Manastirile din nordul Moldovei

Mrturie a Evului Mediu, amplasate ntr-un vast tinut monahal, de o rar frumusete, mnstirile din nordul Moldovei reprezint emblema cultural a acelor vremuri. Frumusetea si originalitatea acestor edificii au constituit motivele pentru care au fost incluse n patrimoniul UNESCO.

Manastirea Moldovita
Prin grija Domnitorului Petru Rares in anul 1532 a fost ridicata Manastirea Moldovita. O casa domneasca, chilii, 4 turnuri de aparare si biserica alcatuiesc vestitul ansamblu. Aparata de ziduri puternice cu o inaltime ce depaseste 6 metri, avind grosimea de 1.20 metri, manastirea a capatat in timp un usor aspect de fortareata, dar acest lucru nu rapeste din farmecul cu care este inzestrata Moldovita. Este stiut faptul ca, anterior ridicarii manastirii, Domnitorul Alexandru cel Bun a inaltat o biserica din piatra cu hramul Buna Vestire, in jurul careia s-a dezvoltat asezarea calugaresca cunoscuta sub numele de Manastirea Moldovita. Din cauza unor ploi puternice, in sec.XVI asezamantul lui Alexandru cel Bun s-a prabusit, ramanind doar cateva ruine, ce pot fi privite si astazi. Moldovita se individualizeaza prin cateva elemente de ordonanta iconografica, prin stilul picturii si prin tonalitatea cromatica dominanta rosu-brun, fata de albastrul Voronetului si verdele Arborei sau de rosul-ocru al Humorului. De asemenea still pictorului Moldovitei poate fi mai degraba comparat cu modul de intelegere plastica al unui grafician, al unui miniaturist, in timp ce la Probota se surprinde expresia unui mantuitor al luminii si umbrei, la Arbore un colorist, iar la Humor un pictor complex - desenator, colorist si luminist in egala masura. In sfarsit in ceea ce priveste ordonanta iconografica, se surprind cateva particularitati, mai ales in pictura exterioara: Facerea pe peretele de vest - stalpi si timpane - al pridvorului, extinderea unor motive ale Juecatii de apoi pe glafurile interioare ale arcadelor pridvorului, lipsa Vietii Sf. Nicolae pe peretele de sud, in sfarsit, Fecioara rugatoare personificare a bisericii, si in acelasi timp, imaginea unei doamne inconjurate de curtea ei, este incadrata de registre de ingeri - nu de serafimi - marcand preferinta pentru concretul personajelor, si mai putin pentru valoarea simbolica a imaginilor.

Biserica detine in patrimoniul sau cateva obiecte de o inestimabila valoare artistica si istorica: pomelnicul si epitrafurile (pomelnicul lucrare de arta prin decoratia sculpturala si in acelasi timp document istoric datorita insemnarilor pe care le cuprinde si cele doua epirtafuribroderii lucrate in secolul al- XV-lea). Printre cele mai frumoase piese se numara si jiltul domnesc, atribuit perioadei domniei lui Petru Rares. Remarcabil prin proportiile sale, care-i dau o alura monumentala, jiltul este decorat cu stema Moldovei, cu impletituri de linii si flori marunte crucifere. In clisiarnita este amenajat muzeul manastirii. Sunt expuse aici pretioase piese este un mobilier un tron domnesc care a apartinut lui Petru Rares, cu frumoase motive geometrice si vegetale, stilizate geometric, grupate in lezene pe picioare si in registre pline sau ajurate, pe laturi si pe spatar. Aceasta din urma are in partea superioara, arcuita, o viguroasa rozeta intr-un chenar cu motivul franghiei rasucite, incadrata in doi mici stalpi terminati cu capete de bouri. Se pastreaza de aemenea un epitaf brodat in sec XVII si cateva icoane. Alte odoare sunt raspandite pe la alte manastiri, prin biblioteci si muzee, cum de exemplu, panaghiarul, pastrat la Putna.

