MINUNILE

SFINTEI PARASCHEVA DE LA IASI!

Sfanta Parascheva a facut mari minuni cu mine, inca din clipa cand am
intrat pentru prima data in Mitropolie sa ma inchin la sfintele ei moaste. Pana
la facultate nu stiam ce sunt sfintele moaste, nu auzisem de asa ceva si nu
ca n-as fi avut credinta, pt ca am crezut in existenta lui Dumnezeu de cand
ma stiu, dar nu vazusem asa ceva si nici nu eram un crestin practicant! Eu
mergeam la biserica doar de Pasti, ma spovedeam o data pe an, tot de Pasti,
iar de impartasit...numai in copilarie! Bunica din partea tatalui m-a invatat sa
ma rog si tot cu ea am mers intr-un pelerinaj la manastirile din Moldova pe
cand aveam 6 ani. Foarte putin mai retin cum a fost, insa de parintele Cleopa
imi amintesc bine si nici nu cred ca-i voi uita vreodata ochii albastrii si
patrunzatori care m-au privit indelung, fara sa-mi zica ceva!
Viata mea alaturi de Sfanta Parascheva este ca o poveste frumoasa si tot
asa o sa incerc s-o expun in randurile ce urmeaza!
De Sfanta am auzit de la tata cand am mers sa ma inscriu la facultate. Mi-a
explicat cine este, ce este si mi-a spus ca am sa ma indragostesc de ea. Si
asa a fost, rapid si fara leac de scapare! La Mitropolie, tata mi-a zis sa ma
rog despre ce cred eu si mai ales sa iau la facultate. Cand am ajuns in fata
raclei, nu stiu cum sa explic in cuvinte, dar mi-am vazut intr-o fractiune de
secunda toate pacatele...si erau cateva! Mi-a fost foarte rusine, m-am simtit
dezgolita, parca toata lumea stia de ele, nu ma puteam ascunde. Apoi, nu
stiu cum, mi s-a facut frica si nu am putut sa o ating. Credeam ca daca am so ating, incremenesc. A doua oara am reusit si m-am simtit extraordinar, iar
din acel moment nu am mai putut s-o uit sau sa stau fara sa nu merg la ea
cat de des posibil!
Toate minunile si visele legate de Sfanta Parascheva, le voi trece intr-o
anumita ordine si voi scrie doar ce-mi amintesc bine si ce poate bucura si
interesa si pe alti credinciosi. Sfanta m-a ajutat mereu, la facultate, in
examene cu invatatul, in sanatate, la cazare, in orice nevoie, dar si in
dragoste, pt ca si asta face parte tot din viata. Chiar si acum cand scriu, tot
sfintei ma rog sa-mi ordoneze gandurile ca sa-mi pot gasi cuvintele potrivite
si sa scriu ce trebuie, spre slava ei si nu spre lauda mea...ca eu nu am cu ce
ma lauda.
Voi incepe cu visele, pentru ca primul ,,contact,, sufletesc cu ea s-a facut prin
vis!
1

BISERICA DE AUR.
-

Visam ca eram cu un grup de prieteni si mergeam spre Iasi. Odata

ajunsi, am simtit nevoia sa ma rup de grup si sa merg singura la Sfanta
sa ma inchin. Am luat-o pe B-dul Stefan cel Mare si am constatat ca
orasul era parca, cu multi ani in urma, deoarece nu erau blocuri ci doar
case si biserici. Mitropolia era insa asa cum o stim cu totii. Cand am
ajuns in fata portii, mi-am dat seama ca nu semana cu nimic din ce
stiam eu. Era o poarta inalta cu arcada si cand am deschis usa si-am
intrat, in fata mea nu era deloc Mitropolia, ci o biserica mare si
luminoasa ca soarele, dar mai departe. In stanga mea se afla un fel de
paraclis spatios unde am si intrat. Am constatat ca eram mica de
statura, copila chiar, cu hainele jerpelite si desculta, desi eu nu
venisem asa imbracata. In interior erau cativa batrani pe scaune ce ma
priveau fix, iar in fata erau doi preoti foarte frumosi, cu barbi mari albe
si cu parul lung si alb. Parca erau niste asceti! Hainele le straluceau ca
razele de soare si chipurile la fel. Tineau slujba, iar langa ei erau doua
racle, una a Sfintei Parascheva si alta a unui sfant batran cu barba alba
si lunga. Am intrebat pe batrani cat este ceasul si mi-au zis ca acolo nu
exista timp si ca oricum nici anul nu se potrivea cu ce stiam eu, parca
as fi fost intoarsa in timp cu foarte multi ani! Am mers la racla Sfintei si
m-am inchinat, dar cu greu, pentru ca nu ajungeam bine fiind mica de
statura. Preotii cei luminosi s-au apropiat, au schimbat vesmintele de
pe cei doi sfinti, au luat raclele pe sus si au plecat spre marea Biserica
de Aur! Dezamagita, am iesit in prag si m-am uitat cu parere de rau
dupa ei pentru ca as fi vrut si eu sa merg, dar nu ma simteam in stare...
Mai mult, incepuse sa ploua, iar eu eram desculta. Cand am vrut sa
plec, a aparut langa mine o fetita, simplu imbracata, putin mai inalta
decat mine si care m-a intrebat de ce renunt. I-am zis ca-mi pare rau,
dar nu pot merge desculta prin ploaie. Atunci, ea m-a luat de mana si
mi-a zis: -Ba poti, eu te tin de mana, o luam pe aleea pietruita, alergam
si ii prindem din urma! Am prins curaj si cu ea de mana am alergat cat
ma tineau picioarele si cu cat alergam mai mult cu atat aleea se
intindea si mai mult in fata iar preotii erau si mai departe. Pe mine m-a
cuprins oboseala si disperarea si ma uitam la ea nedumerita ca nu
obosea deloc! Ce fel de om era de nu obosea?! Atunci, vazand ca nu
ajung nicaieri i-am zis ca ma opresc pentru ca nu mai pot alerga, eram
extrem de epuizata. S-a oprit, m-a privit in ochi tanandu-ma strans de
mana si mi-a zis: Asculta ce-ti zic eu acum! Niciodata in viata, sa nu
alegi sa mergi pe drumul cel larg si neted, caci in veci nu vei ajunge la
2

