Mănăstirea Horezu (Hurezi)

Coordonator:

Masterand:
Emil Cărămidaru
  Istorie

 Între anii 1690-1697 s-a construit mănăstirea Hurezi sau

Horezu (jud. Vâlcea), cea mai remarcabilă realizare a artei
brâncoveneşti şi cel mai vast ansamblu din arhitectura
medievală din Ţara Românească, având, pe lângă biserica
principală, cu hramul Sfinţii Împăraţi, câteva schituri, un
paraclis şi o bolniţă. Intenţionând să devină necropolă pentru
familia sa şi un însemnat centru cultural, domnitorul-ctitor a
înzestrat-o cu numeroase danii: moşii, vii, mori, odoare, scutiri
de dări etc.
 Mănăstirea este construită pe valea râului Românii de Jos,
în satul care la acea vreme se numea Hurezi (actual Românii
de Jos), nume care ulterior a fost luat de târgul de peste deal,
actualul oraș Horezu, într-un colț pitoresc sub munții
Căpățânii, unde singurătatea și liniștea sunt tulburate doar de
strigătul huhurezilor, pasărea care a dat și denumirea locului.
La data întemeierii exista în vecinătatea Hurezilor un schit, al
cărui ctitor rămâne necunoscut. Satul se afla în domeniul
Brâncovenilor încă înainte de urcarea pe tron a întemeitorului
mănăstirii actuale.
 Profitând de liniştea de la hotarele ţării de care a avut
parte la început, în al doilea an (1690) al domniei sale
Constantin Brâncoveanu punea temelia mânăstirii Hurezi, care
pe bună dreptate era socotită crăiasa ctitoriilor sale, şi una
dintre cele mai minunate zidite cândva pe plaiurile româneşti.
 Fără preget au lucrat vreme de 7 ani la această vestită
mănăstire meşteri zidari, pietrari, dulgheri şi zugravi, sub
privirea neadormită a iscusitului urzitor care a fost meşterul
Manea, dar sfârşitul a fost isvodirea unui lăcaş neasemuit de
frumos.
 Minunatul pridvor al bisericii cu stâlpi lucraţi cu o mare
bogăţie şi podoabă, chenarele cu flori săpate în piatră de la uşa
mare şi ferestre, chiliile şi arhondaricele rezemate pe stâlpi cu
multă măiestrie, zidurile tari străjuite de turnuri şi porţi
ferecate, zugrăveala bisericii împodobită cu sfinţi şi icoane
după orânduiala cea veche a erminiei atonite fac din Horezu o
cetate a evlaviei ortodoxe fără seamăn de înălţătoare.
 “O mănăstire, albă, singuratică, ascunsă departe, în
regiuni de păduri mai verzi şi mai dulci ca oricare altele în
ţară. Perfectă e forma bisericii sale, albă ca zăpada,
rândurile de stâlpi care-i înconjură liniştita curte. Un farmec
şi o taina o înfăşura, cum n-am mai simţit aiurea. Sobre-i
sunt sculpturile, dar o armonie de nedescris îi face liniile
frumoase şi o pace ca aceea străbate locul, încât aici am
simţit de parca aş fi găsit cu adevărat casa odihnei…”
 “Clădirea alcătuieşte un dreptunghi în jurul bisericii, trei
laturi sunt alcătuite de o îndoită colonadă, un rând peste altul,
cel de sus formând un cerdac deschis mergând de jur
împrejurul întregului. In dosul acestor stâlpi sunt chiliile
maicilor : mici bolţi, odăi mici, date cu var, umile şi tăcute…
Largă e biserica, nobilă în linii, bogată în sculptură, având în
frunte un vast pridvor acoperit care se sprijină pe stâlpi de
piatră bogat sculptaţi. Ca şi interiorul clădirii, acest pridvor e
împodobit peste tot cu fresce, de o concepţie lipsita de artă si
de un desen arhaic, dar armonioase, culoarea fiind îmblânzită
de trecerea vremii. Inăuntru, biserica e înaltă, întunecoasă,
mistică, zugrăvită întreagă cu sfinţi ciudaţi la faţă, care se uită
fix la tine ca şi cum s-ar mira că sunt tulburaţi din singuratica
lor tăcere şi pace.Multe comori zac între aceste ziduri: vechi
icoane, lespezi de mormânt în ruină, o catapeteasmă minunat
săpată, aurită şi zugrăvită cu o neasămănata îndemănare,
toate culorile fiind vestejite şi armonizate de meşterul tuturor
artelor, Timpul”.

