CONSILIUL JUDEȚEAN

BISTRIȚA-NĂSĂUD

1918 ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

ANUL 1918
ÎN JUDEȚUL
BISTRIȚA-NĂSĂUD

ANUL
U
Contribuţii documentare

ARHIVELE NAȚIONALE

BISTRIȚA-NĂSĂUD
ANUL 1918 ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
Contribuții documentare
 ISBN 978-606-543-956-6

Editura MEGA
Tel./fax: 0264 439263
e-mail: mega@edituramega.ro
www.edituramega.ro
 ANUL 1918
ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
Contribuții documentare

Coordonatori:
Adrian Onofreiu
Ioan Pintea
Cornelia Vlașin

Colaboratori:
Ana Maria Deak, Dorin Dologa, Ana Carmen Pop,
Nicoleta Preda, Ioan Roșu, Andreea Salvan, Dana Văran

EDITURA MEGA • Cluj-Napoca • 2018

 Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut cu sprijinul
financiar al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, prin Biblioteca Județeană
„George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, în colaborare cu Arhivele Naționale
Bistrița-Năsăud.

Seria: Publicații, programe și proiecte ale Bibliotecii Județene

„George Coșbuc” Bistrița-Năsăud

Coperta:
1. Alba-Iulia, 1918: steagul delegației localității Pinticu Tecii (păstrat la
Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud)
2. Bistrița, 1918: defilarea Gărzii Naționale Române (fotografie păstrată
la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud)

Traducerea textelor din limba maghiară: Gabriela Molnar

Mulțumim Muzeului Național al Unirii Alba-Iulia pentru facilitarea

accesului la credenționalele delegațiilor din județul Bistrița-Năsăud,
participante la Adunarea de la 1 Decembrie 1918.
 CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................7
Cuvânt înainte............................................................................9
Studiu introductiv ....................................................................13
Nota asupra ediției ...................................................................45
REGESTRE .............................................................................47
I. DOCUMENTE.....................................................................83
II. CREDENŢIONALE .........................................................309
III. MEMORII .......................................................................333
IV. PRESA ............................................................................525
V. LISTE GARZI NAŢIONALE ..........................................557
VI. SCHIŢE BIOGRAFICE ..................................................771
PORTRETE ...........................................................................785
Indice toponimic ....................................................................851
 ARGUMENT

În arealul geografic al județului Bistrița-Năsăud, dăruit de natură cu

frumuseți aparte, istoria își are un loc bine definit. Provenit din trecutul
îndepărtat sau cel apropiat nouă, demersul restitutiv creionează aici valențe
specifice.
Întrepătrunderea celor două zone distincte: una, reprezentată de ținutul
fost „grăniceresc” al Năsăudului, cealaltă, a rigorii și disciplinei spațiului
saxon, reprezentată de Districtul Bistriței, a avut ca rezultat un melanj
atitudinal, care s-a definit de-a lungul secolelor prin conviețuire etnică.
După încheierea Dualismului din 1867, mișcarea de emancipare
națională a populației majoritare, cea românească, a căpătat trăsături
superioare. Comportamentul românilor s-a manifestat, atât prin implicarea
elitelor locale în dezbaterile congregațiilor comitatense – ilustrate de o pleiadă
intelectuală bine definită – cât și prin realizări practice, în domeniul
instituțional, prin crearea Clubului Național Român (1904) sau a constanței
voluntar patriotice, a corpului profesoral și a elevilor de la Gimnaziul
năsăudean.
De aceea, nu a fost întâmplătoare multitudinea mărturiilor locale
referitoare la anul 1918. Acestui moment – definit ca „astral” de analizele
ulterioare – îi este dedicat și volumul Anul 1918 în județul Bistrița-Năsăud.
Proiectul de față se circumscrie tematicii generale a marcării
Centenarului Marii Uniri, adunând într-un corpus unitar majoritatea
consemnărilor referitoare la evenimentele care au culminat cu actul de la 1
Decembrie 1918.
Beneficiind de girul științific al Președintelui Academiei Române,
Domnul Academician Ioan Aurel Pop, editarea volumului a fost posibilă prin
conjugarea efortului colectivului de la Arhivele bistrițene cu cel al Bibliotecii
Județene „George Coșbuc” și prin implicarea administrativă a Consiliului
Județean Bistrița-Năsăud.
Credem în perenitatea realizării istoriografice pe care o susținem
financiar, convinși atât de necesitatea marcării unui moment măreț, cât și de
importanța acestuia pentru cultura istorică regională și națională.

Emil Radu MOLDOVAN,

Președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud

7
 Cuvânt înainte

Unele cărți nu au nevoie de introducere, fiindcă ele se prezintă

cititorului de la sine, prin mesajul lor clar și direct. „Anul 1918 în județul
Bistrița-Năsăud” este o astfel de carte, grăitoare până și prin titlu și deschisă
minților și inimilor chiar înainte de lectura sa detaliată. Este vorba despre un
volum de mărturii istorice, adică de întoarcere la izvoare. Autorii cărții,
intelectuali de marcă – Adrian Onofreiu, Ioan Pintea, Cornelia Vlașin
(coordonatori), Ana Maria Deak, Dorin Dologa, Ana Carmen Pop, Nicoleta
Preda, Ioan Roșu, Andreea Salvan, Dana Văran (colaboratori), Gabriela
Molnar (traducătoare de texte din limba maghiară) – au pus în practică un
proiect comun al Bibliotecii Județene „George Coșbuc” și Serviciului Județean
Bistrița-Năsăud al Arhivelor Naționale. Volumul ne trimite la surse prin
publicarea unor documente, a unor credenționale, memorii, extrase din presă,
a unor liste de gărzi naționale, prin desenarea unor schițe biografice de
personalități și printr-o iconografie adecvată, menite toate să ilustreze ideea
unității politice naționale. Firește, nu este vorba despre un dat exhaustiv, ci
despre o imagine a ideilor și faptelor unirii de la 1918, obținută prin
selecționarea celor mai grăitoare urme rămase din acel trecut, care, pentru
oamenii care l-au trăit plenar, a fost un prezent palpabil, tangibil, viu.
Cărțile de acest gen au un mare merit: ne arată tuturor că, înainte de a
vorbi despre unirea de acum un secol, se cuvine să știm ce a fost aceasta, iar
„știința” respectivă nu ajunge la noi prin revelație, precum credința sau
inspirația, ci se acumulează treptat, după lungi intervale de timp petrecute în
arhive și biblioteci și după atente și insistente lecturi ale surselor. În istorie, nu
există adevăr (este vorba aici despre adevărul omenește posibil) în afara
izvoarelor, pentru că trecutul nu se poate reconstitui prin impresii, credințe,
idei preconcepute sau stereotipuri. Parcurgerea înscrisurilor cuprinse în aceste
volum îl va convinge pe cititor de esența formării României Întregite. Se va
putea vedea ușor că Țara Românească sau România nu s-a făcut din voința

9
marilor puteri, nici ca rezultat al Marelui Război, nici în urma slăbiciunilor
țărilor vecine, nici prin căderea imperiilor din centrul, sud-estul și estul
Europei, nici prin efortul unor intelectuali naționaliști, ci, în primul rând, prin
voința națională a românilor. Firește, această lucrare a poporului român asupra
lui însuși – cum ar fi spus Nicolae Bălcescu – a beneficiat de anumite
conjuncturi favorabile, ivite și pe fondul războiului mondial, al victoriei
Antantei, al căderii Rusiei țariste și al destrămării celorlalte imperii (austro-
ungar, german și otoman), al existenței unei elite politice și intelectuale
românești de mare clasă, formată nu din politicieni, ci din oameni de stat
responsabili și dăruiți națiunii. Dar toate acestea nu ar fi putut avea niciun rol
în lipsa națiunii române conștiente, angrenate de vreo două secole încoace în
mișcarea de libertate și de emancipare națională. Prin urmare, „inventarea
națiunii” sau „inventarea României” – expresii atât de dragi unora în ultimele
decenii – nu sunt decât niște metafore bune de folosit în eseuri, dar care trebuie
explicate în chip obligatoriu pentru publicul cititor. Autorii acestei lucrări de
referință ne avertizează la fiecare pas că națiunea română și statul român unitar
sunt realități trainice, construite pas cu pas, într-un timp îndelungat și menite
să dureze un timp nedefinit.
În acest cadru general, județul Bistrița-Năsăud se individualizează de
departe. Au fost mai întâi cnezii și voievozii locali care au făcut Țara
Năsăudului, cu văile sale brăzdate de ape repezi (vezi Repedea, preluată de
slavi de la proto-românii latinofoni și tradusă sub forma de Bistrița) și cu țărani
vrednici și întreprinzători. S-au aflat cu toții în raporturi de conviețuire cu sașii
din district, deși aceștia și-au impus mereu tutela lor apăsătoare, de „invitați”
regali, de „oaspeți” privilegiați. Au fost apoi credința noastră răsăriteană și
biserica, organizată în parohii, protopopiate, episcopii și mănăstiri, cu iradieri
dinspre nord, dinspre Maramureșul voievodal, unde la 1391 este atestată
mănăstirea din Peri, cu rang de stavropighie, și dinspre sud, dinspre Vad, unde,
de pe la 1500, funcționa o episcopie fondată de domnii Țării Moldovei. În
context, a venit epoca lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și a fiului său, Petru
Rareș (1527-1538; 1541-1546), ale cărui oști au brăzdat Transilvania, încât
românii moldoveni au putut vedea că din rutenimea de sus până în secuimea
de jos, amândouă foarte îndepărtate – cum spunea Nicolae Iorga –, sunt tot
oameni de limbă românească, în port românesc și de credință românească.
După diminuarea patronajului Moldovei asupra ținutului bistrițean și după
îndepărtarea românilor transilvăneni ca entitate de la putere, dintre stări
(„națiuni”), viața acestor români a intrat iarăși într-un mare con de umbră, fiind

10
revigorată de stăpânirea austriacă, în secolul al XVIII-lea. Atunci, prin unirea
cu Biserica Romei, s-a deschis drumul unora dintre fiii de români spre școlile
mai înalte, iar prin crearea regimentului grăniceresc de la Năsăud s-a prefigurat
un statut de libertate, de ridicare din iobăgie, de instruire și de educare, de
reguli de sistematizare și de igienă. Regiunea grănicerească, stimulată mai mult
decât altele de reformele împăraților de la Viena, Maria Terezia și Iosif al II-
lea, dintre anii 1740-1790, s-a ridicat înspre o anumită prosperitate, benefică
deopotrivă pentru creșterea nivelului de civilizație și pentru coagularea ideilor
de egalitate și libertate națională ale românilor. Firește, au fost și drame sau
chiar tragedii, precum revolta condusă de Tănase Todoran (1763), dar viața și-
a urmat cursul, odată cu accentuarea mișcării pentru impunerea egalității
românilor și confesiunilor lor cu celelalte națiuni și confesiuni din Transilvania
și pentru emanciparea de sub stăpânirea străină. Marile lecții de istorie s-au
trasat la 1848-1849 – când românii, inclusiv cei bistrițeni și năsăudeni au
elaborat programul de modernizare a spațiului românesc pentru câteva decenii
bune –, la înființarea ASTREI din 1861 (cu despărțămintele sale), la fondarea
Partidului Național Român (1869), la independența de stat absolută a României
(1877), la proclamarea Regatului României (1881), la Memorandum (1892-
1894) etc. O adevărată școală de cultură și de eliberare națională a fost liceul
(azi Colegiul Național) din Năsăud, cu a sa societate culturală a elevilor,
întitulată „Virtus Romana Rediviva”, unde au studiat mari spirite ale neamului
românesc în frunte cu George Coșbuc, cu Iacob Mureșianu și cu Liviu
Rebreanu.
Cu alte cuvinte, unirea noastră s-a plămădit secole la rând, iar
evenimentele din 1914-1918 nu au fost cauza, ci doar ocazia marii împliniri a
unității politice românești. Mărturiile de față ne pun în fața câtorva adevăruri
de necontestat: unirea s-a făcut cu mari sacrificii și cu opoziția multora dintre
neprieteni, care-și vedeau amenințate privilegiile; unirea s-a împlinit în
cunoștință de cauză, pe fondul unei intense și temeinice pregătiri; făurarii unirii
erau instruiți, educați și animați de o vie conștiință națională; intelectualii
români bistrițeni se simțeau și cetățeni europeni și voiau să înfăptuiască prin
unirea cu România o societate modernă și democratică, nu să devină din
asupriți asupritori. În acest fel, participanții bistrițeni cu credenționale la
Adunarea Națională de la Alba Iulia erau departe de a întruchipa o manifestare
de spontaneitate, de decizie grăbită, luată în nume personal. Ei purtau cu sine
secole de unitate culturală și spirituală românească, de luptă politică națională,
votul lor exprimând, de fapt, voința de unitate a comunităților din mijlocul

11
cărora se ridicaseră și care-i delegaseră la înfăptuirea marelui act de la 1
Decembrie 1918.
În acest spirit, efortul coordonatorilor și al autorilor volumului este unul
de adâncă rezonanță și merită prețuit și remarcat. Dacă toate județele ar avea
asemenea lucrări în anul Centenarului, s-ar putea înțelege mai ușor și mai direct
– chiar și de către cei neîncrezători – că „unirea este actul energic al întregii
națiuni române”, că în anul 1918 a prevalat voința națională și că, prin aceasta,
poporul român și România s-au înscris în concertul european.

Cluj-Napoca, 20 aprilie 2018

Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop
Președintele Academiei Române

12
 Studiu introductiv

Introspecția în trecut oferă motivația pentru noi demersuri

istoriografice, în funcție de subiectele cercetate. Aceeași trăsătură se regăsește
și în cazul reconstituirii – din perspectiva Centenarului – a ceea ce a reprezentat
momentul unic în devenirea statului unitar român, prin încheierea procesului
început în primăvara anului 1918, în Basarabia (27 martie), continuat în
Bucovina (28 noiembrie 1918) și încheiat în Transilvania, la Alba-Iulia (1
decembrie).
În acest efort restitutiv se înscrie și demersul lucrării de față, care își
propune să adune la un loc ceea ce s-a scris păstrat despre eveniment, având ca
arie de investigare, teritoriul administrativ al actualului județ Bistrița-Năsăud.
Analiza realizărilor istoriografice referitoare la acest subiect ar permite,
la o privire de ansamblu, enunțarea unei constatări pozitive, și anume, faptul
că fenomenul a fost descoperit, descris și analizat într-o perspectivă care nu
mai oferă alte abordări.
La o analiză mai atentă însă, se constată în mod paradoxal, o abordare
disjunctă între subiectul analizat și rezultate. S-a datorat acest fapt unei
anumite atitudini, determinată încă de evenimentele care se derulau în acele
vremuri. Și nu a fost întâmplător acest fenomen, deoarece el definea starea de
spirit a celor care l-au realizat. După sute de ani de oprimare, de stigmat al unui
popor cu statut de tolerat, menit doar a purta sarcinile și greutățile servituților
feudale, secolul al XIX-lea a deschis calea afirmării și pentru națiunea română
din Transilvania.
Revoluția de la 1848-1849, constituirea propriului partid politic,
documentul programatic al mișcării naționale, Memorandul, au fost tot atâtea
momente în care românii transilvăneni au „intrat” pe scena istoriei, reclamând
consultarea de către decidenții vremii în problemele care-i priveau, clamată și
prin cerința anulării formulei „ de nobis, sine nobis” și recunoașterea ca națiune
în concernul celor existente aici.
Transformările de la sfârșitul Marelui Război au determinat și
concentrarea eforturilor fruntașilor mișcării naționale românești pentru

13
realizarea dezideratelor care veneau din trecutul îndepărtat și-și cereau
impunerea în practica guvernării unui regim vetust, sau, în ultimă instanță,
înlocuirea lui, prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor. Efortul
lor a fost încununat prin izbânda de la 1 decembrie 1918. De aceea, generația
unirii a determinat și modul de transmitere a trăirilor și faptelor de atunci,
urmașilor. Pentru prima dată, românii erau adunați în granițele aceluiași stat
și-și puteau decide singuri soarta viitoare. Au fost clipe, momente solemne,
care trebuiau asumate în creuzetul valorilor perene ale noului stat național
unitar român.
De aceea, producția istoriografică ulterioară, referitoare la derularea
proceselor din anul 1918 în Transilvania a fost marcată de acest aspect. În acest
context, realizările s-au datorat fie unor actori ai evenimentelor, fie, ulterior,
cercetărilor pe această temă. Toate au avut însă ca trăsătură generală potențarea
caracterului peren al unirii.
De la prezentarea evenimentelor din perioada războiului, inclusiv a
realizării actului unirii1, la consemnările unor participanți direct implicați2, s-a
ajuns treptat, la instituționalizarea aparițiilor determinate de aniversarea unui
număr de ani de la evenimente.
În acest sens, la 10 ani de la unire, cercetarea istorică a dovedit un
progres semnificativ și s-a prezentat cu realizări remarcabile3. Tot acum a fost
statuat la nivel ideatic cultul pentru valoarea simbolică a sărbătoririi
evenimentului. „Ziua nașterii este o aniversare plăcută chiar pentru orice
persoană. Ziua nașterii libertății a unui popor este nu numai prilej de o
aniversare veselă, ci chiar de un cult. Cultul Albei-Iuliei înseamnă cultul
libertății naționale – continuă definiția – pentru care generațiile trecute au
jertfit atât de mult (s. n.)4.

1
Const. Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919. Volumul al II-
lea, Tipografia „România Nouă”, Teodor I. Voina, Str. General Dona, nr. 26, București, f. a.,
cu a doua ediție, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, Ediția a II-a,
Refăcută în întregime și mult adăugită, în 3 volume, Volumul III, Ed. Casei Școalelor,
București, Atelierele „Cartea Românească”, f. a.
2
Ion Clopoțel, Revoluția din 1918 și unirea Ardealului cu România, Editura revistei Societatea
de Mâine, Cluj, 1926; Z. Sandu, Din zilele învierii neamului. Măreața adunare de la Alba-
Iulia, Editura Librăria Săteanului, Sibiu, f. a.
3
În primul rând, sinteza realizată sub forma unor studii enciclopedice, Transilvania, Banatul,
Crișana, Maramureșul 1918-1928, Vol. I-III, Cultura Națională, București, 1929; Vasile
Goldiș, Discursuri rostite în preajma Unirii și la Asociațiunea Culturală „ASTRA”, Cultura
Națională, București.
4
Adunarea Națională a Unirii 1 Decemvrie 1918, cu un cuvânt înainte de Silviu Dragomir,
membru al Academiei Române, notarul adunării naționale, Editura „ASTRA” Of. desf. Cluj,
Tip. Krafft&Drotleff, Sibiu, <1928>, p. 39.

14
 Următorul moment aniversar, după scurgerea încă a unui deceniu, a fost
marcat mai ales de acțiunea impusă de regele Carol II pentru consemnarea
realizărilor din varii domenii, de către autorități ale statului, pentru formarea
unei baze documentare care trebuia să ofere argumente în susținerea propriului
regim5.
În perioada ocupației maghiare a Transilvaniei a fost rememorat
momentul aniversar la 25 de ani, prin publicarea actelor unirii, „comunicate de
Zenovie Pâclișan”6.
Istoriografia postbelică a continuat marcarea momentelor aniversare,
cu realizări importante pentru contextul în care au apărut. S-a marcat astfel o
jumătate de secol de la evenimente, privite ca „încununare” a luptelor
poporului român7, s-au reeditat ediții de aceeași factură8, au apărut lucrări
tematice9. De altfel, această direcție era întărită de unul dintre participanții la
evenimente. Într-o scrisoare datată 27 iulie 1970, adresată locuitorilor din satul
natal, Șanț, acesta definea periodicitatea realizărilor istoriografice determinate
de momente aniversare. „În 1958 noi trei (Albani, Renoiu și Grapini), încă în
viață și astăzi, din fostul CNRC, reprezentanți ai clasei muncitoare, am tatonat
la forurile superioare de partid și de stat, oportunitatea serbării a patruzeci de
ani de la Unire. Răspunsul a fost – precizează în continuare Grapini – că se va
sărbători în cadrul solemn Semicentenarul Unirii în 1968, așa după cum a și
fost, spre mulțumirea și bucuria noastră, a tuturor, acum în Republica
Socialistă România”10.

5
Vezi în acest sens, aceste consemnări locale, la Adrian Onofreiu, Contribuţii documentare
privind evoluţia judeţului Năsăud între 1918-1938, în „Revista Bistriţei”, XXI/2, istorie, 2007,
pp. 145-172; Al. Christian-Tell, Revoluția Românilor Ardeleni, în „Revista Fundațiilor
Regale”, anul I, nr. 12, decembrie 1934, pp. 603-626; Tiron Albani, Douăzeci de ani de la
Unire. Volumul I. Cum s-a făcut Unirea, Institutul de Arte Grafice „Grafica” Oradea, 1938.
6
MAREA UNIRE DE LA 1 DECEMBRIE 1918, Biblioteca Despărțământului București al
Asociațiunii „ATRA”, București, 1 decembrie 1943.
7
Ștefan Pascu, MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ DE LA ALBA-IULIA încununarea ideii, a
tendințelor și a luptelor de unitate a poporului român, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj,
Cluj, 1968. Tematică reluată la momentul aniversar „65”, Idem, Făurirea statului național
unitar român. 1918, vol. I-II, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1983.
8
Unirea Transilvaniei cu România 1 decembrie 1918, ediția a II-a, sub redacția Ion Popescu-
Puțuri și Augustin Deac, București, 1972.
9
Gheorghe Unc, Augustin Deac, GĂRZILE NAȚIONALE ROMÂNE DIN TRANSILVANIA,
Ed. Militară, București, 1979.
10
Florea Grapini, ed, Enea Grapini și ziua cea mare, Apărută sub egida fundației „Constantin
Titel-Petrescu”, București, noiembrie 1999, p. 110. Ocazionat de acest moment aniversar, a
fost publicat un volum care cuprinde o selecție de studii separate sau articole în presa vremii,
Contribuții bibliografice privind unirea Transilvaniei cu România, coord. Constantin Nuțu,
Mircea Tomescu, 1969.

15
 Corolarul acestora s-a concretizat în publicarea unei serii – care s-a vrut
exhaustivă – de volume la momentul aniversării a șaptezeci de ani de la
evenimente11 și mai apoi, la o altă aniversare12.
Toate preocupările istoriografiei asupra subiectului au beneficiat și de
aportul informațiilor din presa românească a epocii, în special ziarul
reprezentanților mișcării naționale, „Românul”, apărut la Arad sau cel al
social-democraților, „Adevărul”. În aceeași direcție, mărturiile documentare
au fost concentrate în anii '70 ai secolului XX la nivelul Arhivelor Statului de
atunci13, oferind un cadru generos de cercetare la nivel centralizat!

În acest context, realizările la nivelul actualului județ Bistrița-Năsăud
prezintă multe similitudini. Interogația argumentativă reține în primul rând,
preocupările istoriografice debutate în deceniul 8 al secolului XX prin
prezentarea conținutului singurului număr apărut în limba română al unei
publicații locale, care se adresa la 7 noiembrie 1918 poporului, „Iubiți frați!
Suntem liberi”!14, a oficiosului social-democrației germane din Bistrița, „Die
Volkswacht”/„Straja Poporului”15, atitudinea sașilor16, sau sinteza

11
1918 la români. Documentele Unirii. Unirea Transilvaniei cu România 1 Decembrie 1918,
vol. I-X, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989. Vezi contextul și infra, nota 13.
Completate de lucrarea monografică Ziarul „Românul” și Marea Unire, editor, Iulian Negrilă,
Ed. Politică, București, 1988 sau introspecția în trecut a unuia din liderii de atunci, Alexandru
Vaida-Voevod, Memorii, prefață, ediție îngrijită, note și comentarii de Alexandru Șerban, Vol.
I-III, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, 1995, 1997.
12
1918 - 85 DE ANI – 2003. DICȚIONARUL PERSONALITĂȚILOR UNIRII. Trimișii
românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, coord. Ioan I. Șerban,
Nicolae Josan, Alba-Iulia, 2003.
13
Chiar dacă acest demers a încălcat un principiu de bază al teoriei și practicii arhivistice, acela
al apartenenței teritoriale, potrivit căruia documentele create la nivelul unei zone/regiuni, de
varii entități, instituții, persoane publice sau de drept privat, aparțin aceleia și se păstrează în
locurile unde au fost create. Și mai grav a fost faptul că documentele au fost grupate sub
denumirea generică de fonduri ale Consiliilor Naționale Române din județele de unde
proveneau, ignorându-se faptul că majoritatea documentelor aparțineau unor creatori, cu totul
alții decât organismele în numele cărora au primit denumirea oficială. Eroarea a fost îndreptată
în ultimii ani prin înapoierea documentelor la structurile teritoriale ale arhivelor cărora le
aparțin.
14
„Glasul Vremei”, Bistrița, la 7 noiembrie 1918, nr. 1, p. 1. Vezi întreg conținutul la
Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, în „Arhiva Someșană”,
seria II, II, Năsăud, 1974, pp. 80-107.
15
Mihail Kroner, O filă din mișcarea muncitorească din Bistrița-ziarul social-democrat „Die
Volkswacht”, în „File de istorie”, Bistrița, I, 1971, pp. 51-57.
16
Vasile Ilovan, Teodor Tanco, Atitudinea social-democrației și a populației săsești din
județul Bistrița-Năsăud față de actul unirii Transilvaniei cu România, în „Acta Musei
Napocensis”, Cluj-Napoca, XVII, 1980, pp. 323-335; Otto Dahinten, Geschichte der Stadt
Bistritz in Siebenbürgen, Böhlau Verlag, Köln Wien, 1988, 178-184.

16
evenimentelor din luna noiembrie17 și s-a concretizat prin cosemnarea
amintirilor participanților la evenimente18 și prezentarea aportului la actul
unirii a unora din personalitățile locale19. În aceeași direcție, au fost publicate
documente20, lucrări referitoare la desfășurarea factologică a evenimentelor21
sau altele, care impun un travaliu de redescoperire şi publicare conform
criteriilor ştiinţifice a documentelor22.
Tendința recuperatoare inaugurată după 1989 s-a concretizat în
publicarea unor studii/lucrări tematice, dedicate creionării portretelor celor
care au fost „mandatați” să reprezinte comitatul/județul la adunarea de la Alba-
Iulia23, evocării memorialisticii personajelor implicate în desfășurarea
evenimentelor24 a rolului important avut în crearea cadrului organizatoric al
adunării de la Alba-Iulia, datorită misiunilor asumate din partea guvernului și

17
Pompei Crăciun, Aspecte din lupta maselor populare din județul Bistrița-Năsăud pentru
unirea Transilvaniei cu România, în „File de istorie”, Bistrița, IV, 1976, pp. 390-399.
18
Teodor Tanco, Liviu Rusu: Am fost între cei peste 100.000 la Alba-Iulia, în Virtus Romana
Rediviva, Bistrița, 1978, pp. 27-35; Dr. Gh. Pop, La Năsăud în preajma Unirii, în „Plaiuri
năsăudene”, București, anul I, nr. 1, 1 iulie 1943, p. 3;
19
Simion Lupșan, Ioan Rusu-Sărățeanu, Victor Onișor, militant de seamă pentru Unirea
Transilvaniei cu România, în „File de istorie”, V, 1988, pp. 134-146; Lazăr Ureche, Solomon
Haliță, militant pentru înfăptuirea Marii Uniri, în „Revista Bistriți”, Bistrița, VIII, 1994, pp.
185-190.
20
Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară a maselor populare din județul
Bistrița-Năsăud pentru unirea Transilvaniei cu România (din Arhivele Consiliului Național
Român 1918), în „Arhiva Someșană, Năsăud, II, 1974, pp. 108-145;
21
Vasile Ilovan, Românii din nord-vestul Transilvaniei și Marea Unire 1910-1920, II, Ed.
Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2007. Vezi și tematica subiectului sub varii aspecte la Teodor
Tanco - ca sumarul preocupărilor – în Virtus Romana Rediviva, VII, Ed. Virtus Romana
Rediviva, Cluj-Napoca, 1993, pp. 487-524.
22
Ioan Bureacă, Spre întregirea neamului, Ed. „George Coşbuc” Bistriţa, 2000; Idem,
Prezenţa activă a românilor de pe văile Someşului Mare şi Bistriţei la întregirea neamului
1918 (octombrie-decembrie), Edit. „George Coşbuc” Bistriţa, 2005.
23
Ureche Lazăr, Delegați oficiali ai județului Bistrița-Năsăud la Marea Adunare Națională
de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, în Bistrița 90 de ani de la Marea Unire..., pp. 109-135;
Idem, în Cultură și educație. In memoriam Lazăr Ureche. Volum colectiv de studii și articole,
coordonatori, Aurelia Dan, Adrian Onofreiu, Angelo Manea, Dănuț Archiudean, Ed.
Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, pp. 38-58;
24
Evenimente premergătoare revoluției din 1918 și Unirea. Studiu de Enea Grapini, membru
al Consiliului Național Român, în Serviciul Județean Bistrița-Năsăud al Arhivelor Naționale,
fond Anton Coșbuc, d. 369, ff. 1-34 (în continuare, A.N.B-N. fond... d...). Prelucrat, adăugit și
publicat la Florea Grapini, Enea Grapini și Ziua cea Mare; Pavel Tofan, Memorii din 1918,
ed. Andreea Salvan, în Bistrița 90 de ani de la Marea Unire..pp. 69-108; Mircea Gelu Buta,
Memoriile unui gimnazist năsăudean. Notarul Grigore Ilișiu (30 mai 1890-2 martie 1960), în
„Arhiva Someșană”, Năsăud, seria III, XIV, 2015, pp. 213-230; Ioan Șerban, Autobiografie,
în Războiul din spatele tranșeelor. Contribuții documentare referitoare la județul Bistrița-
Năsăud, ediție îngrijită și note de Cornelia Vlașin, Adrian Onofreiu, Ed. Argonaut, Cluj-
Napoca, 2017, doc. 253, pp. 271-273.

17
a regelui în toamna anului 191825 sau, a „lucrării” transilvănenilor asupra
propriului destin, în anii premergători unirii26.
Consemnări documentare ale evenimentelor din toamna anului 1918 –
datorate unor slujitori ai bisericii, păstori ai comunităților pe care le-au slujit –
au descoperit noi valențe ale procesului unificator, prin înregistrarea temporală
concordantă cu acestea27.
„Înregistrări” ale evenimentelor din anul 1918 au fost cuprinse și în
lucrări monografice ulterioare, pentru localități din județul Bistrița-Năsăud. De
asemenea, s-au concretizat în analize de sintetiză referitoare la informațiile
documentare, în contextul Centenarului28.
Realizările în acest segment au fost precedate de publicarea
documentelor unirii. Seria de 10 volume cuprinde și documentele referitoare
la actualul județ Bistrița-Năsăud, privind acțiunile premergătoare
evenimentului și, îndeosebi, textul credenționalelor pentru reprezentanții
cercurilor electorale sau a diferitelor reuniuni, asociații profesionale sau
culturale29.

Beneficiind de acest ascendent istoriografic, volumul de față își
propune să interogheze atât realizările în domeniu, cât și să descopere, bazat și
pe documente inedite din arhive, „mersul lucrurilor” în teritoriul actualului
județ Bistrița-Năsăud.
Ca și în alte zone ale Transilvaniei, și aici, în arealul geografic definit
de trei zone distincte, cea a fostului Regiment II român de graniță de la Năsăud,
25
Solomon Haliță Om al epocii sale, ediție, note și studiu introductiv de Alexandru Dărăban,
Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2015.
26
Iosif Uilăcan, Granița culturală, Ed. Nova Didactica, Bistrița, 2008; Ioan Seni, Năsăudenii
și Marea Unire, Ed. Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2008. Sinteza aniversară din anul 2008, în
volumul Bistrița 90 de ani de la Marea Unire, Ed. Barna's, Bistrița, 2008.
27
„Cronica” parohiei Mureșenii Bârgăului, la Adrian Onofreiu, O lume în schimbare..., doc.
1, pp. 44-49; Bistrița Bârgăului, în Bistrița Bârgăului. Contribuții documentare, volum îngrijit
și adnotat de Mircea Gelu Buta, Adrian Onofreiu, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2010, doc. 35, pp.
281-283; Șieu, în Războiul din spatele tranșeelor. Contribuții documentare referitoare la
județul Bistrița-Năsăud..., doc. 258, pp. 291-292; Florea Grapini, Cartea vieții părintelui
Pamfiliu, Ed. Mușatinii, Suceava, 2003, pp. 386-403, jurnal în care autorul încheia la 28
noiembrie noiembrie 1918 prin formula „Finit Hungarie”; Ibidem, p. 401.
28
Adrian Onofreiu, 1918-O lume în schimbare. Perspectiva Centenarului, în Bistrița-Năsăud
Generația Marii Uniri, Volumul I, Ed. Nosa-Nostra, Bistrița, 2017, pp. 3-31; Idem, Din vremea
Marii Uniri. Contribuții documentare referitoare la Telciu, în Comuna Telciu în preajma
Centenarului Mari Uniri (1918-2018). Studii de istorie, articole și poezii, coordonator, Vasile
Șt. Tutula, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2017, pp. 97-100; Idem, În perspectiva Centenarului.
Surse documentare, în „Astra Năsăudeană”, serie nouă, anul V (XIII), nr. 10 (36), decembrie
2017, pp. 73-76.
29
1918 la români. Documentele Unirii..., Vol. VII, pp. 94-95; 108-109; 234; 310; 386-387;
391-392; Vol. VIII, pp. 77-83; 192-193; Vol. IX, pp. 196, 198; Vol. X, pp. 4, 9, 34-36, 54-55,
98-99, 125-126, 162, 215, 250, 303-305.

18
a fostului District al Bistriței și aceea unde iobăgia a fost atotputernică – zona
Becleanului și partea de câmpie – evenimentele și-au urmat cursul, influențate
de trăsăturile generale ale evoluției provinciei.
Perioada Marelui Război, cu multiple suferințe, cauzate suplimentar,
de faptul că în acest areal și-au avut garnizoana de reședință două unități
militare care au recrutat majoritatea populației aptă pentru serviciul militar –
Regimentul 32 Honvezi, la Dej și Regimentul 63 Infanterie, la Bistrița – a
marcat inclusiv traiectul atitudinal al locuitorilor30.
A contribuit la radicalizarea atitudinii românilor, aflați aici în
majoritate, tradiția spiritului de libertate, rezultat al existenței timp de un secol
a confiniului militar, implicarea intelectualilor în mișcarea națională din
Transilvania, realizările în domeniul educației și al asociaționismului31. De
aceea, nu surprinde faptul că în zonă s-a deschis la 4 octombrie 1863 unul din
cele cinci gimnazii românești din Transilvania32, că intelectualii s-au implicat
în mișcarea națională, cu implicarea specifică în cea Memorandistă, că în anul
1904 s-a constituit Clubul Național Român33 sau că noile generații de
intelectuali de la cumpăna veacurilor au dus o luptă susținută pentru limbă și
„lege”/credință34, în cadrul dezbaterilor din ședințele congregațiilor
comitatense35.
Pe aceste fundamente, sfârșitul războiului a conturat atitudini și
poziționări diverse. Pe de o parte, încă din primăvara anului 1918 contactele
dintre fruntașii mișcării naționale românești și intelectualii zonei au fost tot mai
frecvente. Și unii și alții erau la curent cu mersul evenimentelor și, deopotrivă,
căutau căile cele mai prielnice pentru binele poporului. Nu întâmplător,
fruntașii locali aveau cunoștință de pozițiile oarecum divergente dintre cele
două centre din Transilvania. Pe de o parte, reprezentanții Clujului, secondat
de orașul Dej, cu poziția clară de susținere a retragerii deputaților români din

30
Vezi pe larg, Războiul din spatele tranșeelor, passim.
31
Reprezentat prin puzderia de reuniuni cu scopuri de binefacere, profesionale (meseriași,
meșteșugari), culturale (de citire, lectură, pe modelul „casinelor”) sau de întrajutorare
(bisericești, de gen).
32
Dr. Nicolae Drăganu, Virgil Șotropa, Istoria școalelor năsăudene, Năsăud, 1913; Aurelia
Dan, Școlile grănicerești năsăudene (1851-1918), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2012; Monografia Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud la 150 de ani de istorie
(1863-2013), Ed. Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2013; Gheorghe Pleș, Școlile Năsăudului
1635-2015, Vol. I-II, Ed. Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2016-2017.
33
Regulamentul Clubului Național Român din comitatul Bistrița-Năsăud, „pertractat și votat
în adunarea generală ținută în Bistriță la 13 aprilie 1904”.
34
Cultivată și prin intermediul presei („Minerva”, Revista Ilustrată”, Revista Bistriții”) sau a
publicațiilor periodice („Magazin Pedagogic”, „Raportul/Anuarul gimnaziului grăniceresc
năsăudean”, „Școala Practică”, Calendarul nostru”); vezi pe larg la Teodor Tanco, Istoria
presei românești a județului Bistrița-Năsăud de la Blaga” Cluj-Napoca, 2004.
35
Vezi dezbaterile din cadrul acestora la ANBN, fond Prefectura județului Năsăud-registre,
inv. 784, reg. nr. 1-52/1877-1917.

19
parlamentul budapestan, în frunte cu Amos Frâncu și Teodor Mihali. Pe de altă
parte, nucleul ce s-a configurat ca sediul mișcării naționale la Arad, în frunte
cu președintele Partidului Național Român, Gheorghe Pop de Băsești, cu
poziția tranșantă de a dobândi drepturi naționale pe calea luptei parlamentare.
Până la un punct, era și firesc acest fapt, determinat în principal de
apropierea geografică de centrul de la Cluj a teritoriului județului ca și de
contactele mai strânse cu liderii de aici, a celor locali.
Pe de altă parte, melanjul etnic al populației județului impunea
poziționări prudente atât față de reprezentanții celor aflați la puterea
decizională, maghiarii, cât și față de a doua componentă etnică, din punct de
vedere numeric, cea a sașilor.
Și aici, ca oriunde pe teritoriul transilvan locuit de români, au avut
influență deosebită cele „14 puncte wilsoniene”, enunțate la 8 ianuarie 1918.
Mai ales din conținutul punctului 10, care prevedea reajustarea frontierelor
Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminării naționalităților și a
punctului 11, în care se arăta că România, Serbia și Muntenegru trebuiau
evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate, s-au inspirat și, și le-au însușit
doctrinar, fruntașii mișcării naționale. Ele au devenit reperele oricăror
atitudini, au fost argumentul principal al revendicărilor, de la ele s-a început
drumul anevoios și întortocheat al dezrobirii naționale.
În acest context, analiza referitoare la faptele și întâmplările din
teritoriul județului Bistrița-Năsăud descoperă suprapunerea a două planuri
distincte. A fost meritul fruntașilor mișcării naționale de aici că au reușit să se
racordeze la evenimentele în derulare și să „intre” astfel în istoria care-i chema
la fapte.
În consfătuirea de la Oradea, din 12 octombrie 1918 a fruntașilor
mișcării naționale a românilor din Transilvania s-a adoptat textul declarației
care proclama dreptul acestora la autoguvernare și libertăți cetățenești. Citită
în parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida-Voevod, la data de 18
octombrie 1918, a devenit actul programatic al acțiunilor ce au urmat.
Încă la 31 octombrie 1918 a fost încheiat un acord la Budapesta, după
negocieri între Alexandru Vaida-Voevod, din partea românilor, Oskár Jászi,
ministrul maghiar al naționalităților și Rudolf Schuller, deputat sas din Bistrița,
concretizat în două documente; un comunicat și un apel către populație pentru
a se forma consilii și gărzi naționale. Înțelegerea a fost făcută în numele lui
Teodor Mihali, președintele Comitetului Executiv al Partidului Național
Român, Johann Hock, din partea Consiliului Național Maghiar și Wilhelm
Melzer, din partea populației germane din Transilvania36. Textul documentului

36
Texul integral: „În mijlocul furtunei de sânge a războiului mondial silința cea mai principală
a noastră e, ca să ferim pe viitor poporul nostru pe mai departe de suferințe și pustiiri și, orice
ar urma în viitorul mai îndepărtat sau mai apropiat, să împedece din capul locului vărsarea de
sânge și pustiirile de averi făcute în zădar. Recerc dar, pe fiecare fiu a națiunii maghiare,

20
a definit de altfel și prima etapă din acțiunea practică de constituire a
sfaturilor/consiliilor populare în primul rând, în localitățile urbane ale
județului.
La Bistrița, în adunarea poporală ținută în 3 novembre s-a constituit
sfatul poporal al comitatului Bistrița-Năsăud, care a solicitat de la fiecare
localitate din comitat ca să-și denumească unul până la doi reprezentanți de
încredere, ca membrii în acesta. S-a trecut apoi la crearea instrumentului
administrativ de execuție, consiliul popular, în mod paritar, din câte cinci
reprezentanți ai fiecărei naționalități, români, maghiari, sași, evrei și ai
partidului social-democrat. Populația română a fost reprezentată în acest
consiliu de protopopii Dionisie Vaida și Grigore Pletosu, dr. Vasile Pahone,
dr. Gavril Tripon și George Matheiu, cea săsească, de Gustav Kelp, dr. Rudolf
Schuller, dr. Gustav Kisch, primarul Franz Schreiber și tipograful Karl
Csallner; populația maghiară avea reprezentanți pe dr. Hunyadi Imre,
Kallivoda Andor, inspectorul școlar Erdői Sándor, Mihály Gabor și Beke
Károly, iar cea evreiască pe Hermann Brecher, Eduard Rohlich, Solomon
Godel, Löbl Mandel și Iosif Klein. Din partea socialiștilor în consiliul județean
au fost aleși Gustav Zikeli, Johann Schuster, Hermann Duschik, Albrecht
Frank și Friedrich Weiss.
Președinte a fost ales dr. Hunyadi Imre, vice-președinți, dr. Gavril
Tripon, dr. Gustav Kelp, Mocsári, Eduard Rohlich și Johann Schuster, iar
secretari, George Matheiu, Mihály Gabor și Gustav Zikeli37.
Era o primă formă de manifestare a caracterului de autoapărare a
populației, rămasă fără conducătorii știuți, temuți și ascultați până atunci. Și
tot pentru prima dată, chiar dacă doar în proporție paritară de 1/5, au fost aleși
în organismul nou creat – cu o existență de altfel, efemeră – și reprezentanți ai
românilor, semn al schimbărilor ce aveau să vină38.

române și săsești, ca păzând laolaltă și în bună înțelegere să asigure ordinea internă și în urmă,
în armonie să statorească toate modalitățile prin care pot, în urma evenimentelor ce ar urma,
să apere viața și averea cetățenilor. Ioan Hock, m. p., președintele sfatului național maghiar,
Teodor Mihali, președintele sfatului național român, Wilhelm Meltzer, președintele sfatului
național săsesc”; la Victor Moldovan, Memoriile unui politician din perioada interbelică,
Volumul II. Documente, ediția a II-a revăzută și adăugită, editori, Mircea Gelu Buta, Adrian
Onofreiu, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2015, doc. 31, p. 61. Publicat și în 1918
la români. Documentele unirii, vol. VII, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989, doc.
54, pp. 78-79; fotocopie, în Unirea Transilvaniei cu România 1 Decembrie 1918, ediția a II-a,
redactori, Ion Popescu-Puțuri, Augustin Deac, București, 1972, p. 595.
37
„Bistritzer Deutsche Zeitung”, Bistritz, nr. 46, 1918; apud. Vasile Ilovan, Teodor Tanco, op.
cit., p. 326. O relatare oarecum asemănătoare și la Otto Dahinten, Geschichte der Stadt Bistritz
in Siebenbürgen, Böhlau Verlag, Köln Wien, 1988, pp. 175-176.
38
Cazul singular de până în 1918 al notarului comitatens Leon Scridon senior, funcționar
administrativ de carieră - vezi Iosif Uilăcan, Leon Scridon, în Convergențe etnoculturale. In
Honoerm Mircea Prahase, editori Adrian Onofreiu, Lucian Vaida, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2012, pp. 291-308 – sau cele ale unor români, practicanți ai profesiilor liberale, avocații Gavril

21
 Evenimente asemănătoare s-au petrecut la Năsăud. Aici, unde ponderea
populației românești era covârșitoare, la 3 noiembrie, în adunarea poporului
român, s-a constituit un comitet național, care, la propunerea lui Iulian
Marțian, a destituit funcționarii administrativi, a dezarmat jandarmeria și a
preluat puterea „spre binele public”. S-a desfășurat acest proces în aceeași zi
cu aducerea la cunoștință a manifestului lui Teodor Mihali, „Spre orientare”,
conceput în spiritul declarației lui Alexandru Vaida-Voevod în parlamentul
budapestan din 18 octombrie 1918 și a celui semnat de Amos Frâncu, în
numele Senatului Național Român din Ardeal, de la Cluj, care îndemna la
menținerea ordinii și păcii.
Activitatea de constituire a consilii naționale românești a continuat
furtunos, susținută fiind de ponderea covârșitoare numeric a românilor în
totalul populației comitatului. Astfel, la reședinția acestuia, Bistrița, încă din
25 octombrie a sosit de la Cluj, trimis de Amos Frâncu caporalul Cornel
Ordace, cu misiunea de a înființa Senatul Național. Gavril Tripon a prezentat
un expozeu asupra situației la Casina Română. Câteva zile mai târziu, la 29
octombrie, sub deviza „să ne organizăm repede” s-au constituit Sfatul Național
și Garda Națională, alcătuită din 230 de membrii. Unul dintre inițiatori, Pavel
Tofan a definit în cuvântul lui principiile de acțiune, concretizate în aceea că
românii aveau dreptul să-și aleagă conducătorii lor și a exprimat mai ales
dorința de a „trăi cu toții într-o Românie Mare”39.
Nu după mult timp, în înțelegere cu reprezentanții consiliilor naționale
maghiar și săsesc, au fost împărțite efectele și bunurile armatei aflate în
depozitele din Bistrița și a animalelor de tracțiune. Încă s-a păstrat
proporționalitatea rezultată din ponderea numerică a populației. În același
timp, s-a desfășurat o amplă acțiune de organizare a senatelor naționale în
localitățile comitatului. Mai mulți fruntași români au cutreierat satele
românești de pe Valea Someșului, a Bârgaielor și Șieului, cu misiunea de a
liniști poporul, a forma consilii/sfaturi și gărzi naționale. Același fenomen a
avut loc peste tot în comitat, într-un parcurs parcă fără răgaz. S-au constituit
astfel de organisme pe parcursul lunii noiembrie, în data de 5, la Ciceu-
Mihăiești și Rebrișoara, în 8, la Măluț și Spermezeu, în 9, la Piatra, în 10, la
Bața, Reteag, Sântioana, Agrișul de Jos, Mocod, în 11, la Agrișul de Sus, în
12, la Șirioara, Chețiu, Bozieș, Manic, în 13, la Chiraleș, în 14, la Beclean și
Archiud, în 16, la Buza, 19, la Fântânele. Peste tot, poporul își lua destinul în
propriile mâini, prin organizarea formelor politico-administrative, consiliile
naționale și de apărare, gărzile naționale.

Tripon, Gavril Manu, Dănilă Lica, Dumitru Ciuta, Dionisie Login, implicați și în activitatea
financiar bancară a românilor de aici – Vasile Dobrescu, Adrian Onofreiu, Din istoria băncii
„Bistriţiana” 1887-1922. Contribuţii documentare, Ed. Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2009 -
întăresc aserțiunea de mai sus.
39
Pavel Tofan, Memorii…., p. 77.

22
 Această efervescență organizatorică a avut ca documente doctrinare
directivele și manifestele organismelor centrale, Sfatul Național Român de la
Cluj, până în 17 noiembrie 1918, apoi, doar Consiliul Național Român Central
de la Arad.
Desigur, procesul vast și laborios de organizare și preluare a puterii de
către români, au existat, ca peste tot în Transilvania, și excese. Ele s-au
concretizat în alungarea funcționarilor vechiului regim, devastarea unor
depozite de efecte și alimente, impunerea noilor reprezentanți din rândurile
poporului, chiar fără minima pregătire administrativă necesară, confiscarea
armelor de la gărzile celorlalte etnii, consumul, uneori exagerat, de alcool,
motivat de dificultatea serviciului gardiștilor. Peste tot însă, ele nu au constituit
decât aspecte izolate, care reflectau parțial, starea de fapt a populației,
influențată și de atitudinea soldaților întorși de pe fronturi, mulți dintre ei,
„contaminați” de ideile revoluționare din marile centre ale imperiului sau de
foștii prizonieri, cu deosebire din Rusia, Franța, Italia, înrolați în formațiile de
voluntari sau corpuri armate.
Aceiași soldați, în marea lor majoritate însă, au constituit, alături de
localnici, pavăza înarmată față de potențialele pericole reprezentate de
atitudinea celor care nu puteau concepe destrămarea unui vis... milenar40.
În acest context, preluarea administrației și instituirea noilor autorități
a fost grăbită de vidul creat prin retragerea instituțiilor statului dualist, cât și
de evoluția evenimentelor la nivelul întregii provincii. Astfel, poziția tranșantă
a Consiliului Național Român Central de la Arad a fost materializată prin
cerința imperativă din data de 9 noiembrie, în care se solicita – pe baza
dreptului la autodeterminare – să i se predea puterea deplină de guvernare
asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească. Impactul
decisiv asupra atitudinii românilor s-a concretizat în formularea explicită a lui
Iuliu Maniu, în finalul tratativelor de la Arad, dintre reprezentanții Consiliului
Național Român Central și delegația maghiară condusă de Oskár Jászi, în doare
două cuvinte – „Teljes elszakadást/ Despățrire definitivă”41.
A urmat Manifestul către popoarele lumii din 15 noiembrie 1918, care
exprima starea de spirit a națiunii române, care „ținută de veacuri în robie

40
A fost determinat acest proces și de directiva Consiliului Național Român Central de la Arad
din 3 noiembrie 1918, în care se cerea organizarea consiliilor naționale comitatense, a secțiilor
comunale ale acestora și a gărzilor naționale, completată prin definirea cadrului general
atitudinal la 6 noiembrie, prin Manifestul către națiunea română, în care se cerea ca toți
cetățenii, fără deosebire „de neam și lege”, să apere ordinea, viața și avutul oamenilor, astfel
ca națiunea română să se prezinte lumii „în deplina ei curățenie, nepătată, în întreaga ei
splendoare”;
41
Ion Clopoțel, op. cit., p. 95. Impactul asupra delegației maghiare a fost pe măsură. „Nici
Jászi Oskár, nici ceilalți delegați n-au mai spus un cuvânt. Ei au înțeles situația. Și-au dat seama
că toată cauza lor e pierdută. Încet și-au făcut bagajele și au plecat la Budapesta; apud. Tiron
Albani, op. cit., pp. 200-201.

23
trupească și sufletească” își declara voința de „a se constitui în stat liber și
independent” și speranța că „în nizuința ei pentru libertate, o va ajuta întreg
neamul românesc, cu care una vom fi de acum înainte, în veci”42.
Drumul spre Alba-Iulia era deschis. Era necesar însă desfășurarea unui
amplu proces organizatoric, pentru a arăta opiniei publice mondiale caracterul
plebiscitar al viitoarei adunări naționale. Instrucțiunile elaborate o dată cu
manifestul și publicate la 20 noiembrie stabileau în detaliu procedura de
alegere a reprezentanților pentru adunarea națională. Au fost astfel
nominalizați reprezentanți din toate staturile sociale, ca și ai reuniunilor
profesionale, culturale sau a altor structuri asociaționiste: episcopii români din
Ungaria și Transilvania, protopopii în funcțiune ai celor două confesiuni
românești, câte un reprezentat al fiecărui consistoriu și capitlu, câte doi
reprezentanți ai societăților culturale, câte doi reprezentanți ai reuniunilor
feminine, câte un reprezentant al colegiului profesoral din fiecare școală, câte
doi reprezentanți ai fiecărei reuniuni învățătorești, câte doi reprezentanți ai
gărzilor naționale, câte doi delegați ai fiecărei reuniuni de meseriași, delegați
ai Partidului Social Democrat, ca reprezentanți ai muncitorimii organizate, doi
delegați ai tinerimii universitare, cinci reprezentanți ai circumscripțiilor
electorale în care locuiesc români.
În acest proces s-a implicat și populația comitatului Bistrița-Năsăud.
Desfășurate în perioada de sfârșit a lunii noiembrie, alegerile reprezentanților
pentru adunarea națională au exprimat voința de a trimite mandatați prevăzuți
cu mandate/credenționale, care să exprime voința celor care-i alegeau. Aceste
documente sunt, în unele cazuri, rezultatul consultării poporului și erau
validate prin semnăturile unui număr impresionant al reprezentanților lui, ceea
ce le-a dat tăria și forța de a exprima voința întregilor comunități/grupuri
profesionale în numele cărora au fost elaborate.
Alegerile s-au desfășurat în primul rând, în cercurile administrative
statuate de legea electorală din 1910. Și-au dat votul și au mandatat câte
5 reprezentanți prevăzuți cu credenționale, cercurile electorale Bistrița, la
26 noiembrie, Beclean, Năsăud și Teaca, la 27 noiembrie, Dej, la
29 noiembrie43; apoi, și-au desemnat reprezentanți localitățile Joseni/ Josenii
Bârgăului, Galați/ Galații Bistriței, Herina, Iad/ Livezile, la 28 noiembrie,
Maieru și Sângeorz-Băi, la 29 noiembrie.
La fel au procedat gimnaziul din Năsăud, la 25 octombrie,
Administrația fondurilor grănicerești Năsăud, la 26 și 28 octombrie, Reuniunea
„Mariana” a învățătorilor greco-catolici și Reuniunea de binefacere a femeilor
greco-catolice și greco-orientale române din Bistrița, la 27 noiembrie,
Reuniunea meseriașilor români din Bistrița, Reuniunea română de cântări din
42
Ion Clopoțel, op. cit., p. 100.
43
În acest cerc electoral a fost ales Ioan Tarniță, din Corabia/Ciceu Corabia; apud. 1918 LA
ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. IX, doc. 678, p. 198.

24
Năsăud, Reuniunea română de lectură din Năsăud, Garda Națională Română
din comitatul Bistrița-Năsăud și Partidul Social-Democrat Român din Ungaria
și Transilvania-Secțiunea Rodna, la 28 noiembrie 1918. În total, un număr de
62 de delegați, care duceau mesajul clar și voința de unire cu România44.
În timp ce la nivel politic și național hotărârile au fost fundamentale
pentru viitor, asigurând un alt statut românilor transilvăneni, la nivel local
problemele au fost rezolvate prin metode specifice: s-au distribuit arme pentru
asigurarea liniștii și securității publice; pentru stimularea serviciului de pază și
ordine îndeplinit de gărzile naționale s-a distribuit alcool în cantități moderate;
dezlegarea de vechile cutume feudale a reprezentat suportul pentru
manifestarea libertății atitudinale. În acest context, ca peste tot în Transilvania,
manifestările individuale au dobândit o semnificație aparte și s-au constituit în
componenta definitorie a schimbării societății. Dacă până la 1 decembrie 1918
acestea au fost asumate ca vectori ai schimbărilor, după această dată au fost
asumate de cei mulți, în virtutea rolului jucat în evenimente, a conștientizării
noilor realități și a faptului că după secole de retorsiune el, poporul –
reprezentat de majoritatea covârșitoare românească – devenea parte a unui tot
care se definea România întregită. În acest mod s-a întărit direcția principală
în care s-au desfășurat evenimentele, care s-au înscris deplin în această
tendință.
Peste toate acțiunile enumerate mai sus s-au suprapus reglementările
oficiale ale reprezentanților mișcării naționale românești din Transilvania; s-
au constituit Consilii Naționale sau Senate/Sfaturi Naționale în fiecare
localitate, Gărzi Naționale care au direcționat atitudinea și manifestarea
practică și au asigurat transferul de autoritate către noile organisme în care erau
reprezentați românii45. În acest mod s-a definit perioada care a început în

44
Lazăr Ureche, Delegați oficiali ai județului Bistrița-Năsăud la Marea Adunare Națională
de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, în Cultură și educație. In memoriam Lazăr Ureche…,
pp. 38-58; „Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent,: nr. 3, 8/31 decembrie 1918, p. 26; nr. 4,
29 decembrie 1918/11 ianuarie 1919, p. 33; nr. 5, 5/18 ianuarie 1919, p. 51; Marea Unire de
la 1 Decembrie 1918…, pp. 53-75.
45
În acestea au fost cooptaţi şi vechi funcţionari cu experienţă şi, numai unei politici obtuze a
autorităţilor de la Budapesta i s-a datorat faptul că mulţi dintre aceşti funcţionari, de origine
etnică maghiară, au fost obligați să-şi caute un rost în Ungaria, deşi prin origine şi activitate,
erau legaţi de Transilvania. La fel de adevărat a fost faptul că o parte însemnată a acestora au
refuzat gestul normal de a depune jurământul faţă de statul român; la nivelul judeţului Bistriţa-
Năsăud, cu o componentă etnică mixtă în anul 1918, preluarea instituţiilor de la vechea
administraţie s-a desfăşurat până în anul 1920. Vezi despre atitudinea funcţionarilor de la
Direcţia Silvică Bistriţa, la Gheorghe Avram, Memorii, în A.N.B-N.” fond Gheorghe Avram,
d. 21/7, p. 7-14; Idem, fond Prefectura judeţului Năsăud – prefect, d. 156. 158/1919 – procese-
verbale privind numirea funcţionarilor în localităţile judeţului, d. 168/1919 – proces-verbal
privind preluarea Perceptoratului de dare din Năsăud, d. 204/1919; revizorul şcolar Ioan Pavel
cere sprijinul armatei pentru preluarea şcolii civile de fete din Bistriţa, d. 263/1919; tabele

25
octombrie 1918 și s-a continuat cel puțin în anul 1919 ca o lume care se dorea
a se schimba, în care transformările se desfășurau lent, cu greutatea în a
schimba inerții și bariere mentale care își aveau originea în trecut și care la
nivel local avea un impact mult mai mare asupra populației.
La fel de adevărat a fost faptul că, și locuitori ai județului, chemați sub
arme la începutul anului 1919, s-au aflat între cei care au participat la ofensiva
militară împotriva Ungariei republicane. Pilduitor a fost în acest sens apelul
comandantului Batalionului III din Regimentul 84 Infanterie Bistrița, care se
adresa prefectului județului Bistrița-Năsăud cu solicitarea de a comunica „atât
cetățenilor din loc, cât și locuitorilor din jur, că puii de lei din ținutul Bistrița-
Năsăud se găsesc în valea Tisei și așteaptă numai un semnal ca să se arunce
asupra dușmanului”46.
În alt registru, consemnăm și vizita la Bistrița a cuplului regal, în cadrul
turneului pe care l-a efectuat în Transilvania, în primăvara anului 191947.
În plan intern, la 11/24 decembrie 1918 a fost publicat decretul privind
ratificarea unirii Transilvaniei cu România, iar în data de 18/31 decembrie
1918, trei ardeleni au fost incluși în guvernul României. De asemenea, la 8
ianuarie 1919, în adunarea de la Mediaș, Consiliul Național Săsesc s-a declarat
pentru „unirea Transilvaniei cu România”, iar la 10 august 1919, în adunarea
de la Timișoara, șvabii și-au exprimat adeziunea la unirea Banatului cu
România.
La 19 decembrie 1919, primul parlament al României unite și cel dintâi
ales pe baza sufragiului universal a votat legile prin care se ratifica unirea
Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România.
În plan extern, recunoașterea României „dodoloațe”/întregite s-a
materializat în prevederile tratatelor de la Saint-Germain, din 10 septembrie
1919, cu Austria, prin care s-a recunoscut unirea Bucovinei, Trianon, din 4
iunie 1920, cu Ungaria, care a recunoscut unirea Transilvaniei și Paris, din 28
octombrie 1920, cu Anglia, Franța, Italia, Japonia, prin care s-a recunoscut
unirea Basarabiei48.

Volumul a fost structurat tematic și încadrat principiilor care-l definesc:
cel dintâi, sub forma generică de documente, grupate cronologic, apoi,
următoarele, reprezentate de credenționale, memorii, consemnări din presă,

nominale cu funcţionarii care au refuzat să depună jurământul faţă de statul român, d.

340/1920; tabele cu funcţionarii care au depus jurământul de credinţă faţă de statul român.
46
„Gazeta Oficială a județului Bistrița-Năsăud”, Bistrița, anul XVII, nr. 16, 15 mai 1919, p.
69.
47
Telegrama de mulțumire a reginei Maria pentru ospitalitate, în „Gazeta Oficială a județului
Bistrița-Năsăud”, Bistrița, anul XVII, nr. 17, 22 mai 1919, p. 74, iar cuvântul de mulțumire al
prefectului Gavril Tripon, în Idem, nr. 18, 29 mai 1919, p. 80.
48
Vezi Const. Kirițescu, op. cit., ed. II, vol. III, pp. 505-553.

26
tabele nominale cuprinzând membrii gărzilor naționale și ale voluntarilor,
schițe biografice ale celor care au avut un rol important în desfășurarea
evenimentelor. În partea finală am adaugat anexele, reprezentate de fotocopii
ale unor documente și imagini cuprinzând personalitățile reprezentative.
Prima structură, cea a documentelor, ne prezintă cronologic, mersul
evenimentelor, începând cu cele de la începutul anului 1918, care surprind
tendințele de clarificare a poziției în cadrul mișcării naționale a românilor
transilvăneni. Faptul că au fost cunoscute și în arealul județului Bistrița-Năsăud
subliniază contactul permanent și implicarea fruntașilor de aici în acest cadru.
În același timp, arată – ca o trăsătură constantă a derulării faptelor – apropierea,
oarecum firească, de centrul de la Cluj și o parte a liderilor de la Dej,
determinată atât de vecinătatea geografică cât și de legăturile stabilite în
decursul timpului.
Analiza mărturiilor documentare arată sincronismul acțiunilor din zonă
cu cele generale, de la nivelul Transilvaniei. Nu miră de aceea constituirea, în
primele zile ale lunii noiembrie, a Consiliul Național Român comitatens, cu
reședința la Bistrița, ca și atitudinea oarecum diferită a Năsăudului. A fost
motivată aceasta de situația aparte din localitate, revolta populației majoritar
românești față de practicile incorecte ale unor creditori, persoane fizice sau
juridice ca și vechea dispută/concurență cu reședința comitatului, Bistrița. De
aceea, aici evenimentele au avut tușee/manifestări aparte, dar au și produs o
mare cantitate de mărturii care s-au păstrat. Ele ne evocă înlocuirea
autorităților administrative, organizarea consiliilor și gărzilor naționale, atât în
localitate cât și în comunele de pe Valea Someșului; retrăim activitatea
serviciului de patrulare a echipelor de gardiști, ziua și noaptea, micile abuzuri,
inerente situației, eforturile intelectualilor locului de a canaliza evenimentele
pe traiectul celor generale pentru români, apelul, atunci când turnura lor a
devenit periculoasă, la forța armată de la Dej sau Bistrița, demisia unor
conducători și preluarea atribuțiilor de către alte persoane49.
La Beclean s-au organizat atât Garda Națională Română cât și cea
Maghiară. Au fost preluate instituțiile de stat, gara C.F.R., unde, pentru
siguranța activității s-a introdus serviciul militar, iar ofițerilor unguri li s-au
tăiat însemnele gradului și li s-a interzis să le mai poarte, moment se semnifica
faptul că „lanțurile robiei sunt desfăcute”. „Seara – rememorează viitorul notar
Ilișiu – a urmat petrecerea cu dans, masă bogată, organizată de români în
cinstea armatei eliberatoare. A durat până dimineața”50.
Apoi, peste tot în localitățile comitatului, documentele arată modul
democratic și în același timp, caracterul popular, dat de participarea majorității
locuitorilor la luarea deciziilor importante.
49
Vezi și consemnările zilnice din perioada 11-21 noiembrie despre organizare și funcționare
la ANBN, Colecția Marțian Iulian, 6/7/1918, f. 1-7.
50
Mircea Gelu Buta, Memoriile unui gimnazist…, p. 227.

27
 În prima fază, s-au constituit, începând cu 5 noiembrie 1918, consilii
naționale în localități, fie ele situate în aproprierea centrelor importante, fie, în
zone mai puțin accesibile, de pe văile laterale ale principalelor râuri sau a
drumurilor care se desprindeau din arterele principale de comunicație. Peste
tot, s-au ales, la inițiativa fruntașilor locali, consilii formate din cei mai
vrednici locuitori, gospodari ai satelor, la care se adăugau preoți, învățători,
mici funcționari sau meseriași, pe baza îndrumărilor conținute de liderii clujeni
ai mișcării naționale51.
Cu atât mai pregnant apare acest fapt în documentele localităților care
și-au ales reprezentanții în consiliile naționale și în același timp, își doreau
schimbarea vechilor funcționari administrativi. Aceste documente
condensează în conținutul lor lupta lăuntrică a celor obidiți secole de-a rândul,
pentru care părea că sosise ceasul deșteptării. Deși conștientizau împrejurările
favorabile, oamenii simpli, cei mulți, erau încă tributari, în plan mental și
atitudinal, trecutului. Unui trecut din care cu greu îndrăzneau să gândească că
se puteau desprinde și-l puteau înlătura pentru totdeauna.
Spre exemplu, într-o localitate izolată, Buza, cu populație oarecum
majoritar românească, dar și cu maghiari și evrei, interogația în vederea
constituirii consiliului național și a schimbării funcționarilor administrativi ne
oferă amănunte ale procesului lent dar sigur, al ruperii de trecut.
Deoarece „lucrurile în comună merg foarte slab”, era necesară
înlocuirea vechilor funcționari și alegerea unui nou aparat administrativ.
Dilema se concentra în interogația preotul paroh Petru Cheresteș, care, după ce
exprima dorința oamenilor de a-și alege un nou primar, își manifesta
nedumerirea pentru modul de a proceda, astfel: „putea-l-vom alege numai noi
românii, sau să vină la alegere și unguri (ungurii nu au sfat n. ung.) s. a. Și în
continuare, indecizia era adâncită de modul în care trebuia validată alegerea.
„Cine să-l joare pe nou alesul – interoga preotul – cine să-i dee averea satului
în samă – banii su-n casă – o cheie e la notarul care e dus, alta la fostul primar,
și, de la cine să-și primească ordinele. Trebuie insinuat și la protopretore”?52
Aceeași atitudine și în altă zonă a județului. Sosit în 11 noiembrie la
Leșu, localitate izolată în lateralul Văii Ilvei, Pavel Tofan, în calitate de tribun
al poporului, urma să participe la constituirea consiliului național și a gărzii

51
Semnalăm în acest context faptul că la Șanț, localitate izolată de la poalele Ineului, consiliul
național s-a constituit în data de 8 noiembrie 1918, sub conducerea vrednicului preot Pamfiliu
Grapini – în baza principiilor cuprinse în documentul inițiat de Teodor Mihali - „conform
scrisorii trimisă „spre orientare”; Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale, fond
Consiliul Național Român Solnoc-Dăbâca, d. 2, f. 4.
52
Ibidem, f. 26. La Florești, lângă Beclean, fostul primar a citit în adunarea generală
„sămădașul comunal cu ajutoarele familiale, banii din fondurile comunei… Adunarea generală
a aprobat gestiunea în unanimitate, iar după aceea – rememorează Ilișiu – tata și-a prezentat
demisia din serviciul de primar, pe care l-a condus 22 ani”; apud. Mircea Gelu Buta, Memoriile
unui gimnazist…, p. 227.

28
naționale. Totul a decurs conform programului, până în momentul când
octogenarul preot paroh Leon Coșbuc a refuzat, în numele său și al întregii
comunități, să depună jurământul față de regele Ferdinand, ridicând privirea
spre tabloul înrămat de pe perete, unde trona încă tabloul cu portretul
împăratului Francisc Iosif I. Pătruns de importanța momentului, Tofan a făcut
exact gestul izbăvitor pe care-l aștepta poporul. „Întorcându-mă, am ridicat
icoana de pe perete, cuprinsă în cadru de lemn și acoperită cu sticlă, am izbit-o
de perete. În mii de bucăți s-a spart sticla – narează memorialistul – și ramele
s-au despărțit (desfăcut), iar chipul bătrânului împărat, imprimat pe o hârtie
specială, l-am sfârtecat în mii de bucățele, iar petecele de hârtie le-am suflat
din mână spre public, zicând că împăratul pe care rușii și noi l-am mântuit din
ghearele ungurilor în 1848, ne-a vândut acelora care erau să-l sugrume pe el,
urmând ca aceea să ne sugrume pe noi, așa că nu a meritat și nu merită să ne
gândim la el”53.
În acest melanj al trăirilor și atitudinilor poporului, s-au desfășurat
acțiunile de constituire a organismelor locale românești. Au fost acestea
determinate de mersul general al evenimentelor, de atitudinea tranșantă a unor
fruntași, care au asumat, în numele celor pe care-i reprezentau, ruptura totală
cu trecutul, conform postulatului clamat de Maniu la 14 noiembrie 1918.
Desigur, în acest context era necesară asigurarea funcționării noilor
organisme create, a ordinii și liniștii în localități, în așteptarea momentelor
hotărâtoare. A fost meritul individual, dar mai ales colectiv, al celor care au
direcționat comportamentul și atitudinea în direcția realizării dezideratului
național. De aceea, documentele vorbesc despre înarmarea gărzilor naționale54,
de patrule care căutau să preîntâmpine acțiuni nelalocul lor55, de mici diferende
chiar cu grupuri izolate ale românilor56, epuizați de serviciul îndelung, voit
cazon, de distribuirea alcoolului, mai ales pentru serviciul din timpul nopților,
când temperaturile coborau sub limita înghețului57, de plata acestor structuri,
la „obolul” căreia și-au adus contribuția și instituțiile de credit românești58, sau
53
Pavel Tofan, Memorii…, p. 94. Rezultatul, în urma gestului prin care a rupt simbolic
legăturile cu împăratul Austriei și Ungariei, a fost faptul că „poporul cu stânga pe inimă și cu
dreapta ridicată, cu glas tare a depus jurământul sfânt după mine”; Ibidem.
54
Pentru executarea în bune condiții a serviciului, gardiștii au primit arme, pentru care „fiecare
gardist e răspunzător cu averea lui pentru puşca ce i s-a dat”, ca și inclusiv, pedeapsa corporală,
„bote, după fapta comisă”; ANBN, Colecția Marțian Iulian, 6/2/1918, f. 20
55
„Ordinea în oraș era ținută numai de patrulele Gărzii Naționale Române, așa că, răzimându-
se pe garda națională, care era disciplinată, constituia o forță”; apud. Pavel Tofan, Memorii....,
p. 82.
56
Ibidem, p. 84.
57
Adrian Onofreiu, 1918- O lume în schimbare, în Bistrița 90 de ani de la Marea Unire...,
doc. 4, pp. 53-56.
58
Sume primite de la băncile din Năsăud: „Mercur”, 18.100 coroane; „Aurora”, 25.000
coroane; Naszodvideki/Casa noastră: 20.000 coroane; Alexandru Porțeanu, op. cit., doc. 23, p.
130. Vezi procesul-verbal al ședinței direcțiunii băncii „Aurora” din 28 decembrie 1918, când

29
alte resurse financiare mobilizate59. În sinteză, acțiunea lor a avut ca
deziderate, sprijinirea Consiliilor Naționale Române în preluarea
administrației publice, menținerea și apărarea ordinii, susținerea efortului
poporului de a-și manifesta liber, pe cale plebiscitară, voința de unire cu
România.
În același timp, au fost răspândite și în localitățile comitatului Bistrița-
Năsăud manifeste cu un conținut propagandistic contrar evenimentelor, în care
erau făcut promisiuni cu puternic impact social, sub presiunea evenimentelor
în derulare la Viena și Budapesta60.
Peste toate acestea s-a suprapus însă, cu impact definitoriu, voința
poporului de a merge pe drumul deschis și conturat în documentele
programatice din acele vremuri.
Cu deosebire s-a realizat acest fapt după conturarea poziției generale a
mișcării naționale românești, începând cu 17 noiembrie 1918. De la această
dată, Consiliul Național Român Central de la Arad a devenit pavăză și scut,
izvorul de la care s-au adăpat toți românii, centrul de care avea nevoie poporul
pentru a ajunge la liman, cel care a fost mandatarul dorinței înăbușite de
veacuri, organizatorul acțiunilor menite a finaliza „visul neîmplinit” al atâtor
generații.
Din această perspectivă documentele ne deslușesc și calea aleasă de
români. La fel ca pe întreg cuprinsul Transilvaniei, și aici s-au desfășurat
adunări, consemnate în protocoale, în care poporul, cei mulți, care au fost
lipsiți de cuvânt, s-au transformat dintr-o dată, în glasul care chema la fapte!
În consultările populare din perioada 26-29 noiembrie 1918, s-au ales
și prevăzut cu credenționale61 reprezentanții cercurilor electorale, localităților,

s-a aprobat un împrumut de 25.000 coroane pentru Garda Națională; ANBN, fond Banca
„Aurora” Năsăud, reg. inv. 129, f. 125/v; tranzacțiile efectuate din fondul Gărzii Naționale
Române, Ibidem, reg. inv. 69, passim.
59
La Bistrița, pentru asigurarea sumelor necesare „Sfatul Național a cumpărat (de la un evreu)
tot vinul din pivnița de Sub Gălete, circa 2 vagoane (10.000 l vin), vin pe care l-a vândut
numaidecât bucovinenilor, care erau lipsiți total de vin, cu un câștig de 5 lei la litru, cu obligația
să-l predea la Vatra Dornei. Tot vinul a fost încărcat în care trase de boi sub supravegherea
unui detașament condus de căpitanul Petrean. S-au câștigat 150.000 coroane pentru garda
națională”; apud. Pavel Tofan, Memorii din 1918...., pp. 80-81.
60
Manifestul Comitetului Plugarilor şi al Muncitorilor în care revendică o republică social
democratică şi radicală ( n. ed.), ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. 55, f. 1, sau cel în care
se solicita ca „Ardealul şi Banatul să fie al ardelenilor şi bănăţenilor”; Ibidem, f. 2.
61
După un model de următorul conținut: Susnumiții adeverim că în... s-au ales azi de delegați
dnii:... cu unanimitate. Drept-ce-sus-numiții delegați sunt prin aceasta autorizați a lua parte cu
vot decisiv la Marea Adunare Națională Română ce se va convoca prin Consiliul Central
Național Român, în numele tuturor românilor... și la alte Mari Adunări Naționale Române,
care eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia ori în anul următor și a
contribui cu votul lor la deciderea sorții viitoare a neamului românesc din Transilvania,

30
asociațiilor/societăților, gărzilor naționale, împuterniciți să exprime dorința
locuitorilor din comitat la Marea Adunare Națională a poporului român. De
asemenea, plenipotențiații au participat, în totalul celor 1.228 de delegați, la
adunarea plebiscitară de la Alba-Iulia62.
O dată manifestată voința poporului român la Marea Adunare
Națională de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, a urmat un proces anevoios
de acomodare la principiile cuprinse în conținutul „Rezoluției” unirii.
Între primele acțiuni a fost aceea de intrare a armatei române în
Transilvania. Consemnată sub varii aspecte, s-a definit ca una necesară și
așteptată, atât de liderii mișcării naționale, dar mai ales, de poporul de rând,
care simțea rolul de scut și pavăză al acesteia în condițiile incerte de după
adunarea de la Alba-Iulia. De aceea, indiferent cum a fost definită acțiunea, ea
a fost percepută ca afirmarea românismului, factor de încredere și stabilitate
față de vrăsmașii și potrivnicii unirii.
Nu surprinde de aceea consemnarea intrării elementelor înaintate ale
armatei române în Bistrița63, sau prezența altora la Năsăud64 Beclean și în
continuare, la Dej65. De altfel, Consiliul Național Român din Cluj, sub
presiunea atitudinii ofițerilor maghiari, a solicitat înaintarea rapidă a acesteia
și ocuparea orașului. După ce expunea situația din oraș, menționând și faptul
că erau concentrate efective de militari secui, care amenințau stabilitatea,
președintele Iuliu Hațieganu concluzia, solicitând ca „atât pentru garantarea
averii și vieții românilor din Cluj, centrul șovinismului maghiar, cât și pentru

Ungaria și Banatul Timișan”. Am ales la întâmplare modelul cadru, omițând nominalizările

contextuale, apud. 1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII..., Vol. VIII, doc. 103, p. 78.
62
Plecarea a fost stabilită prin telegrama adresată de Senatul Național Român din Cluj, de
următorul conținut: „Pentru Alba-Iulia pleacă sâmbătă tren special la 2 ore după amiază, aşa
încât Bistriţenii şi Năsăudenii vor avea legătura la orele ½ 362 în Apahida. Deci toţi Năsăudenii
şi Bistriţenii să plece sâmbătă dimineaţa”; ANBN, Fond Nacu Dumitru, d. 15/3, f. 18.
63
În ziua de 4 decembrie 1918 în oraș a intrat un batalion din Regimentul 15 Infanterie Piatra
Neamț, comandat de maiorul Coroamă. La intrarea în oraș, trupele au fost salutate, în numele
tuturor românilor din județ/comitat de protopopul Grigore Pletosu, după care, în numele
populației din oraș a vorbit primarul Franz Schreiber, dr. Kisch, în numele sașilor din comitat.
În numele populației maghiare au vorbit judecătorul curial Kendefi și preotul Zsigmond, iar în
numele evreilor, rabinul Ullman. Din partea gărzilor naționale săsești a vorbit căpitanul
Krauss, iar în numele muncitorilor, directorul Casei Cercuale, Johann Schuster; apud.
„Bistritzer Deutsche Zeitung”, Bistritz, nr. 51, 1918; apud. Vasile Ilovan, Teodor Tanco,
Acțiunea social democrației și a populației săsești..., p. 330. Vezi și Pavel Tofan, Memorii...,
pp. 106-107; Victor Moldovan, Memoriile unui politician din perioada interbelică. Vol. II,
editori, Mircea Gelu Buta, Adrian Onofreiu, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2015,
pp. 81.
64
Unde s-a instalat, în calitate de comandant militar, locotenentul Cerbulescu; ANBN,
Colecția Marțian Iulian, d. 6/13, ff. 48, 60, 61.
65
Mircea Gelu Buta, Memoriile unui gimnazist…, p. 227.

31
interese de ordin superior național românesc, vă implorăm să luați66
dispozițiuni ca Clujul să fie ocupat fără întârziere de armata română”67.
A urmat un parcurs sinuos și întortocheat al instaurării administrației
românești, după formula uzitată în epocă, a „preluării imperiului”68.
Relevante sunt în acest sens în primul rând, documentele create de
biserică, în care sunt cuprinse directivele generale cum ar fi: explicarea de către
Teodor Mihali, de către Mitropolia greco-catolică de Alba Iulia și Făgăraș,
Episcopia ortodoxă a Aradului a principiului autodeterminării naționale
proclamat de președintele SUA, Woodrow Wilson; conținutul pastoralei cu
ocazia zilei Nașterii Domnului din anul 1918 a Episcopiei ortodoxă a Aradului,
în care se arată că 1 decembrie este o zi însemnată și de bucurie, că de acum
înainte la prăznuirea Nașterii Domnului se va sărbători nu numai împlinirea
proorocirii privind mântuirea neamului omenesc, ci și dezrobirea limbii
române, de faptul că la 70 de ani de la Adunarea de la Blaj din anul 1848 s-a
împlinit vremea ca românii de peste Carpați să se unească cu România, așa
cum evreii s-au eliberat de sub dominația Babilonului după 70 de ani.
Apoi, instituții publice fac apel la combaterea distrugerilor și păstrarea
ordinii publice: Fondurilor grănicerești năsăudene, prin Comisiei constituite
ad-hoc pentru apărarea averilor grănicerești îndeamnă pentru oprirea
distrugerii fabricilor, depozitelor de lemne și a pădurilor grănicerești, așa cum
s-a întâmplat – din păcate – la Bistrița Bârgăului, Valea Mare, Ilva Mică, Salva
și Telciu; în același registru se înscrie și apelul lui Teodor Mihali pentru
păstrarea ordinii și evitarea abuzurilor.
Implicarea României în războiul contra Ungariei bolșevice a determinat
chemarea la arme a populației transilvănene de către Consiliul Dirigent, sau
prin publicarea unor acte imperative, ordonanțele Comandantului trupelor din
Transilvania, generalul Mărdărescu, privind pedepsele pentru infracțiunile și
crimele produse în teritoriul Transilvaniei până la Tisa, considerat zonă de
ocupație militară; protestul organizat în cercul Teaca față de ocuparea
Banatului de către sârbi.
Documentele vorbesc și de noua organizare din Transilvania:
administrarea fondurilor grănicerești în conformitate cu un nou act normativ;
date privind situația economică, socială, sanitară, asigurarea ordinii publice din
comune; modificări în programa școlară la Gimnaziul din Năsăud; încetarea
contactelor cu guvernul maghiar; rămânerea provizorie în vigoare a legilor și
regulamentelor emise înainte de 18 octombrie 1918; organizarea Partidului
Național Român în județul Bistrița-Năsăud în vederea participării la alegerile
parlamentare; combaterea propagandei maghiare: metode – presă, agenți,
66
Ordonați.
67
ANBN, colecția personală Haliță Solomon, d. 88, f. 77.
68
Pe larg, la Victor Moldovan, Memoriile unui politician..., pp. 81-82; Pavel Tofan,
Memorii..., pp. 99-106.

32
mijloace – dezinformare, discreditarea autorităților românești, desconsiderarea
a ceea ce este românesc, coruperea cu bani a funcționarilor și oamenilor simpli,
specularea nemulțumirilor poporului român, predici în biserică, îndemnuri la
insubordonarea dresate soldaților români, organizarea unor gărzi înarmate,
promisiuni de reformă agrară, instrucțiuni pentru prefect, pretori, protopopi,
preoți, inspectori școlari, membrii ai corpului didactic, primari și notari pentru
combaterea propagandei maghiare.
Nu în ultimul rând, sunt aspecte referitoare la vizita familiei regale în
Transilvania, inclusiv la Bistrița, în mai 1919.
Analiza situației la nivelul comunităților locale, reprezentate de
microcosmosul așezărilor rurale cu atitudini adânci în trecut de respect a
autorității, cu grija pentru conservarea averii individuale și colective, cu
speranța în mai binele așteptat de generații întregi ne descoperă o altă fată a
desfășurării evenimentelor. Această lume profundă, ostilă schimbărilor bruște,
care se obișnuise cu războiul - fără a-și mai aduce aminte de el – ca o parte a
vieții cotidiene, are dintr-o dată revelația schimbării.
Primele semnale sunt aduse de soldații care se întorc de pe fronturile
conflagrației și care în mare parte sunt contaminați de idei revoluționare; ei
devin agenții schimbării, la îndemnul lor se constituite comitete de acțiune și
inițiativă, sunt contestate autoritățile locale și ei definesc cel mai bine noțiunea
de schimbare a unei lumi apuse. Acestora li se raliază cu bune intenții, în
primul rând inteligenta satelor, atâta câtă mai era rămasă acasă, reprezentată
de preoți, dascăli, alți indivizi care nu fuseseră angrenați de malaxorul
conflagrației ca și combatanți activi.
La acțiunile și inițiativele acestora rezonează poporul, populația
așezărilor, cei atât de obidiți în trecut și care suportau cu stoicism atât pierderile
de vieți omenești – prin membrii familiilor mobilizați – cât și toate greutățile
și privațiunile din timpul războiului.
Aceste două componente au acționat în direcția schimbării și lor –au
fost adresate mesajele și acțiunea practică a elitei naționale românești din
Transilvania.
În timp ce la nivel politic şi naţional acţiunea convergea spre finalul de
la Alba-Iulia, lumea rurală se manifesta după norme şi reguli proprii. S-au
constituit organe de auto-apărare, au fost lansate iniţiative de păstrare a liniştii
şi ordinii publice, care, toate, depăşeau de multe ori, cadrul legal şi normal,
datorită presiunii şi aşteptărilor. Vidul de autoritate a făcut ca acţiunile să fie
asumate la nivel local, în care indivizi şi atitudini se genereau şi au avut loc în
numele atât de mult aşteptatelor schimbări.
În acelaşi timp s-au produs şi excese, au fost devastate locuinţe,
proprietăţi, bunuri particulare sau comunale, păduri, într-o descătuşare de

33
energii şi atitudini prea multă vreme ascunse de sistemul din fosta monarhie69.
Aceste manifestări au fost asumate în numele dreptăţii, a solidarităţii naţionale,
a răzbunării unui trecut nedrept şi a speranţei în soarele dreptăţii care era
necesar să apară după veacuri de suferinţă şi resemnare. În acest sens trebuie
înţeleasă frecvenţa termenului revoluţie, cât şi dorinţa de schimbare a vechilor
stări de lucruri.
Acțiunea a fost canalizată pe o linie de echilibru de către fruntașii
comunităților locale, care au organizat gărzi cetățenești, au apărat siguranța
persoanei și a avutului – fapt deosebit de important – fără deosebire de
apartenența națională.
În timp ce la nivel politic și național hotărârile au fost fundamentale
pentru viitor, asigurând un alt statut românilor transilvăneni, la nivel local
problemele erau rezolvate prin mijloace specifice: se distribuiau arme pentru
asigurarea liniștii și securității publice, alcoolul avea ca motivație a distribuirii
atât „greutatea serviciului de pază și ordine, prestat permanent” cât și
combaterea epidemiei de gripă spaniolă, excesele erau justificate prin
libertatea adusă de evenimente. Fiecare individ devenea important, parte
componentă a acțiunii, participa la schimbarea societății. Dacă până la actul de
la 1 Decembrie 1918 toate aceste acțiuni au fost motivate de așteptări și
speranțe, după această dată ele erua asumate în virtutea rolului jucat în
evenimente, a conștientizării noilor realități și a faptului că după secole de
retorsiune românii devin parte a unui tot care se definea România întregită. În
acest mod s-a asigurat și prin acțiunea la nivelul comunităților locale realizarea
actului de la 1 decembrie 1918, iar modul de acțiune la cumpăna unui moment
de istorie a completat direcția principală în care s-au desfășurat evenimentele
și s-a înscris deplin în aceasta70.
Secțiunea dedicată memorialisticii oferă informații importante pentru
desfășurarea evenimentelor. Având consistență și concizie, documentele
recreează atmosfera de epocă.
În această categorie am inclus, într-un cadru mai general, mărturii ale
actorilor evenimentelor, ca și consemnări ulterioare, determinate de diferite
momente cu caracter special.

