Proiect: ,,Orașul Chișinău în epoca modernă”

A elaborat: Elevul clasei a 7 a

Istratuc Gabriel

Catedrala și clopotnița din monicipiul Chișinău

 Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” este o catedrală
ortodoxă din Chișinău ce se află în apropierea pieței Marii Adunări
Naționale și aparține Bisericii Ortodoxe din Moldova. Clădirea
catedralei este un monument de arhitectură de însemnătate națională,
introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a
municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Primul post
de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial prin
transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană pe 8 octombrie
1939.
Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil
Bănulescu-Bodoni (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în
primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat
pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul
Dumitru Sulima (1821–1844). Este construită din piatră și cărămidă, cu
trei altare: central – Nașterea Domnului, laterale (inchinate initial ): cel
sudic – Sf. Alexandru Nevski, cel nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky.
Astăzi cele două altare laterale sunt închinate binecredinciosului
voievod Ștefan cel Mare și Acoperământul Maicii Domnului,
sărbătoare la care orașul Chișinău își aniversează hramul – 14
octombrie. Arhitectul locașului sfânt este Avraam Melnikov, maestru
al stilului empir rus.

Arcul de triunf
Arcul de Triumf (numit un timp Porțile Sfinte, iar sub regimul
sovietic — Arcul Victoriei și Arcul Biruinței) este un monument de
arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul
monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău,[2] parte
a Ansamblului Catedrala Nașterii Domnului. A fost construit în anii
1840–1841,[1] pentru comemorarea victoriei armatei ruse în
războiul ruso-turc din 1828–1829. În interiorul arcului se află un
clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone,[1] care a fost turnat din
metalul tunurilor turcești capturate în război.
Arcul are în plan formă de pătrat și dispune de două niveluri.
Înălțimea monumentului este de 13 m. Capitelurile celor patru
piloni ai construcției au fost sculptate în stil corintic. Nivelul
superior este decorat în stil clasic. Pe partea frontală este montat
un orologiu mecanic, luminat în timpul nopții, care însă nu anunță
prin sunet ora exactă. Ornamentele și capitelurile sunt executate în
ceramică.
Primele ceasuri pe arcadă au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse
de la Odesa, iar șapte ani mai târziu, un vânt puternic a smuls
cadranul, iar mecanismul a funcționat până în anul 1881 și a trebuit
să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria. Ceasul
real a lucrat fără reparații pînă la începutul războiului, cînd a fost
lovit de bombardamentele din anul 1941.

Clădirea muzeului din istorie

Muzeul este situat în clădirea istorică a Gimnaziului nr. 1 de băieți
înființat în perioada țaristă, ulterior, aici s-a aflat Liceul de băieți
„B.P. Hasdeu”, între anii 1945-1963 aici a fost plasat detașamentul
de grăniceri „Nistru”, iar în 1963-1977, Universitatea Tehnică.
Cutremurul din 1977 a provocat daune semnificative edificiului. Din
1980 până în 1987 a fost reconstruit.[1]
A fost creat la 1 decembrie 1983 (ca Muzeul de Stat de Istorie al
RSSM), prin ordinul Ministerului Culturii Nr. 561 „Cu privire la
reprofilarea muzeelor” (în baza hotărârii comune a CC al PCM și
Consiliului de Miniștri al RSSM din 29 noiembrie 1983 „Cu privire la
utilizarea monumentului istoric – clădirea fostului gimnaziu de
băieți din Chișinău, unde a învățat S. Lazo”).[2]
La 22 octombrie 1991, prin ordinul Ministerului Culturii Nr. 231 „Cu
privire la perfecționarea activității muzeelor republicane”, Muzeul
de Stat de Istorie al RSSM își schimbă titulatura în Muzeul Național
de Istorie a Moldovei.[3]
La creșterea patrimoniului au contribuit deopotrivă, în anii 1989-
1995 și 2006-2007, transferurile masive de patrimoniu dintr-un șir
de muzee desființate, precum Muzeul Republican al Prieteniei
Popoarelor, Muzeul de Istorie a PCM, Muzeul Republican al Istoriei
Comsomolului, Muzeul Republican „G. Kotovski” și „S. Lazo”,
Muzeul Republican de Istorie a Religiei, Muzeul Memorial al
Voluntarilor Bulgari și Muzeul de Arheologie al AȘM

Parcul catedralei
Scuarul Catedralei (denumit și Parcul Catedralei) este parc din
centrul Chișinăului, unul dintre cele mai vechi din oraș. A fost
fondat în 1836, odată cu Catedrala Mitropolitană. În prezent, este
unul dintre cele mai populare locuri din Chișinău pentru plimbări și
relaxare, în plus, în parc se organizează adesea diverse târguri și
evenimente.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Construcția parcului aproape a coincis cu construcția Catedralei, pe
care arhitectul Avraam Melnikov a început să o construiască în
1830. Construcția a fost finalizată în 1836 și, din acel moment, au
început lucrările în jurul catedralei, fiind construite cărări care
duceau la Catedrală, au fost plantați copaci și tufe.
În 1840, în apropierea parcului a fost construit Arcul de Triumf, de
arhitectul Luca Zaușkevici, în onoarea victoriei trupelor ruse în
războiul ruso-turc din 1828-29.
La început, parcul a fost îngrădit cu o plasă metalică, care a fost
îndepărtată după Unirea Basarabiei cu România.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Catedrala a fost grav
avariată, dar un an mai târziu a fost restaurată din ordinul regelui
Mihai I.
După război, scuarul a fost numit Parcul Victoriei. Catedrala a fost,
de asemenea, restaurată, redeschisă în 1956 și inclusă pe lista
monumentelor culturale și arhitecturale.
În noapte de 22 spre 23 decembrie 1962, clopotnița Catedralei a
fost aruncată în aer. Motivul oficial pentru distrugerea edificiului, a
fost „încât nimeni să nu o poată folosi ca punct de lunetist pentru a
trage asupra birourilor oficialilor din Casa Guvernului RSSM”.
Ulterior, drapelul sovietic a fost ridicat deasupra cupolei clădirii
Catedralei. Slujbele bisericești au fost oprite și aceasta
transformată într-o sală de expoziții a Ministerului Culturii al RSSM.
În anii 1970-1980, în parc a operat un parc de distracții, care a fost
demolat în 1986. În locul acestuia, a fost construită o fântână cu
trei niveluri, care a fost demolată la doi ani după construcția
acesteia.
Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, și obținerea independenței
R. Moldova în 1991, Catedrala și-a reluat activitatea de odinioară.
Începând cu 1992 a început restaurarea catedralei, iar în 1996
aceasta a fost deschisă pentre enoriași. În 1998, a fost ridicată
clopotnița, fiind restaurată după imaginile de epocă.
În anul 2016, pe teritoriul scuarului, în apropierea Catedralei, a fost
inaugurat Monumentul celor trei martiri: Alexei Mateevici, Simeon
Murafa și Andrei Hodorogea, edificat după modelul monumentului
construit în anul 1923 și distrus de sovietici în 1940.