ELEMENTE DE

ARHITECTURĂ
SOCIALISTĂ DIN
BUCUREȘTI
 ARHITECTURA- INSTRUMENT DE
PROPAGANDĂ
Arhitectura, în perioada socialistă ( între 1948 și 1989), a fost folosită ca un instrument
de propagandă, de reprezentare, un instrument care să identifice un spaţiu cucerit, cum
erau România sau Europa de Est, să îl identifice cu spaţiul-mamă, Uniunea Sovietică.  
În arhitectură, realismul socialist s-a manifestat prin două stiluri :
1. „clasicismul socialist”, extrem de vizibil, prin Universitatea de stat „Lomonosov”
din Moscova, fiind inspirat de clasicismul „zgârie-norilor” americani, ce
trebuia „depășit” de „arhitectura socialistă”. Casa Presei libere se încadrează în acest
stil arhitectural.
2. „utilitarismul”, care a produs sute de mii de blocuri strict funcționale, în vederea
urbanizării și industrializării țării. 
 Elemente de arhitecturĂ ANALIZATE
I. Palatul Ministerului de Interne
II. Casa Presei Libere
III. Statuia lui Lenin din București
IV. Statuia lui Stalin din București
V. Sala Palatului
VI. Palatul Parlamentului
VII.Bulevardul Unirii, București
Începutul „modernizării”
Odată cu începutul anilor 1950, au apărut primele blocuri de tip sovietic, cu toate
că specialiștii au fost reticenți la început cu privire la procesul de mutare a cetățenilor
de la sate la orașe. 
Mare parte din obiectivele cu specific sovietic din București au fost gândite de
arhitectul Horia Maicu. Acesta a fost trimis la Moscova pentru „a se specializa”, iar de
acolo a adus primul mare proiect pentru București: Casa Scânteii, o copie aproape fidelă
a Universităţii Lomonosov din capitala fostei URSS. A trasat schițele Sălii Palatului,
Monumentului Eroilor din Parcul Carol şi a modificat faţada Teatrului Naţional. Astfel,
amprenta lui avea să apară în mai toate colţurile capitalei.
În multe oraşe, inclusiv București, centrul a fost remodelat pentru a deveni spațiu
în vederea viitoarelor defilări. Sub pretextul modernizării, sediile instituţiilor centrale au
fost demolate şi înlocuite cu altele, cu o nouă arhitectură.
În anii '50 în București au fost demolate statuile regelui Carol I şi a premierului
din timpul său, Ion C. Brătianu. Mai mult decât atât, au fost şterse de pe Arcul de
Triumf, chipurile suveranilor Unirii, Ferdinand şi Maria. Hipodromul, considerat spaţiu
elitist de origine aristocratică, a fost demolat, iar în locul său a apărut aşa-numita „Casă
a Scânteii”, după numele oficiosului Partidului Comunist, „Scânteia” care îşi avea
sediul acolo. Tot în acel loc se aflau şi birourile care se ocupau cu minuţiozitate de
cenzură.
Începând cu anii 1980 după vizitele lui Nicolae Ceauşescu în China şi Coreea de
Nord, situaţia s-a agravat. Bucureştiul a fost realmente „desfigurat”. Extrem de multe
locuințe și obiective istorice au fost demolate cu sânge rece pentru a face loc noilor
clădiri ce urmau să arate grandomania dictatorului.

HORIA MAICU
PALATUL MINISTERULUI DE INTERNE
 SCURTĂ PREZENTARE
Palatul Ministerului de Interne, aflat în Piața Revoluției, este o clădire impunătoare construită între
anii 1938 și 1950.
Edificiul are o însemnătate istorică aparte, deoarece a fost sediul Comitetului Central al Partidului
Comunist Român, iar, de la balconul poziționat deasupra intrării în clădire a ținut Nicolae Ceaușescu,
liderul comunist al României, ultimul discurs pe 21 decembrie 1989. 
Acesta încerca să potolească populația în urma agitațiilor de la Timișoara. A doua zi, de pe
acoperișul acestei clădiri a decolat elicopterul cu soții Ceaușescu la bord, care doreau să fugă de revoltă.
