Colegiul Național „Alexandru Odobescu’’

Autor : Nițu Ioan Adrian

Titlu : Arhitectura în România Mare

Profesori îndrumători :
Ionel-Claudiu Dumitrescu
Nicula Simona

Pitești
2024
Introducere
 Perioada interbelică este o perioadă de căutări stilistice, marcată de factori
economici şi sociali. România se situează la confluenţa dintre cultura occidentală şi
cea orientală, pe care le-a sintetizat prin propria percepţie, tradiţie. Stilurile
neoclasice, bizantin sau eclectic şi cel neoromânesc (îmbină arhitectura religioasă
cu cea pupulară) coexistă datorită noilor influenţe artistice. Arhitecţii români
reprezentativi din această perioadă sunt: Ion Mincu, Marcel Iancu, Horia Creangă,
Duiliu Marcu, Petre Antonescu, George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu.
Primele construcţii moderniste aparţin pictorului arhitect Marcel Iancu, student în
acea vreme în oraşul Zurich, unde împreună cu alte personalităţi înfiinţează în
1916, mişcarea artistică de avangardă DADA. La trecerea sa prin România, Le
Corbusier remarcă acurateţea formelor, volumele pure, compoziția şi simplitatea
rafinată a arhitecturii populare româneşti la început de secol. Urbanismul şi
arhitectura modernă interbelică din România sunt susţinute şi de o legislaţie bine
fundamentată teoretic, ce urmăreşte o evoluţie raţională, moderată, de mare
profunzime în modul de înţelegere a sistemului contextual existent şi a psihologiei
sociale.1

Folosirea betonului armat şi în arhitectura civilă duce către o simplitate a

formelor şi răspunde necesităţii funcţionale, astfel că elementele decorative sunt
înlăturate. Primele încercări (1868) ale grădinarului francez Joseph Monier de a
executa unele elemente de construcții din beton armat, au dus destul de repede la
crearea noului material de construcții, produs artificial rezultat din ciment, pietriș și
apă cu armături de oțel, capabil să ia orice formă, fiind fabricat pe loc în incinta
șantierului. 2

Izvoare și istoriografie
Arhitectura a fost considerată un domeniu specializat de activitate și a fost
mai puțin analizată de către istorici și despre perioada interbelică s-a scris prea
puțin și încă sub influența unor idei comuniste ce pun accent pe construcțiile
realizate după anul 1945.

1
https://www.civilizatia.ro/arhitectura-romaneasca-interbelica/
2
Construcții monumentale,București,1989,p.88.

1
 Izvoarele științifice ale perioadei încep cu anuarele statistice ale statului
român, cele în care erau incluse date despre numărul de clădiri 3 și modul în care
acestea erau construite. Dominau construcțiile individuale, dar începea o eră a
blocurilor în cele 20 de mari orașe ale României Mari 4. Chiar dacă istoricii au
descris pe larg fenomenul numit Marea Criză Economică, statisticile statului român
demonstrează că întreaga perioadă interbelică a fost una de înflorire din punct de
vedere arhitectural și consumul mde materiale a sporit în mod accelerat, autoritățile
și particularii începând să fie interesați în mod deosebit de producerea de ciment,
material ce permitea construirea pe verticală și în mod mult mai trainic 5.
Perioada interbelică a fost marcată de o trecere de la construcțiile impozante,
puternic decorate în vedere obținerii de prestigiu social sau la nivel statal 6, la cele
construite în stil modernist, utilitarist, arhitecții români fiind conectați la tendințele
existente în Europa și America de Nord. Clădirea Palatului Telefoanelor din anul
1934 este o dovadă a pătrunderii betonului armat și a începerii unei noi ere,
România urmând să se dezvolte și pe verticală.