Manastirea Sucevita
Construita cu patru secole in urma, din porunca domneasca, ca o cetatuie in care sa nu poata patrunde picior de pagan, Manastirea Sucevita, cu zidurile si turnurile sale, cu biserica si sutele de picturi care-i acopera peretii exteriori, este una dintre bijuterile Bucovinei si culme a artei feudale moldovenesti. Legenda locului spune,pentru a motiva misterul unei portiuni de zid lasata nepictata, ca ea a ramas asa din timpul ctitoririi lacasului, cand schela s-a prabusit, iar zugravul a murit ingropat sub resturile acesteia. Manastirea Sucevita s-a impus in timp prin grandiosul ansamblu de pictura care reprezinta,dupa spusele cercetatorului francez Paul Henry "testamentul artei clasice moldovenesti".Ea inseamna momentul de tranzitie de la arta infloritoare a secolului al XV - lea si al XVI - lea la cea de declin din secolele al XVII -lea si al XVIII -lea. Impresionanta printre monumentele religioase ale celei de-a doua jumatati a veacului XVI, biserica Manstirii Sucevita, ale carei fatade au fost imbracate initial in decorul luxos din fresca, reprezinta ultima faza a dezvoltarii arhitecturii din epoca feudalismului dezvoltat si pe cea a stilului tratitional specific moldovenesc. In complexitatea elementelor sale componente, biserica construita intre 1582 - 1584 ca ctitorie a fratilor Gheorghe si Ieremia Movila, primul mitropolit, al doilea - domn al Moldovei in perioada 1594 - 1606 - este unul dintre punctele turistice cele mai vizitate din nordul Molovei. Ea pastreaza nealterata imaginea gloriei originala a formelor arhitecturale caracteristice din aceea perioada de timp. Situata intr-o frumoasa zona montana, Sucevita are in vecinatate manastiri si biserici a caror valoare istorica si arhitecturala este inestimabila, precum Putna, Moldovita, Humor si Dragomirna.

Manastirea se afla la 16 km de orasul Radauti si la 55 km de Campulung Moldovenesc. La Sucevita se mai poate ajunge astfel :cu trenul pana la Suceava, iar de acolo cu masina.La Suceava exista masini speciale care transporta turistii la manastire.

Manastirea Voronet
Construita in numai trei luni si jumatate, in 1488, a fost numita de specialisti "Capela Sixtina din nordul Romaniei". Splendidul "albastru de Voronet", la fel de celebru ca "rosul lui Tizian" si "verdele lui Veronese", continua sa ramana o enigma. Compozitia culorii, care ii confera o prospetime si stralucire iesita din comun, a fost pierduta odata cu moartea autorului ei. Nu departe de orasul Gura Humorului, pe valea unui afluent al Moldovei a fost ridicata acum mai bine de cinci veacuri una dintre cele mai frumoase manastiri. Frescele care decoreaza exteriorul si interiorul, originalitatea picturilor si nu in ultimul rind culoarea albastra - atit de albastra - denota genialitatea artistilor moldoveni care cu un acut simt artistic au facut din Voronet simbolul Moldovei. Varul Domnitorului Rares, Mitropolitul Grigorie Rosca a realizat marea sa ctitorie: pictura exterioara de la Voronet. Devenita atit de cunoscuta datorita coloristicii sale, in special a nuantei de albastru, este principalul punct de atractie. Armoniile tonale, nuantele si culorile sint in realitate cele care cu sensibilitate artistica, artisti zugravi le-au filtrat din mediul natural. Asa cum este de albastru cerul la Voronet, asa au incercat sa-l reproduca pe peretii sfintei biserici. In acest mod ei au reusit sa creeze o unitate indistructiva intre peisaj si pictura exterioara a bisericii. In plus, in functie de accentele de culoare si de conturul pe care le-au folosit au reusit sa demonstreze ca si atunci cind privesti de la distanta poti percepe cu claritate siluetele desenate. Din punct de vedere arhitectural manastirea este asemanatoare cu celelate biserici construite in perioada domniei lui Stefan cel Mare.

Arhitectura
Ridicata pe un plan trilobat, avind turla deasupra naosului si acoperis fragmentat, edificul va primi o mare nota de originalitate prin decoratie. De forma semicirculara, absidele pastreaza elemente decorative originale: firide alungite si ocnite sub cornise. Doua baze suprapuse inalta turla decorata la rindul ei in acelasi fel. Elementele de factura gotica sint prezente in ancadramentele ferestrelor. Chenarele de piatra care inconjoara usile de patrundere in lacasul sfant dispuse pe laturile de nord si sud ale pridvorului contin elemente de decoratie in stil gotic si renascentist.

