PATERICUL egiptean

Revizuire, ndreptare, completare, prezentare si note de Iulian Nistea

Cuvnt la actuala editie

Toate cele cinci editii de pn acum ale traducerii Patericului egiptean n romneste au fost bine primite si apreciate deopotriv n mediul monahal si laic, ntre teologi si filologi. Ceea ce propunem mai jos este o nou variant, bazat n cea mai mare msur pe valorosul text traditional al traducerii romnesti, revizuit cu zgrcenie dup textul grec-neogrec din noua Filocalie greceasc (vol. I, 1978), precum si dup mai multe traduceri din limbile francez si englez (GI, GII, R, WARD s.a.). Am ndreptat topica frazei acolo unde era anacronic sau cu totul strin limbii romne actuale; am fcut o seam de ndreptri de lexic, att n zona teologic ct si n cea uzual; aici o alt problem a fost uniformizarea unor serii de sinonimii, ca: a lua aminte-a lua seama [gr. prose/xw]; "mhnire"-"mhniciune"-"ntristare" [gr. luph/] etc. Fr ndoial ns c cea mai preocupant problem a fost corecta traducere a unor termeni cheie (a)khdi/a, Jli=yij, a)sfa/leia) pentru corecta ntelegere a mesajelor transmise n apoftegme. Notele le-am putea mprti, grosso modo, n trei categorii: 1. Notele de punctare mai precis sau de circumscriere mai fidel a ntelesului unui termen cheie sau a unei notiuni; 2. Note de trimitere la Scriptur, la alte apoftegme sau texte patristice ori bibliografice; 3. Note de ncadrare istoric sau arheologic. n fine, scurtele prezentri biografice ale fiecrui printe din nceputul grupajului de apoftegme ce-i sunt atribuite urmeaz, mai mult sau mai putin, prezentrilor lui Dom Lucien Regnault (din R), o autoritate n domeniul Printilor pustiei. PRESCURTRI BIBLIOGRAFICE
GI Les Apophthgmes des Peres du Dsert. Srie alphabtique (Tradction franaise par Jean-Claude Guy, S.J.), Abbaye de Bellfontaine, Collection Spiritualit orientale (SO) no 1,

Bgrolles-en-Mauges, 1966. [prima traducere francez provizorie,

spune traductorul fcut dup originalul grec al colectiei alfabeticoanonime]

G II

Paroles des anciens. Apophthgmes de Peres du dsert (Traduits et prsnts par Jean-Claude Guy), Editions du Seuil, 1976 (Collection Points, Srie Sagesse Sa 1). [colectia de apoftegme
prezentate aici de Guy reprezint o dispunere dup ordinea unei colectii alfabetice a acelor apoftegme din colectia alfabetico-anonim care sunt prezente att n seria alfabetic ct si n cea anonim, constituind astfel ceea ce poate fi considerat, grosso modo, un fond comun al tuturor vechilor culegeri de apoftegme ale printilor pustiei, spune Guy n introducerea la aceast culegere]

Les Sentences de Peres du dsert. Collection alphabtiqe (Traductuion et prsentation par Dom Lucien Regnault, OSB), Solesmes, 1981. The Sayings of the Desert Fathers. The Alphabitical Collection (Translated with a foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications, Kalamazoo, Revised edition 1984. Dom Lucien Regnault Viata cotidian a Printilor desertului n Egiptul secolului IV (n romneste de diac. Ioan I. Ic jr.), Editura Deisis, Sibiu, 1997. Antoine Guillaumont Originile vietii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, Bucuresti, 1998. Dimitrios G. Tsamis Patericul sinaitic (traducere din neogreac de Pr.Prof.Dr. Ioan Ic), Editura Deisis, Sibiu, 1995 Ioan Moshu Limonariu sau Livada duhovniceasc (traducere si comentarii de T. Bodogae si D. Fecioru), Alba Iulia, 1991 Paladie Istoria Lausiac (Lavsaicon). Scurte biografii de pustnici (Traducere, introducere si note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stniloae, Membru al Academiei Romne), Editura Institutului Biblic si de Misiune (EIBM) al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1993. G. Ioanidu Diktionaru elino-romnescu, tradusu dupe al lui Skarlatu D. Bizantie, Bucuresci, 1864. A. Bailly Dictionnaire grec-franais, la 26e dition, rimprime en 1997.

WARD

REGNAULT

GUILLAUMONT

TSAMIS LIMONARIU PALADIE

IOANIDU BAILLY

Cuprins:
Pentru avva Antonie Pentru avva Arsenie

A, a - alfa
Pentru avva Antonie
Locul Cuviosului Antonie cel Mare [icoana Sf. Antonie cel Mare] n fruntea colectiei de apoftegme a Printilor vietuitori n pustia egiptean e datorat numelui su, ns el corespunde la fel de bine rolului de prim rang jucat de nceptorul vietii monastice crestine. Viata (251-356, 17 ianuarie) si fizionomia sa ne sunt cunoscute mai ales prin lucrarea celebr ce ia consacrato Sfntul Atanasie cel Mare. Apoftegmele aduc cteva trsturi noi si interesante ale Cuviosului Antonie, care ns nu contrazic n nici un fel portretul fcut de sfntul episcop al Alexandriei, ci l plaseaz mai bine pe Printele monahilor printre ceilalti btrni ai timpului su, emuli n imitarea si cutarea lui Hristos n desert. 1. Sfntul avva1 Antonie, seznd odat n desert, a fost cuprins de acedie2 si de o mare ntunecare de gnduri. Si zicea ctre Dumnezeu: Doamne, vreau s m mntuiesc si nu m las gndurile3. Ce voi face n necazul4 meu? Cum m voi mntui? Si, sculndu-se putin, a iesit afar, si a vzut pe cineva ca pe sine seznd si lucrnd, apoi sculnduse de la lucru si rugnduse, apoi iarsi seznd si mpletind funia, apoi iarsi sculndu-se la rugciune. Acesta era un nger al Domnului trimis spre ndreptarea si ncredintarea5 lui Antonie. Si a auzit pe nger zicnd-i: F asa si te vei mntui. Iar el, auzind aceasta, a luat mult bucurie si ndrzneal; si fcnd asa se mntuia6. 2. [Cronie, preotul Nitriei7, ne-a istorisit nou c]8 Fericitul Antonie povestea: Un an ntreg m-am rugat s mi se descopere locul dreptilor si al pctosilor. Si am vzut un mare urias, care ajungea pn la nori. Era negru si avea minile ntinse pn la cer si sub el se afla un lac avnd msura mrii. Si am vzut suflete zburnd ca niste psri. Si cele ce zburau deasupra minilor si capului uriasului, se mntuiau. Dimpotriv, cele ce erau prinse de minile lui, cdeau n lac. Si ajunse la mine un glas care zicea: "Aceste suflete pe care le vezi zburnd mai sus de acela, sunt sufletele dreptilor care se mntuiesc n rai. Iar celelalte sunt atrase n iad, urmnd voilor trupului si tinerii de minte a rului"9. 3. Zis-a avva Antonie: Printii cei de demult, cnd mergeau n pustie, nti se vindecau pe ei nsisi, si, fcndu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi, iesind din lume, mai nainte de a ne vindeca pe noi nsine, ndat ncepem a vindeca pe altii; si, ntorcndu-se boala asupra noastr, se fac nou cele de pe urm mai amare dect cele dinti (Lc. 11, 26), si auzim de la Domnul: "Doctore, vindec-te mai nti pe tine nsuti" (Lc. 4, 23). 4. Acest avva Antonie, cutnd la adncul judectilor lui Dumnezeu, a cerut zicnd: Doamne, cum se face c unii mor de tineri, iar altii prea mbtrnesc? Si pentru ce

unii sunt sraci, iar altii bogati? Si cum cei nedrepti sunt bogati, iar cei drepti sraci? Si a venit lui un glas zicnd: Antonie, ia aminte de tine, c acestea sunt judecti ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti. 5. A ntrebat cineva pe avva Antonie, zicnd: Ce trebuie s pzesc eu ca s plac lui Dumnezeu? Si rspunznd btrnul, a zis lui: Cele ceti poruncesc tie, pzestele: Oriunde vei merge, pe Dumnezeu sL ai naintea ta totdeauna; orice vei face, s ai mrturie din Sfintele Scripturi; si ori n ce loc vei sedea, s nu te misti degrab. Acestea trei pzestele si te vei mntui. 6. Zis-a avva Antonie ctre avva Pimen: Aceasta este lucrarea cea mare a omului: greseala sa s o pun asupra sa naintea lui Dumnezeu si s astepte ispita pn la rsuflarea cea mai de pe urm10. 7. Tot acesta a zis: Nimeni neispitit nu va putea s intre n mprtia cerurilor11. Cci s-a zis: "Ridic ispitele si nimeni nu este care s se mntuiasc"12. 8. A ntrebat avva Pamvo pe avva Antonie: Ce s fac?. Zis-a lui btrnul: S nu te ncrezi n dreptatea ta13, s nu-ti par ru pentru lucru trecut si s-ti nfrnezi limba si pntecele. 9. Zis-a avva Antonie: Am vzut toate cursele vrjmasului ntinse pe pmnt si suspinnd am zis: "Oare cine poate s le treac pe acestea?". Si am auzit glas zicndu-mi: "Smerenia!". 10. Zis-a iarsi: Sunt unii care si-au topit trupurile lor n ascez si, pentru c n-au avut dreapt socotint14, departe de Dumnezeu s-au fcut15. 11. Zis-a iarsi: De la aproapele este viata si moartea. C de vom dobndi pe fratele, pe Hristos dobndim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim16. 12. Zis-a iarsi: Precum pestii, rmnnd mult timp pe uscat mor, asa si monahii, zbovind afar din chilie sau petrecnd cu mirenii se slbnogesc ctre tria linistii (isihiei). Trebuie deci ca, precum pestele ctre mare, asa si noi ctre chilie s ne grbim; ca nu cumva zbovind afar, s uitm pzirea cea dinluntru17. 13. Zis-a iarsi: Cel ce sade n pustie si se linisteste (trieste n isihie), de trei rzboaie este slobod: de auzire, de grire si de vedere; si numai cu unul mai are a lupta: cu cel al inimii18. 14. S-au dus niste frati la avva Antonie, ca s-i spun despre nlucirile (viziunile, aparitiile) pe care le vedeau si s se nvete de la dnsul dac sunt adevrate sau de la draci. Si aveau un mgar, care a murit pe cale. Deci, dup ce au venit la btrnul, apucnd acesta mai nainte, le-a zis lor: Cum a murit mgrusul pe cale? Au zis lui: De unde stii, avvo? Iar el le-a zis lor: Dracii mi-au artat. Si ei au zis lui: Noi pentru aceasta am venit, ca s te ntrebm, c vedem nluciri (viziuni, aparitii) si de multe ori se fac adevrate; nu cumva ne nselm? Si i-a ncredintat pe ei btrnul, din pilda mgarului, c de la draci sunt.