Arhitectura monumentală

Palatul din centrul Iașului

Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică, construită, în perioada
1906 - 1925, în perimetrul fostei curți domnești medievale moldovenești, pe locul
fostului palat domnesc. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice, și din
ansamblu mai fac parte și ruinele curții domnești. Edificiul a servit inițial drept
Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii a fost schimbată
într-una culturală, devenind gazda unor instituții culturale din Iași. Astăzi, Palatul
Culturii este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”, ce cuprinde istorie a
Moldovei (1916), Muzeul Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă
(1860), Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” (1955), precum și Centrul de
Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural (1975). Până la începerea
lucrărilor de renovare, în aripa de nord-est a palatului se afla sediul Bibliotecii
Județene „Gheorghe Asachi” (1920).7

De-a lungul timpului, în zona respectivă a orașului s-a dezvoltat

ansamblul curții domnești (atestată documentar începând cu 1434). În 1804 - 1806,
3
Anuarul statistic al României 1935 și 1936, București, p. 247.
4
Ibidem, p. 248.
5
Anuarul statistic al României 1939 și 1940, București, p. 472.
6
Istoria orașului București, vol. I, București, 1965, p. 423.
7
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Iași#

2
prințul Alexandru Moruzi a construit un impunător palat domnesc, în stil
neoclasic (arhitect Johan Freywald). Afectat de incendii, palatul avea să fie refăcut
de prințul Mihail Sturdza, în 1841 - 1843 (arhitect Nicolae Singurov). După Unirea
de la 1859 și mutarea capitalei la București (1862), clădirea devine palat
administrativ. Un incendiu din 1880 afectează din nou clădirea, aceasta fiind
refăcută între 1880-1883. La începutul secolului al XX-lea se ia decizia refacerii în
stil nou a întregului palat după un plan care prevede și mărirea suprafeței prin
adăugarea de corpuri noi, în scopul creșterii funcționalității clădirii. Primele lucrări
ce presupun demantelarea vechiului palat au loc în 1906. Lucrările de reconstruire
și extindere au început în 1907, păstrându-se din vechiul palat principalele temelii,
parterul și o parte din zidurile etajului. Noul edificiu a fost realizat în stilul
neogotic, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, ajutat de arhitecții Filip
Xenopol și Grigore Cerchez. Întreruptă în timpul Primului Război Mondial,
construcția palatului s-a prelungit pe durata a două decenii. Edificiul, finalizat
pe 11 octombrie 1925, a fost inaugurat în anul 1926 de către regele Ferdinand al
României.8

Stilul palatului este neogotic, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice

în exterior. Aripile cu ieșindurile semicirculare au fost retrase și împodobite la
fronton cu statui de arcași ce stau de strajă, iar pe laterale s-au construit două
intrări sub forma unor turnuri boltite. Intrarea în palat se face printr-un
turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute.
Elemente de interes turistic sunt: „Sala gotică”, unde se poate admira mozaicul ce
reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sala
Voievozilor” se află la etaj și conține, în medalioane, portretele domnilor Moldovei
și ale regilor României. Tot la etajul I se află „Sala Henri Coandă”. La faima
Palatului Culturii a contribuit și ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având
diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12
zodii. Câte doi plăieși, în costume naționale, zugrăviți pe zidul turnului, stau de
strajă, încadrând ceasornicul, după modelul oștenilor pictați la castelul Peleș. Atât
vitraliile, cât și crenelurile, în formă de cruce ale turnului, erau luminate
electric în cursul nopții. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o
replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele 8
clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare oră exactă, "Hora Unirii". amintind
acum nu doar "Unirea cea mică" din 1859, ci și "Unirea cea mare" din 1918.
Melodia este înregistrată pe un tambur cu 69 știfturi. Legenda spune că în proiectul
inițial erau prevăzute 365 de camere, dar construcția are 298 încăperi cu o
suprafață de aproximativ 36.000 m2. La fațadă sunt 92 ferestre, iar la mansardă alte
8
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Iași#Istorie