 Marie Queen of Rumania, My country, 1916.

 Vodă Brâncoveanu zidi aici şi un frumos paraclis, iar
mănăstirea fu făcută stavropighie, aşa că nimeni nu se putea
amesteca în ocârmuirea ei; apoi fu înconjurată ca o adevărată
lavră atonită, de alte schituri: al Sfântului Ioan Botezătorul, al
Sfinţilor Apostoli, al Sfântului Întâiului Mucenic şi Arhidiacon
Ştefan, al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. A fost în
gândul fericitului ei ctitor, ca această aleasă între ctitoriile sale
să-i fie loc de îngropare pentru el şi pentru tot neamul lui, dar
altele au fost judecăţile dumnezeeşti şi numai fiica lui, domniţa
Ancuţa, şi-a făcut lăcaşul cel de veci la Hurezi.
 Mormântul a rămas nefolosit deoarece, așa cum bine se
știe, domnitorul român a fost mazilit și executat la Înalta
Poartă în 1714. Rămășițele sale au fost prezumat recuperate de
văduva sa, Marica, și îngropate la Biserica Sfântul Gheorghe
Nou din București.
  Pajura de piatră
 La prima vedere, mănăstirea seamănă cu o pajură albă, cu
aripile întinse, gata să își ia zborul. Turnul-clopotniță îi este
capul, iar lateralele par aripi, cu penajul striat de tâmplăria
geamurilor. Codrii din jur îi sunt cuib, iar munții de deasupra,
teren de vânătoare.
 Poarta mănăstirii a rămas aceeași de pe vremea
Brâncoveanului, din lemn masiv, ferecat în fier gros. Dincolo
de ea, ți se dezvăluie biserica mănăstirii, ca o nestemată,
apărată de fantastica pasăre domnească.
 Proporțiile și echilibrul formelor ansamblului de la
Horezu i-au făcut să ofteze pe arhitecți și pe istoricii de artă.
Despre această mănăstire, bizantinologul francez Charles
Diehl spunea că este cea mai frumoasă din toată România.
  Arhitectura
 Întreg ansamblul arhitectural de la Mănăstirea Hurezi este
organizat pe principiul simetriei. De sus, acesta se înscrie în
formă de cruce greacă, cu patru biserici în cele patru puncte
cardinale şi biserica mare în centru. La răsărit se află biserica-
bolniţă, ridicată de Doamna Maria; la miazăzi, biserica
Sfinţilor Îngeri ridicată în satul Romani; la apus, Schitul
Sfântul Ştefan, iar la miazănoapte, este schitul Sfinţii Apostoli.
 Biserica mare este înconjurată de chilii şi de casa pentru
folosinţa voievodului şi a familiei, pe axul est-vest „paraclisul
domnesc – în fapt, al şaselea locaş de închinare –, cu silueta
lui zveltă, i se adaugă ca o floare albă la subsuoara unei
răstigniri”. Intrarea în biserică este precedată de un pridvor
amplu, cu arcade sprijinite pe coloane torsadate, de piatră,
decorate bogat, cu capiteluri şi balustrade traforate.
 Ancadramentul portalurilor şi al ferestrelor este ornamentat
cu reliefuri cu decor vegetal, zoomorf, antropomorf.
 Biserica principală