NICOLAE CEAUȘESCU ADRESÂNDU-SE
MULȚIMII LA DATA DE 21 DECEMBRIE
1989.
SURSA: https://evz.ro/astazi-se-intra-
din-nou-in-sediul-cc-al-pcr-de-unde-a-
decolat-ceausescu-pe-22-decembrie-
1989.html
 ISTORICUL CLĂDIRII
În anul 1939, inginerul Emil Prager a câştigat noua licitaţie pentru construirea „Palatului
Ministerului de Interne“, iar în 1941, Ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor a încheiat un
contract preliminar de lucrări de construcţie şi instalaţii la noul edificiu.  
După încheierea războiului s-au reluat activităţile de construcţie, iar în anul 1950 clădirea era
terminată. Din acel moment, Ministerul de Interne şi-a folosit sediul până în anul 1958, când,
Prezidiul Marii Adunări Naţionale l-a trecut în administrarea Comitetului Central al partidului unic.
Până în anul 1989 clădirea a folosită ca sediu pentru Comitetul Central al Partidului Comunist
Român și la subsolul acesteia a existat spațiul unde erau arestați cetățenii de fosta Securitate. După
căderea regimului comunist în anul 1989, clădirea a devenit sediul Senatului României, iar din anul
2006, servește drept sediu al Ministerului de Interne.
 BALCONUL DE UNDE A ȚINUT NICOLAE CEAUȘESCU ULTIMUL DISCURS
SURSA: https://ziare.com/nicolae-ceausescu/stiri-nicolae-ceausescu/pentru-
prima-data-in-30-de-ani-comitetul-central-al-pcr-si-biroul-lui-nicolae-
ceausescu-sunt-deschise-vizitatorilor-1590670
SUBSOLUL CLĂDIRII/IZOLATORUL FOSTEI SECURITĂȚI URMELE DE GLOANȚE AFLATE PE PEREȚII DIN CURTEA INTERIOARĂ
CASA PRESEI LIBERE
(CASA SCâNTEII)
 „NaȘterea” Casei Scânteii
La scurt timp de la instalarea regimului comunist în România, la 6 martie 1945 a guvernului condus de
Petru Groza, singurul ziar important din țară era „Scînteia”, echivalentul la „Pravda”, ziarul oficial al Partidului
Comunist Sovietic. În 1948, conducerea Partidului Comunist Român pentru a-și întări poziția și pentru a face
cât mai eficientă propaganda ideologică, acțiune care avea ca obiectiv imediat naționalizarea proprietăților, a
pus la cale construirea unei tipografii naționale care să concentreze întreaga presă și producția acesteia.
A fost înființat în acest scop, un colectiv de arhitecți și de ingineri constructori care au primit sarcina de a
ridica o construcție gazdă a acestui obiectiv pentru regimul comunist. Printre arhitecții aleși au fost Horia
Maicu, Nicolae Bîdescu, Marcel Locar și Mircea Alifant. Inițial, arhitecții au propus proiecte ieșite ușor din
viziunea comunistă. Readuși, prin directive clare în matca ideologiei, arhitecții și-au revizuit modul de
abordare a sarcinii dictate de partid și s-au inspirat aproape sută la sută din arhitectura Universității Lomonosov
din Moscova, ridicată la 1755. 
Locul ales pentru ridicarea uriașului edificiu a fost un teren, care făcea parte din vechiul Hipodrom
Băneasa, considerat  ca fiind o expresie, o relicvă a burgheziei dușmane și pus la pământ de comuniști imediat
după instaurarea regimului. Construcția impunătoarei clădiri a început în 1952 și a durat până în 1957. A fost
menită să găzduiască publicarea ziarului „Scânteia”, „organul” de presă al Partidului Muncitoresc Român, după
care al P.C.R. Totodată, începând cu anul 1956, antena de 12 metri de pe clădire a constituit emițătorul
Televiziunii Române.
 ANUNȚUL ÎNCEPERII
CONTRIBUȚIA VOLUNTARILOR LUCRĂRILOR 
LA RIDICAREA EDIFICIULUI
SURSA: https://
www.simplybucharest.ro/?
p=29979
 ÎnfĂȚiȘarea clĂdirii
Clădirea a deținut recordul de cea mai înaltă structură din București între anii 1956- 2007.