15. Era un om care vna animale slbatice prin pustie, si a vzut pe avva Antonie glumind cu fratii; si s-a smintit. Iar btrnul, vrnd s-l ncredinteze pe el c trebuie cte putin s se pogoare fratilor, i-a zis lui: Pune sgeata n arcul tu si ntinde-l. Si a fcut asa. Si btrnul i-a zis lui: ntinde-l nc putin. Si a ntins. Si iarsi i-a zis: ntinde-l si mai mult. Si a zis vntorul: De voi ntinde arcul peste msur, se va frnge. Zis-a lui btrnul: Asa si la lucrul lui Dumnezeu: dac-i ntindem pe frati peste msur, degrab se frng. Trebuie deci, cte putin si cteodat, a ne pogor fratilor. Acestea auzind vntorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la btrnul, s-a dus. Iar fratii, ntrindu-se, au mers la locul lor. 16. A auzit avva Antonie despre un monah mai tnr care a fcut un semn (minune) ca acesta pe cale: Vznd el pe niste btrni cltorind si slbind pe cale, a poruncit unor asini slbatici de au venit si au purtat pe btrni pn au ajuns la Antonie. Deci btrnii l-au nstiintat de aceasta pe avva Antonie. Si a zis lor: Mi se pare c acest monah se aseamn cu o corabie plin de buntti, care, ns, nu stiu de va ajunge n port. Si, dup un timp, avva Antonie ncepe deodat s plng si s-si smulg prul si s se tnguiasc. i zic lui ucenicii: De ce plngi, avvo? Iar btrnul a zis: Mare stlp al Bisericii a czut acum (zicea despre monahul cel tnr). Mergeti pn la el si vedeti ceea ce s-a fcut. Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe monah seznd pe rogojin si plngnd pcatul pe care l fcuse. Iar el, vznd pe ucenicii btrnului, le-a zis: Ziceti btrnului ca s roage pe Dumnezeu s-mi dea numai zece zile si ndjduiesc c voi da rspuns. Si dup cinci zile a murit. 17. Un monah a fost ludat de frati ctre avva Antonie. Acesta din urm, cnd a venit monahul la dnsul, l-a ncercat, s vad de rabd necinstea19. Si, aflndu-l c nu o rabd, i-a zis: Esti asemenea unui oras, care pe dinainte este mpodobit, iar pe dinapoi este jefuit de tlhari. 18. Un frate i-a zis lui avva Antonie: Roag-te pentru mine! Zis-a lui btrnul: Nici eu nu te miluiesc, si nici Dumnezeu, dac tu nsuti nu-ti vei da silinta si nu vei cere lui Dumnezeu rugndu-te. 19. Au mers odat niste btrni la avva Antonie, si avva Iosif cu dnsii. Si vrnd btrnul [Antonie] s-i ncerce, a pus naintea lor un cuvnt (verset) din Scriptur, si, ncepnd de la cei mai mici, i ntreba ce nseamn acel cuvnt. Si fiecare rspundea dup puterea sa. ns btrnul zicea fiecruia: N-ai aflat nc. Mai pe urm de toti, a zis ctre avva Iosif: Tu cum zici c este cuvntul acesta? Rspunsa: Nu stiu. Atunci a zis avva Antonie: Cu adevrat, avva Iosif a aflat calea, cci a zis: Nu stiu. 20. S-au dus niste frati de la Schetia20 la avva Antonie si, intrnd ntr-o corabie s mearg la el, au aflat pe un btrn care si el voia s mearg; iar fratii nu-l cunosteau. Si seznd n corabie, griau cuvinte de-ale Printilor si din Scripturi si pentru lucrul minilor lor. Iar btrnul tcea. Ajunsi n port, au aflat c si btrnul merge la avva Antonie. Si dup ce au ajuns la avva, le-a zis lor [Antonie]: Bun nsotire ati avut n btrnul acesta. A zis si btrnului: Buni frati ai aflat cu tine,

avvo. Rspuns-a btrnul: Buni sunt, cu adevrat, ns ograda lor n-are us, si cel ce voieste intr n grajd si dezleag mgarul. Iar aceasta zicea pentru c cele ce le vin la gur, acelea le si griesc. 21. S-au dus niste frati la avva Antonie si i-au zis: Spune-ne nou cuvnt: cum s ne mntuim? Zis-a lor btrnul: Ati auzit Scriptura? ndeajuns v este. Iar ei iau zis: Voim s auzim si de la tine, printe. Atunci le-a zis btrnul: Evanghelia zice: de te loveste cineva peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cellalt (Mt. 5, 39). Zis-au lui: Nu putem face aceasta. Zis-a lor btrnul: De nu puteti ntoarce si pe cellalt, mcar pe aceea una s o suferiti (rbdati). Zis-au lui: Nici aceasta nu putem. Zis-a btrnul: Dac nici aceasta nu puteti, nu dati n locul celei primite. Si au zis ei: Nici aceasta nu putem. Atunci a zis btrnul ctre ucenicul su: Fle lor putin fiertur, c sunt neputinciosi. Iar ctre ei a zis: Dac aceasta nu puteti si aceea nu vreti, ce s v fac vou? De rugciuni este trebuint. 22. Un frate, care s-a lepdat de lume si a mprtit averile sale sracilor, tinnd putine pentru sine, a mers la avva Antonie. Si, despre acestea cercetnd-l btrnul cu de-amnuntul, i-a zis: De voiesti s te faci monah, mergi n satul cutare, cumpr carne, si pune-o mprejurul trupului tu gol si apoi vino aici. Si fcnd fratele asa, cinii si psrile i rupeau (sfsiau) trupul. Si, ajungnd el la btrnul, acesta l ntreb de a fcut cum l-a sftuit. Iar acela, artndu-i trupul lui sfsiat, sfntul Antonie i-a zis: Cei ce se leapd de lume si voiesc s aib bani, astfel sunt sfsiati de dracii care-i lupt. 23. Unui frate i s-a ntmplat odat ispit n mnstirea lui avva Ilie. Si, alungat fiind de acolo, s-a dus n munte la avva Antonie. Si rmnnd fratele un timp pe lng dnsul, l-a trimis la mnstirea de unde venise. Iar cei din mnstire, vzndu-l, iarsi l-au alungat. Iar el s-a ntors la avva Antonie, zicnd: N-au voit s m primeasc, printe. Deci l-a trimis btrnul napoi, zicnd: O corabie s-a sfrmat n valurile mrii, a pierdut ncrctura si cu osteneal a scpat la uscat. Voi, ns, cele scpate la uscat voiti s le aruncati n mare. Iar ei, auzind c avva Antonie l-a trimis, l-au primit de ndat. 24. A zis avva Antonie: Socotesc c trupul are o miscare fireasc, care-i este nnscut21, dar nu lucreaz de nu va voi sufletul, ci numai nsemneaz n trup neptimas miscare. Este nc si o alt miscare, ce st n a hrni si a nclzi trupul22 cu mncri si cu buturi, din care cldura sngelui desteapt (trezeste, ntrt) trupul spre lucrare23. Pentru aceasta si zice Apostolul: Nu v mbtati cu vin ntru care este pierzare (Ef. 5, 18). Si iarsi Domnul n Evanghelie, porunceste ucenicilor Si: Luati seama la voi nsiv, s nu se ngreuieze inimile voastre n dezmt si betie (Lc. 21, 34). Este nc si o alt miscare, la cei ce se nevoiesc, care se face din vrjmsia si zavistia dracilor. Pentru aceasta trebuie a sti, c trei sunt miscrile trupesti: una fireasc, alta din neluarea aminte a hranei si a treia de la draci"24. 25. Zis-a iarsi: Dumnezeu nu sloboade rzboaiele peste neamul acesta ca peste cei vechi, cci stie c sunt slabi si nu le pot purta25.

