Omilia A VII-a La Facere A Sf. Ioan Gură de Aur - Comentariu

CAPITOLUL I
Generalități despre
viața Sfântului Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut între anii 344-354, în orașul Antiohia Siriei. Tatăl
său, Secundus, fost ofițer superior - Magister militum Orientis - în armata din Siria, moare nu
mult după nașterea fiului său, Ioan. Mama sa, Antusa, o femeie virtuoasă, rămânând văduvă la
vârsta de 20 ani, a refuzat să se recăsătorească și s-a dedicat întru totul educației fiului ei, care
încă de tânăr dădea dovezi de mari speranțe1.
Ioan studiază în Antiohia, la școala celebrului retor Libaniu, fiind cel mai de seamă
dintre elevii acestuia. Libaniu se gândea să-l lase ca urmașul lui, dar Ioan a avut alte gânduri.
După terminarea studiilor, se ocupă o vreme cu avocatura2.
Dorul de a cunoaște a adevărurilor Evangheliei îl duce spre școala teologică din
Antiohia, unde predau pe atunci Diodor și Carteriu. Aici va avea ca și coleg pe Teodor,
viitorul episcop de Mopsuestia. Aici descoperă și deprinde metoda exegetică a Sfintei
Scripturi3.
La vârsta de 22 de ani primește Taina Sfântului Botez prin episcopul Meletie. În anul
374 se retrage în singurătate, aproape de Antiohia și se decide să trăiască în asceză toată viața.
În noul fel de trai a fost introdus de un venerabil călugăr sirian. Rămase aici 4 ani, dar
sănătatea i-a fost zdruncinată de nevoințele ascetice, așa că se întoarce la Antiohia4.
În anul 381, înainte de a pleca la Sinodul II Ecumenic (381), episcopul Meletie îl
hirotonește diacon, iar în anul 386 este hirotonit preot de episcopul Flavian al Antiohiei,
urmașul lui Meletie. Îi este încredințat postul de predicator al bisericii mari, zidită de
împãratul Constantin. Această situație a ținut aproape 12 ani. Predicile lui au fost mereu
apreciate de credincioși5.
Hirotonia întru arhiereu o primi prin mâinile arhiepiscopului Teofil al Alexandriei (la
26 februarie 398), fiind numit arhiepiscop al Constantinopolului. El a dus o viață în sărăcie, în
nevoință duhovnicească. A revigorat viața spirituală, punând clerul în rânduială și purtând
grijă de săraci. A trimis călugări și misionari să propovăduiască creștinismul la sciți, perși și
1
Arhid. Prof. Dr. Constantin VOICU, Patrologie Vol. II, Ed. Basilica, București, 2009, p. 130.
2
Arhid. Prof. Dr. Constantin VOICU, Patrologie Vol. II... p. 130.
3
4
5
1
până la goții de la Marea Neagră. A încercat să rezolve tensiunile prezente în diverse dioceze,
ca cele din Tracia și Asia Mică, dar care nu erau sub jurisdicția sa, și convoacă un sinod la
Efes, în 401, pentru clarificarea neregulilor de aici6.
A fost urât de mulți, acuzat pe nedrept și a suferit două exiluri (primul la începutul
anului 403, iar al doilea la finalul aceluiași an și începutul următorului, adică 404). El trece la
Domnul în 14 septembrie 407, în Comana. Ultimele lui cuvinte au fost: ,,Slavă Lui Dumnezeu
pentru toate!” 7.
Biserica îi face pomenirea la 13 noiembrie; la 27 ianuarie se serbează Aducerea și
așezarea moaștelor sale în biserica ,,Sfinții Apostoli” din Constantinopol, iar la 30 ianuarie
este prăznuit împreună cu Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz) 8,
ca ocrotitori ai teologilor și a școlilor de teologie.
Istorici bisericești care vorbesc despre viața Sfântului Ioan Gură de Aur: Paladie,
Teodor al Trimitundei, Socrates, Sozomen, Fericitul Teodoret al Cirului.
6
Arhid. Prof. Dr. Constantin VOICU, Patrologie Vol. II... p. 132-133.
7
Viața Sfântului Ioan Gură de Aur în relatările istoricilor bisericești: Paladie, Teodor al Trimitundei, Socrates,
Sozomen și Fericitul Teodoret al Cirului, ediția a doua, Traducere din limba greacă veche, introducere și note de
subsol de Pr. Prof. Dr. Constantin CORNIȚESCU, Ed. Basilica, București, 2016, p. 20-24.
