b) "Noul Ierusalim"

Conform viziunilor lui Joseph Smith, grupate in "Cartea lui Moise" si "Perla de mare pret",
mormonii asteptau intemeierea "Noului Ierusalim" in Jackson County, Missouri (3 Nefi 20, 22;
D&C 45, 66; Moise 7, 62). ["V-ati adunat impreuna, dupa porunca mea in acest pamant numit
Missouri, care este pamantul pe care eu l-am numit si sfintit pentru adunarea sfintilor. De aceea,
acesta este pamantul fagaduintei si locul orasului Sion. Si asta spune Domnul, daca veti primi
intelepciunea, aici este intelepciunea" (Revelatia din 20 iulie 1831, Jakson County, Missouri,
D&C 57, 1-5). ".intr-adevar acesta este cuvantul Domnului: ca orasul Noului Ierusalim sa fie
edificat prin adunarea sfintilor incepand cu acest loc, adica spatiul templului care va fi construit
in aceasta generatie. Caci intr-adevar aceasta generatie nu va trece pana cand nu va fi construita
o casa Domnului si un nor nu va sedea desupra ei." (Revelatia din 22 septembrie din Kirtland,
Ohio, D&C 84, 2-85, 31).] Mormonii au ajuns in teritoriile profetite in 1838 si au pus bazele
templului in "Gradina Edenului" chiar pe locul unde, potrivit invataturilor mormone, Adam
oferea sacrificiile. Templul urma sa fie cel mai mare dintre templele "sfintilor", locul in care
Hristos se va intoarce inainte de a aparea lumii intregi la a doua Sa venire. [Viziunea lui Smith
referitoare la "Orasul Sion" nu urmarea construirea unui mare oras, ci a unei succesiuni de
orase, raspandite pe toata intinderea teritoriului, care sa aiba o populatie intre 15-20 000 de
oameni. Planul avea in vedere dispunerea cladirilor publice, a strazilor, gestionarea averilor
personale (pastrarea strictului necesar si donarea surplusului), etc. (History of the Church, vol.
3, p. 282- 283).] Cu toate acestea, templul nu a fost niciodata construit, deoarece prezenta
mormonilor in Missouri a fost marcata de imense dificultati si de severe presecutii. Insa in
ciuda faptului ca au fost alungati, Joseph Smith are o noua revelatie, prin care Dumnezeu ii
facea cunoscut ca ei, cei care au fost imprastiati vor fi adunati, iar Sionul va fi construit "dupa
legile imparatiei ceresti"(Revelatia primita la 22 iunie 1843 la Fishing River, Missouri, D&C,
105, 3-5). In anii 1840 adunarea era prevazuta la Kirtland in Ohio, anii 1841 la Navuoo in
Illinois iar la sfarsitul secolului al XIX-lea la Utah. [Aceste peregrinari au fost determinate de
tensiuni cu mediul protestant in mijlocul caruia se dezvoltau si au fost privite de mormoni ca o
implinire a profetiilor care anuntau o perioada de mari incercari pentru "sfinti" odata cu
apropierea vremurilor din urma.]

Stabiliti in cele din urma in Utah, "sfintii" nu au incetat sa spere ca profetia va fi implinita. In
1870, Orson Pratt (1811 - 1881), unul din cei mai importanti apologeti mormoni, spunea:
"Dumnezeu a promis ca noi trebuie sa ne intoarcem in comitatul Jakson (Missouri) si sa
construim orasul Sion inainte ca aceasta generatie sa treaca.noi credem in aceste promisiuni
iesite din gura lui Jehova. Sfintii se asteapta sa vada implinirea acestei promisiuni in timpul
generatiei care traia in 1832, la fel cum se asteapta soarele la sculare dimineata. De ce? Pentru
ca Dumnezeu nu poate minti. El va implini toate promisiunile Sale. El a zis si aceasta trebuie
sa se implineasca, iata credinta noastra". [Journal of Discourses, vol.13, p.362. Lucrarea
contine 1438 de cuvantari ale unor personalitati diferite, presedinti, membrii ai Quorumului
celor 12, apostoli ai bisericii mormone.] In 1900 se credea in continuare in aceasta venire a
Regatului, asa cum fusese profetita. Lorenzo Snow (1898-1901), al cincilea presedinte al
Bisericii mormone afirma intr-o reuniune a clerului din templul de la Salt Lake City ca marea
majoritate din cei care-l asculta vor trai sa vada templul construindu-se in Missouri. [Dialogue:
A Journal of Mormon Thought, 1966, p.74. Revista apare trimestrial si gazduieste o varietate
de puncte de vedere despre istoria si doctrina mormona.]