26. Lui avva Antonie i s-a descoperit n pustie: Este n oras oarecine asemenea tie, doctor de profesie, care din prisosinta lui d celor ce au trebuint si n toate zilele cnt "Sfinte Dumnezeule" cu ngerii. 27. A zis iarsi: Va veni vremea ca oamenii s nnebuneasc si cnd vor vedea pe cineva c nu nnebuneste se vor scula asupra lui, zicndu-i c el este nebun, pentru c nu este asemenea lor. 28. Au venit niste frati la avva Antonie si au pus naintea lui un cuvnt (pasaj scripturistic) din Levitic. Deci a iesit btrnul n pustie si a mers avva Ammona pe urma lui n ascuns, stiindu-i obiceiurile. Si, dup ce mult s-a deprtat btrnul, stnd la rugciune, a strigat cu glas mare: Dumnezeule, trimite pe Moise ca s m nvete cuvntul acesta! Si a venit lui glas vorbind cu dnsul. Deci a zis avva Ammona: Glasul care vorbea cu dnsul l-am auzit, dar puterea [sensul] cuvntului n-am nteles-o. 29. Trei printi aveau obiceiul de mergeau la fericitul Antonie n fiecare an. Si doi l ntrebau pentru gndurile lor si pentru mntuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tcea, nimic ntrebndu-l. Iar dup mult timp i-a zis avva Antonie: Iat, de atta timp vii aici si nimic nu m ntrebi! Si rspunznd fratele i-a zis: Destul mi este si numai s te vd, printe. 30. Se spune c unul dintre btrni i-a cerut lui Dumnezeu s-i vad pe Printi. Si ia vzut pe ei fr avva Antonie. Deci a zis celui ce i-i arta: Unde este avva Antonie? Iar acela i-a zis: n locul unde este Dumnezeu, acolo este el26. 31. Un frate a fost acuzat pe nedrept n mnstire pentru desfrnare si sculnduse a mers la avva Antonie. Si au venit fratii de la mnstire ca s-l vindece (mngie) si s-l ia (dobndeasc), si au nceput s-i zic: Asa ai fcut. Iar el se apra zicnd: Nimic de acest fel nu am fcut. Iar, dup ntmplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, zis Kefala, si a spus o pild ca aceasta: Am vzut pe malul rului un om bgat n noroi pn la genunchi si venind unii s-i dea mna, l-au afundat pn-n gt. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: Iat un om adevrat, care poate s vindece si s mntuiasc suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele btrnului, au pus metanie fratelui. Si, ndemnati (ncurajati) de Printi, l-au luat pe frate la mnstire. 32. Ziceau unii despre avva Antonie c s-ar fi fcut purttor de Duh, dar nu voia s griasc din cauza oamenilor. C, ntr-adevr, vestea cele ce se ntmplau n lume, precum si cele ce aveau s vin. 33. A primit odat avva Antonie scrisoare de la mpratul Constantiu ca s mearg la Constantinopol; si cerceta cu dinadinsul ce s fac. Deci a zis ctre avva Pavel [cel Simplu], ucenicul lui: Oare dator sunt s merg? De vei merge, i-a rspuns acesta, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva Antonie. 34. Zis-a avva Antonie: Eu nu m mai tem de Dumnezeu, ci l iubesc. Cci dragostea scoate afar frica 27".

35. Acelasi a zis: Totdeauna s ai naintea ochilor frica de Dumnezeu. S-ti aduci aminte de cel ce "omoar si face viu" (I Regi 2, 6). S urti lumea si toate cele ce sunt ntr-nsa. S urti toat odihna trupeasc28. Lepdati-v de viata aceasta, ca s vietuiti lui Dumnezeu. Aduceti-v aminte, ce ati fgduit lui Dumnezeu. C cere aceasta de la voi n ziua judectii: s flmnziti, s nsetati, s umblati n haine srace, s privegheati, s va tnguiti, s plngeti, s suspinati cu inima voastr; s v ncercati de sunteti vrednici de Dumnezeu; s defimati trupul, ca s v mntuiti sufletele voastre. 36. A mers29 oarecnd avva Antonie la avva Amun n muntele Nitriei si dup ce au vorbit unul cu altul, a zis avva Amun ctre el: Fiindc prin rugciunile tale s-au nmultit fratii si voiesc unii dintr-nsii s-si zideasc chilii departe, ca s se linisteasc, ct poruncesti s fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici? Iar el a zis: S gustm la ceasul al noulea30 si s iesim s mergem prin pustie si s cercetm cu luare aminte locul. Iar dup ce s-au dus prin pustie, pn a venit s apun soarele, a zis avva Antonie ctre el: S facem rugciune si s punem aici cruce, ca aici s zideasc cei ce vor s cldeasc chilii. Ci cei de acolo cnd vor veni la acestia, dup ce vor gusta mica lor buctic de pine la ceasul al noulea, asa s vie si cei ce se duc de aici, acelasi lucru fcnd, s rmn fr de tulburare, cnd merg unii la altii. Si era deprtarea dousprezece semne31. 37. Zis-a avva Antonie: Cel ce bate bucata de fier, nti cerceteaz cu luare aminte gndul ce are s fac: secer, sabie sau secure? Asa si noi, datori suntem s socotim care fapt bun s umblm a dobndi, ca s nu ne ostenim n zadar". 38. Zis-a iarsi: Supunerea cu nfrnare32 supune fiarele. 39. Zis-a iarsi: Stiu monahi care, dup multe osteneli, au czut si ntru iesire din minti au venit, pentru c s-au ndjduit n lucrul lor si amgindu-se nu au nteles porunca celui ce a zis: "ntreab pe tatl tu si ti va da de stire" (Deut. 32, 7). 40. Zis-a iarsi: De este cu putint, monahul este dator si cti pasi face sau cte picturi bea n chilia sa, cu ncredere s le fac cunoscute btrnilor, ca nu cumva s greseasc ntru acestea.

Note la Avva Antonie:

Avva sau Printe Mc. 14, 36; Rom. 8, 15; Gal. 4, 6: cuvnt aramaic (limba vorbit de Mntuitorul) folosit n Egipt, Palestina si Siria cu un continut harismatic, desemnndu-i pe ascetii, clugrii si pustnicii care se distingeau prin sfintenia vietii si prin experienta duhovniceasc.
1

Acedie, gr. a)khdi/a. Stare de plictiseal lncezitoare, lncezeal, dezgust, lene, lenevie, lenevire, trndvie, trndvire, plictis, plictiseal, descurajare, moleseal a vointei. n fapt, ne aflm n fata unui termen de spiritualitate practic imposibil de tradus. n Pateric apare de trei ori: Antonie 1 (tradus: n rom. prin lenevie; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [G II], ennui [R]), Theodora 3 (tradus: n rom. prin lenevire; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [R]) si Pimen 149 (tradus: n rom. prin trndvie; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [G II], ennui [R]). IOANIDU propune astfel: 1. lene, trndvie; 2. nepsare, nengrijare; 3. nchidere de inim,
2

melancolie. BAILLY, mergnd pe filiera clasic, propune: 1. ngligence, indiffrence; 2. chagrin. Traducea prin romnescul acedie poate aprea ca neologistic, livresc sau stiintific . Unii (ca, spre exemplu, reputatul profesor Antoine Guillaumont, n Franta, sau Benedicta Ward, n Anglia si America) l prefer pentru motivul c termenul grecesc a)khdi/a este att de bogat n continut nct este practic intraductibil (GUILLAUMONT, p.305). Dac astzi termenul ncepe a se mpune n traducerile patristice de limb englez, n cele de limb francez lucrurile sunt nedecise nc. Astfel, la 10 de ani dup ce a tradus a)khdi/a cu acdie [G I], Jean-Claude Guy a renuntat la termen pentru dgot [G II]). Printele Stniloae traduce a)khdi/a ba prin plictiseal (PALADIE .21), ba prin lenevie (Isaia Pustnicul, Cuvntul IV, n Filocalia romneasc, vol. XII, Ed. Harisma, Bucuresti, 1991, p.58 si 65. n acest din urm loc ns, Printele Stniloae pune n parantez si plictiseal), n functie de context sau de ntelesul pe care vrea traductorul s-l promoveze. La rndul lui, printele Rafail Noica propune negrijanie, un termen inventat, creat pentru a scpa htisului de termeni psihologici prin care ar putea fi tradus a)khdi/a: plictiseal, dezgust etc. n fapt, a)khdi/a nglobeaz toti acesti termeni de mai sus, putnd avea, de la caz la caz, diferite forme si accente (REGNAULT, pp.106-110 si 118-119, si GUILLAUMONT, pp.167168 cu referintele lor patristice). Un alt exemplu: n literatura de analiz psiho-spiritual contemporan a lui Bernanos, l'ennui (plictiseala, urtul) devine o tem preferentiat, cu o ncrctur metafizic: "Ma paroisse est dvore par l'ennui" (acestea sunt cuvintele de nceput ale romanului Journal d'un Cur de compagne, cuvinte misterioase dar si definitorii pentru intriga romanului p.1031 n: Bernanos, Oevres romanesques, Bibliothque de la Pliade, 1961); sau: "il n'y a pas de malheur des hommes, monsieur l'abb, il y a l'ennui. Personne n'a jamais partag l'ennui de l'homme et nanmoins gard son me. L'ennui de l'homme vient a bout de tout, monsieur abb, il amollira la terre" (Monsieur Ouine, ibid., p.1456). logismoi/ este un termen generic de spiritualitate ce desemneaz "gndurile ruttii" care-l lupt pe nevoitorul lui Hristos: "Clugrul, atunci cnd prseste lumea, se ndeprteaz de obiecte care, n lume fiind, l-ar ispiti sau i-ar putea distrage atentia. Dar i rmne amintirea sau reprezentarea lor, sub forma a ceea ce am putea numi gnduri (logismoi/). O apoftegm a lui Antonie o mrturiseste foarte clar: Cel ce sade n pustie si trieste n hesychia de trei rzboaie este slobod: de cel venit din cele auzite, de cel venit din vorbrie si de cel venit din cele vzute; si numai ctre unul mai are a lupta, ctre cel al inimii [Antonie 13]. Rzboiul inimii este cel pe care pustnicul trebuie s-l poarte cu propriilei gnduri. Nimeni nu a descris mai bine acest rzboi al gndurilor, rzboi nematerialnic , dect Evagrie, clugrfilosof, vietuitor n pustia Chiliilor , nu departe de Schetia, la sfrsitul secolului al IV-lea. Pentru Evagrie, gndurile (logismoi/) se identific, practic, cu demonii n asa msur, nct el vorbeste, fr a le deosebi, despre gndul sau demonul unui viciu sau al altuia, cum ar fi cel al lcomiei, al luxului, al avaritiei etc. Cci, explic el, att n lume ct si n obstile clugresti, demonii atac prin persoane interpuse, prin intermediul altor oameni; dar sihastrul sufer atacurile lor direct, corp la corp, iar aceste atacuri se manifest sub forma unor imagini, a unor reprezentri, uneori a unor rationamente pe care monahul si le face despre sine, prin fantasme (fantasi/ai sau fa/smata) diurne sau nocturne, vise erotice sau terifiante, pe care Evagrie le-a descris amnuntit, cu un remarcabil talent de analist si cu o mare finete psihologic" (GUILLAUMONT, p.114. Vezi si .12: Un filosof n pustie: Evagrie Ponticul, ibid., pp.251284).
3