Aceasta are 124 de metri, din care 91,6 clădirea propriu-zisă și 12,4 metri, antena de televiziune.
Construcția este structurată pe 14 etaje.
Deoarece construirea edificiului a necesitat costuri uriașe, o parte a fondurilor a fost strânsă prin
subscripție publică. S-a folosit de asemenea „munca voluntară” și „ajutor sovietic”. Aceste dificultăți
financiare au determinat autoritățile comuniste să renunțe la „închiderea corpurilor laterale, precum
și la unele elemente iconice ale finisajelor (basoreliefuri, sculpturi etc.). Așadar, ansamblul nu a fost
finalizat așa cum era proiectat inițial. 
Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistență la un
eventual seism, luând în considerare niște norme mai vechi, italiene, din timpul lui Mussolini. Aceste
norme s-au dovedit a fi mai bune chiar decât cele din 1963 pentru că erau mai simple și se punea
mult accent pe intensitatea cutremurului și nu pe felul clădirii.
Astăzi, clădirea este administrată de Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului
de Stat. 
 CURTEA INTERIOARĂ 
SURSA: https://
bucuresti.fandom.com/wiki/
Palatul_Casa_Sc%C3%A2nteii
 STATUIA LUI
LENIN
Statuia lui Lenin din București a fost
realizată de sculptorul Boris Caragea și a stat
în parcul din fața Casei Scânteii din 21 aprilie
1960. A fost un monument de statură direct
proporțională cu cea a clădirii căreia îi fusese
dedicată. 
Aceasta a fost demolată pe data de 3
martie 1990 și înlocuită pe data de 30 mai
2016 cu monumentul „Aripi” închinat eroilor
rezistenței anticomuniste în România. 
Monumentul a fost realizat de sculptorul
Mihai Buculei după propriul concept artistic.
Opera înaltă de 30 de metri reprezintă trei
aripi stilizate - simbol al libertății și al
avântului neîngrădit spre cer - realizate din
oțel inoxidabil și placate cu bronz. Soclul
masiv al monumentului este acoperit cu plăci
de marmură roșie (reutilizate din postamentul
fostei statui a lui Lenin).
 STATUIA LUI STALIN
Statuia lui Stalin din București a existat între anii 1951 și 1962, la intrarea în Parcul
Herăstrău dinspre Piața Charles de Gaulle, pe locul pe care acum este instalată statuia lui Charles de
Gaulle.
Se pare că în anii 70, s-a folosit material din statuia lui Stalin de la București din care s-a făcut
în Piața Unirii din Focșani obeliscul Monumentul Unirii.
Sculptorul Ion Irimescu a relatat că în cursul unei întrevederi cu Nicolae Ceaușescu, i-a
prezentat acestuia intenția de a ridica la Fălticeni o statuie din bronz, în mărime naturală, a lui Mihail
Sadoveanu, dar că nu are bronzul necesar turnării lucrării. 
Spre surprinderea sa, Ceaușescu i-a trimis „cadou” statuia lui Stalin care, după ce fusese dată jos
de pe soclul din Piața Aviatorilor, a rămas depozitată într-un sediu al P.C.R. Și astfel, Stalin modelat
de Demu s-a transformat în Sadoveanu, plămădit de Irimescu.
STATUIA LUI STALIN STATUIA LUI CHARLES DE
GAULLE- AMPLASATĂ PE
LOCUL STATUII LUI STALIN STATUIA LUI MIHAIL
SADOVEANU DIN
FĂLTICENI
SALA PALATULUI
 INFORMAȚII GENERALE
Sala Palatului este un centru de conferințe și sală de concerte
din București. Aceasta se află în spatele Palatului Regal de pe Calea
Victoriei. 
A fost construită între anii 1959 și 1960 în timpul regimului
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de către arhitecții Horia Maicu, Tiberiu
Ricci și Ignace Șerban. Au fost aduși ingineri pentru structură, pentru
acustică și pentru instalațiile electrice și de iluminat. 
