Sectorul Buiucani 

este situat în partea de nord-vest al municipiului Chișinău, cuprins între str. Calea Ieșilor, str.
Valea Morilor și șoseaua Balcani. Numele provine de la fostul sat Buiucani, care pe parcursul
anilor s-a integrat în Chișinăul de astăzi.
În prezent sectorul Buiucani are o suprafață de 134 km2 și o populație de 160 mii locuitori, în
componență fiind incluse și 5 unități administrativ-teritoriale autonome:
orașele Durlești și Vatra, comunele Trușeni și Ghidighici, precum și satul Condrița.[2]
Amplasat în bună parte în zona centrală a Chișinăului, sectorul Buiucani dispune de
numeroase monumente de istorie, este un notoriu centru de cultură și istorie, cu teatre, muzee,
instituții de învățământ de toate gradele. În sector se află cele mai importante instituții statale
și majoritatea sediilor musiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova.
În sectorul Buiucani se află prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia care a fost
Учительский институт (1915), din Moldova – Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”,
deschisă la Chișinău în anul 1940.
Bulevardul central al Capitalei Ștefan cel Mare a avut, de-a lungul istoriei, nu mai puțin de
șapte denumiri: strada Millionnaia, Moskovskaia, Aleksandrovskaia, apoi bd. Alexandru cel
Bun. Mai târziu a fost împărțit în două tronsoane: primul se numea bd. Alexandru cel Bun, iar
cel de-al doilea bd. Regele Carol II. După 1944-1952 s-a numit strada Lenin.
MONUMENTE

În Chișinău se regăsesc 300 de monumente, busturi și plăci comemorative.

Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt în Grădina Publică a fost instalat la 29 aprilie 1928.

Cel mai vechi monument din Chişinău este bustul lui Alexandr Puşkin (1885).

Aleea Clasicilor a fost inaugurată la 29 aprilie 1958, din inițiativa Uniunii Scriitorilor.

Cel mai înalt monument al Chișinăului este monumentul lui Serghei Lazo – 7,5 m, iar cel mai
mic – figurina din bronz a Micului Prinţ din parcul Valea Morilor – 11 cm.

Clopotului mare din turnul de lângă Catedrală are o greutate de 6400 kg.

Flora și fauna
Chișinăul este în Top 20 cea mai verde capitală a Europei.

Cel mai vechi spaţiu verde din Chişinău, dar şi din întreaga Moldovă este Grădina Publică
„Ştefan cel Mare şi Sfânt”, amenajată în 1818, și care se întinde pe 7 hа, având 7 intrări.
Până la cel de-al doilea război mondial, accesul în grădină publică „Ștefan cel Mare și Sfânt"
era doar cu plată.

Scara din parcul Valea Morilor are 213 trepte.

Cel mai mare parc сa întindere este Valea Trandafirilor, pe locul doi este parcul „La izvor”,
pe al treilea – Valea Morilor.

Arhitectura, edificii
Arcul de Triumf din Chişinău ocupă locul 5 printre cele mai frumoase Arce de Triumf,
conform ratingului revistei „Aeroflot Premium”

Arcul de Triumf din bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost ridicat în cinstea armatei ruse
care a învins turcii în 1812. Acesta are o înălțime de 13 metri.

Prima clădire construită pe actualul bd. Ștefan cel Mare din Chișinău a fost Seminarul
Teologic, ctitorit de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni în 1813.

Actualul sediu al Guvernului Republicii Moldova a fost construit pe locul în care se afla
cândva Mitropolia.

Muzeul Regiei Transport Electric Chișinău este un muzeu din Chișinău, amplasat în

sectorul Buiucani, str. Columna, 169) în care se păstrează vehicule utilizate în transportul
public, documente, imagini de epocă, mașini de calcul, exponate legate exclusiv de istoria
transportului din capitala R. Moldova (cu precădere, a doua jum. a sec. al XIX-lea – per.
sovietică).
Clădirea în care este amplasat astăzi muzeul, a fost ridicată în anii 1913–16, pentru biroul
societății pe acțiuni belgiene, care în acei ani, a lansat prima linie de tramvai, acesta fiind cel
dintâi tip de transport electric al orașului. Orarul muzeului: miercuri de la 10-14.00
https://www.timpul.md/articol/foto-inedit-un-muzeu-din-chiinau-ascuns-de-ochii-lumii-
29223.html
Turnul de apă din Chișinău

Poziționare

Castelul de apă din Chișinău

Coordonate 47°1′18.6708″N
28°49′49.2744″E

Localitate Chișinău

Municipiu al Republicii
municipiul Chișinău
Moldova

Țara  Republica Moldova

Adresa Alexei Mateevici, 60 A

Edificare

Arhitect Alexandru Bernardazzi

Stil eclectic

Tip Castel de apă

Data finalizării 12 decembrie 1892[1]

Înălțime 22 m.

Materiale piatră, cărămidă, lemn

Prezență online pagină Facebook

Turnul de apă (numit și Castelul de apă) este un monument de arhitectură și artă de

însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a
municipiului Chișinău. Edificiul a fost zidit la sfârșitul secolului al XIX-lea după un proiect
întocmit de Alexander Bernardazzi, pe cel mai înalt punct al orașului de la acea perioadă.
Muzeul este cunoscut ca Turnul de apă, deoarece aici la început își avea sediul instituția
furnizoare de apă potabilă din orașul gubernial.
În prezent muzeul orașului Chișinău, turnul găzduiește expoziția „Istoria orașului”,
exponatele căreia datează din intervalul sec. XV-XX. De asemenea, pe ultimul nivel al
castelului de apă se organizează deseori expoziții de picturi, fotografii, vernisaje, și chiar
concerte.

Istoric
Odată cu construcția turnului a apărut și prima rețea de canalizare din Chișinău, elaborată pe
timpurile primarului Carol Schmidt. Acesta alimenta cu apă zona centrală a orașului, cu o
capacitate de 200 mii de căldări de apă pe zi.
Din 1892 până în 1940, clădirea a servit drept turn de apă, iar din 1940 a fost folosită ca
turnul pompierilor (în foișorul de foc de la nivelul superior se afla cisterna cu apă), alături
localizându-se unitatea de pompieri. Ca un muzeu al orașului Chișinău, turnul a început să
lucreze în anul 1971.

Structură
Înălțimea turnului până la cornișă este de 22 m. Pereții sunt construiți din piatră locală, cu
câteva rânduri de cărămidă. Grosimea lor variază de la 60 cm la nivelul superior, până la 2 m
la fundament. Înlăuntrul turnului s-a păstrat o scară metalică în formă de spirală fabricată la
uzina din Chișinău a lui Serbov-Sîrbu, iar în timpul renovării din 2013, a fost instalat
un ascensor.
În timpul cutremurului din anul 1990 clădirea a fost grav avariată, și a fost închisă timp de
zece ani. În anul 2000, muzeul s-a redeschis, însă doi ani mai târziu a fost din nou închis
pentru renovare. În 2011 își deschide ușile din nou, iar apoi, după o altă reamenajare, în 2013.
Un turn asemănător, care însă nu s-a păstrat, a existat la intersecția străzilor Vasile
Alecsandri și Veronica Micle.