Dumnezeu! Drumul cel greu si plin de capcane sa-l alegi, ca acela te va

duce negresit la destinatie! Eu te tin de mana si niciodata nu-ti voi da
drumul. Desi tu nu ma vezi, sa ai incredere ca eu voi fi cu tine pana la
sfarsitul zilelor tale. Acum du-te! Pana sa dispara - pentru ca a disparut
dupa ce mi-a zis toate acestea - mi-am dat seama ca a fost Sfanta! Am
trecut pe spatiul verde de langa alee si am inceput sa alerg uitandu-ma
la picioare. Am vazut atunci, ca in fata mea apareau tije de metal care
ieseau din pamant in momentul cand calcam. M-ar fi putut intepa, dar
in picioare mi-au aparut pantofi. Se deschideau apoi niste gropi mari ca
sa cad in ele, insa cineva sau ceva nevazut ma lua pe sus sau ma
tragea in lateral si nu cadeam! Dupa multe peripetii, mi-am dat seama
ca eram in fata Bisericii de Aur! Era mare si stralucitoare, cu multe
turle, iar sfintii erau foarte frumosi la chipuri, luminosi si facuti din
mozaic, cu pietre pretioase, argint si aur! Nu semanau cu cei
pictati/creati de noi aici, aduceau cumva cu cei din pictura Parintelui
Arsenie Boca! Am urcat multitudinea de trepte, iar cand am ajuns la
intrare, m-am uitat in urma si am vazut jos intreaga lume! Parca eram
in cer si jos se vedea pamantul. Acolo era intunecat ca de ploaie, iar
culorile erau gri, maro si chiar negru! M-am intrebat de ce se vede
lumea asa si in acel moment a aparut Sfanta in pragul Bisericii! Stiam
ca este ea, dar acum nu mai era un copil, ci o maica inalta, frumoasa,
imbracata in haine cernite cu chipul bland, cu ochii albastrii care, cand
m-a vazut, mi-a zambit frumos si mi-a zis: Bine ai venit! Te asteptam,
ti-am zis ca vei reusi! Apoi, mi-a explicat ca lumea se vede asa din
cauza pacatelor pe care noi le facem, cu gandul, cu vorba sau fapta si
tot ce este in jurul nostru se intuneca, dar noi nu vedem! Am intrat in
Biserica si acolo erau mai multi preoti luminosi care tineau slujba si
ingrijeau de sfinte moaste. Erau mai multe maici, toate tinere si foarte
frumoase, cu capul plecat trebaluiau de zor, impaturind vesminte
frumos lucrate. Am vorbit mai multe dar nu imi mai amintesc despre ce
anume. Mi-a zis ca ma mai asteapta, dar ca voi ajunge acolo daca voi
iubi pe Dumnezeu si ma voi feri sa fac rau mie si celor din jurul meu! Iam zis ca trebuie sa ma intorc deoarece ma asteapta tata si pierd
trenul. Mi-am luat ramas bun de la Sfanta si cand am trecut pragul
Bisericii, m-am trezit.
Visul acesta mi-a marcat viata si cand ma simteam singura si fara
putere ma rugam la Sfanta si o intrebam daca mai este cu mine asa
cum mi-a promis in vis.
CRAMPEE DIN VIATA EI.
3

Odata, am visat-o ca traia pe pamant. Eu parca o priveam de sus si nu

ma puteam desprinde de ea, eram fortata cumva sa privesc aceste
crampee din viata ei. Era o persoana mica de statura, slaba, cu capul
mereu acoperit, imbracata cu haine lungi, largi si inchise la culoare.
Avea un chip de copil, desi era matura, frumoasa, blanda si tot timpul
tacuta! In tot acest vis nu am auzit-o niciodata vorbind! Erau oameni
care o placeau si altii care nu o placeau, jignind-o permanent fara
niciun motiv, iar spre surprinderea mea, niciodata nu riposta, isi pleca
mereu fruntea si nu spunea nimic! Permanent facea ceva, fie ca
mergea undeva, fie ca lucra ceva, intr-o tacere permanenta. Cred ca se
ruga tot timpul, pentru ca nu parea sa o tulbure ceva din jurul sau! Am
vazut-o si plangand, dar nu in hohote, asa cum plangem noi, ci in
liniste. Se ruga fara cuvinte si cand isi pleca genunchii la rugaciune era
tot timpul singura! Camera ei era micuta, cu o fereastra pe masura
camerei, o icoana pe peretele de la rasarit...nu-mi amintesc daca avea
si pat...nu stiu daca dormea vreodata! Traia intr-o manastire si uneori,
maicile mai in varsta decat ea, dadeau buzna in camera ei si-i strigau
sa iasa la treaba.

RAZBOI.
-

Visam ca eram in Iasi si cautam sa merg la Sfanta sa ma inchin. Ce am

vazut cand am intrat in Mitropolie, m-a marcat profund! In interior totul
era distrus: caramizi, moloz, sobolani, preotii alergau disperati in toate
directiile! Am cautat cu privirea racla Sfintei, dar nu mai era la locul ei.
Intr-un tarziu, am vazut-o aruncata intr-un colt, dar goala! Am iesit
afara dezamagita, speriata si am auzit o explozie puternica. Zgomotul
venea dinspre dealul din fata Mitropoliei, iar cand m-am uitat in acea
directie, am vazut ca picase o bomba. Cand sa fug, am simtit o
prezenta in spatele meu. M-am intors si era Sfanta. Mica de statura,
imbracata in negru, a ridicat mana spre mine si mi-a zis: -Cand eu iti
voi da semnalul, tu sa-ti iei familia si sa intri sub pamant la adapost, ca
numai asa veti supravietui! In timp ce ea imi spunea asta, eu ma si
vedeam deja intrand sub pamant intr-un fel de canal mai mare, care
avea un capac patrat si de culoare alba. Ma vedeam deschizand acel
capac si intrand acolo mai multi: eu, familia mea, dar si necunoscuti.
Atunci mi-a fost clar ca era vorba de razboi! Se auzeau explozii peste
tot si cadeau cladiri.
4

AVERTISMENT 1.
-

Intr-un timp, cand ajungeam acasa la parinti stateam pana noaptea

tarziu la televizor sa pandesc cand dadeau filme deochiate. Toate bune
si frumoase pana cand, intr-o dimineata visez ca mergeam spre
Mitropolie sa ma inchin. Era o vreme urata si mohorata, iar pe jos multe
frunze putrezite, care iti dadeau o stare de depresie. In curtea
Mitropoliei era foarte murdar si totul in dezordine. Cand ajung in fata
Catedralei, se facea ca era de fapt, o biserica mica, neagra, cu prispa
in fata, iar pe prispa era o racla din lemn putrezit, acoperita cu capac si
din ea iesea un miros greu, de mort. Langa racla erau doua maici care,
cand m-au vazut, au sarit ca arse, spunandu-mi: -Hai, ca de cand te
asteapta Sfanta! Eu am inghetat de frica si am inceput sa ma simt
ciudat. Au luat racla de lemn si au adus-o pe cea de argint, au dat
capacul jos si Sfanta s-a ridicat in sezut. Statea cu spatele la mine, nu
ma privea. Era imbracata cu maneca scurta, un fel de furou, parul prins
la spate in coc, albit si neingrijit, iar in mana avea andrele, tricota ceva.
Am simtit ca nu era de bine, tineam capul plecat si asteptam sa fiu
dojenita. Tu nu stii ca astea sunt lucruri spurcate! Pieritoare si care
manjesc sufletul! De ce faci asa ceva?! Imi era foarte rusine si stiam ca
trebuia s-o ascult ca era mama mea! Eu asa ziceam in vis, ca Sfanta
era mama mea. Mi-a spus mai multe...dar nu-mi mai amintesc, iar la
final a adaugat ceva ce nu voi uita niciodata: -Daca mai faci asa ceva
vreodata, eu nicicand nu voi mai vorbi cu tine! Acum poti sa pleci! Mam trezit imediat! Din acel an, 2004 si pana in prezent (anul 2014),
Sfanta Parascheva nu mi-a mai vorbit in vis!

