INTRODUCERE

Practica didactică este etapa de a utiliza și a studia un monument arhitectural.

Scopurile:

a) Lărgirea erudiției profesionale a studentului;

b) Stăpînirea cunoștințelor generale în științele educaționale assimilate în facultate;

c) Studierea metodelor tehnice ce formează deprinderile practice de percepție a monumentelor

de arhitectură.

Tematica sarcinilor individuale: drept subiect pentru sarcina individuale pot servi următoarele
tipuri de clădiri și edificii care reprezintă patrimonial cultural( clădiri de locuit, edificii publice și
obștești, fortificații).

Capitolul I

Biserica Sfînta Treime din satul Cuhureștii de Sus

Drept obiect de studiu noi am ales să studiem etapele de construcție a bisericii Sfînta Treime,
din satul Cuhureștii de Sus, proiectată în 1912 de A. Șciusev la solicitarea moșierilor din
această localitate, familia Bogdan. Construcția acestui monument a început în 1913, ctitori fiind
Eugenia Apostolopolo și Alexandra Pomier nascuta Bogdan. Ținem să menționăm că acest
lăcaș sfînt este unul dintre ultimile edificii ecleziastice proiectate de arhitectul A. Șciusev
(08.10.1873,Chisinau-24.05.1949,Moscova), absolvent al Academiei de Arte Frumoase din
Peterburg. El a studiat arhitectura și pictura în Italia, Franța, Marea Britanie. A proiectat case de
locuit, iconostase, a făcut picture murale în biserici. Autor al proiectului clădirii Gării Kazani din
Moscova, edificiului Institutului de Mecanică din Moscova, Mauzoleului lui V.Lenin. A proiectat o
serie de edificii la Tbilisi, Baku, Batumi în anii 1928-1939, a multor poduri la Moscova,
Smolensk, Tbilisi. Proiectează edificiul Teatrului de Operă și Balet din Tașkent, artera principala
a Kievului – bulevardul Kresceatik ( 1945), stația de metrou – Komsomolsk, clădirea Sediului
Prezidiului A.S. a URSS( Moscova), observatorul de astronomie Pulkovo( Leningrad). În anii
1947 A.Sciusev a elaborate planul general de reconstrucție a orașului Chișinău. La Chișinău a
proiectat mai multe case și a vegheat reconstruirea orașului distrus de cel de al doilea război
mondial.

Biserica de piatră Sfînta Treime, din satul Cuhureștii de Sus, necătînd la politica ateică
promovată de conducerea URSS a păstrat funcția ei de bază, adică nu s-a transformat în
depozite sau spitale, ci a rămas un lăcaș sfînt datorită părintelui Ioan Grecu.

Referitor la etapele de proiectare și construcție a acestui lăcaș putem aduce următoarele date:

• 1912 – Realizarea proiectului Biserica Sfînta Treime;

• 1913 – Cu ajutorul nemijlocit a ctitorilor Eugenia Apostolopolo și Alexandra Bogdan începe

construcția propriu-zisă a bisericii;

• 1915 – Pleacă în neființă Eugenia Apostolopolo, susținătoarea principală a construcției acestui

proiect,datorita acestui fapt se inceteneaza lucrarile de constructie a bisericii;

• 1930 –Are loc finisarea construcției.

EVOLUȚIA ARHITECTURII ECLEZIASTICE DIN MOLDOVA

Istoria arhitecturii religioase din Moldova întrunește mai mult de șase secole( XIV – XX). Așadar
dacă s-ar face o analogie cu starea lucrurilor înregistrată în Bulgaria, Serbia și în special cu
Țara Românească, state care au parcurs în istorie o cale asemănătoare, s-ar constata că
arhitectura Moldovei a cunoscut mai multe procese de înviorare sau de stagnare. Se poate
estima că pe parcursul anilor s-au conturat cele trei etape în dezvoltarea complexelor monastic.