3
36 în ogivă și două rânduri de baghete. La etajul I, la fațada centrală, se află „Sala
Voievozilor”, cu picturi în stilul frescelor medievale din ctitoriile Moldovei,
așezate în chenare de epocă. Picturile au fost executate de Ștefan Dimitrescu și de
elevii săi. Tot la etajul I se află sala „Henri Coandă”, ale cărei lambriuri au fost
executate după un proiect al marelui savant. În amintirea anilor petrecuți la Iași ca
elev al Liceului Militar, Coandă a dăruit orașului proiectul „Monumentului Eroilor
Români” din cartierul Galata și rețeta unui ciment special, "bois ciment", care imită
perfect culoarea și sunetul lemnului de stejar. Până în 1955, aici a fost sediul
Tribunalului Județean, dotat cu mobilier confecționat la „Casa Maple” din Londra.
Afectat de cutremurul din 1940, Palatul a slujit în timpul celui de-al doilea război
mondial drept cazarmă a trupelor germane și ulterior, sovietice. Începând din
anul 1975, planșeul de lemn al ultimului etaj a fost înlocuit cu unul de ciment,
turnat în plase de oțel, lucrare parțial terminată în martie 1977, când a avut
loc cutremurul cel mare. Ca o cheie de boltă, noul planșeu a susținut monumentul,
fiind afectate în schimb, planșeele de la etajul I, zidăria, ornamentele și stucaturile. 9

Palatul Regal Nou din București

Palatul nou, cel actual, a fost construit după planurile arhitectului Nicolae
Nenciulescu și terminat în anul 1937. Sub domnia Regelui Carol al II-lea, planurile
generale ale clădirii și decorarea s-au făcut prin efortul direct al Reginei Maria a
României, care a condus îndeaproape echipa de arhitecți și constructori. La 6
septembrie 1940, după abdicarea Regelui Carol al II-lea, în Sala Tronului a avut
loc ceremonia de depunere a jurământului de către Majestatea Sa Regele Mihai, în
prezența generalului Ion Antonescu, a patriarhului Nicodim Munteanu și a
președintelui Curții de Casație, Dimitrie Lupu. În timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, s-a plănuit și o refacere completă a Pieței Palatului, pentru a pune în
valoarea clădirea Palatului, însă acest proiect nu s-a mai materializat. La 24
august 1944, a doua zi după ce Regele Mihai și colaboratorii săi au înlăturat brusc
de la putere guvernul condus de Mareșalul Ion Antonescu, Palatul a fost grav
avariat de bombardamentul Luftwaffe, survenit ca represalii. Clădirea a devenit
nelocuibilă, iar vila aflată în spatele Palatului, Casa Nouă (care era, de fapt,
locuința Familiei Regale) a fost distrusă în întregime. Pentru că cealaltă reședință
regală din București, Palatul Cotroceni, fusese, și ea, grav avariată de cutremurul
din noiembrie 1940, Regele a fost silit să ceară mătușii sale, Principesa Elisabeta,
permisiunea de a folosi casa ei („vila din Kiseleff”, cunoscută azi ca Palatul
Elisabeta, deși nu a fost destinată niciodată activităților oficiale), atât pentru
activitatea Curții, cât și pentru locuit.La 19 iulie 1945 a avut loc în Sala Tronului o