AVERTISMENT 2.
-

In ciuda avertismentelor ei, dupa cateva luni, tot in vacanta la parinti,

am repetat figura cu televizorul. La cateva zile am visat-o din nou! Se
facea ca mergeam spre Mitropolie si vremea era foarte urata. In fata
bisericii, in strada, am vazut baldachinul cu moastele Sfintei. Toata
lumea intra in curte si nimeni nu trecea sa se inchine, iar eu ma miram
ce au toti, de nu trec pe la moaste! Unde se duc?! Lasa ca ma inchin
eu, mi-am zis. M-am apropiat de racla si cand am pus mana pe mainile
Sfintei, ceva ca o forta mi-a tras palma in jos, in interiorul ei! Parca i-ar
fi plesnit pieptul si mi-a intrat palma in ea pana la incheietura!
Ingrozita, mi-am scos cu greu mana si am ramas socata cand am vazut
ca pe palma aveam un fel de noroi foarte greu mirositor si plin de
5

viermi! M-am uitat in jur si totul era putred, inclusiv Sfanta! Imediat am
sarit din somn!
Mult timp m-am gandit la acest vis, crezand ca Sfanta m-a abandonat.
Insa, povestea mea alaturi de Sfanta Parascheva abia incepea. Pana in
prezent, dorinta de a-mi mai vorbi in vis nu s-a mai implinit, insa eu
pacatoasa, inca mai sper.
AJUTA-MA!
-

Odata, Sfanta Parascheva m-a salvat in vis. Se facea ca eram cu un

prieten in fata la Iulius Mall iar afara era noapte. Eu aveam doar ciorapi
in picioare iar el era descult. In Iasi nu exista metrou dar in vis, in fata
la mall era o intrare la metrou. In timp ce coboram amandoi, se facea
tot mai intuneric de parca ne coboram in iad! M-am oprit imediat,
simtind un mare pericol. In fata noastra, din intuneric, a iesit o femeie
imbracata ca o cersetoare si cu mainile pline de plase. S-a uitat fix la
mine, avand o privire metalica, sticloasa! I-am zis prietenului sa plece
imediat, sa se salveze ca ne va omora si i-am dat ciorapii din picioarele
mele, iar eu am ramas desculta. Dupa ce acesta a fugit, am ramas ca
blocata in fata ei. A lasat plasele jos si a tipat la mine sa o ajut ca are
greutate in maini! De teama, am dat sa fac un pas inapoi si atunci s-a
napustit asupra mea ca un vant, ca o tornada! Un intuneric profund ma inconjurat - eu devenisem doar suflet, nu mai aveam corp luand
forma de sarpe ce ma strangea cu putere din toate partile! Dar nu
durerea era problema ci spaima puternica de neputinta, de dor de
lumina, de ardere a sufletului! In acel intuneric profund, in acel iad de
neputinta si durere, am strigat la Sfanta! Cu toata inima mea, cu tot
sufletul meu m-am gandit ca e singura scapare pe care o am. Am
apucat sa zic doar: Sfan...(ta Parascheva ajuta-ma, nu am mai apucat
sa zic) si un trasnet de lumina orbitoare a spart si a ars sarpele din jurul
meu! Am auzit un fel de racnet si m-am trezit ingrozita si transpirata. In
acel moment am constientizat ca fara ajutorul lui Dumnezeu si a
sfintilor Sai, suntem complet neputinciosi. Cu lacrimi in ochi, I-am
multumit lui Dumnezeu ca ne iubeste si nu ne lasa niciodata la greu.

In tinerete, parintii mei nu credeau in Dumnezeu. Mama a avut o experienta

cu Sfanta Parascheva cand s-a dus la Iasi impreuna cu niste colegi sa dea
examen la facultate. Ajungand in Iasi, toti colegii ei s-au dus mai intai, sa se
inchine la racla Sfintei. Ea nu a inteles de ce trebuie sa faca acest lucru, dar
daca toti o fac, s-a facut si ea ca se roaga si se inchina, luand totul in gluma
si fara sa atinga mana Sfintei.
6

Seara, dupa ce a adormit, a visat ca ea si un coleg priveau spre o

multime. S-au apropiat si cand s-au uitat mai atent, au vazut ca
multimea se uita la Sfanta, iar Sfanta era dezvelita. Ea si colegul, au
luat un cearceaf cu gandul s-o acopere ca sa nu o mai admire lumea.
Cand s-au apropiat si au pus cearceaful deasupra, Sfanta s-a sculat si sa uitat fix la ei. Era imbracata intr-o rochie cu maneca scurta, capul
descoperit, machiata si cu unghiile facute. S-au speriat amandoi si au
rupt-o la fuga, in timp ce lumea s-a apropiat de racla si cazand cu totii
in genunchi au dat slava Lui Dumnezeu pentru minune!

Dimineata cand s-a sculat nu a dat importanta visului, era bine pregatita
pentru a sustine examenul, dar cand a ajuns la intrea in sala, s-a blocat de
frica! Fara nici o explicatie nu-si mai amintea bine anumite subiecte! Privea
uimita cum toti intrau si-si ocupau locurile, iar ea nu putea intra de frica! Nu
a mai dat atunci examenul, dar peste ani, prin 2001 cand a avut o cumpana
in viata, a venit la Sfanta si si-a cerut iertare in genunchi pentru atunci si
pentru toate, rugand-o sa o ajute. I s-a citit o rugaciune de reusita la operatie
si totul a mers bine la Bucuresti. De atunci, mama mea crede in Dumnezeu si
in toti sfintii. In anul 2007, a stat la rand de ziua Sfintei, impreuna cu toata
familia mea.
Pe Sfanta am mai visat-o, in diferite ipostaze, batrana, tanara, ca ii purtam
racla pe brate sau ii schimbam vesmintele admirandu-i chipul frumos si bland
adormit, sau ca era la mine in casa, s.a.m.d. Intotdeauna, inainte de hram,
visam daca voi participa sau nu in acel an. Ma rugam mereu sa ma lase sa
merg si sa nu cumva sa apara ceva neprevazut, legat de sanatate sau de
cine stie ce. Sfanta ma ajuta de fiecare data, aratandu-mi in vis cu o luna
inainte daca voi merge sau nu si intotdeauna asa a fost. Anul acesta, 2014, in
luna iulie, am planuit sa merg la Iasi. Din 2008 nu mai locuiesc in Iasi, asa ca
niciodata nu stiu cand pot sa merg, desi planuiesc acest lucru an de an. Cu
doua saptamani inainte de a merge, am visat ca eram in Iasi si ca m-am
intalnit cu cativa prieteni. Apoi, am mers la Sfanta sa ma rog. In interior nu
mai recunosteam nimic, erau foarte multe sfinte moaste, nici nu stiam la care
sa merg si sa ma rog mai intai. Totul arata stralucitor, fabulos! Am cautat cu
privirea racla Sfintei si, intr-un tarziu, am vazut-o mai in spate. La rand m-am
rugat ce mi-a trecut prin minte dar cand am ajuns la ea, am inceput sa plang
in hohote si sa o intreb de ce nu mai vorbeste cu mine, de ce m-a parasit?!
M-am trezit imediat.
I-am zis sotului ca vom merge fara probleme la Iasi pentru ca am primit
confirmarea in vis si asa a fost. Cand am ajuns in fata raclei, exact ca in
7