• Prima se referă la perioada de înflorire a Principatului Moldovei( sec. XIV – XVI);

• Cea de-a doua la vremurile cînd s-a înregistrat o vădită diminuare a proceselor social-
economice și cultural, provocată de vasalitatea față de Turcia( mij. Secolului XVI – prima
jumătate a sec. XVIII);

În ce privește arhitectura ecleziastică din Moldova sec. XIV – XVII, ea definește o perioadă
independent a arhitecturii și construcțiilor de cult, fapt ce demonstrează că sec. XVIII a unit
particularitățile arhitecturii medieval din principatul Moldovei cu tipuri și stiluri noi, elaborate sau
acceptate în sec. XIX – începutul sec. XX și care prezintă o perioadă special în arhitectură și
construcții, anume perioadă de sinteză.

Ca și în alte state europene, mănăstirile din Moldova medieval au fost consolidate printr-o
incintă solidă din piatră. Planul mănăstirilor prezintă un pătrat( perfect sau mai puțin perfect).
Bisericile Moldovei din sec. XIV– XVII prezintă monumente originale și aparțin școlii
moldovenești de arhitectură. Ele exprimă în mod evident particularitățile stilului ”moldovenesc”,
care se caracterizează printr-un triconch prelungit fără stîlpi, situate în partea de est; sistemul
de cupole ridicate pe arcuri diagonal sau arcuri în console etajate( bolta ”moldovenească”);
décor și proporții originale; pictură murală și fresce în exterior.

Arhitectura din Moldova poate fi comparată cu cea a țărilor balcanice, arhitectura cărora a avut
o influență puternică asupra arhitecturii altor țări, demonstrînd caracterele asemănătoare și
principiile appropriate formării lor. Legăturile strînse cu arhitectura Bizanțului și cu slavii sudici
au dus la îmbinarea motivelor byzantine cu trei abside, expuse în plan de tip central în
compoziția planului bisericilor moldovenești cu elementele gotice în decorul fațadei.
Caracteristica principală a arhitecturii Moldovei din sec. XIV – XVII constă în conexiunile ei cu
tradițiile artei decorative moldovenești, cunoscute încă din sec. XIII.

Mănăstirile din Moldova medieval exercitau, de obiceim funcția de ansamblu memorial. Incinta
mănăstirilor seamănă cu cea a cetăților medieval, avînd uneori și funcții defensive. Biserica
ocupa locul central în curtea mănăstirii. Intrarea era situată de regulă în partea dinspre est. Sub
bolta porții se deschidea fațada bisericii cu 3 abside ale altarelor și turla principală – cea mai
elocventă parte a clădirii de cult. Percepția artistic a catedralei trecea de la elementele
compoziționale sporadic ale absidelor laterale flancate de contrafonturi. La fațada principal
acoperită cu picture murale expressive. Catedrala prezenta edificiul principal al mănăstirii și
forma o mono compoziție dominantă în silueta complexului. Imaginea arhitecturală a bisericii
reprezenta cea mai înaltă dominantă a mănăstirii, cel mai expresiv monumental edificiu al
complexului, fiind realizat la scara mare. Mănăstirile din Moldova se caracterizează de regulă
printr-o așezare arhitecturală, planimetrică închisă, de tip concentric. Aportul meșterilor
autohtoni în crearea formelor de artă națională spre exprimă prin introducerea tradiției și a
inovațiilor originale în arhitectură și artă. Drept argumente ne pot servi pridvorul deschis, analog
foișorului casei civile, sistemul de cupole situate pe bolți diagonal sau bolți de console în formă
de scară( simple și duble), ceramică decorativă din decorul exterior, fațadele acoperite aproape
integral cu pictură murală și fresce. Monumentele de cult aparțin cu predominanță școlii
arhitecturale moldovenești, fiind caracterizate printr-un triconh prelungit, fără stîlpi, situată în
partea de est; printr-un nivel sau cîteva nivele de bolți arcuite pe console; printr-un system
decorative bazat pe motive de arcă. Un asemenea procedeu construit s-a soldat, pentru
bisericile moldovenești, cu o compoziție pe niveluri cu trecerea de la volumul principal la
tamburul cupolei și a fost numit bolta moldovenească dublă, fiind determinată de un număr
dublu de arcuri diagonale, dispuse în register sub un unghi de 45⁰.