 Construită între 1690 și 1693 pe un plan trilobat, biserica

Sfinții Împărați Constantin și Elena dezvoltă modelul Bisericii
episcopale a Mănăstirii Curtea de Argeș în sensul unor forme
mai elansate și prin adăugarea unui pridvor tipic stilului
brâncovenesc, cu arcade susținute de zece coloane de piatră,
împodobite cu ornamente tipice Renașterii târzii. Fațadele sunt
decorate cu panouri dreptunghiulare și firide ornamentale cu
cercuri. Ancadramentul ușii de intrare este din marmură
sculptată, pisania conține stema Țării Românești și pe cea a
familiei Cantacuzino.
 Biserica adăpostește un deosebit de valoros ansamblu de
pictură murală, executat între anii 1692 și 1694 de meșteri
greci, precum și de meșterii zugravi români Andrei, Stan,
Neagoe și Ioachim.
 Pe lângă scenele religioase se află, în pronaos, o galerie de
portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și ale Cantacuzinilor.
Ciclul începe cu portretul lui Datco din Brâncoveni, boier care
a trăit la începutul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea
cel Bătrân și postelnicul Constantin Cantacuzino, culminând
cu tabloul votiv care-i reprezintă pe membrii contemporani ai
familiei Brâncoveanu.
 Catapeteasma monumentală, din lemn de tei sculptat și
poleit, precum și candelele de argint sunt donate de Doamna
Maria Brâncoveanu. În posesia mănăstirii se află și alte
valoroase obiecte de cult, în mare parte danii din timpul
întemeierii bisericii: picturi, sculpturi în piatră și în lemn.
 Icoana de aur

 La Mănăstirea Hurezi, ctitoria Sfântului Constantin

Brâncoveanu de la Romanii de Jos – Horezu, judeţul Vâlcea,
se află o icoană considerată făcătoare de minuni, care
reprezintă scena „Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim -
Duminica Floriilor”. „Această superbă piesă a artei
brâncoveneşti face parte din cele 29 de icoane - prăznicar,
clasate în patrimonial cultural naţional mobil, în categoria
juridică „Tezaur”. Clasarea în această categorie s-a făcut de
către Ministerul Culturii, la propunerea Direcţiei Judeţene
pentru Cultură Vâlcea, în anul 2004. În prezent, Mănăstirea
Hurezi deţine un număr de 77 de piese clasate în Tezaur”.
 Cultura scrisă la Horezu
 La Mănăstirea Horezu s-au zămislit scrieri, s-au copiat
cărţi, s-au realizat lucruri deosebite în planul culturii şi al
devenirii spirituale.
 Iubitor şi protector al culturii, exponent primordial al
„Renascentismului romanesc”, Constantin Brâncoveanu
încredinţează, spre administrare, ctitoria sa de la Hurezi unui
distins cărturar şi desăvârşit caligraf. Este vorba despre Ioan
Arhimandritul. Bun gospodar, recunoscut om de cultură al
timpului, ajuns egumen al Mănăstirii Horezu, Ioan lucrează
pentru scrierea şi tipărirea unor cărţi importante. Un exemplu
este „Adunarea slujbei a Adormirii Născătoarei de
Dumnezeu…”, tipărită la Râmnic „ cu toată cheltuiala prea
cuviosului kir Ioan Arhimandritul sfintei Mănăstiri Hurezu”.
 Cartea la care a ostenit egumenul mănăstirii brâncoveneşti
este o realizare artistică deosebită, având textul în slavoneşte şi
explicaţiile în româneşte.
 Biblioteca