Qli=yij necaz, strmtorare, scrb, ncercare, suferint, asuprire. Termen general, care nu las s se nteleag despre ce anume necaz e vorba. Avva Matoi (apoftegma 10) pune necaz (Jli=yij) n opozitie cu odihn, odihnire (ana/pausij), iar avva Visarion se fericit ca monah "neavnd odihna de necazurile mele cele fr numr" (Visarion 12).
4

a)sfa/leia ncredintarea, siguranta, asigurarea c a nu va mai ptimi vreun ru (IOANIDU).

Dom Lucien Regnault opineaz c aceast apoftegm se afl "pus n fruntea colectiei alfabetice fr ndoial n virtutea importantei ei pentru ntreaga viat monastic" (REGNAULT, p.119).
6

Nitria (pustia sau muntele Nitriei), n Delta Nilului, este una dintre cele trei cele mai importante asezri monastice din Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), ntemeiat de avva Ammun Nitriotul , ucenic al sfntului Antonie cel Mare, pe la anul 320-325.
7

Aceast apoftegm nu face parte din culegerea clasic ApofJe/gmata Gero/ntwn (sau Apophthegmata Patrum), ci este preluat si prelucrat de traductorul si compilatorul versiunii romnesti a Patericului din dou surse: Paladie, Lavsaicon (Istoria Lausiac) si Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie. O dm aici n traducerea Printelui Stniloae, asa cum se gseste ea n: PALADIE, 21, pp.51 si 54-55. Pentru conformitate, iat si varianta din Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie, LXV (traducere, introducere si note de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n PSB 16, EIBM, Bucuresti, 1988): "Antonie [] vorbind odat cu unii care veniser la el despre starea sufletului si despre locul lui dup plecarea de aici, n noaptea urmtoare i-a grit cineva de sus care i spune: Antonie, scoal-te, iesi si vezi . Iesind deci (cci stia de cine s asculte) si ridicndu-si privirea a vzut pe cineva foarte mare, slut si nfricostor, stnd n picioare si ajungnd pn la nori; si pe unii urcnd ca naripati. Si acela, ntinzndu-si minile, pe unii i vedea mpiedicati de el, iar pe altii zburnd mai sus si, dup ce treceau, nltndu-se fr grij. Pentru acestia uriasul acela scrsnea din dinti, iar de cei ce cdeau se bucura. Si ndat s-a fcut un glas ctre Antonie: ntelege ceea ce vezi! . Si deschizndu-i-se mintea, a nteles c aceasta e trecerea sufletelor; iar uriasul care st n cale este vrjmasul care pizmuieste pe cei credinciosi, si pe cei vinovati si deci supusi lui i prinde si-i mpiedic s treac, iar pe cei ce n-au ascultat de el nu-i poate opri si deci trec peste el" (p.230).
8

"n bine si n fericirea raiului se nainteaz prin ridicarea cu putere deasupra slbiciunii rului, care si arat slbiciunea pe de alt parte ntr-o mare putere de ispitire. Si exist ipostasuri n care rul si atinge culmea suprem, ca si vointa lui de ispitire a altora. Sunt demonii." nota 45 a Printelui Stniloae, n PALADIE, p.55.
9 10

Pimen 125. Agraphon, Resch 90, TU 30, 2, p.130. Evagrie 5. Pimen 98 si 141.

11

12

13

Traduc peste tot dia/krisin prin dreapt socotint, pentru motivele pe care le expune Dan Ciachir n eseul "Socoteal si socotint" (revista Epifania, editat de Mnstirea "Sfntul Ioan Boteztorul", Alba Iulia, anul III, nr.5, septembrie-octombrie 1998): n rezumat, socoteal aduce prea mult astzi cu "a-ti face socoteala, socotelile", iar discernmnt (desi folosit de Printele Stniloae) este un neologism pe filier francez. De notat c si printele Nicolae Steihardt prefer dreapta socotint.
14

15

Antonie 39.

Ioan Colov 39. Se poate compara cu Scrisoarea VI arab: "Ne ngligez pas mes paroles, car ils (les dmons) savent que notre vie dpend mutuellement les uns des autres Celui donc qui aime son frere, aime Dieu, et celui qui aime Dieu, s'aime soi-meme" (Pere Matta el-Maskine, Saint Antoine, ascete selon vangile, suivi de Les vint Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe, ditions de Bellefontaine, SO 57).
16 17

Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie, LXXXIV, ed.cit., p.240.

Kardi/aj (inim) si nu porni/aj (desfrnare). Asa spun specialistii variantelor vechi grecesti si latine ale textului c trebuie citit manuscrisul. Vezi: REGNAULT, p.134, si GUILLAUMONT, nota 222, p.113).
18

Necinstea (atimi/a) estre pus de avvii Teodor din Elefteropole (apoftegma 1) si Matoi (apoftegma 10) n opozitie cu slava (do/xa).
19

Schetia numeste pe scurt Pustia Schetia, situat la circa 70 kilometri de Delta Nilului, ntr-"o vale mare lung de 30 de kilometri si larg de 6-7 kilometri, al crei fund se afl sub nivelul mrii si unde se gsesc lacuri [zece la numr] crora li s-a dat numele de Uadi el-Natrun [adic: Valea Natrun] din pricina salpetrului nitric [sruri si carbonati de natriu, pe care vechii egipteni l foloaseau la mumificarea mortilor lor] extras de acolo nc din antichitate. Aici se situeaz pustia Schetia, unde n anul 330 s-a stabilit Macarie. El cunostea bine locurile, deoarece, cmilar fiind, venea adeseori s caute salpetru. [] Schetia nu va ntrzia s devin [n ultimele decenii ale secolului al IV-lea] centrul cel mai nfloritor al vietii anahoretice, aici locuind Printii cei mai renumiti." (REGNAULT, p.42). Dup invazia Egiptului de ctre arabi, Califul musulmanilor din Arabia permite clugrilor crestini de aici s-si practice credinta. Pentru acest motiv, locul devine resedinta oficial a patriarhului copt. Pn astzi, patriarhul este ales dintre monahii din Uadi el-Natrun. A se vedea si nota 201 n TSAMIS, p.89.
20

Care-i este nnscut sunanafurei=san. De la: sunanafai/nw art ceva, m art sus tot ntr-o vreme, sau mpreun cu (IOANIDU); sau sunanafai/nomai se montrer ou paratre ensemble (BAILLY). Editiile romnesti precedente ale Patericului au tradus sun-ana-furei=san prin amestecat cu el sau frmntat cu dnsul, iar editiile franceze au tradus, n ordinea aparitiei, cu: qui lui est adapt [G I], qui lui est inn [G II], qui lui correspond [R].
21

Ef. 5, 29: "nimeni vreodat nu si-a urt trupul su, ci fiecare l hrneste si l nclzeste". Apostolul Pavel priveste aceast iubire, atentie, grij pentru cele ale trupului ca pe ceva firesc, si si permite chiar s fac o comparatie ntre relatia cap-trup, brbat-femeie si Hristos-Biseric.
22

O explicare a dinamicii acestei a doua miscri a trupului d Sfntul Diadoh al Foticeii ( 29 martie), n Cuvnt ascetic: "Cnd mintea noat n valurile buturii, nu numai c vede n somn cu patim chipurile zugrvite de draci, ci si plzmuieste n sine anumite vederi frumoase, mbrtisnd cu foc nlucirile sale, ca pe niste amante. Cci nfierbntndu-se mdularele ce servesc la
23

mpreunarea trupeasc de cldura vinului, mintea e silit s-si nftiseze vreo umbr plcut a patimii" (.49, p.410 n Filocalia romneasc, vol. 1, Ed. Harisma, Bucuresti, 1992). Alte asemenea texte ale Sfntului Diadoh al Foticeii n celelalte capitole din Cuvntul ascetic, care se refer la nfrnare (.42-51, pp.407-410, ed.cit.). Aceast apoftegm este luat din Scrisoarea I a avvei Antonie cel Mare (a se vedea Letrre I, .3, n: Pere Matta el-Maskine, Saint Antoine, ascete selon vangile, suivi de Les vint Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe, ditions de Bellefontaine, SO 57, p.83).
24