O bolta semicilindrica transversala incoroneaza pridvorul. Doua ferestre mari lasa lumina sa patrunda in aceasta incapere. Acestea au fost asezate deasupra usilor. Pronaosul este acoperit si el de o bolta in forma de calota. Mulururi in arc frint incadreaza portalul de intrare in pronaos. La randul ei o usa incastrata in peretele despartitor face posibila trecerea din pronaos in naos. Arcele moldovenesti si pandantivii sutin cupola naosului si turla. Alungita si acoperita cu o bolta in forma de sfert de sfera, absida altarului se deosebeste de celelate abside. Fatada de vest cu impresionanta scena a Judecatii de Apoi este alcatuita compozitional pe patru registre. In partea superioara se afla Dumnezeu Tatal , registrul al doilea cuprinde scena Deisis incadrata de apostoli asezati pe scaune. De la picioarele Mintuitorului porneste un riu de foc in care pacatosii isi afla chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfintului Duh simbolizat in forma unui porumbel, Sfinta Evanghelie si Protoparintii neamului romanesc- avind spre nord un grup de credinciosi calauziti de Sfintul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredinciosi care primesc dojana lui Moise. In registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpana care cintareste faptele bune si pe cele rele, lupta dintre ingeri si demoni pentru suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul.

Manastirea Humor

La o distanta de 5-6 km de oraselul Gura Humorului, in pitorescul sat Manastirea Humorului, Judetul Suceava, pe coama unei coline, inconjurata de arbori si pajisti, este asezata biserica manastirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc. Biserica a fost zidita in anul 1530 de Toader Bubuioga, mare logofat si membru al divanului Moldovei si, sotia sa, Anastasia. Sfantul locas se inalta la o distanta de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a crei constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (14001432). Din punct de vedere al arhitecturii, biserica manastirii Humorului se inscrie fara ezitare in seria monumentelor specifice lui Petru Rares, adica aduna acele noutati proprii acestei vremi integrate tipului deja efinit in vremea exceptionalei dezvoltari de sub domnia Sfantului Stefan cel Mare. Astfel pridvorul isi gaseste o frapanta asemanare cu acela de la Moldovita; boltirea de asemenea, procedeaza din aceleasi principii constructive ca si la Moldovita, dar solutiile sunt mai simple - am spune mai modeste - asa cum se cuvenea la o ctitorie boiereasca prin comparatie cu una domneasca. Pana si etajarea camerei mormintelor si amenajarea tainitei in nivelul superior,

comunicand printr-o scara in mel cu gropnita propriu-zisa, este asemanatoare. In mod asemanator ancadramentele de piatra profilata - usi si ferestre- fac parte din ceasi familie- gotice, contaminate de elemente de Renastere, dar sunt mai putine si mai rare decat la celelalte doua ctitorii domnesti - Probota si Moldovita. Doar pictura, desi nu a dispus de celeasi spatii si intinderi, s-a inscris la un nivel tot a tat de spectaculos ca si al celorlalte doua ctitorii mai sus amintite, daca nu chia chiar depasind intrucitva pe aceea Moldovitei. Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Aici apare, pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis si o incapere noua la etaj numita tainita, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se patrunde in pronaos, iar, mai departe, in camera mormintelor si naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, exceptionala sculptura in lemn. Ordonanta iconografica, in liniile ei mari, este aceea traditionala, canonica. Analizele comparative inca nu au ajuns la stadiul sa permita sesizarea tuturor nuantelor de limbaj simbolic, dar pare ca logofatul Teodor Bubuioc nu ar fi avut nimic special de spus posteritatii, cum de exemplu au avut Luca Arbore, cel nedreptatit si reabilitat simbolic de nepoate sa, Ana, cu ajutorul zugravului Dragos Coman pe peretii ctitoriei sale, sau logofatul Tautu, cel care a tinut sa-si afirme culura, gustul si prestigiul, punand sa i se ridice un paraclis de curte unic prin originalitatea formelor si bogatia podoabei sculptate.