Comparînd arhitectura din Moldova cu cea din țările balcanice și Bizanț, pot fi elevate
particularitățile principiile lor de formare. În timp ce în arhitectura bizantină se folosea des planul
centric, în cea a Moldovei se prefera planul longitudinal, acceptîndu-se concepția mișcării în
spațiu. Trei abside ale altarului respectau 3 puncte cardinal( Nord, Sud și Est). Spațiul
longitudinal al corăbii bisericii moldovenești se transformă treptat într-un spațiu centric al
altarului. Conexiunile cu arhitectura bizantină și cu arhitectura slavilor sudici au condus la
îmbinarea motivelor bizantine cu 3 abside cu compoziția planului longitudinal al bisericilor
moldovenești si cu elementele gotice în decorul fațadei.

Șfîrșitul sec. XVIII – începutul sec. XX este semnificativ prin variația formelor artistice și prin
construcții intensive. În această perioadă are loc renașterea națională a culturii Moldovei și se
consolidează tradițiile arhitecturii vechi moldovenești civile și ecleziastice. În a doua jumătate a
sec.XVIII se înregistrează o ascensiune în arhitectura monumentală și urbanistică – premisa
pentru zidirea bisericilor și mănăstirilor din piatră. Perioada se caracterizează și prin renașterea
motivelor stilului moldovenesc în compoziția bisericilor tradiționale, cu plan triconh îmbinate cu
elementele decorative ale arhitecturii populare. Între anii 1800 – 1830, bisericile din partea de
Nord a Moldovei, deci și din Basarabia sunt influențate de stilul moldovenesc combinat cu
elementele de baroc ucrainian. Arhitectura regiunii centrale și cea din partea de sud a
Basarabiei e cu totul lipsită de motivele barocului, fapt explicabil, căci în această perioadă
relațiile politice și cultural cu Rusia au un specific aparte: ocuparea Basarabiei la 1812.

În anii 1830-1860 orientarea artistică a Basarabiei subscrie la clasicismul tardiv. Noile forme
arhitecturale se asimilează în dependență de gustul estetic al meșterilor populari. În sec. XIX
arhitectura ecleziastică păstrează elementele arhitecturii tradiționale moldovenești, bisericile noi
înscriindu-se în șirul monumentelor construite în stil clasicist care, totuși, ”părăsea scena”
european. La sfîrșitul sec. XIX – începutul sec.XX stilul arhitecturii clădirilor de cult din
Basarabia se aseamănă cu cel din Europa central. Arhitectura mănăstirilor este dominată de
eclectizm, revine la stilurile istorice sau arhitectura național-romantică cu elemente decorative.
Astfel după durata de persistență arhitecturii tradițional autohtone, arhitectura mănăstirii din
Basarabia trece la implementarea de noi stiluri și tipuri, înscriindu-se în contextual arhitecturii
europene, dar cu o anumită întîrziere.

Funcția principală a mănăstirii rămîne invariabilă, cea auxiliară modificîndu-se în dependență de

epocă: adăpost, centru cultural și de iluminare. Ctitorii mănăstirii din secolul XVII – începutul
secolului XX sunt personae înstărite sau călugări veniți din mănăstirile mari.