69
„Cronica” parohiei Ilva-Mică consemnează că „în anul 1918, atunci când poporul românesc
a scăpat de sub jugul străin, a fost resimţită şi în această comună o puternică revoluţie, care a
distrus fabrica de la uzina Ilva-Mică, o distanţă de 2-3 km. de la sat, împreună cu populaţia
din comunele învecinate. În apropiere de gara Ilva-Mică exista un depozit de ecrazită, care
prin neglijenţa a doi tineri din comuna Feldru – care fiind în stare de ebrietate, trăgând cu
armele în acel depozit – au provocat explozia acelui material în chip înspăimântător, încât toată
populaţia a suferit clipe de panică, pomenindu-se într-un moment dat cu spargerea geamurilor
de la casele lor, iar cei doi tineri zburdalnici au fost aruncaţi în aer şi prefăcuţi în mii de
bucăţi”; A.N.B.N., fond Oficiul parohial greco-catolic Ilva-Mică, d. 8, f. 4.
70
Adrian Onofreiu, 1918- O lume în schimbare... pp. 40-43.

34
 Primul „cronicar” al acestora a fost Pavel Tofan. Deși le-a așternut pe
hârtie în amurgul vieții, în consemnare evenimentelor a dovedit o
meticulozitate și ordonare a materialului care frapează, mai ales datorită unei
profesii – de medic veterinar – care nu-l califica pentru calitatea de martor al
lor. Implicat în activitatea de organizare a consiliilor și gărzilor naționale atât
în reședința comitatului, Bistrița, cât și în localități de pe văile Bârgăului și
Someșului, a reținut și transmis posterității informații importante, care ne
dezvăluie fapte, întâmplări, în desfășurarea lor. Autorul a reținut o sumedenie
de nume implicate, de evenimente, atitudini și a încercat, în unele aspecte, și
interpretări personale, devenind astfel depozitarul unui adevărat tezaur istoric.
Evident, din întreg textul reiese atitudinea tranșantă față de provocările cărora
le-a făcut față, caracterul determinant atitudinal și, mai ales, modul constant în
care a militat pentru ruperea de trecut și realizarea visului de veacuri al
românilor, unirea. Momentele dramatice de conștientizare – în calitate de
tribun al poporului - a maselor în sensul mersului istoriei, zugrăvite stilistic,
aduc un plus de valoarea și definesc modelul atitudinal pentru acea perioadă.
Doar „tabloul”, voit teatral, al ruperii „în mii de bucăți” a chipului împăratului
și dezlegarea în acest fel, de jurământul prestat lui de poporul din Leșu ar fi
suficient pentru a valoriza superior mesajul pe care-l transmit consemnările
realizate de Pavel Tofan.
În același registru se înscrie materialul conceput de Victor Onișor.
Bazat pe faptul că s-a implicat din tinerețe în mișcarea națională, mai întâi în
cadrul comitatului71, apoi, și la nivel național, acesta a adunat o vastă
experiență. I-a fost de folos și activitatea în calitate de proprietar și director al
ziarului „Revista Bistriții” (în anul 190372).
Realizarea introspecției în trecut73 se constituie sub forma unui amplu
studiu, cu caracter exhaustiv, care începe prin enunțarea unor considerații de
ordin general, referitoare la situația românilor transilvăneni. Mai aproape de
evenimente, Onișor analizează procesul de cristalizare a atitudinii Partidului
Național Român și apoi, poziționarea în cadrul general al evoluției
evenimentelor din monarhia dualistă austro-ungară.
Din postura de participant apropiat decidenților mișcării naționale,
Onișor prezintă în amănunt - de multe ori, lăsâd impresia implicării directe –
momentele importante ale drumului spre Alba-Iulia. El redă stenogramele
ședinței parlamentului budapestan din istorica zi de 18 octombrie, inclusiv
atacurile din partea majorității de atunci, cărora Vaida Voevod a trebuit să le

71
A conceput și publicat în 1904 regulamentul clubului național român din comitat.
72
Teodor Tanco, Istoria presei românești a județului Bistrița-Năsăud de la origini până în
prezent, Societatea Culturală „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 2004, pp. 85-89; Idem, Dicționar
literar 1639-1997 al Jud. Bistrița-Năsăud, Ed. Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 1998,
pp. 312-313.
73
Intuim noi, la momentul aniversar a 10 ani de la unire, în 1928.

35
facă față, în timpul luării de cuvânt, documentele întocmite de comisia mixtă
care a anchetat masacrul de la Beliș, preparativele pentru adunarea națională,
iar la final, procesul-verbal, cu luările de cuvânt ale președintelui Partidului
Național Român, Gheorghe Pop de Băsești, comunicarea validării
credenționalelor de către Ioan Suciu, apoi, a lui Vasile Goldiș, care a citit textul
rezoluției, Iuliu Maniu, Iosif Jumanca, propunerile pentru Marele Sfat
Național, citite de Alexandru Vaida Voevod, cuvântarea adresată poporului pe
„de pe câmpul lui Horea” de episcopul ortodox al Caransebeșului, Miron
Cristea, lista membrilor Marelui Sfat Național și schimbul de mesaje cu
suveranul și regina României.
Autorul menționează într-o notă ulterioară sursele utilizate, între care
enumeră „documentele originale, proprietatea d-lui. Dr. Alex. Vaida-Voevod;
declarații luate d-lui. Dr. Erdelyi Ioan în ziua de...; Manifeste și presa din
timpul 1910-1928”, ca și câteva lucrări de referință la acea dată, atât ale
autorilor români, cât și maghiari.
Prin caracterul generalizator și de sinteză, ca și consemnarea
amănuntelor, în cele mai mici detalii, studiul memorialistic realizat de Victor
Onișor dobândește caracterul unei contribuții importante – cunoscut și
valorificată fragmentar în istoriografie – la deslușirea faptelor și evenimentelor
care s-au finalizat prin documentele adoptate la Alba-Iulia.
În același registru se înscrie și contribuția datorată unui participant
direct la evenimente, socialia-democratul Enea Grapini. Deși finalizate în anii
senectuții, și având imboldul motivațional al autorităților timpului (1972),
consemnările autorului, gândite ca un studiu evocator, ne introduc în atmosfera
evenimentelor. Desigur, scrise de pe poziția social-democrației, textele
autorului au avut, din păcate, o soartă nu tocmai fericită, tributară și perioadei
de retorsiune suferită de autor în primii ani de după cel de al doilea război
mondial. Realizate în mai multe variante, au fost prelucrate, nu într-un registru
științific, de urmașul lui, nepotul Florea Grapini, care a adăugat, în textul
publicat, multe intervenții personale. De aceea, am optat pentru publicarea
variantei care ni s-a părut cea mai elaborată și realizată doar de autor, fără
intervenții ulterioare.
Din punct de vedere informativ, textul completează pe cel datorat lui
Victor Onișor, prin descrierea acelorași evenimente, însă privite din punctul de
vedere al mișcării social-democratice. El rămâne o contribuție demnă de
parcurs, înscriind numele lui Enea Grapini între martorii evenimentelor din
anul 1918.
Într-o altă cheie a diapazonului interpretativ se situează documentele
rămase de la Solomon Haliță. În primul rând, ele au fost încadrate în categoria
consemnărilor memorialistice în mod fortuit, argumentat acest fapt de
inițiativa celui care le-a păstrat, de a le trimite autorului primei monografii a
războiului de întregire a neamului, Constantin Kirițescu, în anul 1921.

36
 Alături de scrisoarea în care explică motivația și scopul demersului său,
Haliță atașează un set de documente – în copie – definitorii pentru deslușirea
raporturilor dintre mișcarea națională a românilor din Transilvania și guvernul
român, aflat atunci în exil la Iași.
Trimis din însărcinarea regelui și a lui Ion I. C. Brătianu, cu acordul
oficial al premierului Coandă, pentru a sonda starea de spirit în Transilvania74,
Haliță și-a îndeplinit cu succes misiunea de a se pune în contact cu fruntașii
mișcării naționale a românilor din Transilvania, Teodor Mihali, Emil
Hațeganu, și, prin emisarii lui, cu cei ai Consiliului Național Român de la Arad.
Alături de mesajul de îndemn la unitate transmis de Brătianu, Haliță a adus și
o consistentă sumă de bani, distribuită liderilor mișcării naționale.
În schimb, a preluat ca o dorință generală, solicitarea imperioasă a
tuturor celor cu care a dialogat, de intrare a armatei române în Transilvania,
pentru protecția populației civile și stabilitatea traseului liniei demarcaționale
stabilite ca urmare a armistițiului din 11 noiembrie 1918.
Documentele pe care Haliță le-a trimis lui Kirițescu și care, prin opera
celui din urmă, au făcut parte din „scrierea” istoriei reîntregirii României, chiar
dacă păstrate în copie, sunt validate de personalitatea acestuia75. În acest mod,
și Solomon Haliță a contribuit la realizarea eșafodajului României Mari.
Mai reduse din punct de vedere al textului, sunt interesante
rememorările unor actori ai evenimentelor. Viitorul notar Grigore Ilișiu redă
faptele trăite în zona Becleanului, în toamna anului 1918 și aduce un plus de
informație despre preluarea administrației românești în zonă.
Din cu totul alte considerente și-a consemnat amintirile fostul
comandant al Gărzii Naționale din comitatul Bistrița-Năsăud, căpitanul de
atunci, ajuns colonel, Nicolae Anton. A realizat introspecția în trecut datorită
demersului oficial de înregistrare a celor care făcuseră parte din gărzile
naționale, conturat prima dată în anul 1934 și reluat în 1938. Din păcate, poate
(?) trecerea anilor a amprentat resuscitarea memoriei, astfel că informațiile sunt
lacunare.
Tot în acest registru tematic am înscris și apelul la memoria unor
participanți la evenimentele din anul 1918, realizat sub forma interviului. Au

74
Despre contactul permanent, prin varii canale, dintre guvernul de la Iași și liderii români
transilvăneni, vezi detalii la Const. Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României.
Volumul al II-lea, pp. 526-527; Tiron Albani, Douăzeci de ani de la Unire…, pp. 211-223;
Laurențiu Oanea, Desăvârșirea unității statului român…, pp. 385-387; Laurențiu Oanea,
Năsăudenii şi Unirea Ardealului, în „Plaiuri năsăudene”, anul I, nr. 8, Bucureşti, 1 decembrie
1943, p.1, 4; Ștefan Pascu, Făurirea statului național unitar român…, pp. 135-136; Ioan
Scurtu, Alba-Iulia 1 Decembrie 1918, Ed. Sport-Turism, București, 1988, pp. 122-126; Lazăr
Ureche, Solomon Haliță…, p. 185; Iosif Uilăcan, Granița culturală…, p. 116.
75
Amintim doar faptul că ajuns la Alba-Iulia în 30 noiembrie 1918, Haliță și-a expus punctul
de vedere, în acord cu cel al grupului tinerilor din Partidul Național Român, de decretare a
unirii necondiționate cu România.

37
răspuns, deși la vârste înaintate, personaje care au participat la Alba-Iulia, ca
Iuliu Hossu76, Laurian Someșan77 și colonelul Victor Rusu78.
Interpretate critic, luând în considerare atât poziția incomodă – din
considerente politice – în societate, în cazul episcopului Hossu, cât și
senectutea vieții, în cazul celorlalți, informațiile înregistrate completează
acumulările cantitative de până în momentele în care au fost realizate. În acest
mod, documentele încadrate generic în termenul de „memorii” oferă un surplus
al cunoașterii subiectului79.
Nu ar fi completă documentarea volumului fără conținutul în format
tabelar al numelor celor care au asigurat climatul de stabilitate și ordine, în
timpul evenimente din perioada unirii.
Aceste documente, realizate din prezentul pe care-l evocă și până la
sfârșitul perioadei interbelice ne prezintă înșiruirea celor care și-au asumat, la
nivelul comunităților locale, rolul și rostul de străjeri ai evoluției istorice.
Contextul în care au fost realizate și păstrate oferă informații extrem de
interesante pentru istoria locală. Astfel, am identificat momente succesive ale
întocmirii situațiilor tabelare, păstrate în fonduri documentare. În primul rând,
este vorba despre informații referitoare la constituirea și activitatea gărzilor
naționale române. În structura comitatului/județulu Bistrița-Năsăud din 1918,
informațiile referitoare la acest subiect au fost înregistrate, în prima etapă,
concomitent cu perioada constituirii și activității lor, păstrate pentru localitățile
Năsăud și Șanț80. A urmat a doua etapă, care a avut ca bază – ca de altfel, pentru
întreaga Transilvanie – Ordinul circular al Ministerului Internelor, Directoratul
General din Cluj, nr. 834 din 10 mai 1920, prin care se solicitau subprefecților
date despre „unitățile ce au ființat în Transilvania de la revoluție și unde s-au

76
Interviu realizat de Emil Boșca Mălin și Petronela Negoșanu, la ANBN, Fond personal
Bocşa Mălin-Emil, dosar 7/1968, f.5-13; o copie a interviului se află la Consiliul Național
pentru Studierea Arhivelor Securității, fondurile: (FI) Fond informativ Emil Boșca-Mălin, SRI
83696/1-6, CNSAS I123315/1-6; (FM) Fond manuscrise Emil Boșca Mălin, volumele 1-17,
apud. Emil Boșca-Mălin, Restituiri, ediție îngrijită, note de lectură, Viluț Cărbune, Ed. Eikon,
Cluj-Napoca, 2013, p. 11; textul interviului, Idem, pp. 188-194.
77
Teodor Tanco (interviu), Am fost între cei peste 100.000 la Alba Iulia..., în Virtus Romana
Rediviva, Bistrița, vol. IV, 1984, pp. 27-351
78
Teodor Tanco (interviu), Am fost cu delegația de țărani din satul meu la Alba Iulia să facem
Unirea cea Mare... în Idem, vol. VI, 1987, pp. 207-219.
79
Adăugăm și consemnările lapidare din timpul evenimentelor, datorate lui Ioan Șerban, fost
pretor; ANBN, Fond personal Șerban Ioan, d. 11, ff. 2-3 sau funcționarului de la Direcția
Silvică Bistrița, Gheorghe Avram; Idem, Colecția personală Avram Gheorghe, d. 21/7, f. 4-8;
vezi și conceptul primar, în Ibidem, d, 22/14, pp. 6-10. În același registru consemnăm și notițele
zilnice anonime din Năsăud, cuprinzînd perioada 11-23 noiembrie, ANBN, Colecţia Marţian
Iulian, d. 6/7/1918, fF. 1-7, ca și jurnalul preotului Pamfiliu Grapini, la Florea Grapini, Cartea
vieții părintelui Pamfiliu, Ed. Mușatinii, Suceava, 2003, pp. 394-401.
80
Publicate la Paula Popoiu, Șanț după 80 de ani de la prima campanie monografică, Vol. I,
Ed. Universitaria, Craiova, 2011, pp. 320-326.

38
vărsat la desființare arhivele”, urmând a comunica numele comunei în care a
ființat unitatea, numirea unității (garda națională sau voluntari), numărul
membrilor, timpul de când până când a funcționat, dacă a capturat sau nu, de
facto, materiale de la fosta armată austro-germană, a purtat registre de intrare-
ieșire, unde se află arhiva unității, dacă a vărsat-o, unde, când și la ce
autoritate81.
Răspunsul instituțiilor administrative interogate a variat, consemnând
faptul că „unitățile care au fost înființate numai pe durata revoluției, după
informațiunile câștigate, n-au avut arhivă (s. n.) – în cazul Preturii plasei Iad82,
fie, atașarea unor tablouri despre aceste unități83 sau consemnarea faptului că
„n-au fost gărzi organizate”, pentru Pretura plășii Beșineu84. Se constată
precaritatea surselor documentare conservate pentru a putea determina modul
de organizare și funcționare a gărzilor naționale în localitățile
comitatului/județului Bistrița-Năsăud.
În continuare, amintim informațiile păstrate referitoare la modalitatea
de plată a acestor structuri/unități. Interogația a fost trimisă de Ministerul de
Interne – Directoratul General din Cluj la data de 4 septembrie 1921 și solicita
„un conspect despre sumele plătite pentru Gărzile Naționale în timpul
revoluțiunii de comunele din raionul D-vs., precum și sumele ce au fost a se
plăti de la comunele care sunt mai în apropiere de D-vs. Veți cere acestea știri
telefonic, de la cele mai îndepărtate, telegrafic, întrucât această chestiune este
de un caracter foarte urgent”85.
Răspunsul localităților a fost diferit, în funcție de faptul dacă au existat
sau nu aceste structuri la nivel local. Majoritatea localităților au înaintat
conspecte ale sumelor de bani cheltuite cu echiparea și întreținerea gărzilor
naționale, pe perioada cât acestea au funcționat86.

81
Idem, fond Prefectura județului Năsăud-prefect, d. 340/1920, f. 1.
82
Ibidem, f. 3.
83
Ibidem, ff. 7-13.
84
Ibidem, f. 6.
85
Idem, d 330/1921, f. 3.
86
Cu titlu de exemplu, precizăm derularea procesului pentru localitatea Telciu Sub numărul
1811/1921, pretura Năsăud a înaintat tabloul sumelor, care arăta 5.935 de lei; Ibidem, f. 7,
sumă cheltuită de comună și restantă de la stat, Ibidem, f. 13. Consiliul Dirigent a ordonanțat
plata sumei de 11.870 coroane, „solda gărzii naționale din Telciu”, cu precizarea că era
comunicată „pentru avizarea comunei. Întrucât comuna a anticipat această sumă, să ne înaintați
chitanțele originale prin care s-au ridicat banii, iar gardiștii să dea declarație netimbrată în
prezența prezidentului consiliului și al comandantului gărzii că și-au primit solda. Socoteala
să ne-o înaintați cu tabloul până la 15 ianuarie 1920”; Ibidem, f. 51. Conspectul a fost prezentat
„despre indivizii care au servit în garda națională din Telciu, provăzut cu chitanțele în original,
în număr de 12 bucăți, subscrise de prezidentul consiliului și comandantul gărzii, din care
reiese că s-a primit suma de 11.870 coroane”; Ibidem, f. 52, dar suma nu a „fost scoasă de la
Perceptoratul român regesc din Bistrița până la data de 22 februarie 1920”; Ibidem, f. 53. Suma
a fost însă ridicată- conform adresei primăriei comunale din 6 martie 1920 – „ în 4 a lunii

39
 Decontarea cheltuielilor a fost făcută fie imediat, de către instituții
bancare locale87, fie, ulterior, de către Consiliul Dirigent și apoi, Directoratul
General Cluj al Ministerului Internelor88.
Consemnăm apoi faptul că s-au păstrat, în cadrul instituționalizat,
informații referitoare la modalitatea de înregistrare a celor care au făcut parte
din gărzile naționale și a foștilor voluntari. Debutat în județul Bistrița-Năsăud
în anul 1923, când s-a consemnat prima încercare de constituire a
despărțământului județean al Uniunii foștilor voluntari89, procesul s-a extins pe
întreaga perioadă interbelică. O primă înregistrare – bazată pe
instituționalizarea inițiativei90 – a fost făcută în anul 1934. Operațiunea s-a
făcut în baza ordinului circular al Administrației județului Năsăud, nr. 15.493
din 22 decembrie 1930, care solicita ca „în vederea recensământului
(conscrierii) foștilor voluntari și legionari – pentru a cărei efeptuire veți primi
în curând instrucțiunile necesare – avem onoare a Vă ruga să binevoiți a
comunica de urgență numărul foștilor voluntari și legionari aflători pe teritoriul
comunei, pentru a Vi se putea trimite buletine individuale în număr
corespunzător”91. Documentul invocat cuprindea date referitoare la nume și
prenume, domiciliu, dacă trăiește sau e mort, starea civilă (numele soției),
religia, ocupația, știința de carte, numărul și vârsta copiilor, averea, dacă a fost
împroprietărit, unitatea și gradul avut în armata austro-ungară, unde a fost făcut
prizonier, când s-a înrolat, gradul și în ce unitate a servit ca voluntar, dacă a
fost decorat, dacă a participat la mobilizarea decretată de Consiliul Dirigent,
dacă a fost dezertor din armata română, dacă manifesta interesul de a fi
reangajat în armată. O fișă completă, cu date de esență referitoare la calitatea
de fost voluntar sau legionar92.
Informațiile au fost extinse în anul 1934 cu referire la foștii membrii ai
gărzilor naționale române din anii 1918-1919. Conspectele tabelare cuprindeau

curente și s-a jurnalizat la casa comunei Telciu sub nr. jurn. 59 din 1920”; Ibidem, f. 54. Iar
pentru Năsăud, în adresa din 24 iunie 1919 se solicita subprefecturii amânarea înaintării
conspectului până în data de 31 iulie, motivat de faptul că „o parte dintre gardiști, a căror
subscriere – conform ordinului, e necesară pentru atestarea primirii sumelor – sunt duși ca
militari, ori, preste tot, sunt absenți din Năsăud”; Ibidem, f. 35. Conspectul sumelor cheltuite
pentru garda națională din această localitate preciza natura lor, astfel: „cină, amiază și beuturi;
pentru vin; mâncare și vin, în total, 26.675 coroane, care ar fi trebuit acoperite din soldele
gardiștilor”; Ibidem, f. 37.
87
„Banca Bistrițiana și banca Coroana au avansat sumele necesare soldei ofițerești și a
milițienilor gardiști”; apud. Pavel Tofan, Memorii din 1918..., p. 80.
88
Vezi la ANBN, fond Prefectura județului Năsăud-prefect, d. 330/1921, tabelul centralizator
pe județ, ff. 12-13 și documentele aferente, passim.
89
Idem, d. 166/1923, f. 1.
90
Vezi Regulamentul Uniunii foștilor gardiști și legionari luptători pentru întregirea
neamului, în Idem, d. 590/1932, ff. 1-2.
91
Ibidem, f. 4.
92
Ibidem, f. 139.

40
date referitoare la nume și prenume, data nașterii, gradul militar avut în garda
națională, garda națională în care a servit, ocupațiunea la momentul recenzării,
domiciliul și dacă a fost decorat/posedă brevet93.
În anul 1938, prin adresa Prefecturii județului Năsăud nr. 15.393 din 18
iulie94, au fost solicitate – în termen de 10 zile – tablouri care să cuprindă
locuitorii din toate comunele care în 1918-1919 au făcut parte din gărzile
naționale, arătându-se într-o rubrică aparte dacă mai trăiește și care e adresa lui
actuală”95.
O ultimă înregistrare s-a făcut în anul 1940. Determinată de adresa
Ministerului Apărării Naționale nr. 66.581/1940 „cu privire la întocmirea
tabelelor definitive de toți membrii fostelor Gărzi Naționale din 1918-1919”, a
avut ca motivație acordarea pentru cei înscriși în tabele, a medaliei Ferdinand
I cu spade96, fapt instituit prin Înaltul Ordin al Majestății Sale, Regelui, nr.
70.830 din 15 decembrie 1935.
Formatul tabelar cuprindea date referitoare la nume și prenume, gradul
avut în garda națională, garda la care a activat, anul nașterii, numele părinților,
dacă a fost condamnat sau dezertor, dacă era în viață, purtarea în viața civilă,
cercul de recrutare97.
În acest mod, s-au salvat pentru viitor, în format tabelar, serii de nume
ale celor care la cumpăna anilor „viforoși” 1918-1919 și-a asumat rolul
esențial, de a asigura ordinea, siguranța publică și administrarea treburilor

93
Ibidem, f. 150.
94
Motivată și de implicarea fostului comandant al Gărzii Naționale comitatense, colonelul
Nicolae Anton, care solicita împroprietărirea cu pământ, în virtutea calității avute. În acest
context, demersul lui a determinat „conscrierea” tuturor celor îndreptățiți din județul Năsăud
de atunci, care au făcut parte din aceste structuri. În context, colonelul solicita organizarea de
către autoritățile locale a unei „serbări comemorative și dezvelirea unei plăci” pe pereții fostei
cazărmi a honvezilor din Bistrița, nucleul comandei Gărzii Naționale comitatense. Prefectura
a solicitat autorităților din fiecare localitate întocmirea, „în termen de 10 zile, a unui tablou cu
locuitorii din toate comunele din plasa D-vs., care în 1918-1919 au făcut parte din Gărzile
Naționale Române”; Idem, d. 1.789/1940, f. 236.
95
Ibidem, f. 236/v. Tabele întocmite conțineau informații referitoare la nume și prenume,
adresa din momentul întocmirii și consemnarea faptului dacă era în viață. Inițiativa s-a înscris
în cadrul general al manifestărilor și acțiunilor comemorative ale regimului regelui Carol II, la
20 de ani de la unire; vezi Adrian Onofreiu, Contribuţii documentare privind evoluţia judeţului
Năsăud între 1918-1938, în „Revista Bistriţei”, XXI/2, istorie, 2007, pp. 145-172; Idem,
Contribuţii documentare privind evoluţia judeţului Năsăud. Sinteza pentru perioada 1932-
1937, în Idem, XXIII, 2009, pp. 153-188.
96
Erau exceptați: membrii decedați; condamnați de instanțele civile pentru diferite fapte
infamante; membrii care au fost dezertori din armata română sau condamnați de instanțele
militare pentru dezertare sau nesupunere la concentrare; membrii care au primit medalia
Ferdinand prin Asociația Voluntarilor din Război; ANBN, fond Prefectura județului Năsăud-
prefect, d. 1.795/1940, f. 291.
97
Idem, d. 76/1940, f. 14. În aceste tabele erau omise anumite categorii, reprezentate de grupuri
etnice minoritare.

41
curente ale comunităților din care făceau parte. Aceste organisme au înlocuit
vechile autorități, retrase timpuriu, în toamna târzie a anului 1918 și au asigurat
continuitatea vieții zilnice, fără intruziuni sau manifestări de anarhie sau
nesupunere, în calitate de autorități locale.
Deși tabele întocmite sunt „amprentate” de coloratura politică a
momentelor în care au fost realizate, cuprind totuși informații esențiale despre
cei care „au făurit” acasă, în comunitățile lor, România Mare. Rolul lor a fost
esențial în asigurarea racordării tuturor la ideea unității naționale.
În ansamblu, aceste mărturii documentare inedite prefațează și
argumentează informațiile din documentele care defineau „o lume în
schimbare”, și în comitatul/județul Bistrița-Năsăud.
O categorie complementară este reprezentată de consemnările realizate
în presă, cel mai important mijloc de comunicare și informare al perioadei.
Decelăm în acest segment atât înregistrări situate în imediata producere a
evenimentelor, cât și ulterioare, determinate de momente comemorative.
Acestea au fost consemnate fie în publicații locale – „Gazeta Bistriței”98 – fie
în cele editate de refugiați în anii ocupației maghiare (1940-1944) la București
– „Plaiuri Năsăudene”99.
Pentru a întregi demersul restitutiv, am plasat în continuare portrete ale
personalităților locale care s-au implicat/au avut un rol determinant în
desfășurarea evenimentelor. Ele cuprind, sistematizat, date de stare civilă (data
nașterii și a decesului), definirea rolului avut în evenimente, scurtă evoluție a
formării profesionale, rolul și locul avut în societate ca și în contextul
evenimentelor și la final, referințe bibliografice esențiale/ definitorii.
Beneficiază astfel de portrete Nicolae Anton, Enea Grapini, Solomon
Haliță, Grigore Ilieșiu, Dumitru Nacu, Laurențiu Oanea, Victor Onișor, Gavril
Tripon.
Anexele întăresc și validează, prin reproducerea imaginilor unor
documente importante sau al personalităților, conținutul lucrării.

Structura volumului impune câteva considerații cu valoare de
concluzii. Prima dintre ele se referă la conținut. Din acest punct de vedere, se
dorește o sinteză a mărturiilor – inedite și edite – referitoare la județul Bistrița-
Năsăud. În cadrul celor două componente, se înscriu cele referitoare la

98
Ionel Scridon, 1918, în „Gazeta Bistriţei”, Bistriţa, anul IX, nr. 10, 10 mai 1929, p. 6; G.
Pop, Pe pământul făgăduinţei – Primul pas în Transilvania liberă, în Ibidem, pp. 5-6; Zece
ani… O pagină din istoria şcolilor româneşti din Bistriţa (articol asumat de Ioan Pavel, revizor
școlar), în Ibidem, p.10.
99
Reluarea consemnărilor lui G. Pop, sub titlul La Năsăud în preajma Unirii, în „Plaiuri
năsăudene”, Bucureşti, anul I, nr.1 din 1 iulie 1943, p. 3; Laurențiu Oanea, Năsăudenii şi
Unirea Ardealului, în Idem, nr.8, 1 decembrie 1943, p.1, 4.

42
perioadele în care s-au derulat evenimentele100, la care se adaugă
împuternicirile reprezentanților pentru adunarea națională, înregistrarea – sub
diferite aspecte, inclusiv în presă – a memoriei participanților, consemnarea
persoanelor care au asigurat, în cadrul consiliilor și gărzilor naționale,
„drumul” spre Alba-Iulia, ca și evocarea personalităților cu rol major în
desfășurarea evenimentelor, alături de prezentarea acestora, în cadrul anexelor,
prin inserția în formatul imaginilor.
În altă notă, se remarcă aspectele cu valoare generalizatoare. De aceea,
documentele susțin aserțiunile potrivit cărora, în anul 1918, în Transilvania, s-
a realizat „momentul astral”, în care interesele elitelor au coincis cu cele ale
poporului, după lunga perioadă a parcursului separat – în evul mediu – și
întâlnirea intereselor celor două categorii, în timpul Revoluției de la 1848-
1849.
A fost posibilă realizarea sincronismului datorită caracterului general
progresist al mișcărilor de emancipare națională, a împrejurărilor favorabile de
la sfârșitul Marelui Război, atunci când voința divină a decis ca România și
românii să se situeze între învingători. Au contribuit la acest succes faptul că
deciziile luate de poporul român au fost drepte și validate ca atare, de marile
puteri învingătoare, în contextul respectării principiilor democratice de atunci.
Caracterul plebiscitar al actului de la 1 decembrie 1918 a fost reiterat
de cei care l-au definit101, dar mai ales de memoria colectivă a urmașilor.
Nu întâmplător, toate documentele cuprinse și în prezentul volum
poartă pecetea întregului; fie din perioada premergătoare, a organizării și
participării la adunarea națională, sau a celor următoare, ele au fost concepute,
întocmite și validate în numele celor mulți, a poporului, care rezona la acțiunea
plină de elan și jertfă a liderilor.
De aceea, e „de netăgăduită fapta Unirii, pentru că toți au voit-o, și mai
ales aceea, care, din neam au muncit și au suferit pentru că erau români și
pentru a rămâne români”102.
Acestei sintagme apodictice i se circumscriu și documentele volumului
referitoare la județul Bistrița-Năsăud. Întreg conținutul lor îndreptățește

100
Premergătoare, desfășurarea adunării naționale și cea care a urmat; apud. Al. Christian-Tell,
Revoluția Românilor Ardeleni, în `Revista Fundaíilor Regale, anul I, nr. 12, decembrie 1934,
p. 606.
101
„Adunarea de la Alba-Iulia a fost adunarea națiunii române din Ardeal, Banat, Crișana și
Maramureș. Repet, deci – consemna pentru viitor Vasile Goldiș – Adunarea de la Alba-Iulia
din 1 Decembrie 1918 n-a fost adunarea vreunui partid politic, ci a fost adunarea națiunii
române din țările de sub coroana Ungariei (s. n.); Vasile Goldiș, Discursuri..., pp. 22-23.
102
La Alba-Iulia – continua Nicolae Iorga - s-au strâns miile de mii ale cetățenilor din toate
cele aproape treizeci de comitate, cu preoții, cu învățătorii, cu căpeteniile lor obișnuite, cu
soldații care dezbrăcaseră uniforma unui rege (împărat – n. ed.) ce nu mai este și au fost aceea
care au făcut din cea mai călduroasă dorință a inimilor care nu mai bat astăzi, o realitate, pentru
ei și pentru urmași”; apud. Ioan Scurtu, Alba Iulia 1 Decembrie 1918..., pp. 161-162.

43
asumarea așteptărilor de atunci, și a poporului din acest spațiu – consfințite și
valide și acum, la Centenar.
Rememorarea acelor momente consemnate în presa locală – după un
număr invocat – dar necunoscut azi – 2, al ziarului „Glasul Vremei” – rămâne
ca un legat pentru prezent și viitor: „Sărman Ardeal, tu cel mai răsărit, dar şi
cel mai nenorocit, născut orfan pe lume... Şterge-ţi lacrimile, mama şi-a adunat
orfanii, numai pe tine încă nu te-a putut îmbrăţişa... Tu te-ai trezit orfan pe
lume... Acuş vei avea şi tu mamă. Te aşteaptă cu braţele deschise, acuşi vei
zbura la sânul ei. Ştergeţi lacrimile, ziua îmbrăţişării e aici”103.

103
„Gazeta Bistriţei”, anul I, nr.6, 12 februarie 1921, p. 1.

44
 Nota asupra ediției

Volumul pe care-l oferim atât specialiștilor, cât și celor interesați de

trecut, cuprinde un număr de 335 documente, referitoare la evenimentele
premergătoare actului de la 1 Decembrie, realizarea unirii Transilvaniei cu
România și a perioadei ulterioare acestuia, până la recunoașterea ei
internațională, în conținutul sistemului tratatelor de pace de la sfârșitul Marelui
Război.
Documentele se referă exclusiv la teritoriul actual al județului Bistrița-
Năsăud, care nu a avut aceeași extensie spațială în perioada analizată. Plusul
de informație este dat de extinderea ariei informaționale la zonele de vest și
sud-vest ale județului, arondate din punct de vedere administrativ în
organizarea actuală, în anul 1968.
Structura cuprinde următoarele secțiuni: documente, în sensul generic
al termenului, grupate după criteriul cronologic; acte oficiale/credenționale
care au mandatat delegații cu drept de vot la Adunarea Națională de la Alba-
Iulia, la care se adaugă lista cuprinzând numele lor, conform înregistrărilor
contemporane evenimentelor; memorii, reprezentate de modelul definit în
conceptul clasic, materiale realizate din perspectiva duratei lungi a
evenimentelor – studii determinate de momente aniversare – dar și cele
rezultate din interogarea memoriei unora din participanții direcți la ele;
conspecte tabelare ale membrilor gărzilor naționale și formațiilor de
voluntari; schițe biografice ale personajelor principale; anexe, care includ în
format imagistic documente importante și imaginea principalilor actori ai
evenimentelor.
La sfârșit, am întocmit un indice toponimic, care servește ca suport
informativ și pentru persoane, în contextul conținutului extins în format
tabelar, al celor care au făcut parte din gărzile naționale, nume importante doar
la nivelul comunităților locale.
Studiul introductiv – având caracter de sinteză – prezintă cititorului
conținutul volumului, dar oferă și referințe bibliografice ale realizărilor
istoriografice referitoare la subiect.
Pentru definirea conținutului pe scurt al documentelor, am întocmit și
regestrul lor, plasat la începutul corpusului documentar.

45
 Numerotarea documentelor începe cu numărul 1, în continuare și
transcede structurii subdiviziunilor conținutului.
La începutul fiecărui document am păstrat data de emitere, fie ea
inserată în text, fie, dedusă în context. Acolo unde informația nu este sigură,
am plasat între paranteze unghiulare (<...>) datele aproximative. La sfârșitul
documentelor, am postat referințele bibliografice, după următorul criteriu: în
primul rând, instituția/locul unde se păstrează documentul original, apoi,
sursa/sursele unde a fost publicat. Identic am procedat pentru cele publicate în
presă, indicând datele bibliografice.
Acolo unde documentele conțin cuvinte prescurtate, am intervenit prin
completarea integrală a lor, între paranteze drepte ([...]. Am corectat tacit unele
forme de exprimare tributare exprimării din epocă.
Am intervenit în note de subsol, în principal, pentru a explica unele
cuvinte scoase din uz, arhaisme, regionalisme, dar și pentru extinderea ariei
informative, prin trimiteri bibliografice.
Conținutul volumului definește două categorii de documente: inedite și
edite. Acest fapt îi oferă ca trăsătură, pe de o parte, caracterul de corpus
documentar, pe de alta, cel de compendiu.
Din această perspectivă, volumul se dorește a fi o sinteză – fără pretenții
de exhaustivitate – a documentelor referitoare la evenimentele din județul
Bistrița-Năsăud, care s-au concretizat în actul unirii de la 1 Decembrie 1918 și
apoi, validarea lui internațională.
Conținutul lui se înscrie în trăsătura generală a perioadei și
demonstrează că și aici, ca peste tot în Transilvania, atitudinea,
comportamentul și faptele „actorilor” s-au subsumat comandamentului
general, acela de realizare a dezideratului național, făurirea României Mari.
Efortul restitutiv a avut ca obiectiv realizarea unui volum care să fie
demn de momentul aniversar care l-a ocazionat.
Din perspectiva Centenarului, conținutul lui se dorește un îndemn la
cunoașterea trecutului și o formă de implicare în demersul restitutiv al
„momentului astral” al națiunii române. Moment la care și-au adus contribuția
și locuitorii județului Bistrița-Năsăud.
Corpusul documentar în formatul astfel prezentat definește și crezul
profesional al celor care l-au realizat!

Editorii, mai 2018.

46
REGESTRE
1. 1918, februarie 28, Cluj
Scrisoarea lui Amos Frâncu adresată deputatului Partidului Național Român în
parlamentul maghiar, Ștefan Cicio-Pop

2. 1918, martie 7, Cluj.

Memoriul întocmit de Valentin Drăganu referitor la misiunea încredințată de
Amos Frâncu pentru a-i transmite opiniile asupra mișcării naționale
deputatului Partidului Național Român în parlamentul maghiar, Ștefan Cicio-
Pop, la Arad.

3. 1918, aprilie 2, Arad

Scrisoarea de răspuns a deputatului Partidului Național Român în parlamentul
maghiar, Ștefan Cicio-Pop, adresată lui Amos Frâncu la Cluj, în care-și
exprimă opiniile asupra tacticii mișcării naționale și militează pentru
continuarea activității parlamentare.

4. 1918, aprilie 9, Dej.

Scrisoarea de răspuns a vice-președintelui Partidului Național Român, Teodor
Mihali adresată lui Amos Frâncu la Cluj, în care expune opțiunea liderilor
mișcării naționale pentru continuarea activității parlamentare și dezaprobă
activitatea avocatului clujean.

5. 1918, octombrie 6, Iaşi

Declaraţia românilor ardeleni şi bucovineni refugiaţi pe teritoriul României,
prin care se pronunţă pentru unirea într-un singur stat a tuturor teritoriilor
locuite de români.

6. 1918, octombrie 26, Gherla

Circulara Episcopiei greco-catolice de Gherla prin care îi îndeamnă pe preoți
să sprijine Sfatul Național și să contribuie la asigurarea ordinii publice.

7. 1918, octombrie, 28, Cluj

Manifest emis de Amos Frâncu, preşedintele organizaţiei militare din Ardeal,
către românii din Munţii Apuseni privind organizarea militară şi ridicarea la
arme pentru apărarea pământului strămoşesc.

49
8. 1918, octombrie 30, Vatra-Dornei
Apelul maiorului Gheorghe Tomescu din Regimentul 3 Grăniceri în care
îndeamnă la dezrobirea românilor transilvăneni și un comportament civilizat
față de celelalte etnii din Transilvania.

9. 1918, noiembrie 2/15, Arad

Invitația Consiliului Național Român Central adresată arhiereilor și
personalului instituțiilor bisericești pentru a participa la Marea Adunare
Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

10. 1918, noiembrie 2, Cluj

Manifest prin care se anunță constituirea Senatului Național Român din Ardeal
cu sediul la Cluj, ca secție civilă și militară a Consiliului Național Român
Central din Arad și obiectivele acestuia.

11. 1918, noiembrie 3, Bistrița

Manifest al Sfatului Popular al comitatului Bistrița-Năsăud prin care se
comunică apelul emis la Budapesta, semnat de Johann Hock, din partea
maghiarilor, Teodor Mihali, din partea românilor, Wilhelm Meltzer, din partea
sașilor și măsurile luate referitor la starea de urgență: păstrarea ordinii publice,
supunerea față de gărzile civile, interzicerea vânzării băuturilor alcoolice,
cumpătare în consumul cerealelor, interzicerea manifestărilor publice,
predarea armelor autorităților polițienești, voluntariat la spitalul public și
pedepsirea celor care răspândesc știri false.

12. 1918, noiembrie 3, Cluj.

Apel al Sfatului Național Român din Ardeal semnat de Amos Frâncu prin care
cheamă la păstrarea ordinii și liniștii publice și ascultare față de comanda
militară română.

13. 1918, noiembrie, 3, Dej

Manifestul Consiliului Naţional Român Central privind organizarea consiliilor
naţionale române comitatense la nivelul întregii Transilvanii.

14. 1918, noiembrie 3, Dej

Circulara Consiliului Național Român al Comitatului Solnoc–Dăbâca privind
constituirea consiliilor naționale române comunale și a gărzilor naționale
române.

15. 1918, noiembrie, 3 Cluj.

Manifest programatic al Senatului Național Român din Ardeal – Secția
Consiliului Național Român din Ardeal semnat de Amos Frâncu, comisar
militar al poporului.

50
16. 1918, noiembrie 3, Cluj.
Apel al Senatul Național Român din Ardeal către populație pentru menținerea
ordinii și păcii.

17. 1918, noiembrie 3, Năsăud.

Proces-verbal al adunării poporului român din Năsăud referitor la schimbarea
organelor administrative.

18. 1918, noiembrie 4, Alba-Iulia.

Adeverinţă prin care Alexandru Vaida preia două automobile şi o camionetă
de la Solomon Haliță.

19. 1918, noiembrie 4, Năsăud.

Proces-verbal privind organizarea Comitetului Național Român și a Gărzii
Naționale Române din Năsăud.

20. 1918, noiembrie 5, Washington.

Telegrama secretarului de stat al Afacerilor Externe, Robert Lansing adresată
guvernul român în care își exprimă sprijinul pentru postulatele poporului
român și simpatizează cu ideea unității naționale și redobândirea drepturilor
politice și teritoriale juste ale acestuia.

21. 1918, noiembrie 5, Ciceu-Mihăiești

Proces-verbal de constituire a Consiliului Național Român din comuna Ciceu
Mihăiești.

22. <1918, noiembrie 5, Năsăud>

Telegrama Consiliului Naţional Român din Bistriţa privind extinderea
autorităţii Sfatului Naţional din Năsăud în cercurile Năsăud şi Rodna.

23. 1918, noiembrie 5, Rebrişoara.

Proces-verbal referitor la alegerea Consiliului Naţional Român local.

24. 1918 noiembrie 7, Salva

Adresa Consiliului Național din Salva prin care solicită Consiliului Național
Român din Năsăud instalarea unui telefon la primăria comunală.

25. 1918, noiembrie 20, Năsăud

Hotărârea Comitetului fondurilor grănicerești de a nu recunoaște administrația
statului ungar.

51
26. 1918, noiembrie 7, Năsăud.
Adresa pretorului cercului Năsăud, Ioan Șerban, către Senatul Național Năsăud
referitoare la procurarea de opinci de la producătorii din Năsăud.

27. 1918, noiembrie 7, Năsăud

Înștiințarea referitoare la înființarea și organizarea Comandamentului General
Român al Văii Someșului.

28. 1918, noiembrie 8, Măluț

Procesul-verbal de constituire a Consiliului Național Român din localitate.

29. 1918, noiembrie 8, Spermezeu

Protocolul de constituire a Consiliului Național Român din localitate.

30. 1918, noiembrie 8, Năsăud

Ordin privind libera trecere pentru cei ce însoţeau un transport de petrol.

31. 1918, noiembrie 7, Nușfalău

Adresă către președintele Sfatului Național Român din Beclean prin care
anunță constituirea Sfatului Național și Gărzii Naționale Române în localitate.

32. 1918, noiembrie 9/22, Blăjenii de Sus

Proces-verbal al ședinței Sfatului Național Român din localitate.

33. 1918, noiembrie 9, Piatra

Proces-verbal de constituire a Comitetului Național Român și a Gărzii
Naționale Române din comuna Piatra.

34. 1918, noiembrie 9, Năsăud

Raport al maiorului Iulian Marțian prin care comunică Sfatului Național
Român din Cluj date despre înființarea și activitatea Gărzii Naționale Române
din Năsăud

35. 1918, noiembrie 10, Agrișu de Jos

Procesul-verbal de constituire a Consiliului Național Român din localitate.

36. 1918, noiembrie 10, Mocod

Raport înaintat lui Iulian Marțian, referitor la constituirea Gărzii Naționale
Române din localitate.

37. 1918, noiembrie 10, Reteag

Adresa lui Ioan Sonea, parohul greco-catolic din Reteag și filia Bața către
Teodor Mihali privind constituirea consiliilor naționale române în comunele
Bața și Reteag.

52
38. 1918, noiembrie 10, Rodna
Telegramă a secțiunii Partidului Social-Democrat Român din comuna Rodna
adresată Consiliului Național Român Central prin care își manifestă adeziunea
și devotamentul față de acesta.

39. 1918, noiembrie 10, Sântioana

Protocol al adunării populare de constituire a Consiliului Național Român din
localitate.

40. 1918, noiembrie 11, Dej

Apelul președintelui S.U.A., Woodrow Wilson, comunicat de Consiliul
Național Român Central prin care face apel pentru desfășurarea în ordine a
evenimentelor

41. 1918, noiembrie 11, Năsăud

Informare către Comandantul Gărzii Naţionale Române din Năsăud privind un
furt de băuturi spirtoase.

42. 1918, noiembrie 11-23, Năsăud

Consemnări privind organizarea şi activitatea zilnică a Consiliul Naţional
Român din Năsăud

43. 1918, noiembrie 11, Agrișu de Sus

Proces-verbal privind constituirea Consiliului Național și a Gărzii Naționale
Române din localitate.

44. 1918, noiembrie 12/25, Chețiu

Adresă privind constituirea Consiliului Național Român în comunele Chețiu și
Bozieș.

45. 1918, noiembrie 12/25, Ciceu-Poieni

Comunicare referitoare la adunarea de alegere a Sfatului Național Român
local.

46. 1918, noiembrie 12, Manic

Protocol referitor la alegerea Consiliului Național Român și a Gărzii Naționale
din localitate.

47. 1918, noiembrie 12, Șirioara

Raport referitor la constituirea Consiliului Național Român și a Gărzii
Naționale Române din Șirioara către Consiliul Național Român din Beclean.

53
48. 1918, noiembrie 13, Chiraleș
Protocol referitor la constituirea Consiliului Național din localitate.

49. 1918, octombrie 31/noiembrie 13, Iași

Documentul de acreditare pentru misiunea condusă de Solomon Haliță în
Transilvania, semnat de președintele Consiliului de Miniștri, Constantin
Coandă.

50. 1918, noiembrie 13, Jassy

Împuternicirea ataşatului militar al Legaţiei Republicii Franceze în România,
generalul Lafont, prin care înştiinţează că Ion Bordea, Solomon Haliţă, Ion
Boeru, Petre Gavrilă, locotenentul Popovici Isidor, se vor deplasa în
Transilvania pentru îndeplinirea unei misiuni a Guvernului Român.

51. 1918, noiembrie 14, Archiud

Proces-verbal referitor la constiuirea Consiliului Național Român și a Gărzii
Naționale Române din localitate.

52. 1918, noiembrie 14, Beclean

Proces-verbal referitor la constituirea Consiliului Național Român.

53. 1918, noiembrie 14, Bistrița

Apelul Comisiei constituite pentru apărarea averilor grănicerești.

54. 1918, noiembrie 14, Cluj

Scrisoarea lui Amos Frâncu adresată lui Iulian Marțian, în care expune opinia
referitoare la formarea gărzilor naționale române.

55. 1918, noiembrie 1/14

Scrisoarea trimisă de Ion I. C. Brătianu liderilor Partidului Național Român din
Transilvania, prin intermediul misiunii condusă de Solomon Haliță, în care
expune necesitatea unirii cu România.

56. 1918, noiembrie 15, Rodna

Adresa comandantului Gărzii Naționale Române din Rodna către Iulian
Marțian în Năsăud, prin care trimite manifestul românilor din Vechiul Regat și
solicită distribuirea de rom pentru garda națională din localitate.

57. 1918, noiembrie 15, Cluj

Ordin al Senatului Naţional Român din Ardeal privind numirea colonelului
Ioan Telia ca şef al intendenţei militare pentru întreg Ardealul.

54
58. 1918, noiembrie 15, Cluj
Telegrama lui Amos Frâncu prin care-l înștiințează pe Iulian Marțian de
alegerea ca secretar la ședința Senatului Național Român din Ardeal.

59. 1918, noiembrie 16, Buza

Adresă referitoare la constituirea Consiliului Național Român din localitate.

60. 1918, noiembrie 16, Năsăud

Înștiințare referitoare la desfăşurarea serviciului de către Garda din Năsăud.

61. 1918, noiembrie 17, Reteag

Solicitarea parohului Ioan Sonea din Reteag adresată Consiliu Comitatens
Național Român Solnok-Dăbăca de înarmare a membrilor gărzilor naționale
din Reteag și Bața.

62. 1918, noiembrie 17, Arad

Adresa Comitetului Național Român din Năsăud trimisă lui Ștefan C. Pop prin
care comunică aderarea la hotărârile Comitetului Național Român din Arad.

63. 1918, noiembrie 17, Năsăud

Ordin de zi nr.1 privind constituirea Gărzii Naționale Române din Năsăud.

64. 1918, noiembrie 17, Năsăud

Raportul Gărzii Naţionale Române din Năsăud

65. 1918, noiembrie 17, Năsăud

Telegrama Comitetului Naţional Român din Năsăud de susţinere a hotărârilor
luate de Comitetul Naţional Central.

66. 1918, noiembrie 18, Năsăud

Proces-verbal al Gărzii Naţionale Române din Năsăud privind furtul unei
cantităţi de mălai.

67. 1918, noiembrie 18, Năsăud

Raportul Gărzii Naţionale Române din Năsăud
68. 1918, noiembrie 18, Bistrița
Chitanță reprezentând cantitățile de alimente ieșite din magazia Gărzii
Naționale Române în perioada 18-25 noiembrie 1918

69. 1918, noiembrie 19, Blaj

Circulara Mitropoliei greco-catolice de Alba-Iulia și Făgăraș privind
manifestul președintelui S.U.A., Woodrow Wilson, constituirea sfaturilor

55
naționale și a gărzilor naționale române comunale și pomenirea la slujbele
bisericești a Sfatului Național Român.

70. 1918, noiembrie 6/19, Maieru

Informarea lui Iustin Ilieșiu privind constituirea Sfatului Național Român și a
Gărzii Naționale Române din localitate.

71. 1918, noiembrie 19, Năsăud

Raport întocmit de reprezentanții Senatului Național Român din Năsăud,
adresat Consiliului Național Român Central din Arad, privind stările de fapt
din Năsăud.

72. 1918, noiembrie 19, Năsăud

Raport al maiorului Iulian Marţian prin care se comunică Sfatului Naţional
Român din Cluj activitatea Gărzii Naţionale Române din Năsăud.

73. 1918, noiembrie 19, Năsăud

Raportul Gărzii Naţionale Române din Năsăud.

74. 1918, noiembrie 19, Năsăud.

Raportul lui Iulian Marțian adresat Senatului Național Român din Cluj în care
descrie situația din Năsăud, dezarmarea jandarmeriei, suspendarea autorităților
administrative, constituirea gărzii naționale și activitatea pentru oprirea
devastărilor și furturilor.

75. 1918, noiembrie 20, <Năsăud>

Ordin de zi referitor la instituirea posturilor de pază, controlul pentru
depistarea armamentului și organizarea colectării vămii pentru târgul
săptămânal.

76. 1918, noiembrie, 20, Năsăud.

Comunicarea lui Iulian Marțian referitoare la plata membrilor Gărzii Naționale
Române din Năsăud de către băncile „Mercur”, „Aurora” și „Naszodvidéki”.

77. 1918, noiembrie 20, Năsăud

Inventarul armamentului şi vestimentaţiei membrilor Gărzii Naționale
Române din Salva.

78. 1918, noiembrie 20, Năsăud

Raportul de dimineaţă al Gărzii Naționale Române din gara Năsăud.

56
79. 1918, noiembrie 20, Năsăud
Raport de dimineaţă al Gărzii Naţionale Române din Năsăud

80. 1918, noiembrie 21, Cluj

Circulara Senatului Naţional Român din Ardeal privind apărarea bunurilor
deţinute de către evrei.

81. 1918, noiembrie 21, Năsăud

Proces-verbal al Gărzii Naţionale Române din Năsăud privind furtul comis la
firma Moskovits Dávidné din Năsăud

82. 1918, noiembrie 8/21

Raportul trimis de Solomon Haliță primului ministru Constantin Coandă, prin
curierul Ioan Boieru, după consfătuirea de la Dej cu Theodor Mihali și
Alexandru Vaida Voevod, prin care îi solicită îndeplinirea unor măsuri în
vederea înfăptuirii unirii.

83. 1918, noiembrie 22, Cluj.

Adresa Senatului Național Român din Ardeal cu sediul la Cluj către Senatul
Național din Dej prin care solicită trimiterea a 30-40 de oameni la Năsăud
pentru restabilirea ordinii.

84. 1918, noiembrie 22, Năsăud

Raport de dimineaţă al Gărzii Naţionale Române din Năsăud

85. 1918, noiembrie 22, <Năsăud>

Rechiziţii de armament.

86. 1918, noiembrie 23, Năsăud

Apel al Sfatul Național Român din Năsăud către românii din Valea Someșului
și cea a Bârgăului pentru a participa la alegerea delegaților cercului electoral
pentru adunarea de la Alba-Iulia.

87. 1918, noiembrie 23, Năsăud

Proces-verbal al Sfatului Național Român în care s-a citit de către Victor
Onișor raportul trimis de Marele Sfat Național de la Arad referitor la alegerile
care se vor desfășura pe teritoriul locuit de români.

88. 1918, noiembrie 23, Năsăud.

Procese-verbal al Sfatului Național Român din Năsăud privind desemnarea
celor 5 candidați ai cercului electoral Năsăud pentru adunarea de la Alba-Iulia.

57
89. 1918, noiembrie 23, Năsăud
Raport al Gărzii Naţionale Române din Năsăud.

90. 1918, noiembrie 24, Năsăud

Adresa Senatului Naţional Român din Năsăud către procurorul din Dej
referitoare la reţinerea a 2 persoane.

91. 1918, noiembrie 25, Mintiu

Adresa Senatului Național Român local către Senatul Național Român din
Năsăud prin care solicită băuturi alcoolice/spirt și petrol.

92. 1918, noiembrie 25, Năsăud

Formular tipizat prin care se autoriza Senatul Național Român din localitățile
învecinate să rechiziționeze armele de la locuitori și cei veniți de pe fronturi și
să le predea Senatului Național Român din Năsăud.

93. 1918, noiembrie 25 <Năsăud>

Consemnarea faptului că au fost predate convocările de alegere a delegaților
pentru Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia pentru localitățile din cercul
electoral Năsăud.

94. 1918, noiembrie 25, Năsăud

Nota-raport întocmită de Artenie Mureșan Senatului Național local privind
distribuirea de băuturi alcoolice gărzilor naționale române.

95. 1918, noiembrie 25, Bistrița

Chitanță reprezentând cantitățile de alimente distribuite din magazia Gărzii
Naționale Române în perioada 5 - 10 decembrie 1918.

96. 1918, noiembrie 26 <Năsăud>

Comunicarea prin care se înștiințează foștii gardiști despre plata serviciului
prestat.

97. 1918, noiembrie 26, Năsăud

Proces-verbal al consfătuirii Senatului Naţional Român din 26 XI 1918, în
vederea pregătirii alegerii delegaţilor pentru Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia.

98. 1918, noiembrie 26, Romuli

Adeverință eliberată de către președintele Senatului Național din localitate,
adresată Senatului Național Român din Năsăud de a permite celor nominalizați
să preia porumbul destinat localnicilor.

58
99. 1918, noiembrie 26, Sângeorz-Băi.
Solicitarea Gărzii Naționale Române din localitate adresată comandantului
Gărzii Naționale Române Năsăud privind plata și înarmarea, pentru a restabili
ordinea în comună.

100. 1918, noiembrie 27, Năsăud

Programul zilei de alegeri a delegaţiilor cercului electoral Năsăud pentru
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

101. 1918, noiembrie 27, Năsăud

Procesul-verbal al adunării cercului electoral Năsăud, încheiat cu ocazia
alegerii delegaţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

102. 1918, noiembrie 27, Uriu de Sus

Protocol al Adunării populare pentru alegerea Consiliului comunal.

103. 1918, noiembrie 28, Teaca

Adresa Gărzii Naționale și a Biroului Comitetului Teaca al Consiliului
Național Român către Comanda Legiunii Ardelene de Voluntari, în care se
descrie constituirea gărzii naționale locale și se face apel la înrolarea tinerilor
cu vârsta între 18-22 ani în gărzile naționale române, ca alternativă la
recrutarea în armata maghiară.

104. 1918, noiembrie 29, Budapesta.

Telegramă primită la Năsăud cu dispoziţia să fie tipărit conţinutul manifestului
şi răspândit în popor. Manifeste cu acest conţinut, sau conţinut asemănător, au
fost răspândite de propagandiştii Republicii Ungare.

105. 1918, noiembrie f. zi, <Cluj>.

Manifestul Senatului Național Român din Ardeal în care sunt prezentate
organizarea teritorială a gărzilor naționale române, textul jurământului, dotarea
cu armament, solda și alimentarea, comunicații, modul de comunicare și imnul
acestora.

106. 1918, <noiembrie>, Cluj

Notă telefonică transmisă de către Senatul Naţional Român din Cluj, privind
plecarea delegaţilor năsăudeni şi bistriţeni la Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia.

107. <1918, noiembrie>

Telegrama lui Amos Frâncu adresată lui Iulian Marțian referitoare la
organizarea senatului regional, ca secție a senatului din Cluj.

59
108. <1918, noiembrie>, Năsăud
Telegramă referitoare la constituirea Senatului Naţional Român din Cluj

109. <1918, noiembrie>, Năsăud

Telegramă privind numirea lui Ioan Hidu în funcţia de comandant general al
legiunilor române.

110. <1918, noiembrie>, Nimigea de Sus

Telegramă privind avizul pentru o ordonanţă.

111. 1918, < noiembrie>, Cluj

Telegrama trimisă de către Consiliul Naţional Român din Cluj, privind
plecarea delegaţilor la Alba Iulia.

112. <1918, noiembrie, Năsăud>

Telegramă privind trimiterea unor arme şi a unor veşminte de la Bistriţa.

113. 1918, decembrie 1, Bistrița

Chitanță reprezentând suma de 625 coroane primită de Ion Corbu de la Pavel
Tofan ca urmare a vânzării a 10 capre aparținând Gărzii Naționale Române.

114. 1918, decembrie 2, Telciu.

Solicitarea Consiliului Național Comunal Telciu adresată Consiliului Național
al Comitatului Bistrița-Năsăud privind trimiterea armelor necesare Gărzii
Naționale locale pentru restabilirea ordinii în comună.

115. 1918, decembrie 2, Alba Iulia

Proces verbal al Conferinţei profesorilor români ţinută la Alba Iulia, unde s-au
decis primele măsuri ce urmau a se lua în învăţământ.

116. 1918, noiembrie 19/decembrie 2, Alba Iulia

Copia scrisorii trimisă de Gh. Pop de Băsești regelui Ferdinand I cu privire la
decretarea Unirii de către Adunarea Națională de la Alba-Iulia.

117. 1918, decembrie 2, <Arad>

Extras din ziarul maghiar „Aradi Közlöny” în care se descrie intrarea
delegaţiilor pe poarta cetății de la Alba-Iulia.

118. 1918, decembrie 2, Alba-Iulia

Raportul lui Solomon Haliță către primul-ministru al României privind
Adunarea Național[ă] de la Alba Iulia.

60
119. 1918, decembrie 3, Alba-Iulia
Copia Proclamației Unirii de la Alba-Iulia.

120. 1918, decembrie 4, Cluj

Apelul Consiliul Național Român al Comitatului Cojocna adresat Consiliului
Național Român din localitatea Archiud, prin care solicită date despre numărul
și naționalitatea locuitorilor, suferințele populației în război, organizarea
gărzilor naționale, starea economică, sanitară, situația celor internați și
întemnițați pe nedrept.

121. 1918,decembrie 4,Cluj

Extras din protocolul luat în şedinţa ofiţerilor maghiari din garnizoana Cluj
prin care se dezbate distrugerea sediului Consiliului Naţional Român din Cluj.

122. 1918 decembrie 5, Bistrița

Adresa vice-comitelui Hunyadi Imre prin care comunică prevederile
Ordonanțelor 1 și 2 ale comandantului militar al districtului Bistrița-Năsăud,
maiorul Coroamă.

123. 1918, decembrie 5, Bistrița

Chitanță reprezentând cantitățile de alimente ieșite din magazia Gărzii
Naționale Române în perioada 25 noiembrie–5 decembrie 1918

124. 1918, decembrie 6, Cluj

Scrisoarea preşedintelui Consiliului Naţional Român din Cluj, Emil Haţegianu,
adresată comandantului armatei române din Bistriţa în care îi prezintă
evenimentele petrecute în jurul Clujului după unire.

125. 1918, decembrie 8, Bistrița

Proces-verbal de predare – primire a 16 cai găsiți în cazarma Gărzii Naționale
Române.

126. 1918, decembrie 8, Năsăud

Telegramă privind incidentele din comuna Zagra.

127. 1918, decembrie 8, Sântioana

Protocolul adunării populare referitor la alegerea membrii antisitiei comunale
și ai curatoriei bisericești din localitatea Sântioana.

128. 1918, decembrie 9, Năsăud

Convocator al şedinţei reprezentanţilor comunali şi membrii Senatului
Naţional Român din Năsăud.

61
129. 1918, decembrie 9, Năsăud
Ordinul locotenentului Cerbulescu, comandantul militar din Năsăud prin care
dispune restaurarea fostelor autorități administrative, reprimirea locuitorilor
alungați și anunță modificarea mersului trenurilor pe linia Beclean-Năsăud-
Rodna.

130. 1918, 9 decembrie, Năsăud.

Ordonanța comandantului militar din Năsăud, locotenentul Cerbulescu prin
care dispune predarea armelor și reprimirea în serviciu a funcționarilor alungați
în mod forțat.

131. 1918, decembrie 10, Bistrița

Tabel reprezentând cantitățile de alimente cumpărate pentru Garda Națională
din Bistrița.

132. 1918, decembrie 16, Năsăud.

Procesul-verbal prin care s-a luat act de demisia unor funcționari ai primăriei,
alegerea noului comitet și a funcționarilor comunali.

133. 1918, decembrie 26, Năsăud

Solicitarea Gărzii Naționale Române din Năsăud adresată comandantului
Diviziei a VII-a Române din Târgu-Mureș pentru a trimite soldați stabili în
comuna Năsăud.

134. 1918, decembrie 26, Tăure

Informare către Garda Naţională din Năsăud privind incidentele din localitate.

135. 1918, decembrie 27, Sibiu

Adresa Consiliului Dirigent-Resortul Cultelor și al Instrucțiunii Publice din
Sibiu înaintată liceului fundațional din Năsăud prin care ia act de hotărârile
conferinței profesorilor.

136. 1918, decembrie 27, Năsăud

Apelul locotenentului Cerbulescu, comandantul militar din Năsăud prin care
solicită conlucrarea la întărirea României Mari și asigură pentru aceasta
concursul armatei.

137. 1918, decembrie 28, Năsăud

Proces-verbal al corpului profesoral al Liceului fundațional din Năsăud prin
care se aduc la cunoștință hotărârile conferinței profesorilor de la Alba-Iulia,
din 2 decembrie 1918, și punctul de vedere al colegiului profesoral al liceului.

62
138. 1918, decembrie 30, Teaca
Circulara Consiliului Național Român din localitate privind trimiterea actelor
cuprinse în Nota circulară a Resortului organizării, a Consiliului Dirigent din
7/20 decembrie 1918, publicată în „Gazeta Oficială” nr. 2.

139. 1918, decembrie 31, Măgura Ilvei

Scrisoarea lui Titus Mălai adresată judelui cercual prin care justifică
distribuirea băuturilor alcoolice și achitarea valorii acestora.

140. 1918, decembrie 31

Tabel cuprinzând plata ofițerilor și subofițerilor Gărzii Naționale din Bistrița
pe luna ianuarie 1919.

141. 1918, decembrie

Ordonanța colonelului Gherescu, comandantul Brigăzii XIII Infanterie
referitoare la măsurile impuse prin decretarea stării de asediu pentru
respectarea ordinii și siguranței statului.

142. 1918, Rodna Nouă

Telegramă a secțiunii Partidului Social-Democrat din comuna Șanț de afiliere
la Consiliul Național Român Central din Arad.

143. <1918>, Năsăud

Adresa primpretorului din Năsăud trimisă ministrului de război de la
Budapesta privind nefuncționarea instituțiilor comunale datorită preluării
puterii de către popor.

144. 1918, Bistrița.

Comunicarea locotenentului Ordace privind confiscarea afișelor care au
conținut antiromânesc și arestarea persoanelor care le distribuie în localitate.

145. <1918>, Năsăud

Inventarul armamentului Gărzii Naţionale Române din Năsăud.

146. <1918>
Manifest emis de Comitetului Plugarilor şi al Muncitorilor în care se pronunţă
pentru o republică social democratică şi radicală.

147. <1918>, Năsăud

Stabilirea serviciului Gărzii Naţionale din Năsăud.

148. <1918>, Năsăud

Informare privind raportul lui Catarig Ion referitor la transportul petrolului.

63
149. <1918>, Năsăud
Reguli privind desfăşurarea serviciului Gărzii Naţionale din Năsăud.

150. <1918>
Manifest împotriva unirii Transilvaniei cu România.

151. <1918>
Manifest al comisiei Ardelene a Senatului Național prin care face apel la
cumpătare în consumul de cereale pentru a evita foametea și predarea
surplusului comisarilor delegați în acest scop.

152. 1918, Năsăud

Raport privind trimiterea a doi reprezentanți ai Administrației Fondurilor
Grănicerești din Năsăud la Marea Adunare Națională de la Alba - Iulia din 1
decembrie 1918.

153. 1918
Scrisoarea trimisă Consiliului Național Român Central, la Arad, în urma
discuțiilor avute cu unele personalități, nenominalizate, din nordul
Transilvaniei în vederea unirii tuturor românilor din Ungaria și Transilvania cu
Regatul României.

154. 1918
Raportul primit de Solomon Haliță cu privire la lucrările Consiliului Național
Român Central și despre evenimentele de la Alba-Iulia.

155. 1918, Arad

Circulara Episcopiei ortodoxe a Aradului privind Unirea Transilvaniei cu
România și libertatea națiunii române câștigată după 70 de ani de la Adunarea
de la Blaj, din 1848.

156. 1919, ianuarie 2, Năsăud

Protocolul ședinței Comisiei administratoare a fondurilor central școlare și de
stipendii din 2 ianuarie 1919, în care se dezbate modificarea planului de
învățământ, titulatura liceului și a școlii primare din localitate ca urmare a
conferinței de la Alba Iulia din 2 decembrie 1918.

157. 1919, ianuarie 4, Blaj

Scrisoarea directorului Gimnaziului din Blaj, Ambrosiu Chețian adresată lui
Nicolae Drăgan, prin care îi aduce la cunoștință rezultatele conferinței
profesorilor de la Alba Iulia din 2 decembrie 1918.

64
158. 1919, ianuarie 10, Sibiu
Circulara Consiliului Dirigent-Resortul Afacerilor Interne prin care solicită
propuneri referitoare la o nouă împărțire a circumscripțiilor administrative și
răspunsul directorului Nicolae Drăgan cu privire la întocmirea unui memoriu
în acest sens.

159. 1919, ianuarie 14, Sibiu

Adresa Consiliului Dirigent din Sibiu prin care se dispune eliminarea limbii
maghiare din rândul materiilor de studiu a școlilor secundare, urmând ca
aceasta să rămână materie facultativă, și înlocuirea ei în clasele superioare ale
liceului cu limba franceză.

160. 1919, ianuarie 21, Gherla

Circulara Episcopie greco-catolice de Gherla prin care comunică faptul că
organismul nou creat, Consiliu Dirigent, a luat conducerea serviciilor publice
din ținuturile unite cu Regatul României și cere încetarea contactelor cu
guvernul maghiar de la Budapesta.

161. 1919, ianuarie 21, Sibiu

Circulara Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei prin care comunică faptul că
organismul nou creat, Consiliu Dirigent a luat conducerea serviciilor publice
din ținuturile unite cu Regatul României și cere încetarea contactelor cu
guvernul maghiar de la Budapesta.

162. 1919, ianuarie 26, Maieru

Raportul Sfatului Național Român din localitate despre pagubele provocate
școlii din cauza războiului și plata Gărzii Naționale locale.

163. 1919, ianuarie 29, Sibiu

Circulara Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei privind chemarea la arme a
Corpului voluntarilor români și a tinerilor născuți în 1896-1898.

164. 1919, februarie 4, Năsăud

Invitația adresată de către direcțiunea Liceului român grăniceresc din Năsăud
Comisiei administratoare a fondurilor școlare grănicerești pentru sărbătorirea
zilei de 24 ianuarie și raportul adresat Consiliului Dirigent din Sibiu cu privire
la programul manifestărilor.

165. 1919, februarie 14, Năsăud

Chitanţă referitoare la primirea sumei de 2.000 coroane din partea lui Iulian
Marţian pentru plata gărzilor.

65
166. 1919, februarie 14, Urmeniș
Circulara Preturii Plasei Urmeniș către notariatele cercuale și oficiile parohiale
privind rămânerea în vigoare a legilor și regulamentelor emise înainte de 18
octombrie 1918, până la emiterea altora noi.

167. 1919, februarie 20, Gherla

Circulara Episcopiei greco-catolice de Gherla privind ordinul de chemare la
arme al Consiliului Dirigent Român.

168. 1919, martie 6, Urmeniș

Adresa Preturii plasei Urmeniș către primăriile comunale, privind legitimațiile
celor care călătoresc la Cluj și Huedin.

169. 1919, mai 2, Dej

Adresa pretorului Plasei Dej către preoții ortodocși și greco-catolici privind
sosirea în gara Dej a Familiei Regale Române.

170. 1919, mai 4, Sibiu

Ordonanțele 9 și 10 (modificată) ale Comandantului trupelor din Transilvania,
generalul Mărdărescu, privind pedepsele pentru infracțiunile și crimele
produse în teritoriul Transilvaniei până la Tisa, considerat zonă de ocupație.

171. 1919, mai 19, Sibiu

Referatul Consiliului Dirigent-Resortul Internelor prin care comunică
observațiile la socotelile înaintate pentru cheltuielile gărzilor naționale din
județul Bistrița-Năsăud.

172. 1919, mai 24, Urmeniș

Aviz de la Pretura plasei Urmeniș privind vizita regelui Ferdinand și a reginei
Maria în Transilvania.

173. 1919, mai, 30, Cluj

Manifest emis de Adunarea bătrânilor şi tinerilor din Cluj în vederea susţinerii
prin mitinguri şi adunări a hotărârilor luate la Alba Iulia şi recunoaşterea
internaţională a unirii.

174. 1919, iunie 6, Teaca

Convocator al avocatului Eugen Bran, protopopului Vasile Podoabă,
pretorului, comandantului de jandarmi, învățătorului și funcționarilor
financiari din Teaca la adunarea de protest din Cercul Teaca împotriva ocupării
Banatului de către sârbi.

66
175. 1919, iunie 24, Năsăud
Adresa fostului președinte al Gărzii Naționale din Năsăud, Ioan Pecurariu către
subprefectura județului Bistrița-Năsăud în care motivează greutatea prezentării
raportului complet referitor la cheltuielile materiale și solicită o amânare de 30
de zile pentru refacerea lui.

176. 1919, iulie 15, Năsăud

Scrisoarea lui Iulian Marțian adresată profesorului Ioan Păcurariu, fost
prezident al Consiliului Național Năsăud privind plata hranei și băuturii
membrilor Gărzii Naționale Năsăud.

177. 1919, iulie 26, Năsăud

Ordin de deplasare pentru vicarul Alexandru Haliţă la şedinţa Marelui Sfat
National de la Sibiu, din data de 29 iulie 1919.

178. 1919, august 1, Sibiu

Circulara Mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei prin care transmite telegrama
Consiliului Dirigent privind sărbătorirea intrării armatei române în Budapesta.

179. 1919, august 30, Bistrița

Invitație semnată de Gavril Tripon, Alexandru Haliță, Alexandru Pop și Vasile
Pahone privind convocarea reprezentanților membrilor Partidului Național
Român la conferința pentru organizarea acestuia în vederea participării la
alegerile parlamentare.

180. 1919, decembrie 1, Cluj

Circulara Directoratului Regional al Învățământului Secundar din Cluj cu
privire la jurământul profesorilor din Vechiul Regat numiți la Liceul român
grăniceresc din Năsăud.

181. 1919, decembrie 8, Cluj

Adresa Consiliului Dirigent-Resortul Afacerilor Interne către subprefectul
județului Bistrița-Năsăud prin care comunică observațiile punctuale la raportul
privind cheltuielile materiale ale fostelor gărzi naționale.

182. 1919, decembrie 3, Cluj

Referatul Consiliului Dirigent adresat subprefectului județului Bistrița-Năsăud
prin care trimite spre refacere, în conformitate cu observațiile biroului
controlului, situația cheltuielilor financiare pentru fosta Gardă Națională din
Bistrița.

67
183. <1919>, Iași.
Scrisoarea revizorului școlar Eugen Stoica adresată învățătorilor ieșeni în care
prezintă sacrificiile făcute pentru înfăptuirea unirii și solicită acestora
realizarea unei dări de seamă confidențiale asupra instruirilor făcute la sate și
atmosfera locală după unire.

184. <1919>
Manifest emis împotriva unirii Transilvaniei cu România şi pentru instalarea
unui guvern republican.

185. <1919>
Manifest prin care se face apel la calm şi ordine.

186. 1920, ianuarie 16, Rodna

Adresa Preturii plasei Rodna către primăria localității Ilva Mare prin care
retrimite spre refacere, conform observațiilor, situația cheltuielilor fostei gărzi
naționale locale.

187. 1920, ianuarie 30, f. l.

Adresa Comandamentului Diviziei a 16-a române către protopopul greco-
catolic de Bistrița, Dionisie Vaida, privind combaterea propagandei maghiare.

188. 1920, mai 10, Cluj

Ordinul circular al Ministerului de Interne-Directoratul General din Cluj prin
care solicită subprefectului județului Bistrița-Năsăud o situație despre arhivele
fostelor gărzi naționale din județ, conform modelului anexat.

189. 1921, septembrie 4, Cluj

Telegrama Directoratului General al Internelor prin care solicită prefecturii
județului Bistrița-Năsăud înaintarea unui conspect referitor la sumele plătite
pentru fostele gărzi naționale din localitățile județului.

190. 1921, septembrie 31, Bistrița

Tabel centralizator cu sumele alocate Gărzilor Naționale comunale care au
activat pe teritoriul județului Năsăud, întocmit de subprefect.

191. 1929, mai 4, Cluj

Adresă de popularizare și descrierea a 15 fotografii referitoare la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, din care unele
realizate atunci, expediată de „Astra” – Oficiul de desfacere – Cluj, către Banca
„Aurora” din Năsăud.

68
192. 1934, iunie, Cluj
Adresa Asociației foștilor gardiști și legionari români, luptători pentru
întregirea neamului, 1918-1919 – Cluj, înaintată Prefecturii județului Năsăud,
prin care se solicită întocmirea listelor cu membrii Gărzilor Naționale
comunale.

193. 1934, iulie 18, Bistrița

Adresa Prefecturii județului Năsăud, înaintată prim-pretorilor din subordine,
prin care se solicită întocmirea listelor cu membrii Gărzilor Naționale
comunale.

194. 1935, februarie 21, Bistrița

Adresa Primăriei orașului Bistrița înaintată Prefecturii județului Năsăud prin
care informează că nu există date referitoare la componența Gărzii Naționale
din Bistrița.

195. 1938, 25 iunie, Timișoara

Lista ofițerilor care au făcut parte din Gărzile Naționale constituite pe teritoriul
comitatului Bistrița-Năsăud, întocmită pe baza amintirilor fostului comandant
al Gărzii Naționale din comitatul Bistrița-Năsăud, colonel în rezervă Nicolae
Anton.

196. 1918, noiembrie 25, Năsăud

Proces-verbal al ședinței extraordinare a corpului profesoral de la Gimnaziul
din Năsăud privind alegerea unui delegat la Marea Adunare Națională de la
Alba-Iulia.

197. 1918, noiembrie 26, Năsăud

Proces-verbal referitor la alegerea lui Vasile Pahone delegat al Comisiei
administratoare a fondurilor grănicerești din Năsăud la Marea Adunare
Națională de la Alba-Iulia.

198. 1918, noiembrie 26, Bistrița

Credențional pentru Gavril Tripon, Dionisie Login, Petru Poruțiu, Mihai
Doroftei și Ioan Cotoc, delegați ai cercului electoral Bistrița la Marea Adunare
Națională de la Alba-Iulia.

199. 1918, noiembrie 27, Beclean

Proces-verbal referitor la alegerea lui Octavian Pavelea, Vasile Chendrean,
Teodor Pașcu, Elie Iuga și Iuliu Sonea delegați ai cercului electoral Beclean la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

69
200. 1918, noiembrie 27, Năsăud
Proces-verbal referitor la alegerea lui Macedon Linul și Ioan Marcu delegați ai
Reuniunii învățătorești gr-cat. „Mariana” din Năsăud la Marea Adunare
Națională de la Alba-Iulia.

201. 1918, noiembrie 27, Năsăud

Credențional pentru Maria Onișor delegată a Reuniunii de binefacere a
femeilor greco-catolice și greco-orientale române din Bistrița la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

202. 1918, noiembrie 27, Năsăud

Credențional pentru Eliseu Dan, Ioan Păcurariu, Victor Onișor, Laurențiu
Oanea și Ioan Catarig Zegrean, delegați ai cercului electoral Năsăud la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

203. 1918, noiembrie 27, Năsăud

Credențional pentru Ana Gherman delegată a Reuniunii de binefacere a
femeilor greco-catolice și greco-orientale române din Bistrița la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

204. 1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional pentru Ion Buzea, delegat al cercului electoral Teaca la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

205. 1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional pentru Nicodim Morar, delegat al cercului electoral Teaca la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

206. 1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional pentru Todor Stanca, delegat al cercului electoral Teaca la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

207. 1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional pentru Toderică Cristea, delegat al cercului electoral Teaca la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

208. 1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional pentru Eugen Bran, delegat al cercului electoral Teaca la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

70
209. 1918, noiembrie 28, Năsăud
Proces-verbal referitor la alegerea lui Teodor Șimon și Vasile Bichigean
delegați ai Comitetului administrativ al fondurilor grănicerești din Năsăud la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

210. 1918, noiembrie 28, Năsăud

Proces-verbal referitor la alegerea lui Nicolae Drăgan ca delegat din partea
Gimnaziului superior fundațional din Năsăud la marea Adunare Națională de
la Alba Iulia.

211. 1918, noiembrie 28, Năsăud

Credențional pentru Mihai Buta și Ioan Someșan, delegați ai Reuniunii
meseriașilor români din Bistrița la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

212. 1918, noiembrie 28, Rodna

Credențional pentru Alexandru Cârdan, Victor Sângeorzan și Iosif Tăpălagă,
delegați ai Partidului Social Democrat Român din Ungaria și Transilvania -
Secțiunea Rodna la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

213. 1918, noiembrie 28, Năsăud

Proces-verbal referitor la alegerea lui Victor Motogna delegat al Reuniunii
române de cântări din Năsăud la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

214. 1918, noiembrie 28, Năsăud

Proces-verbal referitor la alegerea lui Vasile Moisil și Emil Precup delegați ai
Reuniunii române de lectură din Năsăud la Marea Adunare Națională de la
Alba-Iulia.

215. 1918, noiembrie 28, Josenii Bârgăului

Credențional pentru Andrei Buzdug, delegat al localității Josenii Bârgăului la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

216. 1918, noiembrie 28, Josenii Bârgăului

Credențional pentru Alexandru Luncan, delegat al localității Josenii Bârgăului
la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

217. 1918, noiembrie 28, Josenii Bârgăului

Credențional pentru Simeon Pahone, delegat al localității Josenii Bârgăului la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

218. 1918, noiembrie 28, Josenii Bârgăului

Credențional pentru Lazăr Coman, delegat al localității Galații Bistriței la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

71
219. 1918, noiembrie 15 noiembrie, Galații Bistriței
Credențional pentru Vasiliu Jeican, delegat al localității Galații Bistriței la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

220. 1918, noiembrie 15 noiembrie, Herina

Credențional pentru Emiliu Bartoș, delegat al localității Herina la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

221. 1918, noiembrie 15 noiembrie, Herina

Credențional pentru Alexandru Bilegan, delegat al localității Herina la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

222. 1918, noiembrie 28, Iad/Livezile.

Credențional pentru Victor Mureșan, delegat al localității Iad/Livezile la
Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

223. 1918, noiembrie 16/29, Dej

Credențional pentru Ioan Tarniță, din Corabia, delegat al cercului electoral Dej
la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

224. 1918, noiembrie 29, Maieru

Credențional pentru Ioan Ciorba, delegat al localității Maieru la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia.

225. 1918, noiembrie 29, Sângeorgiul Român.

Credențional pentru Nistor Gabor, Grigore Lupoaie, Alexandru Alexi,
Alexandru Mărcuș și Alexandru Alexi, delegați ai localității Sângeorzul
Român la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

226. 1918, < decembrie 1>, Alba Iulia

Lista delegaţiilor şi a membrilor de drept trimişi la Marea Adunare Naţională
de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, din teritoriul administrativ al actualului
judeţ Bistrita-Năsăud.

227. 1918, < decembrie 2>, Alba Iulia

Membrii Marelui Sfat Naţional Român aleşi în Adunarea de la Alba Iulia din
teritoriul administrativ al actualului judeţ Bistrita-Năsăud;

228. 1938, iunie 25, Timișoara

Memoriul colonelului în rezervă Nicolae Anton, în care relatează implicarea
lui în constituirea Gărzilor Naționale din comitatului Bistrița-Năsăud și în
evenimentele legate de Adunarea de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918.

72
229. <1933>
Fragment din memoriile inginerului silvic Gheorghe Avram privind
evenimentele din anul 1918.