8
2
CAPITOLUL AL II-LEA
Despre omilia a VII-a la
Cartea Facerii a Sfântului Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur are 9 omilii la cartea Facerii ținute în timpul Postului Mare,
în anul 386, care se referă la primele trei capitole ale cărții Facerii și încă 67 de omilii ținute
în 388 sau 395. Cele 67 reprezintă un comentariu integral la cartea Facerii9. În lucrarea de față
voi vorbi despre cea de a VII-a omilie la Cartea Facerii a celui între părinți Sfântul Ioan Gură
de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.
În deschiderea celei de-a șaptea omilie la cartea Facerii (intitulată ,,De ce pomul din
rai a fost numit pomul cunoștiinței binelui și răului; ce înseamnă: <<Astăzi vei fi cu Mine în
rai>>”), Sfântul Ioan Hrisostom ne prezintă cele două mese de care nevoie orice creștin: masa
cea cu bucate și masa cu învățăturile predicii, arătând că masa a doua, ce duhovicească, este
net superioară primei(,,Da, e mai bună masa cea duhovnicească decât masa cu bucate! Pe una
au pregătit-o mâinile bucătarilor; pe cealaltă au gătit-o limbile profeților”)10.
Sfântul Ierarh scoate în larg corabia învățăturii pentru a duce liniștea portului său în
porturile urechilor celor ce-l ascultă11 și a ochilor celor ce vor citi aceste minunate opere
exegetice. Așadar, ne atrage atenția că nu doar cel care vorbește și învață cuvântul Lui
Dumnezeu trebuie să aibe mintea trează, ci și cei care îl ascultă; și după ce aud predica au
datoria să pună ,,ușilor sufletului lacăte și zăvoare” 12. Aceste zăvoare sunt necesare, deoarece
diavolul – care este prezentat ca un fur lipsit de rușine – priveghează mereu și dacă noi îl
respingem el se va întoarce, atacând tot mai des. El dorește să fure de la noi ,,banii
Stăpânului” (cuvântul Lui Dumnezeu)13.
Însă, noi nu suntem datori doar să păzim cuvântul Lui Dumnezeu în sufletul nostru, ci
să-l și înmulțim, asemeni slugii cu 5 talanți și celei cu 3 talanți, din Pilda talanților. Suntem
avertizați să evităm exemplul celui care a primit un singur talant, pe care l-a ascuns și pentru
9
10
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, ,,Nouă cuvântări la Cartea Facerii” Cuvântul 7, 1, în Despre desfătarea celor
viitoare, Să nu deznădăjduim, Nouă cuvântări la Cartea Facerii, traducere și note de Pr. Prof. Dumitru FECIORU,
Ed. I. B. M. B. O. R., București, 2008, p. 337.
11
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, ,,Nouă cuvântări ...” 1, 1 p. 291.
12
13
3
aceasta a fost aspru pedepsit. Așadar, să păzim cuvintele ce ne-au fost date și să le lucrăm,
înmulțindu-le cel puțin îndoit, după cum ni se arată în pilda mai sus evocată14.
Mai departe, Sfântul Părinte vorbește despre pomul din rai, amintind celor prezenți că
în omilia a VI-a a arătat că omul era cunoscător al binelui și al răului înainte de gustarea din
pom, urmând ca în cea de față să arate de ce pomul din rai s-a numit pomul cunoștinței binelui
și răului15.
Ierarhul Lui Hristos, Ioan, ne lămurește în privința pomului din rai în felul următor:
întâi lămurește conceptul Biblic despre bine și rău. Binele este ascultarea (,,Ţi s-a arătat,
omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi
cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!” – Miheia 6, 8), iar răul
neascultarea (,,Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au
părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă” – Ieremia 2, 13); pomul era numit al
cunoștinței binelui și răului nu pentru că odată cu gustarea din roadele lui ar deveni
cunoscători a ceea ce este bine și ce este rău, nicidecum, departe de noi gândul acesta (cf. II
Regi 20, 20), ci pentru că Adam știa de la început că este bine să asculte porunca Lui
Dumnezeu de a nu mânca din acest pom și că este rău să fie nescultător și să calce porunca
Divină, iar atunci când a gustat din roadele pomului el a realizat cât de mare și de rea este
greșeala pe care a făcut-o prin neascultare și cât de mare era binele ascultării16.
