Calea Victoriei – trecutul si prezentul

Calea Victoriei este una dintre cele mai vechi si mai importante artere
bucurestene,situata chiar in centrul orasului.Initial,i n 1692 cand a fost inaugurata de
Constantin Brancoveanu,domnitorul Tarii Romanesti,se numea Podul Mogosoaiei si
avea rolul de a lega mosia voievodului,Mogosoaia,de palatul domnesc.

In evolutia Bucurestiului spre o capitala moderna,Calea Victoriei a fost acoperita

cu barne mari de stejar.Sub acest invelis au fost amenajate canale de scurgere a apelor
pluviale si chiar cele menajere. Dezvoltarea a continuat,astfel ca in sec al XIII-lea era
luminata cu somoioage imbibate cu pacura sau rasina.Mai tarziu in timpul domniei lui
Grigore Ghica a fost pavata cu piatra,iar in 1882 au aparut primele instalatii electrice in
fata Palatului Regal.Acesta artera a devenit drumul principal al capitalei ,de-alungul
caruia au fost construite casele marilor boieri,biserici,hanuri,hoteluri,pravalii,magazine
de lux,cafenele si institutii de stat.

Denumirea de Calea Victoriei i-a fost atribuita in 1878 dupa victoriile ostilor
romane in razboiul Ruso-Turc din 1877-1878 si declararea independentei.Pe o lungime
de 3,25 km,pe ambele parti ale acestei strazi se regaseste intreaga istorie a capitalei si a
tarii.Ea se oglindeste in cladirile de aici,care,din pacate nu sunt toate renovate si bine
intretinute.In prezent aceasta artera de circulatie incepe din Splaiul Independentei cu o
cladire care a fost construita in perioada interbelica si este cunoscuta sub numele de
Blocul Agricola,adapostind in prezent locuinte,birouri si spatii comerciale.Cateva sute de
metrii mai sus se afla Muzeul National de Istorie a Romaniei,construit in sec XIX pentru a
adaposti sediul central al Postei Romane.Cladirea CEC ,construita in 1900 se afla
vizavi,pe locul unde se afla manastirea Sf Ioan cel Mare(construita in sec XVI a fost
restaurata de Constantin Brncoveanu in 1702,1703,dar s-a deteriorat si a fost demolata
in 1875.Intersectia cu strada Lipscanu (artera comerciala cu traditie indelungata) a facut
loc aparitiei primului ‘’supermarket’’ din Bucuresti – magazinul Victoria.

Pentru a exemplifica coexistenta vechiului si noului am ales drept exemplu

cladirea hotelului Novotel.Situat pe Calea Victoriei,acesta constuie investitia unei
companii franceze,fiind inaugurat in septembrie 2006.Ceea ce suprinde la acesta cladire
sunt cele doua componente ale sale : un corp modern cu o fatada din sticla si un corp nu
la fel de inalt care apartine vechiului Teatru National,fiind de altfel tot ce a supravietuit
din fosta cladire.Fostul Teatru National a fost construit intre anii 1846-1852,dar a fost
aproape distrus in timpul bombardamentului orasului de la sfarsitul celul de-al II-lea
Razboi Mondial,aparent din greseala,intentia aliatilor fiind aceea de a bombarda
cladirea veche a Palatului Telefoanelor.Desi a fost avariat in aceeasi masura ca si
Ateneul,si ar fi putut fi refacut pe aceeasi locatie,noua conducere l-ar fi vazut ca pe un
simbol al monarhiei si l-a demolat complet in 1948.

Alaturarea unui corp construit in maniera stiluli vechi unei cladiri moderne
socheaza cu atat mai mult cu cat acesta se afla in imediata vechinatate a unei fatade
construita din metal si sticla.

Odata cu epoca moderna are loc patrunderea unor noi tehnologii de constructie
si utilizarea unor noi materiale precum sticla si betonul.Toate acestea se coonjuga,asa
cum o consemneaza observatorii epocii,cu spiritul progresist al investitiilor care, vor
considera ca arhitectura moderna raspunde exigentelor de confort si ca echivaleaza
performantele civilizatiei vest-europene,permitand in acelasi timp realizarea unor
investitii eficiente din punct de vedere economic,prin utilizarea tehnologiilor eliberate
de decorativismul costisitor si laborios,

Sticla,ca material de constructie a devenit un factor determinant in constructia

fatadelor,fiind considerata de arhitecti un mijloc de reprezentare a diverselor stilui
istorice.

Ferestrele si fatadele reprezinta puncte de legatura intre lumea exterioara si

sfera personala,care este la randul ei marcata de nevoile culturale si sociale.In epoca
contemporanta sticla a capatat multe valente,ferestrele la podea la tavan,fatadele
formate complet din sticla au devenit elemente comune atat pentru arhitectura
publica,cat si pentru cea rezidentiala,panourile transparente de dimensiuni mari fiind
definitorii pentru arhitectura contemporana.

Alaturarea celor doua tipuri de cladiri din capitole diferite ale istoriei creeaza un
contrast puternic care desi poate placea ochiului la o analiza mai atenta se observa ca
fiiecare corp il exclude din context pe celalalt.Corpul nou este impunator si atrage
atentia,insa cel vechi pastreaza vie istoria.

Poate ca acesta coexistenta este explicata de faptul ca arhitectura constituie un

domeniu de sinteza intre arta ,stiinta si tehnica si este categoric marcata de factori
economici si sociali.