230. <1969-1970>, București

Memoriile inginerului Enea Grapini, participant la evenimentele
premergătoare și din timpul unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia.

231. 1923, octombrie 27, Bistrița

Scrisoarea lui Solomon Haliță către Constantin Kirițescu, cu referire la
documentele trimise și evenimentele din anul 1918.

232. 1968, Cernica

Interviu realizat de către Emil Boşca Mălin şi Petronela Negoşanu, în care
episcopului Iuliu Hossu, rememorează evenimentele de la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia din 1918.

233. f. a., Năsăud

Memoriile notarulului Grigore Ilişiu privind starea de spirit a populaţiei din
Beclean în decembrie 1918, pregătirea pentru sosirea trupelor române şi
preluarea administraţiei româneşti.

234. f. a., f. l.
Victor Onișor, Studiu referitor la evenimentele premergătoare unirii tuturor
românilor și actul unirii din Alba-Iulia, de la 1 decembrie 1918.

235. 1983, noiembrie 18, Bistriţa

Interviu luat de Teodor Tanco colonelului în rezervă Liviu Rusu privind
participarea sa la evenimentele din 1 decembrie 1918 de la Alba-Iulia.

236. 1978, decembrie 1, Brașov

Interviul luat de Teodor Tanco profesorului universitar Someșan Laurian,
referitor la participarea acestuia la Marea Unire de la Alba-Iulia din 1
Decembrie 1918.

237. <1938>, Năsăud

Autobiografia fostului notar Ioan Șerban, în care descrie starea de spirit a
populaţiei din localitate în luna decembrie 1918 și acțiunile pentru
detensionarea unor conflicte cu ajutorul armatei române până la preluarea
administraţiei de către români.

73
238. 1959, iulie 31
Memoriile medicului veterinar Pavel Tofan referitoare la evenimentele anului
1918.

239. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Poezii patriotice – supliment la”Glasul Vremei”

240. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Apel adresat românilor privind înscrierea în Garda Națională și jurământul pe
care trebuie să-l depună.

241. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Apel adresat românilor pentru realizarea idealului național.

242. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Apel către toți ofițerii și soldații români privind anunțarea sosirii lor de pe front
pentru depunerea jurământului către Sfatul Național Român din Bistrița.

243. 1918, noiembrie 7, Bistrița.

Apelul adresat românilor pentru înscrierea în Garda Națională.

244. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Apel adresat românilor să mențină ordinea și liniștea.

245. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Articol scris de I. Corbu referitor la atitudinea și comportamentele locuitorilor
față de evenimentele în derulare.

246. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Articol scris de I Corbu în care prin metamorfozarea unui vis arată aspirațiile
spre unitate a românilor.

247. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Înștiințare privind opțiunea Senatului Național Român pentru alipirea
ținuturilor române din Ardeal și Ungaria la România.

248. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Înștiințare privind sosirea a 250 de soldați înarmați de la Dej la Bistrița și
contramandarea sosirii lor.

249. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Înștiințare privind constituirea Senatului Național Român din Ardeal și a
senatelor naționale comunale și atribuțiile lor.

74
250. 1918, noiembrie 7, Bistrița
Înștiințare privind constituirea Senatului Național Român – Secția comitatului
Bistrița-Năsăud.

251. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Înștiințare privind înlocuirea inscripțiilor în limba maghiară cu cele în limba
română la diferite instituții.

252. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Articol referitor la jurământul Gărzii Naționale Române din Bistrița și sfințirea
steagului.

253. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Manifestul prin care se anunță înființarea Senatului Național Românesc-Secția
comitatului Bistrița-Năsăud.

254. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Înștiințarea privind organizarea Gărzilor Naționale Române de pe valea
Bârgăului și sfințirea steagurilor lor.

255. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Emil A. Chiffa, Cântarea învierii neamului românesc.

256. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Povestea privighetorii eliberate (slobozite), poezie.

257. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Emil A. Chiffa, poezie.

258. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Emil A. Chiffa, Spre dezrobire (Prometheu).

259. 1918, noiembrie 7, Bistrița

Telegrama secretarului de stat al Statelor Unite ale Americii [Robert Lansig]
prin care declară sprijinul guvernului american pentru cauza tuturor românilor
din teritoriile aflate sub dominație străină.

260. 1921, februarie 12, Bistriţa

De zilele mari a serbării Unirii tuturor Românilor – fragment preluat din
„Glasul Vremei”, Bistriţa, nr. 2, 24 decembrie 1918 (n. a.).

75
261. 1928, mai 26, Bistriţa
Legiunea română din Siberia – fragment din presă despre organizarea şi
acţiunile legiunii române în Siberia.

262. 1929, mai 10, Bistriţa

Ionel Scridon, 1918 – fragment din presă privind evenimentele din decembrie
1918 din Bistriţa.

263. 1918, noiembrie 17, Năsăud

Evidenţa Gărzii din Năsăud

264. 1918, noiembrie, 27, Năsăud

Membrii Gărzii Naţionale din Năsăud, reorganizată la 27 noiembrie 1918.

265. 1918, noiembrie 27, Năsăud

Lista cu ofiţerii români membrii ai Gărzii Naţionale Române din Năsăud.

266. 1918, noiembrie 28/ decembrie 8, Năsăud

Listă cu membrii Gărzii Naţionale din Năsăud.

267. 1918 noiembrie 29, decembrie 1, Năsăud

Lista cu membrii Gărzii Naţionale din Năsăud care efectuau serviciul în zilele
cu număr impar.

268. <1918, Năsăud>

Lista gardiştilor din Năsăud.

269. 1918, Năsăud

Lista cu membrii Gărzii Naţionale din Năsăud care efectuau serviciul în zilele
cu număr par.

270. <1918, Năsăud>

Evidenţa gardiştilor din Năsăud.

271. <1918, Năsăud>

Lista gardiştilor din Năsăud

272. <1918, Năsăud>

Lista gardiştilor din Năsăud

273. <1918, Năsăud>

Listă cu ofiţerii Gărzii Naționale din Năsăud.

76
274. 1918, noiembrie, 22, Salva
Listă cu membrii Gărzii Naţionale din Salva.

275. 1934, iulie 7, Albeștii Bistriței

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Albeștii Bistriței.

276. 1938, iulie 30, Arcalia

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Arcalia.

277. 1940, martie 1, Archiud

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Archiud.

278. 1934, iulie 26, Ardan

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Ardan.

279. 1940, martie 1, Brăteni

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Brăteni.

280. 1938, iulie 17, Budacul de Jos

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Budacul de Jos.

281. 1934, august 1, Budacul de Sus.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Budacul de Sus.

282. 1938, august 17, Buduș

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Buduș.

283. 1938, iulie 29, Șieu Sfântul

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Chintelnic.

284. 1938, iulie 27, Șieu Sfântu

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Cristur-Șieu.

285. 1940, martie 3, Comlod

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Comlod

286. 1938, iulie 22, Feldru

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Feldru.

287. 1938, iulie 27, Ilva Mare.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Ilva Mare.

77
288. 1938, iulie 26, Ilva Mică.
Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Ilva Mică.

289. 1934, iulie 27, Albeștii Bistriței

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Jeica.

290. 1934, iulie 30, Jidovița

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Jidovița.

291. 1938, iulie 27, Leșu

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Leșu.

292. 1934, iulie 29, Lușca

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Lușca.

293. 1938, iulie 27, Maieru

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Maieru.

294. 1938, iulie 27, Măgura Ilvei

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Măgura Ilvei.

295. 1940, martie 3, Milaș

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Milaș.

296. 1938, august 17, Monariu

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Monariu.

297. 1938, septembrie 5, Năsăud

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Năsăud.

298. 1934, iulie 27, Albeștii Bistriței

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Nețeni.

299. 1940, martie 1, Ocnița

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Ocnița.

300. 1940, martie 4, Milaș.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Orosfaia.

301. 1940, martie 5, Pintic

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Pintic.

78
302. 1938, iulie 25, Poiana Ilvei
Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Poiana Ilvei.

303. 1940, martie 5, Posmuș

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Posmuș.

304. 1934, iulie 29, Prislop.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Prislop.

305. 1934, august 1, Ragla

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Ragla.

306. 1938, iulie 26, Rodna

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Rodna.

307. 1940, iunie 17, Sărățel

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Sărățel.

308. 1938, iulie 25, Sângeorz-Băi

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Sângeorz-Băi.

309. <1938>, <Sângeorzu Nou>

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Sângeorzu Nou.

310. 1938, august 17, Simionești.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Simionești.

311. 1934, august 27, Slătiniț.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Slătinița.

312. 1940, martie 1, Stupini

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Stupini.

313. 1938, iulie 25, Șanț

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Șanț.

314. 1938, iulie 28, Șieu Măgheruș

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Șieu Măgheruș.

315. 1938, iulie 29, Șieu Sfântu

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Șieu Sfântu.

79
316. 1934, iulie 25, Șoimuș
Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Șoimuș.

317. 1940, martie 8, Archiud.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale a comunei Teaca, din comuna
Archiud.

318. 1940, aprilie 13, Pintic

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale a comunei Teaca, din comuna
Pintic.

319. 1940, martie 2, Teaca.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Teaca.

320. 1938, iulie 30, Țigău.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comuna Țigău.

321. 1938, iulie 29, Chiraleș

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comunele notariatului
Chiraleș.

322. 1938, iulie 30, Herina

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comunele notariatului Herina.

323. 1938, iulie 29, Matei

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comunele notariatului Matei.

324. 1938, septembrie 9, Prundu Bârgăului.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comunele plasei Bârgău.

325. 1938, august 12, Bistrița

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comunele plasei Centrale.

326. 1938, august 11, Năsăud

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comunele plasei Năsăud.

327. 1938, august 8, Șie.

Tabel nominal cu membrii Gărzii Naționale din comunele plasei Șieu.

328. <sine dato>, <Bistrița>

Tabel cu voluntarii și legionarii din orașul Bistrița.

80
329. 1931, ianuarie 3, Jidovița
Tabel cu voluntarii și legionarii din comunele aparținătoare de notariatul
Jidovița.

330. 1931, ianuarie 5, Leșu

Tabel cu voluntarii și legionarii din comuna Leșu.

331. 1930, decembrie 31. Măgura Ilvei

Tabel cu voluntarii și legionarii din comuna Măgura Ilvei.

332. 1930, decembrie 31, Poiana Ilvei.

Tabel cu voluntarii și legionarii din comuna Poiana Ilvei.

333. 1931, februarie 25, Rebrișoara.

Tabel cu voluntarii și legionarii din comuna Rebrișoara.

334. 1931, februarie 27, Salva.

Tabel cu voluntarii și legionarii din comunele aparținătoare notariatului Salva.

335. <1936>, <f.l.>.

Tabel cu voluntarii și legionarii din județul Năsăud.

81
I. DOCUMENTE
 1.
1918, februarie 28, Cluj

Cluj, 28 februarie 1918.

Frate Ștefan!

Tragedia epocei noastre se apropie de culminație.

Într-un moment de acest fel, hotărâtor pentru veacuri, gândirea
democratică îi va recunoaște fiecărui român dreptul de a-și spune – păzind
legea – cuvântul directivelor impuse prin situație.
Mai pe sus de toți însă le revine reprezentanților, care s-au legat în fața
lumii, de a înfățișa programul alegătorilor, corpul acesta fiind sinteza formată
a poporului, datorința de-a rosti răsunător și autoritativ cuvântul de ordine.
Ori cât aș fi fost și o grupă de amici de principii delăturați – din pricina
unor diferende tactice – de la conducerea oficială a partidului național sub noul
curent inaugurat, ce a contribuit să se croiască soartea de față a neamului, n-
am scăpat nici un prilej important de a-mi preciza părerea în presa liberă.
Astăzi această cale e închisă! Iar ostracismul, ce pare a continua și acum
în fața rândurilor rărite, m-a lipsit de ocazia de a-mi formula opiniile la ultimul
sfat al fruntașilor, neavând cinstea de-a fi invitat.
Iată pentru ce-mi iau voie de a desfășura înaintea Ta soluțiile, ce le
socotesc eu indicate pentru situația publică actuală, care se poate numi cu drept
cuvânt, catastrofală.
O fac pe temeiul convorbirii noastre din urmă și a prieteniei din tineret
și, în convingerea că nu vei ține lumina sub oboroc.
Onoarea și viitorul cauzei noastre legitime, nu admit, după credința mea
nestrămutată, decât o singură soluție: renunțarea (s. a.) deputaților la mandat,
motivată pe bază strict legală și constituțională, punând în lumina adevărului
stările create și, lămurirea obștei prin un manifest.
Geniul bun al poporului, răspunderea istorică și pildele elocvente ale
înaintașilor: Ilie Măcelariu, întemeietorul partidului național și Alexandru
Mocsony, profeticul bărbat de stat, vor lumina mințile și încălzi inimile celor
chemați să urzească viitorul poporului nostru.

85
 În această nădejde îți strânge mâna cu vechea frăție,
Dr. Amos Frâncu, m. p.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/15, ff. 110-111.

2.
1918, martie 7, Cluj.

Pro Memoria!
asupra misiunii mele încredințate prin d-l. Dr. Amos Frâncu pe lângă
d-l. deputat Dr. Ștefan C. Pop.

În urma stării catastrofale a cauzei noastre obștești și legat fiind d-l. Dr.
Frâncu prin boală de Cluj – am primit – împărtășind întru totul vederile d-lui.
Frâncu – asupra mea misiunea de-a preda d-lui. Dr. Ștefan C. Pop, deputat în
Camera Ungariei, care el în persoana sa cel puțin, nu a subscris „declarațiunea”
îndeobște cunoscută și dezastruoasă a fruntașilor noștri, iscălită și de d-l. Dr.
T. Mihali – prezidentul Clubului dep[utaților] naț[ionali], deși nici n-a
împiedecat-o anterior, nici n-a protestat împotrivă, ulterior, dar cu toate
acestea, cel puțin în parte, a căutat în discursurile din Cameră să se apropie
încâtva de sentimentul obștesc, dând glas unor doleanțe – un memoriu elaborat
de d-l. Dr. Amos Frâncu în scris și a-i detalia – după notițe precise – verbal un
expozeu de motive.
În consecuență, am călătorit la Arad și negăsind în 3 martie a. c. acasă
pe d-l. Dr. Ștefan C. Pop, care, cum mi s-a spus, era la moșia sa achirată104 de
la contele Latour, conform avizului căsenilor, m-am prezentat din nou luni, în
4 martie c[urent] înainte de amiazi, când primit de d-l. Dr. Ștefan C. Pop,
înainte de toate i-am predat în mâna sa scrisoarea olografă cu data 28 februarie
a. c. a d-lui. Dr. Amos Frâncu, care, cetind-o cu atențiune d-l. Dr. Ștefan C.
Pop, i-am cerut voie să-i predau verbal exposeul de motive.
Acest expozeu spus în mână cu notițele mele – care-l pot reconstitui ori
și când în întregime din memorie - invoca situația din afară și din lăuntru, de
sus și de jos și conchidea, că de o parte, efectul nimicitor pentru cauza noastră
legitimă a declarațiunii iscălite și de președintele Partidului Național, folosită
de adversarii politici drept urmă105 contra revendicărilor noastre se poate
paraliza, iar diferențele dintre conducere și sentimentul obștesc revoltat se pot
nivela și în urmă, calumia, că mișcarea noastră legiuită s-ar inspira din afară în
mod artificial și agitatoric și nu ar fi expresiunea genuină a poporului nostru,

104
Achiziționată; aici, cu sensul de cumpărată.
105
Corect, armă.

86
s-ar putea spulbera numai prin modalitatea strict legală și constituțională
propusă de d-l. Dr. Amos Frâncu.
Pe deasupra, am concentrat argumentele istorice, arătând că în
situațiuni analoge Elie Măcelariu, Dr. Alex. Mocsony, generalul Traian Doda
au procedat întocmai, când situațiuni principale decisive au cerut-o aceasta.
Cât pentru executarea însăși a dovedit, invocând legea, că rostindu-se
în cameră și dimisiunea și manifestul – acesta din urmă românește – că această
modalitate, de o parte, asigură imunitatea deputaților pentru întreaga acțiune,
de altă parte, asigură publicitatea declarațiunilor lor, legea ordonând o
reproducere întocmai în jurnalul dietei, alăturat în foaia oficioasă.
În legătură, i-am relevat d-lui. Ștefan C. Pop că modalitatea propusă
prin d-l. Dr. Frâncu, pe când ar reconstitui adevărata solidaritate, nu ar altera
absolut hotărârile pentru intrarea în activitate a Conferinței electorale din 1905,
ci, din contră, s-ar menține continuitatea, fiindcă până atunci, până când o
conferință conchemată în ordine nu s-ar decide prin altă atitudine, s-ar continua
participarea la alegeri a partidului, astfel că la alegerile parțiale ce s-ar ordona,
s-ar pune din nou candidaturi naționale și cei aleși, din nou ar repeti încă tot cu
mai mult retensisment, declarațiunile de renunțare.
Pentru a proceda întru toate metodic, d-l. Dr. Frâncu a stăruit prin mine,
ca după demisiune să se convoace conferința națională și încă ar fi oprită ca să
procedeze după normele de mai sus.
De încheiere, am relevat pe de o parte, refuzul de a ușura cu dreptate
soartea clasei intelectuale și a poporului, starea insuportabilă creată de biserică,
școală și economie, iar de altă parte, situația ce se decretează pentru viitor, prin
noul proiect electoral și maximele de stat adoptate din toate părțile: nu admit
alegerea unei alte modalități decât a formulei propusă în scrisoarea de la 28
februarie a d-lui. Dr. A. Frâncu, fiind poporul nostru un element de pace și
ordine.
Ascultând d-l. Dr. Ștefan Pop exposeul meu, în cursul căruia am
accentuat, că mai mulți fruntași numiți nominal și între ei, chiar și un membru
distins din comitet, împărtășesc vederile d-lui. Dr. Frâncu, numai o singură
dată m-a întrerupt, când vorbind de „declarațiunea” iscălită de fruntași –
exclamă cu un gest repulsiv – „nici n-o mai aminti”, iar după asta – după
gândire de câteva minute, a zis după încheierea expozeului, când iarăși am
stăruit pentru renunțare și manifest – următoarele cuvinte: „Asta trebuie făcută!
Eu însă nu sunt singur, suntem patru”. După aceasta mi-a adresat întrebarea,
că fost-am la d-l. Dr. Mihali. I-am răspuns: Nu, și i-am motivat de ce nu am
fost acolo și de ce am venit la D-sa, care e angajat prin declarațiune.
Continuativ luând cuvântul d-l. Dr. Șt. Pop, a zis următoarele: „În zilele
proxime având de lucru la Gherla, voi merge eu la Dej și voi duce răspunsul
personal fratelui Amos”; la asta eu am declarat, că atunci nu mai aștept răspuns.

87
 După aceasta m-am concediat și am avut ocaziunea a întâlni în Arad,
precum și în drum, pe mai mulți fruntași și venind discursul asupra situației
obștești, în mod impersonal și fără a aminti eu de misiunea pe lângă d-l. Dr. Șt.
Pop, dar aruncând vorba, că numai renunțarea la mandat ar fi singurul mijloc
de a salva situația, am avut plăcerea de-a constata, că toți acești domni încă au
consimțit cu părerile formulate de mine, în sensul scrisorii d-lui. Dr. Amos
Frâncu.
Toate aceste date din Pro-Memoria le-am comunicat după revenirea
mea la Cluj, în 7 martie c[urent], d-lui. Dr. A. Frâncu și le-am notat pentru a
fixa exact întreg demersul intervenției mele.
Cluj, la 7 martie n[ou] 1918.
Dr. Valentin Drăganu, m. p.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, II/d. 6/15, ff. 112-114.

3.
1918, aprilie 2, Arad

Arad, la 2 aprilie 1918

Frate Amos!

Când am primit epistola Ta din 28 faur a. c., prin un bărbat de încredere

al Tău, l-am întrebat pe respectivul domn, așteaptă domnul Frâncu răspuns în
scris de la mine, ori ba, la această scrisoare? Mi s-a răspuns că nu.
Atunci i-am spus omului Tău de încredere, că chestia sistemată de Tine
aparține competenței Comitetului Partidului Național și a Conferinței
Naționale.
Eu am fost, și sunt și astăzi de aceeași părere, că, exclusiv Conferința
Națională este autorizată a delibera această chestiune primordială, dat fiind, că,
Conferința Națională ținută în 1905 a hotărât intrarea partidului în luptele
electorale.
Deoarece astăzi nici închipui nu se poate întrunirea Conferinței
Naționale, chestia sistemată de Tine nu are nici o actualitate.
Drept aceea, Te rog, să-ți sistezi acțiunea în această afacere, nu încurca
mințile celor neorientați într-o direcție imposibilă, mai ales că, neavând presă,
oamenii și altcum, sunt neorientați.
Amintești în epistola Ta, că eu personal mi-aș fi manifestat adeziunea
în bloc.
Față de această afirmație, ridic un energic protest.

88
 Te rog să nu faci propagandă cu numele meu, că eu mă țin de om serios,
care în aceste vremuri grele, când toți se retrag, port sarcini enorme pe umerii
mei istoviți.
La această părere este și colegul Damian și prietenii de pe aici, și cred,
că și întreaga inteligență română.
Te salut cordial,
Prietenul, Dr. Pop, m. p.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/15, f. 121.

4.
1918, aprilie 9, Dej.

D-sale, Domnului
Dr. Amos Frâncu,
advocat,
Cluj

Scrisoarea D-voastre din 30 martie a. c. am primit-o în 3 aprilie

împreună cu o copie a scrisorii, ce aȚi trimis în 28 februarie a. c. D-lui. Dr.
Ștefan Pop.
Vă mărturisesc sincer, că am rămas foarte neplăcut surprins văzând din
aceste scrisori, că D-Voastră în aceste vremuri grele aȚi inițiat o acțiune pentru
depunerea mandatelor deputaților - ce ar însemna reîntoarcerea la pasivitate a
partidului nostru - fără consultarea președintelui și comitetului partidului.
Eu, conform dorinței exprimate în scrisoarea D-voastre, la moment, în
mod discret am consultat în chestia sulevată106 pe D-Ta, pe D-l. president
George Pop de Băsești, pe D-l., Ștefan Pop, despre care scrieți, că dânsul ar fi
de acord întru toate cu părerile D-Voastre. Apoi, am consultat și pe alți membri
ai comitetului și fruntași români, în scopul de a mă informa și despre părerile
lor.
Până azi am primit răspuns în scris de la presidentul nostru, D-l. George
Pop de Băsești și D-Sa, în scrisoarea din 5 aprilie a. c., vă dezaprobă cu
desăvârșire, atât în formă, cât și în fond, acțiunea D-Voastră, care foarte ușor
ar putea produce zăpăceală în partid.
De asemenea, Domnul Dr. Ștefan Pop, în scrisoarea D-Sale din
6 aprilie a. c., îmi comunică, că dânsul, nici când, nici în scris, nici verbal, nu
s-a exprimat că ar fi de acord cu părerile D-Voastre exprimate în scrisoarea
trimisă lui prin D-l. Dr. Drăgan și datată din 28 februarie a. c. Ba, din contră,

106
Invocată.

89
D-l. Dr. Ștefan Pop îmi comunică, că a declarat hotărât D-lui. Drăganu, că
asemenea chestii importante aparțin strict conducerii partidului nostru.
În merit și D-l. Dr. Ștefan Pop, dezaprobă cu desăvârșire toată acțiunea
inițiată de D-Voastră și protestează, ca, cu (sic!) numele lui să se facă
propagandă, despre ce el nu are știre și nici nu aprobă, despre ce V-a avizat
deja și pe D-Voastră.
Tot în înțelesul acesta s-au declarat toți acei fruntași competenți, cu care
am avut onoarea de a comunica până acum vederile D-Voastră.
Spre orientare Vă comunic, că și eu sunt întru toate de acord cu părerile
d-lui. George Pop de Băsești, a D-lui. Dr. Ștefan Pop și cu ale celorlalți fruntași
și acțiunea D-Voastre, și din parte-mi, o dezaprob și, între împrejurările de față,
o țin neactuală și păgubitoare cauzei.
Vă rog deci, în interesul cauzei, să binevoiți a sista în privința aceasta
propaganda inițiată.
Dej, la 9 aprilie n[ou], 1918.
Cu toată stima,
Dr. T. Mihali, m. p.
Deputat și vice-presidentul Comitetului Executiv al Partidului Național
Român.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/15, ff. 125-126.

5.
1918, octombrie 6, Iaşi

Declaraţie

Românii ardeleni şi bucovineni aflători pe teritoriul regatului român, în

numele lor şi al fraţilor subjugaţi de acasă, a căror conştiinţă e siluită şi deci în
imposibilitatea de a se manifesta liber, declară cele ce urmează:
1. Doresc să fie liberaţi de sub jugul monarhiei austro-ungare şi sunt
hotărâţi să lupte, prin toate mijloacele şi pe toate căile, ca întreg neamul
românesc să fie constituit într-un singur stat naţional şi liber sub domnia
dinastiei române. Războiul dintre noi şi monarhia austro-ungară nu se va sfârşi,
până când nu ne vom întrupa idealul nostru naţional integral.
2. Nu recunosc monarhiei austro-ungare dreptul de a se ocupa de soarta
românilor din Ardeal şi Bucovina, deoarece veacuri de-a rândul i-a ţinut în cea
mai ruşinoasă robie.
Toate încercările de federalizare ale Casei de Habsburg sunt gesturi
disperate ale unei împărăţii osândite să se descompună şi să piară.

90
 Soarta românilor din Austro-Ungaria o va decide biruinţa oştirii
române şi voinţa liberă a întregului popor românesc, pe care o va consfinţi
hotărârea congresului de pace generală, la care vor lua parte şi reprezentanţii
oficiali ai României eliberatoare.
3. Cer ca întreg teritoriul locuit de majorităţi covârşitoare româneşti din
monarhia habsburgică să fie liberat şi unit cu regatul român, aşa cum este
prevăzut în tratatul de alianţă al României cu puterile înţelegerii107.
4. Toate declaraţiile Românilor din Ardeal şi Bucovina contrare acestor
aspiraţiuni naţionale, le considerăm ca stoarse de autorităţile duşmane cu forţa,
şi aceste declaraţiuni nu vor putea induce în eroare opinia lumii, care cere
dreptate şi libertate pentru toate neamurile asuprite.
Declaraţia de faţă a românilor ardeleni şi bucovineni s-a adus la
cunoştinţă M.S. Regelui României, a bărbaţilor de stat români şi a
reprezentanţilor puterilor aliate din Iaşi.
Iaşi, 6 octombrie 1918.
s. s. indescifrabil.

ANBN, Fond personal Pop Titus, d. 1/1918, f. 1. Publicat în 1918 LA

ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, vol. VII, p. 44.

6.
1918, octombrie 26, Gherla

Nr. 4344 – 1918

CXXIV
Circular către clerul din întreaga dieceză
Venerați Frați și Preaiubiți Fii!

Înfricoșatul război care a adus asupra noastră marea suferințelor s-a

terminat. Dumnezeul milelor fie proslăvit în veci. Sutele de mii a[i] scumpilor
noștri se reîntorc la vetrele lor. Sufletele noastre cu dor neastâmpărat îi așteaptă
și după nesfârșite suferințe îi cuprindem iarăși în brațele noastre. În ceasul
revederii numai un gând trebuie să ne stăpânească, acela al învierii. Căci
înviere este aceasta, Venerați Frați și Preaiubiți Fii, când din groaznicul război
vedem ieșind învingătoare în toată splendoarea sa ideea libertății tuturor
popoarelor, fie acelea mari sau mici. Deopotrivă ele sunt stăpâne pe soarta lor,
[pe] care singure și-o pot croi. Și iată pentru ce gândul nostru se înalță la Acela
Care singur poartă destinele neamurilor și Care singur este în stare să le judece.

107
Antanta.

91
Căci jertfa de sânge a sutelor de mii, aduse de acest popor n-a fost zadarnică și
prin suferința nemărginită vom trece la viață.
Dar învierea are să fie curată, neprihănită, strălucită. Pentru aceea, acest
popor creștin, care până azi a purtat suferințele veacurilor răzimat și proptit de
ușorul108 bisericii, care i-a fost singura nădejde și tărie, cu credință creștinească
în suflet se va păzi neîntinat de fapte samavolnice, care ar primejdui viața sau
averea aproapelui, ba singur va păzi liniștea și ordinea, fără de care libertate nu
este. Și astfel – în haina de sărbătoare a sufletului său, în curățenia nepătată
creștinească, va aștepta ziua învierii. Cu demnitatea ce o pretinde momentul
când acest neam își croiește soarta pe veacuri, este a se aștepta ceasul când
Marele Consiliu sau Sfat al Națiunii Române, singurul reprezentant legal al
neamului nostru, va afla de bine a-l chema pentru a-și spune cuvântul hotărâtor.
Până atunci însă sfânta datorie a fiecăruia este să păzească liniștea, pacea și
buna înțelegere, ca nimic să nu conturbe procesul cristalizării Idealului nostru
național. Fiecare în a cărui grijă este pusă bunăstarea și fericirea acestui popor
și pe a cărui umeri apasă răspunderea privind soarta lui, trebuie să stea la locul
său, care i-a fost destinat, conștiu109 până în adâncul sufletului său de această
grea răspundere. În loc de frunte, Voi Venerați și Preaiubiți Frați, Apostoli ai
bisericii lui Hristos, de a cărei ușor până azi s-a proptit acest popor bun și
credincios. Sufletul lui încă este atins de marele curent psihologic care
frământă o lume întreagă. Plămădeală nouă se așează în acel suflet, care între
alte împrejurări în zeci de ani n-ar fi putut fi pregătit pentru primirea ei. Și aici
este primejdia. Și iată pentru ce zic, porunca imperioasă a vremii este ca fiecare
bărbat să stea neclintit la locul slujbei sale.
…

Acum când împrejurările de față nu Ne permit ca să alergăm

cutreierând scumpa dieceză de la o margine până la alta, de la Mureș până la
Tisa, după cum viu trăiește în sufletul Nostru neastâmpărat de a Vă vedea pe
voi și a cunoaște de aproape preaiubitul popor grijii Noastre încredințat și a sta
cu brațele deschise și a primi cu tot focul dragostei noastre pe acei scumpi frați,
care acum se reîntorc de la locul suferințelor fără număr și pe care Noi singuri
i-am văzut plecând cu miile fără număr acolo, de unde pentru mulți nu mai este
reîntoarcere și singuri am fost martori ai suferințelor lor când erau legați de
patul durerii prin sutele de spitale pe pământ străin – Vă rog pe Voi Venerați
Frați, ca în locul nostru să deschideți brațele dragostei Voastre părintești și să-
i cuprindeți cu tot focul inimii Voastre pe acești eroi ai suferinței. Simtă ei
dragostea sufletelor noastre și povețele Voastre înțelepte și părintești să-i
călăuzească pe cărarea vieții libere care îi așteaptă.

108
Tocul de la ușă, poarta de intrare în biserică; aici, cu sensul de reazem, sprijin.
109
Conștient.

92
 Marele Sfat Național a luat în mână organizarea poporului iubit pentru
ca păstrând ordinea și liniștea, cinstea și buna rânduială, neprihănit să-și poată
croi soarta și să-și vadă întrupat visul care a ieșit biruitor din marea suferințelor.
Pentru aceea, voi, îndrumători firești ai poporului, Veți conlucra din
răsputeri pentru susținerea liniștii și a bunei înțelegeri și Veți da tot sprijinul
Vostru Sfatului Național și Vă veți împărtăși cu tot sufletul vostru în munca sa
curată. Sunt deplin convins, că aceste cuvinte ale Noastre vor avea răsunet în
inimile Voastre și nu veți întârzia a face tot ce Vă este în putință în această
direcție, asigurând înainte de toate ordinea publică. Dovada strălucită din trecut
Ne este chezășie pentru izbânda năzuințelor Noastre curate. Și mai presus de
toate cu Apostolul neamurilor: Vă rog Fraților să nu fie între voi împerecheri,
ci să fiți întemeiați într-un gând și într-o înțelegere.
Astfel pășind pe calea dreaptă, conduși pururi de lumina veșnicului
adevăr, vom ajunge la viață și din dureri vom învia.
Așadar: „Privegheați, stați în credință, îmbărbătați-Vă, întăriți-Vă.
Darul Domnului Nostru Isus Hristos cu voi. Dragostea mea cu voi cu toți întru
Hristos. Amin”110.
Gherla, în ziua Sf[ântului] Mare Mucenic Dimitrie 1918.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic român Tiha Bârgăului,

d. 4/1913-1974, ff. 304-305.

7.
1918, octombrie, 28, Cluj

Manifest111

Către românii din Munţii Apuseni şi Zarand

Cluj, 28 octombrie 1918, Nou.

Moţilor şi fraţilor!

Nu mai este împărat! Şi-a dezlegat supuşii de jurămintele silnice! Robia

străină trage de moarte! Ceasul izbăvirei a sunat! Noi românii stăpâni suntem
pe soarta noastră! Ne vom croi soarta cu armele în mână!
La arme. (s. a.)
La arme pentru unirea tuturor românilor! În 48 moţii strigau la Blaj112:
Noi vrem unirea cu Ţara! (s. a.)
110
I. Cor. XV. 13, 23, 24.
111
Copie autentificată.
112
Adunarea de la Blaj, din 3-5 mai 1848.

93
 Unirea aduce ca dar: Pământ şi libertate!
De la voi viteji de pe Arieş, Someş şi Criş, aşteaptă obştea: să încingeţi
întâi armele! Tot ce ne-au răpit Regii Ungariei şi stăpânii străini ai Ardealului:
păduri, păşuni şi băişaguri113 (s. a.), ni le va da toate România şi Regele ei
nebiruit! Ne vor da cu două mâini tot ce au cerut Horea şi Iancu!
Noi ofiţeri şi soldaţi români din Ardeal, i-am jurat credinţă Regelui
României!
De la voi moţilor, fraţilor, aşteptăm să ne urmaţi cei dintâi!
La arme! Fără arme, nu-i drept, nici pace, nici Ţară. Uniţi cu fraţii de
pretutindeni împingem hotarele la Tisa şi Dunăre! În moşiile mănoase de la
Tisa şi Dunăre se vor implanta: Moţii şi Crişenii! O să fiţi străjerii României
mari, una nedespărţită ca Sfânta Treime!
Porniţi din toate satele cu arme şi merinde la Cluj şi Bălgrad114 sub
căpitani aleşi!
La Cluj, vă aşteaptă I-a Legiune Românească din Ardeal, la Bălgrad a
II-a Legiune! Pentru toţi cari nu au, vor fi: Arme, bani şi hrană!
Am luat eu: Dr. Amos Frâncu, nepot de tribun, vechiul apărător al
Moţilor, comanda. Din încrederea ofiţerilor şi a soldaţilor, eu poruncesc ca
tribunii de altădată! Pentru tot ce poruncesc şi făgăduiesc stau cu capul şi
cinstea!
Fraţilor! Adunaţi-vă la Câmpeni, Abrud, Zlatna, Gilău, Huedin, Brad şi
Halmăj! Acolo lăsaţi gărzi de pază şi porniţi la Cluj şi Bălgrad, cum vine mai
aproape! Desfaceţi steagul românesc!
Ţineţi rânduiala ostăşească: Grijiţi pădurile şi băişagurile ca ochii din
cap! Ale voastre vor fi pe veci prin legea românească! Păziţi viaţa, avutul şi
pacea tuturor!
Ca mâine fraţii izbăvitori vor trece iarăşi Carpaţii!
Să le netezim în arme drumul. În arme ne vom îmbrăţişa pe pământul
Ardealului! Va fi al ţăranului, ce-l munceşte, a României, ce-l păzeşte!
La arme!
Se ridică din morminte Horea la Bălgrad, Iancu la Ţebea, Axente la
Blaj!
Vă cheamă în numele lui Christos (s. a.)!
La arme!!!

Dr. Amos Frâncu

Preşedintele organizaţiei militare din Ardeal
______________________________________________________________

113
Băişag=exploatări miniere.
114
Alba-Iulia.

94
 Subsemnatul în calitate de fost secretar general al Senatului Naţional
din Ardeal din 1918, certific autenticitatea acestei copii cu ciorna originală din
archiva „Frăţiei de Cruce“ şi adeveresc că acest manifest mi s-a dictat mie prin
maşină de Dr. Amos Frâncu: iar eu la ordin am multiplicat-o în noaptea de 28
spre 29 octombrie 1918, după care s-a expediat în munţii Apuseni prin emisari
civili şi militari, juraţi ca fraţi de Cruce.
Cluj la 29 August 19_115
Dr. Petri Păteanu
Fost secretar general al Senatului Naţional din Ardeal

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/1/1918, fila 2.

8.
1918, octombrie 30, Vatra-Dornei

Iubiți Frați Transilvăneni!

Visul marelui Voevod, Mihai Viteazul realizat/înfăptuit de el pentru

numai câteva luni, acum 318 ani (1600) și risipit prin ura înverșunată și lovitura
mișelească a Ungurilor, este acum pe cale de a se înfăptui pe deplin și pentru
totdeauna.
Frați Români! Armata Română este mobilizată din nou și poate acum,
când scriu, Ea să fi trecut deja a doua oară crestele Carpaților pentru a merge
în ajutorul fraților Transilvăneni, Bănățeni, Crișeni și Maramureșeni, după cum
în februarie 1918 a mers în ajutorul fraților Basarabeni și acum 6 zile a trecut
în ajutorul fraților Bucovineni.
Cred că de astă dată Tigri Unguri se vor transforma cu totul în iepuri și
nu se vor opri decât dincolo de Tisa, unde s-ar fi oprit și prima dată (1916) dacă
nu era trădarea rusească.
Dumnezeu s-a milostivit Fraților către noi și în mare parte ne-am văzut
înfăptuit Marele Ideal, Unirea tuturor Românilor.
Să nu uităm însă, Frați Români, că pentru orice lucru sfânt și mare
trebuie de lucrat cu toată dragostea și cinstea, fără a căuta însă să ne răzbunăm
pe acei care ne-au făcut rău, căci răzbunarea ne împinge la fapte urâte și odată
porniți pe povârnișul faptelor rele (crime, furturi), nu ne vom mai putea opri
acolo unde trebuie și de la asuprituri focul se va răsfrânge și asupra fraților
nevinovați.
Să arătăm fraților, că trăgându-ne din două popoare mari: Romani și
Daci, avem și inimi mari, iertătoare; să arătăm dar ceea ce ni s-a făcut rău (mai

115
An incert.

95
ales de evrei), care sunt și ei oameni, și de voim să-i îndepărtăm din mijlocul
nostru, avem calea pașnică a boicotării a tot ce vine de la evrei, căci, ne mai
cumpărând nimeni de la ei și, ne mai intrând în relațiuni de nici un fel cu ei, cu
siguranță, că acest popor, obișnuit a câștiga, văzându-se izolat, va pleca singur
din mijlocul nostru.
Cu speranța că în curând va suna ceasul sfânt și îndelung așteptat al
„Unirei”, să strigăm, Fraților, într-un glas, Să Trăiască Majestatea Sa, Regele
Ferdinand I, cel mai bun Român dintre Români, cu întreaga Familie Regală,
Să Trăiască Armata Română și conducătorii ei, căci prin sângele vărsat de Ea,
ne-a învrednicit D-zeu. a ajunge la acest ceas.
Să trăiască toți Frații Români ai României Mari.
Duceți, Fraților, aceste rânduri și în satele românești din drumul vostru
și arătați tuturor, că Armatele Române vor sosi în curând spre ocrotirea Fraților.
La Vatra Dornei, la 30 X 1918.
Maior Tomescu Gheorghe, din Regimentul 3 Grăniceri.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/13, f. 58.

9.
1918, noiembrie 2/15, Arad

De la Consiliul Central Național Român

Ad /1918

Consiliul Central Național Român, în vederea meritelor nepieritoare ale

Bisericilor noastre naționale câștigate în decursul veacurilor în serviciul
salvării ființei noastre etnice și totodată ca recunoaștere a legăturii sfinte dintre
poporul credincios și slujitorii cei credincioși ai Bisericilor Sale: a decis să
invite la Marea Adunare Națională Română, care se va convoca în cel mai
scurt timp, pe toți Arhiereii noștri și respectiv pe locțiitorii de Arhierei personal
și pe lângă P P. S S.116 Lor:
a) pe Consistoriile și Capitlurile noastre ca să participe prin un esmis117
al Lor;
b) pe toți Vicarii episcopești personal;
c) pe toți protopopii tractuali aflători în funcție, personal;
d) pe toate reuniunile învățătorești confesionale române, ca să participe
prin un esmis al lor și

116
Prea sfințiile.
117
Împuternicit, trimis.

96
 e) pe toate colegiile profesorale ale institutelor noastre superioare și
medii de învățământ, care [de] asemenea au să participe prin câte un esmis al
lor.
În urmare, ne adresăm P P. S S. Voastre, cu rugarea să binevoiți a aviza
cu posibilă urgență pe sus atinsele corporațiuni și sus atinșii domni din dieceză,
ca să binevoiască a lua spre știre invitarea noastră și respective ca (sic)
corporațiunile sus atinse să grăbească a-și numi cu urgență pe esmișii lor.
Esmișii au a fi prevăzuți cu un credențional118 din partea corporațiunii
lor.
Termenul și locul Adunării Naționale Române se va statori119 în cel mai
scurt timp.
Vă rugăm să primiți mulțumita noastră pentru aceste intermedieri.
Arad, 2/15 noiembrie 1918.
Consiliul Central Național Român. Locul adunării e Alba-Iulia.
Termenul e 1 decembrie (s. a.).

ANBN, fond Vicariatul Rodnei, d. 1215/1918, f. 2.

10.
1918, noiembrie 2, Cluj

Senatul (sfatul) național român din Ardeal

Secția consiliului național român

Vestim întregii obște, că azi s-a întrunit la Cluj adunarea poporului

român din Ardeal, și a ales ca organ al consiliului din Arad, Senatul Național
Român din Ardeal, cu dreptul de a întregi la o sută numărul de membri cu
delegații tuturor centrelor, și a pus în fruntea sa drept comisari ai poporului pe
Dr. Amos Frâncu și Dr. Emil Hațiegan.
Adunarea, fiind de față Români din toate părțile Ardealului și din
motivul, că comenduirea faptică pentru întreaga Transilvanie este așezată în
Cluj și tot aici s-a organizat pentru întreg Ardealul consiliul național unguresc,
și din considerațiuni geografice și de organizație a hotărât să centralizeze toată
acțiunea, pentru întreagă Transilvania în capitala sa faptică de azi, în
consecvență s-a decretat înființarea Senatului Național Român din Ardeal, la
Cluj.
Astfel adunarea poporului ținută în Cluj a luat cu glasul tuturor
următoarele:

118
Împuternicire.
119
Stabili.

97
 Hotărâri
1. Adunarea poporului român întrunită din toate părțile Ardealului în
Cluj, credincioasă principiilor naționale și democratice constitutive de stat, stă
neclintit pe temeiul dreptului sfânt, ca națiunea independentă română să-și
croiască singură soartea și rezervă exclusiv adunării naționale suverane
hotărârea asupra așezării viitoare de stat a întregului popor român.
2. Românii fiind oamenii libertății naționale, a egalității desăvârșite și
a frăției veșnice, recunoaștem pentru toate națiunile tot ce revendicăm pentru
noi și întindem mâna frățească tuturor neamurilor ce mărturisesc credeul120
principiilor noastre inmutabile.
3. Pentru a pregăti adunarea națională e „conditio sine qua non” pacea
de obște pe care hotărâți suntem de a o apăra neatîrnător, din toate puterile
noastre.
4. În vederea problemelor veacului adunarea instituie, cu sediul Cluj,
pentru tot Ardealul Senatul Național Român, ca secție civilă și militară a
consiliului național român așezat în Arad.
5. Adunarea decretează organizarea trupelor române din Ardeal, din
soldații și oficerii români, subt tricolorul român și cu limba românească de
comandă, la ordinele comisarilor militari ai poporului din Ardeal, numiți în
Cluj, ca singur îndreptățiți și puși în fruntea senatului. Comisarii menținându-și
neatârnarea, vor intra pentru interesele obștești de ordine în contact cu alte
autorități coordonate, chemate să dispună asupra altor forțe militare. Comisarii
vor apela la toate senatele regionale din Ardeal, să se atașeze la senatul național
Român din Cluj, numindu-și câte un delegat în Senat și înfăptuind organizația
civilă și militară după norma de la Cluj, în frunte cu subcomisari ai poporului.
6. Fiii și soldații națiunii jură credință și ascultare excluziv consiliului
român și organului său senatului național, la mâna trimișilor.
7. Adunarea trimite salutul său frățesc Românilor de pretutindeni, și
mai ales fraților din Bucovina părtași ai sorții noastre de față și viitoare.
Frați Români!
Ziua libertății se apropie. Zorile s-au ivit. Soartea națiunii române în
mâna ei rămâne pentru toate veacurile dacă vom ști să ne impunem dreptul și
voința. Voința poporului numai aleșii săi: conziliul național și organele sale o
poate înfățișa lumii și țării. O veșnicie ne va binecuvânta sau ne va blăstăma
după cum vom ști înfăptui organizațiunea națiunii române.
Organizația e însă cuvânt deșert, dacă mai marii nu sunt ascultați și
poruncile lor nu se îndeplinesc.
Înșirați-vă deci fraților fără a pierde o clipă în jurul Conziliului Național
și a senatului.

120
Crezul; aici, cu sensul de a împărtăși aceleași valori.

98
 Primiți cu sfânta cuminecătură poruncile comisarilor și subcomisarilor
militari ai poporului.
Ei vor fi prefecții și tribunii vremurilor noastre, ei ne vor duce la
izbândă.
Trăiască libertatea națională și pacea tuturor!
Cluj, la 2 Noiembrie 1918.
Comitetul Executiv:
Ioan Pop, protopop, vice-prezident; Dr. Elie Dăianu, protopop; Dr.
Utalea, locotenent; I. Cotuțiu, căpitan. Dr. Toma Ienciu; Dr. Nicodim Cristea;
Dr. Amos Frâncu, Prezident-comisar al poporului; Dr. Emil Hațieganu, Vice-
prezident, comisar al poporului; Dr. Laurian Gherman, Dir. de bancă; Dr. A.
Pordea; sublocotenent, notar; Dr. Emil Dandea; Iulian Pop, locotenent.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. 6/13, f. 28. Publicat în „Glasul

Vremei”. Organ național ocasional”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 1.

11.
1918, noiembrie 3, Bistrița

Concetățeni!

În adunarea ținută în 3 noiembrie anul acesta, s-a constituit sfatul

poporal al comitatului Bistrița-Năsăud, și recearcă121 pe fiecare comună din
comitat ca să-și denumească unul până la doi membri de încredere, ca membri
în acest sfat popular care au să ia parte la ședințele aceluia, care deocamdată se
țin în fiecare zi la ora 6 după amiaza în sala cea mare a comitatului.
Cu privire la starea de urgență sfatul popular a luat mai de aproape
unele hotărâri.
1. Sfatul poporal aduce din partea sa la cunoștința locuitorilor apelul
emis în Budapesta în numele comitetului național maghiar, subscris de Johann
Hock ca președinte al sfatului național maghiar, de Teodor Mihali ca
președinte al sfatului național român și de Wilhelm Meltzer ca președinte al
sfatului național săsesc. Apelul e de cuprinsul următor: „În mijlocul furtunii de
sânge a războiului mondial, silința cea mai principală a noastră e ca să ferim
pe viitorul mai îndepărtat sau mai apropiat, să împiedice din capul locului
vărsarea de sânge și pustiirea de averi făcute în zadar. Recere122 dar pe fiecare
fiu a națiunii maghiare, române și săsești, ca păzind laolaltă și în bună
înțelegere, să asigure ordinea internă și în armonie să statorească toate

121
Provoacă; aici cu sensul de a cere, a dispune.
122
Face apel.

99
modalitățile prin care pot, în urma evenimentelor ce vor urma, să apere viață
și averea cetățenească. Johann Hock m. p., președintele sfatului național
maghiar, Teodor Mihali, președintele sfatului național român, Wilhelm
Meltzer, președintele sfatului național săsesc”.
2. Sfatul poporului face poporul băgător de seamă că toate hotărârile
legale referitoare la susținerea ordinii publice, apărarea averii, sau a siguranței
personale stau și astăzi în vigoare și că aceea, care ar lucra contra legilor, vor
fi aspru pedepsiți.
3. Referitor la susținerea ordinii publice, poruncește simțul moral al
fiecărui cetățean din oraș și comitat să se supună la ordinațiunile înființândei123
gardei civile, să se pună după putință în mod gratuit în serviciul gărzii civile
din comuna lui.
4. Sfatul poporului provoacă pe toți birtașii în înțelesul cel mai strict al
cuvântului să nu vând nici înăuntru, nici în afară nici un fel de băutură
alcoolică, pentru că la în caz contrar i se va detrage124 dreptul de licitație.
5. Toți cei lipsiți de lucru sunt recercați ca să se prezinte la casa
districtuală a morboșilor125 în Bistrița.
6. Cei care au bucate requirate126 și încă nedate în seamă, pretinde de la
ei pentru ca să se înconjure o eventuală foamete.
7. Nu e permis ca oamenii să se adune pe străzi în mulțime mai mare,
fiecare să-și țină de cea mai sfântă dorință să-și vadă de lucru lui.
8. Numai aceia sunt încredințați să poarte arme care au semnul și
legitimația gardei civile. Și totodată sunt recercați toți aceia care au arme și
munițiune militară la ei să le predea oficiului polițienesc al orașului, respectiv
primăriei comunale.
9. Cetățenele și muncitoarele care voiesc a intra în serviciul spitalului,
în mod gratuit ori pe lângă plată, sunt cu toată stima recercate să se prezinte la
comanda spitalelor, deoarece sunt soldați morboși fără îngrijire.
10. Toți aceia, care răspândesc știri false, prin care se bagă spaimă în
cetățeni, vor fi pedepsiți în modul cel mai aspru.
Sfatul poporal al comitatului Bistrița-Năsăud.

Victor Moldovan, Memoriile unui politician din perioada interbelică.

Volumul II Documente, ediția a II-a, editori Mircea Gelu Buta, Adrian
Onofreiu, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2015, doc. 31, p. 61;
publicat în 1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII, doc. 54,
pp. 78–79.

123
În curs de înființare.
124
Retrage, suspenda.
125
Bolnavilor.
126
Rechiziționate.

100
 12.
1918, noiembrie 3, Cluj.

Senatul național român din Ardeal

Secția consiliului național român

Frați Români!
Sfatul poporului român și legiunea sa din Cluj, toți ofițerii și soldații
români, muncește zi și noapte, ca pacea și drepturile națiunii române să se
înfăptuiască!
Adunarea națională, stăpână întregii obște, va desăvârși apoi lucrarea
sfântă pentru limba, legea și moșia românească: una și nedespărțită ca Sfânta
Treime!
Până va răsuna glasul adunării numai dușmanii nației pot asmuța
poporul de la sate la fapte nesocotite, nevrednice de Români, de ocară pentru
creștini!
Astfel de tulburări, ce pătează libertatea națională împiedecă ca să ne
întrunim în liniște ca Români și cetățeni, împiedecă să se înfăptuiască glasul
poporului suveran.
Cine-i român și cine-i creștin, păzește pacea și buna rânduială, averea
și viața, ascultând cu priveghere poruncile mai marilor săi!
În numele lui Dumnezeu, paznicul libertății naționale Vă rugăm:
Păziți pacea și așteptați în liniște poruncile sfatului național! Păziți
frăția și pacea cu toate neamurile din Ardeal!
Astfel apoi, izbânda libertății nici iadul n-o mai poate opri!
Puneți-Vă cu toții sub poruncile Comandei militare române, ce în
numele sfatului poporului Vă întâmpină și dați Tribunilor voștri tot ajutorul
pentru pacea tuturora!
Așa să Vă ajute Cel de Sus, cum ascultați porunca noastră izvorâtă din
suflet românesc!
Trăiască libertatea națională!
Amin și Doamne ajută!
Cluj, la 3 Noembrie 1918.
Încredințatul sfatului național român: Dr. Amos Frâncu, comisar militar
al poporului.

A.N.B-N, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/13, f. 3, publicat și în „Glasul

Vremei”. Organ național ocasional”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 2;
foto, la Gheorghe Unc, Augustin Deac, Gărzile naționale române din
Transilvania, Ed. Militară, București, 1979, după p. 160, text.; Alexandru
Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, în „Arhiva
Someșană. Studii și comunicări (1973-1974)”, Năsăud, 1974, doc. 2,
pp. 86-88.

101
 13.
1918, noiembrie, 3, Dej

Spre orietare

d-l deputat Dr. Teodor Mihali presidentul Consiliului Naţional Român

Central a trimis următoarele informaţii tuturor presidenţilor organizaţiilor
române comitatenze (s.a.)

De dreptul liberei disposiţii asupra sorţii lor a neamurilor mari şi mici

vrea şi pretinde naţiunea română să se poată folosi.
Viitorul întregului neam nu poate fi obiect de samsarlicuri127!
Nu se poate permite ca independenţa hotărârilor naţiunei române să fie
profanată, să se nască nepătată şi strălucitoare!
De aceea ţin să atrag atenţiunea tuturor oamenilor noştri de bine asupra
următoarelor fapte dătătoare de
Directivă:
1. Factori asupra cărora consiliului naţional român central (C.N.R.C.)
nu are putinţa să exercite vreo influenţă provoacă conştient şi inconştient
zăpăceală în şirurile noastre lăsând faime necorespunzătoare adevărului. Nu le
daţi crezământ acestor faime!
Comitetul partidului naţional român şi consiliul naţional român central
exmis din sânul comitetului stă neclintit pe baza „declaraţiei“ făcute în şedinţa
parlamentului din 18 Octombrie st. n. a. c. de D-l deputat Dr. A. Vaida în urma
însărcinărei şi conform hotărârei unanime a conducerei partidului naţional
român şi primită şi din partea organisaţiei române a partidului social democrat
din Ungaria şi Transilvania.
Cu aceasta declaraţie s-au solidarizat şi consiliile naţionale române
militare organizate până în momentul de faţă.
Toate acţiunile şi declaraţiile ce s-au făcut şi se vor face pe viitor şi vor
trebui făcute strict în minuţioasă conformitate cu aceea declaraţie obligatoare
pentru toţi fii buni cinstiţi a-i neamului românesc.
În sânul consiliului naţional român central domneşte cea mai frățească
înţelegere şi cea mai desăvârşită solidaritate.
Cauze fizice şi tehnice (comunicaţia serviciului poștal, telegrafic şi
telefonic se găsesc în stare anarhică) face cu neputinţă dezminţirea ştirilor
eronate născocite de presa maghiară, de asemenea refuzul redacţiilor
respective de a da loc dezminţirilor.
În faţa acestei stări de lucruri repetez: Numai ceea ce apare în foile
noastre româneşti cu iscălitura colectivă a Consiliului naţional român central,

127
Samsarlic= aici cu sensul figurat de trafic neonest.

102
ori a biroului C. R. N. C., ori a vreunui membru a C. R. N. C. – corespunde
adevărului (s. a.). Aceste foi sunt „Drapelul“, „Gazeta de Duminecă“,
„Adevărul“ şi „Foia Poporului Român“.
2. C. R. N. C. a fost completat prin şase membrii din conducerea
organizaţiei române a partidului social-democrat din Ungaria şi Transilvania şi
se va întregi îndată ce consiliul militar român central îşi va fi terminat opera de
organizare spre a-şi designa membrii care să participe la lucrările C. R. N. C.
3. Confraţii din Arad, membrii ai C. R. N. C. sunt însărcinaţi ca îndată
ce vor găsi momentul de potrivit să convoace conferinţa naţională, care va avea
să se pronunţe în înţelesul „declaraţiei“, luând poziţie în chestia privitoare la
forma constituţiei (monarhie ori republică) a viitorului stat naţional român.
4. În fiecare comitat să se constituie un consiliu naţional român
comitatenz (C. R. N. Com.) afiliat consiliului naţional român central,
presidenţii şi delegaţii acestor consilii naţ[ionale] Rom[âne] Comitatense cu
comitetul partidului naţional rom[mân], vor avea să formeze marele Consiliu
al Naţiunei române din Ungaria şi Transilvania.
Fiecare C. R. N. Com. să înfiinţeze de urgenţă în toate comunele
comitatului secţii comunele ale C. R. N. Com.
Fiecare C. R. N. Com. va fi exmis după trebuinţă şi conform
împrejurărilor un număr corespunzător de membrii, care vor lua dispoziţiile
trebuincioase spre asigurarea ordinei

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. LV/55, f. 2.

14.
1918, noiembrie 3, Dej

Către toți românii din comuna…

Fraților!

Vă aducem la cunoștință că pe baza dreptului de liberă dispunere peste

soarta sa, s-a constituit și din sânul poporului român Consiliul Național
Central, iar la recercarea128 acestuia s-a constituit Consiliul Național Român și
pentru Comitatul Solnoc-Dăbâca.
Subsemnatul Birou al acestui Consiliu din însărcinarea Consiliului
Național Român Central vă recearcă să îndepliniți fără întârziere și cu toată
conștiinciozitatea următoarele:
1. Să instituiți un Consiliu național român comunal din atâția membrii,
câți aflați de potrivit după împrejurările din comuna D-voastră. Consiliul să-și

128
Solicitarea.

103
aleagă apoi Biroul: [compus] dintr-un președinte, unul sau doi vice-președinți
și unul sau doi secretari. Despre constituirea Consiliului și alegerea Biroului
să binevoiți a ne aviza momentan.
2. Consiliul comunal în frunte cu Biroul său, va avea să îndeplinească
toate îndrumările primite de la Consiliul Național Român Comitatens și de la
Consiliul Național Român Central și să rezolve toate agendele ce vor cădea în
sfera sa de acțiune.
3. În primul rând vi se impune datorința mare și urgentă ca să [vă]
grijiți de susținerea ordinei obștești în comuna D-voastră și de siguranța
personală și a averii tuturor locuitorilor, fără deosebire de neam și confesiune.
Astfel numai ne vom putea afirma ca popor matur și element de ordine
înaintea marelui Aeropag129 al lumii, vrednici deci de dreptul de liberă
dispunere peste soarta noastră.
4. Vă conjurăm deci, să împiedecați cu toată forța orice încercare de
tulburări, jafuri, devastări, pustiiri, silnicii, etc. Nimeni să nu se facă judecător
în cauza sa, ci orice neîndreptățire l-a ajuns în trecut, ori va întâmpina în viitor,
să se adreseze pentru repararea dreptului violat prin Biroul Consiliului D-
voastră, la noi.
5. În scopul de a preveni orice tulburare, orice crimă: să înființați fără
zăbavă130 o Gardă națională română din membrii de încredere și cât se poate
de numeroși. Garda națională să pășească momentan131 în acțiune, de câte ori
ordinea obștească, siguranța personală, ori averea oricărui particular, precum
și averea oricărei corporațiuni e amenințată.
Poporul român și în cele mai vitrege timpuri și-a păstrat cumpătul și
virtuțile creștinești, cu atât mai mult trebuie să țină la aceste însușiri distinse
acum, când au răsărit zorile libertății și independenței naționale și pentru el.
Primiți salutul nostru frățesc!
Dej, 3 noiembrie st. n. 1918.

Consiliul Național Român

al Comitatului Solnoc-Dăbâca
Dr. Liviu Micșa avocat,
prezident132
Teodor Hermann, protopresbiter gr-or133. Dr. Iosif Boca, avocat
Ilariu Boroș, gr.-cat. Ioan Moldovan, secretar de bancă,
viceprezidenți secretari.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Ciceu Mihăiești,

d. 17/1912-1930, f. 5.

129
Adunare; aici, cu sensul de concernul națiunilor lumii.
130
Întârziere.
131
Imediat.
132
Președinte.
133
Protopop ortodox.

104
 15.
1918, noiembrie, 3 Cluj.

Senatul național român din Ardeal

Secția consiliului național român

Frați Români!

Sfatul poporului român și legiunea sa din Cluj, toți ofițeri și soldați

români, muncește zi și noapte, ca pacea și drepturile națiunii române să se
înfăptuiască!
Adunarea națională, stăpână întregii obște, va desăvârși apoi lucrarea
sfântă pentru limba, legea și moșia românească: una și nedespărțită ca Sfânta
Treime!
Până va răsuna glasul adunării numai dușmanii nației pot asumța
poporul de la sate la fapte nesocotite, nevrednice de Români, de ocară pentru
creștini!
Astfel de tulburări, ce pătează libertatea națională și împedecă ca să ne
întrunim în liniște ca Români și cetățeni, împedecă să se înfăptuiască glasul
poporului suveran.
Cine-i român și cine-i creștin păzește pacea și buna rânduială, averea și
viața, ascultând cu priveghere poruncile mai marilor săi!
În numele lui Dumnezeu, paznicul libertății naționale Vă rugăm:
Păziți pacea și așteptați în liniște poruncile sfatului național! Păziți
frăția și pacea cu toate neamurile din Ardeal (s. a.)!
Astfel apoi izbânda libertății, nici iadul n-o mai poate opri!
Puneți-Vă cu toții sub poruncile Comandei militare române, ce în
numele sfatului poporului Vă întâmpină și dați Tribunilor voștri tot ajutorul
pentru pacea tuturora (s. a.)!
Așa să Vă ajute Cel de Sus, cum ascultați porunca isvorâtă din suflet
românesc!
Trăiască libertatea națională!
Amin și Doamne ajută!
Cluj, la 3 Noemvrie 1918.
Încredințatul
Sfatului național român:
Dr. Amos Frâncu
Comisar militar al poporului.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 2.; publicat de

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 3,
p. 88.; Victor Moldovan, Memoriile unui politician…, doc. 33, p. 64.

105
 16.
1918, noiembrie 3, Cluj.

Senatul Național Român din Ardeal

Secția Consiliului Național Român.

Frați români!
Sfatul poporului român și legiunea sa din Cluj, toți ofițerii și soldații
români, muncesc zi și noapte, ca pacea și drepturile națiunii române să se
înfăptuiască!
Adunarea națională, stăpâna întregii obște, va desăvârși apoi lucrarea
sfântă pentru limba, legea și moșia românească: una și nedespărțită ca Sfânta
Treime!
Până va răsuna glasul adunării numai dușmanii nației pot asmuța
poporul de la sate la fapte nesocotite, nevrednice de români, de ocară pentru
creștini!
Astfel de tulburări, ce pătează libertatea națională împiedică să ne
întrunim în liniște ca români și cetățeni, împiedică să se înfăptuiască glasul
poporului suveran.
Cine-i român și cine-i creștin, păzește pacea și buna rânduială, averea
și viața, ascultând cu priveghe poruncile mai marilor săi!
În numele lui Dumnezeu, paznicul libertății naționale Vă rugăm:
Păziți pacea și așteptați în liniște poruncile Sfatului Național! Păziți
frăția și pacea cu toate neamurile din Ardeal!
Astfel apoi izbânda libertății nici iadul n-o mai poate opri!
Puneți-vă cu toții sub poruncile Comandei militare române, ce în
numele Sfatului poporului Vă întâmpină și dați Tribunilor voștri tot ajutorul
pentru pacea tuturor!
Așa să vă ajute Cel de Sus, cum ascultați porunca noastră izvorâtă din
sufletul românesc!
Trăiască libertatea națională!
Amin și Doamne ajută!
Cluj, 3 noiembrie 1918.
Încredințat
Sfatului Național Român
Dr. Amos Frâncu
Comisar militar al poporului.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/1, f. 4, publicat de Alexandru

Porțeanu, în Documente privind lupta…, doc. 2, pp. 118-119.

106
 17.
1918, noiembrie 3, Năsăud.

Proces-verbal

Luat la 3 noiembrie 1918 în adunarea poporului român din Năsăud

ținută la sala cea mare de la primărie.
Prezenți:
Alexandru Haliță, vicar, Iulian Marțian, maior, Emil Domide profesor,
Alexiu David, jude reg[esc], Ștefan Scridon, profesor, Dr. Dumitru Hodor,
avocat, Macedon Linu, învățător, Vasile Bichigean, profesor, Victor Motonga,
profesor, Leon Bancu, contabil, Leonida Pop, profesor, Ioan Găzdac, preot,
Iuliu Oros, sublocotenent, Petru Catarig, Alexandru Nășcuț, Ipolit Găzdac,
Mihăilă Anton, Petru Andone, Augustin Anton, Leon Anghel Prahase, Mihăilă
Cantor, Leon Pop, Ion Nistor, faur, dintre fruntașii țărani, apoi o mulțime de
popor: bătrâni, bărbați și foști soldați.
Decursul adunării:
Vicarul Alexandru Haliță ia cuvântul arătând primejdiile ce se
dezlănțuiesc asupra noastră din împrejurimile extraordinare provenite din
descompunerea puterii armate care a aruncat țara întreagă în vârtejul revoluției
și apelează la simțul de buni creștini și buni români al celor prezenți ca peste
aceste vremuri viforoase să putem trece fără zdruncinături și zguduituri ca ziua
mare a libertății noastre naționale, care se apropie, să o sărbătorim cu cinstea
și demnitatea ce se așteaptă de la noi urmașii falnicilor grăniceri de pre
vremuri.
Iulian Marțian maior ia cuvântul și întreabă care ar fi cele mai arzătoare
dorințe de la împlinirea cărora s-ar putea aștepta restabilirea liniștei publice și
stabilitatea acesteia.
Poporul pretinde unanim și spontan: înlăturarea imediată a organelor
administrative și adică a proto-judelui Czirjál László, a jandarmeriei, a
primarului și a notarului comunal pe motiv că în decursul războiului aceste
organe au abuzat în măsură nemaipomenită de puterea lor oficială și prin
împărțirea nedreaptă a ajutoarelor în bani și alimente au păgubit interesele cele
mai juste ale poporului primejduindu-i chiar viața.
Conform voinței expuse și juste a adunării, Iulian Marțian declară
voința poporului împlinită și numitele organe destituite.
Dr. Alexiu David judecător reg. ia cuvântul și constată că prin
destituirea organelor administrative puterea a trecut în mâinile poporului căruia
îi revine datoria de a întrebuința această putere spre binele public. Propune să
ne constituim într-un comitet național recomandând de președinte al acestuia
pe Iulian Marțian maior c[ezaro] r[egesc]. Propunerea se primește cu
aclamație.

107
 Iulius Marțian ia din nou cuvântul, mulțumește pentru încrederea pusă
în dânsul și declară că înainte de toate va purcede din însărcinarea poporului la
destituirea organelor administrative, respectiv la dezarmarea jandarmeriei. Cu
armele ce se vor acvira134 de la jandarmerie și de la postul de finanți propune
să se înarmeze o gardă națională pentru susținerea ordinii publice. Adunarea
primește propunerea cu unanimitate. Ședința se ridică la orele 11 când vicarul
A. Haliță și Iulian Marțian pleacă la Cazarma de Jandarmerie și dezarmează
postul de jandarmi.
Dat ca mai sus.
ss, Iulian Marțian

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. 6/2, f. 1; publicat de Alexandru

Porțianu, în Documente privind lupta, doc. 1, pp. 117-118; 1918 LA ROMÂNI
DOCUMENTELE UNIRII…, Vol VII, doc. 66, pp. 94-95.

18.
1918, noiembrie 4, Alba-Iulia.

Am primit de la Dl. S[olomon] Haliţă două automobile şi o camion135

pentru trebuinţele C. D.136

Alba-Iulia 4 noiembrie 1918 Dr. Alex. Vaida

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 102, f. 3.

19.
1918, noiembrie 4, Năsăud.

Proces-verbal

Luat în ziua de 4 noiembrie 1918 în adunarea de constituirea a

Comitetului Național și a Gărzii Naționale Române din Năsăud.
Prezenți:
Pe lângă cei amintiți în protocolul din 3 noiembrie: dr. Nicolae
Drăganu, director gimnazial, Ioan Păcurariu, profesor, dr. Alexandru Cziple,

134
A procura.
135
În context, camionetă.
136
Consiliul Dirigent, adăugat ulterior, după data de 02 decembrie 1918, când s-a constituit
Consiliu Dirigent.

108
profesor, Ioan Șerban, proto-jude și mulțime mare de popor: bătrâni, bărbați,
foști soldați și femei.
I. Constituirea Comitetului Național
Încheierea definitivă a listei Comitetului Național Român din Năsăud
se va face succesiv în zilele proxime și se va alătura ca anexă la acest protocol.
De prezent se constituie biroul: prezident, Iulian Marțian, maior,
vicepreședinți: Emil Domide, dr. Ioan Runcan, judecător reg., locotenent
auditor137, dr. Dumitru Hodor, avocat și Ioan Catarig Zăgreanul. De notari se
exmit138 Victor Motogna, profesor și Leonida Pop, profesor.
II. Constituirea Gărzii Naționale
Garda va avea să se întregească succesiv precum se vor prezenta
soldații veniți de pe fronturi. Numărul ei se limitează la 150 feciori. Lista
definitivă a gărzii se va alătura la acest protocol. La dorința expresă a gărzii s-
a hotărât că străinii nu se vor primi în gardă.
III. Solemnitatea jurământului poporului și a gărzii naționale în biserica
greco-catolică din localitate.
(Se descrie solemnitatea)
Reîntorși la primărie adunarea se încheie.
Dat ca mai sus.
ss Iulian Marțian, președinte.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/2, f. 3; publicat de Alexandru

Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 16, p. 127.

20.
1918, noiembrie 5, Washington.

Domnul meu!

Guvernul Statelor-Unite totdeauna a ținut cont de bunăstarea și

integritatea României ca un stat liber și independent.
Prezidentul înainte de a isca război între Statele-Unite și Austro-
Ungaria, a trimis vorbă regelui României, că îl asigură de simpatia și
considerația sa.
Acum, în urma situațiunii schimbate dorește să-ți facă cunoscut, că
Statele Unite sprijinesc postulatele poporului român înlăuntrul și în afară de

137
Procuror militar.
138
Desemnează.

109
granițele Regatului. A fost martor suferințelor și jertfelor, ce le-a îndurat de la
inimicii cauzei libertății și de la asupritorii săi.
Simpatizând cu ideea unității naționale a Românilor de pretutindeni,
guvernul Statelor Unite nu va întrelăsa, ca în timp potrivit să-și valideze
influența, ca poporul român să-și redobândească drepturile politice și
teritoriale juste și ca acelea să fie asigurate în contra oricărui atac din afară.
Primește, Domnul meu, expresia deosebitei mele considerațiuni.
Robert Lansing.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/13, f. 13; publicat și în „Glasul

Vremei”. Organ național ocasional”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 4;
Elie Bufnea, Formațiile de voluntari, în Transilvania, Banatul, Crișana,
Maramureșul 1918-1928, Cultura Națională, București, 1929, p. 137.

21.
1918, noiembrie 5, Ciceu-Mihăiești

Protocol

Luat la 5 novembre 1918 în comuna Ciceu Mihăiești, în obiectul

formării unui Consiliu Național Român comunal.
Dându-se poruncă din partea Consiliului Național Român Central ca să
se formeze în fiecare comitat Consiliul Național Român comitatens și în fiecare
comună locuită și de români să se organizeze Consiliul Național Român
comunal și Garda Națională Română pentru siguranția comunei și pentru
asigurarea vieții și avutul[ui] locuitorilor, astfel s-a format și în comuna noastră
Ciceu Mihăiești, Consiliul Național Român comunal, precum urmează:
Membrii Consiliului Național comunal Român:
Președinte, preot gr-cath. român Alexandru Mureșian, vicepreședinte,
Cicio Ștefan, Pintea Gavrilă, Cosma Samson, Pintea Vasilie, Dan Aurel,
Cosma Clemente l. Nic.139, Batiș Aron, Alexandru Megyesi, Cosma Todor,
Cosma Clemente l. Ioan, Pavel Berar, Haitonic Ioan.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Ciceu Mihăiești, d.

17/1912-1930; 1943, f. 7; publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE
UNIRII… Vol. VII, p. 125.

139
A lui Nicolae.

110
 22.
<1918, noiembrie 5, Năsăud>

II.
Consiliul Naţional din Bistriţa a hotărât în şedinţa de ieri că în vederea
împărţirei muncei Sfatului Naţional din Năsăud să preiee conducerea celor 2
cercuri (Năsăud şi Rodna) pretoriale din punct de vedere civil şi ceea ce
priveşte gardele săteşti.
Luată de..............ss indescifrabil.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian d. II/6/2/1918, f. 37.

23.
1918, noiembrie 5, Rebrişoara

Proces-verbal din data de 5 noiembrie 1918

Luat în adunarea poporului din Rebrişoara, care s-a conchemat140

pentru a restabili în comună ordinea învrăjbită în urma revoluţiei militarilor
întorşi de pe câmpul de luptă, la sfârşitul brusc al războiului mondial din 1914-
1918, fiind de faţă d-l Emil Precup, profesor la Gimnaziul din Năsăud,
locotenentul Niculiţă Pop, George Mihalca, învăţător, Dumitru Irini, învăţător,
Macedon Ciuta învăţător, un număr de şcolari şi studenţi şi un considerabil
număr de poporani.
1. Prof. dr. Emil Precup ia cuvântul mai întâi, arată însemnătatea
războaielor în viaţa popoarelor, instinctul duşmăniei în om, înlăturarea acestuia
prin cultură şi moralitate, apoi dovedeşte cum războaiele totdeauna au adus
schimbări în viaţa popoarelor şi tot astfel va aduce şi războiul de faţă o lume
nouă, care va şterge ura dintre popoare şi va şterge şi lacrimile de pe ochii celor
obidiţi şi asupriţi. Le arată oamenilor cum lumea veche, zidită pe minciună,
suferinţe şi prigoniri s-a prăbuşit pentru totdeauna, pentru a face loc lumii noi,
a dreptăţii şi libertăţii, în care va stăpâni principiul muncii şi al fericirii
oamenilor. Apoi arată cât de periculoasă e revoluţia pentru popor tânăr ca al
nostru şi întotdeauna oamenii să se poarte foarte bine ca să se facă demni de
timpurile mari, istorie în care trăim.
Ad.1 Poporul primeşte cu însufleţire propunerea vorbitorului şi e gata
a urma sfaturile lui.
2. Locot. Niculiţă Pop vorbeşte într-un ton energic şi însufleţit arătând
trecutul României ca popor supus, asuprit, în iobăgie şi ameninţă poporul cu

140
Convocat.

111
blestemul strănepoţilor, dacă nu se va calma şi nu va asculta, pentru a restabili
ordinea în sat.
Ad.2 Vorbitorul e aclamat din partea poporului, care îşi exprimă dorinţa
de a urma întru toate sfaturile vorbitorilor.
3. Poporului i se citeşte o circulară de la Consiliul Naţional Român al
comitatului Bistriţa-Năsăud, prin care satele sunt somate să înfiinţeze fără
întârziere un Consiliu Naţional Românesc şi o Gardă de apărare pentru
menţinerea ordinii în sat. Apoi li se face propunerea să primească acest îndemn
bun.
Ad.3. Poporul primeşte propunerea şi alege un Consiliu Naţional
Român constatator dintr-un prezident, în persoana d-lui dr. Emil Precup,
profesor, un vice-prezident Niculiţă Pop, locotenent, doi secretari: Irini
Dumitru, învăţător şi Dumitru Sângeorzan, econom şi un comitet constatator
din 14 inşi, anume: Olisim Mureşean, Macedon Sângeorzan, Ilie Borza, Tofeni
Alexandru, Burdeţ Simion, Toderici Ioan, Tofeni Leon, Sângeorzan Toader,
Bodiu Ionică (Cepoiul), Simion Petri, Ionică Acu, Dumitru Ilovan l. Anton,
Vasile Suciu şi Ioan Ţâra.
Apoi sunt aleşi 40 de gardişti şi un comandant în persoana locot.
Niculiţă Pop, care vor căpăta fiecare, zi de serviciu 10 cor[oane]. Din casa
comunală.
După toate acestea poporul iscăleşte şi se desparte pe la casele sale.
D. m. s.
Dr. Emil Precup, preşedintele Consiliului Naţional.
Acu Ionică, vice-preşedinte Consiliu.
Demetriu Irini, secretarul I al Consiliului Naţional.
Dumitru Ilovan, Toderici Ioan, Simion Petri, Sîngeorzan Dumitru,
Borza Ilie, Mureşan Olisim, Bodiu Ionică.

ANBN, Fond personal Precup Emil, d. 59, ff. 331-332.

24.
1918 noiembrie 7, Salva

On,
Consiliu național român!
Secție: poșta
Năsăud

Se roagă de poșta cercului poștal al Salvei. Cursor, un gardist național.

Totodată, ne rugăm ca, cât (sic!) se poate mai iute – încă astăzi – să ne trimiteți
și să ne aranjați telefon la casa comunală, conform înțelegerii verbale.

112
 Salva, la 7 decembrie 1918.
De la consiliul național,
Mihăiese, secretar.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. 6/14, f. 96.

25.
1918, noiembrie 20, Năsăud

Organizarea românilor
Hotărâri epocale la Năsăud
Ni se împărtășește din Năsăud: în 20 l. c.141 s-a ținut adunarea generală
ordinară a Comitetului fondurilor noastre grănițărești. Între altele, la
propunerea d-lui dr. Login, adunarea generală, cu mare însuflețire, hotărăște:
Abroagă și declară fără valoare statutul impus administrației fondurilor
de către guvernul unguresc în anul 1889. Restituiește142 în întregime
instrumentul fundațional, mărețul act al fondatorilor. Hotărăște compunerea
unui nou normativ pentru administrare, în conformitate cu dispozițiile cuprinse
în instrumentul fundațional și până la pregătirea acestuia și primirea din partea
grănițerilor, încredințează pe președintele și Comisiunea fondurilor cu
conducerea mai departe a administrației în sensul acestei hotărâri, conform
practicii anterioare statutului impus.
Pe frontispiciul fostului „Alapitványi főgymnázium”, inscripție
delăturată, azi strălucește inscripția românească „Liceul român grăniceresc din
fostul District al Năsăudului”.
Tot așa se vor lua în seamă și în administrarea proprie averea și pădurile
fostelor comune grănițărești de către proprietarii adevărați și legitimi.
Pe Direcțiunea silvanală din Bistrița va flutura acuș tricolorul
românesc, ca un simbol al afirmării drepturilor, atâta timp încălcate ale foștilor
grănițeri. Poporului din comunele grănițerești i se atrage luarea aminte să nu
strice pădurile, stabilimentele, morile, ș. a.143, căci e averea noastră și pe noi
ne păgubim.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII, doc. nr. 401,

p. 439.

141
Luna curentă.
142
Repune în vigoare.
143
Și altele.

113
 26.
1918, noiembrie 7, Năsăud

Către Senatul Național Năsăud

La requirarea144 de opinci propun ca să se ia proporționat de la toți

dubălarii145 din Năsăud.
Dacă se vor conscrie opincile pentru a se vinde celor ce au de lipsă,
propun ca prețul de vânzare să se statornicească de o comisiune în care să fie
reprezentați și dubălarii.
Prăvăliile închise propun să se deschidă numai câte una o dată pe timp
hotărât (2 – 3 ore) și marfa să se vândă în prezența concrezutului146 senat, sub
scutul gărzii și cu prețurile ce le vor statori147 fiecare articol cerut prin
comisiune în care să fie și un comerciant de resort148.
Simbria gărzii s-a redus, după telegrama ministrului de război văzută
de dl. maior Marțian și se plătește ulterior tot pe 10 zile. În această privință
propun o conferință.
Năsăud 7 noiembrie st[il] n[ou] 1918.
Ioan Șerban.
prim-pretor onorariu al cercului Năsăud.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/8, f. 1; publicat de Alexandru

Porțeanu, în Documente privind lupta revoluționară…, doc. 6, pp. 123-124.

27.
1918, noiembrie 7, Năsăud

Înștiințare

Comănduirea149 generală din nordul Văii Someșului s-a constituit în

modul următor:
I. Senator pentru partea de nord a Ardealului: Iulian Marțian, secretari
dr. Nicolae Drăganu, Vasile Bichigean, Victor Motogna și dr. Alexandru
Cziple.
Cancelarie: Primăria comunală.

144
Procurarea de opinci.
145
Prelucrători de piei de animale.
146
Desemnat.
147
A stabili.
148
Comerciant în domeniu.
149
Comandă militară.

114
 II. Comanda militară supremă: Iulian Marțian, aghiotant.
Comanda Năsăudului: Ioan Vidican.
Cancelaria: Primăria comunală.
III Proviantura150 civilă și militară: Emil Domide și Ioan Șerban
secretari: Alexandru Pălăgieșiu și Grigore Arsente, membri: Ioan Bojor, Ipolit
Găzdac, Dumitru Nistor, Leon Pop, Costan Sârbu, George Catarig, Petre
Catarig, Mihăilă Anton, Emil Mărcușiu, George Rus, dr. Alexa David, George
Ioan Câtiul, dr. Dumitru Hodor, Petre Andone, Gavrilă Onișor, Ioan Catarig,
Teodor Șimon, Ioan Găzdac.
Cancelaria:”Consumul”.
IV. Armament și muniție: Ștefan Scridon și Augustin Anton.
Cancelaria: Primăria comunală.
V. Ordinea publică și controlul: dr. Ioan Runcan, secretari: Carol Hutira
și dr. Ioan Jarda.
Cancelaria: Primăria comunală.
VI. Serviciul siguranței publice: Alexandru Nășcuțiu și Iuliu Orosz.
Cancelaria: la varda151 militară.
VII. Casa și contabilitatea: Leon Bancu, secretar, Cornel Pop.
Cancelaria: Banca „Mercur”.
VIII. Comisia pentru luarea plângerilor (pentru pagubele și nedreptățile
din decursul războiului): Macedon Linul, Cornel Sânjoan și dr. Valeriu Seni.
Năsăud la 7 noiembrie 1918.
(L.S) Comandamentul general român al Văii Someșului.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/2, f. 5; publicat de Alexandru

Porțeanu, în Documente privind lupta revoluționară…, doc. 7, pp. 124-125.

28.
1918, noiembrie 8, Măluț

Proces-verbal

Luat la 8 Nov. 1918 în comuna Măluț în înțelesul apelului emanat prin

Consiliul Național Românesc al comitatului Solnoc-Dăbâca la data de 3 Nov.
1918 pentru a alege un Consiliu Național Românesc comunal în loco, un birou
și Gardă Națională Românească.
Încredințatul consiliului sus amintit în persoana lui Pompei Făgărășan,
dând citire apelului și directivei dată de dl Teodor Mihali dr., ca prezident al

150
Depozit de alimente și echipament militar.
151
Cazarmă.

115
Consiliului Național Român Central recearcă adunarea ca să aleagă Consiliul
Național Român comunal, în urma acesteia se aleg următorii: Grigore Făzăcaș,
Vasile Seserman a Petrei, Vasile Seserman a Simion, Ioan Câmpan a Paramon,
Ioan Făzăcaș l. George, Grigore Blici, Ioan Câmpan Fătu, Todor Mălinaș,
Vasile Seserman l. Alexei, Ștefan Taloș, Todor Seserman l. Ioan, Ioan Bindea,
Gavrilă Bindea corator, Simion Bindea l. Georgică.
Mai departe se alege Biroul în persoanele: Pompei Făgărășan,
prezident, Gavrilă Câmpan viceprezident și Iuliu Mureșan înv., ca secretar.
În urmă se alege Garda Națională Română în persoanele: Bindea
Gavrilă l. Ion, Gavrilă Taloș l. Ștefan, Vasile Câmpan l. Trofin, Georgică Pop
l. George, Georgică Sandor, Ilie Mălinaș, Todor Câmpan l. Simion, Ioan
Mărginean, Vasile Morar, Grigore Bindea, Georgică Săsărman l. David, Ioan
Taloș l. Ștefan, Ilie Mureșan, Marțian Câmpan, Gavrilă Mureșan, Alexandru
Sandor.
D. m. s.
Pompeiu Făgărășan Iuliu Mureșan
Președintele Consiliului național rom. comunal secretar
Câmpan Gavrilă

Publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…Vol. VII,

doc. 153, pp. 190-191.