Manastirea Putna
Despre Manastirea Putna se stie ca este prima ctitorie a lui Stefan cel Mare. Mai mult, domnitorul a vrut ca ea sa fie locul de vesnica odihna. Astfel, la fel ca Bogdan I si Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare a dat ctitoriei sale menirea de necropola domnesca. Prin numeroasele danii facute, Domnitorul Stefan cel Mare si-a aratat pretuirea fata de biserica. Asa cum a fost consemnat in letopisetele Putna I si Putna II, domnitorul a pus piatra de temelie in luna iulie 1466. Construirea bisericii a durat trei ani, dar zidurile de incinta nu au fost insa inaltate decit in 1481. Sfintirea bisericii a fost facuta in anul 1470 pe 8 septembrie. Este foarte posibil ca manastirea sa fi suferit si unele modificari in 1484, in urma unui incendiu. Putnei i-au fost daruite de catre ctitorul ei o cadelnita din argint, avand o mare valoare aristica, cateva cruci de mana, printre care una sculptata in lemn de chiparos precum si icoane de o mare frumusete artistica.Fara indoiala Biserica Manastirii Putna a fost monumentala, mesterii si .zugravii intrecindu-se in iscusinta.

Despe frumusetea sa, pomeneste cronicarul Ion Neculce in scrierile sale.Din fortificatiile manastirii lui Stefan cel Mare singura ramasita este Turnul tezaurului. Ridicat potrivit pisaniei in anul 1481 si conceput cu doua etaje, avind deasupra ultimului cat o terasa incinsa cu un parapet crenelat, descoperit, azi poarta un acoperis ascutit. Lumina partrunde printre ferestrele inguste, decorate cu chenare din piatra cioplita intr-o maniera laica amintind de goticul tirziu. Turnul intrarii, compus dintr-un parter strabatut de un gang si un etaj boltit prevazut cu metereze apartine veacurilor XVII-XVIII.

Arhitectura
Interiorul bisericii cuprinde cinci incaperi (pridvor, pronaos, incaperea mormintelor, naos si altar) care apartin, cu siguranta planului original. Cele doua intrari dispuse pe laturile de sud si de nord ale pridvorului fac posibil accesul in biserica. Un chenar de influenta gotica, deosebit de interesant realizat, sustine usa de la intrarea in pronaos. Zidurile sale adapostesc mormintul Domnitorului Stefan cel Mare. Frunze de stejar, tulpine indoite ce alcatuiesc patru medalioane in forma de inima si capul de bour decoreaza lespedea funerara depusa intr-o nisa din incaperea mormintelor. La Putna au mai fost inmormintate ultima sotie a domitorului - Maria Voichita -, cea de-a doua sotie - Maria de Mangop - avind o lespede funerara de influenta orientala, precum si cei doi fii ai lui Stefan cel Mare - Petru si Bogdan. Actuala cladire se datoreaza veacului al XVII-lea fiind modificata ulterior in 1757 si la inceputul veacului nostru. Cu toate transformarile aduse, manastirea isi pastreaza neschimbat aspectul de cetate, atit de caracteristic marilor asezaminte manastiresti moldovenesti.

Manastirea Arbore
In anul 1503 Luca Arbore (Portar al Sucevei) isi inalta cu ajutorul domnului sau o biserica in satul ce-i poarta azi numele. Constructia a fost inceputa in a doua zi a lunii aprilie si a fost terminata in acelasi an, pe 29 august. Biserica poarta placa comemorativa dedicata Sfantului Ioan Botezatorul. In 1523 "in luna lui aprilie, in cetatea Harlaului, Stefan Voda (Stefanita Voda) au taiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic sa-l fi aflat cu hiclenie" (Grigore Ureche). Asa a sfarsit Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Stefan cel Mare, sfetnicul de seama a lui Bogdan al III-lea, tutorele lui Stefanita Voda.

Arhitectura
Conceputa si construita intr-o forma simpla, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, te uimeste prin marea sa stilizare. Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un lat arc semicircular, delimiteaza in exterior, pe fatada apuseana, o mare nisa, destinata, se pare, lacasului clopotelor. Mesterii lui Arbore au realizat pereti drepti, cu imense suprafete netede, au

introdus calote in naos si pronaos eliminind semicilindrul initial. Arcadele joase, fara spirale, pantele si sistemul de arce modovenesti, toate confera bisericii proportii elegante, dovedind o constructie de o mare valoare. La scurt timp dupa terminarea lucrarilor de la Arbore, la 8 septembrie, aceiasi mesteri au ridicat si la Reuseni pe locul unde se spune ca a fost taiat capul lui Bogdan Voievod - ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare - aidoma bisericii de la Arbore. Dupa 38 de ani de la ridicarea bisericii Arbore, la initiativa Anei - sora lui Arbore - mai precis in anul 1541, se va realiza ansamblul de pictura interioara si exterioara.

