Catedrala Ortodoxa Metropolitana

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara,
catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul „Trei Ierarhi”. A fost construită între 1936 și
1941 și este un simbol al orașului. Cu înălțimea de 90,5 m în prezent este a doua biserică
din România ca înălțime după Catedrala Mântuirii Neamului, viitoarea catedrală
patriarhală din București.
Istoric
Istoria edificiului este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie, Banatul se
unește cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 și
ia o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația
austriacă, favorabilă religiei catolice. Astfel se reînființează vechea parohie din Cetate în
1926, apoi Episcopia de Timișoara în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în 1947
se creează Mitropolia Banatului.
Pe acest fond se simte tot mai acută nevoia unui lăcaș central pentru credincioșii din
parohia Cetate, ce frecventau mai ales biserica Sf.Ilie din cartierul Fabric și Catedrala
Ortodoxă Sârbă, și ulterior pentru o catedrală reprezentativă, pe măsura consistentei
comunități ortodoxe din Timișoara și din Banatul românesc. Parohia din Cetate instituie
un fond de zidire a biserici și lansează un apel către publicul românesc pentru donații. În
1936 existau deja toate premisele construirii monumentului. Fondul de zidire era deja
consistent, deși suma totală necesară era imensă pentru acea vreme. Terenul necesar,
situat la încrucișarea celor mai importante artere ale orașului a foste donat de către
Primărie, iar proiectul bisericii era încredințat încă din 1934 lui Ion Traianescu. Proiectul
prevedea un edificiu cu o capacitate de 5.000 de persoane.

Construcția propriu-zisă a început pe 16 martie 1936 iar în 20 decembrie s-a pus printr-o
ceremonie piatra fundamentală a viitoarei Catedrale.[1] Lucrările de construcție s-au
terminat în 1941. Clopotele și crucile bisericii au fost sfințite în 23 august 1938. Toate
finisajele, picturile interioare și exterioare s-au terminat însă abia în 1956, din cauza celui
de-Al Doilea Război Mondial.
Catedrala a fost sfințită în data de 6 octombrie 1946 în prezența Regelui Mihai, a
primului-ministru Petru Groza, a patriarhului Nicodim Munteanu, a episcopului
Timișoarei Vasile Lăzărescu, a mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului și a
reprezentanților altor culte, în frunte cu episcopii romano-catolic Augustin Pacha și
greco-catolic Ioan Bălan.
Stilul arhitectonic a fost inspirat de arhitectura moldovenească în general și în special de
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău.

Castelul Huniade din Timișoara

Castelul Huniade este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara,
construit între anii 1308–1315 de Carol Robert de Anjou și reconstruit după cutremurul
din 1443 de către Ioan de Hunedoara. Castelul medieval a fost distrus în timpul asediului
Timișoarei din 1849 și refăcut în forma actuală în 1856. Astăzi adăpostește Muzeul
Banatului.
Istoric
Vechiul castel
În contextul frământărilor politice din Regatul Ungariei al secolului XIV, regele Carol
Robert de Anjou a decis, în urma unei vizite în 1307, să-și stabilească provizoriu,
reședința la Timișoara. S-a impus astfel necesitatea edificării unui castel care să facă față
necesităților regelui. Construcția a fost realizată probabil de constructori italieni și
terminată cel mai probabil în 1315, pentru că, în 1316, regele era deja stabilit în noul său
castel.Acesta a locuit aici pentru aproape 8 ani. Edificiul s-a dezvoltat în jurul unei curți
patrulatere cu turnuri cilindrice de colț. Așezat fiind pe o insulă era legat de orașul
Timișoara, fortificat și el de către același rege, printr-o punte mobilă. A cunoscut refaceri
importante în timpul comitelui Pippo Spano.
Noul castel
Între 1441 și 1456, comite de Timișoara a fost Ioan de Hunedoara. Acesta și-a stabilit aici
reședința și a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal,
grav avariat de un cutremur. O contribuție la edificarea lui a fost adusă de arhitectul
italian Paolo Santini de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara.
Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular
adaptate artileriei.
A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la
Timișoara. În perioada ocupației otomane (1552-1716), a servit drept reședință a
beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara.
Reconstrucția
Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost
deteriorat, astfel că după 1716 s-a impus renovarea lui. Însă funcția lui a fost schimbată,
fiind transformat în cazarmă de artilerie și depozit militar.
În anul 1849, revoluționarii maghiari, asediind Timișoara, au distrus castelul din temelii,
până la punctul în care a fost nevoie de o reconstruire a edificiului. Lucrările de
reconstrucție și renovare s-au terminat în 1856. Edificiul a fost mult modificat, în special
în ceea ce privește fațada.

Palatul Baroc din Timișoara

Palatul Baroc este un edificiu situat în Piața Unirii din Timișoara.
Despre
Palatul Vechii Prefecturi, denumit și „Palatul Baroc”, reprezintă unul dintre cele mai
valoroase monumente istorice ale Timișoarei. Caracteristicile construcției au favorizat
alegerea sa pentru funcțiunea de muzeu de artă, spațiile oferite de clădire putând fi
adaptate cu minime modificări cerințelor de expunere ale muzeografiei contemporane.
Astfel, pe de o parte amplasamentul într-un spațiu central și vast al nucleului istoric al
orașului favorizează polarizarea interesului vizitatorilor, iar pe de altă parte, specificul
arhitectural face posibilă diversitatea funcțională impusă de programul muzeal și
accentuarea concordanței între construcție și noua sa destinație.
Cronologie
1733 inițial a adăpostit Oficiul Minier;
1735 aici a funcționat Casieria Militară;
Din 1778 a fost sediul prefecturii [1]
Până în 1848 a fost sediul Comitatului Timiș;
Între 1849 - 1860 aici s-a instalat conducerea Voivodinei sârbești și Banatul timișan;

1861 - 1918 a redevenit sediul Comitatului Timiș;

Până în 1944 aici a funcționat Prefectura județului Timiș-Torontal;
Între 1944 - 1958 a găzduit comandamentul trupelor sovietice staționate în
oraș;
Pentru scurt timp a fost sediul Institutului Agronomic;
În perioada comunistă a fost lăsat în paragină, abia la sfârșitul anilor '80
începând restaurarea edificiului;
În prezent palatul găzduiește Muzeul de Artă Timișoara.
Bibiografie: De la Wikipedia, enciclopedia liberă