29.
1918, noiembrie 8, Spermezeu

Protocol

Luat în adunarea Națională Română comunală a poporului din

Spermezeu ținută la 8 noiembrie 1918 sub presidiul esmisului Cons[iliului]
Naț[ional] Rom[ân] Comit[atens] – Teodor Cotuțiu, paroh gr–or. rom[ân] în
Diug152.
Presidiul deschide adunarea prin o cuvântare potrivită scopului,
recearcă adunarea a-și alege 2 bărbați de încredere și un notar pentru purtarea
protocolului și spre a-și alege biroul.
Să aleg bărbați de încredere Ioan Silași și Macedon Cosma, ca notar.
Se purcede la alegerea pe Iulian Mureșian. Se purcede la alegerea cu vot
unanim. Se aleg 11 membrii în consiliu care sunt: Ioan Silași, Macedon Cosma,
Ioan Mureșianu, Gavrilă Hognogiu, Ioan Halas, Vasile Pop, Mihăilă

152
Dumbrăvița.

116
Moldovan, George Șerban, Gavrilă Hognogiu l. Ioan, Sidor Cristurean și
Pantilimon Halas.
Aceștia aleg notar pe Iulian Mureșianu învățător, președinte, Liviu
Halas, teolog absolut, vicepreședinte, Ioan Popu.
S-a urmat apoi alegerea gardei naționale române și s-au ales 18 gradiști,
adică: George Șerban, Alexandru Halas, Iulian Mureșianu, Gavrilă Irimieș,
Gavrilă Belciug, Teodor Hognogiu, Teodor Poenar, Alexandru Balaș, Valer
Cristurean, Ioan Fechete, Gregoriu Cozma, Mitrofan Șerban, Ioan Pop l.
Indrei, Alexa Chira, Simion Balaș, George Honț, Ștefan Șoș, Alexa Rus și Ioan
Gherghel sub conducerea lui Ioan Popu.
Cu acestea protocolul după citire se autentică din partea adunării și să
subscrie.
În fine, atât membrii Cons. comunal național român cât și a gardei
naționale au depus jurământul în fața președintelui.
Liviu Halas - preș[edinte].
Ioan Popu – vicepreș[edinte].
Iulian Mureșianu, notar.

ANCJ, fond Consiliul Național Român Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918,

f. 138; publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…Vol. VII,
doc. 159, p. 198.

30.
1918, noiembrie 8, Năsăud

Nyilt parancs.

Az Erdélzi roman nemzeti tanács nevében felkéretnek az összes

hatoságok, miszerint nevezettnek és kiséretének szabad utat é a petroleum
hazaszállitását biztositani sziveskedjenek.

Ordin deschis

În numele Consiliului national român al Ardealului sunt rugate toate

oficiile să binevoiască a asigura pentru conducătorul transportului şi însoţitorii
lui cale liberă şi aducerea petrolului.

Offender Befenhl

In Namen des Siebennürgischen romanischen nationalen Rathes

warden ersucht alle Behörden für den genannten Leiter des Transportes und

117
seiner Begleitung die freie Fahrt und die Heimtransportierung des Petroleums
sicherstellen zu wollen.

Năsăud – Naszod 8/XI 1918.

Az erdélyi roman nemzeti tanács helyi képviselöje

Reprezentantul local al Consiliului național român al Ardealului
Repräsentant des Siebenbürgischen romanischen nationalen Rathes

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/9/1918, f. 5

31.
1918, noiembrie 7, Nușfalău153

On[orat] Domn Președinte a Sfatului Național Român

în Beclean

Sfatul Național Român din Nușfalău (Apanagyfalu)154 s-a constituit în

adunarea sa ținută la 7 noiembrie 1918 și s-au ales de membrii ai Prezidiului:
Vasilie Alexa, prezident, Ion Bolos, viceprezidentent și Iacob Blaiu, notar.
S-au ales de membrii în comitet următorii: Ion Boteanu, Alexa Zegrean, Iacob
Alb, Vasile Felecan, Ion Bolos, Anghilinii Iacob Buta.
Adunarea a hotărât să se creeze o gardă națională constatatoare [din]
13 membri.
În 8 noiembrie 1918 toți membrii prezidiului, membrii din comitet, cu
excepția lui Iacob Alb și Iacob Buta, care nu s-au prezentat la jurământ, precum
și cei 13 membrii ai”Gardei Naționale” au depus jurământul de lipsă155.
Membrii din comitet Iacob Alb și Iacob Buta încă nu și-au prezentat abzicerea
dar la caz că ar abzice ne vom îngriji de alți membrii și ne vom îngriji să depuie
jurământul noii membrii aleși și vom raporta ulterior.
Adunarea a hotărât că va dezvolta activitatea sa în consonanță cu Sfatul
Național din Beclean și cu celelalte cu cerc de activitate mai larg.
Nușfalău (Apanagyfalu) 8 XI 918
Vasile Alexa, prezident
Iacob Blai, notar.

ANCJ, fond Consiliul Național Român Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918.

153
Mărișelu.
154
Nuşeni
155
Prescris, necesar.

118
 32.
1918, noiembrie 9/22, Blăjenii de Sus

Protocol luat în ședința Sfatului Național Român din Brașfalăul de

Sus156 ținută la 9/22 noiembrie 1918 sub prezidiul ordinar, fiind prezenți
subscrișii:
I. Prezidentul, prin cuvinte potrivite cu însemnătatea și gravitatea
întâmplărilor de astăzi, deslușind membrilor Sfatului Național Român care
sunt îndatoririle și drepturile Sfatului Național, deschide ședința.
Ad. I. Membrii Sfatului Național Român, după ascultarea celor spuse
de prezident, iau la cunoștință cele împărtășite de prezident.
II. Se face propunerea ca Sfatul Național Român să aducă la cunoștința
organelor competente, precum Senatul Național Român Districtual din
Bistrița, organelor administrative, înființarea Sfatului Național Român local și
că acest Sfat Național, prin înființarea și a Gărzii Naționale Române, ia asupră-
și sarcina de a purta grija de buna ordine în comuna noastră și că viața și averea
fiecărui locuitor din comună, fără deosebire de confesiune ori naționalitate, să
nu fie periclitată ci apărată și să ceară ca acest Sfat Național să fie recunoscut
și investit cu toată puterea ce i se cuvine.
Ad. II. Această propunere se primește cu unanimitate, iar cu
îndeplinirea celor cuprinse în ea se însărcinează prezidentul.
III. Se face propunerea ca în urma decisului adunării poporului din
[…]157 Sfatul Național Român local să ia asupră-și îndatorirea ca să aducă la
cunoștința Senatului Național Român Districtual ca for superior, precum și la
cunoștința prim pretorului cercual următoarele transgresiuni158 comise de
notarul cercual Gavril Puica și con soții:
a) În vara anului 1916, fără a întreba proprietarii de pământ din această
comună, a vândut notarul și jidanul Diamenstein Hersek din comuna Brașfalăul
de Jos159, dimpreună cu Mititean Ștefan, Mititean Ion, Vasile Chiș, Ion
Moldovan – primar comunal – Mihăilă Mititean și Vasile Moldovan l. Grigore,
pășunea de pe imașul nostru la ungurul Bincze din Nimigea Maghiară160, ca
acesta să aducă pe imaș 600 de miei cu prețul de 1.800 coroane și că numitul a
și adus mieii și a plătit suma celor numiți mai sus, iar banii i-au reținut pentru
sine.
b) În toamna anului 1916 au fost încartiruiți aici militari, 160 și cai,
180, de la Regimentul de husari nr. 2 din Debrețin, timp de 10 săptămâni, iar
taxele de încartiruire notarul ori primarul nu le-au plătit la locuitori.

156
Blăjenii de Sus.
157
Lipsește data.
158
Abuzuri.
159
Blăjenii de Jos.
160
Nimigea de Jos.

119
 c) Tot în toamna anului 1916 au fost încartiruiți vreo 80 militari cu 300
de cai, de la al 5-lea Escadron de ulani din Moravia, timp de 10 zile și taxele
pentru încartiruire le-a reținut primarul Ioan Moldovan pentru sine și nu le-a
împărțit celor competenți161 a primi acele taxe.
d) Au îngăduit ca, cu (sic!) știrea și învoirea notarului cercual și a
primarului comunal, să strice maestrul zidar Pavel Beșuan din Bistrița ghețarul
comunei și să folosească pentru sine materialul din acela, cauzând astfel
comunei o pagubă însemnată.
Ad. III. Sfatul Național Român își însușește propunerea și însărcinează
pe prezident și pe membrii Grigore Chifa și Ion Bălan ca să facă pașii de
lipsă162 ca toți cei vinovați de aceste transgresiuni să fie arătați la forurile
competente, de la care să se ceară cercetarea afacerii și pedepsirea celor
vinovați, conform legii.
După citire, protocolul se încheie, subscrie și verifică.
Vasile Bălan, președintele Sfatului Național Român local.

ANBN, fond Oficiul parohial ortodox român Blăjenii de Jos, d. 39,

ff. 1-2, publicat la Adrian Onofreiu, 1918 – o lume în schimbare, în Bistrița.
90 de ani de la Marea Unire…, pp. 51-53.

33.
1918, noiembrie 9, Piatra

Protocol de constituire

S-a luat în comuna Piatra prin locuitorii români în anul 1918 noiembrie
9, după cum urmează:
Frați români!
Au adus Dumnezeu timpul mult dorit al libertății ca fiecare națiune să
fie liberă peste soarta sa, [să] nu fie supusă altei națiuni ci neîmpiedicată să-și
țină legea sa sfântă și să-și cultive limba sa dulce, din motivul acesta și noi
românii din comuna noastră arătăm lumii că suntem națiune înțeleaptă și
iubitoare de dreptate, deci și până la congresul de pace ne constituim în sfat
național român a cărui chemare este susținerea ordinii bune - dreptul și avutul
nostru să-l apărăm iar [al] altuia să nu-l vătămăm – înființăm tot acum paza sau
garda națională care este supusă consiliului și va apăra locuitorii comunei
noastre fără deosebire de naționalitate, prin aceasta vom dovedi că suntem
vrednici de libertate.

161
În drept.
162
Necesari.

120
 Comitetul Național este:
1. Florea Zegrean, președinte, 2. Floșui Todor, vicepreședinte, 3. Iosif
Mureșan, secretar și notar, 4. Vasile Frișan, 5. Iosif Roman, 6. Alexa Frișan, 7.
Ion Magdea, 8. Grigore Precup, 9. Flore Strungar, 10. Cosma Frișan,
11. Costan Măierean, 12. Petru Roman, 13. Gavrilă Zegrean, 14. Alexa
Măierean, membrii.
Păzitorii sau gardiștii sunt următorii:
1. Gavrilă Roman, comandant, 2. Iosif Măierean, sub comandant,
3. Ioan Roman, 4. Ioan Bob, 5. Costan Măierean, 6. Vasile Frișan l. Tănase163,
7. Vasile Frișan, 8. Ion Gavrilaș, 9. Iosif Frișan, 10. Dumitru Frișan, 11. Todor
Hostea, 12. Maiorean Gavrilă, 13. Zăgrean Vasile, 14. Flore Strungar, 15.
Pantelimon Frișan, 16. Gavrilă Zăgrean, 17. Andrei Tot, 18. Grigore Frișan,
19. George Lăcătuș, 20. Ion Maiorean, 21. Alexa Maiorean, cărora le-a promis
exmișii164 Consiliului Național, Condrean și Emil Bușiță, diurnă a 30 coroane
și imediat, a depus jurământ și și-a luat serviciul și acum ordinea este
restabilită.
d. c. s.
Iosif Mureșan Florea Zegrean
secretar prezident
Teodor Floșui
viceprezident.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Piatra, d. 26/1890-1947,

f. 17.

34.
1918, noiembrie 9, Năsăud

[Raport]

Către
onoratul Sfat Național Român din Cluj

Despre stările din Năsăud și jur ne luăm voie a vă raporta precum

urmează:
Duminică în 3 Noemvrie gloata în frunte cu soldații eliberați al căror
număr începând cu zilele ultime ale lunii Octombrie s-a adaos zilnic și cari
înarmați trăgeau pușcături fără de nici un rost, s-a pus în mișcare pe străzile

163
Vasile Frișan a lui Tănase.
164
Trimișii.

121
Năsăudului și a început să devasteze câteva prăvălii. Supt impresia acestor
evenimente imediat după liturghie s-au adunat fruntașii și poporul la casa
comunală, s-au constituit în comitet național, a declarat spontan și unanim
suspendarea imediată a organelor administrative ungurești și adică a prim-
pretorului Czirijék Lászlo, a primarului și a notarului și a luat fără amânare
măsurile necesare pentru restabilirea ordinei. S-a desarmat jandarmeria fără
vărsare de sânge și cu armele acvirate165 de la aceea și de la postul de finanți
si-a improvizat o gardă națională de 30 feciori, aproape toți foști soldați. Cu
aceștia s-a susținut ordinea în noaptea dinspre 4 Noiemvrie, se înțelege în
cadrele posibilității căci nu s-au putut evita jafuri cu deosebire de băuturi
alcoolice.
În 4 Noemvrie numărul gardiștilor s-a adaos cu feciori care s-au înarmat
cu puști rechiziționate din prăvălii.
În 5 Noiemvrie am primit de la Bistrița 50 de arme și o ladă de
munițiune pe care le-am cerut pe motivul că înțelesesem că satele învecinate
plecară la Năsăud să „răfuiască” cu banca ungurească la care semnară de silă
împrumut de război.
Armele au sosit la ora 2 din noapte chiar când se apropia un mare tumult
dinspre răsărit. Le-am descărcat și distribuit la gară și imediat cu acelea am
intrat în acțiune împotriva năvălitorilor. A succes să-i alungăm și să le
impunem respectul cuvenit.
Din 5 Noiemvrie până în ziua de astăzi nu avem de înregistrat nici un
eveniment mai de însemnătate și tot timpul s-a lucrat la perfecționarea
organizării gardei și potențarea siguranței publice. A succes până acum să se
înconjoare orice vărsare de sânge și astfel s-a dat exemplu bun satelor din jur,
unde după modelul nostru s-au suspendat autoritățile si s-au constituit
comitetele și garda națională. La dorința gardei însă în aceea nu s-au înrolat
decât numai Români. În prezent garda constă din ofițeri și soldați. Siguranța e
mai mare, iar tulburări nu s-au întâmplat.
Numărul soldaților care vin de la front crește din zi în zi. Mare parte
din acest element este răzvrătitor și instigă pătura mai săracă a poporului asupra
celor cu stare mai bună, iar pe ovrei și pe alte neamuri îi păgubesc furându-le
diferite obiecte și făcând chiar și infracții.
Suntem de convingerea că cu garda din localitate sub astfel de rapoarte
nu vom putea susține ordinea nici pentru o serie mai îndelungată de zile și vom
fi necesitați să nu mai putem împiedica jafurile, ceea ce va servi de rău exemplu
împrejurimii. Rugăm deci pe onoratul consiliu național să binevoiască a lua

165
Acvirate = rechiziționate.

122
dispoziții pentru a salva situația din acest ținut cu măsurile ce le va găsi
potrivite.
Năsăud, la 9 noiembrie 1918
I. Marțian m. p.,
maior î[n] r.

1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII… Vol. VII, doc. 168, pp.

205-206.

35.
1918, noiembrie 10, Agrișu de Jos

Proces-verbal

Susceput în adunarea Consiliului Românesc din comuna Agrișu de Jos

ținut în ziua de 10 Novembrie 1918 sub președenția prezidiului Consiliului
Național Rumânesc din Beclean, în persoana Dlui dr. Octavian Pavelea.
1. Prezidentul, prin o vorbire înflăcărată, arată poporului co-adunat
lipsa166 instituirii unui Consiliu Național Românesc și a unei Garde Naționale
pentru a împiedica jafurile, turburările, devastările, pustiirile, zâlniciile167, etc.,
c-on-cuvânt susținerea ordinei bune și respectarea bunului oricărui compatriot
de orice confesie ar fi acela și țânerea înaintea ochilor și lumina poruncei a
zecea a lui Dumnezeu, ce ție nu-ți place, altuia nu face.
Ad. 1. Poporul co-adunat, cu aclamație, alege membrii Consiliului
Național Român în persoanele: Președinte, Petre Siloș, v[ice] președinte,
Niculae Siloș, sec[retar], Dumitru Moldovan.
Garda națională:
Dănilă Siloș, Niculae Siloș, Aurel Agrișan, Gavrilă Agrișan, Onișor
Ianoș, Nicuale Circ, Iuan Cornea, Petre Cornea, Vasile Mititean, Vasile
Moldovan.
D.m. s. Acest protocol după cetire și esplicare se încheie și subscrie.
Agrișu de Jos, 14 noiembrie
Dumitru Moldovan; Petre Silași; Dănilă Silaș.

ANCJ, fond Consiliul Național Român Solnoc–Dăbâca, d. 2/1918, f. 9;

publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII… Vol. VII, doc. 175,
p. 212.

166
Nevoia, necesitatea.
167
Abuzurile zilnice.

123
 36.
1918, noiembrie 10, Mocod

[Raport]
Cătră reprezentantul senatului național românesc, dl. major
i[n] r[ezervă] Iulian Marțian, în Năseud

Raportez cum că în comuna Mocod s-a înființat o gardă națională

constătătoare din următorii 36 membrii:
1. Anuța Grigore
2. Todorița George
3. Frișan George
4. Palage Gavrilă
5. Seucea Toader
6. Puica Ion
7. Moroșan Petre l. Ion
8. Moroșan Gavrilă
9. Pampa Grigore
10. Casian Gavrilă
11. Olari Gavrilă
12. Todorița Alexa
13. Plăian Gavrilă l. Ion
14. Pampa Ion
15. Gavrilaș Grigore
16. Floșui Macedon
17. Hontilă Ștefan
18. Herția Ilie
19. Tomi Ion
20. Buga Petre
21. Anuța Petre
22. Andrei Simion
23. Onul Gavrilă
24. Dănilă Dumitru
25. Cinc Ion
26. Moroșan Petre l. Simion
27. Alexa Toader
28. Iftene Grigore
29. Protase Dumitru
30. Plăian Gavrilă a Petri
31. Protase Gavrilă
32. Dănilă Vasile
33. Onul Vasile
34. Olar Ion
35. Gavrilă Todosie
36. Petru Pop

Această gardă civilă funcționează neescepționabil din 7 l. c., vă rog deci

a interveni de urgență la forul competent, ca diurnele de zi statorite să se pună
în curent cât de în grabă, și cu atât mai vârtos căci nu dispunem nici de un fond,
din care s-ar putea anticipa acestea diurne, iar în lipsă de bani ușor s-ar putea
compromită în mod periculos resultatul intenționat.
Mocod, la 10 novembrie 1918

Valeriu Herța,
Președintele senatului național local

1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII… Vol. VII, doc. 203,

p. 234.

124
 37.
1918, noiembrie 10, Reteag

[Adresă]

Magnificului domn dr. Teodor Mihali, prezidentele C[onsiliului] N[ațional]

R[omân] C[entral] în Dej

În conformitate cu directiva dată de Magnificența ta, ca paroh local am

conchiamat168 adunarea poporului românesc din Bața, la 7 și în Reteag, la 10
ale curentei și, pe baza principiului democratic al lui Wilson, președintele
Statelor Unite Nord-Americane, și pe baza declarațiunei bărbătești a
inimosului nostru deputat național, Dr. Alexandru Vaida Voevod, făcută la 18
october a. c., în dieta din Budapesta, ne-am constituit și în filia Bața și în
parohia Reteag Consiliu Național local și am ales garda națională locală.
Raportându-vă despre aceasta, vă rugăm ca pe gardiștii aleși în
numitele localități să binevoiți a-i jura și a le da arme pentru ca să aibă putința
a asigura ordinea publică.
Neputându-mă eu prezenta înaintea Domniei Voastre pentru
prezentarea gardiștilor naționali aleși în ambele localități, am încredințat pe
fiul meu Ioan, teolog absolvent, ca el să-i prezenteze la depunerea
jurământului.
Pentru siguranța mea personală și a familiei mele, rog să se dea fiului
meu Ioan două puști și gloanțe.
Aci sub-acludez procesele-verbale ale adunărilor de constituire, din
care se vede și consiliile locale alese, precum și gărzile naționale alese.
După care, rugându-vă să binevoiți a ne da informațiune care este și
poate fi cercul de activitate al consiliilor comunale naționale, salutându-vă cu
tot respectul, sânt al d-voastră cu toată stima.
Reteag, la 10 XI 1918.
Ioan Sonea, paroh gr-cat. în
Reteag și filia Bața.

ANCJ, Fond Consiliul Național Român, Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918,

ff. 120-121, publicat în 1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…,
Vol. VII, doc. 205, p. 236.

168
Convocat.

125
 38.
1918, noiembrie 10, Rodna

Telegramă

Rodna Veche169. Secțiunea partidului social-democrat român din Rodna

veche prin adunarea ținută azi (10 noiembrie) își manifestează devotamentul
față de Consiliul Național Român. Trăiască Consiliul și social democrația
română!

Alex. Cârdan
Președinte

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII.., Vol. VII, doc. 207,

p. 238.

39.
1918, noiembrie 10, Sântioana

Protocol

Luat în comuna Sântioana la 10 Noembrie 1918 st. n., în cauza

înființării Consiliului (Sfatului) național comunal român.
Poporul revoltat condus de idei rătăcitoare, dorul de a-și împărți lor
averea mobilă și imobilă a proprietarilor mari din această comună română, se
adună în cete pe la căși170 private - ostași sosiți acasă – cu puști, revolvere,
pregătiți de a duce la îndeplinire fapta dureroasă criminalistă. Învățătorul local,
Petru Oșorheian, observând această tactică greșită a poporului, pășește în
mijlocul lor și împărțind unul altuia tricolorul român face introducerea de
prietenie – explicând punctul lui Wilson – prin care se asigură și poporului
nostru român o deplină libertate națională și dreptul de a-și croi poporul soarta
sa. După multă frământare, îi succede a-i abate încâtva de la hotărârea lor
greșită și cu toții pleacă la locuința părintelui local, Ioan Cheresteș. Preotul,
greu bolnav, se scoală din patul suferințelor, venind în mijlocul lor, le vorbește
pătruns despre ținuta ce trebuie să o aibă poporul român în aceste zile critice și
face propunerea înființării consiliului comunal național român.
Poporul, în număr foarte mare, unanim primește această propunere de
a se înfăptui Consiliul național român și în comuna Sântioana.

169
Rodna.
170
Case; aici, cu sensul de gospodării, locuințe.

126
 Poporul unanim alege: de prezidiu, pe părintele Ioan Cheresteș,
subprezidiu, pe învățătorul Petru Oșorheian, secretar, Ștefan Oros, notar, Ioan
Oros.
De membri ai consiliului: 1. Alexa Oros, 2. Iosif Chindriș, 3. Ioan Oros
(Aurel), 4. Vasiliu Oros bătrînu, 5. Ioan Oros subjudele, 6. Vasiliu Selegeanu,
7. Iosif Coroi, 8. Teodor Cupșa, 9. Iosif Măhălean, 10. Simion Oros, 11. Vasiliu
Fărcașiu, 12. George Coroi, 13. Iacob Nemeș.
Pentru liniștea comunei se formează o gardă din 16 membri.
1. Comandantul gardei: Vasiliu Oros, 2. Constantin Siserman, 3.
George Ban, 4. Mihăilă Moldovan, 5. Vasile Oros, 6. Ioan Fărcașiu, 7.
Alexandru Măhălean, 8. Iosif Pop, 9. Ioan Cioban, 10. Filip Moldovan, 11.
Ioan Seică, 12. Iosif Hegeș, 13. Constantin Cioban, 14. Iulius Chindriș, 15.
Vasiliu Florian, 16. Ioan Coteț.
Garda, numai așa, intră în acțiune și răspundere asupra liniștei
comunale dacă armele de la proprietarii maghiari se vor culege. Consiliul
hotărăște culegerea armelor de la proprietarii maghiari.
Programa consiliului (sfatului) național este susținerea ordinei, buna
înțelegere și pacea. Pentru susținerea ordinei și aplanarea neînțelegerilor
consiliul ia la dispoziție toate mijloacele necesare. După cetire și explicare se
subscrie și se verifică.
Tot consiliul împreună cu membrii din gardă depun jurământul necesar.
Sântioana, la 10 noiembrie 1918 st. n.
Vasile Chindriș Ioan Cheresteș
Verificator prezidiu
Vasiliu Sălăjan Petru Oșorheian
Verificator vice prezidiu
Ioan Oros, notar

ANCJ, Fond Consiliul Național Român, Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918,

f. 126, publicat în 1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII..., Vol. VII,
doc. 214, pp. 242-243.

40.
1918, noiembrie 11, Dej

Spre știință.

Guvernul Statelor Unite din America are în Berna (Elveția) o comisiune

cu scopul de a informa opinia publică din Europa. Această comisiune a primit
de la Wilson, prezidentul Statelor Unite americane apelul de mai jos, ca să-l
facă cunoscut popoarelor, care au alcătuit monarhia Austro-Ungară.

127
 Apel
Către popoarele națiuni din Austro-Ungaria, care s-au dezrobit de sub
jugul împărăției Austro-Ungare
Dați-mi voie, să rostesc ca tălmaciul celor mai însuflețiți amici ai
D-voastre următoarele cuvinte:
Toți prietenii libertății din lumea largă și îndeosebi aceea, care au acum
datorința să ajute popoarele eliberate ale lumii și să le întemeieze adevărata
libertate: trag nădejde și așteaptă, ca atât bărbații conducători, cât și popoarele
de curând eliberate vor face totul din partea lor, ca schimbările critice, ce sunt
acum în curgere, să se îndeplinească în ordine, cu cumpăt, cu aceeași
bunăvoință cu câtă și hotărâre.
Nădejduim și așteptăm, să încunjurați171 orice silnicie și crudelitate172;
nădejduim și așteptăm, ca nici o faptă neomenească să nu păteze istoria epocii
de reorganizare.
Suntem convinși că astfel de fapte ar pricinui popoarelor întârzierea
înființării acelor lucruri mari, pentru care cu toții luptăm.
Prietinii D-voastre vă roagă deci cu toată încrederea, ca să sufocați
(potoliți) orice abuz de silnicie, care ar aduce cu sine întârzierea, ori ar
discredita apropierea libertății.
Woodrow Wilson.
Comunicat prin Consiliul Național Român
Central, cu rugarea, ca să fie acest apel strict observat.
Dej, la 11 noiembre 1918.
Dr. Teodor Mihali.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Ciceu Mihăiești,

d. 17/1912-1930; 1943, f. 8.

41.
1918, noiembrie 11, Năsăud

On. Comandant al gardei naţionale române

din Năsăud

În noaptea din 10-11 noiembrie, făptuitori necunoscuţi au scos (din

pivniţa deschisă) a lui aşa numit „Nusbächer Károly“ (Kisil) mai multe butoaie
de deosebite quantitate şi qualitate de beuturi spirtuase, din care în parte, au
vărsat pe stradă şi canale, în parte, poate au beut sau chiar au şi furat (ceea ce

171
Evitați.
172
Cruzime.

128
în întunerecul nopţii, nu s-a putut dovedi). Două butoaie s-au adus la primărie
şi se predau.
Năsăud la 11 noiembrie 1918.
Cu toată stima, Grigore Morar.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. 6/5/1918, f. 2.

42.
1918, noiembrie 11-23, Năsăud

11. XI. d[upă] a[amiază]

Aviz primit prin telefon:

Mâine în 12 XI la 8ore dimineaţa soseşte Mihali cu tren separat. Atunci
să-l aştepte poporul la gară. Până atunci să se păstreze ordinea. Dacă e dorinţa
să vie în oraş, va veni şi va vorbi cu poporul.
Horovitz se roagă să i-se pună înaintea prăvăliei barem173 2 păzitori,
fiindcă i s-a spus că-i vor sparge-o şi vor lua mobilele. E singură sora (fata)
stăpânei cu 2 copii şi se teme. Afirmativ pădurarul Horváth ar fi ameninţat-o.
Mititenii174 prezintă protocolul de constituire şi cer 30 de puşti pentru
30 poliţişti.
Avizat la Bistriţa Nr. 68 al tel[efonului] prin Runca… (Indescifrabil).
Rebrişorenii cer 40 puşti.
Pentru Dr. Carol Schottl.
În Ilva Mică nu s-au organizat sătenii. [...]175
Dl. Ordace merge la Ilva după material şi o să meargă şi la Sâng[eorz].
La Maier, Ilva Mare şi Şanţ sunt deja Garde naţionale. În Rodna sau
anunţat câţiva la legiunea din Cluj. Mâne dim[ineață] pleacă la Şanţ ca să facă
propaganda pentru legiune.
Mâne după prânz va face referatele stegarul Pop
Direcţiunea căilor ferate din Dej întreabă că făcutu-s-a ceva dispoziţie
pentru apărarea materialului aparţinător drumului de fier din Ilva mică. I s-a
răspuns că n-avem de la Bistriţa un tren special, care va putea face eventuale
dispoziţii.
Despre aceasta se roagă să fie avizaţi.

12/XI 918 1–8 d. a.

173
Barem=măcar
174
Locuitorii din Mititei.
175
Pasaj omis datorită exprimării ambiguue, pe care editorii nu şi-o asumă.

129
 Aviz telefonic
5 ore: Oblt176. Ban din Dej roagă să i-se pună la dispoziţie 1 automobil
informat fiindcă în Năsăud sunt 3 automobile. I s-a răspuns că aicea nu e nici
unul.
61/2ore: Se prezentă soldaţii Menuţ şi Câthiu şi spun că în locuinţa
fostului proto-pretor Czirjek au intrat tâlhari, care fură şi pradă totul. S-au luat
măsuri în consecinţă, avizându-se dl. Ion Catarig Zăgreanu, comandantul
gardei.
M. Linul
33/4 ore, dimineaţa: Bichigean Ilie se prezintă cu ştirea că trăsura lui
George Catarig a Petri stă înaintea lui Pollan Markusz şi voieşte să ducă o bute
cu alcool în Entradam.
S-a dat ordin la patrulă că acest lucru precât e posibil să se împiedece
de executat.
Rugăm desluşire privitor la contrazicerea între dispoziţiile armistiţiului
şi ordinul ministrului de război din Budapesta, a cărui executare poate
zădărnici orice sforţare a noastră.

13/XI 18
13 XI

Telefon; 3 ore d. a. Dl Tripon din Bistriţa comunică că (sic!) consiliul

naţional din Năsăud să-şi extindă activitatea sa peste întreg cercul Năsăudului
şi a Rodnei, să organizeze soldaţi pentru Legiunea română din Cluj. Soldaţii să
fie oameni tineri rămânând în gardele civile din comune oameni mai bătrâni
eventual invalizi.
Dl. Dr. Tripon, Bistriţa, Stöszel, fostul notar în cercul Entradam se
plânge, că prislopenii i-au seqvestrat 2 boi, 1 vacă şi un viţel pe cari şi-i
apropriază subt titlul, că ar avea anumite pretenziuni asupra lui Stössel. Se
roagă să întrevenim să nu se facă volnicii.
Dl. Protopretor Şerban şi dl. Ioan Catarig, anunţă că au preţuit fânul lui
Czirjek în 1.500 cor[oane] şi că sunt de părerea să se cumpere pentru taurii
comunei.

18 XI

Preotul Dumitru din Runc spune că în Runc s-au format 2 bande

(garde), care îşi alcătuiesc comitete deosebite cu primar şi subprimar. Se roagă
să se trimită o delegaţie la Runc ca să mulcemească poporul şi să facă ordine.
Doi primari ori mai mulţi nu pot să fi într-un sat. În special să nu li-se

176
Oberleutenant=supra-locotenent.

130
făgăduiască nimic fără ştirea preotului. Mai ales ce priveşte slatina să li se
spună că popa a umblat şi în trecut pentru ea şi să vie şi acum, că el le va
câştiga-o. Altfel îl huiduiesc.

18 XI

Preotul Ciorceriu din Ilva Mare cere informaţii în privinţa plătirii gărzii.
I s-au dat.

19/XI

Dna Ossian roagă o patrulă, pentru că astă-noapte i s-a furat din

târnaţi177 mai multe veşminte de ale ei şi copilă.
Jenei s-a însinuat în servici.

19/XI 1918

La Engelberg a încercat să fure mai multe piei. D-nul Fetti

subloc[otenent] a închis magazinul şi cheia a predat-o.
ss. indescifrabil

Nusbecher Aron ne spune că astă noapte a fost spartă uşa de la

trafică178, s̛au furat mai multe vase, grâu, etc.
ss. indescifrabil

D-nul Leon Ştefan cere o patrulă ca să meargă să viziteze calea ferată

dintre Salva şi Mocod, fiindcă este ceva stricat.
ss. indescifrabil
21 XI

Din Tăure s-a prezentat Dl părinte Manciu, anunţând că s-au constituit

un senat naţional şi acolo şi aducând procesul verbal. Acesta se va păstra în
comuna Tăure până i s-ar cere.

21 XI

Consiliul naţional din Bistriţa – Ordace – comunică că (sic!) telefonic

au fost avizaţi din Cluj, că la Năsăud e lipsă de ajutor, după ce ordinea nu se
mai poate salva. Constata, că ajutorul trebuia cerut numai din Bistriţa, deoarece

177
Locul dinaintea intrării în casă.
178
Băcănie; magazin.

131
cererea de la Cluj – lucru mare. Mâne crede că va putea veni ajutorul de la
Bistriţa. Dimineaţa să se telefoneze negreşit în chestie senatului n. r.. din
Bistriţa.
Numai mâne vom face dispoziţia de lipsă.
ss. indescifrabil

Astăzi după amiaz[ă] soseşte Domnul Dr. Victor Onişor trimisul

Comitetului Naţional Român din Arad cu scopul să ţinem o adunare la primăria
comunală, aici se vor alege delegaţi pentru adunarea cea mare care se va ţinea
în Alba Iulia, unde se va hotărî asupra sorţii întregului neam românesc din
Ungaria şi Ardeal. Sunt rugaţi toţi membri senatului naţional şi toţi fruntaşii
din comună să se adune astăzi după amiaz[ă] la 2 ore în sala cea mare de la
primăria comunală.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. 6/7/1918, f. 1-7

43.
1918, noiembrie 11, Agrișu de Sus

Proces - verbal

Susceput în adunarea Consiliului Național Românesc din comuna

Agrișul de Sus ținută în ziua de 11 Noiemvrie 1918, sub președinția
prezidentului Consiliului Național Românesc din Beclean, în persoana dlui dr.
Octavian Pavelea.
1. Prezidentul, prin o vorbire înflăcărată, arată poporului co-adunat
179
lipsa instituirei unui Consiliu Național Românesc și a unei garde naționale
pentru a împiedeca jafurile, tulburările, devastările, pustiirile, silniciile etc. Cu
un cuvânt, susținerea ordinei bună și respectarea bunului oricărui compatriot
de orice confesiune ar fi acela și ținerea înaintea ochilor și lumină porunca a
zecea a lui Dumnezeu ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.
Ad. 1. Poporul co-adunat cu aclamație alege membrii Consiliului
Național Român în persoanele:
Președinte. Vasile Pop Adochi, viceprezident. George Moldovan,
secr[etar]. Todor Mititean și consilieri în următoarele persoane: Budurlean
Ștefan, Simion Pop, Valentin Pop, Gheorghe Pop, Vasile Pop a Petri, Vasile
Moldovan a Mariei, George Bătinaș, Alecsa Mititean, Pantelimon Mititean,
Ion Moldovan lui Irimie, Ion Moldovan lui Indrei. Garda Națională să alege în
următoarele persoane: Teodor Pop, Vasile Moldovean lui Indrei, Victor Pop

179
Necesitatea.

132
Moldovean, Niculae Pop, Gheorghe Moldovean lui Iustin, Gheorghe Pop,
Vasile Florea, Ion Moldovan a Mariei, Ion Moldovan lui Irimie, Ion Moldovan
lui Indrei, Constantin Moldovan.
D. m. s.
Acest protocol, după cetire și esplicare, se încheie și subscrie.
Vasile Pop prezident; Mititean Todor; Vasile Pop; Moldovan George.

ANCJ, Fond Consiliul Național Român Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918,

f. 10; publicat în 1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII,
doc. 225, pp. 250-251.

44.
1918, noiembrie 12/25, Chețiu

Spectatului domn Dr. Liviu Micșa

prezident al Conz[iliului] N[ațional] Român Comitatenz în Dej
Cu toată onoarea vă aduc la înalta cunoștință că la plăcuta recercare a
Onor[atului] Conziliu Național Român Comitatenz s-a constituit în comunele
Chethiu180 și Bozieșiu Consiliul Național Român comunal precum și Garda
Națională, care, depunând jurământul, și-a și început activitatea.

I. II.
Membrii Conziliului național român Bozieșiu
comunal din Chethiu.
1. Ilie Blaga – prezident 1. Ilie Blaga - prezident
2. Curtean Ioan a Marini – viceprez. 2. Szekely Ioan - viceprezident
3. Banc Ioan l. Iosif – secretar 3. Curtean George - secretar
4. Curtean Ioan a Pilului 4. Petraș Ioan
5. Moga Ioan 5. Pop Ioan
6. Lupșa Vasile l. Lazăr 6. Petraș Petru
7. Lupșa George 7. Huciu Ilie
8. Banc Vasile 8. Pop Chirilă
9. Mehelean Pop Todor 9. Flueraș Ioan l. Vas.
10. Banc Simion 10. Părăoan Vasile l. Petru
11. Ciocan George 11. Flueraș George a Marișchi
12. Lupșa Constantin 12. Pop Ștefan
13. Șomlea Ilie
Vă rog a ne trimite toate îndrumările de lipsă.

180
Chețiu.

133
 Chethiu, la 12/25 nov. 1918.
Ilie Blaga,
prez. Cons[iliului] N[ațional] Rom[ân] comunal.

ANCJ, fond Consiliul Național Român Solnoc–Dăbâca, d. 2, f. 38;

publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII, doc. 490,
p. 528.

45.
1918, noiembrie 12/25, Ciceu-Poieni

[Adresă]

Domnule prezident,
Prin prezenta am onoare a Vă aviza, că în comuna noastră română
Ciceu–Poieni în adunarea obștei ținută la 8/21 noemvrie 1918 s-au ales în
Sfatul Național local următorii:
1. Alexandru Sighiarteu, paroh; 2. Ion Mărcuș, cantor; 3. Eutimiu
Bârlean; 4. Filip Berințan; 5. Ion Rus l. Irodion; 6. Augustin Berințan; 7. Ion
Câmpean; 8. Ilie Hășmășan.
Aceștia constituindu-să s-au ales de prezident pe parohul Alexandru
Sighiarteu, v. prezident pe Eutimiu Bârlean, iar notar181 pe Ion Mărcuș, cantor.
Parohul le ia numaidecât jurământul prescris de Conziliul Național
Comitatens.
Tot la acest dat s-a organizat și Garda Națională locală în care a intrat
de bunăvoie 8 inși, care s-au obligat a servi comuna în privința ordinei fără nici
o remunerație, luând și de la aceștia jurământul prescris.
Binevoiți Domnule prezident comitatens a lua spre știre și conformare
organizarea de aici.
Ciceu – Poieni, 12/25 noemvrie 1918.
devotat
Alexandru Sighiartău
prezid[entul] Sf[atului] com[unal].

ANCJ, fond Consiliul Național Român, Solnoc – Dăbâca, dosar 2,

f. 44, publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…, Volumul
VII, doc. 492, pp. 529-530.

181
Secretar.

134
 46.
1918, noiembrie 12, Manic

Laudă Domnului nostru Isus Christos! Ave Maria!

Protocol

Luat în Adunarea generală a poporului român din comuna Manic, ținută

în sala Școalei românești confesionale, la 25 novembre st. n. 1918, fiind de față
aproape întreg poporul adunat de față și hotărăște următoare, conform Apelului
Consiliului Național Român al Comitatului Solnoc – Dobâca din data 3
noiembrie 1918, precum urmează:
I. Să hotărăște instituirea unui Conziliu Național Românesc comunal.
ad. I. Poporul cu aclamațiune alege în Consiliu pe: 1. Chiciudean Ioan,
2. Râpan Toader, 3. Rus Toader l. Grigore, 4. Mateian Ioan, 5. Vermeșan
George l. Ioan, 6. Râpan Ioan Vedeu, 7. Tornea Vasilica l. Ioan, 8. Cioarba
George Vultur, 9. Moldovan George Păcurariu, 10. Stuți Niculae din Fânață,
11. Alb Toader, 12. Pavăl George, 13. Băndean Ioan, 14. Rus Vasilica, 15.
Șuteu George, 16. Tornea Vasilica Bălu, 17. Cioarba Vasilica, 18. Rus Costin,
19. Cioarba Grigore din Fânață, 20. Moldovan Toader.
Poporul declară unanim cum că sunt destui membrii în număr de 20 și
toți aclamați de dânsul sunt incluși în sânul Consiliului.
Consiliul depune jurământul.
II. Se hotărăște prin Consiliu instituirea biroului.
ad. II. Să alege cu aclamațiune de prezident: onoratul Iulian Chitta,
preot gr. cath. local, de vice prezidenți: 1. Chiciudean Ioan și 2. Râpan Toader,
de secretari: 1. Vermeșan George l. Ioan și 2. Mateian Ioan.
Cu toții primesc exprimând cea mai adâncă mulțumire.
III. Se hotărăște luare în seamă a averei comunale prin Consiliu și a
tuturor ce se țin de comună și au fost administrate până acum prin primarul și
Comitetul comunal.
Tablele din lada satului fiind cumpărate să se nimicească.
ad. III. Momentan să se iee în seamă toată averea comunei, care e
proprietatea poporului român și toate actele să se predeie în seamă la
Chiciudean Ioan.
Tablele cu inscripțiile se hotărăște să se nimicească în bucățele.
IV. Se propune înființarea gardei naționale.
ad. IV. Se insinuă182 de bunăvoie și se aleg cu aclamațiune, de vătaf I,
Vermeșan George l. Ioan; de vătaf II, Rus Toader din Fânață; de soldați: 1.
Vermeșan Gheorghe l. Ioan a Checicoaiei, 2. Sechelian Moisa l. Ioan, 3.

182
Anunță, oferă; aici cu sensul de voluntari.

135
Frătean Pantilimon, 4. Bal Gheorghe, 5. Silveșan Ioan, 6. Alb Vasile, 7.
Sechelian Vasilica, 8. Râpan Ioan, 9. Cioarba Niculae, 10. Dascăl Ioan, 11.
Pavăl Toader, 12. Boar Grigore, 13. Șuteu George tânărul, 14. Moldovan
Toader, 15. Cămărășan George tânărul l. Vasilica, 16. Moldovan George a
Todosii, 17. Cioarba Vasilica l. Ioan, 18. Cioarba Ioan l. Macarie, 19. Struțiu
Nicolae, 20. Râpan Nicolae.
Garda națională depune jurământul.
V. Se propune alegerea unei ambulanțe poștale183.
ad. V. Se alege cu aclamațiune insinuându-se de bunăvoie Bal George
l. Ioan.
Dându-se laudă și mulțumire pre bunului Dumnezeu pentru toate, se
încheie protocolul și subscrie.
D. m. s.
Iulian Chitta + Moldovan George Păcurariul
preot gr. cath. local + Alb Toader
președintele conziliului + Pavăl George
184
+ Ioan Chiciudean + Băndean Ioan
+ Toader Ripan prin Chitta + Rus Vasilica
vice prezidenți Suciu George
Membrii Conziliului + Tornea Vasilica Bălu
+ Mateian Ioan prin Chitta Cioarba Vasilica
Secretar + Rus Costin
+ Ripan Ioan Vedu + Cioarba Grigorie din Fânața
+ Tornea Vasilica l. Ion + Moldovan Toader prin Chitta
+ Cioarbă Vultur.

ANCJ, fond Consiliul Național Român, Solnoc - Dăbâca, dosar 2,

f. 102, 103, 110-111 publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII.
Vol. VII, doc. 497, pp. 535-536.

47.
1918, noiembrie 12, Șirioara

Spectatului domn dr. Octavian Pavelea

rezident al Consiliului național român în Beclean

Subscrisul am onoare a te înconoștiința cum că apelul și instrucțiunile

consiliului național comitatens le-am primit și, în ziua de 10 noiembrie a.bc.

183
Aici, cu sensul de curier poștal.
184
Semn distinctiv în formă de cruce, pentru cei care nu știau scrie și citi.

136
am și format consiliul național român în comuna Șirioara. Consiliul constă din
20 de membri jurați. Ca prezident a fost ales preotul Ioan Lemeny, iar ca
viceprezident și secretar, învățătorul Andrei Mureșan.
Garda națională s-a format, de asemenea, din 20 de membrii cu
conducătorul Zaharia Vultur, care cu toții au depus jurământul după formularul
prescris, trimis.
Totodată notific cum că pentru gardiști sânt 11 puști, 10 primite de la
domnul Fejerváry aduse din Bistrița, iar una direct primită de la cancelaria
consiliului național român din Bistrița.
Vă rog ca orice dispozițiune în cauza aceasta să se adreseze la persoana
mea.
Șirioara, la 12 noiembrie 1918.
Cu stimă, Ioan Lemeny
Prezident al Consiliului Național Român

ANCJ, fond Consiliul Național Român, Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918,

f. 140, publicat în 1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII,
doc. 272, p. 299.

48.
1918, noiembrie 13, Chiraleș

Protocol

susceput în adunarea poporului român din Chiraleș, la 13 noiembrie

1918, pentru instituirea Consiliului Național Românesc comunal. Preotul local,
Virgil Baciu, face cunoscut apelul C. N. R. C. al com. Solnoc-Dăbâca pentru
instituirea de C. N. R. și garde naționale. Se trece apoi la constituirea biroului.
Unanim se alege președinte preotul local, Virgil Baciu.
Să propune să se aleagă (2) doi vicepreședinți. Unanim să aleg: Morar
Ioan, învăț. pens[ionar] Și Ioan Morar a lui Grigore.
Să propune alegerea a (2) doi secretari. Unanim să aleg: Ioan Pongrati,
învățător și Gavrilă Morar.
Să propune alegerea a 4 membrii ai consiliului. Să aleg: Constantin
Morar, Vasile Mîndru, Ioan Morar a Titieni și Ioan Petraș l. Maftei.
Se trece la instituirea gărzii naționale. De comandant local se alege
Victor Mathe. Se subscriu 17 gardiști. Se ia jurământul și cu acesta se încheie
adunarea.
Chiraleș, la 13 noiembrie 1918.
Ioan Moraru, vicepreș[edinte] C[onsiliul] N[ațional] R[omân]
comunal;

137
 Virgil Baciu, preș. C[onsiliului] N[ațional] R[omân] comunal;
Gavrilă Morar, secretar
Morar Ioan, vicepreș[edinte] C[onsiliul] N[ațional] R[omân] comunal;
Ioan Pongrati, secretar.
Vasile Mîndru, Ioan Morari, Const. Morari, Ioan Petraș, membrii
Consiliului Național Român Comunal.

ANCJ, fond Consiliul Național Român, Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918,

f. 42.

49.
1918, octombrie 31/noiembrie 13, Iași

Ministerul Afacerilor Străine185

Domnul Solomon Haliță, aflător de mai mult timp la noi și care a dat
probe de sincer devotament pentru cauza națională și de lealitatea186
sentimentelor sale, este însărcinat a se pune în raporturi cu Comitetul Național
al Românilor din Transilvania și Ungaria pentru a stabili, în înțelegere cu
Domniile-Voastre, modalitățile în care Guvernul Român va trebui să vină în
ajutorul fraților noștri în aceste momente grele pentru națiunea noastră.
Vă rog să binevoiți a-i acorda încrederea Domniilor-Voastre, fiind sigur
că va corespunde în toate misiunii sale pentru binele obștesc.
Președintele Consiliului de Miniștri:
ss. General Coandă, L. S.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, f.1; publicat la Iosif Uilăcan,

Granița Culturală, Ed. Nova Didactica, Bistrița, 2008, p. 201.

50.
187
1918, noiembrie 13, Jassy

LEGATION DE FRANCE EN ROUMANIE le 13 Novembre 1918.

LʼATTACHÉ MILITAIRE

Le Général LAFONT
Attaché Militaire de la Légation de la République Franḉaise
185
Păstrat sub formă de copie.
186
Loialitatea.
187
Iaşi.

138
 en Roumanie
à M………
Les personnes dont les noms suivent:
Docteur Yon BORDEA
Solomon HALIŢĂ
Yon BOERU
Petre GAVRILĂ
Lieutenant POPOVICI Isidor
Et un soldat-ordonnace, se rendent en Transylvanie, pour y accomplir
une mission du Gouvernement Roumain, et avec lʼagrément de la Légátion de
France.
Les autorités militaires et civiles franḉaises sont donc priées de leur
prȇter leur appui le plus bienveillant, pour lʼaccomplissement de cette mission.
Jassy Le 13 Novenbre 1918
Le Général Attaché Militaire
Lafont

Traducere

Legaţia Franceză în România 13 noiembrie 1918

Ataşatul Militar
Generalul Lafont
Ataşatul Militar al Legaţiei Republicii Franceze
în România
Următoarele persoane:
Dr. Ion Bordea
Solomon Haliţă
Ion Boeru
Petre Gavrilă
Locotenentul Popovici Isidor
Şi un soldat-ordonanţă, merg în Transilvania pentru a îndeplini o
misiune a Guvernului Român cu acordul Legaţiei Franceze.
Autorităţile militare şi civile franceze le-au oferit tot sprijinul pentru
îndeplinirea acestei misiuni.

Iaşi, 13 noiembrie 1918

Ataşatul Militar Generalul:
Lafont

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, f. 96.

139
 51.
1918, noiembrie 14, Archiud

Nr. 106/1918
Protocol

Luat în adunarea generală a poporului român din Archiud, ținută la 24

Noiembrie 1918, sub prezidentul parohului, d-lui. I. Macovei.
Obiectul
Este alegerea Consiliului Național Român și formarea Gărzii Naționale
Române pentru comuna Archiud.
1. Alegerea Consiliului Național Român:
Ad. 1, se aleg: Ioan Macavei, președinte, Teodor Câmpian l. Iac,
not[ar], Iosif Ersen, cassar188, Simion Brătfălean, membru, Iosif Sabău,
membru, Simion Ersen l. Mih., membru, Alexandru Sabău, membru,
Constantin Ersen, membru, Vasilică Brătfălean, membru, Ioan Dos, membru,
Teodor Coprean, membru.
2. Formarea Gărzii Naționale:
Ad. 2 se insinuează189: Grigore Marica, Iosif Pintican, Teodor Bogățan,
Mihăilă Moldovan, Ioan Șulea, George Fiscutean, Ioan Mureșan, Florea
Hădărău, Ioan Budulicean, Vasile Florea, Ioan Rad, Ionică Bezdețan, Grigore
Colța, Mihăilă Mare, Toader Bercan – se retrage, Nicolae Mare, Ionică Florea,
Ioan Câmpian l. Gh., Ioan Ulicean, Ioan Vlasa, Simion Kupaș, Valica Dos, T.
Câmpian, V. Florea, D. Câmpian, I. Sulea, Vlasa Iános, T. Bogățan, N. Mare,
Ignat Dos, I. Roșca, Iosif Pintican, Maftei Ardelean, Grigore Kolera,
Alexandru Roșca, I. Câmpian, I. Dos, M. Mare, I. Mureșan, Ștefan Danciu,
Constantin Vlasa, Mihai Moldovan.
Care au a depune jurământul înaintea comisiunei veninde în fața
locului.
Citit, aprobat și subscris.
D. u. s.
Ioan Macavei, m. p. Simion Ersen m. p.
președinte Nicolae Florea m. p.
membrii verificatori.
În 29 noiembrie s-a scris comandei Gărzii Naționale Române Teaca
spre a înfăptui punerea în activitate a gărzii de aici.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Archiud, d. 28/1851; 1898-

1947, f. 43.

188
Casier.
189
Înscriu.

140
 52.
1918, noiembrie 14, Beclean

Proces - verbal
luat în adunarea poporală a cercului Beclean, ce s-a ținut în 27 noiembrie
1918

I. Prezidentul Consiliului Național Român comunal din Beclean aduce

la cunoștința adunării recercarea190 Consiliului Național Rom[ân] comitatens
și roagă ca (sic!) conform recercării adunarea să binevoiască a institui în cercul
Beclean un Consiliu Național Român cercual cu sediul în Beclean.
Ad. I. Adunarea cu vii aclamații ia la cunoștință recercarea Consiliului
Național din Dej și pentru cercul Beclean alege în unanimitate următorul
Consiliu Național Român cercual: prezident, Dr. Octavian Pavelea, advocat,
viceprezidenți: Ștefan Buș
itia, protopop, Dr. Ioan Prodan adv. și Vasile Chendrean, secretari: Dr.
Ioan Moldovan și Emil Bușitia, iar ca membrii prezidenții consiliilor naționale
rom. comunale și din fiecare comună câte un membru, iar din comuna Beclean
10 (zece) membri.
II. Prezidentul Consiliului cercual propune ca pentru Adunarea
Națională ce se va ține în 1 Decembrie 1918 în Alba Iulia să se aleagă 5 (cinci)
delegați din Cercul electoral al Becleanului.
Ad. II. Adunarea cu unanimitate alege ca delegați la Adunarea
Națională din Alba Iulia pe următorii: Dr. Octavian Pavelea, Vasile Chendrean,
locuitori în Beclean, Dr. Teodor Pascu, locuitor în Cheuchiș191, Iosif Mureșan,
locuitor în Piatra și Elie Iuga, locuitor în Arcalia.
Nefiind alte obiecțiuni de pertractat, adunarea se declară închisă.

D. c. m. s.
Secretar prezident
E. Bușița Oct. Pavelea.

1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII, doc. 508,

p. 545.

190
Solicitarea.
191
Chiochiș.

141
 53.
1918, noiembrie 14, Bistrița

Frați Grănițeri!

În aceste zile de mare însemnătate și de grea răspundere pentru neamul

nostru românesc, cea dintâi și mai mare datorință a noastră este: de a ne păzi și
păstra moștenirea noastră – întreaga noastră avere grănițărească.
Cu durere trebuie să constatăm, că în Borgo-Bistriță, Valea Mare, Ilva
Mică, Salva și Telciu, grănițerii și-au uitat de drepturile și îndatoririle lor față
de averea noastră grănițerescă.
Cu mii și milioane de coroane au păgubit averea noastră, devastând
fabricile de acolo, înstrăinând în mod neiertat depozitele de scânduri și
materialul de lemne înmagazinate.
Și așa se vede, că n-a fost destul cu atâta. Așa auzim, că și grănițerii
noștri din jurul Anieșului nu voiesc să se lase mai înapoi. O nouă lovitură
pregătesc contra averii noastre strămoșești, începând în nesocotința lor a
devasta și fabrica și depozitele de lemne din Anieș.
Grănițeri! Să nu uitați, că libertatea ce ne-a dat-o bunul Dumnezeu,
sângele, viața și vitejia soldatului român, nu înseamnă să ne jefuim și prădăm
noi pe noi și averile noastre strămoșești.
Nu uitați, că noi suntem proprietarii, noi suntem stăpânii tuturor
fabricilor, tuturor depozitelor de scânduri și lemne, tuturor pădurilor noastre
grănițerești.
Nu uitați, că cel ce păgubește aceste fabrici, depozite de lemne și
pădurile, pe noi ne păgubește, nu o comună, două, fără pe toate cele 44 comune
grănițărești.
Grănițeri! Să știți că tot cel ce jefuiește va răspunde cu pierderea
libertății sale personale și cu averea sa – paguba făcută.
Frați Grănițeri! Încetați de a păta cinstea moșilor și strămoșilor noștri,
care au fost în toate vremurile oamenii ordinii și a siguranței publice și private.
Respectați poruncile pădurarilor, care de aici înainte slujesc în numele nostru
și sub controlul nostru.
Frați Grănițeri! Noi suntem proprietarii, noi trebuie să păstrăm și să
păzim averea noastră strămoșească!! Să răspundem cu cinstea noastră
asigurarea moștenirii strămoșești!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Bistrița, în 14 noiembrie 1918.

142
 Comisiunea constituită ad-hoc:
Dr. Vasile Pahone, Dr. Leon Scridon, Dr. Dionisiu Login, Dr. V.
Onișor, Alexandru Haliță, Gregoriu Pletosu, Pamfiliu Grapini, Ieronim
Slăvoacă, Ioan Dologa, Ioan Pop, Valeriu Vertic, George Vertic, Eliseu Dan,
Ioan Mihăilaș, Alexiu Candale, Dr. Alexandru Pop, Dr. George Linul,
Procopiu Cutean, Ioan Corbul, Pavel Tofan, Dr. Ioan Mălai.

ANBN, fond Vicariatul Rodnei, d. 1215/1918, f. 1.

54.
1918, noiembrie 14, Cluj

D-sale Iulian Marțian, maior, Năsăud

În chestia sulevată192 în telegrama din 12 noiembrie anul acesta, Vă

comunicăm că noi stăm pe punctul de vedere al pactului avut cu „Magyar
nemzeti tanács” acceptat și de guvern, în înțelesul căruia avem dreptul să ne
formăm garda națională cu organizația națională separată pe lângă modalitățile
fixate în manifestele noastre.
Cluj, la 14 noiembrie 1918.
Cu dragoste frățească.
(ss) A. Frâncu.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/4, f. 1; publicat la Alexandru

Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 15, p. 126.

55.
1918, noiembrie 1/14

Joi 1/14 noiembrie 1918.

Cea mai sfântă aspirațiune a neamului se îndeplinește.
Peste suferințele trecătoare, generațiile vor râvni la zilele pe care le
trăim.
Fără mirare am văzut, că despărțiți în cele mai grele împrejurări ne-am
regăsit cu aceiași simțire și cu același gând.
Grabnic acuma este stăpânirea încercărilor vrăjmașe ale ungurilor, ale
anarchiei, ale demagogiei, prin organizație, prin propagandă, prin forță.
Pentru organizare și propagandă temeiul este firește:
Unirea desăvârșită a tuturor sufletelor și a tuturor ținuturilor, toți în
jurul Regelui, care ține drapelul, simbol al acestei uniri.
Libertate și dreptate pentru toți de orice neam și orice religie.

192
Invocată.

143
 Dezvoltare larg democratică: reforme electorale și agrare, condițiuni de
viață pentru muncitorime, care să le asigure legitimele lor revendicări și parte
de folosință la rodul muncii lor.
Azi se grăbește trimiterea forțelor armate precum ați cerut.
Reamintim președintelui Domniei-Voastre întâlnirea noastră de la
Sinaia după ce fusese primit de Regele Carol, vă zic tuturor cu dragoste
frățească: credința noastră ne-a mântuit. Să pășim înainte cu neclintită
încredere în menirea neamului și nețărmurit devotament în serviciul lui.
ss. Ion I. C. Brătianu.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, f. 17; publicat la Iosif Uilăcan,

Granița Culturală..., pp. 201-202.

56.
1918, noiembrie 15, Rodna

Stimate D-le Marțian!

Alăturat îmi iau voie a Vă transpune „Salutul” Fraților de dincolo
pentru multiplicare și distribuire.
Salutul îl trimit în copie, originalul, s-a păstrat aici.
Ceasul sfânt de apropie în zilele proxime.
Rodna Veche, la 2/15 Nov 1918.
Vă salută cu bucurie, Ioan Pop.
Dacă e posibil, omului acestuia să i se predea 100 litre rum pentru
trebuințe ce vor obveni193 „în zilele proxime”.
R[odna] Veche, 2/15 nov 1918.
Stim[ă], Pop.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/14/1918, ff. 76-77.

57.
1918, noiembrie 15, Cluj

Senatul Naţional Român din Ardeal, sediul Cluj

Comisari generali militari ai poporului
Ordin de zi extraordinar
Cluj, la 15 noiembrie 1918

Punct 1. Să institute şef al intendenţei militare pentru întreg Ardealul

Dl colonel Joan Telia. Toate comandamentele au să se supună în jurisdicţiunea

193
Ce vor veni; aici, cu sensul că se vor întâmpla – n. ed.

144
lor ordinilor Dlui colonel Telia în contact cu comis[arii] Generali militari,
tribunii din Ardeal.
Toate comandamentele legiunilor române au se esmită194 un subşef
pentru intendenţa legiunii, care să se pună în contact cu şeful intendenţei
generale.

Amos Frâncu şi Dr. Haţieganu (semnături olografe – n. a.)

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/4/1918, f. 3.

58.
1918, noiembrie 15, Cluj

Telegramă din Cluj către Iulian Marțian, din 15 noiembrie

„Vă invităm fiind ales secretar la ședința senatului național român din
Ardeal ce se va ține în Cluj sâmbătă în 16 noiembrie, la cinci ore, Bathori
utcza195 1, la ordinea zilei organizarea civilă și militară în Ardeal”.
Dr. Amos Frâncu.
Dr Emil Hateganu.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 6; publicat de

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 16,
p. 127.

59.
1918, noiembrie 16, Buza

Spectatului Domn Dr. Liviu Micșa

prezidentul Consiliului Național Românesc
al Comitatului Solnoc–Dobâca în Dej

Am onoarea a raporta cum că în comuna Buza în 28 nov. a. c. s-a

constituit Consiliul Național Românesc comunal constatatori din 20 membri.
Tot atunci s-a ales și biroul, alegându-se de prezident preotul și protopopul
local Petru Cheresteșiu, s-au ales 2 vice prezidenți: Petru Chiș și Petru

194
Esmită=numească.
195
Stradă.

145
Câmpian și 2 secretari: Gregoriu Dan și Partenie Timandi. Toți au depus
jurământul prescris.

Buza, la 29 noiembrie 1918.

Cu distinsă stimă
Petru Cheresteș
paroh - protopop[ul] Buzei.

1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRI, Vol. VII…, doc. 532,

p. 567.

60.
1918, noiembrie 16, Năsăud

Propunere pentru publicare cu toba!

1. Împărţirea vardei se face cu ziua de azi începând la 2 h. d[upă]

a[miază].
2. Toţi gardiştii cari pun servit au să se adune şi să stee în decursul
serviţiului, adecă 24 oare în localul vardei comunale. Pentru dejun, prânz şi
cină se dă 1 ceas liber pentru fiecare.

Publicată în 16/XI 1918

Sublocotenent Cercul Năsăud.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 5.

61.
1918, noiembrie 17, Reteag

Onorat Consiliu Comitatens Național Român!

Cu datul de mai sus am fost făcut raport despre organizarea noastră în

comuna Reteag și filia196 Bața, invitându-se fiul meu cu acest raport, nici d-l
doctor Teodor Mihali, nici altcineva din Consiliul Național Român comitatens
nu a luat în seamă acest raport și gardiștii noștri comunali prezentându-se
pentru a fi prevăzuți197 cu arme au fost dimiși198 fără arme astfel că noi românii
196
În ierarhia bisericească, parohie arondată unei alteia, matre; aici, sat aparținător.
197
Înzestrați; aici cu sensul de a li se da arme.
198
Concediați; aici cu sensul de dislocați.

146
din Reteag și filia Bața stăm nearmați față de gardiștii unguri și jidani, care
sunt prevăzuți cu arme.
Rog deci să binevoiți a ne aviza pe când să meargă gardiștii noștii după
arme, dar să nu mai facă drumul zadarnic. Jurământul l-au depus în S[fânta]
biserică, Înaintea subscrisului.
Rog dacă nu se poate să fie toți gardiștii prevăzuți cu arme, mai în grabă
să se dee la indivizi care locuiesc pe așa numitele „Poeni” ale Reteagului, care
sunt cam la 3 kilometri depărtare de centrul comunei Reteag și sunt expuși
peric[o]lului de prădăciune.
Rog încă o dată ca organizarea noastră să fie luată la cunoștință iar
procesele-verbale ce le trimit aici lângă acest raport, să binevoiți a mi le remite.
Reteag la 17 noiembrie 1918.
Cu toată stima,
Ioan Sonea, paroh protopop.

ANCJ, fond Consiliul Național Român Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918.

62.
1918, noiembrie 17, Arad

1918, 17 noiembrie
Dr. Ștefan C. Pop
Arad

Năsăudul ca centru românesc aderează la hotărârile, ce le luați. Cerem

însă, în interesul orientării noastre, să ne informați telegrafice zilnic despre
evenimentele cele mai importante.
Comitetul național român.
(A doua formulare):
Pentru liniștea ținutului vă rugăm să dispuneți să fim puși zilnic
telegrafic în curent despre evenimentele de importanță ce se petrec. Aderăm la
toate hotărârile ce le veți lua.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/9/1918, f. 5; publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 19,
pp. 127-128.

147
 63.
1918, noiembrie 17, Năsăud

Garda Națională Română din Năsăud

Ordin de zi nr.1, Năsăud, la 17 noiembrie 1918.

Punct 1. Cu ziua de azi am preluat comanda Gărzii Naționale Române
din Năsăud.
Garda Națională Română s-a format din cetățeni români ai Năsăudului
vrednici de a purta și manua199 arma cu scopul de a susține ordinea și de a apăra
siguranța publică în Năsăud, avutul și viața fiecărui cetățean al Năsăudului, fie
acela de orice națiune și lege.
Să nu uităm nici un singur moment că suntem români și urmașii
grănicerilor, care pe vremuri au făcut la poruncă aceea, ce noi vrem să facem
și avem datoria sfântă să facem de bună voie, în interesul nostru și al familiilor
noastre.
În vremurile de grea încercare și marea învălmășeală de azi să dăm
dovadă lumii și celor care o dată ne vor cere socoteală, fie aceea străini sau
chiar copiii și urmașii noștri, că suntem în stare a ne chivernisi și apăra noi pe
noi înșine și a susține ordinea acasă la noi fără de nici un ajutor ori amestec
străin.
Pentru dreptate înainte și Dumnezeu să ne ajute!
(ss) Olimpiu Ghiția, sublocotenent.
(ss) subl. Iuliu Oros, sublocotenent.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 7; publicat la

Alexandru Porțianu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 18,
p. 127.

64.
1918, noiembrie 17, Năsăud

Garda Naţională din Năsăud Ofiţer de inspecţie

Raport de dimineaţă
Năsăud, la 17 noiembrie 1918

1. Împărţirea patrulelor s-a făcut în 16 nov. la 7h d.a. şi anume Patr[ula]

I, sub com[an]da lui Dumitru Nistor (3 arme (1+4), 10 patroane), Patr[ula] II,

199
A mânui.

148
sub com[an]da lui Anton Svencu ( 3 arme (1+3), 10 patr.) Patr[ula] III, sub
com[an]da lui Petre Dănilă (2 arme (1+3)+2 la Marţian, 10 patr.).
2. Varda200 comunală (2 arme, 7 patr.) (1+8)
3. În decursul nopţii au fost vizitate patrulele mai des, iar varda de la
gară (1+4) la 10h 30 noaptea, 1h dim.
şi la 3h 30 dim. Au lipsit de la servit (comandantul Figan Niculae) şi
Turc Mihăilă.
4. Controlori: George Rus şi Pop Ion
5. Evenimente mai însemnate: -
6. Comandanţii patrulelor şi oamenii, de asemenea întreagă varda
comunală sunt vrednice de toată lauda.
l-am scuzat cu ________(indescifrabil n.a.)
Ghiția, subloc.
pe verso,
Orosz stregar.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 30.

65.
1918, noiembrie 17, Năsăud

1918 17 XI

Dr. Ştefan C. Pop

Arad

Năsăudul ca centru românesc aderează la hotărârile ce le luaţi. Cerem

însă în interesul orientării noastre, să ne informaţi telegrafic zilnic despre
evenimentele mai importante.
Comitetul Naţional Român

Pentru liniştea ţinutului, vă rugăm să dispuneţi să fim puşi zilnic

telegr[afic] în curent despre evenimentele de importanţă ce se petrec. Aderăm
la toate hotărârile ce le veţi lua.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/9/1918, f. 6.

200
Paza.

149
 66.
1918, noiembrie 18, Năsăud

Protocol

Luat în 18 nov. 1918, despre furtul emis în paguba fostului pretor Ciriék
Laszló, prin Ienez Dezsöné şi trei băieţi, cu ea întrând, cu o cheie falsă în podul
edificiului cu scopul de a devasta întreg mălaiul rămas îndărăpt.
Sus numiţii au fost împiedecaţi de gardişti Ion Niţu Andron, Petre
Găvriluţiu, Nicolae Găvriluţiu, a lui Leon şi Nicolae Prăhase a lui Dumitru.
Mălaiul furat a fost dus înapoi în podul preturei, iar cheia cu care s-a
deschis podul a fost confiscată.
Năsăud, la 18 nov. 1918.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/5/1918, f. 3

67.
1918, noiembrie 18, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud Ofiţer de inspecţie

Raport de dimineaţă
Năsăud, la 18 noiembrie 1918

1. Împărţirea patrulelor s-a făcut la 7h d. p. şi anume

Patr[ula] I, sub comanda lui Născuţiu Petru (3 arme, 10 patroane),
Patr[ula] II, sub comanda lui Ionaşc Traian (3 arme, 10 patroane)
Patr[ula] III, sub com[an]da lui Ioan Cotuţiu lui Timofte (2 arme, 10
patr.)
Patr[ula] IV, sub comanda lui Lucean Dumitru lui Macedon (3 arme, 5
patr.)
2. Varda comunală (2 arme, 7 patr.), comandant Petre Găvriluţiu.
3. Varda de la Gară, comandant: Bichigean Iacob.
4. Controlori: Ioan Androne Niţu, Petru Andron, Ioan Găzdac l.
Niculae, Ipolit Găzdac.
5. În decursul nopţii au fost vizitate patrulele, şi anume, varda de la gară
la 10h noaptea, celelalte pe la 10 30 noaptea, 11h, 12h, 1h, 2h30, 3h şi 5h..
6. Au lipsit de serviciu:
Patr[ula] I: Toţi prezenţi.
Patr[ula] II: Toţi prezenţi.
Patr[ula] III: Petre Rus l. Vasile
Patr[ula] IV: George Rus l. Vasile - scuzaţi cu caz de moarte

150
 Varda dela Gară: Badia Alexa201
Varda de la comună: Toţi prezenţi.
7. Evenimente mai însemnate.
M. Orosz, Stegar

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 31.

68.
1918, noiembrie 18, Bistrița

Chitanță despre victualele202 date din magazia Gardei Naționale Române din
18-25 noiembrie a. c.

Carne de porc, 6 kg; pâine, 300 kg; carne de oaie, 250 kg; făină de
pâine, 900 kg; făină de fiert, 50 kg; griș, 5 kg; cartofi, 1060 kg; varză, 50 kg;
fasole, 39 kg; prune uscate, 30 kg; mere, 40 kg; ceapă, 8 kg; unsoare, 22 kg;
unt, 25 kg; marmeladă, 50 kg; cafea, 34 kg; sare, 20 kg; paprică, 1 kg; piper,
0125 kg; oțăt, 1 kg; săcărea, 0500 kg.

Bistrița, la 18 XI 1918.
ss indescifrabil.

ANBN, Colecția Tofan Pavel, d. 8, f. 14.

69.
1918, noiembrie 19, Blaj

Circular către Veneratul Cler al Arhidiecezei gr-cat. române de Alba-Iulia și

Făgăraș
XVIII - 1918
Nr. 5742 - 1918

Pastorala vicarului capitul[ar] pentru zilele de acum

Venerați Frați și Iubiți Credincioși!
Sângele fraților și fiilor noștri, vărsat din belșug patru ani și mai bine;
suferințele aproape de mucenici ale soldaților și invalizilor noștri și jertfele
aproape supraomenești aduse de cei rămași acasă, ne-au învrednicit să ajungem

201
Anularea numelui aparţine autorului documentului.
202
Alimente.

151
măreția zilelor prin care trecem. Sunt cele mai însemnate zile din câte au fost
vreodată pentru neamul românesc din Transilvania și Ungaria. Sunt zilele în
care se croiește soarta și viitorul obiditului și mult încercatului nostru popor.
Vechile sisteme de stăpânire s-au prăbușit. De aici încolo nu are să mai
domnească forța brutală. Nici un popor nu mai are drept să stăpânească peste
un alt popor. Fiecare neam e liber, el însuși își este sieși stăpân. El singur are
să-și croiască calea (sic!), pe care mergând, să se dezvolte după firea sa, în
limba sa, trăind în frățietate cu celelalte popoare.
Au trebuit să treacă 19 veacuri ca aceste adevăruri dumnezeiești, aceste
legi ale firii, aceste drepturi ale popoarelor, să fie recunoscute de lumea
întreagă.
Isus Hristos Mântuitorul, care pentru noi oamenii și pentru a noastră
mântuire se scoborâse din cer și murise pe cruce, poruncise înfrățirea
popoarelor și stabilise drepturile omului. După porunca lui n-aveau să fie certe
și frecări între popoare; n-aveau să fie stăpâni și robi, ci toți trebuiau să aibă
drepturi. „Nu este jidov203, nici elin204; nu este rob, nici slobod; nu este parte
bărbătească, nici femeiască, vestea Sf. Apostol Paul lumii (Gal. 3, 28); căci
voi toți unul sunteți în Isus Hristos”.
Tot El sfințise limba și particularitățile fiecărui popor și nimănui nu i-a
îngăduit să se atingă de aceste comori scumpe, păzite cu multă grijă și jaluzie205
de fiecare națiune. Când a trimis pe Spiritul Sfânt peste sfinții săi apostoli, în
ziua celor dintâi Rusalii, fiecărui apostol i-a dat darul limbilor, ca Evanghelia
să o poată propovădui fiecăruia în limba în care se născuse. „Și s-au umplut
toți (apostolii) de Duhul Sfânt și au început a vorbi într-alte limbi, pe cum le
da lor Duhul a grăi…Iar dacă s-a făcut glasul acesta, s-a adunat mulțimea și
s-a tulburat, căci auzea unul fiecare pe ei grăind în limba sa”. (Fapt[ele]
apost[olilor] 2, 4. 6). Iar biserica, căreia (sic!) i se con crezuse legea creștină,
ținând seama de porunca Mântuitorului, înființă rituri diferite pentru diferitele
popoare, ca astfel fiecare neam de oameni să se poată închina lui Dumnezeu în
limba sa și după formele gustului său particular. Așa că esența socială a legii
creștine e unirea popoarelor prin dragoste, libertate, egalitate și frățietate
împrumutată și deosebirea lor prin limbă și datini.
A fost de lipsă însă, ca aceste drepturi sfinte, să fie sfințite în decurs de
veacuri prin râuri de sânge. Firea omenească, stricată prin păcatul strămoșesc,
n-a putut și n-a vrut să sloboadă din mână puterea, pe care se înstăpânise. Nu-
și putea închipui, ca cel mai tare să nu fie stăpân, iar cel mai slab să nu fie rob,
despuiat de drepturi. Nu putea pricepe, ca un neam de oameni, mai înaintat în
cultură și în bunăstare, să nu asuprească și să nu se folosească de slăbiciunea
altor neamuri mai rămase.
203
Evreu.
204
Grec.
205
Gelozie.

152
 Și așa au trebuit să fie războaie pentru drepturi, revoluții pentru libertate
și greve pentru a putea trăi. Cu prețul acestui sânge s-au dobândit ici-acolo, pe
unde s-a vărsat, libertate, egalitate și putință de trai. Dar, ca libertatea,
frățietatea și egalitatea să fie pentru toți, a trebuit să vină războiul lumii, cel
mai mare război din câte au fost vreodată.
Binecuvântați să fie din neam în neam acei eroi ai lumii, martiri ai
libertății, care prin sângele lor au plămădit ziua libertății tuturor popoarelor!
Cinste se cuvine tuturor soldaților și cu mulțumită suntem datori tuturor celor
rămași acasă, pentru că prin statornicia lor și prin jertfele lor de patru ani de
zile făcut-au să dospească această pâine sfântă: unirea popoarelor prin
dragoste, libertate și egalitate și deosebirea lor prin limbă și datini!
II. Venerați Frați și Iubiți Credincioși!
Drepturile și datorințele popoarelor în general și ale singuraticilor
oameni în particular. Statorite206 de Mântuitorul și vestite lumii de apostoli, au
fost împrospătate omenirii la începutul acestui an, de Wilson, prezidentul
Statelor Unite din America. El, bărbat de știință, El, prezident al țării
libertăților și a egalei îndreptățiri, unde mai mult ca oriunde s-au practizat207 și
se practizează adevărurile sociale ale legii creștine și ale legii firii, El,
reprezentantul unei mari puteri, ce luase parte în războiul lumii, a ținut să
spună, că nu poate fi vorba de pace trainică între popoare, până când nu se dă
fiecărui popor dreptul de a hotărî liber asupra sorții sale. Această solie a lui
Wilson a fost primită de toate neamurile. În urma ei au fost răsturnate guverne
și au fost înlăturate capete încununate.
Popoarele și-au format sfaturi naționale, care la conferința de pace să
spună dorințele națiunii lor. Astfel de Sfaturi naționale și-au format Maghiarii
și Croații, Nemții și Slovacii din Ungaria. Astfel de Sfat național ne-am format
și noi Românii, în Arad. Chemarea acestor Sfaturi naționale e, ca împreună cu
gardele naționale să păstreze buna rânduială și să păzească averea ți viața
singuraticilor cetățeni, fără deosebire de limbă și de lege, până ce conferința de
pace va hotărî asupra sorții fiecărui popor.
Purtarea de până atunci a poporului va fi o dovadă a vredniciei lui.
Purtarea lui se va pune în cumpăna dreptății. Nu va putea fi socotit vrednic de
o soartă mai bună poporul, care la rănile războiului va mai adăuga și el răni
noi, prin omoruri, jafuri și furturi. Nu va putea intra în înfrățirea popoarelor
poporul nevrednic.
De aceea, pentru dragostea ce o am față de biserica și de neamul nostru,
pentru dragostea ce o aveți pentru binele vostru particular și pentru binele și
fericirea națiunii noastre române, rugând vă rog, să iertați trecutul. Doar zilnic
cerem de la Domnul să ne ierte nouă păcatele noastre, precum iertăm și noi

206
Stabilite.
207
Practicat.

153
greșiților noștri. Să le iertăm toate pentru învierea la o viață mai bună, ce nu
peste mult timp se va ivi.
Faceți-vă Sfaturile voastre naționale române în fiecare comună
românească și faceți-vă gardele voastre naționale române comunale, supuse
nemijlocit Sfatului național român comunal. Cu ajutorul acestora păziți buna
rânduială. Apărați viața și averea consătenilor ori concetățenilor voștri, fără
deosebire de neam și de lege. Dacă sunt în satul, ori în orașul vostru locuitori
de alt neam, ori de altă lege, înțelegeți-vă cu ei frățește și mână în mână, umăr
la umăr, păziți ordinea publică.
Păstrați-vă cumpătul. Feriți-vă de băuturi. Dacă beția în alte vremi a
fost păcat capital, acum poate fi cel mai mare păcat nu numai înaintea lui
Dumnezeu, ci și înaintea țării și a neamului. S-ar putea întâmpla, ca în aceste
vremuri pline de praf de pușcă, să curgă, din cauza unei beții, râuri de sânge și
colțuri întregi de țară să se prefacă în scrum și cenușă.
În dragostea voastră față de binele public și în jertfirea intereselor
voastre private și personale pentru binele obștesc, luați pildă de la cel mai înalt
factor din țară, de la Maiestatea Sa Carol, fost împărat al Austriei și rege
apostolic al Ungariei.
III. Maiestatea Sa ținând la sfințenia dreptului de liberă dispunere a
popoarelor, ca nu cumva persoana-i sacrată să fie piedică în hotărârea ce vor
trebui să o ia națiunile Austro-Ungare asupra sorții lor, a lăsat din mână frânele
guvernării. S-a retras de la domnie.
În urmare, după ce amăsurat208 dreptului de dispunere al popoarelor,
stăpânirea noastră, a poporului român din Transilvania și Ungaria, după
dreptate trebuie să fie în mâinile Sfatului nostru național român; prin acesta
ordonăm tuturor Fraților preoți, ca în toate slujbele dumnezeiești și bisericești,
în tot locul, unde până acum se pomenea Împăratul și Regele Apostolic, de aici
încolo, până la limpezirea sorții noastre viitoare, să fie pomenit Sfatul Național
Român.
Acestea ne-am ținut de datorință să Vi le comunicăm, ca luând act de
ele să le și urmați.
Darul Domnului nostru Isus Hristos și iubirea lui Dumnezeu Tatăl și
împărtășirea Spiritului Sfânt să fie cu noi cu toți.
Blaj, din ședința consistorială ținută la 19 noiembrie 1918.
Dr. Vasile Suciu, vicar capitular.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Archiud, d. 7/1918-1926,

ff. 33-34; publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…,
Vol. VII, doc. 382, p. 414-416.

208
Potrivit, corespunzător.

154
 70.
1918, noiembrie 6/19, Maieru

[Relatare]
Garda Națională Română din Maieru

Din Maieru, comit[atul] Bistrița-Năsăud ni se scrie:

Stim[ate] D-le redactor,
Vă încunoștințez că în comuna Maieru, comit[atul] B[istrița] Năsăud,
s-a constituit sfatul naț[ional] Român sub prezidiul d-lui Iulian Ciorbă preot și
s-a organizat garda națională rom[ână] sub conducerea d-lui Ioan Barna
sublocot. în rezervă, depunând poporul întreg cea mai vie însuflețire jurământ
com[itetului] naț[ional] românesc și organelor sale din Ardeal.
În susnumita comună vremurile revoluționare au dispărut, ordinea și
liniștea domnește pretutindeni.
Drapelul tricolor visat de moși-strămoși fâlfâie mândru pe școli și
cancelarii vestind libertatea și dezrobirea nației noastre românești.
Tot poporul din comună așteaptă cu sufletul deschis, sentimente sfinte,
sosirea trupelor române care ne vor mântui pe totdeauna de jug.
Trăiască libertatea națională!
Iustin Ilieșiu, secretar.

1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII, d. 388,

p. 421.

71.
1918, noiembrie 19, Năsăud

[Raport]
On[orat] Consiliu național românesc, Arad.

Ne luăm voie a vă raporta despre stările din Năsăud și jur următoarele:

Gloata în frunte cu soldații eliberați al căror număr începând cu zilele
ultime ale lunii lui Octomvrie s-au adăus din zi în zi și care înarmați trăgeau
pușcături fără nici un scop, duminică 3 noiembrie s-a pus în mișcare pe stradele
Năsăudului și a început să devasteze tutungeria și unele prăvălii.
Subt impresia acestor evenimente, poporul și fruntașii din localitate
s-au adunat la casa comunală, s-au constituit, au ales Consiliul național, au
declarat unanim și spontan suspendarea imediată a organelor administrative și
adică: a gendarmeriei, a protopretorelui Czirják László, a primarului și a

155
notarului comunal și s-au luat fără amânarea măsurile necesare pentru
restabilirea ordinei. Gendarmeria din loc s-a dezarmat fără vărsare de sânge și
cu armele acvirate209 de la ea și de la postul de finanți, precum și cu arme
vânătorești s-a improvizat o gardă națională d[in] circa] 30 feciori, aproape toți
soldați. Cu aceștia s-a susținut ordinea în noapte dinspre 4 noiembrie, se
înțelege, în cadrele posibilului, căci furturi și devastări, mai cu seamă de alcool,
nu s-au putut împiedica.
La 4 noiembrie garda s-a adaos cu mai mulți oameni dintre cari însă
numai c[irca] 10 au putut fi înarmați cu arme de vânătoare rechiziționate din
prăvălii, apoi au jurat întreaga gardă precum și poporul de față în biserică,
credință poporului românesc și reprezentanților săi.
În noiembrie am primit aviz că satele din împrejurime intenționează să
vină noapte la Năsăud, ca să se răfuiască cu deosebire cu banca ungurească,
care a încasat cu sila împrumuturile de război. Am cerut deci de la sfatul
național din Bistrița arme și muniție. Am primit la 2 ore noaptea 50 de puști și
o ladă de muniție, chiar în momentul când un considerabil tumult se apropia
dinspre răsărit de sat. Am distribuit armele la gară și cu acelea să-i alungăm și
să le impunem respectul cuvenit.
Din 5 a l. c. până în ziua de astăzi eveniment de însemnătate nu avem
de înregistrat și tot timpul s-a lucrat la perfecționarea organizării gardei în
interesul siguranței publice.
A succes până de prezent să se evite vărsarea de sânge și astfel am
premers cu exemplul bun satelor din jurul curat românesc, unde după modelul
nostru s-a suspendat administrația, s-au format consilii naționale și garde.
Gardele toate sunt la fel, adică constau numai din români, la dorința expresă a
gardiștilor.
Astăzi garda constă din 10 ofițeri și a 50 gardiști. Siguranța publică este
mai mare și tulburări nu s-au întâmplat.
Numărul soldaților care se întorc de la front crește din zi în zi și cu
aceștia se sporește ceata elementului nemulțumit și ușor aplicat să răzvrătească
în tovărășie cu stratul sărac al poporului de rând și să se arunce asupra
poporului cu stare mai bună. Astfel stând lucrurile, noi credem că nu vom mai
putea să apărăm multă vreme pe ovrei și pe străini împotriva cărora se vor
începe atacurile. Suntem de convingerea că cu garda din loc subt astfel de
rapoarte nu vom putea susține ordinea nici pentru o serie de zile mai scurtă,
ceea ce va servi de exemplu rău pentru împrejurime, unde imediat se vor începe
tulburările, îndată ce noi nu vom mai putea răzbi.