Ca o ironie a sortii, trebuie spus ca primul templu mormon, cel din Kirtland exista si astazi, dar
apartine Bisericii Reorganizate, o dizidenta a bisericii mormone care din 1921 isi are sediul la
Missouri ("Sionul" profetiei lui Smith). Auditorium-ul sau ocupa o buna parte din locul
desemnat de Joseph Smith pentru construirea templului. [Biserica Reorganizata grupeaza cam
200 000 de crediciosi si ofera un exemplu interesant de mormonism "temperat" care a refuzat
intotdeauna doctrinele controversate, ca poligamia. In zilele noastre, ea se apropie cel mai bine
de protestantism. Din 1984 a permis si femeilor preotia, dar aceasta deschidere a provocat
numeroase schisme "fundamentaliste". A se vedea, Encyclopedia of American Religions, ed.
Gordon Melton, p. 607 (Reorganised Church of Latter-Day Saints)]

Adunarea "sfintilor" pentru a construi "Noul Ierusalim", era prin urmare unul din evenimentele
importante ale vremurilor din urma. [“Iar apoi Tatal iarasi ii va aduna pe ei cu totii laolalta si
le va da lor Ierusalimul ca tara a mostenirii lor" (3 Nephi 20, 33). Vezi de asemenea 3 Nephi
29, 1; Eter 13, 3-6. Bruce McConkie, op. cit, p. 305-307 (Gathering of Israel).] Ideea nu era
insa noua. Cu mult timp inainte de Joseph Smith, protestantii si in special puritanii au sustinut
intoarcerea evreilor in Palestina, chiar inainte de a doua venire a Domnului. [Din momentul in
care puritanii au debarcat in Lumea Noua, ideea americanilor indieni care aveau origini ebraice
a fost foarte populara. Ea provenea din scrierile misionarilor spanioli si portughezi din America
de Sud. De exemplu Viscount Kingsbourough (1795-1837) , una din sursele frecvent citate de
mormoni, sustinea in cartea sa Antiquities of Mexico (Antichitati mexicane), London, 1830, ca
aztecii si incasii sunt descendentii celor 10 triburi ale lui Israel. Cu casiva ani inainte de aparitia
"Cartii lui Mormon", au fost publicate in Statele Unite mai multe lucrari erau dedicate evreilor
si apropiatei intoarceri a lor in Palestina. Printre cele mai influente studii, mentionam Elias
Boudinot (fondator si prim presedinte al American Bible Society), Star in the West (New
Jersey, 1816); Josiah Priest, The Wonders of Nature and Providence Displayed (Albany, 1825);
Ethan Smith, View of the Hebrews (Vermont, 1825). Pentru a vedea legatura intre aceasta
trasatura sionista a eshatologiei mormone si gandirea religioasa din secolele XVII-XVIII in
Anglia si America, vezi Ruth Bloch, Visionary Republic: Millennial Themes in American
Thought, 1756-1800 , New York: Cambridge University Press, 1985.] Aceasta invatatura se
precizeaza pe parcursul catorva revelatii. Revelatia din 1830 considera locul acestei adunari ca
un fel de refugiu inainte de Judecata de Apoi, un fel de arca a lui Noe (Revelatia data profetului
in Fayette, New York, 6 aprilie 1930, D&C, 4-8). In revelatia din 11 septembrie 1831 este
vorba de construirea "Noului Ierusalim", dar locul nu este indicat. ["Adevarat va spun ca Sionul
va inflori si slava lui Dumnezeu va fi asupra lui/ Si va fi un semn pentru neamuri si vor veni la
el din fiecare natiune de pe pamant/ Si va veni vremea cand natiunile pamantului vor tremura
din pricina lui" (D&C 64, 41-43). A se vedea si revelatia din octombrie 1931 (D&C, 65, 3-6)]
De abia in revelatia din 22 septembrie 1832, Joseph Smith primeste clar confirmarea ca locul
va fi Independence Missouri. ["Da, cuvantul lui Dumnezeu referitor la Biserica Lui stabileste
ca in ultimele zile va fi restaurarea poporului lui, asa cum a vorbit prin gura profetilor si ca va
fi adunarea sfintilor pe muntele Sion, unde va fi orasul Noul Ierusalim. Si acest oras va fi
construit incepand cu templul stabilit de degetul lui Dumnezeu la frontiera sudica a statului
Missouri ( Revelatia din 22 septembrie primita in Kirtland. D&C 84, 2-3).] Foarte interesant
este ca dupa alungarea din Missouri, revelatiile preconizeaza dobandirea prin forta a teritoriului
fagaduit (revelatia din 23 aprilie 1834, D&C 104).