Comparatia ntre neamul btrnilor celor vechi si generatiile mai noi de monahi o vom afla n mai multe locuri n Pateric: Ilie 8, Ioan Colov 14, Ishirion etc.
25

ntr-o alt relatare apoftegmatic, n care episcopul Adelfios al Aravisei cere si primeste de la Dumnezeu s vad n ce stare a fost rnduit Sfntul Ioan Gur de Aur, cel care i-i arta, n extaz, pe Printi transeaz: "Vorbesti de Ioan, dasclul pocintei? Pe el nu poate s-l vad om n trup, cci el acolo st unde este tronul Stpnului." (LIMONARIU, .128, p.127).
26 27

1 In. 4, 18: "iubirea desvrsit alung frica".

sarkikhn a)na/pausiv, corporalis quies, odihna trupeasc. Aceast odihn trupeasc sau viat usoar este opusul linistirii isihaste adevrate h(sixia, quies , pe care "unii au ales-o nainte s leo dea Dumnezeu". (?). Vezi: Visarion 12, Ilie 6, Teodor al Fermii 2. REGNAULT vorbeste de "O odihn n osteneal" (pp.139-141).
28

Aceast apoftegm puncteaz momentul si modul nfiintrii "Chiliilor" (Kellia), una din cele trei asezri monastice ale celui mai important centru monastic din Egiptul de Jos (nord-vestul Egiptului) al secolelor IV-V, format din "pustiile" Schetiei (Sketis, vezi nota 20 la Antonie 20), Nitriei si Chiliilor. Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria, la intrarea n desertul libian, si 18-20 km sud de Nitria (asezare ntemeiat de avva Amun), de care a si depins initial, fiind un loc de o mai mare retragere pentru monahii din Nitria doritori de o ascez mai aspr si de o viat de linistire, mai isihast. Amnunte foarte interesante, n GUILLAUMONT, pp.205-227.
29 30

Orele 2-3 dup-amiaza.

Aproximativ 18-19 km. "Antonie demonstreaz c aceast distant este convenabil: clugrii se vor bucura aici de suficient singurtate; n acelasi timp, se vor putea si vizita reciproc, dup prnz timpul cuvenit, conform traditiei, pentru vizite! cu fratii lor din Nitria: dou exigente n egal msur de importante pentru clugrii din aceste pustiuri, care practicau semi-anahoretismul. Acest echilibru ntre singurtate si comunitate este, dup cum vom vedea, esential pentru viata monastic de la Kellia." (GUILLAUMONT, p.206).
31 32

e)gkra/teia nfrnare, stpnire de sine; cumptare; statornicie; rbdare. [IOANIDU]

Pentru avva Arsenie

Provenit dintr-o familie nobil senatorial, Arsenie s-a nscut la Roma n vremea mortii sfntului Antonie. A detinut importante functii la curtea imperial de la Constantinopol, fiind si educatorul fiilor mpratului Teodosie I, viitorii mprati Arcadie si Onorie. n anul 394, la vrsta de 34 de ani, fuge de lume si de slava ei, se retrage n tain n Egipt si se face monah n Schetia pe lng avva Ioan Colov. Dup ce st un timp la Petra, apoi n Canop (Alexandria), prseste definitiv Schetia dup devastarea ei de ctre saracini n 434 si si petrece ultimii ani ai vietii la Troe (astzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo). Se duce la Domnul n jurul anului 449, pomenirea lui fcndu-se pe data de 8 mai. Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului si va rmne pentru totdeauna unul dintre campionii fugii de lume si model rvnit de toti isihastii: Arsenie, ngere, puterea tcerii (isihiei), roag-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, pctosii! (Canonul Printilor, din Smbta brnzei, cntarea nti). 1. Avva Arsenie, fiind nc n palatele mprtesti, s-a rugat lui Dumnezeu zicnd: Doamne, ndrumeaz-m, ca s stiu cum m voi mntui. Si i-a venit glas zicndui: Arsenie, fugi de oameni si te vei mntui. 2. Acesta, dup ce s-a dus la viat pustniceasc, iarsi s-a rugat, acelasi cuvnt zicnd (Mt. 26, 44). Si a auzit glas zicndu-i: Arsenie, fugi, taci, linisteste-te1; c acestea sunt rdcinile nepctuirii. 3. Odat au venit dracii la avva Arsenie n chilie, ncjindu-l. Si venind cei ce slujeau lui2 si stnd din afar de chilie, l-au auzit strignd ctre Dumnezeu si zicnd: Dumnezeule, nu m prsi! Nimic bun n-am fcut naintea Ta; dar d-mi, dup buntatea Ta, s pun nceput3". 4. Se zicea pentru dnsul, c precum n palat nimeni nu purta haine mai bune dect dnsul, tot asa nici n Biseric nimeni nu purta mai dispretuite (de nimica) dect dnsul. 5. A zis un oarecare4 fericitului Arsenie: "Cum noi din att nvttur si ntelepciune nimic nu avem, iar acesti trani egipteni au dobndit attea fapte bune? Zis-a avva Arsenie lui: Noi din nvttura lumii nimic nu avem, iar acesti trani egipteni din ostenelile lor si-au dobndit faptele bune. 6. ntrebnd avva Arsenie oarecnd pe un btrn egiptean pentru gndurile sale, un altul, vzndu-l, i-a zis: Avvo Arsenie, cum atta nvttur latineasc si elineasc avnd, ntrebi pe acest tran pentru gndurile tale? Iar el a zis ctre dnsul: nvttura latineasc o am eu cu adevrat, dar alfabetul acestui tran nc nu l-am nvtat. 7. A venit odat fericitul Teofil, arhiepiscopul [Alexandriei], cu un dregtor la avva Arsenie si l-a rugat pe btrn s aud de la el cuvnt. Iar btrnul, tcnd putintel, i-a rspuns: Si dac v voi spune un cuvnt, l veti pzi? Iar ei i-au fgduit c-l

vor pzi. Si le-a zis lor btrnul: Oriunde veti auzi c este Arsenie, s nu v apropiati. 8. Altdat, vrnd iarsi arhiepiscopul s mearg la avva Arsenie, a trimis nti s stie de-i va deschide usa. Iar btrnul i-a trimis acest rspuns, zicnd: De vei veni, ti voi deschide; si de ti voi deschide tie, tuturor voi deschide; si atunci nu voi mai sedea aici. Acestea auzind arhiepiscopul, a zis: Dac m duc ca s-l alung pe el, atunci nu m voi mai duce. 9. Un frate a rugat pe avva Arsenie ca s aud cuvnt de la el. Si i-a zis lui btrnul: Pe ct ti este cu putint, srguieste-te ca lucrarea ta cea dinluntru s fie dup Dumnezeu si vei birui patimile cele dinafar. 10. Zis-a iarsi: De vom cuta pe Dumnezeu, Se va arta nou; si de-L vom tine pe El, va rmne cu noi. 11. Zis-a oarecine ctre avva Arsenie: M ncjesc gndurile, zicndu-mi: Nu poti s postesti, nici s lucrezi, deci mcar cerceteaz pe cei bolnavi; cci si acest lucru este dragoste. . Iar btrnul, stiind smnturile dracilor, i-a zis lui: Mergi, mnnc, bea, dormi si nu lucra; numai de la chilie nu te deprta. Cci stia c rbdarea n chilie l aduce pe monah la rnduiala lui.5 12. Zicea avva Arsenie: Monahul strin n tar strin s nu se amestece n nimic si atunci va avea odihn.6 13. Zis-a avva Marcu ctre avva Arsenie: Pentru ce fugi de noi? Zis-a lui btrnul: Dumnezeu stie c v iubesc pe voi, dar nu pot s fiu si cu oamenii si cu Dumnezeu. Cele de sus, mii si zeci de mii, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot s las pe Dumnezeu si s vin cu oamenii. 14. Spunea avva Daniel pentru avva Arsenie c toat noaptea petrecea priveghind si cnd voia s doarm dimineata pentru nevoia firii, zicea somnului: Vino, rob ru. Si atipea putin seznd si ndat se scula.7 15. Zis-a avva Arsenie, c de ajuns este monahului s doarm un ceas, de este nevoitor. 16. Spuneau btrnii, c s-au dat oarecnd la Schetia putine smochine uscate si, ca unele ce erau de nimic, nu i-au trimis lui avva Arsenie, ca s nu se par c l ocrsc. Iar btrnul auzind, n-a venit la biseric, zicnd: M-ati desprtit [de restul fratilor] nedndu-mi binecuvntarea pe care a trimis-o Dumnezeu fratilor si de care nu am fost vrednic s m mprtsesc". Si au auzit toti si s-au folosit de smerenia btrnului. Si mergnd preotul, i-a dus lui smochinele, si l-au adus pe el la biseric cu bucurie.