209
Preluate

156
 Rugăm deci pe onoratul Consiliu național românesc – considerând că
ținuta gardei naționale recrutate din localitate este dubie210 - a lua dispoziții
pentru a salva situația din acest ținut cu măsurile ce la va găsi potrivite, dar la
tot cazul prin aplicarea de forțe străine.
Năsăud, la 19 noiembrie 1918 Senatul național român Năsăud.
Ioan Șerban, primpretor al cercului Năsăud, Dr. Nicolae Drăganu,
prof[esor] gimn[azial], docent univ., Ioan Catarig, comandantul gardei
naț[ionale] Vasile Bichigean, prof[esor] gimn[azial].
[Rezoluție]
S-a vorbit cu211 Dej, să se trimită soldați.
Cluj, '918, 21 X, indescifrabil.

1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…,Vol. VII, doc. 391, pp.

424-425.

72.
1918, noiembrie 19, Năsăud

Către onoratul,
Sfat Naţional Român
în Cluj

Despre stările din Năsăud şi jur ne luăm voie a Vă raporta precum

urmează:
Duminică în 3 noiembrie gloata în frunte cu soldaţii eliberaţi al căror
număr începând cu zilele ultime ale lunii octombrie s-au adaos zilnic şi care
înarmaţi trăgeau puşcături fără de nici un rost s-a pus în mişcare pe străzile
Năsăudului şi a început să devasteze câteva prăvălii. Sub impresia acestor
evenimente imediat după liturghie s-au adunat fruntaşii şi poporul la casa
comunală, s-au constituit în comitet naţional, a declarat spontan şi unanim
suspendarea imediată a organelor administrative ungureşti şi adică a
primpretorelui Czirijék Laszlo, a primarului şi a notarului şi a luat fără amânare
măsurile necesare pentru restabilirea ordinii. S-a dezarmat jandarmeria fără
vărsare de sânge şi cu armele acvirate212 de la aceea şi de la postul de finanţi
s-a improvizat o gardă naţională de circa 30 feciori, aproape toţi foşti soldaţi.
Cu aceştia s-a susţinut ordinea în noaptea dinspre 4 noiembrie, se înţelege în

210
Neclară.
211
Aici, cu sensul de la Dej.
212
Rechiziţionate.

157
cadrele posibilităţii căci nu s-au putut evita jafuri cu deosebire de băuturi
alcoolice.
În 4 noiembrie numărul gardiştilor s-a adaos cu feciori care s-au
înarmat cu puşti rechiziţionate din prăvălii.
În 5 noiembrie am primit de la Bistriţa 50 de arme şi o ladă de muniţie
pe care le-am cerut pe motivul că înţelesesem că satele învecinate plecară la
Năsăud să „răfuiască” cu banca ungurească la care semnară cu silă împrumut
de război.
Armele au sosit la ora 2 din noapte chiar când se apropia un mare tumult
dinspre răsărit. Le-am descărcat şi distribuit la gară imediat şi cu acelea am
intrat în acţiune împotriva năvălitorilor. A succes să-i alungăm şi să le
impunem respectul cuvenit.
Din 5 noiembrie până în ziua de astăzi nu avem de înregistrat nici un
eveniment mai de însemnătate şi tot timpul s-a lucrat la perfecţionarea
organizării gărzii şi potenţarea siguranţei publice. A succes până acum să se
înconjoare213 ori ce vărsare de sânge şi astfel s-a dat exemplu bun satelor din
jur unde după modelul nostru s-au suspendat autorităţile şi s-a constituit
comitetele şi garda naţională. La dorinţa gărzii însă în aceea nu s-au înrolat
decât numai Români. În prezent garda constă din ofiţeri şi soldaţi. Siguranţa e
mai mare, iar tulburări nu s-au întâmplat.
Numărul soldaţilor care vin de la front creşte din zi în zi. Mare parte
din acest element este răzvrătitor şi instigă pătura mai săracă a poporului asupra
celor cu stare mai bună, iar pe evrei şi alte neamuri îi păgubesc furându-le
diferite obiecte şi făcând chiar şi infracţii214.
Suntem de convingerea că cu garda din localităţile sub astfel de
rapoarte nu vom putea susţine ordinea nici pentru o serie mai îndelungată de
zile şi vom fi necesitaţi să nu mai putem împiedica jafurile, ceea ce va servi de
rău exemplu împrejurimii. Rugăm deci pe onoratul Consiliu Naţional să
binevoiască a lua dispoziţii pentru a salva situaţia din acest ţinut cu măsurile
ce la va găsi potrivite.

Năsăud, la 19 noiembrie 1918

I. Marţian m. p.
maior î[n] r[etragere].

ANBN, Colecția Marţian Iulian, dosar II/6/3/1918, f. 2.

213
Evite.
214
Infracţiuni.

158
 73.
1918, noiembrie 19, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud Ofiţer de inspecţie

Raport de dimineaţă
Năsăud, la 19 noiembrie 1918

1. Împărţirea patrulelor s-a făcut la 7h d. p. şi anume:

Patr[ula] I, sub comanda lui Alexa Bodiu (3 arme, 8 patr.),
Patr[ula] II - ˵ - Anton Sveneu (3 arme, 6 patr.)
Patr[ula] III - ˵ - Nistor Dumitru (2 arme, 3 patr.)
Patr[ula] IV - ˵ - Nășcuţi Niculae (2 arme, 5patr.)
2. Varda comună: - ˵ - Gavrilă Nistor (2 arme, 10 patr.)
3. Varda de la Gară: - ˵ - Petre Prodan
4. Controlori: George Rus, Ioan Pop l. Leon, Ioan Nistor faurul
5. În decursul nopţii au fost visitate patrulele, şi anume la 8h p. m., 10h
şi la 1 a. m. şi 3h am şi 5h..
6. Au lipsit de serviciu:
Patr[ula] I: Toţi prezenţi.
- ˵ - II: Toţi prezenţi.
- ˵ - III: Toţi prezenţi.
- ˵ - IV: Toţi prezenţi.
Varda de la Gară: Niculae Figan l. Niculae fiind bolnav a lipsit, însă si-
a adus un alt om în serviciu în locul lui, anume pe Sfintea Niculae.
Varda de la comună: a lipsit Ioan Sîrbu fără nici o scuză.
7. Evenimente mai însemnate: Înştiinţez că şi astă noapte în 18 spre 19
noiembrie, din partea feciorului George Catarig s-au dus mai multe butoaie de
prune din comuna Tradam care nu s-au oprit în Năsăud, ci le-au dus mai
departe.
În curtea lui Engelbert, s-a descoperit un magazin cu piei de oaie, ceia
ce astă noapte au voit ale transporta la Bistriţa, însă din partea vardei au fost
opriţi şi cheia magazinului s-au confiscat. E de băgat bine de seamă că ei vede
piei, în decurs de 2-3 zile au să dispară toate, va să zic o să le fure toate,
populaţia.
Victor Fetti, subloc[otenent].

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 32.

159
 74.
1918, noiembrie 19, Năsăud

1918, 19 XI
On S[enat] N[ațional] R[omân]

Ne luăm voia a Vă raporta despre stările din Năsăud și jur, cum

urmează:
Duminică, în 3 noiembrie, s-a pus în mișcare făgădaiele215 Năsăudului
și s-a început să se devasteze prăvălii. Gloata, în frunte cu soldații eliberați, al
căror număr, începând cu zilele ultime a lunii lui octombrie s-au adaos zilnic
și care, înarmate, trăgeau pușcături fără nici un scop.
Sub impresia acestor evenimente, imediat după liturghie, s-au adunat
poporul și fruntașii la casa comunală, s-au constituit în comitet național și s-au
luat fără amânare măsurile necesare pentru restabilirea ordinii.
S-a dezarmat jandarmeria fără vărsare de sânge și cu armele avizate de
la aceea și de la postul de finanți216, precum și cu arme vânătorești, s-a
împrovădat217 garda națională de circa 30 de feciori, aproape toți foști soldați.
S-a declarat unanim și spontan, suspendarea imediată a organelor
administrative și adică, a […]218.
Cu aceasta s-a susținut ordinea în noaptea dinspre 4 noiembrie, se
înțelege, în cadrele posibilității, căci nu s-au putut evita devastări, cu deosebire,
de alcool.
În 4 noiembrie garda s-a adaos cu 10 oameni, care s-au armat cu puști,
rechiziționate din prăvălii.
În 5 noiembrie au sosit de la Bistrița 50 de puști și o ladă de muniție,
pe care le-am cerut pe motivul, înțelesesem că satele învecinate plecară la
Năsăud, să jefuiască cu banca ungurească, la care rămase de silă împrumut de
război.
Puștile au sosit la 2 ore noaptea, chiar când se apropia un mare tumult
dinspre răsărit. Le-am descărcat și distribuit și am intrat cu acelea imediat în
acțiune împotriva năvălitorilor. A succes să-i alungăm și să le impunem
respectul cuvenit.
Din 5 până în ziua de astăzi, evenimente mai de însemnătate nu avem
de înregistrat și tot timpul s-a lucrat la perfecționarea prelucrării gardei și
potențarea siguranței publice. A succes până acum să se înconjoare vărsarea de
sânge și astfel, am dat exemplu bun satelor din jur, unde, după modelul nostru,
s-au suspendat autoritățile, s-au format comitete și garde. La dorința expresă a

215
Crâșmele.
216
Soldați destinați pentru ordinea publică – n. ed.
217
Aici, cu sensul de s-a înarmat – n. ed.
218
Text ilizibil, parțial șters.

160
gardiștilor însă în ardă nu s-au înrolat decât exclusiv români, la care hotărâre
am aderat pentru a evita orice frecare.
Astăzi garda constă din ….219off. Siguranța publică este mai mare iar
tulburări nu s-au întâmplat.
Numărul soldaților ce vin de la front se adaugă din zi în zi. Mare parte
din acest element este răzvrătitor și ațâță stratul mai sărac al poporului asupra
celor cu stare mai bună, iar pe ovreii și pe alte neamuri, îi păgubesc, furându-le
diferite obiecte și chiar făcând infracții.
Suntem de convingerea că, cu garda din loc, sub astfel de rapoarte, nu
vom putea susține ordinea, nici pentru o serie mai îndelungată de zile și, vom
fi necesitați să nu mai putem împiedica jafurile, ceea ce va da rău exemplu,
împrejurimii.
Rugăm deci pe Onoratul cons[iliu] n[ațional] r[omân] să binevoiască a
lua dispoziții pentru de a salva situația din acest ținut, cu măsurile ce le va găsi
de potrivite.
Marțian.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/14/1918, ff. 108-109. Vezi

varianta finală la Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta
revoluționară…, doc. 22, pp. 128-130.

75.
1918, noiembrie 20, <Năsăud>

Ordin de zi!

1. Dimineață când se face ziuă stau trei (3) oameni în capul din sus și
trei (3) în cel din jos al satului înarmați și, oricine ar voi să intre în sat înarmat,
să nu le permită. Acești oameni au să ajute vameșului să încaseze vama.
2. Deoarece mâine e târg220, toată varda are să stea la comună.
3. Un post ce stă la ușă nu lasă nici pe un străin să intre la comună.
20 XI 1918.
Comandant, s. s. indescifrabil.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. 6/13, f. 42.

219
Spațiu liber. În documentul final: „10 oficieri și 150 gardiști”
220
Joia, zi de târg la Năsăud, fapt ce confirmă că documentul a fost redactat la/pentru Năsăud.

161
 76.
1918, noiembrie, 20, Năsăud

Am primit acto”Garda națională Năsăud”:

De la banca”Mercur” 18.100 coroane
De la banca”Aurora” 25.000 coroane
De la banca”Naszodvidéki” 20.000 coroane
Aceste sume le-am administrat d-lui Onișor care împreună cu d-l.
Grigore Moraru administrează casa.
Năsăud, la 20 noiembrie 1918.
Iulian Marțian.
Notă.
Ofițerilor nu li s-au plătit decât competiția221 de gardiști.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/8, f. 2, publicat la Alexandru

Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară doc. 23, p. 130.

77.
1918, noiembrie 20, Năsăud

Inventar

Preste armamentul şi îmbrăcămintea membrilor Gardei naţională din

Comuna Salva, comitatul Bistriţa-Năsăud.

6. d[ă]r[a]b[e] Puşci „Manlicher“ şi la ele, numai 5 baionete.

4 -˵- puşci „rusască“ şi baionete.
12 -˵- bluze, nădragi, săpci, păpuci.
10 -˵- căpenege222.
200 -˵- patrone.

Salva, la 20 noiembrie 1918.

Presidiul comitetului naţional

Sss.indescifrabil ss. indescifrabil

Președinte. Secretar.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/8/1918, f. 4.

221
Competența; suma cuvenită ca și gardiști.
222
Pelerine.

162
 78.
1918, noiembrie 20, Năsăud

Garda Naţională Română din Năseud

Raport de dimeneaţă
De la Varda din gară
20 noiembrie 1918

Varda constă: din 4 oameni, din care unul au fost luat de loc. Oros şi
trimis la D. Osztian în serviciu.
Primirea vardei: s-au primit toate în rând.
Controlarea vardei: de patrula, controlă la 110 - 15 m şi la 30- 45m
noaptea, altcum nu sau întâmplat nimic.

Bichigean
Com[andantul] Vardei

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 18.

79.
1918, noiembrie 20, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud Ofiţer de inspecţie

Raport de dimineaţă
Năsăud, la 20 noiembrie 1918

1. Preluarea servitului s-a făcut în loc de timpul fixat şi publicat cu doba

abia pe la 4h 30 d. a.
2. Comandantul vardei comunale a prelucrat de la antecesor 8 arme, 7
patr.
3. Împărţirea patrulelor s-a îndeplinit în mare ordine. Comandanţii de
patrulă: P[atrula] I: Petre Năşcuţiu, Gardişti: Mihăilă Ştiopul, Niculae
Mititean, Dumitru Catarig l. Vasile (absent scuzat), Vasile Maftei (înlocuit prin
frate-său Toader (?) (s. a.), Dumitru Gâlici l. Petre. Pat[rula] II: Vilhelm Oros,
Gardişti: Flaviu Pop, Dumitru Linul, Ion Anton l. Dumitru, George Catarig
Brohoianu (la dl. Marţian), Pat[rula] III: Teofil Lup, gardişti: Câtiu Vasile l.
Ioan, Ioan Cotuţ l. Timoftei, Petre Rus l. Vasile, Ilie Anton, Varda la gară:

163
Com[an]d[an]t: Iacob Bichigean, Gardişti: George Vâjul, Ion Spătari, Iosif
Câţiu l. Toader, Controlori: dela 6h - 12h Ion Andron Niţu, Ion Găzdac l.
Niculae, de la 6h - 12h Vasile Tomuţia, Petru Androne.
4. Întâmplări: Patrula I cu comandantul ei a venit deja de la cină în stare
turmentată. Armele nu au voit să le predea iar nefiind în stare ai dezarma i-au
rugat să fie în ordine şi să ţină ordine, ceea ce comandantul a şi promis în faţa
tuturora. Pe la 3h seara am primit de la dl. Vasile Moisil subloc. şi dl. Coriolan
Sabo subloc. ştirea că patrula I cu comandantul ei a intrat în casa dlui dr. Ştefan
Jarda şi acolo au insultat pe doamna casei. Peste 15 minute am auzit ştirea că
aceeaşi patrulă a intrat în casa dlui Osztian, care era mort şi au terorizat pe
doamna văduvă şi rudeniile adunate la catafalcul mortului. Această ştire a
întărit-o şi comandantul „Gardei Naţionale Române“ din Năsăud, dl. subloc.
Iuliu Oros.
La 8h 45 d. a. patrula I cu comandantul ei s-a prezentat la mine şi Petre
Năşcuţiu (încă tot turmentat) mi-a înştiinţat că: „totul e în ordine, nu s-a
întâmplat nimic şi că dl Osztian i-au făcut un pic de prohod“. I-au liniştit cât
mi-a fost cu putinţă, ei au ieşit iarăşi: „să facă ordine”. În piaţa mare au dres
vreo 6 puşcături de revolver, au vizitat poşta şi au dispărut apoi într-o stradă ce
duce la Someş.
La 10h l. a. s-au întors în piaţă unde Petre Năşcuţiu a silit – fără să dea
vreo însemnătate vorbelor şi admonierilor223 subloc. şi Iuliu Oros nici a lor
mele, 2 oameni din Rebrişoara să intre cu căruţele, pe cari le aduceau goale de
la Beclean, în ograda primăriei: „pentru ca să fie dreptate...“. De acolo abia la
rugămintele lui Ion Pop (controlor) le-a dat voie să-şi urmeze calea.
La 12h noaptea comandantul patr[ulei] I s-a prezentat cu toată patrula
la mine, a înştiinţat că toate sunt în cea mai bună ordine şi a trimis oamenii săi
să se culce. El însuşi şi Toader (?) Maftei au plecat laolaltă, Maftei cu puşca şi
Năşcuţiu cu un revolver, armele lor „proprii“.
Până în ziuă nu am cunoştinţă despre alte evenimente.
5. Diverse: Gardiştii în mare parte nu se prezintă la timp la serviț, unii
dintre ei sunt foarte indolenţi şi o mare parte e gata să repăşească224, fie din
motivul că nu mai au voie de servit, fie că se zvoneşte că se va scăzita diurna.
La dispoziţia vardei la comună nu sunt arme de ajuns ca, într-un caz
analog celui la azi noapte, să poată păşi varda comunală mai energie şi cu
oarecare succes faţă de elementele de dizordine şi fără ca se provoace o vărsare

223
Apostrofărilor.
224
Să demisioneze.

164
mai mare de sânge. Din cauza aceasta nici aseară patr[ula] I şi comandantul ei
turmentat nu s-au putut dezarma.
6. Vizitaţiuni: Patrulele şi varda la gară au fost vizitate mai des, atât de
ofiţerime de inspecţie cât şi de controlori.

20/11 18 7h a[nte] m[eridian] Olimpiu Ghiția subloc.

o[fițer] d[e] i[nspecție]

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 33.

80.
1918, noiembrie 21, Cluj

Senatul Naţional Român din Ardeal

S-a publicat cu toba (s. a.)

Onor[at] Senat Român
Naszod

Evrei din tract au făcut plânsoare, că poporul din comuna Dv. jăjuie225
şi fură proprietari şi alţi locuitori pacinici.
După ce scopul poporului român şi a Senatului Naţional Român este a
câştiga libertatea naţională română, asigurarea unui viitor strălucit pentru
popor şi nu jafurile – furturile – nu se poate suferi, ca poporul din una sau alta
comună să ne blameze toată naţiunea română.
Deci, vă recercăm, ca neamânat se publicaţi întregului popor român
manifestul nostru şi se vă năsuiţi226 din toată puterea pentru susţinerea ordinei
şi asigurării publice.
Provocaţi tot poporul ca toţi aceea, care au înstrăinat ceva de la supra227
se ducă neamânat îndărăt obiectele furate acolo de unde le-a luat, pentru că la
caz contra – făcându-se cercetare – toţi aceea unde se vor afla obiecte străine,
vor fi foarte aspru pedepsiţi.
Cluj, la 21 nov. 1918

225
Jăjuie=jefuie
226
Străduiți.
227
Sus numiții.

165
 Neamânat dispuneţi ca ordinea să se susţină prin garda naţională
română – evrei vor avea să plătească toate spesele gardei date în apărarea
lor228.

Senatul Naţional Român din Ardeal

Dr. Haţieganu
Comisari.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/4/1918, f. 4.

81.
1918, noiembrie 21, Năsăud

Protocol

Luat în Năsăud la 21 noiembrie 1918 despre furtul comis contra firmei

Moskovits Dávidné din loc. În 10 noiembrie seara la 8 h. gardistul Dodea
Vasile cu patrula încredinţată sub comanda lui spre susţinerea ordinei au intrat
cu puterea spărgând uşa şi puşcând prin casă, au jăfuit prăvălia de următoarele
obiecte: (acluz229 I). În seara de 20 nov. la 2 h. a. m. s-a spart magazinul,
furându-se obiectele de sub acluza II.
Năsăud, la 21 noiembrie 1918.

Oficer de inspecţie Comandant:

ss indescifrabil stegar. ss indescifrabil.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/5/1918, f. 4.

82.
1918, noiembrie 8/21

Domnule Prim ministru!

În interesul dezvoltării normale a acțiunei îndreptate pentru eliberarea

românilor din Ungaria și Transilvania stăruim să se realizeze cu cea mai mare
grabă momentoasele măsuri, pe care Vă rugăm a le aduce la cunoștință

228
Completare a autorului
229
Anexa.

166
Domnilor Miniștri ai puterilor aliate, ca cu un ceas mai devreme să ne dea
ajutorul solicitat:
1. Trupele Înțelegerei230 să ocupe fără amânare linia strategică dintre
hotarul etnic maghiar și român.
Linia stabilită prin armistițiul închiat231 între contele Károlyi și
comandantul suprem al trupelor franceze din orient232 constituie pentru noi o
mare nenorocire, deoarece potrivit acestei linii urmează să fie evacuat de
trupele maghiare numai teritoriul de la răsărit și miazăzi de la un punct, care ar
pleca de la izvoarele Someșului Mare, munții Rodnei prin Bistrița, Mureș-
Oșorhei233, valea Mureșului și până la vărsarea acestui râu în Tisa. Ar urma în
consecință, ca teritoriul la miazănoapte și apus de această linie să fie lăsat la
discreția resturilor de trupe maghiare evacuate, cât și a numeroșilor jandarmi,
care vor fi concentrați în aceste regiuni locuite în mase compacte de români și
mai la nord-vest și de ceho-slovaci.
În contrazicere cu principiile cuprinse în armistițiu guvernul maghiar a
ordonat mobilizarea contingentelor 1896-1900. Scopul este evident:
organizarea unei armate în contra noastră și a slovacilor.
Pe când soldații noștri sunt dezarmați la reîntoarcerea de pe câmpurile
de luptă, regimentul 82 săcuiesc a fost concediat234 cu arme și muniții și pus în
coastele românilor.
Jandarmii și gardiștii maghiari au o purtare provocatoare, insultarea
românilor și atrocitățile se țin lanț. Sute de victime din ai noștri au căzut până
acuma jertfă. Crima cea mai recentă, comisă de ei la Josikafalva235, lângă
Huedin com[itatul] Clujului, pe moșia baronului Urmánczy, nu are pereche ca
cruzime și sălbăticie în analele atât de bogate în crime ale jandarmilor unguri.
O bandă de jandarmi a arestat fără nici un motiv 91 de români, bărbați, femei
și copii, pe care după ce i-au legat cot la cot, i-au împușcat fără a-i fi ascultat

230
Antanta.
231
Stabilit.
232
Convenția militară de armistițiu de la Belgrad, din 13 noiembrie 1918, semnată între țările
învingătoare în Primul Război Mondial, reprezentate de generalul francez Louis Franchet
d'Esperey și guvernul ungar condus de contele Mihály Károly, care stabilea și traseul
provizoriu al graniței dintre Ungaria și Transilvania, prin instituirea așa numitei „linii
demarcaționale”, care-i favoriza pe sârbi în detrimentul românilor transilvăneni; generalul
francez a fixat termenii armistițiului în condiții foarte aspre: „dumneavoastră reprezentați
numai națiunea maghiară, nu și pe celelalte popoare din Ungaria. Maghiarii au mers alături
de germani împotriva Franței; veți plăti și veți ispăși împreună”; apud. Constantin Kirițescu,
Istoria răsboiului pentru întregirea României…, vol. III, p. 373; Ion Clopoțel, Revoluția din
1918…, pp. 89-90.
233
Târgu-Mureș.
234
Lăsat la vatră, demobilizat.
235
Beliş.

167
și pe urmă au aruncat cadavrele încă calde pe un rug aprins, unde cărnurile
carbonizate mai fumegau încă după 5 zile, când o comisiune a venit să constate
faptul236.
Jandarmii comit zilnic executări volnice în toate comitatele în contra
țăranilor noștri pacinici237. Conducătorii românilor sunt amenințați de unguri,
că înainte de intrarea armatei române, nu vor scăpa de o noapte de Sf[ântul]
Bartolomeu.
2. Intrarea de urgență a trupelor române, ca parte integrantă a armatelor
Înțelegerii e dorită de toată suflarea românească. Pentru a face posibilă
înțelegerea între trupele franco-engleze și populația autohtonă, români și
izolații maghiari, e de dorit ca pe lângă aceste trupe să se atașeze oficeri
români, care cunosc limbile apusene, iar trupelor române de ocupație să li se
atașeze ofițeri francezi și englezi, ca să avem martori pe aliați, care la
conferința de pace să poată mărturisi că românii au fost și sunt un element de
ordine, pe când ungurii presărați printre noi au fost și sunt provocatorii la
dezordini și persecutorii românilor.
3. Autoritățile ungurești au început a expedia toate valorile, între care
și fondurile orfanilor români, administrate de sedriile orfanale238 comitatense,
precum și archivele cadastrale și ale direcțiunilor financiare, deci o ocupațiune
cât mai urgentă se impune spre a putea salva ce mai rămâne de salvat.
4. Cu administrația coruptă ungurească nu se poate concepe o viață
normală de stat. Astăzi ungurii își dau silința și fac toate sforțările, ca prin
republica lor, proclamată urbi et orbi239 - să câștige simpatiile Franței și
Americii. De fapt însă ei nu urmăresc decât reîntronarea atotputerniciei
oligarhiei ungurești.
Soldații reîntorși de pe fronturi, până în cele mai ascunse sate, nu vor
să știe de altceva, decât de o țară românească și de o administrație românească.
Episcopii sunt toți solidari cu Consiliul Național Român Central.
Ministrul pentru naționalități Dr. Oscar Jászi a recunoscut națiunii
române dreptul de a dispune în privința administrării teritoriilor locuite de
români prin organizațiile lor naționale recente. De ce Înțelegerea s-ar opune,
ca și noi să ne guvernăm prin noi înșine până la clarificarea definitivă a
situațiunii și de ce nu ni se garantează posibilitatea, ca să putem lua hotărârile,

236
În urma măcelului de la Beliș, din 8 noiembrie 1918, au fost asasinați 41 de români, conform
cercetărilor făcute de Victor Onișor, membru al Consiliului Dirigent, cu responsabilitatea
Resortului Internelor; vezi infra, doc. nr. 234, pp. 343-350; Iosif Uilăcan, Granița Culturală…,
p. 203.
237
Pașnici.
238
Instituția care asigura tutela pentru orfani sau alte cazuri sociale, până la vârsta majoratului.
239
Clamată pretutindeni, peste tot.

168
pe care le credem absolut necesare pentru asigurarea existenței noastre ca
națiune și care clocotesc în sufletele tuturor Românilor??
Căci este știut, că în tot decursul războiului mondial atât feciorii noștri
pe fronturi, cât și cei rămași la vatră, n-au servit – în marginile posibilului –
alte interese, decât interesele care puteau contribui la victoria definitivă a
Înțelegerii.
Dreptul de a dispune de soartea noastră nu-l putem exercita în mijlocul
baionetelor jandarmilor unguri. Acest drept garantat prin punctele
președintelui Wilson pentru toate națiunile, pentru noi este iluzoriu, deoarece
trenurile stau la porunca dușmanilor noștri de moarte și nu ne putem întruni în
conferință. Cerem deci ca generoasele națiuni: francezii, englezii, americanii
și italienii prin ocuparea teritoriului românesc din Ungaria și Transilvania să
ne asigure libertatea de întrunire și să ne pună la adăpost de teroarea și
brutalizarea baionetei ungurești.
Puterile Înțelegerii nu vor jertfi – o sperăm și suntem neclintiți în
această credință – pe aliații firești, pe amicii sinceri și devotați, de dragul
intrigilor perfide, pe care contele Károlyi le pune la cale cu ajutorul social-
democraților și francmasonilor unguri, care deghizați în europeni și sub masca
umanitarismului liberal-democratic, nu urmăresc decât salvarea fortărețelor
oligarhiei șoviniste maghiare. Archiducele Iosif, spre a-și salva latifundiile
astăzi nu se mai numește de Habsburg, ci Alcsuthi și în alianță cu socialiștii
ajunși miniștri și cu francmasonii popi romano-catolici, cunoscutul șovinist
Hock, sunt farsorii democrației ultra republicane, organizate pentru salvarea
hegemoniei ungurești.
Pentru a induce în eroare pe conducătorii trupelor Înțelegerii așteptate
la Budapesta și pentru a prezenta starea de lucruri din Ungaria sub aspectul cel
mai auriu, se fac cele mai mari pregătiri; chiar presa ungurească nu ascunde
acest lucru și avem și informații precise de la persoane bine informate. În toate
țările neutre s-au trimis agenți cu mari sume de bani, cu menirea să pregătească
opinia publică cumpărând presa străină pentru scopurile ascunse urmărite de
oligarchia ungurească.
5. Armatele de ocupație să nu întârzie din cauza insuficienței
pregătirilor de subzistență. Pentru 2-3 săptămâni de la început se vor găsi aici
provizii, care pe urmă ni se vor restitui pentru asigurarea hranei populației.
Întârzierea intrării armatelor de ocupație ne-ar mai expune și la pericolul
contagiunii bolșevismului adus și propagat de prizonierii întorși din Rusia.
6. Ministerul de război din Viena are instalație de telefonie Marconi.
Acest ministeriu a fost împărțit între diferitele naționalități din fosta monarchie
austro-ungară. Se poate deci face corespondență directă cu Consiliul Național
Român militar din Viena.

169
 7. Ceho-slovacii au numit ca agent diplomatic pe lângă guvernul
republicii maghiare pe avocatul slovac din Budapesta, Dr. Emil Stodolla240. Ar
fi de dorit pentru interesele noastre, ca guvernul M[ajestății] Sale Regelui
României să numească ca agent diplomatic al său la Budapesta pe avocatul
român Dr. Ioan Erdélyi din Budapesta, care e membru în comitetul Partidului
Național Român din Transilvania și Ungaria.
8. Puterile Înțelegerii să protesteze contra acreditării lui Rakowski, ca
ministru a sovietului rusesc la Budapesta și să ceară imediata lui expulzare.
Ministrul Jászi în discursul pe care l-a ținut la Arad a spus, că Rakowski e cel
mai adânc cunoscător al chestiei române de dincoace și dincolo de munți; că el
singur e cel mai chemat să demascheze241 și să combată oligarchia reacționară
din România.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, ff. 20-21, publicat la Iosif

Uilăcan, Granița Culturală…, pp. 202-206.

83.
1918, noiembrie 22, Cluj

Senatul Național Român din Ardeal, sediul Cluj

Onorat Senat Național Român Dej

Senatul Național din Cluj, nestându-i la dispoziție oameni, roagă

Senatul Național din Dej să trimită circa 30-40 oameni la Năsăud, pentru
restabilirea ordinii.
După toate semnele acolo va fi lipsă de ei 5-6 zile, când se vor putea
întoarce.
Cluj, la 22 noiembrie 1918.
Senatul Național Român din Ardeal.
Comisar militar.
Ss dr. Octavian Utalea.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/4, doc. 4, f. 4, publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 27,
pp. 131-132.

240
Emil Stendola.
241
Demaște.

170
 84.
1918, noiembrie 22, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud Ofiţer de inspecţie

Raport de dimineaţă
Năsăud, la 22 nov. 1918

1.) Preluarea serviciului s-a făcut cu 2 oare mai târziu de timpul fixat.
2.) Comandantul vardei comunale a preluat de la antecesor 5 arme, 4
ptr. Încontinuu se vede a se micşora numărul armelor. Lipsa de patroane încă
e mare.
3.) Împărţirea patrulelor s-a îndeplinit în modul următor: Înainte de
miezul nopţii P[a]tr[ula] I şi III, iar după miezul nopţii, P[a]tr[ula] II şi IV.
Patrula I, comandant: Petre Născuţiu, Gardişti Mihăilă Ştiopul, Dumitru
Catarig l. Vasile (absent de la Patr), Niculae Mititean (absent), Vasile Maftei,
au fost trimişi de la biserică în sus. Patrula III, comandant: Teofil Lupu,
gardişti: Vasile Câtiu l. Ioan, Ioan Cotuţiu l. Timoftei, Petru Rus l. Vasile
(absent), Ilie Anton (absent), a fost trimisă de la biserică în jos.
După miezul nopţii a urmat: Patrula II, comandant Vilhelm Oros,
Gardişti: Flaviu Pop, Ioan Anton l. Dumitru, Dumitru Gâlici l. Petre, Dumitru
Linul (absent), au fost trimişi de la biserică în sus. Patrula IV, comandant:
Dumitru Luşcan l. Macedon, gardişti: Iulius Ionaşc, Niculae Sandul, Toader
Sandul, George Rus l. Vasile (absent) a fost trimisă de la Biserică în jos.
Varda la gară a fost completă.
Varda comunală şi-a început serviciul la 7h seara. Gardistul Clement
Găzdac a abzis. Toţi ceilalţi au fost prezenţi. Serviciul intern s-a îndeplinit în
cea mai mare ordine.
Controlori: Înaintea miezului nopţii: Petre Andron, Ioan Andron Niţu,
după miezul nopţii: Vasile Tomuţa şi Ioan Găzdac l. Niculae. Controlorii și-au
îndeplinit serviciul cu cea mai mare conştienţiozitate.
4. Întâmplări: Deşi comandantul Patrulei I împreună cu gardişti săi au
fost în stare turmentată, totuşi nu s-a întâmplat nici o tâlhărie. Toate celelalte
patrule și-au purtat serviciul cât se poate de bine. Însuşi m-am convins de
vizitele dese ale controlorilor şi comandanţilor, cărora le putem mulţămi
liniştea susţinută. La varda de la gară a mers săteanul Niculae Născuţiu l. Leon
în stare turmentată încă la oarele 6h seara când eram la cină şi a stricat-o puşca,
lovind-o de păreţi.
Altceva mai însemnat nu s-a întâmplat.
5. Diverse: Mulţi dintre gardiştii înscrişi abzic, mulţi însă nu vin la
timpul hotărât aşa că nu se poate prelua şi preda serviciul la timpul hotărât. La
varda comunală lipsesc multe puşti, iar muniţiune nu e deloc aşa că la nr. caz

171
de lipsă sau la un alarm să prezintă gardiştii cu mâna goală. Noi ştim că cei
care fură şi sparg sunt înarmaţi mai bine ca gardiştii păzitori.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 34.

85.
1918, noiembrie 22, <Năsăud>

22/XI.918 S-au recuirat242 puşti de la:

1. Toader Maftei,
2. Schiopu Mihăilă,
3. Urîte George a Saveti, iar 4 puşti s-au recuirat de la vardă, total 7
buc[ăți] puşti.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/8/1918, f. 5.

86.
1918, noiembrie 23, Năsăud

Frați Români din Valea Someșului și a Bârgăului!

Ceasul hotărâtor a sosit! Marele sfat al neamului românesc din

Transilvania și Ungaria cheamă la Alba Iulia adunarea națională, care să
croiască soarta neamului nostru pentru vecie.
Vor fi acolo: toți: vlădicii243, vicarii, și protopopii uniți și neuniți. După
ce întreg neamul nostru de 4 milioane de suflete, nu poate să ia parte la acea
adunare, marele sfat a hotărât ca poporul să trimită acolo tot câte cinci delegați
(deputați) din fiecare cerc, unde până acum se alegea câte un deputat pentru
dieta ungurească din Budapesta.
Așadar noi fraților din valea Someșului și a Bârgăului încă vom trimite
5 delegați care în numele urmașilor foștilor falnici grăniceri în marea adunare
națională de la Alba Iulia să adeverească, că voința noastră e ca și a neamului
întreg: Unirea tuturor Românilor de la Nistru până la Tisa!
Marele sfat ne trimite deci porunca să ținem la Năsăud adunarea de
alegere, la care pot lua parte cu drept de vot toți românii cinstiți trecuți de 24
de ani, numai alegătorii de deputat de până acum. Ziua alegerii e pusă pe
cercuri, la 27 noiembrie 1918 începutul la ora 10, în sala de gimnastică a

242
Cu sensul de rechiziţionat
243
Ierarhi ai bisericii.

172
gimnaziului (președinte al alegerii avocat Alexandru Haliță, notari: Victor
Motogna și Leon Bancu).
Frați români din Valea Someșului și a Bârgăului vă cheamă glasul sfânt
al neamului românesc!
[Urmează cinci rânduri șterse cu creionul].
În interesul hotărârilor marelui sfat de la Arad se socotesc de delegați
ai noștri fără să trebuiască să fie aleși, Vicarul și toți Protopopii din cercul
nostru electoral afară de acestea mai trimit Gimnaziul și diferitele reuniuni
reprezentanții săi.
Năsăud, la 23 noiembrie 1918.
Sfatul Național Român din Năsăud ca comitet (sic!) central Electoral.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/1/1918, f. 5, publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 31,
pp. 133-134.

87.
1918, noiembrie 23, Năsăud

Proces-verbal

Luat la 23 noiembrie 1918 în adunarea Sfatului Național Român și a

fruntașilor români din comuna Năsăud în localul primăriei.
Prezenți:
Membrii Sfatului național și o mulțime dintre fruntașii comunei.
Președinte, Iulian Marțian, notar, Victor Motogna.
1 Președintele deschide adunarea arătând că scopul e de asculta raportul
delegatului trimis de la Marele sfat de la Arad: dl dr. Victor Onișor. Îi dă
acestuia cuvântul.
2 Dl. dr. V. Onișor citește circulara Marelui sfat român, în care se
ordonează alegeri pe tot teritoriul locuit de români, în care să se încredințeze
delegați, ce vor avea să reprezinte voința poporului în adunarea cea mare
națională, ce se va chema la Alba Iulia. Dă explicațiile necesare și roagă
adunarea să stabilească termenul, să aleagă președintele, 2 notari ai alegerii și
să se constituie un comitet, care să facă lucrurile pregătitoare.
Ad. 2.
Adunarea hotărăște ca alegerea să se țină miercuri în 27 / XI / 1918.
Președinte al alegerii se proclamă dl. vicar Alexandru Haliță, iar notari
Victor Motogna și Leon Bancu. Alegerea va avea loc în sala de gimnastică a
gimnaziului. Ca comitet pregătitor se însărcinează Sfatul național român din
Năsăud.

173
 3. Leon Bancu în legătură cu chestia de la ordinea zilei citește
manifestul marelui sfat român”Către popoarele lumii”. Adunarea ascultă dând
expresie unei însuflețiri nemărginite.
4. Iulian Marțian mulțumind d-lui delegat ridică ședința.
D[at] c[a] s[us] Notar,
Președinte. Victor Motogna.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/2, f. 11, publicat la Alexandru

Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 29, pp. 132-133.

88.
1918, noiembrie 23, Năsăud

Proces-verbal

Luat în ședința Sfatului Național Român din Năsăud ținută în sala

primăriei, la 23 noiembrie 1918.
Prezenți:
Președintele Iulian Marțian și numeroși membrii ai sfatului; apoi
delegatul marelui sfat național.
La ordinea zilei desemnarea celor 5 candidați pentru cercul electoral al
Năsăudului. Cu umanitate se recomandă ca candidații dr. Victor Onișor, dr.
Drăganu, Victor Motogna, D. Laur[ențiu] Oanea și I. Catarig Zăgreanu.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/2, f. 12, publicat la Alexandru

Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară a maselor din județul
Bistrița-Năsăud pentru unirea Transilvaniei cu România, doc. 30, p. 133.

89.
1918, noiembrie 23, Năsăud

Raport de dimineaţă
Năsăud, la 23/XI '918

1. Preluarea serviciului s-a făcut pe la 2h d. a. însă fiindcă, după amiază

a fost, plătirea soldei, şi scăzându-se plata mulţi dintre oameni au abzis, aşa că
unele patrule au dispărut.
2. Comandantul vardei comunale a preluat în seamă 9 (nouă) arme
dintre care, multe nu se pot lua în folosinţă.

174
 3. Împărţirea patrulelor s-a în mare parte în ordine, încă fiindcă de mulţi
dintre oameni au lipsit, patrula a III-a a lipsit total. Din Patrula I au fost prezenţi
numai Simion Născuţi, Patr[ula] II-a, ca comandant, Anton Ioan cu Ion
Floroaie, George Floroaie l. Niculaie, Patr[ula] III-a, Petru Dănilă, sub
comanda lui Niculae Născuţi l. Leon, Ioan Petre Urâte a Viclerii, George
Moldovan l. Vasile, Petre Cantor şi George Bachiş ca comandant, controlorii:
Ion Pop l. Leon, Ipolit Găzdac, Ion Nistor Faurul şi George Rus.
4. Varda comunală: în loc se fie ea de regulă, constatatoare din 9 până
10 membrii, de prezent au fost numai (4) patru.
5. Întâmplări: Patrulele au fost împărţite în cea mai mare ordine, şi
fiecare patrule şi-a ocupat locul predestinat de a-l ţine sub inspecţie, m-am dus
şi am vizitat patrulele şi m-am convins, de cele înştiinţate de controlori. Pe la
orele 11h noaptea, în curtea lui Dumitru Sandu, care locuieşte lângă biserici, s-
au dat două (2) puşcături. Bravul comandant de patrula [a] doua (Anton
Svencu) a mers ca să vadă că, cei acolo şi că, cine puşcă. Îndată ce a ajuns la
poartă un om i-a părut cu o săcure se-i taie grumazii şi i-a pus mâna pe puşcă
şi i-a luat-o, îndată a venit la varda comunală şi a înştiinţat că Vasile Maftei
fiind acolo cu noi mulţi camarazi ai săi spărgând nişte lăzi, îndată ce au văzut
că se aproprie omul, a sărit şi i-a luat puşca şi a puşcat după dânsul. Eu îndată
după înştiinţare cu oameni care i-am avut în varda comunală şi cu alte patrule
care au fost în apropriere, am sărit să vedem ce lucru s-întâmplă la Sandu în
curte şi pe cei cari îi vom afla acolo să-i deţinem. De prezent au controlorii
dimpreună cu d-nul Ion Zăgrean. Îndată ce noi ne-am apropriat de ei, unii au
fugit în tindă, înăuntru, iar câţi au fost încă pe la poartă nu se ştie, fără ca unul
văzând că ne apropriem, a dat mai multe puşcături asupra noastră, aşa că să
ajungi în curtea Sandului fără moarte, a fost neputinţă. Eu din parte-mi, având
poruncă că vărsarea de sânge să nu se-ntâmple, ba chiar d-nul Zăgrean, care a
fost în frunte, încă a zis gardiştilor să nu puşte, ca să-sentâmple lucruri mai
mari. Neputând duce la îndeplinire ordinea recerută, parte din lipsa armelor,
parte din vina gardiştilor laşi, ne-am reîntors iar la locul destinat, pentru varda
comunală.
6. Diverse: Mulţi dintre gardişti au repăşit afară din garda, iar mulţi
dintre ei nu-şi îndeplinesc serviciul după cerinţele recerute în acestea timpuri.
7. Vizitaţiuni: Patrulele au fost foarte des vizitate atât din partea d-nilor
controlori, cât şi din partea oficerului de inspecţie.

23/11.1918 7h a. m Victor Fetti, subloc[otenenet].

v[i] d. i.244

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/6/1918, f. 35.

244
Văzut.

175
 90.
1918, noiembrie 24, Năsăud

Senatul Naţional Român din Năsăud împreună cu Comandamentul

Gardei Naţionale Române din Dej, roagă pe dl Procuror a binevoi a reţine pe
Vasile Maftei şi Alexandru Maftei, ambii din Năsăud în arestul Procuraturei
din Bistriţa, până la alte dispoziţii, ca oameni periculoşi siguranţei publice.

Năsăud, în 24 noiembrie 1918.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/5/1918, f. 5.

91.
1918, noiembrie 25, Mintiu

Senatul național român Năsăud.

Spectate245 D-le. Dr!

Fiindcă cu ajutorul lui D-zeu și noi ne-am constituit, ne rugăm frumos

a ne încunoștința, că spirtul promis putem-u-l căpăta și dacă da, când și, pre
lângă246 ce preț.
Am înțeles că a sosit și petroleu, dacă corespunde adevărului, vă rog
frumos a mă încunoștința, că noi putem căpăta, și dacă, da, când?
Mulțumindu-vă înainte de binefacere, am rămas în,
Mintiul Român, la 25 noiembrie 1918.
Stimător,
Ioan Drăgan, învățător.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/14/1918, f. 86.

92.
1918, noiembrie 25, Năsăud

Onor. Senat Național Român în________

Prin aceasta se autorizează Senatul Național Român din ________ să

recvireze247 fără amânare toate puștile și armele ce sunt la locuitorii

245
Stimate.
246
Cu ce.
247
Confiște; aici, cu sensul de a aduna, a strânge – n. ed.

176
din_________ și cu deosebire, la soldații veniți de pe front și acelea să le aducă
numaidecât comandei militare în Năsăud.
În cazul contrar se va trimite la ____patrula și renitenți248 vor fi aspru
pedepsiți.
Năsăud, la 25 novembre 1918.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. 6/14, f. 66.

93.
1918, noiembrie 25 <Năsăud>

1. Convocările pentru Salva, Hordou, Telciu, Romuli și Bichigiu s-au

predat Ioan Telcean, 25 XI '918.
2. Pentru Rebrișoara, Rebra și Parva, convocările sunt la Macedon
Linul.
3. Pentru satele Nepos, Rodna Nouă, apoi, Poieni, Măgura și Ilva Mare,
a fost trimis d-l. Oct. Moisil.
4. Satelor din stânga Someșului, Petru Andron.
5. Valea Zăgrii, D-l. Victor Fetti.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/14, f. 92.

94.
1918, noiembrie 25, Năsăud

Onoratului Sfat Național Român în Năsăud

Subscrisul la începutul lunii curente am fost dispus să supraveghez

peste băuturile spirtoase aflătoare în Năsăud, primind 2 chei de la magazinul
lui Pollak Marcusz. În magazin s-a aflat spirtul oficios destinat a se pregăti din
el rom, pentru comunele din cercul Năsăudului și Rodna-Veche, apoi rom deja
pregătit, vinarsuri dulci și coniac.
După ce influența spaniolă249 a început a se lăți în ținutul nostru, apoi
spre a liniști spiritele agitate, am aflat cu cale a împărți romul și o parte din
spirt la comuna Năsăud și la comunele învecinate. Banii incurși250 i-am
solvit251 în datoria de 80 000 cor[oane] a lui Pollak, la Banca Naszodvidéki
72.000 coroane, apoi la Sfatul Național Român, 20.000 coroane, [fapt] ce

248
Cei care nu vor preda armele; nesupuși - n. ed.
249
Gripa spaniolă.
250
Încasați.
251
Plătit, achitat.

177
dovedesc cu chitanțele care le am la mână. Celelalte băuturi le-a vândut Pollak
din mână liberă.
Au rămas 5 butoaie de fier cu spirt, unul de 800, iar 4, [de] câte 700
litri. Aceste butoaie, mai târziu, bărbați din Sfatul Național, anume Catarig,
Zăgrean Ion și Nistor Ionică faurul252, după ce n-au fost în deplină siguranță,
le-au dus din magazinul lui Pollak așezându-le în mizernița253 populară din
piață. Dintr-un butoi de 700 litri s-a mai dat la unele comune, așa că astăzi mai
sunt 4 pline și poate ceva rămășițe dintr-un butoi.
În localitatea amintită s-au depus și alte băuturi confiscate, care nu s-a
permis să iasă din Năsăud.
După ce eu astăzi sunt conducătorul interimar al Judecătoriei cercuale
din Năsăud, care se extinde peste 23 comune și după ce agendele oficiului nu-
mi permit să mai supraveghez peste băuturi, apoi, după ce în magazinul nou
mai sunt și alte băuturi, de care nu putem dispune și după ce mulți indivizi, atât
din Năsăud, cât și din satele vecine, în continuare mă recercau254 să le dau
cantități mai mici de băutură – ceea ce eu nu am făcut – prevăzând în urma
acestora că nu pot lua rola255 de măsurător de băuturi, în 21 l. c.256 am pus la
dispoziția On[oratului] Sfat Național cheile de la magazinul de băuturi,
simțindu-mă prin aceasta absolvat de orice răspundere și funcționare mai
departe în fosta calitate. Acum lucrul e mai limpezit și ușor mă poate substitui
altă putere.
În legătură cu aceasta fac raport că din cercul Năsăudului comunele
Năsăud, Salva, Mititei, Rebrișoara, Lușca, Telciu, Rebra, Mocod, Runc257,
Bichigiu, Nimigea Ung[urească]258, Nimigea Rom[ânească]259, Entradam260 și
în parte Prislop261 au căpătat cota corespunzătoare de rom și alte băuturi, apoi
din cercul Rodnei, comunele Vărarea262, Feldru și Leșu.
În urmă fac propunerea ca următoarelor comune să li se dea spirt în
proporția locuitorilor, cum urmează: Zagra – 160, Poieni263 – 90, Găureni264 –
80, Suplai – 90, Romuli – 130, Parva, Mintiu, Tăure – câte 100, Ilva-Mare –
200, Ilva-Mică – 120, Maieru – 170, Sângeorgiu265 – 200, Rodna-Veche – 200,

252
Fierarul.
253
Spațiu de depozitare.
254
Solicitau.
255
Rolul.
256
Luna curentă.
257
Runcu Salvei.
258
Nimigea de Jos.
259
Nimigea de Sus.
260
Localitate înglobată azi în orașul Năsăud.
261
Liviu Rebreanu.
262
Nepos.
263
Poienile Zagrei.
264
Aluniș.
265
Sângeorz-Băi.

178
Șanț – 160, Măgura266 – 130, Poiana267 – 100 litri. Litra costă 32 cor[oane] și
50 bani.
Notez că și după împărțirea spirtului în cantitatea de mai sus rămâne o
rezervă de până în 500 – 600 litri de spirt.
Năsăud, la 25 noiembrie 1918.
Cu stimă:
Socoteală
peste vinderea băuturilor spirtoase de la Pollák Markusz din
Năsăud la îndrumarea Sfatului Național Român din Năsăud

Nr. Intrate Ieșite

Comuna
crt. cor[oane] b[ani] cor[oane] b[ani]
1 Năsăud 9621 -
2 Salva 8619 -
3 Mititei 4212 -
4 Rebrișoara 10660 -
5 Lușca 2600 -
6 Vărarea 6188 -
7 Telciu 20702 50
8 Rebra 3250 -
9 Mocod 3575 -
10 Runc 3575 -
11 Bichigiu 4000 -
12 Nimigea Ung[urească] 3250 -
13 Nimigea Rom[ânească] 2925 -
14 Entradam 1040 -
15 Feldru 4875 -
16 Leșu 3900 -
17 Solvit la Banca Naszodvidéki 72.000 -
18 La Senatul Național Român 20.000
În total: 92992 50 92.000
Diferența: 992 50
92.992 50
Năsăud, la 4 decembrie 1918.
Diferența de 992 cor[oane] 50 b[ani] am primit-o.
Năsăud, 4 decembrie 1918.
Markus Pollak.

ANBN, Colecția Iuliu Moisil, d. 124, ff. 1, 18, publicat la Adrian

Onofreiu, 1918 – o lume în schimbare, în Bistrița 90 de ani de la Marea Unire,
pp. 53-56.

266
Măgura Ilvei.
267
Poiana Ilvei.

179
 95.
1918, noiembrie 25, Bistrița

Chitanță despre victualele date companiei din magazia Gardei Naționale

Române din 5 XII – 10 XII

Carne de porc -; carne, 350 kg; pâine, 500 kg; făină de pâine –; făină
de fiert, 64 kg; griș –; cartofi, 1.700 kg; varză, 50 kg; fasole, 37 kg; prune
uscate, 50 kg; mere, 50 kg; ceapă, 12 kg; unsoare, 45 kg; unt, 50 kg;
marmeladă, 50 kg; cafea, 50 kg; sare, 20 kg; paprică, 2 kg; oțăt, 2 kg.

Bistrița, la 25 noiembrie 1918.

ss. indescifrabil.

ANBN, Colecția Tofan Pavel, d. 8, f. 13.

96.
1918, noiembrie 26 <Năsăud>

Astăzi, la 1 amiazi se va face plătirea fostei garde. Toți foștii gardiști

care mai au de căpătat bani să vie după amiazi la cancelaria comunală.
Care nu va veni, n-or mai căpăta altădată bani.
S-a publicat cu doba prin comună în 26 noiembrie 1918.
Hanțiu.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/14/1918, f. 73.

97.
1918, noiembrie 26, Năsăud

Proces-verbal
luat la 26 XI 1918

în consfătuirea intimă a Senatului Naţional Român, ca birou central

însărcinat cu pregătirea alegerii din 27 XI a. c. a delegaţilor pentru Adunarea
Naţională de la Alba Iulia.
Prezenţi: Presid[ent] V. Demetriu Hodor, notar: Victor Motogna,
membrii…
La ordinea zilei fixarea programului zilei de alegere.
1.Dl. Şerban propune să hotărâm în ordinea cronologică.

180
 a) Primirea oaspeţilor la gară: I. Ştefan Scridon şi Ioan Catarig
Zăgreanul la trenul de 8 ore, ce vine din sus; II. Mihăilă Anton şi Vasile Moisil
la trenul de cca 9 ore, ce vine din jos.
b) Se conduc oaspeţii în sala de gimnastică unde notarii Victor Motogna
şi Leon Bancu constată cu membrii de încredere.
c) Înainte de deschiderea adunării se cântă „Împărate ceresc”
d) Deschiderea adunării prin prezident /: modelul de protocol:/ îşi
desemnează notarii pe V. Motogna şi L. Bancu, se citesc membrii de încredere
ai comunelor Năsăud: Ioan Şerban, Dumitru Tomuţa, denumeşte apoi ca
membrii de încredere pentru supravegherea mersului alegerii pe domnii Iulian
Marţian şi Emil Mărcuşiu.
e) În comisiunea de candidare Emil Domide propune membrii: Dr.
Alexiu David, Dr. Tudor Moisil, Ştefan Scridon, Ioan Nistor, Valeriu Vârtic,
Iuliu Ceorceriu, Ioan Dologa, Anton Precup, Dr. Victor Bojor,
f) Dl. I. Pecurariu să ţină discursul festiv, după care se intonează „Pe-al
nostru steag”, apoi se retrage comitetul de candidare, iar corul cântă „Trei
culori”.
g) Comitetul de candidare propune pe domnii Ioan Pecurariu, Dr.
Victor Onişor, Ioan Catarig Zăgreanul, Victor Motogna şi Dr. Laurenţiu
Oanea.
Prezidentul îndeamnă să se primească cu aclamare.
Închiderea adun[ării] şi Imnul deşteptării.

ANBN, Fond personal Nacu Dumitru, d. 15/3, f. 13.

98.
1918, noiembrie 26, Romuli

Adeverință

Subscrisul adeveresc că pentru câștigarea mălaiului pe seama

locuitorilor din comuna Romuli s-au concrezut268 din partea locuitorilor,
Tănase Bulz și Dumitru Chilian, deci mă rog ca lor să li se dee adeverință de
lipsă.
Romuli, la 26 noiembrie 1918.
Emil Dumitru, preot, președ[intele] sen[atului] naț[ional] com[unal].
S-a dat un certificat de călătorie liberă din partea sen[atului] naț[ional].
N [ăsăud], 26 XI 1918.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/14/1918, f. 89.

268
Încredințat; aici, cu sensul au fost desemnați - n. ed.

181
 99.
1918, noiembrie 26, Sângeorz-Băi

Comandantul Gărzii Naționale Române Năsăud

Raportez că în Sângeorgiul–român269, garda națională română veche

care a fost compusă din elemente dubii și de puțină încredere, plătită cu 40
coroane la zi, s-a desființat, iar în adunarea populară ținută la 24 luna aceasta
s-a reorganizat, alegându-se 20 inși toți oameni cinstiți, în care aveam toată
încrederea. Plata lor de aici înainte este de 20 coroane pe ziua în care
îndeplinesc serviciul.
Afară de această gardă, s-a reorganizat și Sfatul Național Român. Din
acest sfat s-a ales o comisie permanentă, constatatoare din 12 membri a căror
menire este să pertracteze și hotărască în cazuri urgente și zilnice.
Raportez mai departe că e nedumerire în ceea ce privește plata
gardiștilor nedispunând comuna nici de bani, nici de izvor din care s-ar putea
acoperi cheltuielile.
Garda e neînarmată. Nu dispunem nici de-o armă. În comună, ce e
drept, sunt arme, dar cei ce le au, nu se învoiesc a le preda.
Rog cu toată încrederea Comandantul Gărzii Naționale Române din
Năsăud să binevoiască a-mi lua acest raport la cunoștință iar în ceea ce privește
plătirea gardiștilor, a-mi da informațiile și îndrumările de lipsă.
Rog apoi Comandamentul să binevoiască a-mi pune la dispoziție
baremi 10 puști cu muniția de lipsă, cu ajutorul cărora să putem purcede la
adunarea armelor din sat și la dezarmarea unor persoane care înarmate fiind,
se dedau la fapte rele.
Afară de câteva furturi mici și înspăimântarea cu vorbe a jidanilor din
comună, în comuna (sic!) noastră nu s-au întâmplat lucruri mai mari. Starea
comunei în general este liniștită.
Sângeorgiul-Român, la 26 noiembrie 1918.
ss. indescifrabil.
Comandantul Gărzi Naționale Române.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/2, f. 13, publicat la Alexandru

Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară …, doc. 32, pp. 134-135.

269
Sângeorz-Băi.

182
 100.
1918, noiembrie 27, Năsăud

Programa zilei de alegere 27 noiembrie 1918

După ce s-au adunat alegătorii în sala de gimnastică se suie prezidentul

dl. vicar Alexandru Haliţă pe podium şi începe „Împărate ceresc”
apoi
1. Deschide adunarea (conform modelului de protocol) apoi îşi
desemnează doi notari (Victor Motogna şi Leon Banciu). După deschidere
provoacă pe notari să citească numele membrilor de încredere ai diferitelor
comune care s-au prezentat la alegere. Astfel constituită adunarea, prezidentul
denumeşte de bărbaţi de încredere pentru supravegherea mersului alegerii pe
Dl. Dr. Demetriu Hodor şi Emil Mărcuşi. Prezidentul trece la ordinea zilei:
obiect – alegerea celor 5 delegaţi.
2. Cere cuvântul Dl. Emil Domide şi propune în comisiunea de
candidare pe…
3. Prezidentul proclamă de aleşi în comisiunea de candidare pe… îi
roagă să aştepte avizul D-Sale, când se vor retrage…
4. Dl.Ioan Pecurariu ţine discursul festiv.
5. Corul intonează „Pe-al nostru steag”.
6. Prezidentul roagă comisiunea de candidare să se retragă. /Corul
intonează „Trei culori”/.
7. Reintră comisiunea de candidare şi propune de candidaţi pe…
8. Aclamaţie ori alegere.
9..Prezidentul comunică rezultatul.
10..„Deşteaptă-te române”.

ANBN, Fond personal Nacu Dumitru, d. 15/5, f. 9.

101.
1918, noiembrie 27, Năsăud
Proces verbal
luat în adunarea electorală a Cercului electoral Năsăud
din comitatul Bistriţa-Năsăud ţinută la Năsăud
la 27 noiembrie 1918

Prezident: Alexandru Haliţă, vicar foraneu

Notari:Victor Motogna, professor gimnazial
Leon Bancu, funcţionar de bancă

Prezidentul dă citire ordinului venit de la Consiliul Central Naţional

Român, prin care se ordonă alegerea urgentă a celor 5 delegaţi la Marea

183
Adunare Naţională Română, care va fi convocată în scurt timp. Constată că
publicarea alegerei de azi s-a vestit de cu vreme în toate comunele din cerc.
Salută pe alegătorii prezenţi şi îi provoacă să numească 2 bărbaţi de încredere.
Se numesc de atari prin aclamaţie d-nii. Iulian Marţian şi Emil Mărcuşi.
Prezidentul deschide votarea, care decurgând în ordine, pe baza
scrutinului făcut de biroul adunării se constată că unanimitatea voturilor au
întrunit d-nii:
Eliseu Dan, din Borgo-Suseni270; Ioan Pecurariu, din Năsăud; av[ocat]
Victor Onişor, din Bistriţa; av[ocat] Laurenţiu Oanea, din Rodna-Veche; Ioan
Catarig Zăgrean, din Năsăud.
Ca urmare prezidiul declară pe dnii: Eliseu Dan, protopop ortodox;
Ioan Pecurariu, profesor la gimnaziu; Dr. Victor Onoşor, avocat; Dr.
Laurenţiu Oanea, avocat; Ioan Catarig Zăgrean, proprietar; Victor Motogna,
profesor la gimnaziu; Valer Vârtic, preot, aleşi din partea Românilor din acest
cerc cu vot universal ca delegaţi ai cercului electoral îndreptăţiţi şi îndatoraţi a
lua parte cu vot decisiv în Marea Adunare Naţioanlă Română, care se va
convoca din partea Consiliului Central Naţional Român, încă în decursul
acestui an şi la Adunările, care eventual le va convoca în decursul anului
următor.
Comisiunea de candidare, pentru cazul că cineva dintre membrii
ordinari nu s-ar putea prezenta propune doi membrii supleanţi pe: Victor
Motogna, profesor la gimnaziul din Năsăud; Valer Vârtic, preot în Mocod,
care, de asemenea, au întrunit unanimitatea voturilor.
Prezidiul dispune ca în urma acestei enunţări prezidiali271 aleşii deputaţi
să fie prevăzuţi cu credenţionale, iar o parie272 a acestui proces verbal să se
trimită imediat Consiliului Naţional Român.
Spre ştire
Despre-ce luându-se acest proces-verbal în 2 parii, dintre care unul se
va păstra la Consiliul Naţional Român din fruntea comitatului, actul de alegere
se încheie la orele 2 d. a.
D[at] c[a] m[ai] s[us].
Alexandu Haliţă, Victor Motogna,
prezidentul adunării electorale. Leon Bancu,
notarii adunării electorale.
Iulian Ceorbă, Maieru; Ilarion Boţiu, Blaşfalăul de Jos273; Leon
Mihăese; Eliseu Dan, Borgo Suseni274; Mihail Cotul; Victor Fetti,
subloc[otenent]; Vasile Coşbuc, Parva; Ioan Şerban, Năsăud; Maxim Buia,

270
Susenii Bârgăului
271
Prezidială.
272
Exemplar.
273
Blăjenii de Jos
274
Susenii Bârgăului.

184
Ilva Mică; Ioan Zinveliu, Zagra; Simion Pop, Rodna Veche; Vasile Candale,
Rodna Nouă275; Macedon Mănarca, Borgo Prund276; Ioan Buzdug, Borgo
Mijloceni277; Octavian Bulbuc, Mintiu; George Manciu; Pop Iosif, Runc;
George Vârtic, Mocod; Ştefan Şerban; Gavril Puica, Caila; Vasile Chiffa,
Blasfalăul de Sus278; Ioan Neamţiu, Feldru; Dr. Andrei Buzdug,
Borgojoseni279; Crăciun Băloiu, Borgorus280; Iustin Sohorca, Sângeorzul
românesc; Olimpiu Ghiţia, Borgobistriţa281; Emil Dumitru, Romuli; Ion
Sitariţi, Măgura; Nechita Cotuţiu, Leş; Marcu Boca, Ilva-Mare; Dr. Emil
Precup, Rebrişoara; Ioan Belciug, Prislop; Ion Pop, Luşca; George Coşbuc,
Hordou282; Nicolae Pop, Nimigea Ungurească; George Someşian, Mititei; Ioan
Istrate, Nepos; Florin Iftene, Poieni; Teofil Rotariu, Rebra Mare283; Iuliu
Belciug, Nimigea Românească.
La verificat prin:
Emil Mărcuşi, Iulian Marţian,
bărbat de încredere bărbat de încredere

ANBN, Fond personal Nacu Dumitru, d. 15/3, ff. 5-6.

102.
1918, noiembrie 27, Uriu de Sus

Protocol susceput
În comuna Uriul de Sus în 10 decembrie 1918 fiind de față majoritatea
poporului românesc în cauza alegerii Consiliului Român.
Poporul co-adunat cu unanimitate au ales de președinte al Consiliului
pe: Ioan Zăgreanu, econom, fost sergent, vice președinte, Ioan Spermezan,
econom, secretar, Petru Moroșan.
Membrii în comitet s-au ales următorii: 1. Toma Boțiu, 2. George
Boțiu, 3. Alexa Danci, 4. Petru Moroșan l. Niculae, 5. Simion Zăgrean, 6.
Todor Boțiu, 7. Niculau Moroșan l. Ion, 8. George Moroșan l. Niculae, 9. Boțiu
George l. Toma, 10. Bereș Mafteiu, 11. Ioan Spermezan l. Todor, 12. Lazăr

275
Şanţ.
276
Prundu Bârgăului.
277
Mijlocenii Bârgăului.
278
Blăjenii de Sus.
279
Josenii Bârgăului.
280
Rusu Bârgăului.
281
Bistriţa Bârgăului.
282
Coşbuc.
283
Rebra.

185
Boțiu, 13. Ioan Boțiu, 14. Moroșan Ioan l. Grigore, 15. Moroșan Indreiu, 16.
Moroșan Grigore l. Niculae, 17. Olariu Ioan, 18. Aurel Boca, 19. Boțiu Ioan.

ANCJ, fond Consiliul Național Român, Solnoc – Dăbâca, d. 2/1918,

f. 150, publicat în 1918 LA ROMÂNI. DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII,
doc. 578, pp. 606-607.

103.
1918, noiembrie 28, Teaca

Teaca, la 28 noiembrie 1918

Nr. 360-1918
Reg. Nou
On. Domnule! Iubite frate!

Lupta noastră de eliberare depinde de la aceea, ca să avem garda noastră

națională bine organizată.
Pentru organizarea secției din cercul nostru a sosit locotenentul
Octavian Botean ca esmisul284 Senatului Central.
În garda aceasta vor fi înrolați toți tinerii foști militari de la 18-22 ani.
Te rugăm deci, să ne trimiteți contingentele acestea din comuna D-tale,
să se prezinte în decurs de 3 zile, făcându-i atenți, că întrucât nu se vor
însinua285 de bunăvoie la garda națională vor fi siliți să intre la miliția286
maghiară.
Ordinul de mobilizare s-a publicat, prin urmare nu se poate substrage287
nici unul de la serviciu.
Despre tinerii de 18-22 ani să ne trimiți un conspect în decurs de 4 zile
Rugându-te să Te conformezi celor din sus înșirate, încheiem
Salutându-te frățește

Garda Națională Română Biroul Comitetului Teaca

din Teaca al Consiliului Național Român
loc[otenent] Botean. s. s. indescifrabil.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Archiud, d. 28/1851; 1898-

1947, f. 42; publicat în Războiul din spatele tranșeelor. Contribuții
documentare, d. 137, p. 162.
284
Trimisul.
285
Înscrie.
286
Armata.
287
Sustrage.

186
 104.
1918, noiembrie 29, Budapesta

Telegramă.
Primpretorului Năsăud

Budapesta. 29.XI. 1918.

Să se tipărească pe cheltuiala noastră placate şi foi volante în limba
română şi cu cel mai mare aparat să se împărţească în fiecare comună şi la
fiecare casă textul următor:
Fraţi români! Poporul muncitor s-a eliberat, şi-a alungat regele
maghiar, a întemeiat republica poporului, guvernul poporal288 radical dă
pământ poporului român. Domni[i] mari şi advocaţi[i] nu voiesc ca voi să
căpătaţi pământ, ei vre[a]u să aducă asupra voastră pe beţivul rege Ferdinand
şi pe boierii jupuitori de popor, ca lenevind să prădeze rezultatul muncii
voastre. Nouă nu ne trebuie rege, nici ofiţeri de paradă, nici advocaţi jupuitori
de popor, nici boieri, nouă ne trebuie pământ şi libertate.
Trăiască republica socialistă a poporului, care dă pământ poporului
român.
Cu salut frăţesc,
Consiliul agricultorilor şi a[l]
muncitorilor.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, f. 86; publicat la Iosif Uilăcan,

Granița Culturală…, p. 216.

105.
1918, noiembrie f. zi, <Cluj>

Senatul național român din Ardeal

Manifest
Frați Români!

La arme! Pentru pace!

Pentru libertate!
Pentru limbă lege și moșie!
Porniți la drum!

288
Popular.

187
 Dați dovadă lumii, că oamenii ordinii suntem!
Știm și vrem a păzi rânduiala, viața și averea pentru toate neamurile din
Ardeal.
Glasul adunării naționale numai în liniște poate răsuna. Liniștea numai
brațele românești înarmate o apără.
Astfel și numai astfel ne vom face vrednici de libertatea națională.
Vom înfăptui idealul strămoșilor din morminte.
Ascultați prin urmare orbește de poruncile șefilor și comandanților
români.
Lumea vă privește! Christos vă binecuvântează!
Cât vom fi tot în unire,
Nu ni frică de peire;
Nici de sabia străină,
Nici de ura ce dezbină!
Frați Români!
Urmați îndrumările Senatului pentru organizarea civilă și militară a
Românilor din Ardeal.
Organul suprem al organizațiilor românești din Transilvania este
Senatul național român civil și militar din Ardeal în frunte cu presidentul Dr.
Amos Frâncu, ca organ al consiliului național român general.
Organizația militară.
Pentru organizațiile militare șefii supremi sunt: comisarii generali ai
poporului român din Ardeal, Dr. Amos Frâncu și Dr. Emil Hațieganu în Cluj.
În fiecare județ șefii organizației militare sunt doi comisari militari
județeni.
Comanda efectivă se depune la garda națională în mâinile
comandanților oficeri români.
II. Organizația militară are scopul de a susținea ordinea publică și
constă din două formațiuni:
1. Garda națională;
2. Garda civilă.
Amândouă sub drapel național, cu limbă de comandă română.
Ad. 1. Garda națională ca trupă regulată se compune exclusiv din
soldați și oficeri români. Garda stă sub comanda efectivă a comandantului
general. El e numit prin comisarii militari generali și sfatul militar al Senatului
român din Ardeal. Sediul comandantului militar general este Clujul. Garda se
grupează sub conducerea ofițerilor români din localitate, sau trimișii de la
centru. Pentru garda națională soldații se adună în următoarele orașe ca centre:
1. Comitatul Bistrița-Năsăud: Bistrița și Năsăud.
2. Comitatul Solnoc-Dobâca: Lăpuș, Beclean, Dej și Gherla.

188
 3. Comitatul Sălaj: Zălau, Șimleu și Tășnad.
4. Comitatul Târnava-mică: Sînmărtin289, Elisabetopole290, și Cetatea
de Baltă291.
5. Comitatul Cluj: Mociu, Gilău și Săcuieu.
6. Comitatul Murăș-Turda: Murăș-Oșorheiu292 și Reghin.
7. Comitatul Turda-Arieș: Turda, Ludoș, Câmpeni.
8. Comitatul Alba-inferioară: Alba-Iulia, Teiuș, Abrud, Zlagna293, Blaj,
Vințul de Jos.
9. Comitatul Târnavei-Mari: Sighișoara, Cohalm, Copșa mică și Cincul
mare.
10. Comitatul Brașov și Săcuime: Brașov și Bran.
11. Comitatul Făgăraș: Făgăraș, Arpaș, Zernești și Porumbacul de Jos.
12. Comitatul Sibiiu: Sibiiu, Săliște, Orlat, Miercurea, Sebeșul săsesc
și Nochrich.
13. Comitatul Hunedoarei: Hunedoara, Orăștie, Deva, Hațeg,
Petroșeni, Lupeni, Ilia, Pui și Bradul Zarandului.
După adunare și grupare garda va porni din orașele numite la
garnizoanele ce se vor fixa ulterior. În centrele de grupare și garnizoane,
comandanții militari vor fi asistați de comisarii militari ai poporului și
substituții lor din județe.
Ad. 2. Garda civilă se compune în prima linie din fruntași români mai
bătrâni, în fiecare sat sau oraș sub comanda unui subcomisar din loc, făcând
numai servicii locale.
III. Jurământul.
Atât grada națională, cât și Garda civilă face, ca și toate senatele și
sfaturile române următorul jurământ:
„Jur credință și supunere în viață și la moarte Consiliului național
Român, ca reprezentant al Națiunei Române și organului său, Senatul Național
Român din Ardeal! Așa să-mi ajute Dumnezeu”!
IV. Armament.
1. Garda națională se înarmează după arme de specialitate cu: puști,
mitraille și tunuri. În prima linie ordonându-se ca soldații să între sub drapel
cu armele, muniția și echipamentul, cu care s-au depărat acasă. Apoi, din

289
Sânmărtinul de Câmpie.
290
Dumbrăveni.
291
În maghiară, Küküllővár, în germană: Kokelburg, comună în județul Alba.
292
Târgu-Mureș.
293
Zlatna.

189
materialul strâns sau extrădat 294 în urmă din magazinele295 garnizoanelor. În
caz de lipsă sunt a se reclama arme de la comanda generală română din Cluj.
În lipsă de uniformă să poarte veșminte civile și cu eșarfă tricoloră română pe
brațul stâng.
2. Garda civilă se înarmează tot după aceleași norme cu puști și până la
sosirea acestora, cu alte instrumente potrivite.
V. Diurnă, soldă și alimente.
1. Garda națională se alimentează, echipează și retribuiește prin
comandantul militar propriu și primește diurnă:
Ofițerii, 30 coroane, soldații, 20 coroane la zi, pe lângă solda regulată.
2. Garda civilă are diurnă de 20 coroane la zi; alte competințe nu
primește.
Ad. 1. Pentru Garda națională până la alte dispoziții sumele necesare
au de a le avansa senatele naționale județene; ele vor cere avansuri potrivite de
la băncile române, urmând a le restitui împrumutul. În caz excepțional dă
avansuri Senatul național din Cluj la cererea senatelor județene. Pentru
restituirea avansului, pentru diurnă și soldă mai departe îngrijește
comandamentul general din Cluj.
A d. 2. Diurna Gardei civile se va avansa prin sfaturile sătești și ulterior
se va restitui și plăti prin senatul județean.
VI. Comunicație.
Toate mijloacele de comunicație: tren, automobil, trăsuri, poștă-
telefon, etc., trebuie puse gratuit la dispoziția Gardei naționale și comisarilor.
Eventualele piedici le va înlătura Senatul român din Cluj după aviz telefonic:
Nr. 415.
VII. Publicațiile.
Publicațiile se fac prin manifeste și ordine de zi.
VIII. Imnul.
La toate prilejurile sărbătorești se intonează imnul național „Deșteaptă-
te Române”.
Senatul Național Român din Ardeal.
Prezindent: Dr. Amos Frâncu, m. p.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/13/1918, f. 36, publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 3, pp.
120-122.

294
Dat afară; aici, cu sensul de distribuit.
295
Magaziile/depozitele de armament ale garnizoanelor militare.

190
 106.
1918, <noiembrie>, Cluj

Senatul Naţional din Cluj telefonează:

Pentru Alba-Iulia pleacă sâmbătă tren special la 2 ore după amiază, aşa
încât Bistriţenii şi Năsăudenii vor avea legătura la orele ½ 3296 în Apahida.
Deci toţi Năsăudenii şi Bistriţenii să plece sâmbătă dimineaţa.

ANBN, Fond personal Nacu Dumitru, d. 15/3, f. 18.

107.
<1918, noiembrie>

Telegramă semnată de Amos Frâncu, către Iulian Marțian, în care cere

organizarea senatului regional ca secție a senatului Cluj, unde e centrul”.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/9, ff. 16-17, publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 4, f. 122.

108.
<1918, noiembrie>, Năsăud

Ca organ al consiliului din Arad s-a constituit pentru întreg Ardealul

senatul naţional român, sediul Cluj, în frunte comisar român al poporului
pentru Ardeal, Dr. Amos Frâncu. Formaţi asemenea senate regionale ca şi a
senatului din Cluj unde sunt centralizate administraţia civilă militară pentru
întreg Ardealul. Numiţi doi delegaţi pentru senat, unul, subcomisar militar
pentru comitetul din Cluj, trupele române din Ardeal sub comanda oficerilor
români cu steag naţional şi limba românească de comandă stau sub ordinele
senatului român din Cluj. Jurământ se pune numai consiliului naţional şi
organului său, senatului român din Cluj. Provocaţi soldaţii români să se
concentreze de la diferite trupe la trupa română în o localitate potrivită din
judeţ aşteptând ordinele de aici. Manifeste vinează297 toate autorităţile au
recunos‹...›298

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/9/1918, f. 17-18.

296
Ora 14,30.
297
A ici, cu sensul de a tipări.
298
Ilizibil.

191
 109.
<1918, noiembrie>, Năsăud

Vă ardonăm să se publice că în ziua de 14 noiembrie a. c. dl. colonel

Ioan Hidu a fost numit de comandant general al legiunilor române şi a
poporului român înarmat din Ardeal şi a luat comanda. În contact cu comisarii,
acei comisari generali, toate formaţiunile militare şi civile au să-i urmeze
ordinele. Pentru contact să se trimită la Cluj momentan un curier. Comisarii
generali militari şi poporului român din Ardeal.

Dr. Amos Frâncu

Dr. Emil Haţieganu

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/9/1918, f. 22.

110.
<1918, noiembrie> Nimigea de Sus

Raportul d-voastre în scris şi telegraf[ic] primit cu satisfacţie referitor

la ordonanţa ministrului aştepţi aviz, ulterior telefon. Se telegraf[iază]. Liber
officios gratuit.

Roman-nemeti299
Nr. 38

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/9/1918, f. 13.

111.
1918, < noiembrie>, Cluj

TÁVIRAT
Román nemzeti tanács
Kolozsvár

Gyulafehérvár felé szombaton délután félhàromórakor scatlakozás

apahidán.

299
Nimigea de Sus.

192
 Román nemzeti tanács

Telegramă
Consiliul Naţional Român
Cluj
Spre Alba Iulia, sâmbătă, după-amiază, la ora 14,30, legătura la
Apahida.
Consiliul Naţional Român

ANBN, Fond personal Nacu Dumitru, d. 15/3, f. 12.

112.
<1918, noiembrie, Năsăud>

Majorului
Marţian

Arme, muniţie şi veştminte se vor da de la Bistriţa ad-rezervate acolo,

informaţii trimitem.

Dr. Emil Haţegan

comisar militar

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/8/1918, f. 7.

113.
1918, decembrie 1, Bistrița

Contrachitanță

Despre 625 cor[oane] adecă seasăsutedouăzacișicinci coroane, care

sumă mai jos subscrisul am primit-o de la l. Pavel Tofan, ca bani incurși300 din
licitația publică ținută în 12 decembrie a. c. la 2½ în cazarma Gărzii Naționale
Române vânzându-se 10 capre ale fostei Gărzi, în urma hotărârei Sen[atului]

300
Intrați; aici, cu sensul de încasați.

193
Naț[ional] Rom[ân] adusă în 11 decembrie a. c., ceea ce s-a cunoscut și
chitez301.

Bistrița, la 1 decembrie 1918.

Ion Corbu,
casier al senatului

ANBN, Colecția Tofan Pavel, d. 8, f. 16

114.
1918, decembrie 2, Telciu

Prea Onorat Consiliu național districtual în Năsăud

Cu tot respectul vă aducem la cunoștință că în comuna noastră

domnește anarhia completă, chiar ieri duminică – după amiaza – s-au pornit să
jefuiască și să prădeze toate locuințele jidovilor, așa că astăzi mai cu toții au
părăsit comuna și se refugiază care unde poate.
Intenția răzvrătitorilor este ca după ce gată cu jidovii – se vor apuca de
botocanii302 satului, de domni și îi vor jefui. Panica e mare între săteni, se comit
grozăvenii și sălbaticii, cum am auzit, la un jidov i-au scos un ochi, la altul i-
au scos o ureche, nu mai vreau să știe de nici o poruncă și autoritate, căci
tocmai ieri în biserică parohul a citit publicațiunea Consiliul național central
din Arad – în contra tulburătorilor ordinii – cum și apelul generalului Prezan –
care pune în vedere pedepsele cele mai aspre și în aceeași zi după amiază, s-au
pornit la jafuri.
În consecință ne rugăm de urgență să se trimită o trupă de cel puțin 20
gardiști înarmați, care să susțină ordinea - căci altfel cum viața și averea
credincioșilor este în cea mai mare primejdie.
O muiere spune că răzvrătitorii ar fi primit puterea de a comite
fărădelegile de ieri și astă noapte de la doi soldați care au sosit chiar ieri la 5
ore asertive, din România în inspecție. De aici au plecat dimineața spre
Maramureș, Ocna-Slatina, întrebăm deci, are cunoștință Onoratul Consiliu
național din Năsăud de trecerea acelor soldați prin Năsăud și nu sunt suspecți?
Deodată ne luam voie a aduce la cunoștință că munițiunea pentru puști
avem aici de ajuns, numai puști nu sunt.
Ne rugăm de răspuns în scris – prin expresul trimis.
De la Consiliul național comunal din Telciu – la 2 decembrie 1918.

301
Dovedesc prin alăturarea chitanței.
302
Bogați.

194
 Membrii în Consiliul comunal: dr. Victor Bojor, parohul Telciului,
Teodor [?] primar comunal, învățător gimnazial, Ioan Mureșean, învățător
pensionat.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/5/1918, f. 6, publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 34,
pp. 135-136.

115.
1918, decembrie 2, Alba Iulia

Proces verbal
luat în conferinţa profesorilor români ţinută la Alba Iulia
în 2 decemvrie 1918

Prezenţi: Dr. Alexandru Borza, prof[esor] gimn[azial] şi la şcoala civilă

de fete Blaj; Dr. Ambroziu Cheţianu, director gimn[azial] Blaj; Aurel Ciortea,
prof. gimn. Braşov; Dr. Ioan Coltor, prof. de teologie şi catihet303 la institutul
pedagogic Blaj; Livia Coroian, directoare la institutul pedagogic de fete
Gherla; Pavel Criştiu, prof. gimn. Caransebeş; Dante Gherman, prof. gimn.
Braşov; Traian Gherman, prof. gimn. Blaj; Ioan Iosif, prof. la şcoala
comercială Braşov; Dr. Vasile Kirvai, prof. la inst. Pedagogic Oradea-mare;
Ioan Kéri, prof. gimn. Brad; Iuliu Maior, prof. la inst. Pedagogic Blaj; Niculae
Mihulin, prof. la inst. Pedagogic Arad; văd. Elena Dr. Muntean, profesoară la
şcoala civilă de fete Binş304; Dr. Aurel Oprişa, diacon şi prof. la gimn. din Brad;
Pavel Percea, prof. la şcoala reală Braşov; Traian Popa, candidat de prof. Blaj;
Ioan Pricu, prof. la şcoala reală Braşov; Ştefan Roşianu, prof. de teologie şi
catihet la şcoala primară de aplicaţie din Blaj; Victor Stanciu, director la şcoala
civilă de fete din Arad. Oaspeţi: Pan Halippa, vice-prezidentul sfatului ţerii
Basarabia şi Alecu Procopovici, prof. la liceul român din Cernăuţi.
Conferinţa începe la orele 12 a. m. Prezident este aclamat Dr. Ambroziu
Cheţianu, iar notar Dr. Al. Borza.
I. Prezidentul deschide şedinţa, salută pe profesorii şi profesoarele care
s-au prezentat la această conferinţă improvizată. Constată, că adesea am
încercat să convenim noi, profesorii români, sub drapelul Asociaţiunii, dar a
trebuit să treacă războiul mondial, ca acesta să ne asigure azi dreptul de a ne
putea consfătui.