 În anul 1708, Constantin Brâncoveanu și-a transferat

biblioteca la Mânăstirea Hurezi, poruncind să se scrie pe
frontispiciul ei: „Biblioteca de hrană dorită sufletului, această
casă a cărților îmbie spre înțeleaptă îmbelșugare”.
 În această bibliotecă se găsesc cărți apărute la Londra,
Paris, Amsterdam, Koln sau Roma, cu foarte diverse teme de
istorie sau drept, matematică și astronomie, teologie sau
literatură.
 Domnitorul intenționa să transforme complexul monahal
de la Hurezi într-o mare instituție culturală, poruncind ca toate
cele cinci tipografii domnești să trimită câte un exemplar din
fiecare volum tipărit bibliotecii de la Hurezi.
 Aici a înființat domnitorul vestita bibliotecă, rămasă peste
veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin
Brâncoveanu, care mai numără în prezent aproximativ 4000 de
volume.
 Catalogul bibliotecii întocmit la 1791 arată ca aceasta
dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tipărită și
46 de manuscrise.
 De remarcat este că dintre acestea 115 volume erau scrise
în limba română.
 Concluzii
 Mănăstirea Hurezi este cel mai vast şi cel mai dezvoltat
ansamblu monastic din Ţara Româneasca. Prin elementele de
ordin arhitectural şi artistic este un unicat nu doar în
arhitectura româneasca, ci şi în cea a sud-estului Europei, o
sinteză post-bizantina, fidelă tradiţiei ortodoxe, edificata atât
după principiile ordonatoare ale Renaşterii italiene cât şi după
tipicul marilor mănăstiri de la Muntele Athos.
 Hurezii pun în evidentă un program complex, nou,
niciodată reluat în Ţara Româneasca, conceput potrivit unor
trasee regulatoare renascentiste, după o axă orientată est-vest,
cu o incinta principală de plan dreptunghiular - în centrul
căreia se află “Biserica mare”, catholiconul - şi patru schituri
subordinate ansamblului major, amplasate în afară incintei
mari, spre cele patru puncte cardinale.
 În epoca, Hurezii devin un mare centru artistic în jurul
căruia s-a născut “stilul brâncovenesc”, model de referinţă, cu
o mare varietate de interpretări, până după 1800.
 Mânăstirea Hurezi este considerată unul din cele mai
importante complexe monahale din Oltenia și cel mai
armonios și mai fin exemplar de arhitectură românească.
Exemplu reprezentativ al artei epocii brâncovenești, ansamblul
de la Hurezi este singurul monument din Oltenia aflat în
patrimoniul UNESCO din 1993.
 Complexul arhitectural înscris pe Lista Monumentelor
Istorice cuprinde Biserica mare “Sf. Împărați Constantin și
Elena” (VL-II-a-A-09894.01), Paraclisul “Nașterea Maicii
Domnului” (VL-II-a-A-09894.02), Palatul Domnesc (VL-II-a-
A-09894.03), Trapeza (VL-II-a-A-09894.04), turn poartă-
clopotniță (VL-II-a-A-09894.05), corpuri de chilii – laturile de
nord, vest și sud (incinta I-a, VL-II-a-A-09894.06), zid de
incintă (VL-II-a-A-09894.07), fântână (VL-II-a-A-09894.08)
și clădiri anexe (incinta a II-a, VL-II-a-A-09894.09).
 Motivele pentru care se consideră că bunul îndeplineşte
criteriile de patrimoniu cultural:
 Criteriul I. Complexul Mănăstirea Horezu reprezintă o
capodoperă a stilului brâncovenesc, o excelentă sinteză artistică. Se
remarcă prin puritate şi echilibru arhitectural, prin bogăţia de
ornamente sculptate, prin viziunea compoziţională de inspiraţie
religioasă, prin portretele votive şi elementele decorative pictate.
 Criteriul II. Mănăstirea Horezu a constituit un important şi
înfloritor centru de cultură. Şcoala de pictură de la Horezu a marcat
pictura românească a secolului al XVIII-lea (pictura murală şi de
icoane). Reprezentanţii acestei şcoli au lucrat atât în Valahia, cât şi
în Transilvania. Biblioteca mănăstirii a avut, la rândul său, un rol
cultural important în întreg spaţiul ortodox.
 Criteriul III. Prin arhitectura, sculptura şi pictura sa, Mănăstirea
Horezu constituie unul din cele mai reprezentative monumente ale
epocii brâncoveneşti, perioadă de mare înflorire culturală în Valahia.
Este cel mai vast şi somptuos complex monahal din cele ridicate în
sud-estul Europei la sfârşitul secolului al XVII-lea.
 Bibliografie

 ***Constantin Brâncoveanu şi contribuţia lui la sporirea patrimoniului

cultural, educaţional, spiritual şi social-filantropic al Ţării Româneşti în
contextul european al veacului al XVIII-lea, coordonatori: pr. prof. univ. dr.
Ioan Moldoveanu şi pr. prof. univ. dr. Mihai Săsăujan, Editura Basilica,
Bucureşti, 2014.
 IONESCU, Ștefan, Epoca brâncovenească. Dimensiuni politice.
Finalitate culturală, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1981.
 https://patrimoniu.ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-
unesco
 http://www.monumenteoltenia.ro/manastirea-hurezi-valcea
 http://www.cimec.ro/Monumente/UNESCO/UNESCOro/Album/Horezu