9
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Iași#Descriere

4
ceremonie prin care Regelui Mihai i-a fost înmânat Ordinul Victoriei („Pobeda”),
cea mai înaltă decorație militară sovietică. În acest scop, au fost reparate în grabă
Sala Tronului și câteva alte încăperi. 10
După alungarea Regelui și instalarea completă a comunismului, în
urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, clădirea Palatului a fost reparată,
elementele arhitecturale care aminteau de monarhie fiind înlăturate sau ascunse. În
perioada comunistă, denumirea oficială dată clădirii - menită să șteargă adevărata
ei semnificație din memoria publicului - era „Palatul Republicii”. Aici se organizau
diverse întruniri ale oficialităților comuniste sau erau primiți oaspeți străini.
Începând cu anul 1953, o parte din Palat a adăpostit Muzeul de Artă al României
(destinație care se menținut până în prezent - încăperile și suprafețele au variat în
timp). În 1965, în Palat a fost depus trupul dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej,
pentru ca mulțimile să îi aducă un ultim omagiu. În timpul dictaturii lui Nicolae
Ceaușescu, Sala Tronului era cunoscută ca „Sala Consiliului de Stat a Republicii
Socialiste România”, fiind folosită pentru unele evenimente oficiale ale regimului
comunist. Tot începând din perioada comunistă, sala de spectacole din interiorul
Palatului („Sala Mică a Palatului”) a fost deschisă publicului, ca cinematograf. 11
În timpul Revoluției din 1989, Palatul a fost incendiat, fiind puse în grav
pericol operele de artă găzduite în clădire. După Revoluție, Palatul a fost restaurat,
în diverse etape. După anul 2000, unele spații largi, de factură istorică, au fost
folosite pentru organizarea de evenimente mondene private (nunți sau evenimente
de firmă). În prezent, clădirea continuă să adăpostească Muzeul Național de Artă al
României și sala de concerte „Auditorium”.12
Principalele spații și elemente arhitectonice interioare ale Palatului sunt: Sala
Tronului(situată la etajul unu), Sufrageria Regală(situate la parter), Holul de
Onoare, Scara Voievozilor și Scara Invitaților. Pe poarta sudică a fațadei centrale,
intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neo-bizantin, de unde
urcă Scara Invitaților. Pe poarta situată spre nord se intră în Holul Oficial, un mare
hol pătrat, de unde Scara Voievozilor urcă spre Sala Tronului, la etajul I. În aripa
de nord, Palatul cuprinde și o mică sală de spectacole - cunoscută ca „Sala Mică a
Palatului”, ulterior Sala „Auditorium” menită utilizare privată. Sala are dotări
pentru concerte și cinematograf. Accesul în sală se poate face separat față de
corpul central al Palatului, prin intrarea situată în str. Știrbei Vodă. Conform unei
legende urbane, între Palatul Regal (probabil, aripa sudică) și biserica Kretzulescu

10
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Palatul_Regal_(1937)
11
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Palatul_Regal_în_perioada_comunistă
12
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Palatul_Regal_în_perioada_postdecembristă

5
există un tunel subteran, menit accesului privat al Familiei Regale la serviciul
divin, precum și ca ieșire de siguranță.13

Palatul Snagov
Palatul Snagov este un fost palat regal construit în anii 1930 de către
Henrieta Delavrancea-Gibory pentru Prințul Nicolae al României pe malul lacului
Snagov, la aproximativ 40 km nord-est de București, în județul Ilfov, România.
Palatul se află lângă comuna Snagov și în vecinătatea mănăstirii Snagov. 14

În anul 1932, cand a fost finalizat, palatul era compus dintr-un hol foarte
mare și cateva camere la etaj. El a fost realizat dupa schițele fiicei scriitorului
Barbu Ștefănescu Delavrancea, Henriette Delavrancea Gibory, cunoscută drept
unul dintre cei mai mari arhitecți români din acea perioadă. La începutul anilor
70, Nicolae Ceaușescu a cerut ca palatul să fie mărit, deoarece dorea să facă din
el locul de întâlniri cu consiliul de miniștri. Extinderea, realizată după planurile
profesorului Nicolae Vlădescu a durat aproape șapte ani, dar din palatul
original s-au mai păstrat doar intrarea, holul și scara care duce la etaj. Dupa
extindere, Palatul Snagov s-a marit la aproape 1500 mp., fiind construit și
Centrul de conferințe și Hotelul. În prezent, palatul nu mai pastrează din
arhitectura proiectată de Henriette Delavrancea, decat intrarea, holul și scara ca
duce la etaj. Poate fi considerat un exemlpu de ștergere a istoriei de către
comuniști.15