Invatatura despre "adunarea la Sion" a fost motorul unei formidabile mobilizari spre America.
Convertitii mormoni din toata lumea se indreptau spre America pentru a construi "Noul Sion".
Pana in anii 1930, biserica mormona nu incuraja organizarea credinciosilor ei in afara Utahului.
Cei care se alaturau bisericii trebuiau sa emigreze spre "Sion" pentru pregatirea "Regatului
celei de a doua veniri". Curand insa s-a produs o schimbare de atitudine care a generat o
schimbare substantiala a doctrinei eshatologice mormone. [Thomas G. Alexander, Mormonism
in transition, Chicago, 1986 , p. 237.] Deoarece identificarea "Noului Iersualim" cu un oras, cu
o regiune a Americii nu mai era credibila, alte realitati au fost accentuate in incercare de a
pastra conceptul de "popor al lui Dumnezeu". Obligatia de a se aduna la Sion a fost treptat
abandonata, datorita a doi factori principali. Primul era de ordin economic: biserica mormona
nu mai putea asigura bunastarea tuturor convertitilor mormoni care soseau in America, mai
ales dupa criza economica a anilor 1890. Al doilea tinea de conflictele dintre comunitatea
mormona si guvernul federal. Odata cu integrarea Utah-ului intre statele Confederatiei
Americane, mormonii nu mai erau in razboi cu statul, ci din contra participau activ la politica
lui si in consecinta nu mai puteau ramane autonomi, ci trebuiau sa respecte legislatia americana.

"Prima Presedintie" (autoritatea suprema) lanseaza, la inceputul secolului al XX-lea ideea unei
biserici internationale care sa aiba comunitati permanente in strainatate si incepe sa descurajeze
emigrarea in America. Apelurile de a ramane pe loc, adresate noilor convertiti, au fost primite
cu surprindere si o parte a adeptilor a considerat ca este vorba de apostazie, deoarece nu a
existat nici o revelatie in acest sens. Al saselea presedinte Joseph F. Smith (1901-1908) s-a
deplasat personal in Europa in 1906 pentru a ruga "sfintii" sa ramana pe loc. In 1922 au fost
sistate fondurile de ajutor acordate imigrantilor. Intentia era de a da un alt sens ideii de "Sion",
care devenea un concept spiritual. Sionul urma sa fie construit de toate natiunile pamantului,
de toti "sfintii" adunati in traire si rugaciune, chiar daca locuiau in teritorii straine.

