BISERICA SF PETRU (ROMA)

1)Aspecte legate de apariție :

Construcția a avut loc între anii 318-329, fiind una dintre cele mai vechi biserici din lume. Edificiul era de formă bazilicală în
plan de cruce latină cu un naos lung și două abside. Lungimea sa era una impresionantă pentru acele vremuri, aproximativ 110
metri. Se spune că la construcția sa au fost aduse coloane și materiale de pe Muntele Templului din Ierusalim. Lăcașul avea
absida orientată către apus, intrarea făcându-se pe partea dinspre oraș (ca și în prezent). Bazilica avea mai multe altare, în
mijlocul său aflându-se altarul principal sub care se afla mormântul Sfântului Petru.
2)Dezvoltare:
De-a lungul timpului edificiul a căpătat o mare importanță datorită pelerinajelor la mormântul sfântului, dar și datorită faptului
că aceasta era biserica principală a papilor, succesorii lui Petru în conducerea Bisericii. Ceremoniile ce aveau loc aici erau
impresionante, mai ales funerariile unui papă și investirea unuia nou. 
3)Pictura:
Cei mai buni arhitecți, pictori și sculptori ai Renașterii, printre care Michelangelo sau Bernini au participat la construcția uriașei
biserici.
4)Arhitectura:
Deasupra intrării principale se poate admira mozaicul "Navicella" de Giotto. Poarta centrală de bronz este o operă a lui Filarete,
care a fost concepută în 1445 pentru vechia bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia "anilor sfinți".
 Mănăstirea Curtea de Argeș 
1)Aspecte legate de apariție:
La inițiativa lui Carol I, biserica a fost restaurată începând cu 1875 de către arhitectul francez Lecomte du Noüy, ceea ce a dus la
înlocuirea frescei originale cu o pictură nouă și la alte modificări radicale ale structurii interioare. [3][4] În anul 1886 s-a terminat
restaurarea bisericii și a început construirea palatului regal din latura de est a complexului, care va fi mai târziu transformat în
palat episcopal. 
2)Dezvoltare:
În secolul al XIII-lea, cetatea Poenarilor, cu fortificațiile sale de piatră și puțul care o lega direct cu albia râului de jos, făcuse să
ajungă, până departe, faima acestor locuri; pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor și biserica „Sfântul Nicolae
Domnesc” sporesc și mai mult prestigiul acestor locuri.
3)Despre pictură:
Precum întreaga biserică, și acesta reprezintă o admirabilă operă de artă. Văzut dinspre apus, agheasmatarul cu invelitoarea de
plumb și crucea aurită se proiectează pe cele 12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul locaș și pe rama care o îmbracă, asemeni
unui portal aplicat.
4)Arhitectură:
Mănăstirea Curtea de Argeș reprezintă o adevarată capodoperă a arhitecturii românești, care întrece în frumusețe din
punct de vedere arhitectural și artistic tot ce s-a realizat la noi până în secolul al XVI- lea. 
5)Curiozități:
Mănăstirea, transformată dintr-o construcţie princiară, într-una regală 
Arhitectura  lăcaşului suferă, în decursul timpului, câteva modificări. Francezul Emile Andre Lecomte de Nouy îşi pune
amprenta pe transformarea sa într-o construcţie regală. 
 Mănăstirea Putna
1)Aspecte legate de apariție:
Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfin țirea sa a avut loc la
3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc'. Slujba de sfin țire a fost oficiat ă de mitropolitul Teoctist. Acesta a
fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortifica țiile au fost terminate în 1481.
Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile
Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662.
2)Dezvoltare:
Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a ref ăcut
acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.
Mănăstirea Putna a fost un important centru cultural, aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi pre țioase.
Lăcășul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderie, manuscrise, obiecte de cult, icoane
Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a c ărui fa țad ă estic ă se afl ă
stema Moldovei datată 1471.
3)Despre pictură:
Pictura originală a bisericii Mănăstirea Putna s-a pierdut în decursul vremurilor (la devastarea din 1653,de c ătre cazacii lui
Timuș
Hmelnițki,fiind distrusă atât pictura interioară cât și cea exterioară).Actuala pictur ă interioar ă,de inspira ție bizantin ă,a fost
executată între ani 2001-2010 de frății Mihai și Gavriil Moroșan ,cei care picteaz ă și paraclisul m ăn ăstirii,cu hramul Sfin ții
Apostoli Pentru și Pavel între anii 1979-1983
4)Arhitectură:
Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află 
stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta
dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Deoarece poetul 
Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele
zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței”
construit în anul 1882.
5)Curiozități:
Turnul Tezaurului este singura clădire a mănăstirii care a rămas neschimbată încă din timpul domniei lui Ştefan cel
Mare. Aici erau ascunse în urmă cu cinci veacuri obiectele valoroase ale mănăstirii. În interiorul Mănăstirii Putna se
mai află Turnul Clopotniţei şi Turnul lui Eminescu, nume date clădirii în care, în anul 1871, cel mai mare poet român a
înnoptat mai multe nopţi. Eminescu este cel care a supranumit Mănăstirea Putna - Ierusalimul Neamului Românesc.
Aici sunt înmormântaţi: Ştefan cel Mare, Maria Voichiţa - ultima soţie a domintorului, Maria de Mangop - a doua soţie a
domintorului, Bogdan cel Orb - fiul domintorului şi alţi urmaşi ai săi până la Petru Rareş.
În 1966, la recomandarea UNESCO, cei 500 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna au fost sărbătoriţi pe plan mondial.