Palatul Telefoanelor din București

Simbol puternic al Bucureștiului interbelic, arhitectura Palatului

Telefoanelorprezintă trăsături Art Deco, fiind asemănată des cu cea a zgârie-norilor
din Statele Unite ale Americii – a fost și prima clădire modernă de pe fostul Pod al
Mogoșoaiei. Construită între 1929 și 1933, clădirea are o înălțime de 52,5 metri,
pentru aproape 40 de ani fiind cea mai înaltă clădire din București, fiind detronată
în 1970 de ridicarea Hotelului Intercontinental.16
Întrucât de-a lungul timpului clădirea a fost afectată de multe evenimente, ca
de exemplu bombardamentul aliaților din 1944, cutremurele din 1940, 1977, 1986
și 1990, în anul 1995 s-a început o amplă consolidare a structurii sale, după
13
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Exteriorul_clădirii_fațadele,_și_curtea
14
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Snagov#
15
https://palatulsnagovoficial.ro/prezentare/
16
https://merg.in/bucuresti/de-vizitat/monumente/palatul-telefoanelor-5686.html

6
proiectul specialistului in structuri, prof. ing. Alexandru Cișmigiu, realizată de
firma de proiectare "Proiect București" și care a durat 10 ani. Palatul telefoanelor a
fost construit pe locul fostelor case ale boierului Oteteleșanu, care găzduiseră
faimoasa cafenea literară și loc de întâlnire al protipendadei bucureștene, "Terasa
Oteteleșanu". La 24 septembrie 2014 compania Telekom a scos la licitație Palatul
Telefoanelor și alte două proprietăți pentru 21,6 milioane euro, dar clădirea nu a
fost vândută. 17

Credința și arhitectura

Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios
din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul „Trei Ierarhi”. A fost
construită între 1936 și 1941 și este un simbol al orașului. Cu înălțimea de 90,5 m
în prezent este a doua biserică din România ca înălțime după Catedrala Mântuirii
Neamului, viitoarea catedrală patriarhală din București.18
Stilul arhitectonic a fost inspirat de arhitectura moldovenească în general și
în special de Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău. Stilul arhitectural al
catedralei este atât unic cât și neobișnuit pentru un lăcaș de cult ortodox de
asemenea dimensiuni. Acesta îmbină tradiția religioasă română cu arhitectura
moldovenească și bizantină. Stilul, cu firide sub streșini, cu bolte înstelate
în interior, cu discuri lăcuite într-o multitudine de culori, poate fi găsit în
mănăstiri precum Cozia sau Prislop, tipice secolului al XIV-lea. Catedrala are nu
mai puțin de nouă turle adevărate și patru mini-turle, dintre care turnul principal
are 83,7 metri. Temelia este construită pe o placă imensă de beton armat, care este
susținută de peste 1.000 de piloni de beton armat, înfipți până la 20 m adâncime
sub placa de beton. Construcția are o lungime de 63 m și o lățime de 32 m. Cele 7
clopote au o greutate totală de 8.000 kg și au fost confecționate dintr-un material
adus din insulele Sumatra și Borneo. Armonizarea lor a fost făcută de
compozitorul Sabin Drăgoi. Picturile interioare și exterioare au fost executate de
pictorul Anastase Demian. Catedrala Mitropolitană adăpostește la subsol o bogată
colecție de artă bisericească bănățeană veche și o valoroasă colecție de icoane. De
asemenea aici se află și moaștele sfântului Iosif cel Nou de la Partoș , protectorul
ortodocșilor români din Banat, fost episcop ortodox de Timișoara (1651 – 1655),
venit de la Muntele Athos și retras apoi la Mănăstirea Partoș. Muzeul deține 3.000
17
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Telefoanelor_din_București
18
https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Mitropolitană_din_Timișoara#