Pictura
Ceea ce impresioneaza in mod deosebit in pictura bisericii este calitatea ei decorativa, coloritul cald si luminos, ritmul si eleganta extrema a siluetelor. Intreaga pictura emana un aer de sinceritate, fiind unul dintre cele mai laice fenomene din arta medievala moldovenesca. Autorul principal al picturii - Dragos Coman - din Iasi, nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Si iata ca acest lucru se vede prin spontaneitatea picturii, prin transparenta culorii, aidoma unei acuarele, in constructia siluetelor care au uneori gesturi si atitudini necanonice. Nu putem sa nu remarcam tema din interiorul bisericii Cavalcada imparatului Constantin zugravita la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, si Marea rugaciune de la abside. Zugravul de la Arbore, ingenios, a mai adaugat pe fatada de sud o noua Rugaciune. A plasat aceasta rugaciune in dreapta usii spre a face, in mod simbolic - pandant scenei Asediului pictata in stinga usii. Printre sfintii zugraviti figureaza Ioan cel Nou, iar in fruntea lor, caz unic in iconografia bizantina, imparatii Constantin si Elena, considerati, dupa cum se stie, inca din veacul al XV-lea, printre marii protectori ai Moldovei.

Manastirea Bogdana
Inceputurile manastirii si ale bisericii Sfantul Nicolae se pierd in negura vremurilor, in perioada de constituire a statului feudal moldovean. De-a lungul vremii, acest monument arhitectural de o frumusete aparte a indeplinit un rol istoric, religios si cultural deosebit. In ciuda intemperiilor vremii, biserica a rezistat peste veacuri cotropirilor tatare si turcesti, jafurilor, razboaielor si dominatiei hasburgice, constituind de-a lungul timpului o garantie a spiritului national romanesc. Daca in Transilvania prima manastire a fost Hodos (Bodrog), amintita in 1117 intr-o scrisoare a regelui Bela al III-lea, iar in

Tara Romaneasca manastirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a lui Negru Voda, in Moldova avem manastirea Sfantul Nicolae, ctitorita de Bogdan I. Monument de arhitectura, biserica Sfantul Nicolae a fost zidita, de voievodul Bogdan Voda (1359-1365), ca multumire adusa lui Dumnezeu pentru izbanda in lupetele ce le-a purtat pentru a pune bazele unui stat liber si independent la rasarit de Carpati, in Tara Moldovei. Acest sfant locas de inchinare avea sa-i fie si necropola atat lui, cat si urmasilor familiei sale, aici fiind ingropati domnitorii Moldovei pana in timpul lui Alexandru cel Bun, dar si rudele familiilor domnitoare. In 1775, cand nordul Moldovei a fost ocupat de hasburgi, manastirea a fost desfiintarta, iar biserica Sfantul Nicolae a ramas biserica episcopala pana in 1782, cand episcopia a fost transferata la Cernauti. Prin mutarea episcopiei la Cernauti, in 1782, biserica Sfantul Nicolae a fost transformata in biserica parohiala, de mir, o parte din chiliile existente in jurul bisericii au fost demolate, iar o alta parte transformate in grajduri pentru caii garnizoanei austriece stationata aici.Dupa 1918, cand Bucovina a fost eliberata, manastirea Bogdana nu a mai fost reinfiintata, iar biserica Sfantul Nicolae a ramas biserica parohiala pana in ultimile decenii ale secolului XX-lea cand a fost inchisa de regimul comunist, fiind considerata monument istoric. Manastirea a fost redeschisa la 6 Decembrie 1992, cand a fost instalat, primul staret al manastirii de dupa 1775, in persoana arhimandritului Teodor Pavlo. In anul 1996 staretul Teodor s-a mutat la cele vesnice, in locul sau fiind ales parintele arhimandrit Iustin Dragomir. Noul staret a accelerat ritmul lucrarilor in curs de desfasurare si a inceput unele noi, astfel ca in 1996 a fost inlocuita catapeteasma degradata din lemn de tei a bisericii Sfantul Nicolae cu una noua din lemn de stejar si a inceput constructia unui corp de chilii cu arhondaric, terminat in 1998. Tot in 1998 a fost terminata si acoperita cu tabla de cupru, noua biserica, cu hramul Sfantul Leontie.