,,Adam știa și mai dinainte că binele este ascultarea, iar răul neascultarea; a aflat însă
mai bine aceasta prin însăși experiența lucrurilor” 17; ,,Cain știa și înaine de a ucide că uciderea
e un rău, dar a aflat-o mai bine după asta, când a primit pedeapsa” 18, ,,tot așa și tatăl său avea
cunoștința binelui și răului înainte de a mânca din pom, chiar dacă nu o avea așa de clară cum
a avut-o când a mâncat din pom” 19. De aici reiese destul de clar pentru oricine că nu pomul nu
a fost numit al cunoștinței binelui și răului din cauza faptului că roadele lui aduc această
cunoștință, ci din pricina pedepsei care a venit asupra protopărinților noștri.
Cât despre numele pomului (,,al cunoaștinței binelui și răului”), Sfântul Ioan
Hrisostom spune că are legătură cu evenimentele petrecute la el, căci ,,este obiceiul Scripturii
să numescă locurile și timpurile cu numele faptelor care se petrec în acele locuri și timpuri”20.
14
15
16
17
18
19
20
4
În continuare el ne dă câteva exemple Scripuristice în acest sens: 1. Când Patriarhul
Avraam a săpat o fântână Abimelec îi întindea curse, până la urmă s-au împăcat. Avraam a
numit fântâna ,,Fântâna Jurământului”(Facerea 21, 31-32) nu pentru că ar fi jurat fântâna, ci
pentru că acolo s-a făcut jurământul celor doi. 2. Când Patriarhul Isaac a săpat și el o fântână,
vecinii lui au vrut să i-o surpe și așa s-a făcut dușmănie între el și vecinii lui. Atunci el a pus
nume fântânii aceleia ,,Vrajbă” (Facerea 26, 21). Fântâna nu este dătătoare de vrajbă, dar când
ea s-a săpat a fost multă vrajbă. 3. Când Patriarhul Iacov a văzut oștirea îngerească că tăbăra
acolo unde stătea el a numit acel loc ,,Două tabere” (Facerea 32, 1-2), dar nu pentru că în
locul acela erau două tabere, ci pentru că acolo a văzut oștirile tăbărând și întâmpinându-l. 4.
Când Iacov L-a văzut pe Dumnezeu a pus numele acelui loc ,,Fața Lui Dumnezeu” (Facerea
32, 30), nu pentru că acela era fața Lui Dumnezeu sau pentru că acolo era fața Lui Dumnezeu,
ci pentru că acolo s-a întâmplat acel lucru minunat: a văzut fața Lui Dumnezeu pe cât este cu
putință unui om și a scăpat21.
De aici, Marele orator face o trecere ușoară la iertarea greșelii lui Adam prin
Întruparea Lui Hristos și Răstignirea Sa pe Cruce. Adam nu ascultat și prin gustarea din pom
(din lemn) a adus moartea, iar Hristos (Noul Adam) prin Jertfa pe lemnul Crucii a adus viață
și înviere neamului nostru. Păcatul a fost mare, dar iubirea Lui Dumnezeu a fost cu mult mai
mare, ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16); ,,Unde s-a înmulțit
păcatul, harul a prisosit” (Romani 5, 20); ,,N-a păcătuit omul, cât a dăruit Hristos; nu e atât de
mare paguba, cât de mare e neguțătoria; nu e atât de mare paguba naufragiului, cât e de mare
câștigul. Mai mari sunt bunătățile decât relele. Și pe bună dreptate! Relele le-a adus pe lume
un rob, și erau mai mici; bunătățile le-a dăruit Stăpânul, de aceea și erau mai mari” 22, zice
Sfântul Ioan Gură de Aur.
Astfel, ajungem la cuvintele: ,,Diavolul l-a scos pe Adam din rai, Hristos l-a dus acolo
pe tâlhar. Uită-te deosebire! Diavolul l-a scos din rai pe omul care nu avea păcat, ci o pată de
neascultare; Hristos l-a adus în rai pe tâlharul care era încărcat cu poveri de păcate”23. Prin
exemplul tâlharului realizăm că dacă el care a făcut atâtea netrebnicii și rele s-a putut mântui,
ba chiar a fost prin cetățean al raiului, înaintea apostolilor și drepților, înseamnă că oricine se
poate mântui dacă o vrea cu adevărat, deci nu avem de ce să deznădăjduim pentru mântuirea
noastră24.