7
de cărți bisericești rare, peste 800 de icoane și picturi, peste 130 de obiecte
bisericești, 10 artifacte de metal prețios, 10 veșminte, un templu, etc. Aici se
găsesc manuscripte românești timpurii precum „Noul Testament de la Bălgrad”
din 1648 sau „Cazania lui Varlaam” din 1643. Latura subsolului dinspre altar
cuprinde necropola mitropoliților Banatului.19
Catedrala a apărut ca o necesitate a construirii unui lăcaş de cult, după ce în
România a început să se încurajeze ortodoxismul. Ortodoxismul a fost iniţial
neglijat din cauzaadministraţiei austro-ungare, care era favorabilă religiei catolice.
În momentul în care se reia firul ortodoxiei, rupt în 1917, se înfiinţează parohia din
Cetate, în 1926. Această parohie a fost cea care a adunat un fond care să acopere
zidirea bisericii și a făcut un apel către toți crendicioșii să contribuie cu donații
pentru a ajuta la ridicarea bisericii. Donațiile erau făcute la Biserica Sfântul Ilie din
Timișoara, iar în anul 1934 exista o sumă consistentă pentru construirea bisericii.
Proiectul de construire i-a fost acordat arhitectului Ioan Traianescu, care a
construit, pritre altele, Biserica Belvedere din București, Catedrala din Turda,
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci sau Palatul Ligii Culturale din București.
Terenul pentru construcție a fost donat de către primărie.
În 1936, episcopia Timişoarei este ridicată la rangul de arhiescopie şi totodată
începe construirea bisericii în 16 martie. În 1941, după finalizarea bisericii, se
înfiinţează Mitropolia Banatului.20
Intre anii 2003-2006 pictura catedralei mitropolitane a fost desprăfuită, și i s-
a redat strălucirea originală. Așa cum se prezintă astăzi, pictura și sculptura
catedralei mitropolitane dezvăluie privirilor un tot unitar axat pe filonul tradiției
artistice româneşti, dar înainte de toate reliefează talentul si arta celor ce au trudit
la înfrumusețarea acestui măreț lăcaș de cult.21

Biserica Sf. Elefterie Nou din București

După rectificarea râului Dâmbovița, insula Sfântul Elefterie a dispărut, iar în
locul său și-a făcut apariția cartierul Cotroceni. Acest cartier cunoaște o maximă
dezvoltare după primul război mondial, vechea biserică devine neîncăpătoare
pentru desfășurarea activităților parohiale, așa încât pe 29 aprilie 1934 consiliul
parohial al bisericii vechi a hotărât, în Aula Mare a Facultății de Medicină,
construirea unei noi biserici. Piatra de temelie a Bisericii Sfântul Elefterie Nou a
fost pusă în ziua de duminică, 29 iunie 1935. În același an au început și lucrările de
constucție ale lăcașului de cult, lucrări care au ținut timp de 36 de ani. Biserica a

19
https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Mitropolitană_din_Timișoara#Descriere
20
https://merg.in/timisoara/de-vizitat/monumente/catedrala-mitropolitana-din-timi-oara-2773.html
21
https://mitropolia-banatului.ro/prezentare-2/

8
fost construită din donațiile cetățenilor și cu ajutorul Primăriei Municipiului
București. Cea mai mare donație pentru această construcție a fost a generalului Ion
Georgescu (1884-1956) și a soției acestuia, Smaranda, care au donat o sută de mii
de lei. Planurile de arhitectură au fost întocmite de profesorul arhitect Constantin
Iotzu (1884-1962), iar cele de structură de către inginerul Dumitru Marcu. Biserica
a fost ridicată de Societatea Națională de Construcții "Sonaco". Biserica Sfantul
Elefterie cel Nou a fost sfințită de patriarhul Justinian Marina în 29 iunie 1971, în
ziua prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel.22
Catapeteasma este sculptată în lemn, de Grigore Dumitrescu și Aurel Obreja.
Catapeteasma, sculptată în lemn de cireș, este impunătoare și este unicat în
România. Modelul este realizat după o catapeteasmă din Skopje, Macedonia, iar
icoanele de pe catapeteasmă sunt realizate de pictorul Stan Hermeneanu de la
Govora, iconar renumit prin lucrările executate la cele mai alese biserici din țară.
Pictura a fost executată de pictorii Iosif Keber și Vasile Rudeanu, stilul adoptat de
cei doi fiind pictura neoclasică în frescă. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost
pictată de către părintele Arsenie Boca în altarul bisericii.23