Se atestă o trecere lentă de la arhitectura din lemn și peșteră la cea în piatră, utilizîndu-se
materiale tradiționale de construcție. ” Legile locale” din Basarabia, reglementau activitatea
arhitectonică și cea economică. Comisia pentru construcții, fundată în anul 1825( constituită din
specialiști calificați: ingineri civili, arhitecți, pictori, specialiști în topometrie) efectau controlul
lucrărilor de construcție. Meșterii neprofesioniști care construiau biserici și mănăstiri în satele
Basarabiei, de obicei, respectau tradițiile arhitecturii rurale. Astfel mănăstirile și bisericile din
satele Basarabiei nu respectau proiectele model. Faptul a contribuit la conservarea coloritului
autohton, manifestat în arhitectura inedită a clădirilor mănăstirești.

STILUL BALCANO-BIZANTIN ÎN ARHITECTURA ECLEZIASTICĂ DIN BASARABIA

Pentru români, Bizanțul prezintă antichitatea, legat cu marea tradiție clasică greco-romană și
solidaritatea, ca geneză arhitecturală cu civilizațiile occidentale. În această ordine de idei studiul
artei și al arhitecturii bizantine are o importanță deosebită, în ea conținîndu-se esența tematicii
plastic propuse spre cercetare.

Arta bizantină a influențat arhitectura ecleziastică din mai multe state în special cea din țările
balcanice, din Moldova, Armenia, Georgia, Rusia, Ucraina etc. În șirul monumentelor
arhitecturale bizantine pot fi incluse biserici și mănăstiri din Basarabia, ca de exemplu Biserica
de piatră Sfînta Treime din satul Cuhureștii de Sus. În principatul Moldovei, arta bizantină a
pătruns prin filiera greacă, prin călugării de prin muntele Sfînt Athos, cu care se stabiliseră
legătura încă de pe timpurile domniei lui Ștefan cel Mare. În pictură stilul bizantin fusese
prezentat prin diverse mozaice, fresce, icoane, miniature – figure ascetice de ținută rigidă cu
culori vii și fond aurit prin lipsa perspectivei și volumului imaginat.

Istoria artei din Basarabia nu poate fi studiată fără cunoașterea artei bizantine. Spiritul bizantin
e present în expresiile sale clasice. Datorită influenței stilului balcano – bizantin arhitectura
ecleziastică din Basarabia a atins perfecțiunea proporțiilor structurii planimetrice și de volum.
Acest fapt a condiționat armonia și frumusețea bisericii și mănăstirilor din ținut. Stilul bizantin a
avut o rezonanță în arhitectura ecleziastică din Moldova și în perioada tardivă.

În continuare ne propunem să relevăm citeva elemente de reper în raport cu motivul bizantin

tardiv al arhitecturii ecleziastice din sec. XIX-XX, în spațiul dintre Prut și Nistru. Așadar, în
perioada cînd împăratul Constantin transfer capitala de la Roma la Bizanț, întemeind
Constantinopolul, centrul imperiului mutîndu-se spre Est, în cea mai influentă zonă a
creștinismului, spiritul, caracterul și expresia romană, déjà denaturată, capătă o noua
direcționare, supunîndu-se unor noi fluențe. În plan constructiv Bizanțul reprezintă o sinteză
dintre lumea romană și eleană. Arhitecții bizantini utilizînd planul bazilical cu un nef principal și
cîteva colaterale, au strîmtorat tipul arhitectonic existent și au acoperit mari suprafețe cu bolți,
elementele caracteristice stilului bizantin. Pasarea cupolei monumentale pe planul pătrat al
catedralei sfînta Sofia din Constantinopol, rămîne apogeul arhitecturii bizantine. După această
mare performanță, arhitecții revin la planul bazilical, acoperindu-l însă cu mai multe cupole,
întroducînd, prin filiera balcanică arhitipurile bizantine și în Moldova. Este evident că tradițiile și
motivile arhitecturii bizantine provin din tradițiile clasice, suprapuse pe structura religioasă
creștină. Deci arhitectura Moldovei împrumută de la cea bizantină structura planimetrică a
bisericilor și mai cu seamă planul cruciform cu 3 abside încununate cu una sau cinci cupole.