Arhitectura bisericii Sfantul Nicolae: Biserica Sfantul Nicolae este prima constructie
religioasa de piatra din Moldova, pastrata in forma ei originala, nealterata pana astazi, fiind considerata un adevarat document de nastere a arhitecturii Moldovei. Biserica Sfantul Nicolae aminteste de zbuciumatele vremuri legate de intemeierea statului feudal moldovean si constituie expresia unei admirabile sinteze artistice intre arhitectura romanica, gotica si bizantina. Dispozitia generala a planului prezinta caracteristicile basilicii romanice cu cor si cu absida. Tendinta de a frange unele arcuri si bolti sunt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spatiului interior in altar, naos, pronaos si pridvor.

Pictura bisericii Sfantul Nicolae. Istoricul afisat in biserica consemneaza ca, probabil primul strat de pictura dateaza din primele decenii ale sec. XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun. In timpul voievodului Alexandru Lapusneanu, in anul 1558, se inregistreaza un nou strat de pictura. Un Alexandru Lapusneanu trelea strat de pictura

ar fi din anii 1745-1750, in timpul episcopului Iacob Putneanul. Frescele ajunse in aceasta ultima faza sunt acoperite cu o pictura realizata in tempera, de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi in anul 1880. In tabloul votiv, pictat in naos, Alexandru Lapusneanu alaturi de Bogdan I si de Alexandru cel Bun, se afla si Stefan cel Mare, dovada a executarii picturii in timpul sau.

Mormintele.
Alegerea bisericii Sfantul Nicolae ca loc de odihna a domnitorilor este dovada incontestabila a primei biserici de piatra din Moldova. Astfel, in naos se afla 7 morminte. Primul mormant, in coltul sud-estic al naosului este al lui Bogdan I. Pe aceasi latura a naosului este inmormantat si Latcu Voievod. In apopierea mormintelor lui Bogdan I si a lui Latcu este un mormant cu inscriptia lespezii funerare stearsa, fiind amplasat la nivelul pardoselii si nu deasupra ca celelalte. Dupa dimensiunea pietrei funerare se presupune ca aici a fost inmormantata o femeie, poate chiar Maria sotia lui Bogdan I sau Ana, sotia lui Latcu. Pe de alta parte istoricul Stefan Gorovei sustine ca acest mormant apartine lui Petru I, acesta nefiind inmormantat la Probota. El isi argumenteaza opinia prin faptul ca la Radauti, pana la Alexandrul cel Bun, erau inmormantati voievozii conform succesiunii lor la tron, astfel ca dupa Bogdan I si Latcu urma Petru I, deci mormantul acestuia urmand celui lui Latcu. Langa peretele nordic sunt 4 morminte ale lui Stefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun si Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. In pronaosul bisericii, se afla 3 morminte. Pe latura nordica se afla mormantul Doamnei Stana, sotia lui Bogdan al III si mama lui Stefanita Voda si mormantul Anastasiei fiica lui Latcu. Inaintea usii pronaosului se afla piatra de mormant a episcopului Ioanichie, mort in 1504.Sfantul Ierarh Leontie. Tot in pronaosul bisericii se afla si moastele Sfantului Ierarh Leontie. Sfantul Leontie s-a calugarit la Manastirea Bogdana sub numele de Lavrentie, iar mai tarziu, primind harul preotiei, s-a retras in codrii Radautilor, unde a ridicat o biserica din lemn cunoscuta sub numele de Schitul lui Lavrentie sau Schitul Laura, una din cele mai vechi sihastrii din Nordul Moldovei. In timpul domniei lui Alexandru cel Bun el devine ierarh al Episcopiei de Radauti. Dupa un timp nu prea indelungat s-a retras din scaunul episcopal, reintorcandu-se la sihastria sa de pe Valea Putnei, unde a imbracat Marea Schisma monahala sub numele de Leontie. Murind la scurt timp dupa aceasta, a fost inmormantat de ucenicii sai in biserica de lemn a schitului Laura. Moastele Sfantului Leontie, inzestrate de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, au fost mutate in catedrala episcopala de la Radauti. Manastirea Bogdana prin activitatea culturala desfasurata aici, inca de la intemeierea ei in primii ani ai constituirii statului feudal moldovean, prin scoala manastireasca si apoi prin tipografia ale carei carti au ajuns in Maramures si Ardeal si prin atelierele manastirii, s-a dovedit a fi un adevarat centru cultural, contribuind la mentinerea unitatii de neam, de limba si credinta a romanilor. Prin calitatile artistice, arhitecturale si decorative, manastirea Bogdana este astazi unul din monumentele reprentative ale patrimoniului artistic si cultural ale Romaniei, fiind inclusa in patrimoniul UNESCO, dovedind o veche si adanca traire a neamului nostru cu Divinitatea.

