Stiluri arhitecturale ale locașurilor

de cult din Europa și din România

Șerban Maria-Isabela
Dobrică Maria – Anastasia
Tănase Eugeniu
COLEGIUL NAȚIONAL “SFÂNTUL SAVA”
 Stilul
Bizantin
 Epoca de vârf a dezvoltării stilului bizantin este secolul al VI-lea,
când, în timpul impăratului Justinian, s-a construit Biserica Sfânta
Sofia din Constantinopol. Acesta s-a extins până în Italia,
Franța,Germania, Rusia etc.
Stilului bizantin îi sunt specifice elementele: folosirea arcului
semicircular sprijinit pe coloane, prin intermediul capitelurilor;
cupola cu bază rotundă situată central, deasupra naosului,
sprijinită pe stâlpi, folosindu-se pandantivii. Aspectul exterior este
simplu, sobru, ca material de construcție
folosindu-se cărămida, uneori în alternanță cu piatra.
1. Mănăstirea Sinaia
Mănăstirea Sinaia este un așezământ
ortodox din Sinaia, județul Prahova, inclusă în Lista
monumentelor istorice din România. A fost zidită
la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino,
fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei,
Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”.
Numirea de Sinaia a dat-o mănăstiri spătarul
Cantacuzino, după cum se vede din „actul de
fondațiune”:
„Am zidit din temelie și am înălțat un
schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea
Sinaiei cei mari și după-cum arată și
Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care
Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de
multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul
și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.
2. Catedrala Hagia
Sophia
Hagia Sophia este actualmente
o moschee din Istanbul, Turcia. Lăcașul a fost
la origine o biserică creștină construită din
ordinul împăratului Iustinian și a servit
drept catedrală a Patriarhiei Ecumenice de
Constantinopol până în 1453, când a fost
transformată în moschee. În anul 1935 regimul
secular Atatürk a transformat edificiul
în muzeu. Ca un monument de mare valoare
istorică și arhitectonică, Hagia Sophia a fost
inclusă pe lista monumentelor patrimoniului
mondial UNESCO în 1985.
 Stilul
Romanic
 Construcțiile în stil romanic impresionează prin aspectul masiv dat de
structura lor de rezistență și de materialele de construcție folosite
(piatră, cărămidă). Pentru a mări rezistența, zidurile, care ajungeau
până la doi metri lățime, erau sprijinite de contraforți. Bisericile erau
împărțite în trei nave - nava centrală și două nave
laterale - prin stâlpi sau prin coloane unite deasupra prin arcuri rotunde.
Pe aceste arcuri se sprijină bolta de piatră, de obicei semicirculară.
Elementele decorative sunt reprezentate de: arcul semicircular
folosit la portal și la ferestrele care sunt mari și numeroase, pictura
interioară reprezentând personaje puternic conturate și stilizate
accentuat, sculptura utilizată în special sub formă figurativă și vitralille.
1. Catedrala Romano-
Catolică Sfântul Mihail
Catedrala Romano - Catolică Sfântul
Mihail este situată în interiorul cetății Alba Iulia și
este cel mai valoros monument de
arhitectură romanică din Transilvania. Lăcașul
deține două recorduri: este cea mai veche și
totodată cea mai lungă catedrală din România.
Construcția catedralei a început în
secolul al XI-lea, probabil prin anul 1004, odată cu
întemeierea Episcopiei Transilvaniei de către
regele Ștefan I al Ungariei. În imediata ei
vecinătate, a fost descoperită fundația unei biserici
de la mijlocul secolului al X-lea.
 2. Catedrala din Pisa
Catedrala din Pisa este o catedrală
romano - catolică medievală dedicată
Adormirii Maicii Domnului, în Piazza dei
Miracoli din Pisa, Italia, cea mai veche dintre
cele trei structuri din piață, urmată de
Baptisteria din Pisa și Campanile cunoscut
sub numele de Turnul Înclinat din Pisa.
Piatra de temelie a Catedralei din Pisa a fost
pusa in 1093. Arhitectul principal a fost
Buscheto; acesta este ingropat aici, iar
fatada în sine a fost construită de către
succesorul lui Buscheto, Rainaldo.