Dacă arta bizantină clasică( timpurie) a fost studiată detaliat, arta bizantină tardivă a fost redusă
în lumina criticii obiective abia în present, pînă acum fiind calificată drept artă de cadent. E
timpul, însă să analizem în ce măsură stilul bizantin tardiv a înfluențat tradițiile arhitectonice
basarabene. Elementele de arhitectură ecleziastică timpurie se întilnesc la monumentele
moldovenești de cult din perioada clasică, această arhitectură, deseori, purtînd amprenta sa
specific. Arhitectura tardivă, apărută mult timp după declinul Imperiul Bizantin, se bazează pe
elementele eclectice, întîlnindu-se la o serie de elemente ecleziastice din spațiul dintre Nistru și
Prut. Renumitul architect Șciusev A.V. a aplicat metoda clasică bizantină de proporții și de
concepții planimetrice la proiectarea cu trei abside din satul Cuhureștii de Sus, construită după
proiectul realizat în 1910-1912 pe cînd Șciusev A.V. studia la Academia de Arte din Peterburg.
Astfel, metoda bizantină s-a transformat în metoda tradițională aplicată în edificiile ecleziastice
din Basarabia sec. XX. Arhitecții profesioniști cunoscînd metoda bizantină, au aplicat-o frumos.
Elementele stilului balcano-bizantin erau îmbinate în mod creator cu arhitectura ecleziastică a
stilului vechi moldovenesc și cu tradițiile artei populare.

Tradițiile bizantine tardive și motivele stilului moldovenesc rămîn cele mai stabile și viabile
elemente ale arhitecturii mănăstirilor și bisericilor, opunînd rezistența stilului clasicist pe linia
caruia s-au înscris alte domenii de arhitectură din Basarabia. Originalitatea stilului moldovenesc
și gusturile estice ale meșterilor autohtoni, apropriate de tradițiile bizantine tardive, poartă un
caracter stabil. Influența de stiluri balcano-bizantin, arhitectura ecleziastică din Basarabia a
devenit mai bogată și mai variată, ulterior fuzionînd cu stilul vechi moldovenesc, cu elementele
clasicismului și arta populară, a creat noi posibilități de influențare a monumentelor de cult.

Capitolul II

Descrierea Bisericii

Arhitecții profesionali, cunoscînd metoda bizantină, au aplicat-o fructuos. Elementele stilului

balcano-bizantin erau îmbinate în mod creator cu arhitectura ecleziastică a stilului vechi
moldovenesc și cu tradițiile artei populare.

După cum se știe, perioada bizantină a cunoscut două faze: timpurie și tîrzie. Elementele de
arhitectură ecleziastică timpurie se întîlnesc la monumentele moldovenești de cult din perioada
clasică, această arhitectură, deseori, purtînd amprenta sa specifică. Arhitectura tardivă, aparută
mult timp după declinul Imperiului bizantin, se bazează pe elementele eclectice, întîlnindu-se la
o serie de monumente ecleziastice din spațiul dintre Prut și Nistru. Renumitul arhitect Șciusev
A.V.( născut la Chișinau), a aplicat metoda clasică bizantină de proporții și concepții
planimetrice la proiectarea bisericii cu trei abside din satul Cuhureștii de Sus, construită după
proiectul realizat in 1910-1912, pe cînd Șciusev studia la Academia de arte din Petersburg.
Astfel, metoda bizantină s-a transformat în metoda tradițională, aplicată în edificiile ecleziastice
din Basarabia sec.XX.