vis, am rugat-o pe Sfanta sa-mi mai zica si mie ceva, s-o mai visez si sa nu
ma lase.
MINUNILE SFINTEI!
De-a lungul celor cinci ani petrecuti in Iasi, am reusit sa strang in inima
mea cateva evenimente deosebite legate de Sfanta.
In primul an de facultate, eu si cateva fete nu stiam ca urcand in troleu
sau tramvai trebuie sa compostezi biletul pe care-l cumperi! Intr-o zi,
deoarece masina noastra nu mai venea si riscam sa intarziem la facultate,
eu si o colega, am hotarat sa urcam in troleu. Dupa ce am urcat, am
cumparat bilet fara sa-l compostam. Ne-am asezat pe scaun si priveam la
oamenii care compostau biletul, fara sa avem vreo reactie! Ce-o fi fost in
mintea noastra!? La statia Elena Doamna ... control! Colega mea se
trezeste ca dintr-un somn adanc si fuge la aparatul de compostat.
Binenteles ca nu stia cum sa procedeze si domnul controlor a vazut-o. Neau dat jos si ne-au dus la duba. Erau cinci barbati, doi in civil si trei
jandarmi. Tare urat s-au mai purtat cu noi, parc-am fi fost infractori de
drept comun! Ne-au amenintat ca ne urca in duba, ca ne duc la sectie si
ne fac dosar penal. Ne-au luat toti banii pe care ii aveam si nu ne-au
crezut ca suntem in anul intai si nu stiam ca trebuie sa compostam biletul
cumparat. Colega mea a inceput sa planga,iar eu eram ca paralizata. Am
strigat in gand la Sfanta:- Maica Parascheva, daca ma auzi, ajuta-ne ca nu
e de gluma! Astia cine stie ce ne fac! In acel moment am avut impresia ca
Sfanta e prezenta deasupra noastra si ca ne priveste. Dar ce a urmat e de
domeniul incredibilului! Brusc, jandarmii au plecat, iar cei doi in civil, parca
au primit cate o palma fiecare! S-au schimbat la fata, au inceput sa ne
scuze ca suntem boboci si nu cunoastem, ne-au explicat cum sa
compostam biletul, ne-au dat jumatate din suma inapoi si, ca minunea sa
fie si mai clara, s-au oferit sa ne duca cu duba la facultate! Refuzandu-i si
nemaifiind in statie, ne-au oprit totusi un maxi-taxi, ne-am urcat si am
scapat de tot. Pe drum m-am gandit mult la minunea pe care am trait-o.
Offf , draga Sfanta grabnic ajutatoare, ce ne faceam noi fara tine...!
Altadata, am mers acasa la parinti sa-mi fac analizele. Eram suspecta
de hepatita. La spital am iesit bine cu analizele, dar mi-au gasit un
streptococ in gat. Mi-au dat moldamin, cate o injectie pe saptamana timp
de 6 luni, apoi, din nou la control. Nimeni dintre cunostintele care stiau sa
faca injectie, nu a vrut sa-mi faca, asa ca m-am dus la circa din cartier.
Foarte aproape de blocul meu, la cinci minute de mers pe jos. Tata m-a
asteptat pe hol, iar doamna de acolo fara sa ma intrebe ceva, mi-a facut
8

rapid injectia, apoi a plecat. Imediat, am inceput sa ma simt straniu si i-am

zis tatalui meu sa mergem repede acasa ca mi-e foarte rau. La nici 10
secunde de cand am iesit afara, am inceput sa ma sufoc si parca mi se
oprise inima! Tata mi-a spus ca trebuie sa ma intorc imediat, dar eu eram
chitita sa merg repede acasa! Sincer, din tot sufletul o spun, am vazut
moartea cu ochii! Cand am inteles ca nu-i de gluma si ca nu mai vad, nu
mai aud, decat o tiuiala puternica, picioarele nu le mai simteam iar de gat
parca ma strangea ceva si respiram foarte greu, am inceput sa ma rog din
toata inima la Sfanta! Sfanta, ajuta-ma ca mor! Sfanta, ajuta-ma ca nu are
cine sa ma ajute! Numai la Dumnezeu si la tine mai am nadejde! Si tot asa
am tinut-o tot drumul. Stiu ca tata ma tinea strans cu o mana de mana
stanga, iar cu cealalta mi-a cuprins umerii. Eu imi fixasem privirea in fata,
nemaisimtind cine mi-a purtat corpul pana acasa?! Parca imi spunea
cineva in gand, ca daca ajung acasa va fi bine! Si asa a fost. Acasa, tata
mi-a zis ca pe drum aratam groaznic, alba la fata, vinetie la gura si s-a
temut sa nu patesc ceva rau . A fost minune de la Dumnezeu ca am trecut
peste asa ceva fara doctor. I-am zis ca Sfanta Parascheva m-a ajutat,
pentru ca ei m-am rugat tot drumul! Mai tarziu am aflat de la doctorita ca
a fost un fel de soc anafilactic, mirandu-se ca am scapat atat de usor.
Tatal meu mi-a povestit, ca prima data cand a fost la Sfanta (aprilie,
1994) a avut o traire deosebita! Dupa doi ani de yoga, tot in cautari era si tot
nemultumit, ceva nu mergea. Asa ca, s-a hotarat sa faca un pelerinaj, ceva
ce tatal meu nu facuse pana atunci. A mers trei zile la Sihastria, unde l-a
ascultat pe Parintele Cleopa vorbind oamenilor, a participat la toate slujbele,
apoi s-a indreptat spre Iasi! La Iasi a mers la Mitropolie, stiind cate ceva
despre Sfanta Parascheva. Acolo, s-a rugat sa-i fie limpezit drumul pe care-l
are de urmat. Cand si-a asezat mana pe a ei si fruntea pe racla, a simtit ca un
fel de curent electric ce i-a strabatut toata fiinta, din crestetul capului si i-a
iesit prin talpi! In gura a simtit un puternic parfum, care nu se asemana cu
nimic din ce stim noi pe pamant. Daca ar fi sa facem o comparatie, ar fi o
palida asemanare cu parfumul florii de margaritar. Acest parfum divin i-a
persistat cateva minute bune, chiar si dupa ce a parasit Mitropolia. Cand ne-a
povestit nici nu-si putea gasi cuvintele potrivite. Aceasta minune a Sfintei
Parascheva a reprezentat pentru el raspunsul la problema sa de natura
spirituala din acel moment!
In anul doi de facultate, am dus-o si pe sora mea la Cuvioasa. Era
primavara, cald afara si un rand foarte mare. Eu nu am putut intra, asa ca am
lasat-o pe ea si am asteptat-o la intrare. Cand iese, vine direct la mine
plangand cu suspine. O priveam uimita, pentru ca din cauza plansului nu
9