Manastirea Dragomirna

Printre blandele coline ale Bucovinei, in apropiere de fosta capitala a Moldovei si resedinta a mitropolitilor, printre dealuri mult impadurite se afla Manastirea Dragomirna. Vestita ctitorie a marelui mitropolit si distins carturar Anastasie Crimca, se inalta aici de peste veacuri ca o marturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinta si dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri. Focar de spiritualitate crestina si de veche cultura in trecutul romanesc, Manastirea Dragomirna este renumita nu atat prin vechimea sa, ci mai ales prin originalitatea stilului, prin eleganta si sobrietate, astfel ca in fata maretiei ei ramane uimit atat evlaviosul inchinator cat si istoricul sau omul de cultura, venit sa citeasca in vechimea zidurilor evolutia spiritualitatii romanesti. Numele manastirii vine de la mosia Dragomiresti, daruita in anul 1587 de Petru Schiopul tanarului ostas Ilie Crimca - viitorul monah Anastasie - pentru o slujba facuta acestuia in timpul navalirilor cazacesti. Fiu al negustorului sucevean Ioan si a cneaghinei Cirstina, Crimca renunta la cele pamantesti si imbraca haina monahala la Manastirea Putna. Pentru ravna sa de a-si plivi ogorul sufletului dupa "Vietile Sfintilor", neprecupetind nici o osteneala de a adanci talcul cartilor sfinte, in scurt timp, Anastasie Crimca este numit arhimandrit si egumen la Manastirea Galata (1588). Nu mult dupa aceea, in anul 1600, este ales episcop de Radauti si cu ocazia intrarii lui Mihai Viteazul in Moldova, ii depune acestuia juramant de credinta. Va ajunge apoi episcop de Roman (1605), iar din 1607 pana in 1629 pastoreste Mitropolia Moldovei si Sucevei. Moare in 1631. Biserica mare, ce se ridica intre ziduri de cetate plutind ca o nava printre brazi unduitori e "inalta si ingusta ca o frumoasa cutie de sfinte moaste" incat "vederea ei e o uimire de bucurie" (Nicolae Iorga) si totodata "cel mai maret altar de rugaciune si mangaiere ridicat vreodata de vreun ierarh pe pamant romanesc" (arhimandrit Ioanichie Balan). Are un plan dreptunghiular, mult alungit, fara abside laterale si constituie pentru ctitor "un titlu vecinic de glorie" pentru ca nimeni inainte de el nu a indraznit sa ridice un edificiu de 42 de metri inaltime pe o baza de doar 9,60 metri. Biserica este inconjurata pe la mijloc de un brau torsada, care imparte fatadele in doua registre. Ca element arhitectural, braul apare pentru prima data in Tara Romaneasca la manastirea Curtea de Arges, cu deosebirea ca acolo impletirea este continua si in acelasi sens, iar la Dragomirna e intrerupta si alternativa. Incepand cu biserica de la Dragomirna, braul devine un element des utilizat in arhitectura moldava. Dogmatic, braul aminteste de Sfanta Treime sau de cele trei virtuti crestine: credinta, nadejdea si dragostea. Braul are insa si o semnificatie istorica. Mitropolitul ctitor, traitor al unirii

lui Mihai Viteazul, lasa astfel un testament, indemnand romanii din cele trei tari sa pastreze unitatea de credinta ortodoxa, daca cea politica nu a dainuit. Turla bisericii incununeaza intregul ansamblu, ca element aparte, ca o emblema. Are o forma octogonala si este asezata pe trei baze, cea de jos patrata si celelalte doua stelate in douasprezece colturi. Patru dintre fetele octogonului sunt strapunse de cate o fereastra cu ancadrament gotic, iar celelalte patru fete sunt sprijinite de cate un contrafort; acoperisul are forma de clopot. Se distinge aici si braul din toruri rasucite, dintre care unele sunt netede si altele sculptate marunt. Restul spatiului este decorat cu placi cu motive geometrice si rozete stilizate, "trandafirasi din piatra inflorind darnic orice coltisor" (Nicolae Iorga) si contrasteaza cu sobrietatea zidurilor.

Bibliografie
www.infotravelromania.ro
www.wikipedia.org www.google.ro