17. Spunea avva Daniel: Attia ani a petrecut cu noi si numai un cos de pinite i fceam pe an; si cnd mergeam la el, din acelea mncam.8 18. Spunea iarsi pentru avva Arsenie, c numai odat ntr-un an schimba apa n care muia frunzele de curmal9, si-atunci numai aduga la cea veche. C mpletea fsii si le cosea pn la ceasul al saselea10. Si l-au rugat btrnii, zicnd: De ce nu schimbi apa de pe frunze, c miroase greu? Si le-a zis lor: n locul mirodeniilor si aromatelor, de care m-am bucurat n lume, trebuie s sufr acest miros". 19. Se zicea iarsi c dup ce auzea c s-au copt tot felul de poame, atunci singur zicea: Aduceti-mi. Si gusta o singur dat putin din toate, multumind lui Dumnezeu. 20. S-a mbolnvit odat avva Arsenie la Schetia si avea nevoie de o cmas de in. Si neavnd cu ce s-o cumpere, a luat de la unul milostenie si a zis: Multumescu-?i ?ie, Doamne, c m-ai nvrednicit s iau milostenie pentru numele Tu. 21. Se spunea pentru dnsul, c era chilia lui departe de treizeci si dou de mile [de Schetia] si nu iesea degrab; cci altii i fceau slujba11. Si cnd s-a pustiit Schetia, a iesit plngnd si zicnd: A pierdut lumea Roma si clugrii Schetia12. 22. ntrebat-a avva Marcu pe avva Arsenie, zicnd: "Bine este a nu avea cineva n chilia sa mngiere? C am vzut pe un frate care avea putine verdeturi si pe care le smulgea. Si a zis avva Arsenie: Sigur c este bine, ns dup asezarea omului; c de nu va avea putere ntr-acest chip de petrecere, iarsi le va sdi. 23. Povestit-a avva Daniel, ucenicul lui avva Arsenie, zicnd: M-am aflat odat aproape de avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri sa ntins cu fata n sus. S-a ntmplat atunci s vin fericitul Arsenie ca s vorbeasc cu el; si l-a vzut ntins. Deci, dup ce i-a vorbit, i-a zis lui: Cine era mireanul acela pe care l-am vzut aici? Si i-a zis avva Alexandru: Unde l-ai vzut? Si a zis: Cnd m coboram din munte, am cutat aici spre pester si am vzut pe cineva

ntins cu fata n sus. Si i-a fcut lui metanie, zicnd: Iart-m, eu am fost; cci m apucase o durere. Si i-a zis lui btrnul: A, tu ai fost? Bine. Eu am socotit c este vreun mirean, si pentru aceasta te-am ntrebat. 24. Altdat avva Arsenie a zis ctre avva Alexandru: Dup ce vei despica smicelele tale, vino s gusti cu mine; iar de-ti vor veni strini, mnnc cu ei. Ori, avva Alexandru lucra egal13 si cu luare-aminte. Si sosind ceasul, nc mai avea smicele, si voind s pzeasc cuvntul btrnului, a stat s termine smicelele. Deci, vznd avva Arsenie c a zbovit, a luat gustarea, socotind c a avut strini. Iar avva Alexandru, trziu, dup ce a terminat, s-a dus. Si i-a zis lui btrnul: Ai avut strini? Iar el a rspuns: Nu! Si i-a zis lui iarsi: Dar cum nu ai venit? Iar el a zis: Pentru c mi-ai spus: dup ce vei despica smicelele tale, vino . De aceea, pzind cuvntul tu, n-am venit, fiindc nu terminasem. Si s-a minunat btrnul de acrivia14 lui si i-a zis: Mai devreme s dezlegi [postul de fiecare zi], asa nct si pravila s ti-o faci si apa s ti-o bei. Iar de nu, degrab are s se bolnveasc trupul tu. 25. A mers odat avva Arsenie ntr-un loc, si era acolo trestie si se misca din cauza vntului. Si a ntrebat btrnul pe frati: Ce este sunetul acesta? Iar fratii i-au spus c este sunetul trestiei. Zis-a btrnul ctre dnsii: Cu adevrat, de va sedea cineva n liniste [isihie] si va auzi glas de pasre, inima nu mai are aceeasi liniste; cu att mai mult voi, avnd sunetul trestiilor acestora". 26. Spunea avva Daniel, c oarecari frati vrnd s mearg la Tebaida pentru in, au zis: Cu acest prilej s-l vedem si pe avva Arsenie. Si a intrat avva Alexandru si a zis btrnului: Niste frati venind de la Alexandria, voiesc s te vad. Zis-a btrnul: nstiinteaz-te de la dnsii, pentru care pricin au venit. Si nstiintndu-se c merg la Tebaida pentru in, a vestit btrnului. Si el a zis: Cu adevrat, nu vor vedea fata lui Arsenie, cci nu au venit pentru mine, ci pentru treaba lor. Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicndu-le c btrnul nu poate s-i ntmpine. 27. Un frate s-a dus la chilia lui avva Arsenie la Schetia si s-a uitat pe fereastr si a vzut pe btrnul peste tot ca focul15 (cci era vrednic fratele de a vedea unele ca acestea). Si cum a btut, a iesit btrnul si vznd pe fratele ca si spimntat, i-a zis lui: Este mult vreme de cnd bati? Nu cumva ai vzut ceva? Si i-a rspuns lui fratele: Nu! Si dup ce-a vorbit cu el, i-a dat drumul. 28. Seznd odat avva Arsenie la Canop16, a venit de la Roma o fecioar de familie senatorial, bogat foarte si temtoare de Dumnezeu, ca s-l vad. Si fiind primit de arhiepiscopul Teofil, l-a rugat ca s-l nduplece pe btrnul s o primeasc. Si venind [arhiepiscopul] la el, l-a rugat zicnd: Cutare fecioar, din familie senatorial, a venit de la Roma si voieste s te vad. Iar btrnul n-a primit s se ntlneasc cu ea. Deci, dup ce i-a vestit aceasta, ea a poruncit s i se pregteasc dobitoacele, zicnd: Cred lui Dumnezeu c-l voi vedea. C nu om am venit s vd cci sunt si n cetatea noastr multi oameni; ci prooroc am venit s vd. Si dup ce a ajuns la chilia btrnului, din iconomia lui Dumnezeu, a gsit pe btrnul petrecnd afar din chilie, cu oarecare lucrare; si vzndu-l, a czut la picioarele

lui. El ns a ridicat-o cu mnie. Si a luat seama de-aproape la dnsa zicnd: Dac fata mea vrei s-o vezi, iat-o, priveste-o! Iar ea de rusine n-a cutat la fata lui. Si i-a zis btrnul: N-ai auzit de lucrurile mele? Acestea sunt de nevoie s le vezi. Cum ai ndrznit s faci atta cale pe mare? Nu stii c esti femeie si nu ti se cade s iesi niciodat nicieri? Sau ca s mergi la Roma si s zici ctre celelalte femei: Am vzut pe Arsenie , si s se fac marea drum de femei, care s vin la mine? Iar ea a zis: De va voi Domnul, nu voi lsa pe niciuna s vin aici. Ci roag-te pentru mine si m pomeneste totdeauna! Iar el rspunznd a zis: M rog lui Dumnezeu, ca s se stearg pomenirea ta din inima mea. Si acestea auzind, a iesit tulburat. Si dac a venit n cetate, de mhnire a czut n friguri. Si a vestit fericitului Teofil arhiepiscopul c e bolnav. Si venind la ea, o ruga s-i spun ce are. Iar ea a zis ctre dnsul: O, de n-as mai fi venit aici! C am zis btrnului: Pomeneste-m pe mine , si el a zis: M rog lui Dumnezeu, ca s se stearg pomenirea ta din inima mea . Si iat, eu mor de mhnire. Si i-a zis ei arhiepiscopul: Au nu stii c esti femeie si prin femei vrjmasul i lupt pe sfinti? Pentru aceasta a zis btrnul asa; c pentru sufletul tu se roag totdeauna. Si asa s-a mngiat sufletul ei si s-a dus cu bucurie la ale sale.17 29. Povestit-a avva Daniel pentru avva Arsenie, c a venit odat un magistrat18, aducndu-i testamentul unui senator, rud a lui, care i lsa foarte mult mostenire. Si lundu-l, a vrut s l rup. Si a czut magistratul la picioarele lui, zicnd: Rogute, nu l rupe, c mi se ia capul. Si i-a zis avva Arsenie: Eu mai nainte de acela am murit, iar el acum a murit"19. Si l-a trimis napoi, nimic primind. 30. Se spunea iarsi pentru el, c smbta seara, pe cnd se lumina duminica20, lsa soarele napoia lui si ntindea minile la cer, rugndu-se, pn cnd iarsi strlucea soarele naintea fetei lui. Si atunci sedea.21 31. Se zicea pentru avva Arsenie si pentru avva Teodor al Fermii c, mai mult dect toate, urau slava oamenilor. Pentru aceasta Arsenie nu ntmpina lesne pe cineva, iar avva Teodor ntmpina cu adevrat, dar ca o sabie i era. 32. Seznd odat avva Arsenie n prtile cele de jos22 si suprndu-se acolo, a socotit s lase chilia23. Si nelund nimic din ea, asa s-a dus ctre ucenicii si faraniti24 Alexandru si Zoil. Deci i-a zis lui Alexandru: Scoal-te si mergi cu corabia pe ru n sus. Si a fcut asa. Si lui Zoil i-a zis: Vino cu mine pn la ru si mi caut o corabie care s mearg la Alexandria, si apoi ia si tu o corabie pe ru n sus pn la fratele tu! Iar Zoil, tulburndu-se pentru cuvntul acesta, a tcut. Si asa s-au desprtit unii de altii. Deci btrnul s-a pogort n prtile Alexandriei si s-a mbolnvit de boal grea. Iar slujitorii [ucenicii] lui au zis unul ctre altul: Nu cumva vreunul din noi a mhnit pe btrnul si pentru aceasta s-a desprtit de noi? Si n-au aflat nimic ntru ei, nici c nu l-au ascultat pe dnsul cndva. Iar dup ce s-a nsntosit btrnul a zis: M voi duce la Printii mei. Si asa mergnd cu corabia pe ru n sus, a venit la Petra25, unde erau slujitorii lui. Si fiind el aproape de ru, venind o copil etiopian, s-a atins de cojocul lui. Iar btrnul a certat-o; dar copila i-a zis: De esti clugr, du-te la munte! Iar btrnul, umilindu-se de cuvntul acesta, zicea ntru sine: Arsenie, de esti clugr, du-te la munte! Si numaidect dup acestea, au venit ntru ntmpinarea lui Alexandru si Zoil. Si cznd ei la