21
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, ,,Nouă cuvântări ...” 7, 3 p. 343-344.
22
23
24
5
Tâlharul probabil că nu și-a lucrat mântuirea în toată viața lui, nu a cunoscut cuvintele
proorocilor, față de iudei care cunoșteau cele despre venirea Lui Mesia, dar când au văzut
minunile făcute de Hristos și au auzit cuvintele și pildele Lui au zis fie că este purtător de
demon fie că, cu domnul demonilor scoate pe demoni fie că e mâncău fie că amăgește
mulțimile etc. Tâlharul, în schimb, ,,a văzut Dumnezeirea și a zis: <<Pomenește-mă, Doamne,
întru împărăția Ta!>>...Vezi că tâlharul a văzut cu ochii credinței și nu s-a uitat la cele ce se
vedeau? De aceea nici Dumnezeu nu s-a uitat numai la vorbele lui!” 25 Așadar, iată, că
pocăința și credința tâlharului cele de pe urmă l-au făcut întâi viețuitor al raiului.
Sfântul Ierarh își continuă cuvântarea mustrându-i pe manihei (,,maniheismul, apărut
în secolul al III-lea după Hristos, reprezintă o nouă fază a gnosticismului, sub forma unui
amestec de budism, de veche teosofie babiloniano-haideică, de concepții nostice și idei
creștine”26), care interpretează Sciptura după bunul lor plac și zic că Hristos l-a răsplătit pe
tâlhar pe loc și că învierea nu mai era necesară; ei mai zic și că tâlharul a intrat fără de trup în
rai și trupul s-a spulberat în pământ, iar tâlharul s-a bucurat doar cu sufletul de bunătățile
raiului, iar dacă ar fi înviere și a tupurilor, spun ei, atunci Hristos i-ar fi spus tâlharului: ,,La
sfârșitul lumii, când va fi învierea trupurilor vei fi cu Mine în rai”27.
Sfântul Ioan, combătându-i pe aceștia, spune că trupul este vrednic de cununi și de
înviere, căci la încercări, la nevoințe, la chinuri și la ispite, trupul este cel care le rabdă pe
toate, căci ,,ia parte cel mai mult la sudori”28. În ajutorul său, Sfântul Ioan Hrisostom, evocă
cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: ,,Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm
înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori
bine, ori rău” (II Corinteni 5, 10); ,,Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în
nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire” (I Corinteni 15, 53). Iată că
mărturiile sunt destul de clare, ,,maniheii însă taie multe texte din Scriptură. Dar chiar cu
textele rămase am să dovedesc că ele se înrudesc cu cele tăiate”29.
Iată, așadar, că Dumnezeu, după ce noi am stricat cele ce ni Le-a lăsat El, nu ne zidește
dinou din apă și din pământ, ci din apă și din Duh. Și nu mai făgăduiește omului raiul, ci
împărăția cerurilor, căci Hristos și-a început activitatea spunând ,,Pocăiți-vă, căci s-a apropiat
25
26
Pr. Prof. Dr. Daniel BENGA, Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR, Pr. Prof. Dr. Adrian GABOR, Pr. Prof. Dr. Ioan Vasile
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească Universală vol. I: De la întemeierea Bisericii până
la anul 1054, Manual pentru Facultățile de Teologie din Patriarhia Română, Ed. BASILICA, București, 2019, p.
186.
27
28
29
6
împărăția cerurilor” (Matei 4, 17), nu împărăția raiului30. Iar mai pe larg despre acestea găsim
în Sfânta Evanghelie, când Mântuitorul Iisus Hristos S-a întâlnit pe ascus cu Nicodim fariseul,
care era căpetenie a iudeilor (cf. Ioan cap. 3).
Cât despre tâlhar, era normal ca Hristos să-i ,,Astăzi vei fi cu Mine în rai”, nu pentru
că pe el l-ar duce în rai și pe ceilalți în împărăția cerurilor, ci pentru că tâlharul nu auzise
cuvântările Mântuitorului și nu știa ce este împărăția cerurilor, așa că Hristos Dumnezeu a
folosit un nume mai comun și anume ,,rai”31.