Dupa ce biserica ceruse mult timp mormonilor sa emigreze spre America spre a deveni
constructorii Regatului lui Dumnezeu, liderii mormoni recomandau adeptilor si chiar au dat un
ordin imperativ de stopare a imigrarii in 1977, pe motiv ca Sionul se gaseste acolo unde traiesc
credinciosi bisericii. [Reprodus de David Bitton, op.cit, p. 81. "Adunarea peruvienilor este in
stalpii (unitate administrativa) Sionului din Peru, sau in locurile care curand vor deveni stalpi.
Locul de adunare a chilienilor este in Chile. Pentru bolivieni este Bolivia, pentru Coreea este
Coreea si asa pe toata suprafata pamantului. Poporul imprastiat al lui Israel care se afla in
fiecare natiune este chemat sa se adune la turma lui Hristos, la stalpul sionului asa cum este
stabilit in natiunile lor " (Come: Let Israel Build Zion, "Ensign", May 1977, p. 118).] In 1999,
aceasta recomandare era din nou reluata de catre "Prima Presedintie": "In zilele noastre,
Domnul considera potrivit sa trimita binecuvantarile Evangheliei, sa se construiasca un numar
sporit de temple, in mai multe parti ale lumii. De aceea noi dorim sa reluam vechiul sfat dat
membrilor Bisericii de a ramane in patriile lor si de a nu emigra in Statele Unite.Daca membrii
din intreaga lume raman in patriile lor, muncind pentru a construi Biserica in tarile natale, mari
binecuvantari vor veni asupra lor, personal si asupra Bisericii. Stalpii si episcopiile din intreaga
lume vor fi intarite, facand posila impartasirea binecuvantarilor Evangheliei unui numar si mai
mare dintre copiii Tatalui nostru ceresc". [Membrii sunt sfatuiti sa ramana in tarile lor (scrisoare
datata 1 decembrie 1999), publicata in "Liahona" aprilie 2000, p. 4 (Stirile Bisericii)]
La al 172-lea Congres al Bisericii Mormone (2002) Keith B. McMullin, al doilea consilier in
"Prima Presedintie" a prezentat o comunicare intitulata "Veniti la Sionul sfant si frumos".
Liderul mormon afirma ca Sionul este acolo unde certurile si disputele inceteaza, acolo unde
distinctiile intre clase si urile dispar, unde nimeni nu este sarac, spiritual si material, caci
"Domnul a numit poporul sau Sion, pentru ca erau intr-o singura inima si intr-un singur cuget
si erau in dreptate" (Perla cea de mare Pret, Cartea lui Moise 7:18). "Sionul- continua liderul
mormon- este prosper deoarcece cetatenii lui duc o viata conforma cu poruncile lui Dumnezeu.
Sion nu este dat ca un cadou, ci el este edificat de un popor virtuos, un popor al legamantului
care se uneste pentru asta, straduindu-se sa edifice Sionul, "regatul Dumnezeului nostru si al
Hristosului sau"(D&A 105, 32 ;68, 25-31 ; 82, 14 ; 115, 1-6) pentru a pregati a doua venire a
Domnului (D&A 65, 2, 6). [Luarile de cuvant au fost publicate in revista "Liahona". Printre
primii teoreticieni ai mormonismului, numai Orson Pratt (1801-1881), parea sa inteleaga prin
"Regatul lui Dumnezeu" Biserica mormona (A series of Pamphlets on the Doctrines of the
Gospel, Salt Lake City, 1891, p. 41- 123), in timp ce majoritatea liderilor mormoni opta pentru
o distinctie clara intre cele doua. A se vedea Jean-Francois Mayer, Sectes chretiennes et
politique. Une approche a travers quelques exemples (XIX et XX siecles), " Bulletin de
l’Association d’Etude et d’Information sur les Mouvements Religieux ", no. 40- 42/1983;]