picioarele lui, s-a aruncat si btrnul jos, si au plns ctestrei. Si a zis btrnul: Nu ati auzit c m-am mbolnvit? Si i-au zis lui: Ba da. Si a zis btrnul: Si pentru ce nu ati venit s m vedeti? Si i-a zis lui avva Alexandru: Desprtirea ta de noi nu a fost nteleas si multi nu s-au folosit, zicnd: De nu ar fi clcat cuvntul btrnului nu s-ar fi desprtit de dnsii . Zis-a lor: Iarsi dar vor zice oamenii: Nu a aflat porumbita odihn picioarelor sale si s-a ntors la Noe n corabie (Fac. 8, 9). Si asa s-au mngiat. Si a rmas cu ei pn la sfrsitul su. 33. Zis-a avva Daniel: Ne-a povestit nou avva Arsenie ca pentru altul desi poate chiar el era c seznd un btrn n chilia sa i-a venit un glas zicnd: Vino si ti voi arta lucrurile oamenilor . Si sculndu-se, a iesit; si l-a dus ntr-un loc, si i-a artat un etiopian tind lemne si fcnd o povar mare. Si se cznea acela s o ridice, dar nu putea; si n loc de a mai lua din ea, el nc mai tia lemne si adoga peste povar. Si a fcut aceasta vreme ndelungat. Si mergnd putin mai nainte i-a artat un om stnd lng un lac si scotnd ap din el si turnnd-o ntr-un jgheab gurit, din care apa curgea iarsi n lac. Si i-a zis lui iarsi: Vino s-ti art altul . Si a vzut un templu si doi oameni clri pe cai tinnd o prjin de-a curmezisul, unul mpotriva celuilalt; si voiau s intre pe us si nu puteau, pentru c era prjina de-a curmezisul. Si nici unul nu s-a smerit pe sine napoia celuilalt, ca s ntoarc prjina dreapt; si pentru aceasta au rmas afar de us. Acesti oameni i-a zis vocea sunt cei care poart jugul drepttii cu mndrie, si nu s-au smerit ca s se ndrepteze pe ei nsisi si s cltoreasc pe calea cea smerit a lui Hristos; pentru aceasta si rmn afar de mprtia lui Dumnezeu. Iar omul ce tia lemne, este cel ntru multe pcate, care n loc de a se poci, adaog alte frdelegi la pcatele sale. Si omul ce scotea ap, este cel care face lucruri bune, dar pentru c are ntru ele amestecare rea, cu aceasta prpdeste si lucrurile cele bune ale sale. Deci tot omul trebuie s fie treaz la lucrurile sale, ca s nu se osteneasc n zadar . 34. Tot acesta a povestit c odat au venit niste printi de la Alexandria ca s-l vad pe avva Arsenie. Si unul dintre dnsii era unchiul btrnului arhiepiscop al Alexandriei Timotei de i se zicea cel Srac , si avea cu el pe unul din copiii fratelui su. Iar btrnul se afla atunci bolnav si nu a voit s-i ntlneasc, ca s nu mai vin si altii si prea mult s-l supere era atunci la Petra Troiei. Iar ei s-au ntors mhniti. Dup aceea s-a ntmplat de s-a fcut nvlire a barbarilor, si venind [Arsenie], a petrecut prin prtile cele de jos26. Si auzind aceia, iarsi au venit s-l vad si el i-a primit cu bucurie. Si i-a zis lui fratele care era cu ei: Nu stii, avvo, c noi am venit si la Troia s te vedem si nu ne-ai primit? Si i-a zis lui btrnul: Voi ati gustat pine si ati but ap, iar eu, fiule, cu adevrat, nici pine, nici ap nam gustat, nici am sezut jos, chinuindu-m pe mine pn cnd m-am nstiintat c ati ajuns la locul vostru; cci si voi pentru mine v-ati ostenit. ns iertati-m, fratilor. Si mngindu-se ei, s-au dus. 35. Acesta [avva Daniel] zicea, c l-a chemat ntr-o zi avva Arsenie si i-a zis: Odihneste pe printele tu, ca, dup ce va merge ctre Domnul, s se roage pentru tine si s-ti fie bine. 36. Se spunea pentru avva Arsenie, c bolnvindu-se odat n Schetia, s-a dus

preotul si l-a adus la biseric si l-a pus pe asternut cu o pern mic la capul lui. Si iat un btrn venind s-l cerceteze pe el27. Si vzndu-l pe asternut si perna sub capul lui, s-a smintit zicnd: Acesta este avva Arsenie? Si pe acestea este culcat? Si lundu-l preotul deoparte, i-a zis: Ce lucru ai avut la satul tu? Iar el a zis: Am fost cioban. Cum dar a mai ntrebat el petreceai viata ta? Iar el a zis: Cu mult osteneal petreceam. Si i-a zis lui iarsi: Dar acum cum petreci la chilie? Iar el a zis: Mai mult m odihnesc. Si atunci i-a zis: Vezi pe acest avva Arsenie? n lume era printe al mpratilor28 si mii de robi ncinsi cu bruri de aur si cu brtri, si mbrcati cu haine de mtase stteau naintea lui; si covoare scumpe erau sub picioarele lui. Iar tu, pstor fiind, nu ai avut n lume odihna pe care o ai acum. ns acesta n-are aici desftarea pe care a avut-o n lume. Iat, dar, c tu te odihnesti, iar acesta ptimeste necaz. Iar el auzind acestea, s-a umilit si a pus metanie zicnd: Iart-m, avvo, c am gresit. ntr-adevr, aceasta este calea cea adevrat: c acesta a venit la smerenie, iar eu la odihn. Si folosindu-se btrnul, s-a dus.29 37. A venit un printe la avva Arsenie si, btnd n us, btrnul i-a deschis, socotind c este slujitorul su. Si dac a vzut c este altul, s-a aruncat cu fata la pmnt. Iar acela i-a zis lui: Scoal, avvo, ca s m nchin tie. Si i-a zis btrnul lui: Nu m scol, de nu te vei duce. Si mult rugndu-se, nu s-a sculat pn ce s-a dus. 38. Se spunea pentru un frate care a venit la Schetia ca s-l vad pe avva Arsenie, c venind la biseric, se ruga clericilor, ca s se ntlneasc cu avva Arsenie. Deci i-au zis lui: Odihneste-te putintel, frate, si-l vei vedea. Iar el a zis: Nu gust nimic de nu m voi ntlni cu el. Au trimis dar un frate ca s-l duc, c era departe chilia lui30. Si btnd n us, au intrat amndoi si nchinndu-se btrnului, au sezut tcnd. Deci a zis fratele cel de la biserica Schetiei: Eu m duc, rugati-v pentru mine! Iar fratele cel strin, neaflnd ndrzneal ctre btrnul, a zis fratelui: Vin si eu cu tine. Si au iesit mpreun. ns fratele cel strin l-a rugat zicnd: Iam si la avva Moise cel din tlhari. Si venind ei la acela, i-a primit cu bucurie si, tratndu-i cu ospitalitate, i-a slobozit. Si i-a zis fratele cel ce-i ducea: Iat, te-am dus la cel strin (Arsenie) si la egiptean (Moise); care dintr-acestia doi ti-a plcut? Iar el, rspunznd, a zis: Mie, pn acum, egipteanul mi-a plcut. Si auzind unul din printi acestea, s-a rugat lui Dumnezeu zicnd: Doamne, arat-mi lucrul acesta, ca unul fuge pentru numele Tu, iar altul mbrtiseaz pentru numele Tu. Si, iat, i s-au artat dou corbii mari pe ru si a vzut n una pe avva Arsenie si pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniste (isihie), iar n cealalt pe avva Moise si ngerii lui Dumnezeu, hrnindu-l cu faguri de miere.31 39. Zicea avva Daniel: Cnd era avva Arsenie s moar, le-a poruncit, zicnd: S nu va ngrijiti s faceti dragoste (milostenie) pentru mine. C eu de mi-am fcut mie dragoste (milostenie), aceasta am s-o gsesc . 40. Cnd era avva Arsenie s moar, s-au tulburat ucenicii lui. Si le-a zis lor: nc nu a venit ceasul; iar cnd va veni ceasul, v voi spune. ns am s m judec cu voi la scaunul de judecat cel nfricostor, de veti da trupul meu cuiva. Iar ei au zis: Si ce vom face, c nu stim s-l ngropm? Si le-a zis lor btrnul: Nu stiti s