putea sa-mi povesteasca nimic. Dupa ce s-a linistit putin, mi-a zis ca atunci
cand i-a venit randul la racla, i s-a facut frica. Pentru ca toti faceau la fel, a
atins-o, dar in acel moment, a simtit ca intre degetul mare si aratator i s-a
pus o durere ca un carcel si palma parca i s-a lipit de Sfanta! S-a speriat si a
tras mana rapid. Chiar si dupa ce a iesit afara, durerea a persistat, mana ii
era usor amortita, iar corpul ii tremura de emotie. Pe vremea aceea, nu era
inca studenta in Iasi, asa ca, pana seara s-a intors acasa cu tata. A doua zi,
tata mi-a povestit ca in masina nu a scos o vorba, a stat cu capul intors spre
geam si ca tot drumul a avut ochii in lacrimi! Ea stie ce-o fi trait. In timp cemi spunea toate acestea era nespus de fericit, deoarece sora mea era
singura din familia noastra care nu primise inca semn de la Sfanta!
Pe timpul facultatii, ca mai toti studentii, ne adunam in grupuri si plecam
prin cluburi. Intr-o noapte, pe cand ne intorceam, nu am fost prea atenta cu
actele mele, buletinul si legitimatia de camin. M-am asezat pe scaunul din
fata langa soferul de taxi ca sa platesc la coborare. In mana tineam banii, iar
pe genunchi mi-am pus actele. Dupa ce am platit si am ajuns in camera, miam dat seama ca-mi lipsesc actele. In zadar am cautat pe asfaltul din fata
caminului, iar numarul de telefon al firmei de taxi nu-l aveam. Pentru mine nu
era nicio placere, deoarece trebuia sa plec acasa ca sa-mi fac alt buletin,
cheltuieli, explicatii parintilor, etc. La cine puteam eu apela decat la Sfanta,
care ma ajutase mereu. Am rugat-o sa ma ajute sa-mi gasesc rapid actele. A
doua zi nu am plecat la facultate, am lenevit suparata si ma gandeam cum sa
procedez, cum sa spun acasa! Dupa-masa, cand colega de camera s-a intors
de la cursuri, s-a infipt direct in mine. M-a intrebat daca am coborat astazi din
camin, deoarece jos, pe usa de la intrare, este afisat numele meu si un
numar de telefon la care sa sun, pentru a-mi recupera actele! Am simtit o
usurare imensa si o bucurie mare ca am scapat de dat explicatii. I-am
multumit Sfintei ca m-a ajutat si de data asta. Am sunat la acel numar si
pana seara, am intrat in posesia actelor.
Altadata, eram in camin stand intinsa in pat. Aveam obiceiul sa ascult in
fiecare zi la ora 23 rugaciunea de seara, transmisa la radio Trinitas de cei de
la Mitropolie. In acea seara ascultam in casti un alt post de radio ce
transmitea o muzica frumoasa si ma gandeam la Sfanta. Mi-am dat seama ca
trecusera vreo 20 de minute de la inceperea rugaciunii, dar tot nu ma
miscam de pe postul acela si nu ca imi era lene sa apas pe buton dar era tare
placuta acea muzica! Ma intrebam daca fac bine ce fac.. sa nu se supere
Sfanta, dar eu doream sa ascult muzica in seara aceea! Deodata, mi-a venit
in gand sa zic din tot sufletul: -Sfanta, daca esti cu mine da-mi un semn!
Si...Dumnezeu mi-e martor, in secunda urmatoare am auzit un tiuit in casti si
10

postul s-a schimbat brusc pe Trinitas exact la rugaciune, fara ca eu sa fac

vreo miscare. Ceva uimitor, dar adevarat! Trairea personala pe care am avuto dupa aceasta intamplare, nu mai are rost sa o descriu. O voi pastra vesnic
in sufletul meu ca pe o nestemata de mare pret. Am avut astfel, inca o
dovada ca Sfanta era langa mine si stia tot ce faceam si gandeam!
Odata, in octombrie 2004, m-am trezit la ora 6.30 sa plec la Mitropolie
pentru ca o scoteau pe Sfanta. Era prima data pentru mine, cand urma sa
vad procesiunea. Ma cazasem in Tudor iar acolo nu avem probleme sa gasim
un taxi. Insa, la ora aceea nu era niciunul si nici nu aveam vreun numar de
telefon ca sa comand unul. Disperata ca nu mai prind scoaterea raclei, am
rugat-o pe Sfanta sa ma ajute sa ajung la timp la Catedrala. Imi amintesc ca
afara era frig si ceata. Am asteptat putin si cand intorc capul spre stanga,
langa mine tocmai venise un taxi, pe care nu l-am vazut si nici nu l-am auzit
cand a sosit! Soferul, a coborat geamul din dreapta si m-a intrebat:
Domnisoara vreti sa mergeti undeva? Vai domnule, Dumnezeu v-a trimis, va
rog, repede la Mitropolie! M-a intrebat ce este acolo de ma grabesc asa. Dupa
ce i-am raspuns, mi-a zis ca Dumnezeu ne mai tine pentru noi astia care mai
alergam la sfinti. Am ajuns la timp la biserica, unde era foarte multa lume,
frig, miros de busuioc, tamaie si flori. Intr-un cuvant, miros de sarbatoare, de
hram! Asa i-am zis mereu, miros de hram. Acolo am vazut ceva care m-a
impresionat, ceva ce nu mai vazusem pana atunci. Pana sa o scoata pe
Cuvioasa, au venit doua femei care tineau cu forta o fata cam de 13 ani.
Persoanele de langa mine spuneau ca e posedata. Era ciufulita, cu ochii dati
peste cap si urla sa nu o duca acolo! Au mai sarit cateva persoane si cu forta
au lipit-o de racla care avea capacul pus. S-a arcuit odata de spate si a cazut
la pamant. S-a zbatut putin, de parca era electrocutata, apoi s-a linistit. Cand
au ridicat-o, devenise un copil normal. Am vazut ca era draguta la fata, avea
ochi caprui si chiar si parul de pe cap se asezase. I s-a citit o rugaciune scurta
si au dus-o din nou la racla. De data aceasta, s-a comportat normal,
inchinandu-se singura! Una din femei era mama ei si a spus ca se chinuiau cu
ea de 5 ani, ca o vrajitoare i-ar fi facut rau. De cand au auzit de Sfanta s-au
hotarat s-o aduca la ea. Pentru mine era prima data cand asistam la o
asemenea minune.
Odata, a venit in vizita la noi in camin, o fata din Bucuresti indragostita
nebuneste de un coleg de-al nostru. Ne-a povestit ca a parasit-o, insa nu
poate trai fara el. A incercat sa se si sinucida, nu i-a mers, dar gandul acesta
nu o paraseste. Fara sa-mi dau seama, am inceput sa-i povestesc despre
Sfanta si despre multele si marile minuni pe care le face. Spre surprinderea
mea, fata a devenit extrem de atenta si mi-a pus o gramada de intrebari, iar
11

