ubitii nostri fii sufletesti,

Ne-a invrednicit Preamilostivul Dumnezeu sa serbam astazi, cu bucurie sfanta, un mare si

binecuvantat Praznic Imparatesc, Buna Vestire a venirii printre oameni a Celui fara de-nceput
si vesnic - Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Modul zamislirii Domnului nostru Iisus Hristos a fost mai presus de fire, nu printr-un parinte
omenesc, ci prin lucrarea Sfantului Duh: „Duhul Sfant va veni peste tine si puterea Celui
Preainalt te va umbri!” (Luca 1,28)

Astazi, in preacuratul trup al Preasfintei Fecioare se incepe lucrarea intruparii Cuvantului lui
Dumnezeu, Celui fara de trup. Astazi, Domnul isi incepe trecerea prin Usa cea ferecata, vestita
de prooroci.
Precum raza soarelui trece printr-un cristal, tot asa trece Domnul prin Preasfanta Fecioara si o
preface in Maica a Sa, luminand-o si sfintind-o cu dumnezeiasca Sa slava. Astazi, Fecioara
Maria devine Maica adevarata lui Dumnezeu cel adevarat, Nascatoare de Dumnezeu
desavarsit, dar si om desavarsit; si ramanand Fecioara, precum mai inainte de nastere, la fel in
perioada nasterii si dupa nastere.

Cu adevarat, mare este taina Intruparii Domnului si pentru ca ea ingemaneaza lucrarea mai
presus de fire a Duhului Sfant, cu lucrarea firii, caci, smerindu-Se pe Sine si chip de rob
luand, Mantuitorul a petrecut in preasfantul pantece al Maicii Sale cele noua luni ale nasterii
firesti, asemenea fiecaruia dintre noi, aratandu-ne, astfel, cat de importanta si binecuvantata
este aceasta prima perioada a vietii omului.

Intr-o zi ca aceasta, cand Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, pentru noi si pentru a
noastra mantuire, nu putem sa nu amintim, cu adanca durere, cat de mult s-au raspandit in
poporul nostru pacatele impotriva nasterii de prunci. Refuzul de a avea copii sau, tot mai
frecvent, limitarea la un singur copil - prin tot felul de mijloace si prin prunc-ucidere - se face
deja simtit in declinul numeric al populatiei si in imbatranirea ei tot mai accentuata. Pentru
prima data in istorie, poporul roman isi poate intrezari sfarsitul. Specialistii considera ca, daca
situatia actuala se mentine, redresarea demografica nu va mai fi posibila.

Pe de alta parte, in societatea noastra atat de ostila procreatiei, exista persoane care doresc
copii cu orice pret. Desigur, infertilitatea este una dintre cele mai mari suferinte posibile. Cu
toate acestea, ”Programul national de sanatate pentru fertilizare in vitro si transfer
de embrioni” precum si ”Legea privind reproducerea umana asistata medical cu donator tert”,
adoptate recent, nu fac decat sa agraveze situatia familiilor fara copii, ca si a intregului popor.
Fertilizarea in eprubeta sau in vitro, cum se numeste, este o tehnologie experimentala
periculoasa, cu costuri morale si materiale mari si eficienta minima. In primul rand, ea
presupune omorarea unui numar mare de „prunci” in stadiul embrionar, alta forma a aceluasi
pacat al avortului. In al doilea rand, sunt mari riscurile medicale si asupra femeilor care se
supun acestor practici.
Exista riscuri de sanatate si asupra copiilor care se vor naste, precum boli sau diferite
malformatii. In realitate, aceasta tehnologie este o loterie, caci nimeni nu stie cate nasteri vor
rezulta.

Din punct de vedere spiritual, insa, implicatiile sunt si mai grave, prin faptul separarii
procreatiei de unirea conjugala si de voia lui Dumnezeu. Insasi expresia de „reproducere
umana”, in loc de procreatie, arata incercarea manipularii venirii pe lume a persoanei umane,
refuzul de a o mai recunoaste ca dar al lui Dumnezeu. Legea despre care vorbim permite
utilizarea materiei genetice a altor persoane decat cele care vor „beneficia” de rezultatul
fertilizarii, ca si posibilitatea ca sarcina sa fie purtata, prin contract, de o terta mama. Intr-un
asemenea de caz, procreatia in sine devine o forma de „adulter biologic”, iar copilul, astfel
conceput va avea nu doi, ci trei, patru sau chiar cinci parinti, doi biologici, unul sau doi legali
si, eventual, inca o mama, cea „purtatoare”! In plus, donarea materiei genetice fiind anonima,
pot sa apara situatii de frati si surori vitregi, fii ai aceluiasi parinte biologic, care, printr-o
eventuala casatorie, se vor afla, fara voia lor, in incest. De asemenea, accesul la procreatia
asistata medical a persoanelor necasatorite, singure sau cupluri, submineaza grav familia
crestina si valorile ei morale.

Aceste exemple de incalcare a normalitatii relatiilor conjugale si procreative arata ca dorinta

de a avea copii nu poate fi implinita in orice conditii. In nici un caz, ea nu trebuie sa incalce
interesul superior al copilului de a avea parinti naturali, deopotriva biologici si legali. Din
experienta altor tari, stim deja ca pruncii procreati ne-natural sufera daca nu pot sa-i cunoasca
pe parintii lor biologici.

Iubiti credinciosi, cateva sute de fertilizari in vitro au fost efectuate deja anul trecut la noi in
tara, finantate din bani publici, pentru ca sunt deosebit de scumpe. In acelasi timp,
tratamentele altor suferinte la copii, mai putin costisitoare, mult mai eficiente medical si fara
implicatii spirituale comparabile, nu au parte de finantare.

Va indemnam sa nu recurgeti la aceste tehnologii care nu sunt o solutie viabila si morala la

situatiile de infertilitate, nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social si
economic. Lipsa involuntara de prunci, ca orice suferinta majora, este, in primul rand, o
problema spirituala. Prin ea, Dumnezeu are de comunicat ceva sotilor in cauza si avem
nenumarate exemple de situatii rezolvate fericit prin intoarcerea catre Dumnezeu si prin
mijlocirea Maicii Domnului si a multor sfinti, din trecut sau contemporani. Nu mai putin,
adoptia copiilor orfani sau abandonati, sau implicarea sotilor fara copii in programe de
asistenta maternala, pot fi alternative binecuvantate de Dumnezeu.

Cuvintele rugaciunii invatate de la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care le rostim de atatea ori
pe zi, „faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant”, sa ne fie calauzitoare si in viata
conjugala, primind cu recunostinta darul nasterii de prunci sau crucea lipsei lor, ambele fiind
cai de cunoastere si insusire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

Va binecuvantam pe toti cu parinteasca noastra dragoste si impreuna, cu smerenie, sa ne

rugam Preamilostivului Dumnezeu sa ne daruiasca harul Sau cel mantuitor, sa ne ajute sa
petrecem cu pace sufleteasca calea timpului liturgic al postului, care ne conduce,
prin pocainta, spre lumina si bucuria Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.