Unica turlă a bisericii are cupola “clopoțelului” – de altfel o formă foarte raspîndită în arhitectura
Moldovei. Folosirea perfectă a pietrei locale, căramida și oloanele roșii alcătuiesc bogăția de
factură a palitrei de culori ale acestui lăcaș. Formele caracteristice ale carnizelor, arcada ogivală
a pridvorului – toate aceste elemente dau bisericii un aspect local. În interior scheletul principal
al naosului este format din patru acre, pe care se sprijină turla octagonală. În partea de sud și
cea de nord ale naosului se găsesc două abside, care au o forma semicirculară. De ambele
părți ale altarului se află două încăperi mici – proscomodia și diaconicul. Pronaosul este împărțit
în trei părți de doi pereți longitudinali. Din apsida de sud o scară duce în cavou, unde se află o
instalație pentru încălzirea bisericii. Exteriorul pridvorului are forma unei terase dreptunghiulare
închise, cu acoperișul susținut de șase coloane. În apropierea bisericii se află poarta cu arce,
pe care se sprijină turla octagonală a clopotniței, așezată pe un paralelipiped. Gravura
decorativă a catapetesmei bisericii, executată dupa schițele lui Sciusev A.V. conține motivele,
caracteristice vegetației moldovenești.

Soluția arhitecturală a bisericii Sfinta Treime îmbină rațional în elementele caracteristice a două
stiluri bizantin și moldovenesc. Decorul exterior este realizat în stil bizantin, adică a fost folosită
în construcția piatra albă și cărămida roșie care au dat un colorit deosebit bisericii, astfel punînd
un contrast cu vegetația ce o înconjoară( vezi anexa 3). Din punct de vedere constructiv ea
aparține stilului moldovenesc, care se caracterizează prin:

a) Plan trilobat tradițional, construit din 3 părți( pronaos, naos și altar);

b) Divizarea distinct a edificiului în 3 zone transversal și separarea fiecărei secții;

c) Sistemului moldovenesc de boltire – cupole ridicate pe arce în console și piezișe, turla de

secțiune redusă ce oblică învelitoarea să se desfacă în 4 corpuri independente, contraforturi ce
susțin trunchiul, decorația de iride absidelor poligonale în exterior circulare în interior, șirul de
ocnițe sub ștreașină dublată de o friză din plăci de ceramică;
d) Prezența construcțiilor antiseismice (contraforturi).

Făcînd o comparație dintre biserica construită și proiectul ei ajungem la concluzia că pe alocuri

a fost modificată, ca exemplu în partea anterioară a bisericii în zona unde se află strana, lateral
mai apar două contraforturi, este folosit o boltă diagonala în loc de cea în formă de calotă
sferică . Interiorul bisericii este decorat cu scene biblice pictate de mina pictorului-sculptor A.
Znamenschi, iar iconostasul fiind realizat după schițele lui A.V. Șciusev.

La construcția bisericii în calitate de constructor a fost I.Dmitrancencov. Aici putem menționa și

instalația de încălzire care se află în subsolul bisericii care are legătură cu nava bisericii prin
intermediul unor canale care transport aerul cald spre interior. Pe lîngă încăperea unde se află
așa zisa sobă se mai găsește încă o încăpere unde se află cavoul familiei Bogdan, aici fiind
înhumată Eugenia Apostolopolo, una din ctitorii acestei biserici.

CONCLUZIE

Zidirea acestei sfinte biserici cu hramul sf. Treime din Cuhureștii de Sus cu clopotnița, fîntînă
(vezi anexa7) și împrejmuirea sa s-a început în anul 1913 cu suportul financiar a moșierilor
Eugenia Apostolopolo și Alexandra Pommer, născute Bogdan și s-a finisat în anul 1930 în
vremea domniei regelui Carol al II al României, architect fiind A.V.Șciusev, constructor
I.Dmitrancencov, iar pictor și sculptor A. Znamițchi, apare ca un edificiu accent în complexul
architectural de pe moșia boierilor Bogdan, aceasta îmbinînd în sine două stiluri arhitecturale:
bizantin și moldovenesc. Acest monument de arhitectură păstrîndu-și și pînă astăzi funcția lui
de bază a devenit o impunătoare perlă a culturii basarabene contribuind în mod direct la
dezvoltarea economic a întregii țări devenind un punct de atracție turistică și la promovarea
imaginii țării noastre peste hotare.