Ea permite realizarea de spectacole de facturi variate, începând cu
reprezentații de teatru, film , concerte de muzică populară și ușoară,
precum și concerte simfonice.
 ISTORICUL CLĂDIRII
Sala Palatului a fost realizată în cinstea celui de-al III-lea Congres al Partidului Comunist
Român și a găzduit de-a lungul anilor mai multe conferințe importante, precum cea organizată
de Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa, Congresul Mondial pentru
Populație, Congresul Mondial pentru Energie și Congresul Mondial al Crucii Roșii.
De asemenea acesta a fost locul preferat pentru organizarea congreselor si plenarelor partidului
unic înainte de 1989 si a congreselor marilor partide de după 1989.
În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, Sala Tronului era cunoscută ca „Sala Consiliului de
Stat a Republicii Socialiste România”, fiind folosită pentru unele evenimente oficiale ale regimului
comunist. Tot în perioada comunistă, sala de spectacole “Auditorium” din interiorul Palatului („Sala
Mică a Palatului”) a fost deschisă publicului, ca cinematograf.
 SURSA
POZELOR: https://www.dreamstime.com/bucharest-
sala-palatului-concert-hall-interior-bucharest-sala-
palatului-concert-hall-interior-detail-image121147526
PALATUL PARLAMENTULUI
 INFORMAȚII GENERALE
Palatul Parlamentului se întinde pe o suprafață de 365.000 mp, măsoară 270 metri pe 245 metri,
84 metri înălțime si 92 metri sub pământ, având 9 nivele la suprafața si alte 9 subterane. Arhitectul-
șef al construcției este Anca Petrescu. 
Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este a treia cea mai mare clădire
administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume,
și cea mai grea clădire din lume.
Scopul principal al clădirii a fost să preamărească socialismul și comunismul.
Astăzi un simbol al democrației, găzduiește instituții precum Camera Deputaților, Senatul,
Curtea Constituțională sau Consiliul Legislativ.
Clădirea  a fost construită cu materiale aproape în întregime româneşti. Întreaga construcţie este
rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu  aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture
24 de ore pe zi. De asemenea, între anii 1984 – 1990, 12.000 de soldaţi au participat la construcţie.
Palatul Parlamentului are 18 etaje, 31 de ascensoare și un buncăr antiatomic. 
În prezent, palatul se află în administrarea Camerei Deputaților.
 SALA DE PLEN A CAMEREI DEPUTAȚILOR
SURSA: https://www.news.ro/politic-
intern/plenul-camerei-deputatilor-a-votat-
noua-componenta-a-biroului-permanent-
1922405401122022021620585932https://
 O SCURTĂ ISTORIE
Palatul Parlamentului a fost construit în anul 1984, la ordinele președintelui Nicolae Ceaușescu.
Pentru ca această clădire să fie construită au fost demolate Au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost
translatate, 10.000 de locuinţe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost
demolate: Mănăstirea Văcăreşti, Dealul sacru pentru istoria Bucureştiului de la Mihai Vodă, Spitalul
Brâncovenesc, primul institut medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piaţa Senatului, Arsenalul
Armatei şi Muzeul Militar Central.  
După cutremurul din 4 martie 1977, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a găsit pretextul pentru
modificarea capitalei conform realităților politice, anume faptul că România era un stat socialist, astfel se
dorea o arhitectură de tip realist socialistă. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, în al cărei
proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese
conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea
deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983,
când a început construirea „Casei Poporului”. 
Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului („Dealul Arsenalului”) este în general o creație a
naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod
artificial.
 Deoarece soţii Ceauşescu nu pricepeau
planurile de arhitectură, erau construite din
polistiren machete la scara de 1/1000 a
întregului Bucureşti, cu străzi, pieţe, blocuri,
case şi monumente, redate în relief şi cu
anumite detalii. Peste această machetă, era un
pod rulant, pe care soţii Ceauşescu se plimbau
şi dădeau indicaţii. Macheta era modificată
după fiecare vizită a celor doi.
În momentul Revoluţiei din 1989, clădirea
era terminată în proporţie de 60%. Lucrările au
continuat între 1992 – 1996, dar într-un ritm
mai lent.