eu eram uimita cat de usor imi veneau cuvintele pentru a-i raspunde. Mi-a
promis ca va merga la Sfanta cu prima ocazie. A doua zi pe inserat, mi-a
povestit ca a fost la Sfanta si a avut o traire minunata, i-a simtit prezenta si i
s-a dus nebunia aceea din minte. Mi-a spus ca ii este rusine de ce a gandit si
a inteles ca asa ceva este un mare pacat.
O mare dorinta de-a mea a fost sa fiu cat mai aproape de Cuvioasa... In
anul 2006, am vazut un prieten de-al meu stand langa racla pe timpul
hramului. Am ramas mirata, l-am chemat si l-am intrebat cum a procedat de
a ajuns acolo. Mi-a spus ca se poate face voluntariat daca vorbesti la
Mitropolie din timp si daca esti admis, asta e! De atunci s-a cuibarit si mai
mult in inima mea dorinta de a fi aproape de ea anul viitor. A doua zi, m-am
intalnit cu matusa mea si ne-am asezat la rand, pe la 8 dimineata si am ajuns
la Sfanta la 9 seara. I-am spus matusii ca nu voi mai merge cu ea, ca doresc
sa raman acolo si sa ma rog toata noaptea. Am ramas in Catedrala pana la 4
dimineata cand fetele care erau de servici au venit sa faca curat. In acea zi
era procesiunea de incheiere a hramului iar Sfanta se intorcea in Catedrala.
Eram extrem de obosita si aveam febra. Afara erau cam 4 grade si o ploaie
marunta care accentua frigul iar la rand...nimeni. M-am dus repede si am mai
trecut o data, impreuna cu o doamna. Am ramas sa privesc, deoarece, nefiind
nimeni, jandarmii nu-ti spuneau nimic. Chiar m-au rugat sa stau cat doresc
langa racla. Langa Sfinta erau doua fete care imparteau busuioc si flori si
doua fete jos, care taiau si pregateau manunchiurile de busuioc. Ce a urmat a
fost peste asteptarile mele...Una din fetele de la racla s-a uitat la mine si m-a
intrebat de ce stau si ma uit si nu pun mana sa le ajut. Nu mai aveau busuioc
si oamenii incepusera sa vina din nou. Am coborat la fete si le-am cerut
busuioc. Cand am adus buchetele acelei fete, m-a rugat sa-i tin putin locul
langa Sfanta, ca pleaca undeva. Iata-ma astfel, pe mine pacatoasa si
visatoarea, la racla Sfintei Parascheva impartind busuioc si flori oamenilor!
Oare ce mi-as fi putut dori mai mult? Nici macar nu o rugasem, dar ea stia
deja dorinta mea! Acela a fost momentul in care am simtit-o pe Sfanta mai
vie si mai prezenta decat orice om cu care vorbisem eu pana atunci! Am stat
alaturi de ea pana la ora 14 dupa-masa, cand preotii au luat-o si au introduso in biserica.
In anul urmator (2007), am asteptat cu nerabdare inceperea hramului. De
jumatate de an o stresam pe Sfanta cu rugile mele sa devin voluntar. Nu
aveam nicio cunostinta la Mitropolie, doar cativa prieteni la facultatea de
teologie, dar acestia imi spuneau ca nu cunosc pe nimeni care sa se ocupe cu
strans voluntari. In septembrie am visat ca stateam la rand si cand am ajuns
la Sfanta, baiatul de la racla mi-a intins cateva flori. I-am zis ca si eu am stat
12

odata langa Sfanta, iar el mi-a spus ca am sa mai stau si anul acesta. Cand
m-am trezit, mi-am zis: Eheee...de-ar fi asa!
Cu doua saptamani inainte de hram, la noua dimineata, primesc un
telefon. Un prieten de-al meu de la teologie mi-a zis ca s-a intalnit cu un baiat
care se ocupa de hram si daca vreau sa ma ofer voluntar la Cuvioasa, dar sami doresc din inima! Am sarit ca arsa si am strigat la el ca da, si ce ar trebui
sa fac! La data si ora stabilita, am facut pozele pentru ecuson si totul a
decurs minunat. La sfarsit, am aflat ca baietii nici nu se cunosteau, cel cu
hramul l-a abordat pe prietenul meu crezand ca este o cunostinta din
facultate. Cand si-a dat seama ca a gresit si se pregatea sa plece, la intrebat
daca cunoaste totusi, pe cineva care-si doreste sa fie voluntar. Cei doi nu s-au
mai intalnit niciodata. Mare minune cum lucreaza Sfanta! I-am multumit ca
mi-a implinit o dorinta atat de mare, primindu-ma si pe mine in familia ei din
Catedrala. Sfanta m-a rasfatat, daca se poate spune asa, pe tot parcursul
celor cinci ani de stat in Iasi, indeplinindu-mi multe dorinte, unele pur
copilaresti. M-a apropiat de ea si mi-a permis chiar, prin parintele Gavriil, sa
fac schita noului sau vesmant, adica, icoana ei sa fie redata (tesuta) in
marime naturala pe catifea. A fost minunat cand am mers sa iau masurile
sfintelor moaste! Nu am mai apucat sa o vad imbracata, pentru ca am plecat
din Iasi, dar vesmintele am reusit sa le vad dupa aceea. In acei ani (20072008), am avut ocazia sa observ ca sfintele sale moaste nu sunt asa cum
spun multi ,,credinciosi,, sau necredinciosi ca este: o papusa ascunsa bine
sub vesminte, oase umplute cu vata sau un mort uscat! Toate aceste lucruri
le-am auzit de la diferiti oameni, si-mi pare rau ca nu se poate dovedi
contrariul, fiind sigilata. Este un corp de om frumos mirositor, perfect intreg
(fara talpi) si plin de har!
Am sa incerc sa redau in cateva cuvinte ce am auzit de la batrani, in cei
cinci ani de stat la rand la Sfanta. Desi parintii de la Mitropolie spun ca trupul
Sfintei e sigilat inca de pe vremea domnitorului Vasile Lupu, batranii
povestesc altceva. Am ascultat sute de istorisiri, de la oameni diferiti, in ani
diferiti, care au trait pe pielea lor, au vazut cu ochii lor si toti au facut
aceleasi descrieri! Spuneau ca pe vremuri, de hramul Sfintei Parascheva,
moastele sale erau dezvelite! Pe parcursul anului erau acoperite, dar de
hram, i se dadea vesmantul jos si ramanea asa cum este ea. Batranii, pe
vremea aceia erau copii, unii mai mari, altii mai mici, insa toti spun acelasi
lucru. Sfanta arata minunat, nu este stafidita, nu e neagra la piele, ci un
galben cerat, rotunda la chip si foarte frumoasa, bruneta (desi poarta un
batic, i se poate zari parul), cu haine inchise la culoare, slabuta si micuta ca
un copil. Multi se temeau de ea, ca arata ca o tanara care doarme si gata sa
13