303
Profesor de religie.
304
Corect, Beiuș.

195
 Hotărârea solemnă de ieri, că ne unim pe vecie şi inseparabil toţi
Românii, fondând astfel România Mare, ne impune, ca şi până la înfăptuirea
reală a acestei uniri naţionale, să ne îngrijim de un plan de învăţământ provizor
care să-l urmăm până se va codifica organizarea şi planul de învăţământ
definitiv. Invită pe cei prezenţi să-şi expună părerile în această chestie de viaţă.
Dr. Pavel Oprişa constată, că ziua de ieri a încheiat orice legături cu
trecutul, legile şi tradiţiile lui, că de aici înainte numai noua stare de lucruri:
lucrarea împreună armonică a tuturor Românilor este mântuitoare. Avem să
eliminăm pe întreaga linie planul de învăţământ din trecut şi trebuie să
introducem unul potrivit referinţelor de azi. Să ţinem seamă, că victoria
democraţiei în toate direcţiunile e rezultatul stăruinţelor altruiste ale
profesorilor, deci este firesc să stabilim un astfel de plan de învăţământ, care
să facă cinste profesorului român.
Victor Stanciu spune, că şcoala se acomodează necesităţilor nu numai
împrejurărilor. Împrejurările s-au schimbat, dar necesităţile ne impun, să nu
rupem definitiv cu trecutul, oricât ar fi acesta de odios. Ore de limbă maghiară
va trebui să ţinem în mod facultativ în şcolile medii cel puţin, pentru că ne cer
încă necesităţile unei vieţi trăite împreună cu poporul unguresc. Consiliul
Naţional Român din Arad i-a şi fost încredinţat, ca să elaboreze un plan de
învăţământ pentru timpul de tranziţie. Principiile conducătoare în acest plan
sunt următoarele: din şcoala elementară să se elimine limba maghiară cu
desăvârşire şi anume aşa, ca susţinătorii de şcoli, consistoarele şi asociaţiile
româneşti să recerce305 Consiliul Dirigent, ca noul depozitar al puterii de stat,
să abroge legile de până acum ale Ungariei vechi. În şcolile medii să se
introducă limba ungurească din cl[asa] III sau gimn[aziu] în câte 1-2 ore
săptămânal şi anume ţinându-se seamă de cunoştinţa şi întrebuinţarea limbei
ungureşti din ţinutul şcolii respective.
Aurel Ciortea comunică conferinţei părerile asupra cărora au convenit
profesorii gimnaziului din Braşov la consfătuirea lor ţinută nu de mult. Din
geografie să se elimine terminologia maghiară, din istoria Ungariei să se omită
tot ce nu este în legătură cu Românii şi să se propună pe larg istoria Românilor.
Limba maghiară să se propună facultativ din cl[asele] III-V începând,
iar din literatura maghiară partea modernă în ultima clasă a liceului. Personal
insistă pentru introducerea grabnică a limbii franceze în şcolile medii.
Dr. Ioan Coltor încă e pentru eliminarea limbii maghiare din şcoala
elementară şi preparandii. În locul limbii germane să se introducă limba
franceză. În locul istoriei Ungariei – istoria tuturor Românilor, tot aşa şi în
geografie. Cu privire la convenirea de astăzi a profesorilor e de părerea, că ea
nu poate aduce hotărâri, ci numai deziderate, după ce Consiliul Dirigent a luat

305
Să solicite.

196
însuşi în mână chestia, ci să exmită306 o comisie care să vină cu propuneri
concrete pentru Consiliul Dirigent.
Dr. Vasile Kirvai încă împărtăşeşte vederile antevorbitorului în ce
priveşte limba de propunere în şcoala poporală şi pedagogii. Crede însă, că în
ţinuturi cu populaţie mixtă să rămână învăţământul facultativ al limbii
maghiare. Istoria Românilor să fie introdusă fără amânare în şcolile medii.
Dr. Al. Borza e de părerea, că rostul sfatului acestuia este să dea
informaţii şi inviaţiuni307 Consiliului Dirigent şi conducătorului de la resortul
instrucţiunii publice din acel Consiliu.
Ce priveşte studiul geografiei în şcolile medii crede, că în cl[asa] I să
se propună geografia României-mari, iar în cl[asa] II, în cadrele geografiei
universale, geografia Ungariei de până acum, insistând asupra legăturilor
economice, comerciale ce le avem încă cu ea.
Ioan Pricu este de credinţă, că în chestia planului de învăţământ din
şcolile poporale vor lua hotărâri înşişi învăţătorii, eventual au şi luat în
consfătuirea lor de ieri seară. Noi ne exprimăm numai dorinţa, ca orice limbă
străină de cea maternă să fie eliminată de acolo. Limba maghiară poate fi
predată şi în gimnaziul inferior, unde este eventual trebuinţă de aceasta. În
şcoala comercială se va omite statistica comerţului maghiar şi se vor preda
referinţele româneşti. Văd[uva] Elena Dr. Muntean îşi exprimă dorinţa, să
ţinem în vedere reciprocitatea ce trebuie să existe în privinţa limbilor între
institutele româneşti şi cele străine, unde învaţă încă numeroase odrasle ale
noastre. Să le asigurăm şi lor învăţarea limbii româneşti.
Pan Halippa expune organizarea învăţământului românesc în
Basarabia, care ne poate servi eventual ca îndrumare pentru Ardeal şi Ţara
ungurească.
Înainte de revoluţiune nu existau şcoli româneşti. Acum sunt la 30 şcoli
secundare, 2000 de şcoli primare şi un început de universitate la Chişinău.
Organizarea s-a început creând o administraţie şcolară. Un director al
învăţământului înconjurat de o comisie sfătuitoare conduce învăţământul. În
fiecare judeţ mai este apoi o comisie şcolară pentru nevoile învăţământului
local.
Pentru învăţământul primar este instituit ca organ de control un revizor
şi 2 instructori. Pentru şcolile medii este un revizor central.
Pentru pregătirea puterilor didactice au fost organizate până acum 2
cursuri, care au calificat 2500 învăţători şi au pregătit la 900 profesori pentru
şcoli româneşti. De mult folos le-au fost ardelenii.
Cu mare greutate au fost aduse 2-3 vagoane de cărţi didactice din
România.

306
Să desemneze, să constituie.
307
informări, rapoarte

197
 Livia Coroianu insistă pe lângă introducerea în mod obligatori a limbii
franceze în pedagogiile de fete, începând din cursul primar. Literatura
maghiară se poate preda în mod facultativ în cursul IV.
Ioan Iosif cere, ca limba maghiară să se înlocuiască în şcolile medii cu
franceza.
Iuliu Maior militează pentru menţinerea limbii germane în şcolile
medii.
Niculae Mihulin expune, cum contemplează308 corpul profesoral de la
institutul pedagogic din Arad schimbările pe timpul de tranziţie. Limba
maghiară se reduce la 2 ore în fiecare curs. În „Geografia patriei” se insistă
numai asupra ţinuturilor locuite de Români. Din „Istoria patriei” se predă
numai ce e în legătură cu Românii. Din „Constituţia patriei” rămâne numai
dreptul privat.
Pavel Percea crede, că în şcolile medii limba maghiară să se
înlocuiască cu franceza, germana să fie redusă la puţine ore obligatorii în
clasele superioare; în aceleaşi clase poate fi predată şi maghiara în mod
facultativ.
Alecu Procopovici face cunoscute reformele şi stările şcolare din
Bucovina, inseparabil unită cu România. Acolo n-au autonomie şi nu voiesc să
aibă, cum s-a cerut aici pentru timpul de tranziţie, prin urmare guvernul român
hotărăşte în chestii şcolare. Reformele mai importante de la unire sunt:
Numărul şcolilor ale deosebitelor naţionalităţi s-au redus proporţionat
cu numărul locuitorilor. Limba română este obligatorie în şcolile străinilor.
Istoria Austriei a fost eliminată. Din şcolile elementare a fost scoasă limba
germană. În şcolile medii vor continua cu germana cei care au început cu
această limbă. Cine începe acum şcoala, va învăţa franceza. Germana rămâne
facultativă.
Ce priveşte stările din vechea Ungarie recomandă, ca fiecare corp
didactic de la şcolile medii să hotărască de urgenţă eliminarea sau păstrarea ca
facultativă a limbii maghiare.
Îşi exprimă dorinţa, să întreţinem legături strânse între şcolile
Bucovinei şi ale Ardealului. Până ce se va organiza universitatea românească
ardeleană să aleagă candidaţii de profesori şi la universitatea română din
Cernăuţi, în fruntea căreia stă învăţătorul Dr. Sextil Puşcariu. Să realizăm ideea
de profesori cu Bucovina şi Basarabia. Să căutăm a ne cunoaşte acum în timpul
de tranziţie, ca să putem conlucra cu toţii la reforma învăţământului în
România-Mare, după înfăptuirea reală a unirii.
Fiind dezbaterea terminată, prezidentul rezumă ideile şi propunerile
sulevate309 şi enunţă următoarele hotărâri:

308
Apreciază, consideră.
309
Formulate.

198
 Conferinţă profesorilor doreşte, ca în planul de învăţământ actual al
şcolilor româneşti să se introducă până la sfârşitul anului şcolar 1918-1919
următoarele schimbări:
1. În şcoala primară se vor preda toate studiile exclusiv în limba
română.
2. a) În preparandii toate studiile se propun numai româneşte, se omit
deci atât limba maghiară cât şi cea germană. În preparandiile de fete se va
introduce facultativ limba franceză.
b) În gimnazii şi şcolile civile limba de propunere asemenea este
exclusiv cea românească. Limba maghiară se propune în mod facultativ în
clasele superioare. Limba franceză va înlocui pe cea germană. Aceasta din
urmă se va reduce la puţine ore în gimnaziul superior.
c) În şcolile comerciale corpurile profesorale vor decide, în ce măsură
să se propună limba maghiară şi germană pe lângă franceză, ca limbi de
corespondenţă comercială.
3. În geografie se va întrebuinţa numai nomenclatura românească. În
locul „Geografiei Ungariei” să se propună cunoştinţe geografice asupra
ţinuturilor locuite de Români. Ungaria nouă se tratează numai în cadrele
geografiei universale.
4. În locul „Istoriei Ungariei” se va preda Istoria Românilor. Din istoria
maghiară numai acele părţi să se propună, care sunt în legătură cu istoria
universală şi Istoria Românilor.
5.Cunoştinţele despre „Constituţia patriei” se vor mărgini deocamdată
la dreptul privat şi criminal. Se vor mai propune elemente Constituţiunii
Române.
Conferinţa mai hotărăşte, ca acest proces verbal să se trimită
Consiliului Dirigent, susţinătorilor de şcoli şi tuturor corpurilor profesorale,
care părerile lor asupra acestor chestiuni le vor comunica apoi Consiliului
Dirigent. Acesta va lua măsurile hotărâtoare pentru toate şcolile pe timpul scurt
de tranziţie, până la unificarea învăţământului pe întreg teritoriul României
Mari.
II. Aurel Ciortea propune, să încredinţăm pe d-nii. Pan Halippa şi Alecu
Procopovici, ca să ducă salutul nostru frăţesc corpurilor profesorale din
Bucovina şi Basarabia.
Toţi cei prezenţi primesc cu însufleţire propunerea, iar d-nii. Halippa şi
Procopovici îţi iau însărcinarea să transmită acest salut.
III. Pentru verificarea procesului verbal sunt designaţi domnii Dr. Pavel
Oprişa, Victor Stanciu, Nicolae Mihulin şi Dr. Ioan Coltor.
Spre ştire.

199
 Preşedintele mulţumeşte colegilor pentru interesul dovedit în această
conferinţă şi închide consfătuirea la orele 2 p.m. 310

D[at] m[ai] s[us].

Dr. Ambrosiu Cheţianu, Dr. Al. Borza, m.p.
Preşedinte. notar.
Citit şi verificat:
Dr. Ioan Coltor, m. p. Dr. Pavel Oprişa, m. p.
Victor Stanciu, m. p. Nicolae Mihulin, m.p.

ANBN, Fond personal Nacu Dumitru, d. 15/3, ff. 1-2.

116.
1918, noiembrie 19/decembrie 2, Alba Iulia

Copie
Către Maiestatea Sa Regele Ferdinand.

Adunarea Națională a Românilor din Transilvania, Banat și Țara

Ungurească, ținută la Alba-Iulia, glorioasa cetate a lui Mihaiu Viteazu, a
decretat într-un elan de entuziasm fără margini, cu unanimitate Unirea
teritoriilor sale cu Regatul României. Vestindu-Vă hotărârea aceasta, care
încoronează aspirațiile de veacuri ale Neamului Românesc cu profundă
supunere.
Trăiască Maiestatea Sa Regele Nostru Ferdinand I!
Trăiască Maiestatea Sa Regina Maria!
Trăiască Augusta Lor Familie!

310
Notă tergală: I. S-a distribuit profesorilor pentru a-l studia. Dir[ecțiunea] gim[naziului]
sup[erior] fund[ațional] Năsăud, 13 XII 1918. Dr. N. Drăgan. II. Mult Onoratei Comisiuni
administratoare a Fondului central şcolar şi de stipendii din districtul Năsăudului. Alăturat îmi
iau voie să transpun un exemplar din procesul verbal luat în conferinţa profesorilor români
ţinută în Alba-Iulia în 2 decembrie 1918 pentru ca să servească Mult Onoratei Comisiuni de
substrat la eventualele discuţii la dezvoltarea în viitor a gimnaziului nostru. Notez că, deşi
profesorii institutului nostru au luat parte în număr frumos la adunarea naţională de la Alba-
Iulia, nefiind avizaţi despre improvizarea sus amintitei conferinţe, au plecat spre casă şi astfel
încă n-au putut să-şi spună punctul lor de vedere, pe care îşi vor lua voie să-l fixeze în
conferinţa proximă. Dir. gimn. sup. fund. Năsăud, 14 dec 1918. Dr. N. Drăgan. III. Mult
Onoratei direcţiuni a şcolii primare fundaţionale. Alăturat îmi iau voie să trimit un exemplar
din procesul verbal luat în conferinţa profesorilor români ţinută în Alba-Iulia în 2 decembrie
1918 pentru ca să vă servească de substrat la eventualele discuţii privitoare la viitoarea
dezvoltare a şcoalei primare fundaţionale. Dir. gimn. sup. fund. Năsăud, 14 dec 1918.Dr. N.
Drăgan.

200
 Trăiască România Mare!
Dat la Alba-Iulia la 19 noiembrie/2 decembrie/1918.
George Pop de Băsești,
Președinte.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, f. 50.

117.
1918, decembrie 2, <Arad>

Pe Poarta Voievodului Mihaiu

Masa poporului pleacă către locul de exerciții de după Cetate. Delegați

trimiși din toate părțile țării se înșiră spre locul adunării naționale, sala cea
mare a casinei din Cetate. O masă de țărani, de 80-90 mii șerpuiește spre poarta
Voievodului Mihaiu, pe a cărei frontispiciu fâlfâie stindardul național. În
fruntea grupurilor sunt preoți și studenți.
Pe această poartă a intrat în ziua de 2 noiembrie 1599 Voievodul
Mihaiu și pe această poartă va intra nu peste mult timp Regele Ferdinand
(s. a.) – spune un ziarist român. În fruntea convoiului, inscripții arată locul de
unde vin delegațiile. E interesant grupul moților cu sumane albe de pănură și
cu panglice tricolore. Peste tot locul stăpânește cea mai mare ordine și
disciplină. În întreg convoiul plin de însuflețire, cu drapele naționale, răsună
aclamația ”să trăiască România Mare” și melodia melancolică ”Deșteaptă-te
Române”. Era bătător la ochi un mic grup de socialiști și Eugen Goga a arătat
cu fală spre ei:
- Aceștia sunt socialiștii noștri.
Noroiul până la glezne nu împiedică mulțimea să urce colinele Cetății.
La ceasurile nouă înainte de amiazi cam o sută de mii de oameni erau adunați
pe locul de exerciții, unde se adresau vorbiri de pe patru tribune către mulțimea
însuflețită, care aștepta cu multă răbdare. În afară de tribune și în alte locuri
vorbesc oratori voluntari, care își permit glume dureroase la adresa ungurilor.
De mai multe ori au sărbătorit pe Regele Ferdinand, pe Regina Maria
și pe Wilson.
„Aradi Közlöny” din 2 dec. 1918, nr. 275
Chestiunile naționale se pot rezolva numai cu democrație.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, f. 63.

201
 118.
1918, decembrie 2, Alba-Iulia

Domnule Prim ministru!

Ca o continuare a precedentului nostru raport și în dorința de a face să

ajungă la cunoștința D-voastră cât mai în grabă rezoluțiunile luate la Alba-Iulia
în zilele de 18 și 19 noiembrie/1 și 2 decembrie, alăturăm aci textul
proclamației votate de unanimitatea celor 1228 delegați oficiali ai tuturor
românilor din Transilvania, Banat și Ungaria. Timpul nu ne îngăduie – curierul
nostru trebuind să plece fără întârziere – să facem acum o expunere amănunțită
de modul cum au decurs marile serbări ale Neamului Românesc, la care am
avut fericitul prilej să luăm parte. Curierul nostru are însărcinarea să vă dea
verbal toate lămuririle.
Astăzi 19 noiembrie Adunarea Națională a ales din sânul său un
Consiliu Dirigent, ca organ permanent de acțiune. Acest consiliu se compune
din 15 fruntași, având ca președinte pe Dl. Dr. Iuliu Maniu, avocat din Blaj.
Până la alte dispoziții Consiliul și-a ales ca reşedință orașul Sibiu.
Tot astăzi s-a votat de Adunarea Națională, cu mare însuflețire și cu
aplauze ce nu mai lu-au sfârșit, textul unei telegrame de omagiu către M. Sa
Regele nostru și Dinastia Sa adorată și slăvită de toată suflarea românească,
telegramă care va fi trimisă până la hotar prin curier special, de unde va fi
transmisă la București prin primul oficiu telegrafic poștal român. S-a hotărât
apoi ca în cel mai scurt timp să plece la București o delegație a Adunării
Naționale care va prezenta Suveranului și Guvernului declarația de unire a
românilor din Transilvania, Banat și Ungaria cu Regatul României. Delegația
se compune din următoarele 4 persoane alese din sânul adunării:
P[rea] S[finția] S[a], Dr. Miron Cristea episcopul Caransebeșului;
P[rea] S[finția] S[a], Dr. Iuliu Hosu episcopul Gherlei;
D-nii. Dr. Alexandru Vaida Voivod și Vasile Goldiș.
Între multele fapte petrecute, pe care ar trebui să vi le comunic, pentru
care însă acum n-am timpul necesar, căci altfel aș scăpa trenul, țin să vă pun în
cunoștință de unul, care cred că merită atențiunea D-voastră.
Părintele Dăianu, protopopul Clujului de la care dețin informațiunile ce
urmează ne-a comunicat că miercuri, 14 noiembrie, mergând la banca
„Economul” din Cluj a făcut acolo cunoștință cu fostul colonel Al. Sturza, care
cerea o convorbire telefonică cu Dr. T. Mihali, la Dej. Dr. Mihali n-a răspuns.
Întrând în vorbă cu fostul colonel Sturza, acesta i-a făcut următoarele
mărturisiri:
În dorința de a-mi servi țara cotropită de ruși, și sfătuit de ofițerii mei
subalterni, am trecut la nemți, cu ajutorul cărora eram convins că voi dezrobi
Ardealul. Lucrurile însă au luat cu totul altă desfășurare. Am intrat ca

202
funcționar la Deutsche Bank. După dezastrul Germaniei văd marea greșeală ce
am făcut și cred că mai pot fi util neamului și Patriei, pe care am pierdut-o.
Voiesc să mă reabilitez; voiesc să propun D-lui. Mihali ca să fiu admis în garda
națională a românilor din Ardeal, pentru ca armata română la ocupațiunea
Ardealului să mă găsească aducând serviciile mele Neamului Românesc.
Am căutat să redau aproape textual declarațiile pe care mi le-a făcut Dl.
Dăianu. Am întrebat pe D-l. Mihali dacă a văzut sau dacă a vorbit cu D-l.
Sturza. Mi-a spus că a evitat de a-i răspunde și de a-l vedea. Mi-a mai spus că
colonelul Sturza a intervenit, la Viena, pe lângă Dr. Maniu, în același sens, dar
că Dr. Maniu nu i-a dat nici un răspuns. Unde se află astăzi colonelul Sturza,
nu știu. În mod discret mi-a comunicat un ofițer din garda națională din Cluj,
că astăzi colonelul Sturza ar fi fost văzut în Alba-Iulia.
Cu profund respect.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, ff. 55-56; publicat la Iosif

Uilăcan, Granița Culturală…, pp. 212-214.

119.
1918, decembrie 3, Alba-Iulia

Ediție specială. 20 noiembrie/3 dec[embrie]/1918. Prețul 20 fileri.

ALBA-IULIA
Organ al proclamării unității naționale.
Unirea Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească cu România.
Moțiunea Unirii votată de Adunarea Națională din Alba Iulia.

I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și

Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în
ziua de 18 Noiembrie/1 Dec./1918, decretează unirea acelor români și a tuturor
teritoriilor locuite de dânșii, cu România. Adunarea Națională proclamă
îndeosebi dreptul inalienabil al națiunei române la întreg Banatul cuprins între
râurile Mureș, Tisa și Dunăre.
II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate, autonomie
provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului
Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare.
Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin
indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în
corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor
ce-l alcătuiesc.

203
 2. Egala îndreptățire și deplina libertate autonomă confesională pentru
toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate
terenele311 vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret pe comune, în mod
proporțional pentru ambele sexe în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în
comune, județe și parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, liberă
propagandă a tuturor gândirilor omenești.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor
proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri,
desființând fidecomisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință
latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate – arător,
pășune, pădure – cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul
conducător al acestei politici agrare, e pe de o parte promovarea nivelarei312
sociale, pe de altă parte potentarea producțiunei.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii,
care sunt legiferate în acele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Națională dă espresiune dorinței sale ca, congresul de
pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și
libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici deopotrivă, iar în
viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor
internaționale.
V. Românii adunați în această adunare salută pe frații lor din Bucovina,
scăpați de sub jugul monarchiei Austro-Ungare și uniți cu țara mumă România.
VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea
națiunilor subjugate până aci în monarchia Austro-Ungară, anume națiunile:
ceho-slovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărește ca
acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.
VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei
acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea
idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunei române.
VIII. Adunarea Națională dă espresiune susnumitei și admirațiunei sale
tuturor puterilor aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva
unui dușman pregătit de multe decenii pentru război, au scăpat civilizațiunea
din ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunei române din
Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărește

311
Palierele.
312
Nivelării.

204
instituirea unui mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să
reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii
și să ia toate dispozițiunile, pe care le află necesare în interesul națiunei.
Tipografia Francisc Schäser din Alba-Iulia.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, ff. 48-49. Vezi textul și la Ion
Clopoțel, Revoluția din 1918…, pp. 121-123; Măreața adunare de la Alba-
Iulia…, pp. 28-30; Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, 1943, pp. 109-111.

120.
1918, decembrie 4, Cluj

Apel!

Constituirea „Senatului Național Român din Ardeal” cu sediul în Cluj

a fost o necesitate imperioasă a timpului și împrejurărilor deosebite de atunci.
Astăzi însă – conform hotărârii unanime a poporului român din Ardeal, Banat
și părțile ungurene, locuite de români – s-a înfăptuit conducerea centrală pentru
părțile sus numite sub numele de „Consiliu Dirigent” din Sibiu; prin urmare
„Senatul Național Român din Ardeal”, împlinindu-și misiunea, și-a restrâns
activitatea la Comitatul Cojocnei, figurând de acum înainte sub numirea de
„Consiliul Național Român al Comitatului Cojocna”, cu sediul în Cluj.
Restrâns fiindu-ne cercul de activitate, ne este dată posibilitatea a [ne]
îngriji mai intensiv de organizația comitatului nostru.
Spre scopul acesta avem lipsă de un tablou general al stării lucrurilor
din toate comunele comitatului.
În consecință Vă rugăm: să ne comunicați de urgență (s. a.) date exacte,
sau cel puțin aproximative, referitoare la următoarele:
1. a) Numărul și naționalitatea (Români, Unguri, etc.) locuitorilor în
comuna D-Voastră. În consemnarea aceasta să se introducă și cei ce nu s-au
reîntors de la oaste.
b) Numărul foștilor ostași în războiul mondial, al morților, invalizilor,
văduvelor și orfanilor războiului.
2. Organizația existentă și anume:
a) Sfatul național român sătesc, membrii sfatului și data constituirii?
b) Garda națională ori civilă, membrii gărzilor și data formării lor?
c) Fostele organe administrative (notarul, primarul, etc.) funcționează
ori ba? În absență, ori lipsa lor, cine îndeplinește agendele?
3. Starea economică în general și anume: lipsa de bucate, nutreț ori
lemne, sau prisosul existent în articolele acestea?

205
 4. Starea sanitară a locuitorilor, în special jertfele epidemiei
spaniole313?
5. Spre a stabili răspunderea pentru internările și întemnițările suferite
pe nedrept de poporul nostru român și a cere din loc competent despăgubire
completă, Vă rugăm totodată a da răspuns precis la următoarele întrebări:
a) Numele și con numele internaților și întemnițaților?
b) Etatea? c) Locuința? d) Starea familială?
e) Internat ori întemnițat și pentru ce (întrucât se poate numirea
paragrafului)?
f) Procedura s-a încheiat prin sistare, absolvire sau condamnare?
g) Unde, de când și până când a fost închis sau internat?
h) Cum a fost tratat în decursul internării sau întemnițării?
i) Paguba în avere pierdută în acest timp (să se spună hotărât, că ce
avere i s-a pierdut, jefuit sau vândut prin licitație)?
j) Câștig pierdut (să se motiveze cum și prin care împrejurări ar fi ajuns
la un câștig)?
l) A devenit respectivul incapabil de muncă și câștig și în ce măsură?
Documentele disponibile să se alăture.

***
Având mare lipsă de informațiile acestea, apelăm la simțul de datorință
națională al fiecărui Român de bine: să binevoiască a ne sta într-ajutor prin
comunicarea urgentă și conștiincioasă a datelor cerute mai sus!

Cluj, la 4/17 decembrie 1918.

Consiliul Național Român al Comitatului Cojocna.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Archiud, d. 28/1851; 1898-

1947, f. 40, publicat în Războiul din spatele tranșeelor..., pp. 168-169.

121.
1918, decembrie 4, Cluj

Onorată Adunare!
Daţi-mi voie, să vă comunic punctul meu de vedere!/ să auzim:/ Punctul
meu de vedere e, ca înainte de toate să aruncăm în aer „Economul”/: edificiul
în care se află în permanenţă Consiliul Naţional Român din Cluj:/ aşa că nici
piatră pe piatră să nu rămâie. Trebuie luat de pe [a]coperişul edificiului acel

313
Epidemiei de gripă spaniolă.

206
gunoi/: [se] înţelege drapelul treicolor român:/ şi aruncat în locul însemnat cu
00.
După aceia e de a se lua cu asalt cazarma din Magyar utzca/: uliţa
ungurească:/ unde sunt alocate formaţiunile gardei naţionale române din
loc[alitate].
După ce am terminat cu acestea, sunt de a se masacra toţi românii, care
locuiesc în Cluj/: strigăte: foarte corect! să Trăiască/.
Preşedintele/: Subloc[otenentul] Zágoni, adjutantul comandantului
batalionului secuiesc:/ Să nu fim optimişti! aceasta desigur se va întâmpla.
Acuma însă deocamdată, chestia e prematură.
Cu acestea declar şedinţa de încheiată. Proxima şedinţă se va ţinea
sâmbăta viitoare.
ss. Zágoni preş[edintele] adunării.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, f. 65.

122.
1918, decembrie 5, Bistrița

Nr. 12.784-1918. Vice-com314.

Ordonanțele (poruncile) comandantului trupelor române de ocupare le
comunic, cu acea provocare, că fiecare locuitor, în interesul propriu, bine
priceput, numai decât să corespundă acestor porunci.
Dr. Hunyadi Imre, vice-comite

1 Ordonanță.
Astăzi, 5 decembrie 1918 se ordină tuturor primăriilor din comitatul
Bistrița-Năsăud să aducă la cunoștință tuturor locuitorilor din comunele
respective, prin publicațiuni, batere de tobe, ca în termen de patru zile, cu
începere din ziua de 6 decembrie, fiecare locuitor, care are arme de ale armatei,
sau particulare, munițiuni, mitraliere, granate, tunuri, sau orice fel de
armament, să-l depuie la primărie în termen de 24 oare. Pentru revolvere și
arme de vânătoare, primarii vor da recipise personale, căci aceste arme vor fi
păstrate la casa comitatului și înapoiate mai târziu.
De asemenea, orice fel de gardă națională va depune și ea armele și
munițiunile la primărie.
Pentru asigurarea ordinei în comune, primarii vor păstra un număr de 6
arme cu câte 5 cartușe de fiecare armă. Aceste arme vor fi întrebuințate de

314
Vice-comite=subprefect, după 1918.

207
primării pentru păstrarea ordinii în comune, întrebuințând pentru aceasta
soldați din garda națională.
Gărzile naționale nu se desființează, dar rămân fără arme și atunci când
va fi nevoie de concursul lor, ele vor fi chemate la comandamentul român din
Bistrița, unde prin mijlocirea comandanților gărzilor naționale române, săsești
și ungare, vor fi înarmați, echipați și întrebuințați după împrejurări.
Aceste arme, prin îngrijirea și sub răspunderea primarilor vor fi
transportate cu căruțe de rechiziție la cazarma honvezilor din orașul Bistrița în
termenul fixat.
Ori cine va fi găsit, că a ascuns arme și munițiuni, va fi arestat și judecat
de curțile marțiale, conform articolului 243 din codul justiției militare, care
prevede o pedeapsă de la 5-10 ani închisoare.
Primarii sunt obligați să facă percheziție domiciliară și să facă acte de
dare în judecată pentru acei, care nu au fost găsiți, că nu au predat armele.
Trupele române, care vor trece prin comune, vor controla de asemenea,
executarea acestei ordonanțe.
De asemenea, primarii vor cere, în caz de disordine, concursul trupelor
române din Bistrița, iar acei care, vor mai provoca disordine, jafuri, sau vor
face propagandă, vor fi arestați de trupele române, judecați și condamnați de
curțile marțiale ale armatei române.
Comandatul militar al districtului Bistrița-Năsăud.

2. Ordonanță.
Toate proprietățile erariului militar, ca:
1. Boi, vaci, cai, oi.
2. Trăsuri, căruțe, automobile, biciclete, aflătoare astăzi la diferiți
locuitori, gărzi, oficii, trebuie aduse imediat de la primirea acestui ordin, în
termen de 4 zile, la cazarma honvezilor din orașul Bistrița.
Cei ce nu se vor supune acestui ordin vor fi dați în judecata curților
marțiale ale armatei române și pedepsiți conform articolului 243 din codul
justiției militare.
Primarii comunali și comandanții gărzilor naționale din fiecare
comună, de la primirea acestui ordin, în termen de 4 zile, au a se prezenta în
persoană celei mai apropiate comande militare a trupelor române din comitatul
Bistrița-Năsăud, aducând cu dânșii raport scris (s. a.) asupra modului de
executare a acestui ordin.
Totodată, vor avea a raporta în scris și conștientios, despre starea
siguranței publice și ordinei în comună, despre numărul refugiaților și cauza
refugierei, despre starea alimentării poporațiunei (cantitatea totală de grâu,
cucuruz, orz și întrecământul ori lipsa), despre cantitatea de lemne de foc deja
tăiate, arătându-se numele proprietarului și locul unde se află.

208
 Datorință sfântă avem cu toții să ne îngrijim de alimentarea și celelalte
lipse a întregei poporațiuni din comitat.
Comandantul trupelor române din comitatul Bistrița-Năsăud,
s. s. maior D. Coroamă.

Victor Moldovan, Memoriile unui politician…, vol. I, p. 120.

123.
1918, decembrie 5, Bistrița

Chitanță despre victualele date companiei din magazia Gardei Naționale

Române 25.XI – 5.XII

Pâine, 500 kg; carne, 350 kg; făină de pâine, 615 kg; făină de fiert, 50
kg; griș, 10 kg; cartofi, 1.700 kg; varză, 50 kg; fasole, 35 kg; prune uscate, 20
kg; mere, 80 kg; ceapă, 12 kg; unsoare, 45 kg; unt, 20 kg; marmeladă, 65 kg;
cafea, 50 kg; sare, 20 kg; paprică, 20 kg; piper –; oțăt, 2 kg; săcărea, 0500 kg;
carne de porc, 18 kg.

Bistrița, la 5 XII 1918.

ss indescifrabil.

ANBN, Colecția Tofan Pavel, d. 8, f. 12.

124.
1918, decembrie 6, Cluj

Consiliul Naţional Român din Cluj Nr. 6 dec. st. n. 1918,

Anexe: un dosar format din 24 acte pe 31 file

Către
Comandantul armatei române de ocupaţie315
în Bistriţa

Subscrisul Dr. Emil Haţegan, prezidentul consiliului naţional din Cluj,

am onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele:
315
Dumitru Nacu, sublocotenent în anul 1918, a primit printre alte acte operaţionale, şi
documentul confidenţial „Instrucţiuni pentru Trupele de Ocupaţiune din Transilvania”, ceea
ce denotă pregătirile armatei române pentru o eventuală intervenţie în Transilvania; vezi
ANBN, fond personal Nacu Dumitru, d. 15/2, ff. 4-5. Cu atât mai mult s-a validat atitudinea
lui Vasile Goldiş, care a susţinut constant ca armata română să nu pătrundă în Transilvania
până la proclamarea unirii de către o adunare cu caracter plebiscitar.

209
 I. Populaţiunea românească a Comitatului Cojocnei/ Kolozs megye:/ şi
a oraşului Cluj, capitala sa, se află, mai ales de la 1 decembrie încoace, ziua
memorabilă în care marea adunare naţională a românilor din Transilvania,
Banat şi Ungaria a votat şi a hotărât alipirea românilor şi a teritoriului locuit de
ei la România – sub teroarea şi brutalizarea ungurilor. Averea şi viaţa
românilor e în primejdie şi în fiecare moment ne putem aştepta la un măcel în
masă din partea duşmanilor noştri seculari.
Pentru convingerea D[umnea]voastră vă prezentăm dovezile ce
urmează:
1. Autorităţile ungureşti au înfiinţat la Cluj, pe lângă consiliul naţional
unguresc al Clujului şi Ardealului, un consiliu naţional a[l] secuilor cu sediul
în Cluj. Acest din urmă consiliu concentrează la Cluj contingente de secui, sub
pretextul că armata română care ocupă secuimea, ar voi să le înroleze. Aceste
contingente sosite în Cluj, sunt echipate şi înarmate şi provoacă zilnic ciocniri,
atât cu locuitorii români din Cluj, cât şi cu garda naţională română. Profesorii
din Universitate şi ofiţeri din garda naţională ungurească le ţin vorbiri
sediţioase316, provocându-i direct la asasinarea românilor şi la măcelărirea
gardei naţionale române din Cluj. Dovada pentru aceasta, alăturez sub Nr. I,
referatul unui martor care a fost prezent la întrunirea ce s-a ţinut sub prezidenţia
subloc[otenen]t Zágoni, adjutantul comand[antului] Batalionului secuiesc.
Vorbirea a fost ţinută de un ofiţer ungur.
Consecinţele acestor acte de aţâţare la sediţiune şi la brutalizarea,
jefuirea sau chiar masacrarea românilor s-au văzut imediat. Dovada despre
acestea, sunt faptele cuprinse în protocoalele de sub Nr. până la Nr. din care se
constată:
Pălmuirea lui Ioan Baciu locuitor din Cluj, pentru că purta trei color
român.
Insulte, ameninţări cu schingiuire, etc. a lui Ioan Nicoară şi a altora.
Jefuirea lui Ioan Crişan din Mănăştur317 şi terorizarea soţiei sale, pe
când el se afla la adunarea din Alba-Iulia.
Brutalizarea stegarului Ioan Cotişel.
Brutalizarea preotului Augustin Cupşa şi ameninţarea că-l vor spinteca
şi că se pregăteşte asasinarea în masă a Valahilor.
Ameniţarea subloc[otenentului] Dr. Ioan Bordea, membru în senatul
naţional român, că-l vor omorî şi-i vor bea sângele.
Un tren cu efecte sanitare dirijat de la Huedin către Cluj, din ordinul
senatului naţional român din Cluj, a fost oprit de o formaţiune din Regimentul
82 secuiesc şi atacat cu mitraliere; un soldat român a fost grav rănit, iar cei 20

316
Tendenţioase.
317
Mănăştur, cartier al oraşului Cluj-Napoca.

210
oameni, pentru paza trenului văzându-se atacaţi de forţe mult superioare, au
trebuit să fugă şi trenul luat în stăpânire de secui a fost trimis la Pesta.
Pădurean Gavrilă din comuna Feleac a fost împuşcat în drumul către
Cluj, unde plecase spre a se înscrie în garda naţională.
O bandă de soldaţi secui a bombardat cu pietre redacţia ziarului „Voinţa
Neamului”, au luat firma şi au aruncat-o în Someş, strigând să piară Valahii.
Au făcut pagube de coroane 3000.
Trei gardişti români, care se duceau la biserică cu 3 steaguri ca să le
sfinţească, destinate gardelor române din provincie au fost atacaţi în piaţa
Clujului de ofiţeri unguri. Deşi trebuiau să meargă pentru sfinţire la biserica
gr. ort. ortodoxă s-au refugiat de nevoie în biserica mai apropiată gr.cat. greco-
catolică, unde, urmăriţi de vreo 20 soldaţi unguri înarmaţi, au scăpat. Totuşi
soldaţii unguri au încercat să pătrundă cu forţa în biserică, lovind cu armele în
uşa bisericei.
Inginerul român Alexandru Dragomir, împreună cu un subloc[otenent]
român au fost ameninţaţi cu împuşcarea pe când executau la gară anumite
însărcinări date de senatul naţional român. Inscripţia românească de pe garaj a
fost ştearsă şi în locu-i s-au scris cuvinte de batjocură la adresa senatului român
din Cluj.
Dr. Aurel Blaga a fost insultat şi ameninţat cu moartea în piaţa
Principală.
Despre jafuri şi ameninţări cu moartea, mai tratează şi actul Nr..
Unii dintre secuii sosiţi la Cluj au alcătuit o formaţiune deosebită,
având ca emblemă capul de mort, cu deviza de a asasina pe toţi cei de altă
credinţă decât a lor, adică în special pe toţi românii. Această formaţiune se
numeşte garda neagră.
Afară de cele arătate mai sus, adăugăm că administraţia ungurească
face o întinsă propagandă la sate, pentru republica socialistă ungurească,
defăimând pe conducătorii românilor şi Regatul României, proferând cuvinte
de batjocură şi tot felul de infamii la adresa dinastiei române. Toate acestea le
fac ungurii cu scopul de a produce tulburare în masele poporului, de a slăbi
încrederea în conducătorii săi şi de a propaga idei bolşeviste spre a putea
determina un curent împotriva unirii românilor.
Agenţii care propagă astfel de idei sunt în solda guvernului republican
unguresc. Pentru aceasta avem dobândă318, în afară de pamfletele răspândite
cu miile în toate satele, şi faptul că la Alba-Iulia în gară au fost prinşi 2 agenţi,
care, somaţi să se legitimeze, au spus că au însărcinare de la guvern. Ministrul
Bartha (?), întrebat telefonic, a negat faptul, iar agenţii puşi în faţa protestului
Ministrului, au produs autorizaţia iscălită a acestuia, de a răspândi în popor
astfel de afişe sediţioase, cu făgăduieli de pământ, etc.

318
Dovadă.

211
 Am înşirat numai o parte din faptele mai însemnate, care ne-au venit la
cunoştinţă în timpul din urmă, referitoare la raporturile încordate dintre
românii şi ungurii din această parte a Transilvaniei, spre a vă arăta că situaţia
a devenit insuportabilă şi că dintr-un moment în altul ne putem aştepta la fapte
şi mai grave decât cele arătate.
Numărul secuilor recrutaţi din teritoriul secuiesc evacuat creşte mereu
şi pe măsură ce creşte, situaţia noastră devine tot mai primejduită, deoarece
garda noastră naţională nu mai e în stare să-i opună rezistenţă.
În consecinţă atât pentru garantarea averii şi vieţii românilor din Cluj,
centrul şovinismului maghiar, cât şi pentru interese de ordin superior naţional
românesc, vă implorăm să luaţi319 dispoziţiuni ca Clujul să fie ocupat fără
întârziere de armata română.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, ff. 75-77; publicat parţial la

Iosif Uilăcan, Granița culturală…, pp. 214-216.

125.
1918, decembrie 8, Bistrița

Proces-Verbal

Astăzi, una mie nouă sute optsprezece, luna decembrie în 8 zile.

Noi, ad[ministra]tor locotenent Pavalache Constantin, ofițer cu
îmbrăcămintea din Reg[imen]tul 14 Inf[anterie] și locot[enent] Tofan N-lai 320
din Garda Națională Română secția Bistrița procedând la predarea și primirea
cailor ce s-au găsit în cazarma Gărzii Naționale după cum urmează:
1. Una eapă321 murgă închisă chioară de ochiul stâng și cu pete albe
pe spinare.
2. Un cal dereș fără alte semnalmente.
3. Una eapă murgă deschisă fără semnalmente.
4. Una eapă sură.
5. Una eapă neagră.
6. Una eapă neagră stricată de șea și spinare.
7. Un cal murg pete albe pe spinare.
8. Un cal murg partaneg la picioru[l]322 drept dinapoi.
9. Un cal murg pete albe pe spinare.
10. Un cal murg fără semnalmente.

319
Daţi.
320
Corect, Pavel.
321
Iapă.
322
Corect, pântenog, cu pată de altă culoare pe picior.

212
 11. Un cal murg.
12. Un cal murg partaneg la picioru[l] drept dinainte.
13. Un cal negru.
14. Un cal murg fără alte semnalmente.
15. Un cal murg.
16. Una eapă murgă.
Drept care s-a încheiat prezentul proces verbal în dublu exemplar.

Am predat, Am primit,
Ad[ministra]tor, locot[enenet] L[oco]t[enent]
ss. Pavalache. ss. Tofan.
ss. Colța.

ANBN, Colecția Tofan Pavel, d. 8, f. 5.

126.
1918, decembrie 8, Năsăud

În Zagra este un feliu de lucru pentru un inginer peste păduri, că au

mars zăgrenii ca să le nimicească şi să roagă D-nul Dr. Pahone ca să trimită
din armata română ce a sosit, vreo câţiva soldaţi cu D-nul Tomuţa, inginerul.

8/XII.1918 Leon Balint

cl.V.g

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/5/1918, f. 7.

127.
1918, decembrie 8, Sântioana

Protocol

Luat în comuna română Sântioana (Vajas-stenivan) în cauza alegerei

judelui și a tuturor membrilor din antistia comunală.
Poporul adunat la casa parohială pentru aplanarea neînțelegerilor
unanim hotărăște destituirea tuturor membrilor din antistia comunală.
Membri vechi din antistia comunală deși au fost informați de noua
alegere și nefiind de față poporul în unanimitate le consideră abzicerea.
Trec peste ordine la noua alegere și unanim declară de jude comunal pe
Vasiliu Chindriș. Vasiliu Chindriș cu mulțămită primește acest nou oficiu. De

213
vicețude (subjude) unanim aleg pe George Fodor. Primește acest oficiu. De
jurați Iosif Ban, George Măhălean și Vasiliu Farcașiu. Cu toții primesc acest
oficiu. Membri în comitetul antisitiei comunale:
1) Ioan Oros, 2) Aurel Oros, 3) Ioan Florian, 4) Iosif Zegrean, 5) Alexa
Oros, 6) Alexa Florian, 7) Iosif Chindriș, 8) Laurențiu Pop, 9) Vasile Zegrean,
10) Vasiliu Oros cel tânăr. Cu toții primesc acest oficiu.
Prin acești membri e completată antisitia comunală cu membrii din
comitetul antisitiei comunale.
Se trece la alt obiect. Tot la propunerea unanim a poporului se alege de
cantor tânărul George Oros. Primește acest oficiu. Unanim aleg de curator
primar pe Ștefan Oros a lui Alexa. Primește.
Iar de curatori sunt următorii aleși cu unanimitate:
1) Aurel Oros, 20) Vasiliu Selejan, 3) Ioan Oros, 4) Petru Roman,
5) Vasiliu Oros, 6) Iosif Măhălean, 7) Ioan Pop, 8) Iosif Zegrean, 9) Teodor
Cușa, 10) Alexa Florian.
În acest demers sau format antistia comunală împreună cu curatoria
bisericească unanim făcând propusul că va fi de acum înțelegere și bună ordine,
conlucrând cu toți într-un interes și înflorirea neamului prin aceste puteri
reînnoite.
Ulterior se face propunerea că comunitatea bisericească are nevoie de
un clopotar, unanim declară pe Vasile Oros cel bătrân. Primește.
Nefiind alți obiecți de pertractat, protocolul se închieie și se întărește
prin subscrierea de jos.
Sântioana la 8 decembrie 1918 st. n.
Vasile Chindriș, verificator Ioan Cheresteș, president
George Fodor, verificator Petru Oșorheian, vicepresidiu
Ștefan Oros, secretar
Ioan Oroș, notar.

ANCJ, fond Consiliul Național Român Solnoc-Dăbâca, d. 2/1918.

128.
1918, decembrie 9, Năsăud

Invitator!

Domnii membri ai reprezentanţii vechi comunali, precum şi membrii

senatului national român sunt invitaţi la o şedinţă comună care se va ţinea
miercuri, în 11 decembrie 1918, în sala cea mare a primăriei.

Năsăud, în 9 decembrie 1918.

214
 Pentru Senatul Naţional,
ss indescifrabil.

Membrii reprezentanţei comunale:

1. Mihăese Leon; 2. Născuţiu Alexandru; 3. Pop Nicolae l. Gr.; 4. Pop
Leon; 5. Catarig George; 6. Istrate Iulian; 7. Morar Grigore; 8. Născuţiu Leon;
9. Tanco Teofil, dr.; 10. Brecher Iozsef, dr.; 11. Şotropa Virgil; 12. Elefant
Miksa 323 - deputat; 13. Moisil Constantin, dr.; 14. Marţian Iulian; 15. Hodor
Dumitru dr.; 16. Nusbächer Károl; 17. Tischler Mihaiu; 18. Goldstein Herman;
19. Pollák Markuz; 20. Gevürz Iacob; 21. Născuţiu Ioan preot; 22. Nistor
Nicolae; 23. Gheţie Ioan; 24. Cotul George sen.; 25. Rus George sen.; 26.
Ştefan Leon; 27. Haliţă Alexandru; 28. David Alexa dr.; 29. Tomuţa Dumitru;
30. Catarig Simion; 31. Catarig Petre; 32. Chitul George.

Membrii senatului naţional:

1. Ioan Catarig Zegrean; 2. Ioan Pecurariu; 3. Mărcuş Emil; 4. Emil
Domide; 5. Pop Leonida; 6. Scridon Ştefan; 7. Linul Macedon; 8. Bancul Ion;
9. Ioan Şerban; 10. Andron Petre; 11. Nistor Ioan faur; 12. Nistor Dumitru; 13.
Tomuţa Vasile; 14. Găzdac Ipolit în Luşca; 15. Mihăilă Anton.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/9/1918, f. 8.

129.
1918, decembrie 9, Năsăud

Ordin

Cu începere de azi, 9 decembrie 1918, pe baza Ordinului Marelui

Cartier General Român, toate autoritățile vechi (notari, primari și alții) se pun
din nou în slujbă în comunele unde au slujit.
De asemenea, locuitorii alungați se vor primi înapoi în comună. La
sosirea autorităților române se vor putea face plânsori împotriva acelor notari
și primari, ce au făcut rele, vor fi judecați și condamnați după legile de război,
după greutatea faptei ce-au făcut.
Se aduce la cunoștință că mersul trenurilor s-a schimbat. De mâine
începând trenul ce vine dinspre Rodna pleacă din Năsăud la 9 ore și 8 minute
dimineața. Dinspre Beclean vine după amiazi la Năsăud și pleacă din Năsăud
la 2 ore și 39 minute.
Comandantul Năsăudului.

323
Tăierea numelor aparţine autorului documentului.

215
 Locotenent Cerbulescu.
S-a publicat cu dobă prin toată comuna prin Octavian Hanțiu.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/13/1918, f. 48.

130.
1918, 9 decembrie, Năsăud.

Nr. 3. 9/XII-26/XI 1918.

Comandamentul Militar al Năsăudului
Către
Comitetul Național din comuna____________

Conform ordinului Comandamentului General al Armatei Române să

se execute imediat următoarele:
Se vor preda de locuitori la primărie toate armele și cartușele, granate,
săbii, baionete, iar primarul le va trimite cel mai târziu până în ziua de 12
decembrie 1918, oara 8 seara, cu căruțe și le va preda Comandei Militare
Române din Năsăud, la școală.
Armele de vânătoare și revolverele se vor așeza într-o chilie sub pază
la primărie, având legat fiecare un bilet cu numele a cui este și nu se vor mai
da înapoi decât la primirea ordinului armatei române. E vor da locuitorilor în
locul lor, chitanțe de primire.
Toate aceste arme (de vânătoare și revolvere) se vor trece într-un tablou
în două exemplare, din care unul rămâne la primărie, iar unul mi se aduce o
dată cu armele militare. Cei ce nu vor preda armele și nu se vor supune
ordinelor, se vor deține și se vor trimite în judecata Curții Marțiale.
Până ce vine autoritatea română să facă cercetări și să facă dreptate la
cei ce au suferit nedreptăți, se vor primi înapoi în slujbă notarii, primarii și
oamenii alungați cu forța din sat. Se vor face plângeri împotriva lor în scris și,
cei ce la cercetări vor fi aflați de vinovați, vor fin condamnați, iar dorința
oamenilor, împlinită.
Orice reclamații sau cereri de soldați se va adresa mie.
Comandantul Militar al Năsăudului:
Locotenent Cerbulescu, m. p.
La adv. Dr. Hodor.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/13/1918, f. 61.

216
 131.
1918, decembrie 10, Bistrița

Unt
Vin

fiert
Griș
Oțăt

Sare

pâne

Pâne
verzi

Mere
Piper

Datul
Țibac

Cafea
săpun
Ceaiu

Carne
Varză
Ceapă
Săpun

Fasole
Lemne

Cartofi
Praf de

Paprică
Săcărea

cucuruz
Legume
Legume
Unsoare
Petroleu

De unde
Făină de
Făină de
Făină de
Marmeladă

Prune uscate

Nr. achizelor
K i l o g r a m e
18 20
- - - - - - 10000 30 - - - - - 10 - - - - 9 0750 0125 - - - - - - - - -
5
19 14 15 10
- - - - - - - - - - - - - - - - - 10 0 - - - - - - - - - -
0 0
20 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
21 17 40
- - - - - - - - - - - - - 23 - - - - - - - - - - - - - - -
3 0
22 500
- - - - - - - 75 - 100 - - - - 35 - - - - 10 0 - - - - - - - - - -
23 17 10
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
0 0
24 16
- 30 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
0
25 240 175
- - - 840 100 170 600 45 200 126 - 4090 150 75 624 264 450 6 - 80 15 - 160 - - 18 - 2
0 0
26 15 47
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 3 - - -
6 0
27 - 1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 5 18 - - -

Cumpărate și anticipație din magazina fostului spital de rezervă

a Dejului din Bistrița
28 - 1004 1450 2400 840 100 170 10075 630 145 200 1750 - - 295 173 75 624 264 470 5350 0125 - - - 160 5 21 20 1 2
Sa solvit
- - 950 1505 164 - 15 4460 150 104 100 170 - - 32 61 45 165 134 60 3 0125 - - - - - 17 5 1 -
companiei
Restul - - 54 895 676 100 155 5615 480 41 100 1580 126 - 263 42 30 459 130 410 2 0 80 15 - 160 5 4 15 0 2

Încheiat,
Bistrița, la 10 decembrie 1918
Emil Comșa Pavel Tofan
Ltg.

ANBN, Colecția Pavel Tofan, d. 8, f. 8-11

217
 132.
1918, decembrie 16, Năsăud.

Proces-verbal324
Susceput în cancelaria comunității mari Năsăud în 16 decembrie 1918 la ora
11 înainte de amiazi

Fiind de față
Prezident: Ioan Șerban, administratorul cercului Năsăud, proto-jude
onorar; Notar ad-hoc: Leon Ștefan, amploaiat325 la Administrația fondurilor
grănicerești, membru în comitetul comunal.
Obiectul
Abzicerea326 primarului Constantin Anton a sub-primarului Alexandru
Nășcuțiu și a casarului Grigore Morar.
Prezidentul deschizând ședința ca membrii de încredere se denumesc
din partea adunării generale, următorii: George Floroaie, Teodor Châtiu lui
Iosif, George Maftei și Anghel Prahase.
Teodor Châtiu lui Iosif propune ca comitetul (sic!) vechi să abzică și să
se aleagă comitet nou.
Ioan Nășcuțiu lui Nicolae propune ca alegerea comitetului să se facă
momentan.
Adunarea generală alege o comisie candidatoare din următorii
membrii: Teodor Châtiu lui Iosif, Vasile Ciot, Toader Nistor lui Maftei,
Niculae Andron, Dumitru Rus, Ionică Nășcuțiu, Vasile Tomuța, Dumitru
Nistor lui Simion, Vasilica Moisil și Teodor Șteopul lui Paramon, cu scopul de
a candida noii membrii de comitet.
Prezidentul suspendă ședința pe 10 minute, iar comisiunea
candidatoare retrăgându-se și compunând lista membrilor de comitet prin
referentul Vasilica Moisil, propune adunării generale de noi membri de
comitet, pe care adunarea generală îi alege unanim, și anume:

324
Pentru a descrie starea de fapt, redăm conținutul demisiei primarului Nicolae Anton și
casierului Grigore Morari, din 15 decembrie: „subscrișii, după împrejurările de prezente, ce
dominează între populația din loco, și pentru a înconjura alte neplăceri mai mari, și ca să fie
voia on. alegători făcută (s. n.), prin aceasta noi ne dăm abzicerea din oficiul ținut până acum,
rugându-vă a ne primi această rugare”, ANBN, fond Primăria orașului Năsăud-administrație,
d. 125/1918, f. 3, și a sub-primarului Alexandru Nășcuțiu, din 14 decembrie: „Deoarece eu,
subscrisul, sunt ocupat cu lucrurile mele economice și mă simt și bolnav, și totodată, lucrurile
Primăriei sunt foarte încurcate, la care încurcare eu nu poci ca să ieu nici o răspundere (s.
n.), de aceea, rog pe Onoratul Senat ca să binevoiți să mă eliberați de la serviciul meu, care l-
am avut la primăria comunală, în oficiul de sub-jude și colector; ceea ce ține de serviciul meu,
stau la dispoziție ori în care timp de a preda în seamă”; Ibidem, f. 4.
325
Funcționar.
326
Demisia.

218
 I. Membrii ordinari: Ioan Șerban, Iacob Anton l, George, Alexandru
Haliță, Mihăilă Cantor, Niculae Catarig l. Petri, George Vâjul l. Ilie, Niculae
Andron, Ioan Catarig l. George, Dumitru Rus, Ioan Pecurariu, Vasile Ciot,
Niculae Nistor l. George, Iulian Marțian, Ioan Găzdac l. Niculae, Ioan Morar
l. Paramon, Ioan, Ianul, Niculae Prahase l. Grigore, Alexandru Palageș l.
George, Petru Ștefan, Mihăilă Catarig l. Vasile, Grigore Gavriluțiu, Niculae
Pop l. Iacob, Dumitru Nistor l. Simion, Teodor Șteopul l. Paramon.
II. Membrii supleanți: Dumitru Sandu l. Niculae, Dumitru Tomuța l.
George, Ilie Pop l. Leon, Angel Prahase, Romulus Châtiu, George Nistor l.
Ionică, cu mandat până la alegerile ce se vor face după legea cea nouă.
Îndeplinindu-se alegerea membrilor de comitet se purcede la alegerea
primarului, sub-primarului, casarului și a lor patru senatori.
Retrăgându-se comitetul pentru candidarea membrilor, respectiv,
oficianților primăriei, ședința se suspendă.
Redeschizându-se ședința, comitetul propune și adunarea generală
alege:
Pentru postul de primar, pe domnul Vasilica Moisil.
Pentru postul de sub-primar, pe domnul Ioan Neșcuțiu lui Nicolae.
Pentru postul de casar, pe Grigore Morar.
La postul de senator I, pe Ioan Catarig l. Mihăilă, senator II, George
Maftei, senator III, Teodor Châtiu l. Iosif, senator IV, Teodor Nistor l. Maftei.
De contraș327 la slatină se alege unanim Niculae Nășcuțiu l. Niculae.
Noii oficianți ai primăriei depun jurământul prescris.
Nemaifiind alte obiecte, ședința se finește și protocolul se încheie și
subscrie.
Leon Ștefan, notar ad-hoc; Ioan Șerban, proto-jude onorariu.

ANBN, fond Primăria orașului Năsăud-administrație, d. 125/1918, ff.

1-2.

133.
1918, decembrie 26, Năsăud

Onoratei comenzi a Diviziei a VII române Târgul Mureșului

Consiliul național și primăria din comuna mare Năsăud rugăm pe

onorat comandă să binevoiască a dispune ca în comuna noastră să se trimită un
detașament de miliție sau jandarmerie care să rămână stabil în localitate.

327
Supraveghetor la fântâna cu apă sărată pentru animale – n. ed.

219
 Această rugare a noastră ne luăm voia a o motiva cu următoarele:
Năsăudul cu un nr. de 4000 locuitori este cel mai important centru pe valea de
sus a Someșului mare și aici gravitează 40 de sate din împrejmuirea cea mai
apropiată.
Primul detașament de armată românească ce a venit la noi a dizolvat
garda noastră națională, care de abia începuse a consolida, a dezarmat-o și
armele ei împreună cu cele adunate de la inteligența românească din loc le-a
transportat la Bistrița. După multe lupte și dificultăți ce am avut de a îndura
capacitând gloatele iritate, ne credeam în fine în ordine, când abia după vreo 6
zile detașamentul românesc a părăsit localitatea și aici nu a mai rămas nici un
organ de siguranță publică.
Fiindcă atât în Năsăud cât și în satele din împrejurime, în urma
propagandei intensive a guvernului maghiar, există în mare aplicație spre
comunism și bolșevism am cerut de la comenzile de trupe române din Bistrița
să binevoiască a lua măsuri pentru susținerea ordinii publice. Rugarea noastră
s-a împlinit astfel că s-a trimis pentru câteva zile detașamente mai mici care
iarăși ne-au părăsit. Activitatea detașamentelor de armată românească în
localitate și împrejmuire a fost foarte salutară, dar în intervalul absenței lor s-a
ivit reacția care amenință și în prezent averea publică românească și pe
intelectualii români.
Un teritoriu atât de extins, chiar sub rapoartele cele mai pașnice are
nevoie de organe de siguranță publică, cu atât mai vârtos în prezent când sute
de foști prizonieri în Rusia infiltrați cu idei comuniste și dispunând de arme și
muniții nu încetează a încerca să răzvrătească poporul de altfel pașnic din fire,
cu toate că pe valea acestea nu este nici un motiv de nemulțumire nici pe bază
agrară dar cu atât mai puțin pe bază politică cu deosebire de când cu ajutorul
Atotputernicului ne-am ajuns și noi visul de aur!
Rugându-vă de binevoitorul sprijin am rămas cu deosebită stimă, ai
onoratei comande stimători.
Năsăud, la 26 XII 1918.
Mult onorate domnule colonel,
Alăturat ne luăm voia a vă transpune rugarea noastră către comanda
diviziei române din Târgul-Mureș. Vă rugăm să aveți bunătatea de a o înainta
domnului general sprijinind cererea cuprinsă în ea.
Năsăud, 26 XII 1918.
Primiți domnule colone expresia deosebitei noastre considerații.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/3, ff. 3-4; publicat la Alexandru

Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 37, pp. 137-138.

220
 134.
1918, decembrie 26, Tăure

Onorat Presidiu
a gardei române în Năsăud

În octomber a. c. veduvei Sabo Irina i s-a furat din lada din casă două
mii coroane, acum s-a svonit că banii i-ar fi furat o fată de 18 ani a lui Agrisan
Dumitru, care lucra cu diua la Sabo Irina şi i-ar fi dat la mama bătrână a ei,
Agrişan Maria. Mergând la casa ei am aflat cisme, peptar nou, pe care din
lucrul mâinilor nu le-ar fi putut cumpera, ba era în terg se-şi cumpere şi porc
de slănină cu 800 cor[oane]. Aceste toate bănuesc că la nepotă şi la mama sa
bătrâna, ar fi banii furaţi.
Vă rog a trimite la fatia locului 2 sau 3 soldaţi să cerceteze mai cu
de-amănuntul causa.

Teure, la 26 dec[em]br[i]e 1918.

Stimator,
Avram Gavril
Notar a gardei rom[âne].

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/5/1918, f. 8.

135.
1918, decembrie 27, Sibiu

Consiliul Dirigent Român Sibiu, în 27 decemvie 1918

Resortul Cultelor și al
Instrucțiunii Publice
Nr. 13/1918

Direcțiunii liceului fundațional

Năsăud

Acum când școala românească a fost eliberată de sub presiunea unei

stăpâniri străine și dușmănoase, care făcea imposibil ori și ce avânt național, o
îndrumare în spirit național a școalei se impune.
Și până ce se vor putea însă lua toate măsurile și se vor putea înfăptui
toate reformele reclamate de marile schimbări politice de acum, cu scopul de
a îndruma învățământul secundar în serviciul acelor probleme vitale pe cari le
dictează interesele naționale ale României nouă și până ce se va putea întemeia

221
adevărata școală românească și se va putea desăvârși unificarea învățământului
secundar proiectată pentru începerea anului școlar viitor, luăm cu bucurie act
de toate dispozițiile pe care le vor lua diferitele noastre scoale secundare în
sfera lor de competință cu scopul de a înlesni învățământului secundar trecerea
peste acest restimp de tranziție.
În consecință, cu aprobare luăm act de hotărârile conferenței
profesorale de la liceul D-voastră ținută în 28 decemvrie 1918, prin cari vă
alăturați la dorințele exprimate în conferința profesorilor români ținută în Alba
Iulia la 2 decembrie 1918 și vă apropiați hotărârile bine chibzuite luate acolo.
Totodată, vă facem cunoscut că n-avem nimic de observat, ca la
institutul D-voastră sem. I să fie prelungit până la 15 martie 1919, având însă
să pregătiți la timp potrivit schimbările ce sunt de făcut în programa analitică,
îndeosebi la limba românească, la geografie și la istorie.

Vasile Goldiș,
Șef de resort.

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 11/1918, f. 2.

136.
1918, decembrie 27, Năsăud
27 XII '918
Frați Români,

Îndelungată, grea și amarnică ne-a fost așteptarea, multe veacuri știu s-

o spună. Ceasul cel mare a sunat. Lanțurile robiei seculare s-au sfărâmat în
tină. Români din patru părți a lumei, din somn s-au deșteptat.
Uniți în cuget și în simțiri, să contribuim cu toții, cu munca și
înțelepciunea noastră, la întărirea așezământului Românei Mari.
Vom binemerita de la viitorime dacă vom ști să fim la înălțimea zilelor
mari pe care le trăim.
Cu foștii voștri împilatori de ieri fiți mai ales cu inimă largă și le iertați
lor, căci nu știu ce au făcut.
Soldații Români, frații voștri sosiți aici în Năsăud și pe ori unde merg,
aduc libertate, dreptate și frăție.
Sub pavăza oștirii române, neturburați de nimeni și de nimic, să
purcedem la muncă rodnică și cinstită pentru propășirea noastră și a Națiunii
Române.
Iar noi, ostășimea, bazați pe dreptatea, înțelepciunea și încrederea
Voastră, vom sta neadormiți de strajă pe strămoșeștile hotare Tisa-Dunăre și
Mare.

222
 Trăiască frații noștri liberați.
Trăiască Majestatea Sa, Regele Ferdinand al tuturor Românilor,
Majestatea Sa, Regina și întreaga lor familie.
Comandantul Năsăudului,
Locotenent Cerbulescu.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/13/1918, f. 60.

137.
1918, decembrie 28, Năsăud

Proces-verbal
luat la gimnaziul superior fundațional din Năsăud în conferința
ordinară a profesorilor de la 28 decembrie 1918

Prezenți:
Președinte: Dr. Nicolae Drăganu, prof. gimn., dir[ector] subs[titut],
notar Victor Motogna, apoi profesorii: Emil Domide, Teodor Șimon, Ștefan
Scridon, Vasile Bichigean, Emil Mărcușiu, Ioan Bojoru, dr. Alexandru Ciple,
Augustin Bena, Cornel I. Sânjoan, Leonida Pop, dr. Emil Precup și Olimpiu
Ghiția.
Absenți: Ioan Gheție, dir. gimn., Ioan Pecurariu – în concediu, dr. Valer
Seni - bolnav.
Nr. 698-1918 d.g. Direcțiunea școlară supremă cu scrisoarea de datul 3
decembrie 1918 nr. 3067 – 1918 főig. / cf. 14490-1918 VKM eln. / comunică
că min[isterul] de Culte și Instrucțiune Publică prin ord[inul] nr. 1440-1918
prez[idial[ dispune ștergerea atributului de „regesc”, precum și a titlurilor,
depărtarea icoanelor regelui Francisc Iosif I și Carol IV.
Ad. 1 Spre știre și urmare.
Nr. 699-1918 d.g. Aceeași direcțiune supremă cu scrisoarea de datul 4
decembrie 1918 nr. 3029-1918 főig. avizează că min. de culte și instrucțiune
publică a luat spre știre raportul final pentru anul școlar 1917/18 cu ord. nr.
185357-1918 V.
Ad. 2 Spre știre.
Nr. 701-1918 d. g. Ministrul de culte și instrucțiune publică cu ord. nr.
211936-1918 VI. a. de datul 3 decembrie 1918 trimite instrucțiunile de lipsă
pentru o eventuală refugiare și evacuare.
Ad. 3 Spre știre.
Nr. 705-1918 d. g. Ministrul de culte și instrucțiune publică cu datul de
28 decembrie 1918 comunică dispozițiile de urmat cu privire la aplicarea
profesorilor reîntorși din serviciul militar.

223
 Ad. 4 Spre știre și conformare.
Nr. 710-1918 d. g. Emil Pop elev în cl. I gimn. înaintează rugare pentru
scutirea de didactru328 pro 1918/1919.
Ad. 5 Se propune să i se ierte jumătate didactrul.
Nr. 735-1918 d.g. Emil Iepurean se roagă să fie scutit de plătirea
didactrului de 50 cor.
Ad. 6 Se propune să i se erte întreg didactrul.
Nr. 731-1918 d.g. Min. u. de culte și instrucțiune publică cu ord. de
datul 19 decembrie 1918 nr. 202333-1918 avizează că a licvidat pe seama
profesorilor de la gimnaziul nostru la perceptoratul329 din Năsăud ca ajutor de
veșminte suma de cor. 28700, care se poate scoate de cătră respectivii contra
unei chitanțe timbrate în regulă de la direcțiunea gimnazială, care-i va scoate
cu chitanță oficioasă.
Ad. 7 Spre știre și conformare; având profesorii să restituie fondului
susținător sumele primite.
Nr. 731-1918 d. g. directorul substituit prezintă raportul despre
licvidarea din nou începând cu 1 iulie 1918 a tuturor apartamentelor
profesorilor din vistieria statului care au fost sistate până acum.
Ad. 8 Spre știre.
Nr. 696-1918 d. g. Oficiul pretorial loco avizează că în baza ordinului
telefonic al vicecomitelui școalele trebuie să rămână închise până la 1 ianuarie
1919.
Ad. 9 Spre știre și urmare.
Nr. 733-1918 d. g. Adnotare pentru a se hotărî prelungirea semestrului
I până în 15 martie 1919. Avându-se în vedere împrejurarea că din pricina
epidemie de gripă spaniolă nu s-a putut ținea prelegeri decât abia 2 săptămâni,
direcțiunea gimnazială propune prelungirea semestrului I până în 15 martie
1918, ca să se poată tracta materia proiectată pentru acest semestru barem în
liniamentele cele mai de frunte.
Ad. 10 Se primește având să se ceară aprobarea ulterioară autorităților
competente.
Nr. 703-1918 d. g. Direcțiunea gimnaziului superior gr.-cat. din Blaj
sub nr. 658-1918 trimite procesul-verbal luat în conferința profesorilor români
ținută la Alba-Iulia în 2 decembrie 1918 cu recercarea ca conferința profesorală
să-și comunice părerea asupra chestiunilor sulevate330 în el, Consiliului
Dirigent.
Ad. 11 Colegiul profesoral discutând amănunțit asupra fiecărui punct
al procesului verbal hotărăște că se alătură la dorințele exprimate în conferința
profesorilor ținută în Alba Iulia la 2 decembrie 1918 și va căuta ca în cadrele
328
Taxa școlară.
329
Percepția.
330
Notate, cuprinse.

224
putinței și ținând socoteală de împrejurările noastre speciale să execute cea mai
mare parte din ele încă în anul școlar curent. În privința aceasta va cere avizul
fondului susținător și până la sfârșitul lunei ianuarie 1919 își va pregăti
schimbările ce sunt de făcut în împărțirea agendelor profesorilor, în orarul și
în proiectele de materie pentru semestrul I prelungit până la 15 martie 1919,
iar până la a II-a conferință metodică planul provizor de învățământ al
semestrului al II-lea, pe care îl va înainta spre aprobare autorității superioare
hotărâte de fondul susținător. Dorește însă să se facă în timpul cel mai apropiat
unificarea învățământului secundar românesc. În special dorințele colegiului
profesoral pentru anul școlar curent îi sunt următoarele:
Limba de propunere va fi la toate studiile exclusiv limba românească.
La limbile vii, întrucât se va întrebuința metoda directă, predarea se poate face
în respectiva limbă.
Limba maghiară se va propune în mod facultativ în clasele superioare.
Limba franceză va înlocui limba maghiară ca studiu obligatoriu.
Limba germană va rămâne deocamdată tot studiu obligatoriu cu
numărul de ore pe care l-a avut.
În geografie se va întrebuința numai nomenclatura românească. În locul
„Geografie Ungariei” se vor propune cunoștințe geografice asupra ținuturilor
locuite de Români. Ungaria nouă se va tracta numai în cadrele geografiei
universale.
În locul „Istoriei Ungariei” se va preda „Istoria Românilor”. Din istoria
maghiară se vor propune numai acele părți care sunt în legătură cu istoria
universală și istoria românilor.
Cunoștințele despre „Constituția patriei” se vor mărgini deocamdată la
dreptul privat și criminal. Se vor propune elementele constituției române.
Orele de limba maghiară se vor împărți, luându-se în considerare că
avem un singur profesor capabil să propună limba franceză fără cusur și
avându-se în vedere trebuințele altor studii, în modul următor:
cl. I: 3 ore franceză, 1 oră română, 1 oră geografie;
cl. II: 3 ore franceză, 1 oră geografie;
cl. III: 3 ore franceză;
cl. IV: 3 ore franceză;
cl. V-VI: 2 ore franceză, 1 oră română;
cl. VII-VIII: 1 oră franceză, 1 oră română, 1 oră matematică.
Cu aceasta conferința s-a terminat, iar acest proces verbal s-a cetit,
verificat și subscris.
D.c. m. s.
Președinte: Notar:
Dr. Nicolae Drăgan Victor Motogna.

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 7/1918, f. 59 r-60.

225
 138.
1918, decembrie 30, Teaca

Onoratului Consiliu Național Român!

în…

Sub alăturat Vă trimit nr. 2 al Gazetei oficiale în care este publicată

nota circulară a șefului Resortului Organizării din data 7/20 dec[embrie] a.c.331
nr. 27/1918.
În sensul acestei note circulare fiecare Consiliu Național comunal este
dator să prezinte în termen de 8 zile președintelui Consiliului Național Cercual
actele înșirate în amintita notă circulară sub nr. I, punctul 1 până la 9.
Vă recerc332 dar ca imediat după primirea acestei scrisori să pregătiți
aceste acte cel mult până în 3 ianuarie 1919 să le trimiteți subscrisului, pentru
ca până în 6 ianuarie a aceluiași an să le pot transpune Consiliului Național
Comitatens.
Teaca, la 30 decembrie 1918.
Cu stimă:
Eugen Bran
președintele
Cons[iliului] Naț[ional] Român
din Teaca.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Archiud, d. 28/1851; 1898-

1947, f. 45.

139.
1918, decembrie 31, Măgura Ilvei

Spectabile Domnule Jude

Abia acum am ajuns să știu ce faime333 sunt răspândite prin Năsăud

privitor la spirtul, ce D-ta., Domnule Jude, ai binevoit să-l extrădezi pentru
Leșu. Din partea D-tale a fost o bunăvoință extraordinară, că ai avut
amabilitatea să-mi extrădezi spirtul fără legitimație de la comună. Și iacă, tot
lucrul a luat o fază regretabilă. Convingerea D-tale. sigur e că eu am abuzat de
această bunăvoință a D-tale. și în Leșu aș fi vândut spirtul cu un preț exorbitant.

331
Anul curent.
332
Solicit.
333
Zvonuri.

226
Și nu mă mir. Așa ai primit informații de la câțiva oameni ce au luat parte la
alegerea de reprezentanți pentru Alba-Iulia, – în Năsăud într-o joi.
Leșenii334 care au fost la D-ta. n-au mers din inițiativă proprie, ci
instigați de un om intrigant din branșa intelectualilor din Leșu. Iacă de ce!
Frate-meu ducând spirtul la Leșu, le-a oferit Gardei Naționale de acolo,
dorind – bine înțeles - și ceva remunerație pentru cărăușie și oboseală. (Eu în
ziua aceea a împărțirii spirtului din Năsăud, nici n-au mers cu trăsura la Leșu,
ci cu trenul la Rodna). Comandantul Gardei – om extraordinar de zgârcit - nici
n-a voit să audă de remunerație pentru cărăușie, ci a accentuat, că spirtul
perfect335 cu 32 cor[oane] are să fie vândut, litra. Frate-meu, crescut prin Rusia
4 ani în spirit bolșevic, s-a revoltat foarte și a dus spirtul la el acasă, declarând
că așa nu-l extrădează comunei.
A doua zi – a fost joia cu alegerile pentru Alba-Iulia – au mers la
Năsăud mai mulți din Leșu și doi, la îndemnul comandantului de gardă, au
mers la D-ta., Domnule Jude și au spus fel de fel de lucruri ciudate, până la
neadevăruri josnice. Între altele, că eu (nu frate-meu) îmi însușesc spirtul și-l
vând cu preț înșăptit336. Resping cu scârbă atare calomnii murdare. Eu n-am
nevoie să-mi fac profit din spirtul leșenilor. Chiar eu am fost, care la câteva
zile după aceea am mers de la Rodna la Leșu și am poruncit fratelui meu să
extrădeze numaidecât spirtul și să abzică337 și de spesele338 cărăușiei. Sunt deja
două săptămâni de când comuna Leșu a luat în seamă spirtul și l-a împărțit
uniform pe toți locuitorii din comună cu prețul original de 32 cor[oane], 50
[creițari]. Acesta e adevărul!
Prin urmare Te rog frumos, Domnule Jude, aibi amabilitatea și-Ți
formează o convingere bună despre toată chestia spirtului, iar pe oamenii buni
ai mei, care țin mult la mine și – pe baza calomniei mârșave – s-au scandalizat,
Te rog frumos informează-i corect despre starea faptică a lucrului.
Pentru încrederea și mărinimozitatea D-tale promit recunoștința mea și
sunt al D-tale.,
Măgura339, la 31 XII 1918.
devotat
Titus Mălaiu.
Vă salută Dl. părinte Bulbuc și întreaga familie.

ANBN, Colecția Iuliu Moisil, d. 124, ff. 13, 14; publicat la Adrian
Onofreiu, 1918 – o lume în schimbare, în Bistrița 90 de ani de la Marea Unire,
doc. 4, pp. 56-57.

334
Locuitori din Leșu.
335
Exact.
336
De șapte ori mai scump.
337
Renunțe.
338
Cheltuielile.
339
Măgura-Ilvei.

227
 140.
1918, decembrie 31, Bistrița

Lista despre plătirea gagei a ofițerilor și subofițerilor pe luna ianuariu 1919

Bani
Gagea Subscrierea
Chiria pentru Suma
Chargia Numele Împărțirea lunară

Nrul
servitori primitorului

curent
Observări

cor bani Cor bani Cor bani Cor bani

Dr. Iuliu
1 Medic maior La spital 500 - 80 - 50 - 630 - - -
Chitul
Octavian
2 Căpitan Comandant 500 - 80 - 50 - 630 - Ss indescif. -
Petrean
3 Căpitan Niculae Pop La comp. 366 66 50 - 50 - 466 66 -
Grigore Ajutor de
4 Locotenent 366 66 50 - 50 - 466 66 Ss indescif. -
Bălan comandant
Virgil
5 Locotenent Loc. comp. 366 66 50 - 50 - 466 66 - -
Crișan
Împărțire are în
Emil
6 Locotenent Garda din Cluj - - - - - - - - - -
Cutean
la tehnică
Aurel
7 Locotenent La poștă 366 66 50 - 50 - 466 66 - -
Michăese
Emil
8 Locotenent La tehnică 366 66 50 - 50 - 466 66 - -
Mănăstirean

228
 Bani
Gagea
Chiria pentru Suma Subscrierea
Chargia Numele Împărțirea lunară

Nrul
servitori primitorului

curent
Observări

cor bani Cor bani Cor bani Cor bani

Are grad de la
Cornel
9 Locotenent caporali - - - - - - - - - -
Ordace
La senat
Ioan
10 Locotenent La poștă 366 66 50 - 50 - 466 66 - -
Podoabă
Dr. Emil
11 Locotenent La senat 366 66 50 - 50 - 466 66 Ss indescif. -
Rebreanu
George
12 Locotenent La telephon 366 66 50 - 50 - 466 66 -
Rusu
Dr. George
13 Locotenent La senat 366 66 50 - 50 - 466 66 Ss indescif. -
Trif
14 Sublocotenent Iuliu Cozma La comp. 280 - 50 - 50 - 380 - - -
Ștefan
15 Sublocotenent La comp. 280 - 50 - 50 - 380 - - -
Moldovan
Aurel
16 Sublocotenent La comp. 280 - 50 - 50 - 380 - Ss indescif. -
Rebrișorean
17 Sublocotenent Aurel Pop La comp. 280 - 50 - 50 - 380 - - -
Grigore
18 Sublocotenent La comp. 280 - 50 - 50 - 380 - - -
Someșan
George
19 Sublocotenent La comp. 280 - 50 - 50 - 380 - Ss indescif. -
Tabără

229
 Bani
Gagea
Chiria pentru Suma Subscrierea
Chargia Numele Împărțirea lunară

Nrul
servitori primitorului

curent
Observări

cor bani Cor bani Cor bani Cor bani

Constantin
20 Stegariu La comp. 200 - 27 - - - 227 - Ss indescif. -
Bota
Gaja nu sau plătit la
stegariu Comșa la mână
fără sa plătit chitanția
21 Stegariu Emil Comșa La comp. 200 - 27 - - - 227 - alăturată sub Nr. 21 –
fiindcă datoria aceasta
numitul nu o au plătit
Are grad de
Octavian
22 Stegariu caporal - - - - - - - - - -
Doce
La poștă
Romul Transport
23 Stegariu 200 - 27 - - - 227 - - -
Grapini la companie
Transport
24 Stegariu Ioan Isaiu 200 - 27 - - - 227 - - -
la companie
Locotenent
25 Paul Tofan La proviantură 366 66 50 - 50 - 466 66 - -
veterinariu
Medic Dr. Titus
26 La sanitație 280 - 50 - 50 - 380 - - -
asistent Slăvoacă
Medic
Dr. Ionel
27 asistent La sanitație 200 - 27 - - - 227 - - -
Scridon
Stegariu

230
 Bani
Gagea
Chiria pentru Suma Subscrierea
Chargia Numele Împărțirea lunară

Nrul
servitori primitorului

curent
Observări

cor bani Cor bani Cor bani Cor bani

Administratorul Aflat ulterior că sub guv. Karolyi a fost înaintat de sublocot.
28 - Paul Molnar -
gărzii iar sub Kuhn Bela locot. de adm.
Locțiitor de Emil
29 La censură 140 - 27 - - - 167 - Ss indescif. -
ofițer Domide
Locțiitor de Ioan
30 La comp. 140 - - - - - 140 - Ss indescif. -
ofițer Mărțian
Locțiitor de Ioan
31 La comp. 140 - - - - - 140 - Ss indescif. -
ofițer Mureșan
Plutonier Deonisiu Unasutăoptzecisiuna
32 La censură 140 - 41 66 - - 181 66
major Rusu cor. 66 bani
Locțiitor de
33 Paul Urs La censură 140 - 27 - - - 167 - Ss indescif. -
ofițer
Plutonier Alexandru Transpoprt
34 110 - 27 - - - 137 - Ss indescif -
major Colța La comp.
Plutonier Grigore
35 La censură 110 - 27 - - - 137 - Ss indescif -
major Dregan
Plutonier
36 Silviu Filip La comp. 110 - 27 - - - 137 - Ss indescif -
major
Plutonier
37 Ioan Pop La comp. 100 - 27 - - - 127 - - -
major
Plutonier Gavrilă
38 La comp. 100 - - - - - 100 - - -
major Piutican

231
 Bani
Gagea
Chiria pentru Suma Subscrierea
Chargia Numele Împărțirea lunară

Nrul
servitori primitorului

curent
Observări

cor bani Cor bani Cor bani Cor bani

Plutonier
39 Ilarion Tiful La comp. 100 - 27 - - - 127 - - -
major
George
40 Plutonier Manipulant 95 - 41 66 - - 136 66 Ss indescif -
Bucilă
Grigore
41 Plutonier La comp. 75 - 27 - - - 102 - - -
Baciu
Toader
42 Plutonier La comp. 85 - 27 - - - 112 - Ss indescif -
Baciu
43 Plutonier Leon Cîrcu La comp. 95 - 27 - - - 122 - - -
Alexandru
44 Plutonier La comp. 85 - 27 - - - 112 - - -
Crăciun
Transport
45 Plutonier Vasile Luca 85 - 27 - - - 112 - Ss indescif -
La comp.
Dumitru
46 Plutonier La comp. 95 - 27 - - - 122 - Ss indescif -
Zegrean
47 Plutonier Iosif Pop La comp. 85 - 27 - - - 112 - Ss indescif -
Florea
48 Plutonier Unipremiant - - - - - - - - - -
Lolici
49 Plutonier Ioan Baciu Unipremiant - - - - - - - - - -
Dumitru
50 Plutonier Unipremiant - - - - - - - - - -
Chalner

232
 Bani
Gagea
Chiria pentru Suma Subscrierea
Chargia Numele Împărțirea lunară

Nrul
servitori primitorului

curent
Observări

cor bani Cor bani Cor bani Cor bani

Dumitru
51 Plutonier - - - - - - - - - - -
Lunca
Emil
52 Locotenent La technică 366 66 50 - 50 - 466 66 Ss indescif -
Mănăstirean
Grigore
53 Plutonier La comp. 75 - 27 - - - 102 - Ss indescif -
Baciu
Iuliu
54 Locț. de ofițer La senat 140 - 27 - - - 167 - - -
Coraico
Fost
Anton
55 Maior comandantul - - - - - - - - - -
Niculaie
gărzii

Bistrița, la 31 decembrie 1918.

Adm[inistratorul] gărzii,
Paul Molnar.
ss indescifrabil.

ANBN, Colecția Tofan Pavel, d. 8, ff. 17-22.

233
 141.
1918, decembrie, <sine dato>

Brigada XIII Infanterie

din decembre 1918

În interesul superior al ordinei, siguranței statului și în baza legei pentru

starea de asediu:
Ordonăm
Autorităților militare, parchetele civile, judecători de instrucție și ori și
ce ofițer de poliție judiciară pot instrumenta chiar în afacerile care sunt de
competența tribunalelor militare, cu obligația expresă de a înainta actele ce se
vor dresa autorităților militare cele mai competente.
Art. 2. Toate armele de foc (puști, mitraliere și puști civile) și
munițiunile vor fi depuse la primăria cea mai apropiată în termen de trei zile
de la darea acestei ordonanțe, după care se va proceda conform legei stării de
asediu.
Se interzice păstrarea și purtarea armelor fără prealabila aprobare a
Comandantului Brigadei 13 Inf [anterie] până la sosirea D-lui. General
Comandant a Diviziei a VII-a.
Art. 3. Autoritatea militară are dreptul de a censura presa și orice
publicațiuni; poate controla ori ce corespondență, fie din-afară, fie, din-năuntru
și a împiedica ajungerea la destinație a acelora ce va găsi de cuviință.
Art. 4. Nici o întrunire nu va avea loc fără aprobarea Comandantului
militar.
Art. 5. Este interzis a staționa și circulațiunea pe strădile și piețele
publice în grupe mai mari de 5 persoane, afară de serviciile comandate.
Art. 6. Sunt oprite manifestațiunile pe strade și piețe.
Art. 7. Circulațiunea pe strade este oprită noaptea pentru populația
civilă care nu sunt în serviciul comandat, cu începere de la ora ( (22 seara) până
la răsăritul soarelui.
Art. 8. Toate localurile publice vor fi închise la ore 8,30 (21,30):
Art. 9. Armata austro-ungară la demobilizare lăsând prin diferitele
localități depozite de proviziuni, efecte, bocanci, mantale, cămăși și animale,
cai, boi, vaci, etc., care au fost luate de la locuitori fără nici o formă pentru
păstrare sau care și le-au însușit pe cele părăsite.
Se ordonă ca deîndată să se prezinte cu ele la Comandamentul militar
pentru a le preda. Acei care în termen de 4 zile de la apariția acestei ordonanțe
nu le vor aduce la Comandamentul militar vor fi considerați ca însușitori prin
jaf și furt și vor fi traduși și judecați de curțile marțiale pentru jaf și furt a averei
statului.