 PALATUL PARLAMENTULUI ÎN CONSTRUCȚIE 
(circa 1983)
SURSA: https://www.digi24.ro/special/campanii-
digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/cum-s-
a-pus-piatra-de-temelie-la-casa-poporului-
 Bulevardul unirii, bucureȘTI (BULEVARDUL
VICTORIA SOCIALISMULui)
Bulevardul de mari dimensiuni reprezintă axul longitudinal al proiectului noului Centru Civic, demarat după Cutremurul din
1977, sub pretextul reconstruirii și reparării daunelor cauzate de seism în București. 
Fiind inspirate de arhitectura regimurilor totalitare din fostul bloc socialist, cu precădere China și Coreea de Nord (vizitate de
Nicolae Ceaușescu în 1970), lucrările la noul Centru Civic și la bulevard au fost inaugurate la 25 iunie 1984, în prezența conducerii de
partid și de stat. 
Acest bulevard reprezintă un echivalent socialist al arterei Champs-Élysées din Paris. În megalomania sa, dictatorul a dorit ca
bulevardul să depășească în dimensiuni artera pariziană.
Construcția a condus la demolări masive. Astfel, au dispărut cartierul evreiesc, Institutul Medico-Legal construit de Mina
Minovici, şi mai multe străzi care se întind până în zona Dudeşti. Din păcate, pentru concretizarea acestui plan urbanistic, a fost
necesară exproprierea şi demolarea unor imobile de pe un teritoriu de aproximativ 300 hectare. Mii de oameni și-au pierdut munca de
o viață în fața unui conducător care a dorit să dovedească măreția regimului pe care îl conduce chiar cu prețul vieților unor oameni
nevinovați.
Calitatea construcţiilor în zona Unirii nu este pusă la îndoială tocmai din cauza faptului că toate aceste blocuri au fost ridicate de
Ceauşescu pentru apropiaţii lui. Porţiunea de la fântâni a fost construită pentru cei foarte apropiaţi, pentru cei din conducerea
ţării (activişti de partid, ofiţeri cu rang înalt). După Piaţa Unirii, blocurile din planul secund, tot pentru activiştii de partid au fost
construite, dar cu rang inferior.
În mare parte, blocurile conțin apartamente de trei, patru sau cinci camere dar există și destul de multe duplexuri în această zonă.
Cartierul Berceni, 1970 Cartierul Titan, 1967
PICTURI ÎN STIL SOCIALIST
SURSA: https://
amintiridincomunism.wordpress.com/
2018/01/23/muzeul-nostru/
 BIBLIOGRAFIE
• Vlad Mitric-Ciupe, Stalinizare și destalinizare în arhitectura românească. Odiseea unui arhitect întemnițat politic¸în Cosmin
Budeancă, Florentin Olteanu (editori), Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social, Iași, Polirom, 2014. 
• Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Editura pentru Literatură, 1966. 
• Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundația Academia Civică, București, 2010. 
• https://salapalatului.ro/servicii-2/
• http://cic.cdep.ro/ro/prezentare-generala/cladirea-palatului-parlamentului
• https://www.mai.gov.ro/despre-noi/istoricul-palatului-ministerului-de-interne/
• https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/de-la-casa-scanteii-la-casa-poporului
SURSE POZE:
https://www.agerpres.ro/documentare/2020/03/05/romania-post-revolutie-1990-demontarea-statuii-lui-v-i-lenin-din-fosta-piata-a-
scanteii--460114
https://romaniamama.ro/turism/monumentul-aripi-piata-presei-libere_3465.html
https://www.lovendal.ro/wp52/povestea-monstruoasei-statui-a-lui-stalin-din-bucuresti-cum-s-a-transformat-ea-in-sadoveanu/
https://www.infopensiuni.ro/cazare-bucuresti/obiective-turistice-bucuresti/statuia-generalului-charles-de-gaulle_6249
https://falticenionline.ro/2012/11/18/statuia-scriitorului-mihail-sadoveanu-de-la-falticeni-a-fost-turnata-din-bronzul-statuii-lui-
stalin/
http://m.bookingbucharest.ro/cartierele-comuniste-de-blocuri-160
https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/1322003