Catedrala Încoronării

Catedrala Arhiepiscopala din Alba Iulia reprezinta un monument ridicat

special pentru incoronarea Regilor Ferdinand si Maria, care comemoreaza
momentul si bucuria faptului ca aici s-a faurit Romania Mare.
1. Istoric:
A fost construită între anii 1921-1922 cu prilejul încoronării regelui
Ferdinand I şi a reginei Maria, eveniment care a avut loc la 15 octombrie 1922.
Întregul ansamblu, Catedrala şi clădirile aferente, s-a ridicat în partea de
vest a Cetăţii Alba Iulia, străvechiul Apulum roman, sau Bălgradul evului
mediu, pe locul vechiului corp de gardă şi în vecinătatea Platoului romanilor.
Construcţia a fost concepută ca şi o continuare a aşezământului mitropolitan
bălgrădean, numit de către Nicolae Iorga „cel mai trainic şi mai de folos
aşezământ al românilor de peste munţi”, aşezământ la care voievodul Mihai
Viteazul a ridicat în anul 1597 o biserică din zid. Din nefericire aşezământul a
fost demolat în anii 1713-1714 de către Habsburgi, cu prilejul refacerii cetăţii în
forma actuală, iar cu materialele recuperate s-a construit biserica din cartierul
Maieri, lângă gară. Pe locul vechii Mitropolii este ridicată acum în partea de
sud-est a cetăţii o biserică memorială din lemn.
2. Arhitectura
Din punct de vedere arhitectonic, întreaga construcţie – Catedrala şi
clădirile înconjurătoare – se integrează în mişcarea realistă iniţiată la sfârşitul
veacului al XIX-lea şi începutul veacului XX de către un grup de arhitecţi
români în frunte cu Ion Mincu şi Petre Antonescu. Ei stăruiau pentru
reîntoarcerea la formele tradiţionale româneşti. Construcţia este o sinteză de
elemente arhitectonice şi decorative din timpul domnitorilor munteni Matei
Basarab şi Sfântul Constantin Brâncoveanu, simbolizând unitatea poporului
român înfăptuită pentru prima dată de către Mihai Viteazul la anul 1600. Stilul
decorativ este neobrancovenesc, iar constructia este realizata in apropierea
stilului bizantin, pe 3 nave, cu o absida in partea altarului lipsind insa cele doua
abside laterale, avannd si 3 cupole.
Planul Catedralei este cel al Bisericii Domneşti din Târgovişte, cruce
greacă înscrisă, şi aparţine arhitectului Victor Gh. Ştefănescu. Cu efectuarea
lucrărilor a fost încredinţat inginerul Tiberiu Eremie.
Ansamblul dreptunghiular ce înconjoară Catedrala este alcătuit din două
pavilioane mari la est, unde se găsesc reşedinţa şi administraţia Arhiepiscopiei
şi două pavilioane mici în partea de vest – încadrând clopotniţa înaltă de 58 m –
în care se află administraţia şi personalul deservent al Catedralei. Pavilioanele
sunt legate între ele prin galerii susţinute de coloane şi arcade duble, aducând cu
cerdacurile aşezămintelor mănăstireşti.
Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari
sprijinite pe coloane cu capiteluri. Deasupra portalului, decorat cu motive
tradiţionale, se află, lucrate în mozaic de către pictorul Ion Norocea, icoanele
Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, iar de o parte şi de alta a intrării, icoanele
Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi ale împăraţilor biblici David şi Solomon.
În nişele pridvorului sunt fixate patru plăci din marmură cu inscripţii
comemorative ce ne aduc aminte de patru evenimente importante: 1. Tipărirea
pentru prima dată în limba română a Noului Testament de către Mitropolitul
Simion Ştefan la 1648; 2. Unirea de la 1600 înfăptuită de către Mihai Viteazul;
3. Martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan, din anul 1785; 4. Refacerea unităţii
spirituale şi bisericeşti a românilor în anul 1948.

3. Pictura

În pronaos sunt portretele voievodului Mihai Viteazul şi al Doamnei

Stanca. Naosul, impunător prin înălţimea sa, este dominat de cupola susţinută de
patru stâlpi octogonali îmbrăcaţi în plăci de marmură de Moneasa.
Interiorul este împodobit cu pictura in fresca executată după vechea
tradiţie iconografică romaneasca de catre Costin Petrescu profesor la scoala de
bele-arte din Bucuresti si prof honor la scoala bele-arte din Lyon, impreuna cu
elevii si lucratorii sai. A durat 7 luni sa fie realizata toata pictura, inceputa in 15
februarie 1922, si incheiata in 25 septembrie 1922. Iar despre portretele care ni
se spune ca au fost realizate in 1925, avem o parte dintr-unul aici, in altar, pe
care din pacate nu-l prea avem in poza.
Iconostasul din lemn de stejar a fost lucrat de maestrul C.M. Babic, iar
icoanele de pe el pictate de către Ion Norocea. De o parte şi de alta a
iconostasului sunt aşezate icoanele Sfinţilor Ierarhi transilvăneni Ilie Iorest
(1640-1642) şi Sava Brancovici (1656-1683), precum şi ale Cuvioşilor
Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Sfântul Mucenic Nicolae
Oprea de la Sălişte. Hramul Catedralei este „Preasfânta Treime” şi „Sf.
Arhangheli Mihail şi Gavriil”.
Aceasta constructie deci comemoreaz cel mai important eveniment care a
avut loc la Alba Iulia, incoronarea Regilor Ferdinand si Marie. au fost prezenți
reprezentanți ai caselor regale sau imperiale, oficialităţi şi personalităţi politice
din întreaga lume, ceea ce reflecta prestigiul României la acea dată. 
Încoronarea efectivă a avut loc în faţa turnului clopotniţă, sub un baldachin
somptuos. La moment au participat 20.000 de ţărani veniţi din întreaga ţară, iar
40.000 de militari, de la toate armele, au realizat parada trupelor. În mesajul
adresat asistenței, Regele Ferdinand a subliniat  importanţa actului ce simboliza
„unirea tuturor ţărilor locuite de români”. Putem spune că actul Unirii din 1918
a fost finalizat la nivel oficial, dar și festiv prin Încoronarea Regelui Ferdinand
la Alba Iulia.