in principiile enuntate de Corbusier in domeniul urbanismului. Unitatea de locuit
incearca sa raspunda situatiei existente fata de orasele traditionale care in conceptia lui Corbusier
sunt concentrate, detin calcane urate, prezentau o imagine haotica si neregulata. Ele nu isi
indeplineau scopul final sa satisfaca nevoile fizice si spirituale ale locuitorilor lor. Se refera aici la
modul de amplasare a cladirii pe sit: locuinte cuplate care creeaza un front la strada si delimiteaza in
spate o curte private. El contrapune solutia sa, imaginand un oras format din unitati dispuse
alternative cu zone verzi, spatii de recreere, circulatii (separate pietoni/vehicule). In aceasta
conceptie exista o retea rectangulara de strazi ce delimiteaza parcelele, iar cladirea este dispusa in
centrul parcelei, obtinand astfel un oras geometric ordonat, plin de lumina, cu multe spatii verzi.
In capitolul imaginarul: Teoria axelor se bizuie pe relatia dintre starea dispozitionala si cea
situationala. La o fereastra, dispunerea preferentiala pe orizontala a golurilor da impresia de
deschidere, in timp ce deschiderea lor pe vertical are effect de inchidere a spatiului. Prin urmare,
teoria axelor trebuie inceputa de la relatia corporalitatii umane cu mediul: prin rotirea capului cu
ajutorul axelor vizuale, omul controleaza spatial care capata in acest fel o structura. In cazul Vilei
Savoye, observam alegerea geamurilor lungi orizontale in idea lui Corbusier de deschidere spre
natura din jur. Cum este configurat spatial inconjurator, in aceasta situatie? In regimul expectativ
enuntat de Damboianu, acesta ilustreaza in acest caz spatial ca realitate tranzitiva intre interior si
exterior specific prispei, umbrei. Este un spatiu care te invita la repaus si reconsiderare.
Bibliografie
Le Corbusier - Urbanisme
Le Corbusier - Towards a New Architecture
Le Corbusier - Modulorul
Anton Damboianu (3) MODELUL TRANSFORMATIONAL
Anton Damboianu (4) MODELUL TRANSFORMATIONAL
Anton Damboianu (12) IMAGINARUL Regimul expectativ Teoria axelor
Anton Damboianu (13) IMAGINARUL Regimul itinerar