Sfântul Ioan lămurește și problema ridicată de manihei legată de timpul mântuirii
tâlharului, căci aceștia spun – după cum am amintit mai sus – că tâlharul s-a mântuit chiar în
momentul în care Hristos i-a zis ,,Astăzi vei fi cu Mine în Rai”. Sfântul Părinte ne arătă că
Mântuitorul a mai făcut aceasta, dar nu pentru a arăta că în acel moment s-a și petrecut acel
lucru, ci pentru a arăta calea urmată de persoana respectivă sau urmările faptelor sale. De
exemplu: Mântuitorul spune că ,,Cel ce nu crede în Fiul a și fost judecat” (Ioan 3, 18).
Judecata nu are cum să se facă în acel moment, căci știm cu toți că judecata particulară se face
după moarte, iar Judecata Universală și definitivă se face la sfârșitul veacurilor (la Parusie, la
a Doua Venire), dar această judecată este urmarea faptelor și acțiunilor fiecăruia dintre noi.
Tot Mântuitorul spune, arătând cealaltă opțiune a omului: ,,Cel ce crede în Fiul s-a mutat din
moarte la viață” (Ioan 6, 24), adică, datorită credinței sale, împletită cu fapte bune, acea
persoană se poate mântui32.
Este evocat și exemplul protopărinților noștri, Adam și Eva, atunci când Dumnezeu le-
a zis: ,,În ziua în care veți mânca din pom, cu moarte veți muri” (Facerea 2, 7). Ei însă nu au
murit când au mâncat din pom, ci peste mai bine de 900 de ani. Mai mult decât atât, Sfântul
Ioan Hrisostom, ne aduce și exemplul medicilor, care spun de multe ori despre un pacient
aflat într-o stare gravă că este ca și mort, pentru că nu mai ce face pentru el33.
Iată, așadar, cum a intrat tâlharul în cer, cu hotărârea, nu cu fapta 34. În ajutorul nostru
ne vin cuvintele Sfântului Apostol Pavel: ,,Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să
primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe
pământ ei sunt străini şi călători”35, ,,Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun,
ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea” (Evrei 11, 40).
30
31
32
33
34
35
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015, Evrei 11, 13.
7
În încheiere, Marele Părinte al Bisericii noastre, îi îndeamnă pe cei prezenți (dar și pe
noi cei ce citim acum această omilie) să păstreze în sufletele lor aceste cuvinte, să-și aducă
aminte de ele, să le spună și altora care n-au putut să le asculte, pentru ca toți să cugete la ele
și astfel să se apropie de Dumnezeu, iar apoi binecuvintează poporul, rugând pe Domnul
Milei să le trimită Duhul Sfânt, Care să-i călăuzească spre împărăția cerurilor. Amin36.
36
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, ,,Nouă cuvântări ...” 7, 5 p. 350-351.
8
BIBLIOGRAFIE
Izvoare:
1.Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M.O., București, 2015.
2. Viața Sfântului Ioan Gură de Aur în relatările istoricilor bisericești: Paladie,
Teodor al Trimitundei, Socrates, Sozomen și Fericitul Teodoret al Cirului, ediția a doua,
Traducere din limba greacă veche, introducere și note de subsol de Pr. Prof. Dr. Constantin
CORNIȚESCU, Ed. Basilica, București, 2016.
3. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, ,,Nouă cuvântări la Cartea Facerii” în Despre
desfătarea celor viitoare, Să nu deznădăjduim, Nouă cuvântări la Cartea Facerii, traducere și
note de Pr. Prof. Dumitru FECIORU, Ed. I. B. M. B. O. R., București, 2008
Manuale:
1.VOICU, CONSTANTIN, Patrologie, Ed. Basilica, București, 2009.
2. BENGA, DANIEL, CHIFĂR, NICOLAE, GABOR, ADRIAN, LEB, VASILE,
PĂTULEANU, CONSTANTIN, Istoria Bisericească Universală vol. I: De la întemeierea
Bisericii până la anul 1054, Manual pentru Facultățile de Teologie din Patriarhia Română,
Ed. BASILICA, București, 2019.

Omilia A VII-a La Facere A Sf. Ioan Gură de Aur - Comentariu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Omilia A VII-a La Facere A Sf. Ioan Gură de Aur - Comentariu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL I

S-ar putea să vă placă și