Concluzii
Anii interbelici în cultura națională romana s-au remarcat printr-o
remarcabilă dezvoltare în toate domeniile. Progresele realizate, au contribuit la
integrarea culturii româneşti în cea universală.24
Arhitectura interbelică din România este departe de a fi o copie a unor
curente avangardiste deja consacrate pe plan internațional. Diferită în semnificații ,
ea a asimilat, într-o sincronizare permanentă cu situația culturală și spirituală,
existența, ceea ce lansau principiile esențiale ale curentului modernist. 25

Arhitectura si arta au fost grav afectate de politica statului comunist, de

ștergere a elementului național (dărâmare).26

22
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfantul_Elefterie_Nou_din_București#
23
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfantul_Elefterie_Nou_din_București#Catapeteasma_si_pictura
24
https://prezi.com/3g0zkmkyzc-b/dezvoltarea-culturii-in-romania-interbelica/
25
https://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/arhitectura/Afirmarea-specificului-nationa41.php
26
https://www.ziaruldearges.ro

9
Bibliografie

Anuarul statistic al României 1935 și 1936, București, p. 247.

Anuarul statistic al României 1939 și 1940, București, p. 472.
Construcții monumentale,București,1989,p.88.
https://merg.in/bucuresti/de-vizitat/monumente/palatul-telefoanelor-5686.html
https://merg.in/timisoara/de-vizitat/monumente/catedrala-mitropolitana-din-timi-oara-2773.html
https://mitropolia-banatului.ro/prezentare-2/
https://palatulsnagovoficial.ro/prezentare/
https://prezi.com/3g0zkmkyzc-b/dezvoltarea-culturii-in-romania-interbelica/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfantul_Elefterie_Nou_din_București#
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfantul_Elefterie_Nou_din_București#Catapeteasma_si_pictura
https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Mitropolitană_din_Timișoara#
https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Mitropolitană_din_Timișoara#Descriere
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Iași#
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Iași#Descriere
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Palatul_Regal_(1937)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Iași#Istorie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Snagov#
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Telefoanelor_din_București
https://www.civilizatia.ro/arhitectura-romaneasca-interbelica/
https://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/arhitectura/Afirmarea-specificului-nationa41.php
https://www.ziaruldearges.ro
Ibidem, p. 248.
Istoria orașului București, vol. I, București, 1965, p. 423.
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Exteriorul_clădirii_fațadele,_și_curtea
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Palatul_Regal_în_perioada_comunistă
ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Regal_din_București#Palatul_Regal_în_perioada_postdecembristă

10
 Cuprins

Introducere..............................................................................................................1

Arhitectura Monumentală.......................................................................................2
Palatul din centrul Iașului…………………………………………………………………2
Palatul Regal Nou din
București………………………………………………..........4 Palatul
Snagov………………………………………………………………………………….6
Palatul Telefoanelor din București.……………………………………………….6
Catedrala Mitropolitană din Timișoara.
…………………………………….........7 Biserica Sf. Elefterie Nou din
București……………………………..................8

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………….9

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………10

11
Anexe

Palatul Culturii din Iași

Palatul Regal Nou din București

12
Palatul Snagov

Palatul Telefoanelor din București

13
Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Biseriac Sf. Elefterie Nou din București

14