Stilul
Gotic
 Spre deosebire de edificiile romanice, monumentele gotice
sunt înalte, zvelte, mult alungite, de dimensiuni mari, aparent
fragile. Zidurile înalte si subțiri sunt sprijinite de contraforți,
fie direct, fie prin intermediul arcelor butante. Planul bisericii
este cu transept scurt, cor amplu, iar interiorul este împărțit în
mai multe nave longitudinale delimitate prin coloane înalte și
puternice. Elementele decorative ale bisericilor în stil gotic
sunt: arcul frânt care încadrează ferestrele numeroase, mari și
înalte, cu vitralil înglobate, terminate în formă de flacără.
 1. Biserica Neagră
Biserica Neagră este biserica parohială
a comunității evanghelice luterane din Brașov,
situată în centrul municipiului Brașov. Clădirea
gotică a fost parțial avariată în incendiul din 1689,
când zidurile ei s-au înnegrit și a primit numele
actual. Denumirea populară de după incendiu,
„Biserica Neagră”, a fost acceptată oficial în
secolul al XIX-lea. Este unul dintre cele mai
reprezentative monumente de arhitectură
gotică din România, datând din secolele XIV-XV.
Având o lungime de peste 89 de metri, este
considerată a fi a doua cea mai mare biserică din
România, după Catedrala Mântuirii Neamului și
cea mai mare construcție gotică din Europa de
Sud-est.
 2. Saint Chapelle
La Sainte-Chapelle este o capelă care a
fost construită pe Île de la Cité, la Paris, la
cererea Sfântului Ludovic, pentru a
adăposti Cununa de Spini, un fragment al Sfintei
Cruci, precum și alte
diverse relicve ale Patimilor pe care le
achiziționase. Împreună
cu la Conciergerie, Capela Sfântă este unul dintre
vechile vestigii ale palatului regal din Île de la Cité.
Construcția suprapune două capele, cea de jos
pentru oamenii obișnuiți - servitorii palatului, iar
cea de sus pentru anturajul regelui, potrivit cu
uzajul curent în construirea palatelor regale
din Evul Mediu. La început, capela de sus nu era,
de altfel, accesibilă decât prin galeriile superioare
ale palatului, Sfântul Ludovic neconstruind o scară
publică.
 Stilul
Renascentist
Arhitectura renascentistă aparține perioadei de
la începutul secolului al XV-lea până la începutul
secolului al XVII-lea, în diferite regiuni ale
Europei, în care are loc o redefinire a interesului
pentru cultura și civilizația greco-romană, iar
spiritul european se eliberează de sub tutela
obscurității religioase medievale.
 1. Domul Santa Maria del
Fiore
Domul Santa Maria del
Fiore din Florența, Italia, este catedrala Arhidiocezei
Romano-Catolice a Florenței, cunoscută și recunoscută
pentru arhitectura sa, și mai ales, pentru domul său
distinctiv. Este cea de-a doua biserică ca mărime din
Italia, după Bazilica Sfântul Petru din Roma. Numele
său, Biserica Sfintei Maria a Florilor, se referă la
floarea de liliac, care este simbolul Florenței, sau la
însuși numele vechi al orașului, Fiorenza.
Catedrala a fost finalizată în anul 1436 după
construirea cupolei lui Brunelleschi, singurul arhitect
care a putut veni cu ideea designului ingenios, finantat
de Cosimo de Medici. Aceasta a putut fi apoi sfințită
de către Papa Eugen al IV-lea.
 Stilul
Muntenesc
 Secolul XVI constituie faza de formație a unei școli locale în
arhitectura bisericească din Țara Românească și astfel se
dezvoltă așa numitul stil vechi românesc sau muntenesc. Se
formează o școala de meșteri constructori, sculptori și
decoratori băștinași, care nu mai copiază modele străine, ci
recurg la imitarea vechilor construcții din țară, transformând
elementele străine într-un spirit nou, adaptat la gusturile,
posibilitățile și condițiile locale. Se înalță, astfel, numeroase
biserici mici, mai ales la țară, și, în majoritate, ctitorii
boierești. Ca element nou apare acum, deocamdată sporadic,
la fațada de apus, pridvorul pe arcade deschise.