se scoale! O batrana mi-a zis odata: Maica, arata ca tine! Micuta la trup, cu
mainile asezate pe piept, cu o cruce sub ele si e tare frumoasa, parca-i vie,
parca-i pictata! Vorbea din suflet, incat am inceput sa plang de emotie, ca un
copil! Foarte multi au spus ca o ciupiau cu unghiile, de la incheieturile
mainilor sau, tot din zona mainilor, taiau bucatele mici cu lama! Studentii
luau ca talisman pentru examene, batranii, pentru ca purta noroc si tiganii
pentru vraji! Binenteles ca le mergea rau si tot ce rupeau dadeau la biserici,
de aceea sunt multe lacasuri de cult la noi in tara, care spun ca au in racle,
mici particele din Cuvioasa de la Iasi, desi nimeni nu stie sa explice cum deau facut rost de ele! Odata, o batrana in tren, mi-a spus ca si ea a rupt din
Sfanta o bucatica mica! I-am zis: Dar nu va era frica sa rupeti din ea? Nu!
Pentru ca stiam de la bunica, ca daca rupi putin si pastrezi, poarta noroc!
Eu ,,norocul,, asta nu l-am inteles si nici nu-l voi intelege vreodata! Insa nu
vreau sa judec pe nimeni. Culmea culmilor, a fost cand mi s-a spus ca o
femeie i-a rupt nasul cu gura! Unii zic ca a rupt ca sa vada daca e adevarata
sau din ceara ca e prea frumoasa, altii spun ca a rupt pentru ea! Mitropolitul
din acea vreme, a fost atat de ingrozit de fapta (se intampla prin 1940 si
ceva), incat a acoperit-o pe vecie. O matusa de-a mea chiar in aceasta vara,
mi-a povestit ca a fost la Sfanta pe vremea liceului (in 1948-49) si toata
lumea vorbea atunci, de vrajitoarea care i-a muscat nasul Sfintei, motiv
pentru care nu o mai dezveleau preotii de la Catedrala! Cand asezau
vesmantul pe ea, coroana o puneau peste toata fata legand-o la ceafa, asa
cum este si in ziua de astazi. Unii batranii mi-au spus ca, pana sa-i rupa
nasul, coroana era asezata pe crestetul capului. Este tot ce am auzit eu de la
ei.
Odata, o femeie mi-a povestit ca o ruda de-a ei, tanara si foarte
credincioasa, avea probleme si a rugat-o pe Sfanta sa o ajute. Pana sa plece
de langa racla, a pus capul pe pieptul Sfintei in semn de iubire. Spre mirarea
ei, a perceput cum din pieptul Cuvioasei, se auzeu slabe batai de inima!
Pentru femeie a fost un semn ca va fi bine. Toti oamenii cu care am intrat in
vorba, mi-au povestit diferite trairi: o simteau calda sau moale, miros
patrunzator de mir in jurul ei, plangeau fara explicatie, fiori prin tot trupul sau
numai prin mana cu care au atins-o, nu indrazneau sa o atinga si multe
altele. Fiecaruia ii era dat dupa credinta.
Pentru ca tot veni vorba de corpul cald al Sfintei, am sa povestesc ceva
sesizat de mine. De cand ma stiu, am circulatia periferica proasta. Iarna
mainile si picioarele imi sunt permanent reci si foarte greu mi se dezmortesc,
chiar de-ar fi sa le tin in apa calda. Nici in ziua de azi nu am reusit sa scap de
problema aceasta, desi am incercat cateva remedii. De fiecare data cand am
14

atins-o, am observat ca trupul Sfintei e permanent cald, niciodata rece! Are o

temperatura constanta fie ca e iarna sau vara. Imi amintesc ca intr-un an a
fost o iarna grea la Iasi. Nimeni nu intra si nu iesea din oras cu masina. Din
cauza zapezii mari, a frigului si vantului puternic, abia reuseam sa mai trec
pe la Catedrala. Atunci cand o faceam si dupa ce imi venea randul la racla,
imi asezam mana dreapta pe mainile ei si o percepeam foarte calda, in ciuda
faptului ca pana la mine, fusese atinsa de multi credinciosi cu mainile la fel
de inghetate ca ale mele. Dupa rugaciune, ma retrageam pe un scaun
simtind cum ma furnica palma si dupa aproximativ cinci minute se incalzea
de-a dreptul! Stanga insa, ramanea inghetata! Prima data am zis ca mi se
pare, dar de fiecare data era la fel. Dreapta se incalzea, stanga ramanea
rece. Pana la urma, am profitat de ocazie si mi-am asezat ambele palme pe
Sfanta sa vad daca se incalzeste si stanga. La inceput aparea acea
furnicatura dar acum in ambele palme, apoi se incalzeau. Era incredibil cat de
repede mi se desmorteau si incalzeau palmele, doar atingand sfintele
moaste! De fiecare data plecam din Catedrala incalzita si pregatita de o noua
aventura prin ger si omat. De hramul Sfintei nici nu mai zic, ca am prins
cativa ani cu ploaie, vant, si frig zdravan noaptea. De multe ori mi-a venit
randul la racla noaptea, cand ploua sau batea vantul. Chiar daca racla era
totdeauna rece, sfintele moaste, in frigul acela de afara, erau foarte calde!
De fiecare data, imi incalzeam mainile de ea.
Vara era invers. Pe canicula aceea, sleita de puteri, treceam si pe la
Cuvioasa sa-mi mai vars oful si sa-mi trag rasuflarea. Cand ajungeam la
sfintele moaste, simteam ca ma racoresc dar nu din cauza raclei care nu era
rece, ci datorita unei adieri racoroase pe care o percepeam iesind din racla si
care imi dadea senzatia ca-mi misca firele de par rebele iesite de sub esarfa.
Adica, atunci cand ma urcam pe marginea de jos a baldachinului pentru a
ajunge cu fruntea la mainile ei (astazi exista o treapta de marmura care
permite si persoanelor mai scunde sa faca acest lucru), simteam acea adiere
racoroasa si parfumata. Acest lucru ma linistea si ma intarea dandu-mi
putere sa pornesc din nou la drum prin soare, mai sigura pe mine. Este
extraordinar cum lucreaza Sfanta! Fie vara sau iarna, sfintele moaste raman
mereu calde, insa trairea este alta. Spre rusinea mea, am profitat permanent
de aceste mici daruri ale Sfintei. Nu stiu daca si alti crestini au simtit ceea ce
am simtit eu, insa, pentru mine a fost o confirmare ca ea este vie, permanent
lucratoare si plina de har!
Pana la inceperea hramului din anul 2007 eram deja pregatita, avand si
ecuson. Cu o saptamana inainte, m-a apucat o durere puternica in partea
dreapta jos. Credeam ca am apendicita. Abia mai mergeam, insa groaza mea
15