c) Mileniul

Perioada cuprinsa intre cele doua invieri este "Imparatia de 1000 de ani" sau mileniul. Timpul
pentru inceputul mileniului a fost definitiv fixat si este cunoscut numai de Tatal. Nu exista
posibilitatea ca mileniul sa pota fi instaurat mai devreme datorita dreptatii sfintilor, dar nici nu
poate fi amanat din cauza rautatii oamenilor sau pentru oricare alt motiv. [Bruce McConkie,
op. cit, p. 494. Grant Underwood, The millenarism World of Early Mormonism, “Journal of
Mormon History" nr. 9/1982 arata cum interpretarea timpurie a Sfintei Scripturi si a "Cartii lui
Mormon" a afectat si a fost afectata de doctrinele milenariste. El furnizeaza prima conexiune
intre istoria mormonismului si gandirea milenarista, plasand gandirea milenarista mormona in
contextul ideilor iude-crestine despre sfarsitul lumii. Grant Uderwood este professor de teoria
religiei la Brigham University Hawai si a publicat numeroase articole despre mormonismul
timpuriu si milenarism in "Brigham Young Studies" si "Journal of Mormon History".] Doctrina
mileniului a cunoscut la randul ei numeroase modificari. Acestea se refera in mod particular la
cei care vor trai pe pamant in timpul mileniului, la activitatile care se vor desfasura aici si la
felul cum vor fi ele conduse.
a) Astazi, biserica mormona invata ca pamantul in timpul mileniului va fi locuit de cei ce merita
slava celesta, sau cel putin slava terestra, fie ca sunt mormoni sau nu. [Revelatia din 16
februarie1832, prin care lui Joseph Smith i se descopereau cele trei stari de slava constituie
unul din textele fundamentale ale eshatologiei mormone, destinat sa joace de asemenea un rol
important in prozelitismul mormon Mormonii cred ca la a doua venire, dupa judecata partiala,
oamenii vor fi dusi , in imparatia cerurilor, in trei locuri diferite: cel ceresc, care este cel mai
inalt, urmatorul sub el, cel terestru si cel telestial, al treilea. Aceasta doctrina se fundamenteaza
pe anumite texte biblice (I Cor. XV, 4042; II Cor., XII, 2). Vezi D&C, 76, 30-39; 50-88; Bruce
McConkie op.cit., Exaltation, p. 256- 258; Principiile, p. 279- 283 (“Degrees of Glory"); Larry
E. Dahl, Encyclopedia of Mormonism, vol I, New York: Macmillan Publishing Company,
1992; Bennion, Lowell, An Introduction to the Gospel, Salt Lake City, Utah: The Utah Printing
Co., 1955, p. 42).] Ne-mormonii, care implinesc cel putin conditiile pentru gloria terestra vor
continua sa traiasca in milenium, avand liberul lor arbitru. Isus Hristos va domni personal pe
pamant, dar aceast lucru nu trebuie inteles literal, printr-o prezenta continua a Domnului in tot
cursul mileniului: Isus Hristos si sfintii inviati nu vor trai tot timpul pe pamant, dar ei il vor
vizita de fiecare data cand doresc si cand va fi necesar pentru a ajuta la guvernarea lui. Incepand
cu 1842, Joseph Smith din considerente legate de prozelitism, a sugerat ca si "neamurile" vor
putea participa la mileniu, modificand radical invatatura din anii 1830, potrivit careia toti ne-
mormonii vor fi condamnati. [Unul din principalele texte asupra mileniului apartine lui Sidney
Rigdon (1793-1876), care era unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui Joseph Smith.
Acesta scria fara echivoc in 1834 ca "toti cei care vor fi pe pamant in timpul acestei perioade,
vor fi mormoni" (The Evening Star, 11 aprile 1834, p. 147). Dihotomia mantuiti-osanditi, tipica
predicarii calvine, era foarte puternica la inceputurile mormonismului. A se vedea, Grat
Underwood, "Saved or Damned": Tracing a Persisten Protestantism in Early Mormon Thought,
"Brigham Young University Studies", vol. 25, no.3 (1985), p. 85-103.] Astfel, de la o viziune
exclusivista a primilor mormoni care asteptau sa se bucure de prezenta lui Hristos si a sfintilor
inviati in timpul mileniului se ajunge la o viziune universalista care da sanse de mantuire la
toate popoarele si rasele.