legati o funie de piciorul meu si s m trageti la munte? Si acesta era cuvntul btrnului32: Arsenie, pentru ce ai iesit [din lume]? De multe ori m-am cit c am vorbit; iar c am tcut, niciodat. Iar cnd era aproape de a muri, l-au vzut fratii plngnd si i-au zis: ntr-adevr si tu te temi, printe? Si le-a zis lor: ntr-adevr, frica ce este cu mine acum, n ceasul acesta, cu mine este de cnd m-am fcut clugr. Si asa a adormit [ntru Domnul]. 41. Se mai spunea c n toat vremea vietii sale, cnd sedea la lucrul minilor, avea o crp n sn, pentru lacrimile care curgeau din ochii si. Si auzind avva Pimen c a adormit [ntru Domnul], lcrimnd a zis: Fericit esti, avvo Arsenie, c te-ai plns pe tine n lumea aceasta. C acela ce nu se plnge pe sine aici, acolo se va plnge vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de chinuri, este cu neputint a nu plnge. 42. Povestit-a avva Daniel pentru dnsul, c niciodat nu voia s griasc vreo ntrebare din Scriptur, mcar c putea s griasc, de ar fi voit. nc nici scrisoare degrab nu scria. Si cnd venea la biseric cteodat, sedea dinapoia stlpului, ca nimeni s nu vad fata lui, nici el s caute la altul. Si era chipul lui ngeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, ncuviintat la trup, dar usctiv. Si avea barba lung, ajungnd pn la pntece iar perii ochilor czuser de plns. Si era lung, dar se grbovise de btrnete. Si a murit n vrsta de nouzeci si cinci ani. A petrecut n palaturile fericitului ntru pomenire, mpratului Teodosie cel mare, ani patruzeci, fcndu-se printe al fiilor lui, Arcadie si Onorie. Si acolo a fcut ani patruzeci, iar zece ani a fcut la Troin al Babilonului celui de sus, n preajma Memfisului si trei ani n Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut iarsi n Troin si acolo a adormit, svrsindu-si cltoria cu pace si cu frica lui Dumnezeu. Cci era brbat bun si plin de Duh Sfnt si de credinta. Si mi-a lsat mie haina lui cea de piele si vesmntul cel alb de par si ncltmintele cele de coaja de finic. Si eu nevrednicul zice avva Daniel le-am purtat pe ele ca s m binecuvintez. 43. Povestit-a iarsi avva Daniel pentru avva Arsenie, c odat el a chemat pe printii mei, adic pe avva Alexandru si pe Zoil si smerindu-se pe sine, a zis: Fiindc dracii se lupt cu mine si nu stiu de m fur n somn, deci n noaptea aceasta osteniti-v cu mine si pziti-m, dac dormitez la priveghere. Si au sezut unul de-a dreapta lui si altul de-a stnga, de cu seara, pstrnd tcere. Si spuneau printii mei zice avva Daniel c noi am adormit si nu ne-am sculat si nu l-am simtit pe el, dac dormiteaz. Si ctre dimineata Dumnezeu stie, de la sine a fcut ca s socotim c a dormit, sau cu adevrat firea somnului a venit a suflat trei suflaturi si ndat s-a sculat, zicnd: Am dormit cu adevrat? Iar noi am rspuns: Nu stim! . 44. Au venit odat oarecari btrni la avva Arsenie si mult l-au rugat ca s se ntlneasc cu dnsul. Iar el le-a deschis lor. Si l-au rugat pe el s le spun lor cuvnt pentru cei ce se linistesc si cu nimeni nu se ntlnesc. Si le-a zis lor btrnul: Cnd fecioara este n casa tatlui su, multi vor s se logodeasc cu dnsa. Iar dup ce va lua brbat, nu place tuturora; unii o defim, iar altii o laud si n-are cinste asa mult ca nti cnd era ascuns! Asa si cele ale sufletului: dup ce se vor vdi, nu pot s ncredinteze pe toti.

Note la Avva Arsenie:

Fugi, taci, linisteste-te! Feu=ge, siw/pa, h(su/xaze! Fuge, tace, quisce! Unul dintre cele mai puternice mesaje ale vietii monastice.
1 2

Vezi Arsenie 21. A pune nceput [bun] este sinonim cu E vorba, conform variantelor siriac si latin, de avva Evagrie. Iraclie 1, Ierax 1, Moise 6, Pafnutie 5. Un studiu despre "Sederea n chilie" la REGNAULT (.VII).

Evagrie 7, Moise 3. Despre monahii strini si despre nstrinare la REGNAULT, pp.55-56 si GUILLAUMONT, pp.117-157.
6 7

Arsenie 15, 30 si 43.

"Pentru Printii desertului pinea era alimentul principal, dac nu si unicul. [] E vorba despre niste pinite mici, rotunde si subtiri ce se fabric si acum n Egiptul de Sus si n mnstirile copte, pini ce puteau fi uscate si pstrate astfel mai multe luni sau chiar un an. [] Aceste pini msoar circa 12 centimetri diametru si cntresc ceva mai mult de 150 grame. [] Ratia zilnic a majorittii anahoretilor consta n dou astfel de pinite. Ei mncau o pine la ceasul al noulea (orele 2-3 dupamiaza), rezervndu-o pe cealalt pentru a o mprti eventual cu un vizitator. Monahul care nu primise nici o vizit mnca aceast a doua pine seara." (REGNAULT, cap. Pinea, alimentul esential , pp.91-93).
8

Frunzele de curmal (numite sivin), foarte rezistente si ajungnd pn la o mrime de 2-3 m, erau mai nti desprinse de pe ramuri (smicele) si asezate n ap ca s se nmoaie pentru a se face mai suple. Erau apoi tiate cu un cutit, iar din ele se fcea o funie lung. Aceasta era vndut ca atare sau din ea se fabricau cosuri, panere, sau rogojini (REGNAULT, p.120, subcapitolul Muncile monahilor n chilie ). Din aceast materie foarte aspr unii clugri si pustnici si confectionau hainele lor (vezi: TSAMIS, Anonimi, VII, si nota 89, p.45, Moise si Psoe, 2, p.146. Sau: LIMONARIU, 123, p.121).
9 10

Orele 11-12.

Cum chilia lui avva Arsenie era att de departe de Schetia (32 de mile nseamn mai mult de 50 de kilometri) si, n plus, ducea viat de linistire (Arsenie 2), erau frati care-i fceau slujba de vnzare a lucrului minilor lui.
11

Roma a czut sub vizigotii lui Alaric n 410. Schetia a fost devastat n mai multe rnduri e incursiunile barbarilor; de exemplu n 357 si 434 de saracini, n 407-408 si 578 si de tribul berberic al
12

mazakinilor. ndeosebi dup distrugerea integral din 407-408 multi pustnici s-au refugiat n alte centre monahale: avva Siluan cu nsotitorii lui s-au dus n Sinai si avva Sisoe n Clisma (TSAMIS, nota 201, p.89).
13

Adic, n tot timpul ct lucra, lucra la fel, de o potriv, egal. Exactitatea, luarea aminte a lui cea cu de-amnuntul. Iosif din Panefo 6-7; Pamvo 12; Sisoe 14; Siluan 12.

14

15

Oras situat pe unul din bratele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. n antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comertul dintre greci si egipteni.
16

Ea s-a mbolnvit din cauza asupririi de gnd; pentru c n-a nteles bine cuvntul btrnului, aspru ca s previn transformarea vizitei ei ntr-un precedent pentru celelalte fecioare de la Roma.
17 18

Magistrat se numea pe atunci orice functionar din administratia imperiului. Casian 8.

19

Smbta seara, la ultimele raze ale soarelui, cnd biblic ("Si a fost sear si a fost dimineat: ziua nti" Fac. 1, 5) si liturgic (ziua liturgic ncepe cu vecernia de seara zilei precedente) ncepe duminica.
20

Arsenie (cum ne arat si alte apoftegmele Arsenie 14 si 42) se ruga toat noaptea, si numai spre dimineat se lsa s adoarm cte putin, cel mult o or (Arsenie 15).
21 22

n Egiptul de Jos (Inferior).

n acest loc ns era suprat de multi vizitatori, ceea ce-l fcea s "nu ntmpine degrab pe cineva" (Arsenie 31), chiar dac acest cineva venea din partea arhiepiscopului (Arsenie 28) sau era nsusi arhiepiscopul de Alexandria (Arsenie 7 si 8).
23 24

Din Faran, n Muntele Sinai. E vorba de Petra Troiei (vezi Arsenie 34). v. nota 54. " bolnav am fost si m-ati cercetat" (Mt. 25, 36, 45).

25

26

27

28

"Printe", n ntelesul de nvttor, educator al copiilor mpratului Teodosie I, Onorie si Arcadie. O apoftegma asemntoare se povesteste pentru avva romanul. Chilia avvei Arsenie era la circa 50 km de Schetia (vezi Arsenie 21).

29

30

Ne aflm n prezenta unui foarte important text de spiritualitate, care defineste cele dou principale ci spirituale din traditia crestin: pocinta cu ntristare, cu mhnire (poate cel mai reprezentativ pentru aceast cale fiind avva Arsenie) si pocinta cu bucurie (poate cel mai reprezentativ pentru aceast cale fiind avva Moise cel din tlhari ). Unul fuge pentru Dumnezeu, iar cellalt mbrtiseaz pentru Dumnezeu. La fel de important este ns faptul c aceste dou ci nu se exclud una pe alta: sfntul Pahomie (ntemeietorul vietii monahale de obste) era aspru, dur, mhnit etc., iar ucenicul lui cel mai apropiat, sfntul Teodor, era blnd, binevoitor, mngietor, amabil etc. O alt exemplificare sugestiv se gseste n colectia de apoftegme a printilor fr nume, asezate pe capitole tematice: .VI, 9.
31 32

Adic: obisnuia btrnul a zice ctre sinesi.