era ca nu voi putea merge la hram ajungand sa ma operez! M-am rugat mult
Sfintei sa-mi permita sa merg. Cu durerea aceea am plecat la Mitropolie, in
prima mea zi de ,,munca la hram. Pe parcursul zilei am uitat de durere, nu
stiu ce s-a intamplat, dar abia la terminarea hramului mi-am amintit ca m-a
durut ceva la inceput. De atunci si pana astazi, nu am mai avut nicio durere
de genul acesta! Nu stiu despre ce a fost vorba, dar Sfanta mi-a ascultat
rugaciunea.
O alta dorinta a mea a fost sa-mi vad parintii si bunica la hramul
Cuvioasei. Anul 2007 mi-a implinit si aceasta dorinta prin Sfanta. Ce drag mia fost cand i-am vazut ca trec prin fata Cuvioasei emotionati, dupa multe ore
de asteptare si stat in picioare. Si dorinta de a avea o bucata din vesmantul
ei mi-a fost indeplinita! La plecarea din Iasi a parintilor mei, le-am dat bucata
de vesmant, deoarece unde stateam, nu aveam un loc potrivit pentru el. A
doua zi m-a sunat tata sa-mi povesteasca ceva ce el nu-si putea explica!
Draga mea, sa-ti povestesc cum am ajuns noi acasa! Cum?(zic eu)... Am
zburat! Ei na, asa ceva nu exista! Tatal meu are o dacie mai veche care
merge si pe gaz si pe benzina! El o foloseste mai mult pe gaz ca este mai
ieftin, dar de la Ramnic la Iasi consuma aproape tot plinul de gaz. Asta era
lege, intotdeauna punea gaz dupa ce ajungea fie la Iasi fie la Ramnic, pentru
ca ledul rosu era totdeauna aprins. Acum insa, mi-a povestit ca tot drumul s-a
uitat uimit in stanga bordului deoarece cele patru leduri verzi nu se mai
stingeau! Si-a spus in gand ca s-a defectat indicatorul electronic de consum.
Cand a ajuns la Ramnic i s-a stins abia primul bec. A plecat intins la pompa
de gaz si asa era, nu consumase decat vreo 5-6 litri de gaz la 244 km,
distanta de la Iasi la Ramnic. Tatal meu mi-a spus ca un asemenea consum
mic este imposibil, doar o minune dumnezeiasca ar putea face asa ceva. Mi-a
mai spus ca tot drumul a avut impresia ca masina lui ,,aluneca, nu mergea
pe sosea si ca minunea facuta de Sfanta Parascheva este mai mult decat
evidenta! Sunt convinsa ca asa a fost, prezenta vesmintelor Sfintei in
masina, nu a insemnat altceva decat ca insasi Sfanta i-a insotit tot drumul
pana acasa!
Tot in anul 2007, pe cand eram de serviciu noaptea la hram, s-a apropiat o
femeie care a inceput sa oracaie din toti rarunchii exact ca o broasca! In
momentul in care a atins-o pe Sfanta, altcineva a inceput sa vorbeasca prin
gura ei cu o voce ragusita, cine l-a trimis si de ce l-a trimis. Apoi a urlat
implorand-o pe Sfanta sa-l mai lase sa stea c-o sa iasa el...Femeia a trecut de
trei ori, iar a treia oara a fost vindecata. Nu a mai zis nimic, s-a inchinat si a
plecat linistita acasa! Mai tarziu, a aparut o batrana care desi era garbovita, o
16

tarau cinci jandarmi inalti si bine facuti! Cu mare greutate au apropiat-o, dar
nu au putut s-o atinga de racla! O, dar ce spunea! Cuvioasa Maica, ma arzi!
Cuvioasa Maica mai lasa-ma, nu ma izgoni! Cuvioasa ies, ies! Si inca destule.
M-a impresionat puterea si harul Sfintei care deveneau atat de vizibile cand
acest gen de persoane se apropiau de ea, demonstrand o data in plus, ca
desi corpul sau sta nemiscat in racla, ea este foarte vie si activa! Cu lacrimi
in ochi i-am multumit lui Dumnezeu ca exista si ca am in cine-mi pune
nadejdea la greu.
Altadata, eram impreuna cu pelerinii in curte, unde se oficia slujba de
hramul Sfintei. Era un soare puternic, cerul de un albastru superb, nici gand
de frig sau ploaie. In aer se simtea sarbatoarea, toata lumea era linistita, unii
cu lumanari in maini, altii in genunchi, simteam pur si simplu, ca Sfanta era
cu noi! La un moment dat, cineva din multime a strigat sa ne uitam in sus.
Cand m-am uitat, am vazut ca in jurul soarelui se afla un curcubeu perfect
vizibil si luminos. Toata lumea era uimita, multi incercau sa faca fotografii, iar
altii spuneau ca Sfanta este cu noi si cerurile sunt deschise! Simteam ceva
deosebit in aer! Am incercat de mai mlte ori sa fac poze, dar nu vedeam
curcubeul prin obiectiv. Acest fenomen semnifica unirea Lui Dumnezeu cu
lumea, cerurile sunt deschise, Dumnezeu binecuvantand ce se intampla pe
pamant. Acest fenomen se petrece foarte rar, eu nemaivazand asa ceva de
atunci si pana astazi. Dumnezeu chiar a fost cu noi la marea sarbatoare a
Cuvioasei Parascheva de la Iasi!
In vara lui 2008, dupa intronizarea Preasfintitului Teofan si sustinerea
examenului de licenta, am plecat din Iasi. Din cauza unor probleme personale
nu am mai putut veni la hramul din acel an. In 2009 m-am casatorit, apoi a
aparut primul copil si sansele de a mai veni la hram s-au redus simtitor. Am
ajuns in Bucuresti, orasul care nu mi-a placut niciodata. Mergand prin oras in
cautarea unui apartament, sotul meu stiind ca am o mare evlavie pentru
Sfanta, mi-a zis sa ma rog la ea, pentru a gasi un apartament intr-o zona
linistita. Am gasit unul in Berceni care avea si o biserica in fata blocului. Neam bucurat ca era o zona linistita, aveam biserica si tot ce ne trebuie
aproape de bloc. Dupa ce ne-am instalat, am intrat in sfantul lacas sa
multumim lui Dumnezeu pentru tot. Acolo, am avut o surpriza de proportii
cand am aflat hramul acelei bisericii: Sfanta Parascheva de la Iasi sau Sfanta
Vineri din Berceni (asa i se spune)! Mai mult chiar, biserica avea si un
vesmant al Cuvioasei! Sotul meu s-a mirat cat de puternica este legatura
mea cu Sfanta. Intamplarea aceasta mi-a dovedit inca o data daca mai era
nevoie ca Sfanta a fost tot timpul cu mine, ajutandu-ma.

17

Multe vise si minuni am trait alaturi de Sfanta, dar pe multe le-am uitat
deoarece nu le-am notat la timp. Altele, au un caracter personal, si datorita
felului in care s-au manifest, nu pot sa le fac publice. Daca as face-o totusi,
as risca ori sa nu mai fiu credibila, ori sa mi se spuna ca fabulez, atat sunt de
incredibile! Pot spune cu certitudine, ca Sfanta Parascheva a insemnat
trezirea mea duhovniceasca cu tot ceea ce presupune acest lucru. Datorita
ei am inceput sa simt, sa vad si sa traiesc minunile lui Dumnezeu pe propria
piele.
Bucura-te Sfanta Parascheva, mult folositoare si grabnic ajutatoare! Iti
multumesc pentru tot!

(Pe aceasta cale, doresc sa multumesc din suflet urmatoarelor persoane:

parintelui Gavriil care m-a chemat, indrumat si ajutat la toate activitatile din
Mitropolie; lui Cornel, datorita caruia am ajuns sa fac voluntariat, astazi fiind
un preot minunat; lui Florin, un om absolut dedicat Sfintei si fetelor cu care
am colaborat).
Diana
V. Bucuresti. 22.08.2014

18