234
 Toți cetățenii de ordine și cinstiți sunt obligați a divulga deținătorii de
arme, animale și provizii care au aparținut armatei austro-ungare.
Art. 10. Nu este permis a strica barăcile rămase de la armata austro-
ungară.
Art. 11. Străinii care sosesc în vreo localitate se vor legitima imediat la
autoritățile comunale, arătând motivul venirei în localitate, domiciliul pe care-
l vor avea în timpul cât vor rămânea în acea localitate și destinațiunea unde vor
pleca.
Art. 12. Pentru cazurile de: revoltă, dezordine, adunări zgomotoase și
amenințătoare, atingeri grave aduse liniștei publice și pentru opunere de fapt
la executarea legilor, Comandamentele vor întrebuința armata și reprima cu
toată vigoarea.
Aer. 13. Toți agenții forței publice, militare, vor executa în mod strict
dispozițiunile ordonanței de față (s. a.) arătând pe toți acei ce vor contravenit,
pentru a fi pedepsiți conform legei marțiale.

Comandantul Brigadei a XIII-a,

Colonel Gherescu.

Victor Moldovan, Memoriile unui politician…, Volumul II. Documente,

ediția a II-a revăzută și adăugită, editori, Mircea Gelu Buta, Adrian Onofreiu,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2015, doc. 43, p. 77. Nota
explicativă în text: „Ordonanța dată de colonelul Gherescu, comandantul
Brigadei XIII-a Infanterie, la 1918, decembrie, către populația din Ardeal
(Reghin), 12 septembrie 1919”.

142.
1918, Rodna Nouă.
Telegramă

Rodna Nouă340. Secțiunea Partidului Social-Democrat Român, precum

și locuitorii români din comuna Rodna Nouă, uniți în Consiliul Național
Român local, salută cu nespusă bucurie izbânda cauzei noastre și se alătură cu
dragoste frățiască de Consiliul Național Român Central și ideile aceluia.
Dumitru Cotul,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VII, doc. 207,

p. 238.

340
Șanț.

235
 143.
<1918>, Năsăud

D-lui ministru de război, Budapesta

Referitor la adresa nr. 28407 raportez că instituțiile comunale nu pot

funcționa în prezent din cauză că poporul a preluat puterea. Deși gărzile
cetățenești au fost organizate de popor, rog ca retribuția lor să fie acceptată pe
seama profitului de război, deoarece organizarea lor este necesară pentru
restabilirea și menținerea ordinii. Retribuția gărzilor cetățenești se face
deocamdată din casieriilor comunale efectivul gărzilor.
Primpretorul din Năsăud [indescifrabil].

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d.II/6/1/1918, f. 2., publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 12,
p. 126.

144.
1918, Bistrița <sine dato>
7 ½ oare. Din Bistrița

D-nul locotenent Ordace anunță că dacă vor sosi aici cu poșta, sau
aducându-le în persoană, placate341 ale dușmanilor noștri maghiari în care
cerca noi să nu ne unim cu România, să îi confiscăm și pe cei care le
împărtășesc să-i arestăm sau să-i trimitem la Bistrița și să pregătim poporul
contra pericolelor ce-l așteaptă în urma lățirii342 păcatelor acestora.
[Ștampilă] Senatul Național Român Năsăud.
[ss indescifrabil].

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/5/1918, f. 10; publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 33,
p. 135.

145.
<1918>, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud

Inventar

341
Afișe.
342
Difuzării.

236
 Peste armamentul G[ărzii] N[aționale] R[omâne] din Năsăud
Puşti:
Nro 6715 Sist. 88343 (cu bajonet)
4780 ˵ 88 (cu bajonet)
52280 ˵ 88 (cu bajoet)
2572 H ˵ 88
8835 ˵ 88
9477 Y ˵ 88
3140 ˵ 88
82680 ˵ 88 (cu bajonet)
3336 ˵ 88
5088 ˵ 88
483 ˵ 88
6069 V ˵ 88
9318 N ˵ 88
9961 ˵ 88
104208 Rusească
1180 ˵ (cu defect)
19447 ˵ (cu bajonet)
25191 ˵ (cu bajonet)
31110 ˵
16798 ˵
26282 ˵ (cu bajonet)
61951 ˵ (cu bajonet)
12009 ˵
75884 ˵
305805 ˵
1355 ˵
S- au dat Gardei N[aționale] R[omâne] din Năsăud pentru serviciu
7890 R Sist. 88

În magazin
Puşti:
8909 Sist. 88
189822 Rusească
2 puşti Kropacik cu bajonete (2275 A şi 6459 G)
2 ˵ Manlichen (stricate) şi una Kropacik stricată.
14 ˵ de vânătoare + 1 puşcă de vânătoare cu 2 ţevi (feşterul
Pocorni)
73 A Kropacik
5136 E ˵

343
Seria armamentului.

237
 Bajonete:
2 bajonete Sist Warade.
Patroane: 593 buc.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 21.

146.
<1918>

Fraţi români!

Pe regele ungur l-am alungat, dar domnii români voiesc din nou să ne
aducă pe cap regele din România, însă toţi regii sunt pe o formă răi. Noi ne-am
scăpat de grofii şi domnii noştri mari, dar avocaţii şi fişcalii voiesc să ne deie
pe mâna boierilor din România, cari sunt răi şi mai răi asupritori, decât cum au
fost grofii şi domnii mari ai noştri.
Republica socială-democratică şi radicală voeşte să deie poporului
românesc din Ardeal pământ şi voeşte ca în Ardeal să nu domnească familia
urâtă şi mârşavă a Hohenzolernilor, fără însuşi poporul plugar şi muncitor. –
După cum noi am alungat pe grofii şi domnii noştri mari aşa alungaţi şi îi
aruncaţi în iad şi voi pe domnii voştri mari cari vă asupresc ca numai al vostru
să fie pământul pe care îl lucraţi.
Pământul nostru sfânt nu îl vom da pe mâinile beţivului rege Ferdinand,
nici soţiei sale, care îşi ţine o mulţime de drăguţi, ca împreună cu ei să predea
rodul muncii noastre câştigat cu atâtea greutăţi şi sudori.
Noi n-avem lipsă nici de rege, nici de ofiţeri, cari fac numai lux şi fură
vremea în zadar, nici de boieri şi de domni mari, cari sug numai sângele nostru
ca lipitorile.
Nouă ne trebuie pământ şi libertate!
Să trăiască republica social-democrată şi radicală!
Comiteul plugarilor şi al muncitorilor.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. LV/55, f. 1.

147.
<1918>, Năsăud

Serviciul de noapte

1. Oficer de serviciu

238
 1. Sergent major, conducător serviciu
4 /1+3/ Varda la gară
5 /1+4/ Patrula înainte de miezul nopţii
5 /1+4/ - ˵ - după - ˵ -
12 Varda comunală
2 Ordonanţe cu schimbul
_______________
1 + 29

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 14.

148.
<1918>, Năsăud

D-l. Catarig Ion face raport că pentru transportarea petrolului stau la

dispoziţie 4 căruţe. Desluşirile mai de aproape le va preda verbal în 10 nov.,
duminică dimineaţa.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/8/1918, f. 5.

149.
<1918>, Năsăud

Serviciu
1. Serviciul durează 24 ceasuri neîntrerupt; a se depărta în vremea
serviciului din localul gărzii fără cunoştinţa comandantului e sub pedeapsă
interzis.
2. Gardiştii care au jurat sunt datori a se supune tuturor comandanţilor,
orice abatere de la acesta se va pedepsi.
3. Plata gardiştilor se stabileşte cu 20 cor. la zi; gardiştii care sunt în
serviciu li se va aduce mâncarea la gardă de trei ori la zi.
4. Pentru serviciu se vor împărţi gardiştilor puşti, fiecare gardist e
răspunzător cu averea lui pentru puşca s-a dat. După isprăvirea serviciului
puştile sunt de a se da în samă oficerului de serviciu; a duce puşca acasă e strict
oprit.
5. Ca fel de pedeapsă se fixează:
a. dojană din partea comandanţilor;
b. dojană publică (cu doba înaintea bisericii);

239
 c. plata de pe zilele servite se detoreşze şi respectivul vine scos afară
din gardă;
d. bote, după fapta comisă.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 20.

150.
<1918>

Oameni buni! (s. a.)

Sunt peste 10 ani de atunci când în România ţăranii flămânzi şi goi s-au
răsculat împotriva boierilor bogaţi şi au cerut să li se dea pământ. Stăpânirea
din România în loc să le facă dreptate a scos miliţia împotriva lor şi a împuşcat
peste zece mii de ţărani.
Peste zece ani au trecut de atunci, dar ţăranul din România nici până azi
n-a căpătat nici o palmă de pământ.
Acum boierii din România voesc să pună stăpânirea şi pe Ardeal şi
Banat. După ce a stors ultima putere, după ce a luat ultima ţoală a bietului ţăran
robit din România, boierii de acolo râvnesc la buna stare a noastră, la
gospodăriile noastre înfloritoare, la vitele şi pământul nostru.
Oameni buni! Să fim cu luare aminte! Să nu ne lăsăm ademeniţi cu
vorbe dulci şi cu făgăduieli, fiindcă în lucruri de acestea boierii din România
sunt meşteri mari.
Să ne lase în pace!
Ai noi suntem oameni liberi într-o ţară liberă unde fiecare are traiul său
liber şi nesupărat. Abia am scăpat de sub domnia crăiască cea veche! Nu avem
lipsă de noi stăpâni!
Şi să nu credeţi, oameni buni, că boierii din România ne iubesc pe noi
de dragul ochilor noştri. Nici vorbă de aşa ceva! În România când se vorbeşte
de ardeleni se spune: „Vrem Ardealul fără ardeleni!“
Fiţi deci încă o dată cu luare aminte.
Noi, românii din Ardeal şi Banat suntem atât de cuminţi ca să putem
merge singuri, de buna noastră voie, pe drumul nostru.
Ardealul şi Banatul să fie al ardelenilor şi bănăţenilor.
Nu ne trebuiesc noi stăpâni!
Boierii din România să ne lase în pace!

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. LV/55, fila 2.

240
 151.
<1918>
Proprietari,
economii!

Ardealul nu produce atâtea bucate, câte sunt de lipse pentru susținerea

sa proprie în vremea normală. Azi Ardealul este avizat aproape pe sine
însese344, din recolta din estau345 bucățile numai așa vor fi de ajuns pentru
alungarea foametei, dacă vom fi cu modru (stare) a împărți cu minte recolta.
Nu voim ca economul să ducă lipsă; dar aceia de ce poate fi lipsit, să
opredeiu346 cu credințe la comisari rânduiți, pe treaba aceasta.
Neatârnarea – independența – eluptate347 a patriei noastre este în joc.
Nu aruncați în năsip neatârnarea aceasta cu inima egoistă.
Comisia Ardeleană a Senatului Național.
Dr. Ștefan Apáthy, president. Dr. Eugen Jancovics, vice-president; Dr.
Alexandru Vince, vice-president, ca Comisar (sic!) Militar.

Victor Moldovan, Memoriile unui politician…, Volumul II.

Documente…, doc. 34, p. 65.

152.
1918, Năsăud <sine dato>

Nr. 394 – 1918.

Raport în cauza exmiterii348 în numele Fondurilor grănicerești a doi

membrii la Marea Adunare Națională, ce s-a ținut în 1 XII a. c.349 la Alba Iulia.
Secretarul raportează că biroul fondurilor a exmis la Marea Adunare
Națională Română, convocată din partea Consiliului Central Național Român
pe ziua de 1.XII.1918 și la alte mari adunări naționale, care eventual o să mai
fie convocate în decursul anului acesta, ori a anului următor, ca reprezentanți
ai Fondurilor grănicerești năsăudene, pe Dl. Dr. Vasile Pahone, president și pe
Dl. membru Ioan Dologa.
Comunicând aceste[a] secretarul roagă Comisia administrativă să
binevoiască a lua spre știre cu aprobare dispozițiile luate afară de ședință în
această cauză.

344
Formă alterată pentru însuși.
345
Formă alterată pentru acest an.
346
Să se doneze, depună.
347
Aici cu sensul de bunuri câtșigate.
348
Trimiterii delegaților.
349
Anul curent.

241
 Raportul de sus se ia spre știre; dispozițiile făcute din partea biroului se
aprobă întru toate.

ANBN, fond Administrația fondurilor grănicerești năsăudene,

d. 173/1919, f. 5.

153.
1918

În urma unei consfătuiri, pe care am avut-o cu reprezentanții consiliilor

naționale comitatense din Nord, am ajuns să luăm următoarea hotărâre:
După ce voi ați publicat Manifestul C[onsiliului] N[ațional] C[entral]
ne găsim în fața unui fapt împlinit. Solidaritatea neamului întreg a fost în mod
strălucit manifestată prin gruparea întregii suflări românești din Ungaria și
Transilvania pe lângă C.N.C. Toate actele ordonate de C.N.C. au fost executate
fără discuție. Manifestul vostru a fost primit pretutindeni cu cea mai mare
mulțumire și însuflețire. Spre a da C.N.C. putere toate Consiliile naționale
comitatense au să își manifesteze solidarizarea cu acel manifest pe cale
telegrafică și prin scrisori.
Dacă însă voi ați prefera următorul mod de precedare, atunci trebuie
numaidecât pus în practică:
Fiecare Consiliu național comitatens va trimite câte un reprezentant
autorizat la Arad, unde constituindu-se împreună cu C.N.C. în „Mare Consiliu
al Neamului Românesc” din Ungaria și Transilvania să dea sancțiunea
principiilor statorită de C.N.C. în Manifestul adresat către lumea civilizată.
Marele Consiliu trebu[i]e să decreteze totodată următoarele:
Neavând noi nimic comun cu republica maghiară, proclamată prin
delegații consiliilor naționale maghiare, nici cu guvernul constituit de acel for
și neputând continua să stăm mai departe în starea aceasta de anarchie, Marele
Consiliu Național Român declară în mod solemn și în plină conștiință unirea
tuturor românilor din Ungaria și Transilvania cu Regatul României sub
sceptrul marelui rege ferdinand al româniei (s. a.).
Ca bază a vieții constituționale Marele Consiliu Național Român (s. a.)
cere sufragiul universal, egal, direct, secret și obligatoriu pentru ambele sexe.
Împroprietărirea țăranilor și egala îndreptățire pentru toți cetățenii fără
deosebire de limbă și de lege.
C.N.C. face atent guvernul și publicul maghiar, că pentru orice act de
samavolnicie și crudelitate, cei ce comit asemenea acte vor avea să fie trași la
răspundere conform principiilor, anunțate de puterile Înțelegerii350.

350
Antantei.

242
 Competința acestui for de a putea lua hotărâri valide în numele tuturor
românilor de dincoace de munți nu va putea fi contestată prin nici un fel de
șiretlic, scos din arsenalul echivocităților oligarchiei maghiare.
De altcum în fața puterilor aliate Manifestul lansat de C.N.C. și
confirmat ca al lor de Consiliile naționale comitatense precum și ultimul mare
act săvârșit în acest mod ar avea aceeași putere de drept.
Noi vă propunem aceste modalități, deoarece considerând iarna grea,
nesiguranța drumurilor, greutățile călătoriei în masă, imposibilitatea de
încvartirare351, de hrană și de menținerea disciplinei în mulțime, starea
epidemiologică îngrijorătoare și periclitarea a mii de vieți, fiind trenurile în
mâna dușmanilor noștri, nu voim să expunem unele eșuări inevitabile actul cel
mai mare (s. a.), pe care vine să-l săvârșească națiunea noastră.
În scurt timp împrejurările ne vor permite, ca în deplină libertate și pe
baza unei organizații perfect săvârșite și fără pripire să îndeplinim în mod demn
și solemn epocalul act istoric (s. a.).
În nici un caz însă nouă celor din părțile nordice, care reprezentăm 1/3
parte din națiunea noastră de dincoace de Carpați stările, între care suntem siliți
să trăim, nu ne permit să participăm în timpul apropiat la o conferință națională
în Alba-Iulia.
Rugându-te să stăruiești să se țină cont de cele expuse primește și predă
tuturor prietenilor salutările noastre frățești.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, ff. 30-31; publicat la Iosif

Uilăcan, Granița Culturală…, pp. 206-208.

154.
1918

1. La Reteag ungurii și garda ungurească au împușcat după noi352, în

automobilul Nazzaro).
2. Plecat către Cluj, m-am convins că Consiliul național ung.353 a cerut
pentru sine putere jurisdicționară, ceea ce înseamnă reintroducerea procedurii
cu executările momentane.
3. Pe tren de la Cluj [la] Arad am constatat, că ungurii - cred că prin
Rakovski354 - au trimis zeci de agenți prin sate care propagă idei revoluționare

351
Încartiruire.
352
Au tras cu arma.
353
Consiliul Național Maghiar.
354
Rakowski.

243
bolșev[ice] republicane, au de țintă355 demoralizarea poporului și voiesc să ne
zădărnicească marele act. Au împărțit între soldații care veneau pe trenuri, foi
volante scandaloase, scrise într-o românească rea fără interpuncție356 și
accente, dovadă de machinație jidovească357. Provoacă publicul nostru să se
alăture republicii ung[are] care dă drepturi nelimitate și pământ, pe când
România nu dă nimic.
Am observat cam 30-40 de acești agenți și pe 4 în Orăștie am deținut358.
În Aiud și Teiuș, eram să cad pradă lor, să mă omoare.
La Arad (s.a.); După sosire duminică d. a.359 am convocat o ședință a
Marelui Sfat și am referat pe larg despre toate cele auzite și văzute în țară,
citindu-le epistola D-lui Brătianu, care a produs mare bucurie și a produs
adânci sentimente de admirare și recunoștință față de Dl. Brătianu.
Chiar erau la obiect și pertractările cu reprezentantul Ioan Flueraș. Se
întâmplase anume între Cons[iliul] Naț[ional] R[omân] și partidul socialist o
ruptură aproape definitivă pe motivul că moțiunea „Către popoarele lumii” a
fost redactată fără ei.
Chiar pe baza epistolei D-lui Brătianu și în temeiul principiilor
exprimate în ea, a făcut socialiștilor propuneri și garantări pozitive: sufragiul
universal, egal, secret pentru ambele sexe de la 21 ani; reforma agrară și
celelalte cuprinse în Rezoluțiunea Adunării Naționale. Le-am vorbit pe larg
despre celebrele reforme proiectate de partidul liberal al D-lui I. C. Brătianu,
am arătat rolul politic însemnat al acestui om providențial, pentru noi
ungurenii, ardelenii și bănățenii. Am arătat faptele democratizatoare a Marelui
Rege, actele Reginei, iubirea manifestată de popor față de regină, vorbele și
asigurările D-lui de St. Aulaire, ambasadorul Franței. Prin acestea și prin
arătarea că un regat bine condus poate fi mai democratic decât o republică, dar
are avantajul că înfrânează patimile de partid și împiedică demoralizarea
alegerilor continue, socialiștii au abandonat ideea republicană. Luni seara au
avut o consfătuire intimă în Budapesta și marți ne-au avizat, că susținându-și
punctul de vedere ce privește principiile de bază ale social democrației, lucră
cu noi solidari, spre desăvârșirea marelui scop al unirii tuturor cu România.
La CNRC360 am observat o mare încurcătură din lipsa mijloacelor
bănești. Au cerut de la cehi 500 milioane coroane. Dl. Maniu a fost la Viena în
chestia aceasta. Cu punerea în circulație a sumei acestea, pe care o vom primi-

355
Aici, cu sensul de urmăresc.
356
Interpunctuație.
357
Manevrare evreiască.
358
Aici cu sensul de observat.
359
Duminică, 24 noiembrie 1918.
360
Consiliul Naţional Român Central.

244
o nesmintit361 ca împrumut în monede austro-ungare fără curs, ar avea pentru
publicul mare al nostru o grea urmare economico-financiară, căci pretențiunile
publicului pentru garde etc. s-ar plăti cu acești bani fără valoare.
Să se facă posibil în țară ca suma aceasta să se pună la dispoziția
Marelui Sfat al nostru prin Banca Națională a României ca împrumut ca să
putem pune în circulație bani românești.
Sârbii în Banat fac ticăloșii. Ne dezarmează gărzile, ne opresc a purta
tricolorul, dau mâna cu autoritățile ungurești. În Neoplanta362 au decretat
unirea Banatului Timișan cu Serbia Mare. Ne bat și întemnițează oamenii, au
împiedicat poporul nostru să vină la Alba-Iulia.
Trebuie protestat energic la legațiunile Antantei, la generalul d’Esperey
la Constantinopol, și cerut ca armata sârbă să fie numaidecât înlocuită cu
armata franceză și engleză. Revendicările noastre asupra Banatului întreg sunt
nestrămutate.
În Consiliul Național Român toți sunt dinastici și mari aderenți ai D-lui
Brătianu. Dintre cei mai tineri s-ar afla unii, care sunt infectați de cei veniți
acum din țară, care caută căpătuială și sunt cuprinși de patimile de partid.
Conservatorii nu au stimatori363, Carp și Marghiloman, Stere etc. sunt
primiți direct ca dușmanii noștri. Vineri am plecat la Alba-Iulia. Ungurii ne-au
făcut greutăți, au voit să ne dea în aer trenurile speciale.
La Alba-Iulia nedumeriri pentru întârzierea armatelor. În aceasta văd o
șovăire și o neconsecvență364 față de sârbi care au ocupat cât au voit. Armata
să facă marșul de înaintare cu urgență. Pentru garde ne-ar trebui și arme: puști,
mitraliere...
La ședința prealabilă din 17/30 noiembrie s-a pus la discuție proiectul
de rezoluție și dezbaterea a durat 8 ore. La p.1 bănățenii au cerut ca să se
protesteze contra armatelor sârbe, să se ridice pretențiuni asupra românilor din
Valea Timocului. Dl. Maniu le-a dat informațiuni, că pretențiunea noastră
asupra întregului Banat e fapt asigurat. Ședința a fost premersă de o mare
adunare de protestare a bănățenilor de 300-400 persoane. Se primește textul
p.1 cu lăsarea afară a cuvântului „Timișan” și a Regatului Român, în locul
căruia vine România.
Marele Sfat a avut anume o grea luptă cu socialiștii ademeniți de
guvernul ungar și agenții de la care am aflat, că au primit spre scopul agitării
contra noastră suma de douăzeci milioane; a trebuit să luptăm contra ideilor
republicane.

361
Aici cu sensul de fără îndoială; cu siguranță.
362
Novi Sad, oraş în Serbia.
363
Susținători.
364
Inconsecvență.

245
 Cu trimișii social-democrați români, care sunt oameni înțelegători, am
ajuns de acord.
Să nu pomenim Regatul și numele Regelui, ca nu cumva să se nască
discordanța și să fie glasuri contrare, căci atunci agenții ascunși între noi ar fi
folosit ocaziunea de a striga public contra Regatului și a persoanei Regelui, iar
presa ungară ar fi trâmbițat în lume.
Social-democrații români nu sunt republicani, nu sunt antidinastici, dar
se poartă cu rezervă față de starea economico-socială de azi a Regatului. Dacă
revendicările lor vor fi asigurate în formă de stat, ei vor fi cei mai mari aderenți.
Marele Sfat deci după o precumpănire amănunțită a stilizat textul.
Autonomia provizorie față de România nu are importanță, dar Marele
Sfat trebuie să preia toate ramurile de guvernare și să pregătească schimbarea
de drept ce va urma.
Întreaga conducere, sfatul, sunt regaliști și dinastici; toți prețuim
meritele și maturitatea politică a Dlui. Brătianu și știm că eliberarea noastră,
lui avem a i-o mulțumi.
Sâmbătă seara bănățenii au avut o adunare în care Dl. Maniu i-a liniștit
și le-a dat informațiile cerute. După el Dl. Dr. Dragomir, profesor la Sibiu a
adus elogii D-lui Iorga și pe Dl. Brătianu l-a arătat ca un om politic de un grad
inferior.
Dr. Laurențiu Oanea a luat cuvântul, în urma vorbirii tendențioase, pusă
la cale de ceva partidă din țară; a fost silit să destăinuiască că Iorga și cu
conservatorii toți sunt gata a face concesiuni în Banat, numai Dl. I. C. Brătianu
e intransigent, face totul pentru a putea avea Banatul în întregime, dezvoltă și
a dezvoltat pentru aceasta o grea acțiune politică; a arătat meritele Dlui.
Brătianu pentru noi și a declarat ferm, că aspirațiunile noastre se împlinesc
numai în urma politicii D-lui Brătianu și a liberalilor. Aceasta o dovedește și
vorbirea ambasadorului Franței. Bănățenii între lungi aplauze au făcut ovații
Dlui. Brătianu.
La adunarea poporală a vorbit Dl. Halipa şi Dl. profesor Nicu
Procopovici din Bucovina, apoi Dr. Ștefan C. Pop; toți au adus elogii Regelui,
Reginei, iar publicul a făcut entuziaste ovații la adresa Regelui strigând voci
din popor dintre țărani: „Să trăiască Mihaiu II”. După vorbirea Dlui. Dr. Ștefan
C. Pop poporul din mii de voci a aclamat pe Dl. Brătianu.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, ff. 35-36; publicat la Iosif

Uilecan, Granița Culturală…, pp. 209-212.

246
 155.
1918, Arad

Nr. 192 Prez. 1918

Ioan,
din îndurarea lui Dumnezeu dreptcredincios Episcop al Aradului, Oradiei
Mari, Ienopolei365 și al Hălmagiului, precum și al părților anexate din Banatul
Timișan
Iubitului cler și tuturor credincioșilor din văduvita arhidieceză ortodoxă
română a Transilvaniei, dar și pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru
Isus Hristos, împreună cu salutarea noastră arhierească!
…
Iubit cler și popor!
…
Dar de deosebită bucurie și însemnătate este această mărită și sfântă zi,
pentru că după atâtea veacuri de restriște, de asupriri și împilări a tot ce a fost
românesc, a venit vremea de a ne uni cu România, ca sub coroana ei, toți
românii să formăm o singură turmă, sub unul și același păstor
…
Iubit cler și popor!
Suntem popor creștin și ca atare am trăit în credința moștenită din
strămoși, că în lumea aceasta nu este nici un lucru atât de rău, ca să nu aibă și
partea sa bună.
A fost crâncen războiul și ne-a cerut jertfe multe în cursul său de ani
patru și jumătate, dar are și acea parte bună, că a dat lumii prilej să ne cunoască,
iar luminatului bărbat Wilson, președintele Statelor Unite din America, i-a dat
prilej să-și spună părerea, că războaiele dintre neamuri și împărății vor înceta
și pacea pe pământ se va înstăpâni numai atunci, dacă se vor recunoaște și
asigura tuturor neamurilor drepturi egale.
Că această părere, – întemeiată pe învățătura Mântuitorului nostru Isus
Hristos – ce răsunet a aflat în inimile acelora pe care îi privea, dovadă este
încetarea luptei și schimbările în sistemul politic de guvernământ, în urma
căror schimbări se răstoarnă tronuri și împărății se duc, astfel: ca să vedem
împlinite cuvintele scripturii „că nu vor fi și nu-și vor mai cunoaște locul
lor”366.
Dar nu răsturnarea tronurilor formează bucuria noastră de astăzi, –
pentru că noi ca și creștini și așa nu ne bucurăm de judecata și osânda
aproapelui nostru, ci bucuria noastră de astăzi emană din faptul că (sic!)
cuvintele apostolului „când a venit [în]plinirea vremii”, cuvinte citite și astăzi,

365
Ineului.
366
Ps. 102, v. 16.

247
ca și la toate prăznuirile de pomenire a Nașterii Domnului nostru Isus Hristos,
le vom socoti pe viitor nu numai de ceea ce le-am socotit până acum, adică de
[în]plinirea proorociei referitoare la mântuirea neamului omenesc din robia
păcatului strămoșesc, ci le vom socoti și de [în]plinirea vremii de dezrobire a
dreptului limbii noastre de sub teascul ce a apăsat-o veacuri de-a rândul.
Când ne cugetăm la această dezrobire, urmată tocmai după șaptezeci de
ani din viața noastră a celor de acum, ne dăm, precum trebuie să ne dăm seama
și de faptul că tocmai în anul acesta s-au împlinit șaptezeci de ani de când
neamul nostru, - prin reprezentanții săi legali, adunați la Blaj, pe Câmpul
libertății, - a dat expresiune în mod vădit dorinței sale de a trăi ca națiune
română, egal îndreptățită cu celelalte neamuri conlocuitoare și dacă sămânța
semănată atunci a dat rodul său numai după trecerea acestui interval de timp,
trebuie să cugetăm și la adevărul că poporul evreu încă numai după o suferință
de șaptezeci de ani s-a eliberat din robia Vavilonului367, precum a și prezis
proorocul Ieremia cu cuvintele: „Așa zice Domnul: când se vor împlini în
Vavilon 70 de ani, voi cerceta pe voi și voi pune mâinile mele peste voi”. „Și
voi vă rugați către mine și vă voi auzi pe voi”368.
Urmând și noi acest sfat, n-am încetat a ne ruga lui Dumnezeu cu
cuvintele psalmistului „Dumnezeule, întoarce-ne pre noi și arată fața Ta și ne
vom mântui” și acum oricât ar ispiti cineva după cauza îndelungării
suferințelor noastre, n-ar putea primi alt răspuns decât acela ce l-a dat Iov
izgoditorilor suferințelor sale cu cuvintele: „Nu este dat omului a cuprinde cu
mintea sa legile după care ocârmuiește Dumnezeu lumea”.
Tocmai de aceea noi ca și creștini, să nici nu ispitim după cauzele
îndelungatei certări de sus, ci să ne dăm seama că în florăriile curților
împărătești și boierești se cultivă o plantă numită Aloe, care pe lângă toată
îngrijirea, pe lângă toată lumina, căldura și umezeala ce i-o dau grădinarii la
timp și de după natura ei, ea totuși nu înflorește înainte de 70 de ani, dar floarea
ei deschisă la timp răsplătește așteptarea grădinarului prin mirosul ei, care
înviorează viața tuturor pe care îi atinge acel miros întocmai, precum concluzul
Adunării noastre Naționale din Alba Iulia – referitor la unirea cu România a
tuturor românilor de dincoace de Carpați, a înviorat și a dat putere de viață
nouă neamului nostru românesc de pretutindeni…
Arad, la sfintele sărbători ale Nașterii Domnului din 1918.
Al vostru tuturor
binevoitor
Ioan I. Papp, episcopul Aradului, locțiitor de mitropolit.

ANBN, fond Oficiul parohial ortodox român Galații Bistriței, d. 4,

ff. 159, 160.

367
Babilonului.
368
Ps. 79, v. 4.

248
 156.
1919, ianuarie 2, Năsăud

N-ro. 2-1919
a[dminstrația] f[ondurilor] c[entrale] sc[olastice] d[istrcituale].

Protocol
luat din ședința comisiunii administrătoare de fondurile central școlar
și de stipendii din districtul Năsăudului, ținută în Năsăud la 2 ianuariu 1919.

Fiind de față:
Președinte: dr. Vasile Pahone, Secretar: dr. Ștefan Jarda
4. Nro. 421. Cauza modificării planului de învățământ la liceul precum
și la școala primară grănițărească din loc.
Secretarul raportează că în urma împrejurărilor schimbate este de lipsă
ca planul de învățământ din trecut a institutelor noastre să se modifice potrivit
referințelor și trebuințelor de azi.
Pentru orientarea comisiunei administratoare secretarul cetește
hotărârile aduse în această cauză de conferența profesorilor români ținută la
Alba Iulia în 2 decembrie 1918, precum și părerea, respectiv dorința
profesorilor de la gimnaziul nostru, exprimată în conferința de la 28 decembrie
1918.
În legătură cu cele de sus secretarul roagă comisiunea administrătoare
să binevoiască a stabili și numirea gimnaziului nostru superior fundațional,
precum și a școalei elementare, pe cari numiri aceste institute de învățământ le
vor purta de azi înainte.
ad 4.
După o desbatere amănunțită comisiunea administrătoare aduce
următoarele hotărâri:
I. Gimnaziul nostru superior fundațional va purta de azi înainte numirea
de: „Liceul român grănițăresc din Năsăud” iar școala elementară se va numi
„Școala primară română granițărească de băieți și de fetițe din Năsăud”.
II. Planurile de învățământ ale acestor institute, până la organizarea
definitivă a învățământului se vor modifica încă în cursul anului școlar
1918/1919 în chipul următor:
1. În școala primară se vor preda toate studiele exclusive în limba
română.
2. În liceu limba de propunere la toate studiele de asemenea va fi cea
românească. la limbile vii, întrucât se va întrebuința metoda directă predarea
se poate face în respectiva limbă. Limba maghiară se va propune în mod

249
facultativ în clasele superioare. Limba franceză va înlocui limba maghiară ca
studiu obligatoriu. Limba germană va rămânea deocamdată tot studiu
obligatoriu, cu numărul de ore pe care l-a avut.
3. Atât în școala primară cât și în liceu:
La Geografie se va întrebuința numai nomenclatura românească în
locul „Geografiei Ungariei” se vor propune cunoștințe geografice asupra
ținuturilor locuite de români. Ungaria nouă se va trata numai în cadrele
geografiei universale.
În locul „Istoriei Ungariei” se va preda „Istoria Românilor”. Din istoria
maghiară se vor propune numai cele părți care sunt în legătură cu istoria
universală și istoria românilor.
Cunoștințele despre „Constituțiunea patriei” se vor mărgini
deocamdată la dreptul privat și criminal. Se vor propune elementele
Constituțiunei române.
Planurile modificate în înțelesul principiilor de mai sus, precum și alte
acte însemnate privitoare la afacerile de învățământ, de acum înainte până la
altă dispoziție se vor înainta spre aprobare la comisiunea administratoare a
fondurilor, ca for superior de instrucțiune.
Acest concluz să se comunice de urgență cu direcțiunile liceului și a
școalei noastre primare, spre știre și conformare.
D. u. s.

Prezident: dr. Vasile Pahone m. p. Secretar: dr. Ștefan Jarda m. p.

Pentru autentificarea estrasului:

ss indescifrabil.

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 4/1919, f. 4.

157.
1919, ianuarie 4, Blaj

Blaj, 4 ian. 1919

Mult stimate dle coleg!

La primirea prețioasei d-tale epistole eram bolnav și nu ți-am putut

răspunde. S-au trimes însă și Gimnaziului D-voastre exemplare din protocolul
conferinței prof. improvizate la Alba Iulia. Din acest protocol ați putut vedea

250
spiritul de care e condusă profesorimea și dorințele ce le are. De atunci poate
că și D-voastră ați avut ședință și ați dezbătut chestia școalei.
Noi în 2 ianuarie a.c. ne-am întrunit și am adus următoarele concluze:
a) L[imba] maghiară se omite în clas. I-VII, în cls. VIII se lasă ca studiu
primar pentru ca elevii care vor maturiza și ar dori să cerceteze școli superioare
în speță, să nu fie eventual împiedicați.
b) L[imba] germană rămâne ca studiu ordinar numai în cl. VII-VIII, cu
câte 2 ore la săptămână., în celelalte se omite.
c) Se introduce în cl[asele] V-VIII l. franceză în câte 2 ore la săptămână
Bineînțeles propunându-se în fiecare clasă elementele numai.
d) Geografia Ungariei se va înlocui cu Geografia României.
e) In cls. III se va propune Istoria României întreagă, asemenea și în cl.
IV, apoi în cl. VIII.
Orele întrecătoare de l. magh[iară], germ[ană], s-au împărțit la l.
română, geografie, naturale, matematică, fizică.
Am hotărât și aceea că semestrul I să-l încheiem la 15 martie și anul
școlar eventual în iuliu. Școala o începem în 21 ianuar.
S-a discutat pe urmă ținerea congresului profesoral. Colegul Precup a
umblat prin Sibiiu și i s-a dat și de acolo sfat că ar fi de dorit să se țină.
Congresul ar fi potrivit ca să discute planul de învățământ unitar. Hotărârea lui
ar primi sancționarea Consiliului Dirigent, care ne-ar obliga apoi pe toți. Când
să se ție?
Sibienii sunt de părerea că în luna aceasta, cam pe la bobotează, de
organizat trebuie să ne organizăm timpul, însă e cam scurt și multe chestiuni,
cari ar intra în programul adunării ar trebui să se cearnă puțin și să se
pregătească. Dacă însă cei din Consiliu doresc mâna de ajutor mai iute, noi
bucuros le von da-o și vom afla modalitatea unei organizări grabnice.
Manualele ce ne lipsesc am hotărât să le aducem de la București. Până
ne vor sosi vom face ce-om putea. De ați ținut conferința în cauză te rog
comunică-mi și d-ta hotărârile luate.
Te rog primește respectuoasele mele salutări împreună cu colegii.
Sărbători fericite la toți!
Blaj.
distins stimător,
Dr. Ambrosiu Chețian,
director gimnazial.

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 6/1919, ff. 1-2.

251
 158.
1919, ianuarie 10, Sibiu

Recto:
Resortul Afacerilor Interne

Circulara
Pentru propuneri privitoare la o nouă împărțire a circumscripțiilor
administrative

Având în vedere că împărțirea actuală a circumscripțiilor

administrative / judiciare / electorale / nu corespund nici intereselor adevărate
ale unei administrații moderne, nici intereselor populațiunii, Consiliul Dirigent
în timpul cel mai apropiat va rectifica aceste circumscripții.
Pentru a putea ține seama de dorințele celor interesați, prefecții
comitatelor / județelor / vor face o anchetă împreună cu factorii competenți din
circumscripția lor, ca să studieze chestiunea și să facă propuneri precise și
motivate. În atare, de aceea se invită și celelalte autorități administrative,
judecătorești, bisericești – școlare, fruntașii vieții publice, în fine oricine poarte
interes față de această mare chestiune, ca să înainteze propunerile de noua
împărțire, resp. Rectificare a circumscripțiilor din teritoriul nostru, bine
precizare și motivate, până la 31 januarie n. 1919 la resortul afacerilor interne
în Sibiiu.
Se are în vedere o singură categorie de circumscripții, care deoparte să
fie aceeași în serviciile administrative, judecătorești și la alegerile pentru
corpurile legiuitoare, de altă parte să unească pe singuraticele națiuni
conlocuitoare în circumscripții după putința naționale.
Sibiiu, 10 ianuarie n. 1919.

Iuliu Maniu,
președintele Consiliului și șef la Resortul Internelor.

Verso:
Prefectura județului Bistrița-Năsăud
SZ: 223/1919

Cătră M[ult] On[oratul] L[iceu].

Direcțiunea Gimnaziului din Năsăud.
Cunoscând interesul ce arătat totdeauna afacerilor publice, vă comunic
această circulară, ca să binevoiți a ne trimite în înțelegere cu conducătorii

252
poporului de la D-voastră propuneri concrete referitor la obiect, în terminul cel
mai scurt posibil luând în vedere urgența și însemnătatea chestiei.
Bistrița, 16 februarie 1919.
Pentru prefect:
d. Leon Scridon, vice-comite.

Nr. 93-1919/d.g. III

On. Prefecturi a județului Bistrița-Năsăud

Bistrița

La cercarea D-voastră nr. 223-1919 îmi iau voie să răspund că sfatul

național în legătură cu cercurile administrative din Năsăud au luat asupra-și
compunerea unui memoriu în chestia noii arondări a circumscripțiilor, firește
numai relativ la ținutul nostru și interesele lui.
Acest memoriu va exprima vederile majorității bărbaților de seamă de
aici și chiar dacă subscrisa direcțiune în unele privințe n-ar fi de acord cu
vederile dezvoltate în el, pentru a păstra buna înțelegere n-are gândul să facă
opinie separată.
Direcțiunea liceului român grăniceresc
Năsăud, la 19 februarie 1919.
Dr. N. Drăganu
Prof[esor] de liceu, dir[ector] subst[itut].

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 1/1919, f. 3 r-v.

159.
1919, ianuarie 14, Sibiu

Consiliul Dirigent Român Sibiiu, în 14 ianuarie 1919

Resortul Cultelor și al
Instrucțiunii Publice
Nr. 312

Domnule!

În conformitate cu hotărârile conferinței profesorale ținute la Alba Iulia

în 2/15 Decembrie 1918 și cu desideratele congresului profesorilor români
ținut la Sibiiu, în zilele de 19-21 ianuarie 1919, dispunem ca limba maghiară
să fie eliminată din șirul obiectelor de studiu al școalelor secundare cu limba
de propunere româna, având a se propune în mod facultativ numai în clasele

253
superioare și fiind înlocuită cu limba franceză. Limba franceză se va propune
ca studiu obligatoriu deocamdată numai în clasele superioare ale liceului ce
conduceți, în clasele inferioare însă numai dacă împrejurările sunt favorabile
unei astfel de măsuri.
Aducându-vă aceasta la cunoștință, vă invităm să luați măsurile
necesare pentru ecsecutarea acestei dispozițiuni.

p[entru] Șeful Resortului de Culte

și Instrucțiune Publică,
Dr. O. Ghibu,
Secretar general,

Direcțiunii liceului fundațional Năsăud.

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 1/1919, f. 2.

160.
1919, ianuarie 21, Gherla

Circular către clerul din întreaga dieceză

Nr. 237 - 1919

II
De la Resortul Cultelor și Instrucțiunii Publice al Consiliului Dirigent
Român din Sibiu am primit prin seniorul episcopatului Nostru scrisorile care
în copie urmează și pe care le comunicăm pentru urmare și acomodare
așteptând să lucreze unul fiecare din Venerații Frați și Fii ai națiunii române
pentru consolidarea ideii române de stat. Iar pentru viitor să se rupă orice
legătură cu ministerul ungar și toate afacerile, care ar fi să se îndrepte
ministrului ungar de acum înainte prin acest Ordinariat să se îndrepte
Resortului de Culte și Instrucțiune Publică al Consiliului Dirigent Român din
Sibiu.
Ordinele amintite sunt următoarele:
„Consiliul Dirigent Român. Resortul Cultelor și al Instrucțiunii
Publice. Nr. 71 – 1919. Sibiu, în 2 ianuarie 1919. Preasfințite! Având în vedere
înaltul Decret Regal Nr. 3631 din 11 decembrie 1918, Resortul Cultelor și al
Instrucțiunii Publice, ca supremă autoritate de stat în cuprinsul ținuturilor unite
cu Regatul Român, ia următoarele măsuri privitoare la școlile confesionale
române: 1 Limba maghiară împreună cu istoria, geografia și constituția
Ungariei se elimină din învățământul primar. În locul acestor materii se
introduce în mod obligatoriu istoria, geografia și constituția țărilor locuite de

254
Români. Orele de limba maghiară vor fi repartizate mai ales la noile materii
până la noua fundamentare a învățământului”. Goldiș m.p. șeful Resortului de
Culte și Instrucțiune publică.
„Consiliul Dirigent Român. Resortul Cultelor și al Instrucțiunii
Publice. Nr. 1 – 1918. Sibiu, în 29 decembrie 1918. Preasfințite! În sensul
deciziunii unanime votate în Adunarea Națională ținută în 18 noiembrie 1918
la Alba-Iulia, precum și în baza Decretului-lege Nr. 3632, semnat de
Maiestatea Sa Regele Ferdinand I la 11 decembrie 1918, Consiliul Dirigent al
Națiunii Române a luat conducerea serviciilor publice din ținuturile unite cu
Regatul României. Conducerea tuturor chestiunilor privitoare la culte și
instrucțiune publică a fost încredințată din partea Consiliului Dirigent
subsemnatului. Aducându-vă aceasta la cunoștință, Vă rugăm să binevoiți a
comunica de urgență tuturor oficiilor și persoanelor de sub ascultarea
D-Voastră, că în toate afacerile bisericești, școlare și culturale din cuprinsul
teritoriului unit acum definitiv cu România orice contact cu guvernul
republican maghiar din Budapesta încetează și toți cei avizați la sprijinul și
îndrumarea Consiliului nostru Dirigent în asemenea afaceri au să se adreseze
în viitor către acest Consiliu, Resortul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Sibiu.
Asigurându-Vă că toate aceste afaceri suntem deciși a le conduce în spiritul
larg-democratic și liberal care transpiră din hotărârile Adunării Naționale de la
Alba-Iulia, Vă rugăm totodată să binevoiți a ne acorda întreg sprijinul
D-Voastră la înfăptuirea mult doritului progres religios și cultural, din care va
izvorî fericirea tuturor cetățenilor patriei noastre. V. Goldiș m. p. șeful
Resortului Cultelor și Instrucțiunii Publice”.

Gherla, la 21 ianuarie st. n. 1919.

ANBN, fond Protopopiatul greco-catolic Bistrița, d. 384/1919, f. 1.

161.
1919, ianuarie 21, Sibiu

Nr. 426 Plen.

Circular
Către toate oficiile protopresbiterale369 și parohiale din
Arhidieceza Transilvaniei

Consiliul Dirigent Român, Resortul Cultelor și al Instrucțiunii Publice,

cu data [de] 29 decembrie 1918, Nr. 1, comunică (sic!) că a luat conducerea

369
Protopopești.

255
serviciilor publice din ținuturile unite cu Regatul României și recearcă370
Consistoriul a comunica de urgență tuturor oficiilor și persoanelor de pe
teritoriul arhidiecezei, că în afacerile bisericești-școlare și culturale să se
adreseze Consiliului Dirigent Român, încetând orice contact cu guvernul
maghiar din Budapesta.
Aducând aceste dispozițiuni la cunoștința clerului și poporului din
arhidieceza noastră spre știre și orientare, prin aceasta dispunem ca clerul și
poporul nostru, rumpând orice contact cu guvernul maghiar din Budapesta, în
orice afacere bisericească, școlară sau culturală va avea a se adresa la guvernul
țării, aceea să o facă în viitor la Consiliul Dirigent Român, Resortul Cultelor și
al Instrucțiunii Publice în Sibiu.
Sibiu, din ședința plenară a Consistorului arhidiecezan ținută la 21
ianuarie 1919.

Dr. Eusebiu R. Roșca, m. p., Dr. Octavian Costea, m. p.,

vicar arhiepiscopesc. secretar consistorial.

ANBN, fond Oficiul parohial ortodox român Dobricel,

d. 3/1914-1920, f. 159.

162.
1919, ianuarie 26, Maieru

Nr. 15 – 1919 Sfatul Național Român

din Maieru

Domnule Prefect!

Prin prezenta Vă raportăm că în comuna noastră în decursul campaniei

armata austro-ungară a instalat în școala noastră gr. cat.371 spital pentru soldați
în anul 1915 până la finea372 resbelului373. În timpul acesta miliția374 ne-a ruinat
– conform conspectului alăturat – edificiul școlar în așa măsură încât azi nu
suntem în stare a începe prelegerile.
Notăm, că întreaga pagubă ce ni s-a cauzat prin miliție a fost prețuită și
suscepută de o comisiune militară, dar în urma revoluției interne izbucnită,
soldații s-au dus și – posibil – activitatea numitei comisiuni s-a sistat.

370
Solicită, cere.
371
Greco catolică.
372
Finalul, sfârșitul.
373
Războiului.
374
Armata.

256
 Astăzi, când suntem liberi și când în școalele noastre putem preda
neîmpiedicați tot materialul în limba română – când după o pauză în instrucție
de aproape cinci ani, în care timp o generație întreagă – durere – rămâne
analfabetă – din lipsă de mijloace – nici acum nu putem începe instrucția.
În comuna noastră la începutul lui noiembrie a.375 1918, când a izbucnit
revoluția, din suma incursă376 de la statul ungar după vitele recvirate377 din
comuna noastră pentru armată a rămas la primăria comunală suma de 70 132
cor.378, 95 f.379
Din această sumă s-a plătit garda națională până la 20 decembrie cu 36
662 cor[oane], 31 fil[eri], iar restul de 33470 cor[oane], 31 fil[eri], se află și
azi în bani gata la mâna noastră.
Vă rugăm cu tot respectul să binevoiți a permite ca această sumă să o
întrebuințăm pentru repararea edificiilor școlare și pentru cumpărarea
requisitelor de lipsă la instruarea copiilor de școală în număr de 450
quotidieni380 și 180 repetitori381.
Din ședința Sfatului Național ținută în 24 ianuarie st. n. 1919.
Maieru, la 26 ianuarie 1919.
Iulian Ciorba, Demetriu Boșca,
președinte secretar.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Maieru, d. 31/1867-1948,

f. 89; publicat în Războiul din spatele tranșeelor...,. pp. 176-177.

163.
1919, ianuarie 29, Sibiu

Nr. 718 Bis. 1919

Circular
către clerul și credincioșii din arhidieceză

Pe la anul 100, când creștinismul primea botezul de sânge, pe pământul

Daciei, din autohtonii daci și coloniștii romani se zămislește un nou popor,
poporul nostru român, primind totodată și religiunea creștină.

375
Anul.
376
Primită.
377
Rechiziționare.
378
Coroane.
379
Fileri.
380
Elevii care urmau cursurile școlii de zi cu zi.
381
Elevii care urmau cursurile școlii de repetiție.

257
 Nori grei s-au ridicat asupra tânărului popor. Suportă perioada
invaziunilor barbare, împlinindu-și în acele timpuri de grea restriște misiunea
sa culturală pe un teritoriu pe care mulțime de alte popoare și-au aflat
mormântul, dovadă că în poporul nostru este multă putere de viață, multă
trăinicie, ceea ce rezultă din legea strămoșească și din vechea cultură romană
adusă de înaintașii noștri din patria mamă.
Zilele negre venite le suportarăm cu resignațiune382, legați de glia
strămoșească, sperând în o soartă și o stare mai bună. Și nădejdea nu ne-a
înșelat, pentru că, după atâtea zile de jale și amar, un soare cald, un soare de
primăvară, s-a arătat și pe orizontul bisericii și neamului nostru.
În urma războiului înfricoșat trei împărății mari s-au prăbușit.
Din această prăbușire, pentru popoarele mici, care sute de ani au trebuit
să tânjească sub stăpânire străină, au răsărit ideile propagate înainte cu aproape
2000 de ani de la nașterea Mântuitorului nostru Isus Christos, ideile de
libertate, egalitate și frățietate.
La 18 noiembrie 1918383, bărbații luminați ai poporului nostru, în
Marea Adunare Națională ținută la Alba Iulia, au și înfăptuit aceste idei,
declarând poporul român de popor suveran, de popor stăpân pe soarta sa:
declarându-se încorporarea Ardealului, a Banatului și a tuturor românilor din
regatul Ungaria unite cu România, formând un stat unitar, o Românie Mare.
Mare bucurie a produs în sufletul fiecărui Român această hotărâre
demnă.
Dar această bucurie a fost conturbată în timpul din urmă de dușmanii
noștri seculari, care, stăpâniți de vechea lor ură, au pornit o luptă îndârjită,
încercând a produce neorânduieli între cetățenii patriei noastre, ba chiar cu
brațul înarmat au început să atace și să ucidă pașnicii locuitori de la periferiile
statului nostru.
În fața acestei situațiuni create de dușmanii noștri – Consiliul nostru
Dirigent a aflat de bine a chema la arme Corpul voluntarilor români în
întregime și pe toți tinerii noștri născuți în anii 1896, 1897 și 1898.
Știți cu toții, că până acum noi n-am avut patrie, n-am avut o mamă
bună, ci o mamă mașteră384, care numai ne-a exploatat.
Și dacă azi din mila lui Dumnezeu, prin eroismul armatei și prin
înțelepciunea Regelui nostru Ferdinand I, am ajuns să avem patria noastră
română, care asigură tuturor cetățenilor ei dezvoltarea cea mai liberă, suntem
datori cu toții să aducem orice jertfă ce ni se cere, ca să facem din scumpa
noastră patrie o țară puternică, binecuvântată și fericită.
Să manifestăm deci o atitudine care să convingă pe toți, că suntem
element de ordine, de disciplină și că vitejia romană este în vigoare. Și dacă
382
Resemnare.
383
Data pe stil vechi.
384
Vitregă.

258
înainte cu 4 ani am fost gata să aducem jertfele cele mai mari pentru o țară care
nu ne era mamă și pentru interese străine, ba chiar dușmane neamului nostru;
ne-am vărsat sângele și cu piepturile noastre s-a[u] raportat învingerile de la
Ivangorod, Carso și Assiago, cu atât mai mult trebuie să dăm ascultare
Stăpânirii noastre de azi, care e sânge din sângele nostru, care ne cheamă să ne
apărăm a noastră patrie și a noastră moșie.
Deci, iubiților tineri, urmați cuvintele înțelepte ale prezidentului
Consiliului Dirigent, Dr. Iuliu Maniu, care Vi le adresează în ordinul de
chemare, când zice: „Că nu frica de pedeapsă să Vă aducă la împlinirea acestui
ordin, ci mândria conștientă, că îndepliniți o sfântă datorie față de pământul
[e]liberat, față cu frații care nu se pot bucura încă de libertate și față de patria
noastră română.
Este ceasul sfânt, când trebuie să punem stăpânirea noastră pe întreg
pământul moștenit de la strămoși, când trebuie să punem temelia unui viitor
demn și corespunzător jertfelor și suferințelor de veacuri ale părinților noștri.
Aveți să răspundeți chemării, pentru a dovedi lumii întregi, că ne iubim
țara și moșia și că știm să o stăpânim cu vrednicie, ducând cu noi liniște,
libertate și stăpânire dreaptă în toate colțurile țării.
Vă îndemnăm și noi, autoritatea Voastră bisericească, ca cu (sic!)
bucurie, cu entuziasm și cu mândrie națională să Vă prezentați la locul de
chemare, satisfăcând prin aceasta unei sfinte și frumoase îndatoriri, de a sări în
ajutorul patriei noastre mult iubite, ca prin vitejia voastră să-i asigurați pacea
și liniștea, mărirea și fericirea neamului întreg, asigurându-Vă totodată și
recunoștința și lauda noastră a tuturor.
Dumnezeu să ajute cauzei drepte!
Sibiu, din ședința Consistoriului arhidiecezan, ca senat bisericesc,
ținută la 29 ianuarie 1919.
Dr. Eusebiu R. Roșca m.p. Dr. Octavian Costea m.p.
vicar arhiepiscopesc secretar consistorial.

Oficiile protopresbiteriale sunt poftite a exped[i]a fără amânare acest

circular oficiilor parohiale submanuate385.
Onorata preoțime e poftită a-l citi în proxima duminică după primire,
în sfânta biserică și împreună cu învățătorii noștri, în conferințe publice și în
convorbiri private, a lumina poporul și a îndemna tinerimea de a se înrola sub
drapel din adevărată dragoste și iubire față de noua noastră patrie.

ANBN, fond Oficiul parohial ortodox român Dobricel,

d. 3/1914-1920, f. 160.

385
Subordonate.

259
 164.
1919, februarie 4, Năsăud

Nr. 45-1919/d[irecțiunea] g[imnazială] III

I
Mult Onoratei Comisiuni adm[inistratoare] etc.
Loco

În baza ordinului Consiliului Dirigent român și a hotărârii congresului

profesorilor români ținut în Sibiiu la 6/19-8/21 ianuarie 1919 ziua de 24
ianuarie st. v. (6 februarie st. n.) a fost decretată de sărbătoare națională în
amintirea unirii Principatelor românești și a celei a tuturor românilor.
În amintirea acestui eveniment de o însemnătate epocală în viața
poporului românesc liceul nostru va aranja o serbare școlară cu programul
următor:
1. S[fân]ta liturghie în biserica gr–cat. din loc. la 81/2-91/2 ore în a.
2. Festivitate în „Aula” liceului la 93/4 ore în a.
La această serbare îmi iau voie să invit cu tot respectul și pe Mult
Onorata Comisiune administratoare.
Direcțiunea liceului român grăniceresc Năsăud, la 4 februarie st. n.
1919.
Dr. N. Drăganu
prof[esor] de liceu, dir[ector] subst[itut]

III
Mult Onoratului Consiliu Dirigent
(Resortul Cultelor și al Instrucțiunii Publice),
Sibiu

În baza ordonanței circulare nr. 304-1919 îmi iau voie să raportez

următoarele:
Ziua de 24 ianuarie ca zi aniversară a unirii Principatelor românești s-a
serbat și în liceul nostru cu toată solemnitatea. După serviciul divin făcut în
biserica gr-cat. din loc., s-a aranjat o festivitate școlară în aula liceului.
Programul acesteia a cuprins, afară de cuvântul de deschidere și
închidere a directorului substitut, un discurs ocazional al d-lui profesor I.
Păcurariu în care s-a insistat asupra însemnătății unirii Moldovei și Munteniei
la 1859, precum și a unirii naționale depline a neamului nostru, apoi 2
declamări și 3 cântări patriotice. La serbare a fost invitată și armata și poporul
care au participat în număr foarte frumos. Festivitatea a fost cât se poate de
reușită și a făcut cea mai bună impresie atât în armată, cât și în popor, căruia i
s-a dat astfel putința să cunoască câteva capitole frumoase din istoria sa.

260
 Direcțiunea liceului român grăniceresc Năsăud, la 9 februarie 1919

Dr. N. Drăganu
prof[esor] de liceu, dir[ector] subst[itut].

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 7/1919, f. 5.

165.
1919, februarie 14, Năsăud

De la Senatul Naţional Român Năsăud

Chitanţă

Despre 2000 cor[oane] adecă douămii coroane, care sumă am primit-o

azi de la D-nul. Iulian Marţian, proprietarul Fabricii de bere şi de spirt din
Năsăud, pentru acoperirea parţială a speselor avute cu susţinerea gardei
naţionale.
Năsăud, la 14 faur 1919.
Tișca
Viceprezidentul senatului național.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/8/1918, f. 6.

166.
1919, februarie 14, Urmeniș

Nr. 154/1919
Către toate cercurile notariale, respectiv oficiile parohiale

Vin a vă aduce la cunoștință că, conform (sic!) Decretului nr. I emanat

de Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și părților românești din
Ungaria, legile, ordonanțele, regulamentele și statutele legale de mai înainte,
emanate înainte de 18 octombrie (stil nou), rămân în interesul ordinii publice
și pentru a asigura continuitatea de drept până la altă dispoziție în vigoare în
mod provizoriu, cu excepțiunile ce se vor da în viitor.
Totodată notez că și ordinațiunile și statutele legale referitoare la
serviciul de poliție sanitar veterinară emanate până la datul sus amintit au să se

261
ia în vedere cu toată rigurozitatea pentru interesul publicului și pentru
împiedicarea răspândirii morburilor386 infecțioase între animale.
Vă rog ca ordinațiunea sus amintită să o publicați în comunele
aparținătoare cercului.
Urmeniș, la 14 februarie 1919.
D. Domșa, primpretor.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Silivașu de Câmpie,

d. 16/1918-1925, f. 2.

167.
1919, februarie 20, Gherla

Circular către clerul și docenții387 din întreaga dieceză

Venerați Frați și Preaiubiți Fii!

Nr. 608 – 1919.

Cuvinte de foc am dori să avem, care să pătrundă întreaga ființa

Voastră, când venim a vă îndruma să vă puneți cu toate energiile sufletului
Vostru în slujba sfântă a consolidării Patriei noastre scumpe. Calea aleasă din
partea acelora în a căror mâini sunt așezate destinele ei, a fost și este aceea a
dragostei, a bunei înțelegeri, a liniștii și a stimei împrumutate, a respectării
dreptului fiecăruia, după cum sărbătorește s-a declarat în istorica Adunare a
națiunii române în Alba Iulia, unde în numele libertății [i]eșite învingătoare din
marea suferințelor, s-a hotărât unirea tuturor românilor și a țărilor locuite de
dânșii cu România și până acum liberă.
Dar asupritorii de veacuri nu s-au putut și nu pot să se împace așa ușor
cu gândul de a pierde pe aceia, care numai pentru a le lucra și pentru a-i sluji
au fost buni în trecut și care erau judecați la o robie și mai grea pentru viitor.
Toate erau pregătite pentru a potența însutit suferințele și durerile veacurilor
trecute, îndurate de acest popor nefericit până azi. Când sutele de mii a[i]
scumpilor frați piereau pe toate fronturile blestemate, acasă se aduceau legi
draconice, prin care erau lipsiți de [dreptul de] a-și putea cumpăra o palmă de
loc, școlile ni se închideau cu sutele și alte proiecte de legi și mai fărădelege
erau gata pentru a așeza asupra noastră cătușele sufletești și trupești din care
cu viață să nu mai poată [i]eși acest neam, care se mărturisea cu mândrie de
român.

386
Bolilor.
387
Învățătorii.

262
 Acestea toate le făureau în numele libertății, despre care aveau o
concepție cu totul proprie, necunoscută de popoarele civilizate, pentru a apăra,
cum argumentau ei atunci, minoritatea disparentă388 a maghiarimii din Ardeal
față de masele fără de număr ale valahilor, față de marea valahă, care amenința
cu pieire insulele răzlețe ale maghiarilor. Eram mulți, foarte mulți, ba chiar
prea mulți în argumentarea lor atunci, când era vorba de a făuri legi de
oprimare și sufocare. Azi, când milioanele și-au ridicat glasul și ca un singur
om, în mijlocul unei însuflețiri de nedescris, cu graiul și cu sufletul au hotărât
unirea cu frații și s-au alipit cu toată ființa lor de aceea, care ca mamă scumpă,
cu brațele deschise peste veacuri, îi aștepta, azi, când această hotărâre a
maselor apasă în cumpăna judecății marilor neamuri, care a dus la izbândă
stindardul adevăratei libertăți a tuturor popoarelor, fie acelea mari sau mici,
azi, noii reprezentanți ai șovinismului turbat, nu mai pot argumenta ca
antecesorii lor cu aceea că suntem mulți, că masele noastre nesfârșite, că marea
valahă, amenință minoritatea disparentă a maghiarilor din Ardeal, după cum se
îndeletniceau a argumenta în parlamentul din Pesta și numai înainte cu o
jumătate [de] an; azi un alt argument le este pe plac: românii sunt puțini, nu
sunt în majoritate, azi nu mai este vorba despre neînsemnatele insule de
maghiari în marea valahă, care sunt amenințate de pieire, azi sunt mai mulți
maghiarii și în cazul cel mai rău sunt în același număr ca și românii și prin
urmare nu este îndreptățită hotărârea românilor prin care liber își croiesc soarta
pentru viitor. Dar zadarnică este orice încercare. Cu astfel de argumentații nu
se mai poate întuneca lumina soarelui dreptății și libertății, care a răsărit și
pentru acest neam, însetat cu atâta foc în decursul veacurilor grele ale robiei.
Nu, nu, fraților. Ceea ce ochii noștri au văzut și sufletul nostru a cuprins, nu
mai poate fi umbrit de neputincioasele încercări ale oprimatorilor de ieri.
Pentru toți ar recunoaște ei libertatea de a-și crea soarta, chiar și pentru negrii
din America, cu care ne-a asemănat un deputat de-al lor în ședința parlamentară
din toamna trecută, numai pentru noi nu.
Și când Noi ne-am împlinit datoria față de neam și luând parte la
Adunarea din Alba-Iulia, am hotărât și am spus împreună cu neamul întreg,
ceea ce ardea pururi în sufletul Nostru, n-am putut a Ne reîntoarce la reședința
noastră episcopală, căci eram căutați la moarte din partea apărătorilor și
vestitorilor libertății maghiare. Clerul nostru gremial389 huiduit și amenințat cu
moartea: și tot aici în fața reședinței Noastre în piața Gherlei au tras salve în
poporul pașnic bandele de tâlhari setoase de sânge. Și sânge nevinovat au
vărsat în sălbăticia lor.

388
Disparată.
389
Din Dieceza greco-catolică de Gherla.

263
 Aceste bande sălbatice s-au retras apoi dinaintea armatei glorioase a
fraților noștri, lăsând în urmă omor și pustiire.
Cruzimile nemaipomenite a acestor hoarde le suferă frații noștri în
teritoriile încă neocupate. Suspinele fraților au ajuns până la noi și de
sălbăticiile acestor bande se înfioară sufletul Nostru și numai auzindu-le.
Pentru eliberarea fraților și pentru apărarea pământului scump al patriei
a dat președintele Consiliului Dirigent Român din Sibiu, Dr. Iuliu Maniu
ordinul de chemare la arme.
Iată dar rostul cuvintelor Noastre izvorâte din inima îndurerată de
Părinte, în vederea suferințelor fraților și fiilor preaiubiți, chiar și din această
eparhie de Dumnezeu păzită, ba mai ales din această eparhie.
Apostoli înflăcărați să fiți deci întru a îndemna pe toți cei chemați, ca
cu (sic!) dragoste și însuflețire să dea ascultare ordinului de chemare la arme.
Să-și aducă aminte de nesfârșitele dureri și lipsuri îndurate pentru scopuri
vrășmașe neamului lor, până când acum merg cu adevărat întru ajutorul și
pentru eliberarea fraților și pentru apărarea scumpului pământ strămoșesc. La
arme deci, cu gândul sfânt de a pune capăt fărădelegilor și sălbăticiilor
bandelor de tâlhari, care pângăresc numele de om. Noi dragoste am vrut și
vrem, bună înțelegere și cinste împrumutată, ei au pus batjocură pe noi și cu
jafuri și omoruri [în]cearcă acum să intimideze și să terorizeze sufletele fraților
noștri. Dar nu se vor lăsa terorizați și intimidați aceia, care suferințele
veacurilor le-au moștenit de la părinții lor dimpreună cu tăria sufletului acelora.
Și mai ales acum nu, când a pătruns și la sufletul lor raza adevăratei libertăți,
îmbrăcată în căldura dragostei de frate.
Noi am arătat și în trecut că suntem un popor cinstit, element de ordine
și pașnic; bande pierdute cutreieră însă pământul nostru, jefuind și omorând cu
cruzime sălbatică oameni pașnici și nevinovați, care nimic nu le-au greșit,
decât că voiesc să trăiască liberi și să fie români. Să nu ni se ia dar în numai de
rău dacă ne apărăm viața și [în]cercăm să mântuim pe frați din gura morții.
Să urmeze deci cu toții cu însuflețire chemării Consiliului Dirigent și
să arătăm și prin această statistică, (sic!) că nici azi nu ne-am împuținat.
Sprijiniți din răsputeri de aceia, care se îngrijesc de soarta noastră, stați
într-ajutor întru toate autorităților administrative românești, ca să-și poată
împlini mai ușor chemarea sfântă și așa să ajungem cât mai în grabă, să
domnească liniște și bunăstare în mijlocul acelora, care atâta au suferit și au
îndurat pe nedrept. Dreptate vrem și Dumnezeul dreptății va fi cu noi.
Gherla, 20 februarie 1919.
Episcop Iuliu.

ANBN, fond Protopopiatul greco-catolic Bistrița, d. 383, f. 7.

264
 168.
1919, martie 6, Urmeniș

De la Pretura Plasei Urmeniș

Nr. 217-1919

Către toți primarii comunali

În urma informațiilor primite de la Comenduirea Pieței390 Române din

Cluj referitor la legitimațiile de călătorie, ordinez următoarele:
1. Să faceți dispoziții, ca oamenii din plasă care călătoresc din comună
la Cluj, să fie prevăzuți cu legitimație de jandarmeria română din comună sau
de la primăria comunală sau de la oficiul parohial, cu un cuvânt, de la oficiu și
oameni de încredere.
2. Pentru eliberarea de legitimații de călătorie spre Huedin și Zalău,
adică, către (sic!) teritoriul unde stă frontul, să nu se recomande preturii din
partea primăriei comunale sau oficiul[ui] parohial numai persoane de absolută
încredere.
3. Ca termen pe legitimațiile de călătorie să fie numai 15 zile și numai
oameni de absolută încredere ca să dea legitimație cu termen de 3 luni.
Se comunică spre știre și conformare.
Urmeniș, la 6/19 martie 1919.
D. Domșa, primpretor.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Silivașu de Câmpie, d. 16,

f. 8.

169.
1919, mai 2, Dej

Prim pretorele Plasei Dej

Nr. 568
1919

Către toți preoții gr-or. și gr-cath.

În sensul recercării Ilustr[ității] Sale, episcopul din Gherla și a

Veneratului Consistor din Sibiu, Vă aduc la cunoștința Domniilor Voastre cum

390
Garnizoanei.

265
că în 10 maiu (luni) la 1 oară p. m.391, va sosi în gara orașului Dej M. S.392
regele Carol393, M. S. regina Maria, principele Carol și principesa Ileana. Vă
rog, ca să vă nizuiți394, ca din fiecare comună să se prezinte în grupuri de
bărbați, femei, feciori, fete, în costum național, în număr cât se poate de
însemnat.
Sper și aștept, ca unul fieșcare din Domniile Voastre se va nizui într-
acolo, ca primirea să fie cât se poate de impozantă; arătând prin aceasta
dragostea patriotică și iubirea adevărată față de scumpul nostru Rege, regină,
principe și principesă.
Dej, la 2 mai 1919.
ss indescifrabil
primpretor.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Ciceu Mihăiești,

d. 17/1912-1930; 1943, f. 9.

170.

1919, mai 4, Sibiu

Ordonanța Nr. 9 și 10 (modificată)

Noi, Comandantul trupelor din Transilvania, pe baza art. 32 și 57 din

Titlul II adițional, Codul de justiție militară, în interesul siguranței armatei și
apărării țării:
Ordonăm:
Pentru întreg teritoriul ocupat până la Tisa, considerat zonă de operație.
1. Oricine își va însuși, va scunde, va ajuta sau va îndemna a se ascunde,
sau va cumpăra alimente sau materiale de orice fel, echipament, vehicule,
animale, etc., care au aparținut armatei ungare, sau statului ungar și care acum
au devenit pradă de război a armatei și Statului român, se vor trimite în judecata
curților marțiale, spre a fi condamnați până la 5 ani închisoare și 10.000 lei
amendă.
2. Sunt apărați de această pedeapsă cei ce vor face declarațiuni sincere
despre depozitele ce au ascunse, în termen de 3 zile de la afișarea prezentei
ordonanțe.

391
Post meridian, după amiaza.
392
Maiestatea Sa.
393
Corect, regele Ferdinand.
394
Străduiți.

266
 3. Cine incendiază, distruge, produce stricăciuni diferitelor
stabilimente, instalațiuni și întreprinderi industriale necesare armatei, statului,
sau folosinței cetățenilor, fie că fapta lor criminală a fost complet îndeplinită,
fie că a fost în început de executare, sau numai o încercare, vinovații de
asemenea fapte vor fi trimiși în judecata curților marțiale, spre a fi condamnați
la 10 ani recluziune395, conform articolului 56, aliniatul doi, din Titlul II
adițional, Codul de justiție militară, în afară de răspunderea daunelor pentru
distrugerile cauzate.
4. Complici, tăinuitori, precum și cei care au îndemnat și îndrumat și
fără de concursul cărora nu s-ar fi putut săvârși astfel de fapte, considerându-se
coautori, se vor condamna cu aceleași pedepse ca autorii principali.
5. Contravenienții de sub art. 3 și 4 vor fi pedepsiți nu numai în caz de
prejudiciu moral sau material pentru Stat, ci și în caz de posibilitatea unui
asemenea prejudiciu.
6. Comuna în care se vor întâmpla faptele enumerate sub art. 3 și în
care totuși autorii vor rămâne nedescoperiți, va fi supusă la o amendă până la
10.000 lei de este comună rurală și până la 100.000 lei de este comună urbană
(s. a.).
7. Tot la aceleași amenzi vor fi supuse comunele rurale sau urbane în
care se vor găsi depozite ascunse de arme sau muniții fără a se putea dovedi
autorii.
8. În cazul în care prin rebeliune, sau de autori necunoscuți și
nedovediți, se vor asasina patrule, santinele, jandarmi, sau orice fel de
funcționari polițienești sau administrativi, comuna în care s-au săvârșit
asemenea crime, cu autori nedovediți, pe lângă amenda de 20 000 lei de va fi
comună rurală și 200 000 [lei] de va fi comună urbană, va fi obligată a plăti
și despăgubiri familiilor celor asasinați (s. a.).
9. Constatarea contravenirilor la această ordonanță se va face de
comisarii regali, pretori, comenduiri de piață396, ofițeri de jandarmi și orice alți
ofițeri de poliție judiciară.
10. Ordonanța de față se va publica, pe cât cu putință, în ziare, se va
afișa în toate comunele și la sediul curților marțiale, pretoratelor, la
comenduirile de piață, la localurile de jandarmerie și primării, aducându-se la
cunoștința obștească și prin bătaie de tobă.
Îndeplinirea acestor formalități se va constata prin proces verbale
dresate397 de respectivii ofițeri de poliție judiciară.
Această ordonanță devine executorie după trei zile libere de la
îndeplinirea formalităților de sub acest articol și se aplică numai celor deveniți
culpabili în urma explicării acestui termen.
395
Închisoare.
396
Garnizoane.
397
Întocmite.

267
 11. Dispozițiunile primelor ordonanțe Nr. 9 și 10, date de acest
Comandament și care sunt contrare ordonanțe de față, se abrogă din momentul
când începe a se aplica această ordonanță.
Dată la Comandamentul nostru, din Sibiu.
Azi, 4 mai 1919.
Comandantul trupelor din Transilvania:
General Mărdărescu.
Șeful de Stat Major,
General Panaitescu.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Silivașu de Câmpie,

d. 16/1918-1925, f. 11/v.

171.
1919, mai 19, Sibiu

Regatul România.
Consiliul Dirigent Român.
Resortul Internelor.
Nr. 4.485-1919.
Obiectul: Socotelile Gard[dei] naț[ionale] rom[âne] din Năsăud.

Către,
Subprefectul județului Bistrița-Năsăud
în Bistrița

Se retrimit socotelele Gardei naționale rom[âne] din Năsăud, împreună

cu toate documentele pe lângă următoarele observări:
Intendența Secției Organizării 6, 7 nu a putut controla în merit
socotelele prezente, fiindcă:
La plățile gardiștilor nu s-au luat în toate cazurile maxima statorită398
de 20 coroane la zi pentru gardiști și, s-au plătit, în multe cazuri, și 30 coroane.
În conspectele și listele despre sumele așa zise plătite gardiștilor nu se
află nici o subscriere a acestora ca document, că ar fi primit suma indicată, ceea
ce face controla meritorică399 imposibilă, ba, în unele conspecte, nici nu este
indus timpul pentru care s-a făcut plata.
Afară de soldele acestea, s-au mai socotit pentru cină, amiază și băuturi:
4.833,65 coroane; pentru vin, 1.196 coroane-coroane, 1.140; coroane cină,

398
Suma maximă stabilită, fixat - n. ed.
399
Aici, cu sensul de control financiar, pentru stabilirea celor îndreptățiți – n. ed.

268
2.496-coroane, 900-coroane, 360, coroane cină, 2.997, 50; mâncare, 4.620
coroane; mâncare și vin, 4.440 coroane; mâncare, 3.692 coroane; în total,
26.675 coroane, care ar fi trebuit acoperite din soldele gardiștilor.
Din sumele plătite cu 1.196 coroane, 1.140 coroane, 900 coroane, 360
coroane, 1.760 coroane, ar trebui competințele pentru timbru detrase400 și, în
coala de casă, la intrate induse.
Pe baza unei declarații s-au estrădat sub poz[ițiile] 78, 970 coroane, fără
document cu subscriere de plată.
Sub poziția 81, 83-87, s-a plătit în suma 330 coroane, pentru vinderea
făinei, fără de a fi sumele încasate pentru făină, induse în jurnalul casei la
intrate, spesele acestea ar avea să le suporte sau vânzătorul făinei, dacă aceasta
nu e garda, și dacă a fost garda, atunci ar fi deobligată401 aceasta, a depune
sumele încasate pentru făină, la intrate, în coala de casă.
Afară de aceasta, nu se pot socoti în sarcina gardei cheltuieli care n-au
a face nimic cu garda, ca următoarele:
Leafa servitorilor și casarului402 comunal (poz[ițiile] 3, 4, 42, 51, 57,
58, 64, 67, 75) leafa oficianților poștali și cenzorilor (poz[ițiile] 8, 23-24, 26-
46, 47, 68, 94-96, 100-104), cei din urmă, cel mult s-ar putea clasa între
gardiști; diurnele pentru împărțitul fărinei (poz[ițiile] 80,89, 90); plata de
cărăușie pentru adusul dranițelor (poz[ițiile] 52), iar cheltuielile de sub
poz[ițiile] 11, 17, 22, ajutorul lui Ioan Sfîrca, spesele de călătorie a curierului
Vasile Moisil și solda oficialului Cornel trebuie lămurite mai deslușit.
Veți binevoi deci a aviza pe fostul președinte al Consiliului Național
din Năsăud, Ioan Pecurariu, prin prim-pretorul din Năsăud, ca să compună și
înainteze o nouă socoteală, ținând cont, afară de observările înșirate mai sus,
și de următoarele dispoziții:
În conformitate cu nota circulară a Secției Intendenței nr. 201/1919,
apărută în „Gazeta Oficială”, competințele unui gardist, la nici un caz nu pot fi
mai mari decât 20 coroane la zi403, preste404 care sumă gardiștii nu pot beneficia
nici de echipament și nici de plus de hrană.

400
Achitate; aici, cu sensul de scăzute din evidența contabilă – n. ed.
401
Obligată.
402
Casierului; aici, în accepțiunea termenului de contabil de mai târziu – n. ed.
403
Nota circulară nr. 201/17 ianuarie 1919 referitoare la soldele pentru gardiști și legionari:
„Întrucât ar mai exista într-una sau altă comună garde naționale, sau legiuni, li se pot plăti și
pe luna ianuarie, pentru zilele în care de fapt, fac serviciu, acele competințe, care au fost
stabilite amăsurat referințelor locale pentru aceste garde sau legiuni, în decembrie 1918, însă
la nici un caz să nu fie aceste competințe, mai mari decât 10 coroane solda și 10 coroane
pentru hrană, de fiecare zi – s. n.”; apud. „Gazeta Oficială”, nr. 5, 5/18 ianuarie 1919, pp. 46-
47.
404
Despre; referitor la care.

269
 În timpul cât gardele au stat sub comandamentul din Cluj, se pot
computa competințele normate în acel timp, fiind a se alătura și normele
respective, emanate de la Consiliul național român din Cluj.
Cu finea lunii ianuarie405, activitatea gardelor s-a sistat, prin urmare, de
la 1 februarie soldele gardiștilor nu se restituie. Comuna Năsăud ajungând sub
ocupațiunea militară mai înainte, se înțelege că, competințele se pot calcula
numai pe timpul cât garda de fapt, a existat.
Numărul gardiștilor nu poate fi mai mare ca 2% din populația comunei,
și solda se poate calcula numai pe zilele petrecute de fapt, în serviciul activ de
gardă.
106 anexe.
Sibiiu, în 19 mai 1919.
Consilier de resort; ss. indescifrabil; referent, ss. indescifrabil.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – subprefect, d. 330/1921,

ff. 37-38.

172.
1919, mai 24, Urmeniș

De la Oficiul Plasei Urmeniș

Nr. 458-1919, adm. Urgent

Aviz

Marți, în 27 mai dimineața sosesc la Cluj M. M. L. L.406 Regele și

Regina noastră, pentru a cerceta ținuturile Ardealului.
Regina va purta în decursul călătoriei sale frumosul port național
român.
În conformitate cu aceasta, ordon D-nilor. secretari și rog pe D-nii.
preoți să aducă aceasta la cunoștința poporului, ca din fiecare comună să se
prezinte 10-20 bărbați, respectiv fete și neveste în haine curate de sărbătoare la
Cluj.
Notez ca fiecare comună să ducă după putință câte un steag tricolor
român.

405
Nota circulară din 24 decembrie 1918, referitor la desființarea gardelor: „Gardele naționale
au să facă serviciu la organizarea militară, ce se va ordona în curând. Desființarea completă a
gardelor. Se va face deci, numai la ordinul Consiliului Dirigent. D r. Ștefan C. Pop, șeful
armatei și al siguranței publice”; Ibidem, nr. 3, 18/31 decembrie 1918, p. 22.
406
Maiestățile Lor.

270
 On[or] D-ni. preoți și învățători sunt invitați să ia [de] asemenea parte
la serbare.
La toți doritorii de a lua parte la serbarea aceasta, le stă la dispoziție un
tren separat de la gara Sărmășel, care va pleca direct la Cluj în 26 mai seara la
ora 11. Tot cu trenul acesta se vor putea reîntoarce participanții în 27 mai după
amiază.
Participanții sosiți la Cluj vor fi conduși de aranjeri407 la locurile
destinate lor.
Rog să mă avizeze fiecare comună prin secretarul respectiv despre
numărul celor ce vor merge la Cluj până în 25 mai.
Urmeniș, la 24 mai 1919.
ss. indescifrabil,
prim pretor.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Silivașu de Câmpie,

d. 16/1918-1925, f. 15.

173.
1919, mai, 30, Cluj

Fraţi Români!

Libera hotărâre asupra sorţii noastre pronunţată prin glasul istoric a

adunării din Alba Iulia tot aşa ne asigură dreptul nostru integral la Banat şi
Crişana, ca şi tratatul de alianţă încheiat prin scumpa noastră Românie cu
Puterile Aliate în Antantă, alianţa sigilată prin sângele alor opt sute de mii de
Români şi ruina tării, jertfite pentru cauza civilizaţiei umane şi libertăţii
naţionale.
Principiile de autodeterminare Wilsoniene ajunse dogme inmutabile ale
constituirii şi reorganizării statelor în continentul nostru pretind în schimb şi
pentru fraţii noştri români din peninsula Balcanică şi de peste Nistru locuind
în masse compacte validitarea dreptului firesc la autonomie politică şi culturală
încât n-ar putea înjgheba state naţionale independente.
Toate hotărârile, toate tratatele, toate principiile subt în ajun de a fi
călcate în picioare de reacţiunea, care iar crede că ar putea reveni la principiul,
că forţa primează dreptul, în loc să pună forţa ca sancţiune în serviciul
dreptului.

407
Organizatori.

271
 Voci sinistre şi stridente străbat prin unghiurile României Mari, că
Banatul şi Crişana margiritare408 ale Coroanei Româneşti urmează să fie
ciuntite de vii!!
Lacrămile şi sângele, jalea şi plângerile fraţilor noştri jertfiţi fără rost,
pe altarul unui imperialism balcanic şi a boşelvismului unguresc, trăzesc un
fior ca un trăznet în toate inimile patriotice din România Mare!
Iar după trăznet, ca un trăznet să străbată până la Dunăre şi Tisa,
hotarele care le cerem şi le vrem desrobite, vocea protestului (s. a.) unanim a
Naţiuni române adânc rănite.
Nu vom tolera ca să ni-se aplice ca răsplată ştirbirea neamului pe când
duşmanilor li să respectă unitatea naţională!
Nu vom suferi îngenuncherea şi desfiinţarea neamului nostru cutropit
în Peninsula Balcanică şi peste Nistru: os din osul nostru, sânge din sângele
nostru!
Ne vom ridica glasurile de vecinic protest, hotărât la fapte, înaintea
întregii lumi civilizate, să străbată două continente în numele vecinic sfânt a
libertăţii, egalităţii, frăţietăţii şi naţionalităţii!
De aceea Românii din Cluj, capitala vechiului Ardeal, luat-am hotărâre
să apelăm la opinia publică românească, ca
1. prin meetinguri (s. a.) în toată întinderea pământului românesc să
pretindă hotarele Banatului integral până la Dunăre şi a Crişanei până la Tisa
după cerinţa neamului românesc pronunţată la Alba Iulia şi în tratatul
României de la 4 august 1916 şi să revindece dreptul la viaţa naţională a fraţilor
din peninsula Balcanică şi de peste, Nistru;
2. Să se înfiinţeze o ligă: Frăţia de cruce pentru desrobirea fraţilor
subjugaţi (s. a.), organizând-o atât în România liberă cât şi în cea subjugată,
care să lupte necurmat cu armele obicinuite în lumea civilizată pentru a
menţinea trează conştienţa naţională unitară, şi să înfăptuiască voinţa
întregului nostru neam de pretutindenea la o viaţă liberă.
Întruniţi-vă deci fraţi români cu toţii fără amânare în adunături de
popor (s.a.) şi împreună cu fruntaşii vostrii probaţi, daţi glas voinţei suverane
naţionale pentru integritatea patriei române, care trebuie să rămână una şi
nedespărţită!
Intraţi apoi cu toţii, bărbaţi şi femei ca fraţi de Cruce adevăraţi în „Frăţia
de Cruce pentru desrobirea românilor subjugaţi!“
Pentru Banatul întreg (s. a.)!
Pentru Crişana întreagă (s. a.)!
Pentru libertatea naţională în Peninsula Balcanică şi în regiunile de
peste Nistru!
Ascultaţi cu oţerire de glasul profetic a bardului gintei latine:

408
Mărgăritare.

272
 „E scrisă în ceruri sfânta Unire, e scrisă în inimi cu foc ceresc
O Românie! La a ta mărire lucrează braţul dumnezăiesc!”
Atunci, numai atunci vocea poporului fi-va vocea lui Dumnezeu!
Din Încredinţarea Adunării bătrânilor şi tinerilor din Cluj şi a
Comitetului executiv de propagandă.