Interesanta este si evolutia pozitiei bisericii mormone fata de populatia de culoare. In "Cartea
lui Mormon" se spune ca vechea civilizatie din America s-a scindat in doua grupuri, nefitii si
lamanitii. Lamanitii au fost blestemati de Dumnezeu, si ca semn al blestemului pielea lor s-a
innegrit. In vremurile din urma, lamanitii vor fi binecuvantati si "evanghelia" va predicata
descendentilor lor (II Nefi, 30, 5-6). [Acest eveniment eshatologic este numit "ziua
lamanitilor". Unul din cei mai mari sprijinitori ai misiuni printre indieni a fost presedintele
Spencer Kimball (1895-1995), care sustinea ca "ziua lamanitilor" a inceput in timpul lui: “Ziua]
In timpul scurtului sau sejur in Missouri, Joseph Smith a avut o revelatie prin care i se arata ca
populatia de culoare (indieni, mulatrii, negrii) este binecuvantata dar nu nu poate fi admisa la
preotie din cauza unui blestem. Din momentul abolirii discriminarii rasiale in anii 1960,
atitudinea mormonilor se va schimba. Astfel, daca in editia din 1961 a "Cartii lui Mormon" se
spune ca ei vor deveni "un popor alb si binecuvantat", in editia din 1982 gasim “ un popor pur
si binecuvantat", ceea ce inseamna ca intre timp fusesera ridicati la demnitatea de "fii ai lui
Israel". Mai mult, in 1978, presedintele Spencer Kimball (1973-1985) pretindea ca a avut o
revelatie prin care preotia era extinsa la toti oamenii de parte barbateasca, indiferent de rasa.
[Despre pozitia mormonilor in raport cei de alta culoare, a se vedea, John Heinerman, Anson
Shupe, The Mormon Corporate Empire, Beacon Press, 1985, p. 19]

b) La intrebarea ce se va petrece in timpul mileniului, mormonii spun ca se va continua viata

de familie, dar ca oamenii nu vor suferi moartea in sensul propriu al termenului, pentru ca cei
care mor vor fi automat transformati intr-o conditie nemuritoare. Membrii bisericii vor
indeplini doua mari sarcini in timpul mileniului: vor continua sa construiasca temple in care va
avea loc botezul pentru cei morti si vor continua sa anunte "evanghelia" la ne-mormoni. Din
nou avem de a face cu schimbare radicala in comparatie cu se credea in anii 1830-1840. Primii
mormoni asteptau o perioada de repaos, mai degraba decat de munca in timpul celor 1000 de
ani. Ideea de a naste copii in timpul mileniului nu era foarte dezvoltata in cursul anilor 1830.
De asemenea, ei ignorau ideea de predicare la neamuri a "evangheliei", din moment ce ei nu
mai trebuiau sa fie prezenti pe pamant.

