Avva Siluan

Avva Siluan era din Muntele Panefo si avea mai multi ucenici, anume 12. Din
Pateric aflam numele a trei ucenici Zaharia, Netra si Marcu, iar Avva Siluan il avea la
inima pe Marcu, dintre toti ucenicii pentru ascultarea sa.
Din cauza acestui lucru au venit niste batrani sa il mustre, dar el le-a aratat de
ce il iubeste atat de mult pe ucenicul sau. S-a dus si a batut la usa fiecarui ucenic
zicand ca are nevoie de el dar niciunul nu a iesit imediat. Cand a ajuns la usa lui
Marcu, indata ce a auzit glasul lui avva Siluan, el a iesit sa vada de ce are nevoie de
el. Batranii intrand cu avva in chilie, au vazut caietul lui Marcu, caci aceasta era
ascultarea lui, sa scrie, fiind un scriitor bun, si au observant ca a inceput sa faca
litera o, dar nu era terminate, fiindca in momentul in care a auzit glasul batranului s-a
oprit indata si a iesit.
Avva Siluan este un exemplu de suflet care cauta sa fie mereu cu mintea la
Dumnezeu. Ni se spune in pateric ca iesind o data ca sa ude gradina, el si-a acoperit
fata incat doar picioarele I se mai vedeau, iar cand a fost intrebat de ce a facut lucrul
asta, el a raspuns, ca sa nu vada pomii si sa I se distraga mintea de la lucrarea ce o
face. Deci nu doar ca el cauta sa fie aproape de Dumnezeu ci cauta ca mintea lui sa
fie mereu in lucrarea lui, se pazea sa ramana in trezvie, lucru care desigur, l-a dus
langa Dumnezeu, caci ucenicul sau Zaharia intrand o data la el l-a gasit in extaz,
dupa ce si-a revenit, intrebat fiind de ucenicul lui ce se intampla, el i-a spus ca este
bolnav, dar ucenicul insistand, i-a zis ca a fost rapit la cer si a vazut slava lui
Dumnezeu. De asemenea intalnindu-se o data un frate cu el, a vazut obrazul lui
stralucind ca al unui inger si a cazut la pamant. Lucrul acesta il intalnim si in alt loc
ca se spune despre Avva Pamvo ca stralucea fata lui ca fulgerul si era ca un imparat
sezand pe tron si se adauga ca de aceeasi lucrare era si avva Siluan si avva Sisoe.
Un lucru care mi-a atras atentia l-am gasit in capitolul 18, despre indelunga
rabdare si nepomenirea de rau. A venit la avva Siluan un frate din Libia care se
plangea ca are un vrajmas vechi care i-a facut multe rele si cauta sa il omoare acum,
si ca va merge la dregator sa ii faca dreptate ca sa se foloseasca si vrajmasul sau,
sa isi indrepte sufletul. Avva i-a spus sa se roage inainte sa plece, si zicand amandoi
rugaciunea Tatal nostru, a ajuns la cuvintele `si ne iarta noua greselile noastre
precum si noi iertam gresitilor nostri` dar ava a zis, `si un ne ierta noua greselile
noastre precum nici nou nu iertam gresitilor nostri. Fratele l-a corectat dar avva
Siluan i-a zis ca alta rugaciune nu ii va face daca vrea sa mearga la dregator sa ii
faca dreptate, iar fratele a inteles si l-a iertat pe vrajmasul sau.
Principalele lucrari pe care am vazut ca le prezinta patericul din intamplarile
legate de avva Siluan, sunt ascultarea, indelunga rabdare, trezvia dar si
intelepciunea si indelunga rabdare.
Legat de aceseta din urma avva Siluan le subliniaza prin propriul exemplu,
caci fiind la o manastire, le-au oferit mancare inainte sa plece. Acceptand au plecat,
iar pe drum Zaharia a vrut sa bea apa insa avva i-a spus ca este post. Nedumerit
ucenicul il intreaba `dar n-am mancat, parinte?` iar raspunsul sau este: ` Ceea ce am
mancat era al dragostei; dar noi postul nostru sa-l tinem, fiule!`.
Asadar cu toate ca este vorba de viata monahala in mare parte, lucrurile pe
care le putem extrage au mare insemnatate pentru viata duhovniceasca a fiecaruia
in parte.