 1. Mânăstirea Cozia
Mănăstirea Cozia este un complex
monahal medieval, situat în orașul Călimănești,
pe malul râului Olt. Este ctitorie și necropolă a
domnitorului Mircea cel Bătrân, extinsă și
renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare.
Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului
un puternic focar de cultură românească. Prin
hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18
martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 se
atestează că aici funcționa o școală mănăstirească
încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele
Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos,
logofăt al marelui voievod Mircea cel Bătrân a
compus versuri și imnuri religioase, el fiind
considerat primul poet român.
 Stilul
Brâncovenesc
Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele
arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care
variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al
decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica
bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a balustradelor trădează prin
motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă. Proporțiile devin
mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a
planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane,
neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de
exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de
obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat
din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din
piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente
de tip oriental.
1. Catedrala Patriarhală
Catedrala Patriarhală este o
biserică din București, situată pe
Dealul Patriarhiei, ctitorită de
voievodul Constantin Șerban și soția
acestuia, Bălașa, între anii 1654-1658.
Biserica, purtând hramul Sfinții
Împărați Constantin și Elena, a fost
sfințită în timpul domnitorului Mihnea
al III-lea în anul 1658, iar la scurt timp a
fost transformată în Mitropolie. După
primul război mondial Mitropolia a fost
transformată în Patriarhie (în 1925).
 Stilul
Moldovenesc
 Arhitectura în Moldova s-a dezvoltat între secolele XIV-XIX în
spațiul moldovenesc. Epoca în care s-a dezvoltat cel mai mult
este perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504).
Caracteristici ale arhitecturii în Moldova plan dreptunghiular
sau triconc, interiorul include altar, naos, încăperea
mormintelor și pronaos, separarea încăperilor se face prin
ziduri groase, în general fără coloane,
o singura turlă amplasată după sistemul moldovenesc,
supraînălțarea bolților în interior, prin suprapunerea arcurilor
încrucișate, decor exterior bogat.
 1. Mânăstirea Voroneț
Mănăstirea Voroneț, supranumită
„Capela Sixtină a Estului”, este un complex
monahal medieval construit în satul
Voroneț, astăzi localitate componentă a
orașului Gura Humorului. Ea constituie una
dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui
Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în
anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni,
ceea ce constituie un record pentru acea
vreme. Pictura exterioară a Voronețului,
datând din timpul domniei lui Petru Rareș,
este realizată la un înalt nivel artistic, fiind
socotită drept cel mai reușit ansamblu al
artei feudale moldovenești.
 Stilul
Maramureșean
 Stilul arhitectonic maramureșean are în centru lemnul, care,
prin lucru manual, capătă formă și prinde viață.Bisericile
maramureșene au un aspect gotic, cu turle foarte înalte și
acoperiș din șindrilă cioplit de mână. Uneori, întreaga biserică
e făcută din lemn, inclusiv cuiele, dat fiind că lemnul nu e doar
decorativ și un material cald, dar încărcat și de substrat
spiritual. Lemnul provine de la un copac, o plantă vie, parte a
creației, care leagă pământul de cer, apărând în multe pasaje
esențiale ale istoriei sacre creștine, de la pomul din grădina
Edenului, la arca lui Noe și lemnul crucii.
 1. Mânăstirea Bârsana
Mănăstirea Bârsana este o mănăstire
ortodoxă din România situată în comuna Bârsana,
județul Maramureș. Ansamblul monahal a fost
construit din lemn, după tradiția locală, sub
direcția arhitectului Cordoș Dorel. Acesta este
compus din: poarta specifică maramureșeană,
turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57
m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela
(construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și
casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit
Muzeul din incinta mănăstirii. Primele atestări
documentare ce fac referire la Mănăstirea
Bârsana datează din 1390; într-un document din
21 iulie 1390, referitor la proprietățile familiei
voievodale Dragoș, este menționat un drum care
se bifurca, conducând pe un braț în satul Bârsana,
iar pe celălalt la mănăstire.
- Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră
în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor.
- Biserica nu este un muzeu cu sfinţi, ci mai curând un spital
pentru păcătoşi.
Biserica, gură de rai, aici, pe pământ.
MULȚUMIM !