c) Al treilea aspect care arata ca aceasta doctrina s-a schimbat se refera la guvernarea lumii in
timpul mileniului. Astazi se invata ca sub domnia lui Iisus Hristos si a sfintilor inviati atat
membrii bisericii mormone cat si nemembrii vor participa la conducere. Primii mormoni
credeau simplu ca Iisus care va fi prezent fizic va conduce imparatia sa cu ajutorul sfintilor
inviati. Nu este intamplator ca ideea unei guvernari a pamantului in timpul mileniului a inceput
sa se afirme odata cu incoronarea si ungerea lui Joseph Smith ca "rege al Casei lui Israel" si cu
organizarea Consiliului celor 50, pentru a conduce lumea, la Nauvoo in 1844. Joseph Smith
intemeiase un fel de "Regat al Sionului" care trebuia sa exercite regenta religioasa pana cand
Hristos va reveni pe pamant. Cercetarile recente arata ca Joseph Smith si succesorii lui imediati
nu au avut numai scopuri religioase, dar in egala masura si proiecte politice. [Intre 1839 si 1846
mormonii au transformat o asezare neinsemnata de pe malul Mississippi intr-un mare oras, si
anume Nauvoo. Aici Joseph Smith a dezvoltat structura bisericii, doctrina si practicile, a
introdus poligamia si a pus bazele unui regat politic al lui Dumnezeu, o mare teo-democratie.
Consiliul celor cincizeci, o organizatie secreta , al carui scop era sa formeze o guvernare
mondiala care sa pregateasca cea de a doua venire a Domnului, nu a indeplinit niciodata rolul
care i-a fost conferit de Joseph Smith. Incepand cu 1850, Consiliul nu s-a reunite decat rareori.
Condus de succesorul lui Smith, Bringham Young ( 1801-1877) si apoi de John Taylor (1808-
1887), "Consiliul" nu a mai desfasurat nici o activitate dupa 1884. Insa institutia "Profetului-
Rege" a continuat sa functioneze mult timp. In 1880, cand John Taylor venea la conducerea
bisercii mormone, el era uns "rege, preot si conducator al lui Israel pe pamant". A se vedea,
Hyrum Andrus, Joseph Smith and World Government, Salt Lake City, 1972; Klaus Hansen,
Quest for Empire. The Political Kingdom of God and the Council of Fifty in the Mormon
History, University of Nebraska Press, 1974; Jean-Francois Mayer, op.cit, p. 9-11:] In acelasi
an, Joseph Smith si-a prezentat candidatura la presedintia Statelor Unite, o initiativa despre
care se putea spune ca reflecta megalomania sa si era in acelasi timp expresia dorintei de a
apara in fata opiniei publice drepturile mormonilor. [Istoricii L. Arrington si D. Bitton (The
Mormon Experience: A History of the Latter-Day Saints, New York, 1980, p. 52- 53) sunt
putin favorabili acestei implicari politice si considera ca aceasta explica in mare masura ura
impotriva mormonilor care a culminat cu asasinarea lui Joseph Smith (1844). Aceste ambitii
au fost abandonate in jurul anului 1890 cand mormonii au fost interesati sa se integreze in
Confederatie si sa supravietuisaca.] Joseph Smith conferea insa acestui gest o semnificatie
spirituala: daca el devenea presedintele Statelor Unite, aceasta era inceputul guvernarii divine
menite sa se exinda in lumea intreaga si sa pregateasca cea de a doua venire a Domnului. [Keith
Norman, How Long, O Lord? The Delay of the Parousia in Mormonism, "Sunstone" vol. 8, no
1-2, p. 49-58.]

Candidatura la presedintia Americii este caracteristica pentru felul in care primii mormoni
concepeau mileniul. Venirea lui Hristos nu trebuia numai pregatita, dar si grabita. Mormonii
aveau privilegiul de a accelera venirea mileniului, de unde lupta lor pentru a transforma, a
influenta institutiile acestei lumi si de a le face compatibile cu viziunea lor de progres si fericire
inerenta a omului. [In mod curios, desi mormonii se straduiau sa pregateasca "Regatul", reuseau
sa ramana in acelasi timp profund atasati fata de valorile americane. Mormonii au avut
intotdeauna o mare consideratie pentru Constitutia americana si pentru Declaratia de
Independenta. Ei sustin ca parintii fondatori ai Statelor Unite au pregatit de fapt aparitia
bisericii mormone asigurand acea pregatire ideologica (libertatea de constiinta si de expresie)
fara de care mormonismul nu s-ar fi putut dezvolta ( G-H Bousquet, Les Mormons. Histoire et
Institutions, Presses Universitaires de France, 1949)]

Se poate intelege, din aceasta perspectiva, astfel importanta misiunii si spiritul de cruciada care
caracterizeaza actiunile bisericii mormone.