Ioan Cerna,
Prezident interimal.
Petru Feneşan,
Coriolan Suciu,
Notari interimali.
Pe verso:
Dlui maior Iulian Marţian, Năsăud.
Vă rugăm din încredinţarea D-lui Amos Frâncu să vă organizaţi la fel
şi să organizaţi meetinguri.
Profundă stimă, Dr. Popoviciu.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. LV/55, f. 5.

174.
1919, iunie 6, Teaca

Nr. 682-1919

Convocare

La adunarea cercuală de protestare pentru integritatea României,

pronunțată în Adunarea din Alba-Iulia, care se va ține luni, în 9 iunie 1919, a
doua zi de Rusalii, în Teaca, la orele 9 a. m.409

Frați Români
Frații de ieri voiesc ca să ciuntească integritatea noastră garantată prin
tratatul din 4 august 1916. Voiesc să ne răpească Banatul.
Prezentați-vă deci în haine de sărbătoare cu steaguri și în număr cât mai
mare, ca să vadă inamicii voința tare a noastră, iar din rezultatul adunării să
audă și cei din Versailles ca în caz că dorința nu ni s-ar împlini vom fi în stare
să ne câștigăm dreptul chiar prin arme.
Teaca, la 6 iunie 1919.
Vasiliu Podoabă, m. p. Dr. Eugen Bran, m. p.
protopop avocat

409
Ante-meridian.

273
 Emil Birtolon, m. p.
primpretor
Traian Domșa, m. p. Ieronim Anisiu,
perceptor controlor
Cristofor Turcea, m. p. locotenent Ioan Oros,
exactor comandant de jandarmi
George Tilinca, Bartolomeu Pop,
învățător pretor.

ANBN, fond Oficiul parohial greco-catolic Silivașu de Câmpie,

d. 16/1918-1925, f. 14.

175.
1919, iunie 24, Năsăud

Onoratei Subprefecturi a județului Bistrița-Năsăud

în Bistrița

Subscrisul, ca fost ultim prezident al Consiliului național din Năsăud,

cu referință la rescriptul nr. 4.485/1919 al On. Consiliu Dirigent Sibiiu,
comunicat de On. Subprefectură sub nr. 2799/1919, iar de O. Pretură din
Năsăud sub nr. 915/1919, cu care ni se restituie socotelele Gardei naționale din
Năsăud cu unele observări și cu recercarea, să le compunem din nou, conform
observărilor și indigitărilor410 date și să le așternem spre aprobare în termenul
stabilit de On. Subprefectură de 30 de zile, îmi iau voia a ruga Onorata
Subprefectură, să binevoiască a prelungi acest termen până în 31 iulie a. c., pe
motivul, că refacerea acestor socoteli reclamă timp mai îndelungat, după ce o
parte dintre gardiștii, a căror subscriere – conform ordinului – e necesară,
pentru atestarea primirii sumelor, sunt duși ca militari, ori preste tot, sunt
absenți din Năsăud.
Despre rezultat, Vă rog a ne aviza.
Năsăud, în 24 iunie 1919.
Ioan Pecurariu, fost ultim prezident al Consiliului Național din Năsăud.
Onoratei Subprefecturi a județului Bistrița-Năsăud, în Bistrița.
Rugarea lui Ioan Pecurariu, fost prezident al Consiliului național din
Năsăud, pentru acordarea unei prelungiri a termenului de retrimitere a
socotelelor gardei naționale din Năsăud, până în 31 iulie 1919.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – subprefect, d. 330/1921,

ff. 35-36.

410
Invocărilor; aici, cu sensul de indicații – n. ed.

274
 176.
1919, iulie 15, Năsăud

Domniei-sale domnului Ioan Păcurariu profesor,

fost prezident al Consiliului Național, în Năsăud

La recercarea411 domniei-sale, subsemnatul ca fost prezident al

Consiliului Național și comandant al Gărzii Naționale din Năsăud din 2 până
în 18 noiembrie, referitor la pozițiile dificile din socoteala numitului consiliu
prin rescriptul nr. 4485/1919 al Consiliului Dirigent român, Resortul Internelor
dau deslușirile ce urmează:
Leafa gărzii naționale de coroane 30 la zi s-a fixat în ziua de 2
noiembrie pe baza unei depeșe a cărei copie s-ar putea găsi la oficiul poștal din
localitate. De altfel cum din actul alăturat sub A) încă rezultă că suma aceasta
a fost fixată prin anumite autorități.
Fiind garda organizată militărește plățile soldelor s-au înfăptuit pe baza
unui registru nominal în prezența ofițerilor prin casierul însărcinat cu acest
oficiu și s-a semnat și apoi și prin mine. Este în afară de toată îndoiala că banii
au fost plătiți la mâna gardiștilor, dovada că nimeni nu a ridicat plângerea.
Mâncarea și băutura s-au dat pe baza aceleiași depeșe în care se
dispunea libertatea acestora.
Considerând că garda s-a organizat din soldați veniți de pe fronturi, cu
puține excepții plugari săraci din localitate, chinuiți de nevoile războiului, rău
nutriți de ani de zile și porniți spre anarhie, ale căror familii nu aveau
nutremânt412 suficient nici pentru sine, s-a impus prevederea lor cu mâncare și
băutură mai adăugând considerația că în urmă eruperii revoluției întreaga
circulație stagnase și pe cale particulară nu se mai puteau cumpăra alimente.
Distribuirea de băutură spirtoasă, în măsură modestă, am aflat-o de necesară
deoparte pentru ridicarea moralului decăzut, iar de altă parte această măsură s-
a impus prin raporturile atmosferice neprielnice în urma cărora ploaia și frigul
favorizau gripa contagioasă care zilnic secera mai multe sacrificii. Era
imposibil ca gardiștii să îndeplinească ziua - noaptea serviciul greu fără o
dotație de alcool.
Înainte de constituirea din Alba-Iulia, legile vechi pentru noi nu au
existat fiind scoase din vigoare în adunarea populară ținută la Năsăud la 2
noiembrie, deci nu am avut baze să detragem413 competințe de timbru după
chitanțe.
Servitorii comunali nu au primit leafă în calitatea lor anterioară de
împiegați ai comunei, și ca servitorii consiliului național și ai
411
Solicitarea.
412
Hrană.
413
A beneficia.

275
comandamentului gărzii, care oficii în tot timpul au fost dislocate în edificiul
primăriei comunale. Aceștia nu au putut fi înlocuiți cu gardiștii care nu
cunoșteau rapoartele și a căror întreținere era neasemănat mai costisitoare
deoarece servitorii nu au primit hrană ci numai un onorariu modest.
Casarul comunal a primit leafă ca casar al consiliului național și al
gărzii, încredințat fiind prin consiliul național cu acest serviciu și totodată cu
serviciul de șef al poliției, fiind amploiat de poliție în pensie.
S-a dat pentru două persoane de încredere un diurn de 10 coroane la zi
pentru supravegherea oficiului poștal din loc tot pe baza hotărârii consiliului
național din loc. Antecendența acestei dispoziții a fost că șeful poștal din
localitate a încercat să fugă din localitate împreună cu întreg personalul și
ducând cu sine casa și toate instrumentele. Această măsură s-a dovedit de
corespunzătoare căci prin aceasta s-a sufocat propaganda revoluționară
sechestrându-se sute de mii de exemplare de proclamații periculoase.
Domnul Vasile Moisil a fost trimis la Arad ca curier la comitetul
național în Arad în urma unui ordin primit la consiliul național român din Cluj.
Privitor la numărul gardiștilor a cărui mărime se dificultează observ că
această măsură s-a luat din considerație localnică fiind Năsăud centru
românesc al Ardealului de Nord a cărui inteligență a avut rolul de conducere
în acele zile de grea încercare.
Măsura de aprețiere414 a forței armate care este necesară în Năsăud mi-
am format-o din următoare întâmplare: în seara de 4 noiembrie am primit știri
confidențiale că țărănimea satelor din împrejurime pornită spre anarhie se
pregătește să dea năvală asupra Năsăudului sub pretextul că să se”răfuiască”
cu banca ungurească din pricina împrumuturilor de război, dar cu scopul să
jefuiască și să incendieze. Avem la dispoziție 30 de gardiști armați din care 10
adusese armele cu sine din război și pe 20 îi armasem cu armele din localitate
încă la 2 noiembrie. În vederea pericolului am cerut de urgență ajutor la
Bistrița, de unde mi-a și sosit la 12 ore noaptea 2 mitraliere și 50 de care și
cartușe. La cele 4 intrări în comună am dispus câte o patrulă cu ordinul de a le
apăra până va sosi ajutorul cerut. Chiar începuse focul de puști la intrarea în
sat dinspre est când au sosit trenul cu mitralierele și cu armele, pe care le-am
și distribuit la fața locului gardiștilor nearmați care apoi au și intrat în acțiune
împotriva unei coloane constatatoare din vreo 2 sute de țărani și soldați, veniți
de la fronturi înarmați cu puști, securi și sape. În același timp s-a început focul
și la celelalte intrări în sat.
Împrejurarea că năvălitorii erau de credință că trenul al cărui zgomot se
auzea noaptea în depărtare aduce miliție, precum și ținuta energică a gărzii au
scăpat comuna de măcelul și jaful ce se pregătea.

414
Aprecierea.

276
 În fine înrolarea în gardă cu o leafă atât de mare și cu prevedere bună
se considera ca un fel de remunerație și era imposibil de a nu primi pe toți frații
soldații flămânzi și chinuiți ai căror număr se adăuga zi de zi.
Năsăud, în 15 iulie 1919.
Cu deosebită stimă.
Iulian Marțian, maior și fost comandant al gărzii și prezident al
Consiliului Național din Năsăud.

ANBN, Colecția Marțian Iulian, d. II/6/2, ff. 14-15, publicat la

Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta revoluționară…, doc. 16,
p. 127.

177.
1919, iulie 26, Năsăud

De la pretura plasei Năsăud

Nr. 1294/1919
Bilet creditat clasa I-a

Ordin deschis

Pentru D[om]nul Alesandru Haliţă vicar foraneu locuitor în Năsăud,

care călătoreşte de la Năsăud la Sibiu şi îndărăt la şedinţa Marelui Sfat Naţional
convocat pe ziua de 29 iulie a. c. or. nr. 534 – 1919.
Sunt rugate toate autorităţile civile şi militare să-i dăie tot concursul şi
sprijinul în călătorie.
Valabil douăzeci de zile/20/.
Năsăud, în 22 Iulie 1919.

Alexandru Haliţă. Ioan Şerban,

Semnătura posesorului acestui ordin. primpretor

Văzut!
Năsăud, la 26-VII-1919
ss. indescifrabil.

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 102, f. 4.

277
 178.
1919, august 1, Sibiu

Nr. 5806 Bis.

Circular
Către toate oficiile protopresbiterale și parohiale din Arhidieceza Ortodoxă
Română a Transilvaniei

Onoratul Consiliu Dirigent Român prin actul său de datul 10 august

a. c., Nr. 10.245/1919 a trimis următoarea telegramă:
Intrarea glorioasă a vitezei Armate Române în Budapesta, capitala
inamicului milenar și înfrângerea completă a armatelor sale constituie – fără
îndoială – fapta de arme cea mai importantă din istoria neamului nostru. Ea
consfințește unirea pe veci a întregului nostru popor românesc sub sceptrul
glorios al marelui nostru rege Ferdinand I. Cuvine-se deci să sărbătorim cu
deosebită solemnitate acest mare eveniment istoric, mulțumind – în cântări de
laudă și rugăciuni fierbinți – înainte de toate bunului și dreptului Dumnezeu,
care ne-a ajutat să aducem la îndeplinire idealul nostru național, adânc
înrădăcinat în gândul și sufletul tuturor românilor.
De aceea Vă rugăm să dispuneți prin circulară, ca în ziua de 15/28
august, când serbăm Adormirea Născătoarei de Dumnezeu și când se vor
împlini 3 ani de când România a scos sabia pentru eliberarea noastră și pentru
apărarea dreptății, să se facă rugăciuni de mulțumită – în toate bisericile
românești – pentru strălucita învingere a Armatei Române, să se țină parastas
întru odihna sufletelor și pomenirea eroilor noștri căzuți pe câmpul de luptă
pentru întregirea neamului, în sfârșit, să se țină cuvântări patriotice întru
glorificarea armatelor noastre, care au intrat biruitoare în Budapesta, inima
dușmanului nostru și a curățit acest cuib de teroare de elementele dezordinii,
care amenințau cu foc și distrugere o însemnată parte a Europei.
Să se arate misiunea istorică a românismului ca apărător al culturii
creștine contra barbarismului și misiunea civilizatoare din prezent și viitor, ca
apărător al dreptății, paznic al ordinii în mijlocul atâtor curente distructive și
mijlocitor al civilizațiunii apusene s. a.).
Ne asociem din toată inima la aceste însuflețitoare accente ale
patriotismului adevărat românesc și prin aceasta dispunem ca joi, în 15/28
august a.c., la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în fiecare biserică din
arhidieceza noastră, după Rugăciunea Amvonului Acela ce binecuvântezi pe
cei ce Te binecuvântează Doamne (s. a.), să se citească din genunchi din ușa
sfântului altar rugăciunea de mulțumită către Atotputernicul Dumnezeu, care a
dus armata noastră la biruința asupra vrășmașului și care a supus sumeția
capitalei ungurești; iar după terminarea acesteia, să se săvârșească parastas
pentru odihna sufletelor ostașilor români eroi, căzuți în Războiul pentru

278
Întregirea Neamului; în fine, să se țină cuvântare patriotică întru glorificarea
oștirilor noastre biruitoare, care după cuvântul bisericii, au întors taberele
vrășmașilor în fugă.
Sibiu, 1 august v.415 1919.
Dr. Ilarion Pușcariu, arhimandrit, vicar arhiepiscopesc; Matei
Voileanu, m. p., asesor cons[istorial], ref[erent].

ANBN, fond Oficiul parohial ortodox Dobricel, d. 3/1914-1920,

f. 179.

179.
1919, august 30, Bistrița

Către toți alegătorii și membrii ai Partidului Național Român și către toți

fruntașii și conducătorii din comunele județului Bistrița–Năsăud

Invitare

Viața nouă românească cu (sic!) multele ei probleme actuale și mai ales

în vederea alegerilor pentru Cameră și Senat, în vederea constituantei ce se va
întruni în toamna aceasta reclamează stăruitor reorganizarea Partidului
Național Român în toată țara, tot așa și în județul nostru. – Pătrunși de
necesitățile vieții publice de actualitate și pătrunși de datoria patriotică ce avem
în aceste zile, cedând hotărârilor și instrucțiunilor primite de la Marele Sfat
Național, prin aceasta convocăm o mare întrunire a tuturor aderenților
Partidului Național Român în vederea reorganizării sale și în vederea
pregătirilor pentru alegerile iminente.
Invităm și rugăm pe toți domnii preoți și învățători, pe toți intelectualii
și fruntașii satelor noastre și pe toți delegații alegătorilor esmiși416 din fiecare
comună a lua parte la acea conferință luni, în 8 septembrie a[nul] c[urent]. în
sala cea mare de la Casa județului la 10 ore a[nte] m[eridian]417
Programul zilei va fi următorul:
1. Constituirea adunării: alegerea unui prezident și a doi secretari ad-
hoc.
2. Constatarea comunelor reprezentate și a delegaților prezenți.
3. Alegerea unei comisiuni de candidare, care va prezenta adunării în
scopul reorganizării, lista Comitetului Executiv Județean al Partidului Național
Român.
415
Stil vechi.
416
Aleși.
417
Ante meridian.

279
 4. Hotărâri în chestiile curente de actualitate. Eventuale propuneri.
Toți alegătorii din comunele noastre sunt rugați ca în fiecare comună
să-și aleagă pe lângă preot, învățători și alți intelectuali, 2 – 5 delegați din sânul
lor. Delegații vor reprezenta alegătorii din fiecare comună. Toate hotărârile
luate cu privire la reorganizare vor fi comunicate în fiecare comună, în fiecare
plasă418 pentru conformare.
Bistrița la 30 august 1919.
Membrii Marelui Sfat Național
Dr. Gavril Tripon Dr. Alesandru Pop
Alexandru Haliță Dr. Vasile Pahone
Macedon Linul.

ANBN, fond Școala primară Mocod, d. 40/1919, f. 5.

180.
1919, decembrie 1, Cluj

România
Directoratul Regional al Învățământului Secundar Cluj
No. 357-1919 Cluj, la 1 decembrie 1919

Domnule Director,

În baza ordinului No. 121.694-1919 al Ministerului Instrucțiunii și al

Cultelor din București, comunicat cu hârtia Resortului Cultelor și Instrucțiunii
No. 18.620 din 22 octombrie 1919, vă autorizăm să luați de la toți profesorii
titulari din Vechiul Regat, care ar fi numiți la liceul D-voastre, jurământul
comunicat mai jos.
Despre luarea acestuia ne veți raporta înaintându-ne formularele de
jurământ, semnate în ordine. Textul jurământului este următorul:
„Jur în numele lui Dumnezeu și declar pe onoarea și conștiința mea:
Credință Majestății Sale Regelui Ferdinand I și constituțiunii țării mele.
De a îndeplini cu sfințenie datorințele ce-mi impune funcțiunea mea.
De a aplica legile și de a mă conforma legilor întru toate și pentru toți, fără
pasiune, fără ură, fără favoare, fără considerațiune de persoană, direct sau
indirect.
Așa să-mi ajute Dumnezeu.
Semnătura:”

418
Unitate administrativ-teritorială care grupa mai multe localități, în cadrul județului.

280
 Ținut în prezența mea:
preot
Ținut în prezența noastră:
Ministru.
Director regional,
Dr. Valeriu Seni
Domnului director al liceului român grăn[iceresc] Năsăud.

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 2/1919, f. 16.

181.
1919, decembrie 8, Cluj

România
Consiliul Dirigent-Resortul Afacerilor Interne
Nr. 18958-1919
Obiectul: Socoteala Gărzilor Naționale din județul Bistrița-Năsăud.

D-le Subprefect,
Bistrița

Asupra socotelilor înaintate de Biroul Controlei a făcut aceste

observații:
1. Garda din Ilva Mare a susținut gardă din banii încasați pentru vite,
etc, vândute socotind solda zilnică cu 30 coroane pentru gardiști, la dizolvarea
gardei au mai rămas 4.284 coroane, care sunt depuse conform libelului alăturat
la institutul „Coroana” din Ilva Mare.
În rațiune sunt, la ieșiți, 1.000 coroane, contra a 2 chitanțe ca speze de
călătorie, fără a se putea controla, că făcutu-s-a călătoria și cât timp a durat.
2. Garda din Feldru a primit, conform „rațiunea” din casa comunală
9.573 coroane, ceea ce nu se poate constata, lipsind documentul necesar; cu
finea rațiunii a fost arătat 2.089 coroane ca rest, care s-a urcat prin restrângerea
soldelor socotite cu 30 coroane la 20 coroane zilnic, la suma de 4.509 coroane
și care ar avea să i se verse șefului gardei, Ioan Neamțu, în casa comunală.
3. Garda din Măgura a indus la primiri, sub poziția 4 și 6, suma de
3.806+84, 42 coroane, fără producerea vreunui document.
4. Rațiunea gardei din Nepos e necontrolabilă, deoarece nu se arată pe
care timp s-a făcut plata celor 6.838 coroane care au cost gardiștii și cât s-a
socotit la zi.
5. Garda Borgoprund419 a indus la ieșiți, 2.920 coroane și 3.141
coroane, pe baza chitanței comandantului gardei, Tanco Toader, ca plată pentru
419
Prundu Bârgăului.

281
gardiști, fără să se poată constatat pentru câți gardiști, pe ce timp, și cu cât s-a
computat solda la zi, mai departe, sunt 2.594 coroane la ieșiți, fără document
de plată; în 12 XII s-a indus, pe baza unui conspect nesubscris de gardiști, 960
coroane, solda gardiștilor, socotindu-se 30 coroane la zi, astfel, s-au socotit cu
300 coroane prea mult.
6. Garda din Sâniosif420 arată la intrate, 19.993 coroane 50 fileri și la
ieșiți, 7.553 coroane; prin urmare, rezultă în rest de 12.440 coroane 50 fileri;
unde se află restul acesta, nu se arată pe conspect; acestea e altfel și
necontrolabil, lipsind documentele de intrate și ieșite.
7. Comuna Budacul Român421 raportează că ar avea lipsă pentru gardă
de 1.490 coroane, fără a produce documentele necesare spre documentarea
acestor pretensiuni și despre banii cheltuiți, în sumă de 1.222 coroane.
Binevoiți a Vă conforma acestor observări și a ne retrimite întreg actul.
Cluj, la 8 decembrie 1919.
P. Șeful de resort; secretar general, Dr. V. Onișor; cons[ilier] de secție:
L. Oanea.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – subprefect, d. 330/1921,

f. 48.

182.
1919, decembrie 3, Cluj

Nr. 19.380/1919
Termen: 31.XII/1919.
Obiectul: Socoteala gărzii naționale din Bistrița422.

D-le Subprefect,
Bistrița

Vă retrimitem socoteala gărzii naționale din Bistrița cu aceste observări

ale biroului controlei423, cărora vă veți conforma până la termenul arătat:
Cheltuieli s-au stabilit cu 193.352 coroane 93 fileri, și anume:
420
Poiana Ilvei.
421
Budacul de Sus.
422
S-a efectuat potrivit Ordinului circular nr. 19.240 din 11 decembrie 1919, privitor la
funcționarea gărzilor naționale, adresat prefecților și subprefecților, motivat de necesitatea de
„a termina odată cu socotelile gărzilor naționale și a putea încheia chestia aceasta, vă invităm,
că până la finea lunei ianuarie 1920, să ne înaintați în grup, într-un raport, toate cererile tuturor
gărzilor, care mai reflectează la soldă”; „Gazeta Oficială”, nr. 79, 10 ianuarie 1920, pp. 820-
821.
423
Formă alterată pentru controlului – n. ed.

282
 Luna noiembrie și decembrie, până la 18.12.130.484 coroane 48 fileri
Decembrie, de la 18/12 până la finea lunii.35.776 coroane 47 fileri
Ianuarie 1919.27.091 coroane 98 fileri
Suma susnumită se reduce la 1919,045 coroane 14 fileri, fiindcă s-au
luat în intrare, din cauze diverse, 2.307 coroane 79 fileri (nov. Nr. crt. 10, 450
coroane, 11-467 coroane; decembrie, nr. 23-80 coroane, 31-105 coroane, 37-
1.075 coroane 79 fileri; anuarie, nr. crt. 7-130 coroane.
Avansuri s-au primit 190.125 coroane 40 fileri (câteva contrachitanțe
lipsesc), de aceea, rezultă o pretensiune de 919 coroane 74 fileri, din partea
gardei naționale.
Nu se poate constata cum s-au acoperit aceste speze.
Se observă că nu toate documentele de ieșire sunt în ordine, cum se
poate vedea din următoarele observațiuni.
Socoteala totală pe luna noiembrie și decembrie 1918 (s. a.).
Anexa nr. 1. Pe lista de plătire lipsesc subscrierile participanților
singuratici, despre primirea banilor, mai departe datele zilelor când aceștia au
făcut serviciu. Prin urmare revizuirea s-a făcut numai în mod numeric.
Anexa nr. 35. Din socoata maiorului Anton nu se poate constata, dacă
călătoria s-a făcut sau nu, lipsind orice adeverințe.
Anexa nr. 44. Socoata provinaturii424.
Sub-anexele 8, 11, 12, 13, 14, 21 și 23, despre pâinea liferată425 nu sunt
achitate de la brutarul Adolf Bitt în Bistrița, de aceea nu se poate constata, dacă
acest liferent a primit banii încă.
Sub-anexa 16, factura Friedrich Orendi și fiii despre 259 coroane 60
fileri, nu este achitată către firma numită.
Anexa nr. 54, despre 560 coroane nu se poate privi ca un document
legal.
Anexa 59. Ce s-a făcut cu 18.000 pachete de tutun de pipă rămase, nu
este a se vedea din socotelile înaintate.
Anexa 61. Nu se poate constata, dacă talpa426 în valoare de 2.408
coroane, de fapt, s-a vândut.
Numai factura achitată este alăturată, din care nu reiese, cine a plătit
aceasta.
Dacă talpa s-a vândut, suma solvită ar fi trebuit să fie luată în primire,
ceea ce nu s-a făcut.
Anexa 65. În conspectul despre competințele427 gardiștilor lipsește
subscrierea căpitanului Nicolae Pop, despre primirea de 300 coroane.
Cluj, la 19 decembrie 1919.

424
Hrană.
425
Livrată.
426
Pentru încălțăminte.
427
Drepturi bănești.

283
 Pentru șeful de resort, secretar general.
Consilier de secție, Dr. Oane.

A.N.B-N, fond Prefectura județului Năsăud – subprefect, d. 330/1921,

f. 19.

183.
<1919>, Iași

Revizoratul Școlar de Iași

Domnule Diriginte,

Vremurile prin care trecem sunt neasămănat de mari pentru neamul

nostru. Sacrificiile aduse pe altarul patriei au fost mari și variate și nu putem
spune că sunt mulți care să nu fi suferit adânc moralmente și materialmente.
Sângele curat al eroilor noștri a curs din belșug stropind piscurile și
podișurile munților, văile lor adânci și șesurile scumpei noastre patrii.
Toate acestea însă, cu voința prea bunului Dumnezeu n-au rămas
zadarnice. Dreptatea a triumfat, țara s-a mărit și întregul neam s-a unit după
visul nostru de secole. Toți acei ce au suferit, a venit azi vremea să-și primească
pe lângă răsplata morală și pe cea materială.
D-voastră aveți azi sfânta datorie, de-a lumina și explica amănunțit
poporului din circumscripția școlii ce conduceți, precum și în circumscripția
școlii vecine, dacă colegul ori colega sunt suplinitori prea tineri și fără
experiență, cum că bărbații de stat, care ne conduc azi, își dau cu inteligență
toată osteneala de a așeza patria mărită pe bazele cele mai solide și mai
democratice.
Pentru aducerea la îndeplinire a celor ce vă comunic mai sus, vă rugăm
ca, cu ocazia Sf[intei] Sărbători dintre Anul Nou și Sf[ântul] Ioan să adunați la
școală toți sătenii, precum și toate autoritățile comunale. Acestea din urmă vor
fi invitate prin adresă în regulă cerându-le dovadă de primire. Aci, veți binevoi
a le comunica că guvernul actual a luat măsuri urgente pentru ușurarea traiului
tuturor. Apoi că s-a introdus în legea electorală votul obștesc pe care vă rog să-
l explicați în mod amănunțit cum se face votarea; că a adus la îndeplinire marea
reformă de împroprietărire a țăranilor în cea mai largă măsură; că la primăvară
vor pune plugul în pământul lor propriu; că a făcut legea descentralizării
administrativă a comunelor, a județelor și altele, toate pentru binefacerea
poporului.
Veți binevoi să le citiți chiar decretele-legi din Monitorul Oficial. În
nemărginita sa solicitudine, guvernul cu începere de la 1 Decembrie, a acordat
sume neașteptate și funcționarilor cu titlu de scumpete de trai. Chiar soldaților

284
din armata activă, precum și celor mobilizați le-a prevăzut soldă lunar: 30 [de]
lei la soldați; 60 [de] lei la caporali și 90 [de] lei la sergenți.
Suntem dar datori să susținem cu tot sufletul și toată puterea de care
suntem capabili guvernul de azi, sub care s-a înfăptuit unirea tuturor românilor
și care a adus după cum vedeți patriei mărite, cele mai democratice legi pe care
și le-a putut închipui cineva, îngrijindu-se și de bunul trai a tuturor cetățenilor
și să-i dăm tot sprijinul nostru.
Dușmanii din afară, pierzând pe calea armelor și a tunului și fiind geloși
de situația noastră în concertul viitoarelor state europene și-au propus să lupte
pentru a ne nimici pe calea dezordinii interne, lucrând în acest scop cu zeci de
milioane venite de peste hotare, după constatări făcute cu acte în regulă. Ar
trebui ca cineva să fie lipsit de cel mai elementar bun simț, ca să nu înțeleagă
cât de dăunătoare sunt instigațiile de tot felul semănate în toate straturile
societății, îndemnând astfel din răsputeri la dezordine, prin căutarea
satisfacerilor diferitelor pofte și interese personale, din care numai și numai ei
ar putea câștiga și care ar distruge ireparabil buna înțelegere dintre popor și
vrednicii conducători de azi, tocmai când avem mai multă nevoie de ea.
La ce ar mai fi servit atunci anii de răbdare și sacrificii, anii de sânge și
de jale peste care am trecut biruitori, numai grație vitejiei eroilor și
înțelepciunei în conducerea actualului guvern.
La ce ne-ar fi mai servit atâtea secole de înțeleaptă pregătire a
conștiinței naționale, când mâna ce-o întindem acum victorioasă spre ideal, ne-
ar fi smulsă cu brutalitate de înjghebarea străină de la noi, ajutată de însăși
patima oarbă, a unor inconștienți iviți din toate clasele sociale.
D-voastră, iubite Dle Învățător și Institutor și Stimată Dnă Învățătoare și
Institutoare, vă rog stăruitor ca bun român, fiți purtătorii cuvântului de ordine,
de liniște, de bună și de adevărată îndrumare și spuneți tuturor și pretutindeni
cele ce am avut onoarea să vă comunic mai sus.
Dăscălimea conștientă are sfânta datorie și înalta chemare în aceste
clipe mari prin care trece neamul nostru, să fie straja neadormită împotriva
duhurilor rele și zvonurilor răspândite de dușmanii noștri și din nenorocire
chiar prin unii fii rătăciți ai țării.
Vă rog ca în cel mai scurt timp să ne faceți o dare de seamă
confidențială, amănunțită, asupra acestei instruiri, arătându-ne în mod sincer
atmosfera creată. Asemenea ne veți comunica care dintre autorități au mai luat
cuvântul în urma D[umnea]voastră, precum și modul cum au primit sătenii
aceste sfaturi și comunicări.
Eu personal vă declar că pun mult temei pe bunăvoința și inteligența
acelor din corpul didactic, care simt românește și au pătruns clar situația vremii
de azi.

285
 Vă rog comunicați-ne și numele cetățeanului care eventual a vorbit,
precum și numele și calitatea autorității care a fost prezentă la adunare.
Cu acest prilej, primiți vă rog, Stimată Doamnă Învățătoare și iubite
Domnule Învățător, cele mai calde urări de bine cu ocazia Anului Nou și a
Sfintelor Sărbători.
Rog pe bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze dându-vă putere pentru o
muncă rodnică în școală, precum și pentru munca ce cu înțelepciune veți
desfășura în mijlocul fraților săteni, pentru îndrumarea și luminarea lor,
aducând astfel fericire scumpei noastre patrii și oțelitului și vrednicului nostru
neam.
p[entru], Eug. Stoica

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 86, ff. 27-28.

184.
<1919>

Fraţilor Români (s. a.)!

Războiul s-a gătat împreună cu robie! Revoluţie a gonit regele, care n-a
voit să facă pacea. Acuma nu e regat, ci republică, unde toate vor fi aşa cum
dorim noi.
Numai să ne băgăm de seamă! Să nu lăsăm, să ne înşeală cineva! Unii
voiesc, să ne alăturăm la România, unde deocamdată rege şi boieri bogaţi
poruncesc. Pentru aceea ne-am slobozit în Ţara Ungurească, să mergem la
România în slujba nouă - Aşa de nebuni nu vom fi.
Guvernul nou republican (s. a.)

Va da pământ la toţi pământeni. Guvernul de la România nu dă nimica.

Deoarece nu am pierdut mintea, să mergem p-acolo. Noi Români din
Ardeal şi Banat ne vom alcătui ţara separată, unde noi vom fi domni. Pe noi nu
ne atacă nime[ni], nici noi nu voim, să facem rău la nime[ni], să băgăm de
seamă, să fie rânduială şi liniştire în satele noastre.
Noi pretindem de la guvernul ţara acela, care cuvine oareş-căruia, dar
nu suntem hoţi, ci Români bieţi, harnici şi cinstiţi, cari voiesc să lucră în pacea
bună şi înţelegere.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. LV/55, fila 3.

286
 185.
<1919>

Către poporul român!

Până la încheierea desăvârşită a păcii să fim la locul nostru, să avem

răbdare şi să ne unim cu toţii (s. a.).
Cu toţii să ne unim la munca obştească la reclădirea ţărilor noastre din
ruinele şi blestemul în care ne-au aruncat pe noi stăpânii cai vechi de care am
scăpat acum.
Toată lumea să fie liniştită! Fiecare zi ce trece ne apropie de fericirea
şi buna stare pe care o dorim de atâtea veacuri poporului român.
Pentru aceasta trebuie însă să muncim (s. a.)!
Să muncim din toate puterile noastre, cu tot sufletul, cu toată râvna de
care este capabil poporul nostru, căci numai astfel vom putea scăpa de foamete,
de lipsuri şi de greutăţile iernei (s. a.).
Nimeni să nu-şi facă griji sau supărări din pricina viitorului ce ne
aşteaptă. Oamenii de treabă care au gonit pe stăpânii cei vechi ai acestei ţări
vor avea destulă grijă ca românii din Ardeal şi Banat să poată trăi mulţumiţi şi
fericiţi în ţara lor strămoşească(s. a.)!
Să nu faceţi politică! Acum a trecut vremea vorbei, acum trebuie să
înfăptuim, să lucrăm, fiindcă acum veţi lucra pentru voi, iar nu pentru
asupritorii popoarelor. Fiecare român să se întoarcă la munca lui pe care a avut-
o înainte de război. Cel care munceşte, acela munceşte pentru el şi naţia lui, iar
cel care nu vrea să muncească, acela este un duşman al său şi al poporului
român.
Fiţi buni şi miloşi cu aproapele vostru, fie el român, fie de altă naţie.
Dumnezeu au făcut lumea pentru toate popoarele, soarele străluceşte la fel
peste toţi fiii naţiunilor, iar grâul ce creşte din pământ nu întreabă pentru cine
creşte. El nutreşte la fel pe toţi copii pământului, fără deosebire.
Fiţi şi voi ca soarele şi ca grâul, aceste daruri ale Celui de sus, Iubiţi-vă,
fără deosebire de naţionalitate sau limbă.
Păstraţi linişte şi ordine, căci altfel trupele străine care ocupă acum ţara
ar trebui să facă ele ordine.
Să arătăm lumii că românii din Ardeal şi Banat, sunt oameni de ispravă,
harnici şi cinstiţi!
Încă odată, fraţilor, vă sfătuim să ne întoarcem cu toţi la lucrul, la
meseria noastră cea veche pe care s-o urmăm cu hărnicie şi bună voie, să
păstrăm linişte şi ordine şi să aşteptăm cu răbdare până se va încheia definitiv
pacea mântuitoare!

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. LV/55, f. 5.

287
 186.
1920, ianuarie 16, Rodna

Pretura plasei Rodna-Veche.

Primăriei comunale Ilva Mare,

Edau428 socotelile gărzilor naționale pentru a fi redactate și instruate429

cu documentele de lipsă430 pentru a putea fi controlate. Sunt a se anexa tabloul
nominal al gardiștilor, indicând zilele de serviciu și retribuțiunea lor,
asemenea, și chitanțele despre sumele plătite de fiecare. Unde retribuțiunea
gardiștilor s-a solvit din casa comunală, despre aceasta, asemenea, se va
redacta o socoteală separată și se va înainta, pentru a fi restituită suma
spesată431 din partea Resortului Internelor.
Observ că în socotelile comunale nu voi propune sper aprobare nici un
fel de spese împreunate cu susținerea gărzilor în timpul revoluțiunei. Fiecare
comună să se îngrijească ca să se redacteze în regulă socotelile gărzilor și să se
înainteze spre aprobare și ordonanțarea sumelor anticipate din casa comunală
sau, împrumutate spre acest scop. Socotelile vor fi redactate și instruate așa ca,
controlul să fier posibil.
Asupra socotelilor înaintate, Biroul Controalei a făcut următoarele
observațiuni:1. Garda din Ilva Mare a susținut garda din banii încasați pentru
vite, etc. vândute, socotind solda zilnică de 30 coroane pentru gardiști; la
dizolvarea gardei au mai rămas 4.284 coroane, care sunt depuse, conform
libelului alăturat, la institutul „Coroana” în Ilva Mare.
Vă îndrumez a întregi socotelile în înțelesul observațiilor de mai sus și
a-mi retrimite întreg dosarul alăturat, până în 26 ianuarie a. c, fără a mai aștepta
altă urgare432, pe lângă răspundere personală pentru a fi înaintat prin
subprefectură, Resortului Afacerilor Interne.
Rodna Veche, la 16 ianuarie 1920
Prim-pretor, Monda.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – subprefect, d. 330/1921,

f. 31.

428
Trimit.
429
Completate.
430
Necesare.
431
Cheltuită.
432
Urgentare.

288
 187.
1920, ianuarie 30, f. l.

Nr. 1.432
Anul 1920, luna ianuarie, ziua 30

Comandamentul Diviziei [a] 16-a

Serv[iciul] de Stat-Major, Bir[oul] Inform[ații]
D-lui protopop român gr[eco] cat[olic] Vaida

Cu onoare se înaintează alăturat directive instrucțiuni împotriva

propagandei ungurești, ca în legătură cu cele hotărâte la consfătuirea ținută la
acest Comandament, Biroul Informații, să fie întrebuințate și dezvoltate în
lupta ce D-[voa]stră., cu concursul organelor din subordine, veți duce
împotriva propagandei ungurești, zădărnicind-o. Rezultatele obținute de
D-voastră în această privință, precum și măsurile ce le veți lua imediat, precum
și cele ce [le] veți lua eventual, vă rugăm să ni le comunicați și nouă. Totodată,
vă rugăm ca sub formă de reciprocitate să binevoiți a ne comunica orice
propunere a Dv., precum și orice știri ce veți culege în sensul scopului urmărit
de noi laolaltă.
De primirea prezentelor directive instrucțiuni vă rugăm a ne răspunde.
Comandantul Diviziei 16, generalul Hanzu.
Șeful Bir[oului] Informații, maiorul Samoilescu.
Directive Instrucțiuni ontra propagandei ungurești
Schema propagandei dușmanului nostru:
I. Presa:
- Gazete strecurate în mod clandestin,
- Broșuri ce [se] împart și răspândesc prin prizonieri trimiși prin
Budapesta în Transilvania,
- Prin afișe lipite în mod clandestin pe ziduri,
- Prin afișe împărțite la populație, lucrători, funcționari unguri și
români,
- Prin corespondențe private.
II. Agenți:
1. Agenți stabiliți în comune:
- Ofițeri unguri foști în armată,
- Indivizi foști șefi ai bolșevicilor eliberați din lagăre,
- Indivizi foști în jandarmeria ungurească,
- Funcționari unguri aflați în slujba românilor,
- Populația neromânească care (sic!) nu a depus jurământul,
- Femei de moravuri ușoare,
- Români infectați de bolșevism,

289
 - Preoți rămași cu sentimente ungurești.
2. Agenți ambulanți:
- Străini de tot felul, în special evrei, care vin de la Budapesta sub
pretext că sunt originari din Ardeal.

Mijloace întrebuințate pentru propagandă

- Răspândirea de știri favorabile ungurilor asupra organizării armatei
lui Horthy și încrederea în întregirea Ungariei,
- Discreditarea autorităților românești,
- Împărțirea de sume mari de bani pentru a cumpăra poporul, făcându-l
părtaș la propaganda favorabilă lor,
- Desconsiderarea a tot ce este național românesc,
- Consfătuiri ținute în secret,
- Consfătuiri ținute prin aprobare, motivate de alte scopuri decât cele
[declarate], contra noastră,
- Speculând orice fel de nemulțumire a poporului, criticând și
disprețuind administrația românească,
- Manifestări pe față pentru tot ce este unguresc,
- Vorbirea limbii maghiare în serviciu și chiar de către funcționari
români,
- Colportarea de știri false prin cafenele, birturi, adunări de oameni, în
tren, etc. și în special printre populația de la țară,
- Promisiuni de împroprietărire a poporului sărac de la țară, criticând
munca Guvernului Român în această privință, dând speranța că numai ei pot
înfăptui aceasta,
- Predici ținute în biserică,
- Insinuări făcute între soldații ardeleni, speculând lipsurile ce le are
armata și îndemnându-i la nesubordonare,
- Insinuări făcute printre ofițerii și soldații foști în armata austro-ungară,
astăzi fără slujbă, făcându-le promisiuni cu lefuri mari de a se înrola în armata
lui Horthy,
- Coruperea funcționarilor de la C.F.R. de a trece în slujba guvernului
de la Budapesta, promițându-le lefuri mari,
- Organizând gărzi albe pe ascuns care să producă răscoale și să atace
pe români la prima ocazie.

Prefectul
Va întreține prin organele sale administrative o vie propagandă pentru
tot ceea ce este românesc, combătând și spulberând ideile false răspândite de
dușmanii noștri.
Va întruni pe primpretori spre a le da directivele îndrumate de
necesitățile remarcate de organele sale administrative.

290
 Va fi în legătură cu Divizia 16, Bir[oul] Informații, punându-se la
curent reciproc cu situația internă și luând de comun acord măsuri pentru
siguranța statului.
Va comunica și C[oman]d[an]t.433 Diviziei 16, Bir[oul] Informații toate
știrile interesante pe care le primește din partea autorităților administrative,
școlare și bisericești.

Biserica
Protopopii: vor întruni din când în când la conferințe pe preoții din
subordine, spre a-i pune la curent cu opera de propagandă a dușmanului nostru
și cu această ocazie făcându-le recomandările necesare pentru a combate
propaganda dușmană.
Protopopii vor fi în strânsă legătură cu prefectura, școala, autoritățile
civile și militare din localitate.
Protopopii se vor interesa ca relațiunile dintre preoții din subordine și
autoritățile civile locale să fie din cele mai bune, ca împreună să apară în fața
poporenilor ca protectori și sfătuitori de bine, nu ca factori care îngreunează
viața și traiul omului.
Protopopii vor încunoștința Cdt. Diviziei 16, când va fi cazul, în
chestiuni care cer o rezolvare serioasă.

Preoții
În biserică la finele serviciului divin vor vorbi poporenilor despre:
1. Intrigile cu care umblă dușmanii noștri spre a ne face să fim de partea
lor,
2. De propaganda ce o fac ungurii și cei unguriți434 contra țării noastre,
3. De relele bolșevismului,
4. De mijloacele ce întrebuințează dușmanul contra României Mari,
5. Vor arăta în mod paralel binefacerile câștigate prin respectul legilor,
supunerea la autoritățile statului, prin iubirea de neam și viață regulată și
cinstită,
6. Vor expune chestia împărțirii de pământ la cei ce n-au și au luptat
pentru țară,
7. Vor explica că (sic!) Regele și guvernul se ocupă acum să scoată legi
bune și drepte pentru toți cetățenii României Mari, fără deosebire de nație435,
8. Vor căuta să dezvolte încrederea în Rege, guvern și aspirațiile
României Mari,
9. Vor dezvolta și hrăni ura contra dușmanului de veacuri,

433
Comandamentului.
434
Maghiarizați.
435
Naționalitate.

291
 10. Vor discredita opera agenților unguri și știrile false cu care umblă
dușmanii noștri.

Instrucțiuni de propagandă ce trebuie dusă de corpul didactic contra

dușmanului nostru
Inspectorul școlar:
1. Va întruni din când în când corpul didactic profesoral de sub ordinele
sale și în consfătuiri și conferințe va pune pe profesori la curent cu propaganda
dușmană și cum trebuie combătută,
2. Inspectorul școlar va fi în strânsă legătură cu Serviciul de siguranță,
spionaj și contra propagandă al Cd. Diviziei 16 și acest lucru [îl] va recomanda
profesorilor din subordine, de a fi în strânsă legătură cu autoritățile militare din
localitatea respectivă, luând și dând relațiuni în ceea ce privește lucrul nostru
pentru contra propaganda contra dușmanului.
Profesorii:
1. Trecând în revistă faptele mari din istoria neamului românesc, vor
436
tălmăci elevilor în școală, la finele fiecărei ședințe, intențiunile dușmanilor
noștri unguri, punându-i la curent cu toate mijloacele cu care luptă dușmanul
contra noastră și căutând a răspândi aceasta prin elevi la părinții lor,
2. Vor organiza petreceri cu caracter național în fiecare sat, invitând și
comunele vecine. Aceste petreceri se vor începe cu o cuvântare ținută asistenței
în care să se arate toate relele ce ne-au adus ungurii încă din timpul strămoșilor
noștri, dezvoltând și aprinzând furia poporului și ura contra ungurilor,
dușmanii noștri seculari. Paralel cu aceasta se va vorbi de binefacerile ce au
venit odată cu dezrobirea fraților subjugați și se va întări încrederea poporului
în România Mare, care va da pământ celor care n-au și care va face totul pentru
a da poporului legi bune pentru folosul și ajutorul tuturor, fără deosebire de
nație,
3. Profesorii vor combate cu tărie acolo unde vor întâlni pe defăimătorii
noștri, îi vor ține în observare de aproape, aducând cazul la cunoștința
autorităților superioare lor și comandamentului militar din localitatea
respectivă,
4. Profesorii vor profita de orice ocazie [pentru] a discredita în fața
opiniei publice aspirațiunile anemice ale ungurilor și celor unguriți, scoțând în
evidență și smulgând încrederea în România Mare și în aspirațiunile românești,
chiar de la acei ce sunt contra noastră,
5. Profesorii vor răspândi prin presă/ziare, broșuri, etc., ideile
binefăcătoare ale românismului, discreditând și combătând opera de
propagandă a ungurilor și [a] celor vânduți ungurilor,

436
Explica.

292
 6. Corpul didactic va păzi prin orice mijloace ce va crede, ca sufletul
poporului să fie bine întărit și păzit contra uneltirilor dușmanilor noștri, iar pe
cei rătăciți să-și dea toată silința a-i aduce pe calea românului adevărat,
7. Corpul didactic de orice treaptă va fi în strânsă legătură cu preoții din
localitatea respectivă, cu administrația comunală,ajutându-se unul pe altul și
de comun acord lucrând pentru ducerea la bun rezultat a lucrului nostru contra
propagandei ce face dușmanul,
8. În fiecare localitate corpul didactic va avea oameni de încredere care
să spioneze în secret sentimentele și lucrul diferitelor naționalități ce trăiesc în
comună, apoi în cunoștință de cauză să se poată lua măsuri de combatere.

Instrucțiuni de lucrul ce trebuie să-[l] facă pretorii pentru contra propaganda

dușmanului nostru
Pretorii vor convoca din când în când notarii și primarii comunelor din
plasă și le vor explica situația internă și ce fac dușmanii noștri ca să
zădărnicească lucrul nostru. Le va arăta cum trebuie să lucreze fiecare în
comuna sa pentru combaterea și prinderea agitatorilor contra siguranței
Statului Român. – Se vor da instrucțiuni serioase. – Pretorii vor organiza în
centre mai mari, în comune, serbări cu caracter național, ținând cuvântări anti
bolșevice poporului, căutând a distruge credințele false răspândite de dușmanii
noștri și vor dezvolta în poporul diferit ca nație încrederea în România Mare.
Pretorii vor primi cu bunăvoință plângerile din plasa lor și vor pune
toată căldura inimii a le satisface, câștigând încrederea poporului în
administrația românească. Pretorii vor da tot concursul lor autorităților
administrative din subordine pentru îndeplinirea serviciului lor. Vor combate
prin presă propaganda dușmană.
Pretorii vor ține evidența străini[lor] veniți ocazional și așezați în sate
și orașe; vor observa: presa și orice fel de întrunire, spectacol, orice fel de
manifestări, comunicând prin prefectură Cdt. Divizie[i] 16, când va [fi] cazul,
orice observare interesantă. Vor observa mersul serviciului C.F.R. la gările ce
cad în sectorul respectiv, intervenind cu vorba bună pentru îndrumarea în
ordine a serviciului și înștiințând prin prefectură Cdt. Diviziei 16 pentru cazuri
importante de a se lămuri.
Să nu dea permisiune pentru ținerea adunărilor.

Instrucțiuni de lucru ce trebuie să facă notarii și primarii comunelor pentru

contra propaganda dușmanului nostru
1. Notarii vor asculta și satisface cu bunăvoință plângerile poporului
din comună,
2. Cu această ocazie vor observa în mod sincer și fără patimă
sentimentele oamenilor, ținând în evidență pe cei care se fac suspecți și după o
serie de observări, să înainteze pe cei periculoși la Cdt. Diviziei 16,

293
 3. Primarii se vor interesa de nevoile populației și vor urmări pe
agitatori, arestându-i și înaintându-i prin autoritățile militare Cdt. Diviziei 16,
4. Notarii și primarii vor observa orice ziare și broșuri, afișe și
corespondențe, ce se arată în comune: le vor prinde pe cele periculoase și le
vor înainta prin prefectură cu cei vinovați Cdt. Diviziei 16,
5. Notarii și primarii vor observa orice fel de întrunire sau spectacol din
comuna lor, care nu se va da decât cu autorizația primarului, dacă în comună
nu sunt trupe românești, rămânând răspunzător de orice neregulă,
6. Notarii și primarii vor înainta prin prefectură Cdt. Diviziei 16 pe toți
cei ce clevetesc contra statului și autoritățile românești,
7. Comunele în raionul cărora cad stațiuni de C.F.R., gări, vor observa
cum își fac serviciul cei de la C.F.R. și vor remarca437, prin prefectură, Cdt.
Diviziei 16, orice rea voință și neregulă în serviciu,
8. Notarii și primarii vor da tot concursul clerului pentru opera de
propagandă,
9. Notarii și primarii vor face controlul tuturor străinilor de localitate
care au venit și s-au instalat în comună,
10. Ei vor clarifica situația fiecăruia și pe cei suspecți și în neregulă îi
vor înainta cu tablou438 nominal, prin prefectură la Cdt. Diviziei 16,
11. În comunele unde se găsesc comandamente de armată românească,
aceste tablouri se vor înainta prin coman[damentele] militare din comună, cu
mențiune de a fi înaintate Diviziei 16.

ANBN, fond Protopopiatul greco-catolic Bistrița, d. 401/1920, ff. 1-7.

188.
1920, mai 10, Cluj

România
Ministerul Internelor-Secretariatul General din Cluj
Nr. 834/5564
Obiectul: Arhiva gărzilor naționale de pe teritoriul Transilvaniei.

Ordin circular
D-le Subprefect,
La Bistrița

437
Aduce la cunoștință.
438
Tabele.

294
 Pentru a putea ști, ce unități au ființat în Transilvania de la revoluție și
unde s-au vărsat la desființare arhivele respective, Vă invităm să ne comunicați
de urgență, dar la tot cazul, în termenul dat, datele de lipsă.
Pentru mai bună evidențiere, veți întocmi un tablou în două exemplare
după județ, arătând: 1) Numele comunei în care a ființat unitatea; 2) Numirea
unității (garda națională sau voluntari, aceștia, apoi, voluntari din Rusia, Italia).
3) Nr. membrilor unității; 4) Timpul de când până când a funcționat; 5) A
capturat sau nu material de la fosta armată austro-germană; 6) A purtat registre
de intrare și ieșire; 7) Unde se află astăzi arhiva unității; 8) Dacă a vărsat
aceasta, unde și când a vărsat-o și sub ce Nr. al său și al autorității; 9) Nota.
Vă atragem atențiunea că, chestia (sic!) fiind urgentă, pentru orice
întârziere vă vom face direct și personal răspunzător.
Cluj, la 10 mai 1920.
Ptr. Secretar general, s. s. indescifrabil.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – subprefect, d. 340/1920,

f. 1.

189.
1921, septembrie 4, Cluj
Telegramă

Conform ordinului Ministerului Internelor nr. 48.664/1921, înaintați

imediat un conspect despre sumele plătite pentru gărzile naționale în timpul
revoluțiunei de comunele din raionul D-vs., precum și despre sumele ce au fost
a se plăti de la comunele care sunt mai în apropiere de D-vs.
Veți cere aceste liste telefonic de la cele mai îndepărtate telegrafe,
deoarece această chestiune este de un caracter foarte urgent.
Directorul general al Internelor, Cluj, nr. 17.229/1921.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – subprefect, d. 330/1921,

f. 3.

295
 190.
1921, septembrie 31, Bistrița

Nr. 5384/1921 subpr[efect]

Tablou
asupra sumelor plătite pentru Gărzile Naționale

Suma cheltuită Suma restituită

Nr. Suma restantă Observații
Comuna de comună de stat
crt.
Lei b lei b Lei b
Plasa Năsăud
1 Năsăud 69572 17 69572 17 -
2 Rebrișoara 3300 - 3300 - - -
3 Rebra 306 36 306 36
4 Parva - - - - - nu a funcționat garda națională
5 Tradam439 11760 - - - 11760 -
6 Lușca 910 - - - 910 -
7 Prislop440 5040 - - - 5040 -
8 Mintiul Român 15120 - - - 15120 -
9 Salva 6159 50 - - 6159 50
10 Hordou441 - - - - - - nu a funcționat garda națională
11 Bichigiu - - - - - - nu a funcționat garda națională
12 Telciu 5935 - 5935 - - -
439
Înglobată în orașul Năsăud.
440
Liviu Rebreanu, cartier al orașului Năsăud.
441
Coșbuc.

296
Suma cheltuită Suma restituită
Suma restantă Observații
de comună de stat
Lei b lei b Lei b
4357 50 - - 4357 50
1681 41 - - 1681 41
2945 - - - 2945 -
- - - - - -
13650 - 250 - 11150

675 - - - 675 -
427 25 - - 427 25
2790 - - - 2790 -
- - - - - - nu a funcționat garda națională
- - - - - - nu a funcționat garda națională
- - - - - - nu a funcționat garda națională
145229 19 81307 17 63922 02
Plasa Iad
- - - - - -
- - - - - -
Suma cheltuită Suma restituită
Suma restantă Observații
de comună de stat
Lei b lei b Lei b
4480 - 2240 - 2240
2200 - 360 - 1840
3200 - - - 3200 -
225 - 225 - - -
420 - 420 - - -
2650 - 2500 - 150
3400 - 3400 - - -
Socoteala detaliată a fost înaintată,
8324 - 8324 - - -
vezi nr. 6.706/1921 subpr.
5740 - 145 - 5595 -
7200 - 30 - 7170 - Datele sunt aproximative, compuse
de către fostul comandant al
7200 - 30 - 7170 -
gărzilor naționale
- - - - - -
Suma cheltuită Suma restituită
Suma restantă Observații
de comună de stat
Lei b lei b Lei b
- - - - - -
- - - - - -
14400 - - - 14400 -
6400 - - - 6400 -
- - - - - -
500 - 500 - - -
37180 - 37180 - - -
935 - 935 - - -
- - - - - -
- - - - - -
600 - 600 - - -
285 - 285 - - -
4680 - - - 4680 -

110019 - 57147 - 52845 -

Plasa Rodna Veche461
12268 - 5263 70 7004 30
Suma cheltuită Suma restituită
Suma restantă Observații
de comună de stat
Lei b lei b Lei b
- - - - - -
17211 24 17211 24 - -
14921 80 14921 80 - -
- - - - - -
8435 - 8435 - - -
3419 - 3419 - - -
1010 80 1010 80 - -
3776 50 3776 50 - -
9500 - 4120 - 5270 -
16503 - 16503 - - -
- - - - - -
- - - - - -
87645 34 74771 04 12274 30
Plasa Beșineu467
771 - 771 - - -
530 - - - 530 -
120 - - - 120 -
Suma cheltuită Suma restituită
Suma restantă Observații
de comună de stat
Lei b lei b Lei b
384 50 384 50 - -
200 200
- - - -
460 460
1097 - 1097 - - -

145229 19 81307 17 63922 02

110019 - 57174 - 52845 -
87045 34 74771 04 12274 30
3562 50 2912 50 650 -
345856 03 216164 71 129691 32

921.

dețului Năsăud - subprefect, d. 330/1921, f. 12-13.

 191.
1929, mai 4, Cluj

„ASTRA” Cluj, 1 mai 1929

Oficiul de desfacere str. Memorandumului, 22
Nr. 314/1929
Scutit de timbru și orice altă
taxă de înregistrare
Art[icolul] leg[e] 2602/1921

Domnule,

Hotărât ne pasc rușinile naționale. Trecem cu o nepăsare vrednică de

dispreț peste cele mai de seamă evenimente petrecute în legătură cu națiunea
noastră și nu păstrăm viu în suflete imaginea momentelor istorice ce s-au
petrecut mai acum câțiva ani și care au fost întruchipare visului de veacuri.
Adunarea Națională de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 este, fără
îndoială, începutul măreț a libertății poporului românesc din Ardeal, pe care
neamul nostru a știut s-o afirme cu atâta îndârjire. Această clipă trebuie să
trăiască mereu în sufletul fiecărui român, căci altfel nu va ști judeca niciodată
valoarea prezentului. Și prin ce putem oare reînvia acele momente…? Prin
poveștile acelor ce au fost acolo și prin imaginile ce ni s-au păstrat de atunci…
Imagini…? Fotografii de la Adunarea Națională din Alba Iulia din 1918…?
Dar unde sunt…? Timp de zece ani nu le-am văzut nicăieri! Dar oare Chiar
există, sau n-avem nimic…?
Indiferența națională a făcut să nu se intereseze nimeni zece ani. Oare
dispunem de amintirile în imagini ale acelor clipe istorice. Oare avem
fotografii de la acea manifestare supremă a voinței unui popor ajuns liber…?
Și când cineva și-a pus întrebarea a trebuit să constate cu surpriză că nimeni
nu s-a gândit la eternizarea prin fotografii a diverselor aspecte de la adunare.
Nu este nici momentul și nici calea potrivită pentru a vi se arăta cum și
prin ce mijloace am scăpat totuși de o rușine națională: ca să n-avem chiar nici
o fotografie de la Adunarea Națională din Alba Iulia din 1918 – vă amintim
însă că în acele vremuri revoluționare un fotograf a fost la Alba Iulia de la care
avem câteva, puține, documente fotografice descoperite și scoase din praful
uitării, care ne sunt cu atât mai valoroase, cât sunt unice.
„Astra”- oficiul de desfacere, din proprie inițiativă, și-a luat
angajamentul ca să popularizeze aceste singure și puține fotografii originale a
unui act măreț. Credința noastră este că aceste imagini n-ar trebui să lipsească
din nici o sală de învățământ, din nici o casă culturală, din nici un oficiu public,
dar chiar nici din casa particulară a unui român conștient. Generațiile viitoare

302
cum s-a născut o țară liberă, cum a răsărit unirea tuturor românilor, pentru care
veacuri de-a rândul s-a jertfit atâta sânge românesc.

„ASTRA”
Oficiul de desfacere
Grațian C. Mărcuș
Lista fotografiilor istorice:
1. Sfințirea drapelului național a C[onsiliului] N[ațional] R[omân] din
Viena în prezența gen[eraluluiu] I. Boeriu, la 14 Noiembrie 1918.
2. Idem. Altă vedere.
(Ist. V. Revoluția din 1918 de Ion Clopoțel).
3. Popor plecând la adunarea națională din 1918 (com[una] Galtiu)
4. Idem, jucând hora.
(Ist. V. „Cum era odată …” de Al. Ciura, Revista „Transilvania”, Nr. 4-
5/1929).
5. Martirul Ion Arion pe catafalc.
(Ist.: Goldiș, Discursuri).
6. Popor la Alba Iulia în preajma tribunelor așteptând oratorii.
7. Dr. Vlad vorbind poporului de pe tribună.
8. Minunatul tablou (în mărime de 50x32) a mulțimii de sute de mii de
oameni pe câmpia Albei Iulia, în preajma vestirii actului unirii, fâlfâind miile
de steaguri.
(Ist: Al. Ciura: op. cit. – Putem fi fericiți de a dispune de această
fotografie originală a națiunii române la adunarea din Alba Iulia, care prin
mărimea ei este un tablou adevărat. Până-n zări se vede marea de capete, mii
de steaguri flutură deasupra lor. „Mărita națiune română”, cuvintele Înaltului
Regent-Patriarh Miron – este reprezentată în întregime. Zeci de mii de țărani,
intelectuali, ofițeri, soldați (încă în vechea uniformă austriacă). În dreapta doi
preoți, lângă ei un învățător, alături un țăran voinic ridicând drapelul național
apoi o doamnă, mai în depărtare țărance. În stânga avocați, funcționari, un elev
de la Brașov, o trăsură în care sosesc fruntașii nației ca să vorbească poporului.
Lângă trăsură un gardist național: un moț în straiele lui albe cu arma în mână,
la dreapta alt gardist înarmat. Fotografie este un document admirabil a acelei
clipe istorice.)
9. I. P. S. S. Episcopul Hossu citește mulțimii actul Unirii, de față fiind
I. P. S. S. Episcopul – azi Patriarhul-Regent- Miron, Dr. A. Lazăr etc.)
10. Intrarea armatei române în cetatea Albei Iulia prin poarta lui Horea.
11. Idem, altă vedere
12. Vizita generalului Berthelot la Alba Iulia.
13. Idem, altă vedere.
14. Idem, altă vedere.
15. Vizita M. S. Regele Ferdinand la Alba Iulia în mai 1919 pe tribună
întreținându-se cu Dl. Iuliu Maniu, președintele Consiliului Dirigent.
(Ist.: V. Ștefan Meteș: Regele Ferdinand I.)

303
 Toate sunt fotografii originale, executate artistic în sepia, cartonate în
mărime de 18x24 cm., afară de Nr. 8, care este un splendid tablou fotografic
în mărime de 50x32 cm. Costul lor este de lei 70 – buc. Tabloul lei 200 –
împachetat și porto recomandat taxa unică pentru orice comandă lei 25.
Comanda pentru întreaga serie se execută cu numai lei 950 – franco.
Considerând că sunt fotografii originale luate la fața locului, în execuție
artistică ce poate chiar fală oricărei săli, veți fi convinși și Dvs. că singurul
scop ce ne conduce este ca aceste documente fotografice unice să pătrundă cât
mai larg în cercurile societății românești.

Verso470.
Prez[entat] 4 mai 1929, nr. 50.
Oficiul de desfacere al publicațiunilor „Asociațiunii” Cluj.
8 mai 1919.
Să se cumpere.
ss. indescifrabil.
Oferă pentru cumpărare fotografii de la Adunarea Națională din Alba
Iulia, din 1918

Trimis lei 950 cu mandat poștal, costul unei serii întregi.15 mai 1919.
ss. indescifrabil.

ANBN, fond Banca „Aurora” Năsăud, d. 374, f. 82-83/v.

192.
1934, iunie, Cluj

Asociația foștilor Gardiști și Legionari români, luptători pentru

întregirea neamului, 1918-1919.
Nr. 18/1934
Prefectura județului Năsăud:
Intrat la 16 iulie 1934
Nr. 12756, Ad. 3/1931

Domnule Prefect,

Asociația noastră, dorind să întocmească un tabel nominal exact, despre

toți foștii membrii ai Gărzilor Naționale române din anii 1918-1919 în scopul
de a-i propune spre decorare, cu onoare Vă rugăm să binevoiți a dispune
conscrierea tuturor foștilor „gardiști” (a nu se confunde cu foștii voluntari) din
județul ce conduceți.

470
Număr de înregistrare și rezoluția Băncii Aurora Năsăud.

304
 Tabelul nominal să fie întocmit în câte două exemplare pentru fieca4re
comună, numele fiind scris în ordine alfabetică, după aceia vor fi controlate și
verificate de domnii primpretori apoi centralizate la Prefectură.
Tabelele vor cuprinde datele următoare:
1. Numărul curent.
2. Numele și prenumele.
3. Anul, luna, ziua și locul nașterii.
4. Gradul militar avut în Garda națională.
5. Garda națională în care a servit.
6. Ocupațiunea actuală.
7. Domiciliul actual.
8. Decorațiuni române ce posedă (cu nr. brevetului sau al Monitorului
Oficial în care s-a publicat).
Având în vedere că aceste tabele nominale ni s-au cerut prin Înalt ordin,
cu onoare Vă rugăm să binevoiți a da aceste lucrări importanța cuvenită și a
dispune ca tabelele să fie întocmite în cel mai scurt timp posibil și după
centralizare să se trimită în original pe adresa noastră: Cluj, str. Clemenceau 7/a.
Vă rugăm D-le Prefect să primiți pe lângă mulțumirile noastre,
expresiunea stimei deosebite ce Vă păstrăm.

Cluj la iunie 1934.

Președinte: Secretar General:
ss. indescifrabil. ss. Indescifrabil.

D[om]niei Sale, Domnul Prefect de Județ Bistrița,

jud. Năsăud

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – nr. bază, d. 1.789/1940,

f. 171.

193.
1934, iulie 18, Bistrița

Nr. 12.756/1934
Rezum[at]: Conscrierea foștilor gardiști și legionari români.
Expediat: 20 iulie 1934

Tuturor D-lor Primpretori

La reședință

Asociația foștilor gardiști și legionari români, urmând ca, din Înalt Ordin,
să întocmească un tabel nominal exact despre toți foștii membrii ai Gărzilor
naționale române din anul 1918-1919, în scopul de a-i propune pentru decorare,

305
cu onoare Vă rugăm să binevoiți a dispune conscrierea tuturor foștilor gardiști
(a nu se confunda cu foștii voluntari) din comunele din plasa Dvs.
Tabelul să fie întocmit în câte două exemplare pentru fiecare comună,
numele fiind înscrise în ordine alfabetică, după aceea vor fi centralizate de Dvs.
urmând ca să ni le înaintați nouă pentru a le centraliza.
Tabelele vor cuprinde datele următoare:
1. Numărul curent.
2. Numele și prenumele.
3. Anul, luna, ziua și locul nașterii.
4. Gradul militar avut în Garda națională.
5. Garda națională în care a servit.
6. Ocupațiunea actuală.
7. Domiciliul actual.
8. Decorațiuni române ce posedă (cu nr. brevetului sau al Monitorului
Oficial în care s-a publicat).
Având în vedere cele de mai sus, Vă rugăm să vegheați ca tabelele să
fie întocmite în cel mai scurt timp posibil și pe lângă respectarea întocmai a
dispozițiunii de mai sus.
Bistrița, la 18 iulie 1934.
Prefect. Secretar General,
ss. indescifrabil ss. indescifrabil
Șef serviciu,
ss. indescifrabil

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940,

f. 186.

194.
1935, februarie 21, Bistrița

Primăria orașului Bistrița

Obiect: Conscrierea membrilor Gărzii Naționale

Nr. 1906/1935
Ord. nr. 2065/1935 Prefectura județului Năsăud:
Intrat la 21 februarie 1935
Nr. 03081
Nr. anterior: 2065

Domnule Prefect

Cu referire la ordinul Dv. nr. de sus cu onoare vă raportăm cum că în

chestie am răspuns deja cu raportul nostru din 28 ianuarie crt. sub nr.

306
12693/1934, raportând că primăria nu are nici o urmă despre membrii gărzii și
că o astfel de conscriere după informațiile primite s-ar găsi la dr. Ghiță Trifu
avocat Cluj, unde am intervenit prin Dl. Pavel Molnar din Cluj, dar până azi
fără rezultat. Cu onoare Vă rugăm să binevoiți a acvira 471o astfel de situație
prin Prefectura din Cluj.
Bistrița, la 21 februarie 1935.
Președinte com[isia] int[erimară], Secretar gen[eral] del[egat],
ss. indescifrabil. ss indescifrabi.l

D-sale, Domnului Prefect al județului Năsăud,

Bistrița.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940,

f. 228.

195.
1938, 25 iunie, Timișoara

Garda Națională Română a jud. Bistrița-Năsăud

Tabel nominal
de ofițerii și reangajații care au făcut parte din Garda Națională din jud.
Bistrița-Năsăud și se care îmi amintesc acum după 20 de ani.
1. Orașul Bistrița.
- Comandant - maior Nicolae Anton, colonel inspector de jandarmi în
rezervă.
- Ajutor – locotenent Dr. Victor Moldovan avocat și locotenent Grigore
Bălan, azi maior la Divizia II Vânători de Munte Bistrița.
- Casier administrator – subofițer de administrație Pavel Molnar, azi
pensionar în Bistrița.
- Comisar militar - locotenent Dr. George Triffu, azi avocat în Cluj și
locotenent Dr. Emil Rebreanu, azi procuror în Bistrița.
- Comisarul secției tehnice – inginer locotenent Emil Mănăstireanu, azi
inginer în Cluj.
- Comandantul secției mitraliere - locotenent Aurel Rebrișoreanu, azi
funcționar la Societatea Regna în Bistrița și locotenent Oancea, din Bârgău.
- Medicul Gardei – Dr. Ionel Scridon Stegar, azi medic la Spitalul jud.
Năsăud, în Bistrița.

471
A solicita.

307
 - Ofițeri care au mai activat: căpitan Petran, Locotenent Ghiță
(profesor) etc.
- Ajutor de sublocotenent: Emil Domide, Urs Pavel, Ivan Mureșan,
Colța Ioan.
- Plutonieri majori: Vasile Baci, Măgherușan, Cârcu Nicolae.
- Plutonieri: Moldovan Teofil, Popa Alexandru, Crăciun Alexandru.
- Sergenți: Bănuț Grigore, Moldovan Ioan.
- Caporali: Baci Pompei și Ursu Grigore, Herbescu Ștefan.
- Soldați: circa 80, de care nu-mi amintesc.
2. Pe valea Bârgăului.
- Comandant: căpitan Sirlincan Matei, azi funcționar superior la
Societatea Regna Năsăud.
3. Pe valea Șieului
- Comandant: locotenent Nicolae Ianul, azi învățător la Școala Primară
Bistrița.
4. Buduș
- Comandant: locotenent Popovici Octavian, azi căpitan în Regimentul
84 Infanterie Bistrița
5. Năsăud
- Comandant Marțian Iuliu, căpitan Dr. Mureșan Arsene, etc. etc.
Observații: În afară de cei notați sunt mulți foști ofițeri și ostași, care
au activat și a căror nume îmi scapă, însă se află înregistrați, fie în arhiva
comunelor, fie la particular.

Timișoara, la 25 iunie 1938.

Col. Rez[ervă] Anton.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940,

f. 232.

308
II. CREDENŢIONALE
 196.
1918, noiembrie 25, Năsăud

Nr. 691 - 1918

a. g.

Proces verbal
luat la Gimnaziul superior fundațional din Năsăud în conferința extraordinară
ținută la 25 noiembrie 1918

Prezenți:
Președinte: Dr. Nicolae Drăganu, director substitut472; notar: Victor
Motogna; apoi profesorii: Emil Domide, Ioan Pecurariu, Teodor Șimon, Ștefan
Scridon, Vasile Bichigean, Emil Mărcuș, Ioan Bojor, Dr. Alexandru Cziple,
Cornel I. Sânjoan, Dr. Emil Precup, Leonida Pop și Augustin Bena.
Absenți:
Ioan Gheție, director gimnazial – în concediu; Dr. Valeriu Seni –
bolnav și Olimpiu Ghiția – în serviciul militar.
1. Nr. 691 – 1918 d. g. Adnotare pentru a se alege un delegat al corpului
profesoral de la gimnaziu pentru Adunarea Națională, care se va ține în Alba-
Iulia la 1 decembrie st. n. 1918, precum și pentru alte eventuale adunări, care
se vor ține în anul următor.
Ad. 1. Corpul profesoral al Gimnaziului superior fundațional din
Năsăud alege de delegat al său pentru Adunarea Națională, care se va ține în
Alba-Iulia la 1 decembrie st. n. 1918, precum și pentru alte eventuale adunări,
care se vor ține în anul următor, pe Dl. Dr. Nicolae Drăganu, profesor
gimnazial, director substitut, docent473 universitar, încredințându-l să-l
reprezinte în acelea cu rol decisiv. Ca credențional (sic!) îi va servi exemplarul
al doilea din acest proces verbal.
D. c. m. s.
Președinte, Notar,
Dr. Nicolae Drăganu Victor Motogna

472
Înlocuitor.
473
Profesor.

311
 Teodor Șimon, Ioan Pecurariu, Ștefan Scridon, Vasile Bichigean, Emil
Mărcuș, Cornel I. Sânjoan, Dr. Emil Precup, Augustin Bena, Emil Domide.

Credenționalele, în origial, la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 7/1918, f. 47, publicat în
1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X, doc. 1.095, pp. 98-99.

197.
1918, noiembrie 26, Năsăud

Credențional
Nr. 394-1918.
A[dministrația] f[ondurilor] c[entrale] sc.[olastice] d[istrictuale].
În numele comisiunii administratoare a fondurilor central școlar și de
stipendii din fostul district al Năsăudului prin aceasta încredințăm pe
prezidentul nostru, domnul Vasile Pahone, avocat în Bistrița, a lua parte cu vot
decisiv la Marea Adunare Națională Română și la alte Mari Adunări Naționale
Române, care eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia, ori
în anul următor și a contribui cu votul său la deciderea asupra sorții viitoare a
neamului românesc din Transilvania, Ungaria și Banatul Timișan.
Dat în Năsăud, la 26 noiembre 1918.
În numele Comisiunei administratoare a fondurilor central școlar și de
stipendii din districtul Năsăudului.
Prezident, Dr. Vasile Pahone; secretar, Dr. Ștefan Jarda.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X doc. 985, p. 34.

198.
1918, noiembrie 26, Bistrița

Credențional

Susnumiții adeverim că în cercul electoral al Bistriței din comitatul

Bistrița-Năsăud s-au ales azi de delegați ai acestui cerc electoral d-nii: Dr.
Gavril Tripon avocat și director în Bistrița, Dr. Dionisie Login 474, avocat în

474
La pag. 599 (Tom. II), în locul deputatului Dionisie Loginu apare Alexandru German,
medic în Bistrița – n. a.

312
Bistrița, Dr. Petru Poruțiu, avocat și subloc[otenent], în Bistrița, Mihai
Doroftei, econom în Bistrița și Ioan Cotoc econom, în [Mărișelu] cu
unanimitate.
Drept-ce-sus-numiții delegați sunt prin aceasta autorizați a lua parte cu
vot decisiv la Marea Adunare Națională Română ce se va convoca prin
Consiliul Central Național Român, în numele tuturor românilor din acest cer
electoral și la alte Mari Adunări Naționale Române, care eventual o să mai fie
convocate în decursul anului acestuia ori în anul următor și a contribui cu votul
lor la deciderea sorții viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria
și Banatul Timișan.
Dat din colegiul electoral Bistrița ținut în ziua de 26 Noiembrie 1918.
Dr. Gavril Tripon, prezident; Griga Ioan; Alesandru Popoviciu; Emil
Butuza; Gavril Hordoan; Pavel Felecan; Sever Groze; Vasile Jeican; Ioan
Roman; Nicolae Ianul; Florian Nistor; Simeon Tanco; Dumitru Drăgan; Iuliu
Popa; Gyorgye German; Spik Mihăilă; George Lazăr; Isidor 475; Ioan Grecu;
Pompei476; Vasiliu Nașcu; Simeon Vișan; Ioan Turcu; Ion Bălan; Ion Telcian;
Simeon Negrea; Flore Loliciu; Victor Mureșian; Mosuța Ion; Pop Flore;
Vasiliu Păcurariu; Spik Mihăilă; G. Platon; George Iancu; Ioan Timariu; Ioan
German; George Goțea; Ioan Mihăilă.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 103,

p. 78.

199.
1918, noiembrie 27, Beclean

Proces-verbal

Luat în adunarea poporului român a cercului electoral Beclean477 ce s-

a ținut în 27 noiembre n. 1918.
I. Prezidentul adunării poporale, Dr. Octavian Pavelea, roagă adunarea
ca pentru adunarea națională ce se va ținea în 1 Decembrie n. 1918 în Alba-
Iulia, pe următorii: Dr. Octavian Pavelea, avocat, Vasile Chendrean, proprietar
din Beclean, Drd. Teodor Pașcu, medic cerc[ual] subst[itut] în Cheuchiș, Elie
Juga, preot gr-cat, din Arcalia și Iuliu Sonea, preot gr-cat din Cociu.
Nefiind alte obiecte de pertractat, adunarea se declară de închisă.

475
Nume indescifrabil.
476
Nume indescifrabil.
477
Azi în județul Bistrița-Năsăud – n. ed.

313
 D. u. s.
Dr. Octavian Pavelea, prezident; Emil Bușița, secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. IX, doc. 673,

p. 196.

200.
1918, noiembrie 27, Năsăud

Proces-verbal
Nr. 4-1918.
R[euniunea] M[ariana]

luat în adunarea generală extraordinară a reuniunii învățătorești gr-cat.

„Mariana” din Năsăud, ținută la 27 noiembrie st. n. 1918, sub prezidiul
președintelui Alexandru Haliță, vicar for478. episcopesc, fiind ca secretar
Macedon Linul.
Prezenți următorii învățători și învățătoare:
Ignațiu Seni, Virginia Grivase Macedon Ciuta, Damian Nechiti,
Nechita Cotuțiu, Maxim Lupoaie, Iustin Sohorca, Maxim Buia, Gregoriu
Neamțu, Ioan Marcu, George Mihalca, Teodor Irimieș, Mihail Cotul, Onisim
Sas, Ioan S. Pavelea, George Sermeșan, Dumitru Irini, Ioan Drăgan, Silvestru
Mureșian, Ion Mureșian, Anton Petri, Ioan Borșoiu, Constantin Partene și
Teodor Drăgan.
În comisia verificatoare a procesului-verbal se aleg membrii: Virginia
Grivase, Macedon Ciuta, Dumitru Irini și Ioan Borșoiu.
Obiectul unic: alegerea doi membri, care în calitate de delegați să
reprezinte această reuniune la Marea Adunare a națiunii române din Ungaria
și Transilvania, convocată pe ziua de 1 Decembrie st. n. 1918 la Alba-Iulia.
1. Președintele adunării salută cu bucurie membrii întruniți în adunarea
generală după o despărțire tristă și dureroasă de aproape 5 ani, în care timp
suferințele trupești și sufletești ale neamului nostru românesc au ajuns la
culme.
Descrie în scurte cuvinte evenimentele mari, istorice, ce se petrec sub
ochii noștri și arată partea de muncă și suferințe ce a îndurat învățătorimea
română în luptele spre libertate și cultură națională.

478
Vicar foraneu; denumire locală pentru desemnarea conducătorului Vicariatului Rodnei – n.
ed.

314
 După care pune la ordinea zilei alegerea a doi delegați din sînul adunării
generale, care în conformitate cu punctul 7 al convocării, vor reprezenta
reuniunea la Marea Adunare națională de la Alba-Iulia.
Ad. 1. Adunarea generală deleagă cu unanimitate prin aclamațiune, a
reprezenta reuniunea învățătorească „Mariana” la Marea Adunare națională de
la Alba-Iulia, convocată pe 28 Noemvrie/1 Decembrie a.c. pe membrii:
Macedon Linul, învățător șa școala primară din Năsăud și Ioan Marcu,
învățător la școala primară din Sîngeorzul român479.
Acest proces-verbal s-a luat în 3 exemplare originale, dintre care câte
unul servește de credențional la mâna fiecărui delegat, iar al treilea exemplar
s-a depus în arhiva reuniunii învățătorești „Mariana”.
Nemaifiind alte obiecte, procesul-verbal se încheie, verifică și subscrie.
D. c. m. s.
Alexandru Haliță, președinte; Macedon Linul, secretar. S-a citit și
verificat: Virginia Grivase, Macedon Ciuta, Dumitru Irini, Ioan Boroșiu.
Sigiliu.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X, doc. 1.022,

pp. 54-55.

201.
1918, noiembrie 27, Năsăud

Credențional

Subsemnații adeverim că doamna Maria, Dr. Victor Onișor în Bistrița

este esmisă din partea mai jos indicatei corporațiuni ca delegată a ei în Marea
adunare Națională Română, ce se va convoca în acest an și în alte Mari Adunări
Naționale Române, care eventual se vor ținea în decursul anului următor.
Dat din ședința 1918, noiembrie [14]/27, Bistrița.
ținută la Bistrița la ziua de 27 noiembrie 1918, st. n.
Pentru „Reuniunea de binefacere a femeilor gr. cat. și gr. ort. române
din Bistrița”.
Văd. Valeria Manu, presidentă; Dr. Leon Scridon, notar.
Maria Dr. Pop, Eugenia Dr. Tripon, membri de încredere.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII.., Vol. X doc. 1.218,

p. 162.

479
Sângeorz-Băi.

315
 202.
1918, noiembrie 27, Năsăud

Credențional

Subsemnații adeverim, că în cercul electoral al Năsăudului din

comitatul Bistrița-Năsăud s-au ales azi ca delegați ai acestui cerc electoral d-
nii: Eliseu Dan, protopop onorar în [Susenii Bârgăului], Ioan Păcurariu, prof.
gim. În Năsăud, Dr. Victor Onișor, avocat în Bistrița, Dr. Laurențiu Oanea,
avocat în Rodna Veche și Ioan Catarig Zăgrean, proprietar mic în Năsăud.
Membri supleanți: Victor Motogna, în Năsăud, Valer Vârtic, în Mocod, cu
unanimitate de voturi.
Drept-ce susnumiții delegați sunt prin aceasta autorizați a lua parte cu
vot decisiv la Marea Adunare Națională Română ce se va convoca prin
Consiliul Central Național Român, în numele tuturor Românilor din acest cerc
electoral și la alte Mari Adunări Naționale Române, care eventual o să mai fie
convocate în decursul anului acestuia ori în anul următor și a contribui cu votul
lor la deciderea asupra sorții viitoare a neamului românesc din Transilvania,
Ungaria și Banatul Timișan.
Dat în colegiul electoral al cercului electoral Năsăud ținut în ziua de 27
noiembrie 1918.
Alexandru Haliță, prezident; Victor Motogna, notar; Iulian Ciorba,
Maieru; Ilarion Botin [Blăjenii de Jos]; Leon Mihăiese, Salva; Eliseu Dan,
Borgosuseni; Victor Fetti, subloc., Suplaiu; Vasile Coșbuc, Parva; Mihail
Catul, Șanț; Ion Zinveliu, Zagra; Dr. A. Buzdug [Josenii Bârgăului]; Crăciun
Băloi [Rusu Bârgăului]; Iustin Sohorca, Sâng[eorzul] Român; Macedon
Mănarcă [Prundu Bîrgăului]; Ioan Buzdug [Mijlocenii Bîrgăului]; Vasile
Candale, Poiana; Dr. Emil Precup, Rebrișoara; Ioan Belciug, Prislop; George
Vârtic, Mocod; Ștefan Șerban, Telciu; Gavril Puica, Caila; Vasile Chiffa
[Blăjenii de Sus]; Ioan Șerban, Năsăud; Maxim Buia, Ilva Mică; Olimpiu
Chitta [Bistrița Bîrgăului]; Emil Dumitru, Romuli; Simion Pop, Rodna Veche;
Ion Sitariți, Măgura480; Marcu Boca481, Ilva Mare; Ioan Neamțiu, Feldru;
George Coșbuc, Hordou; Ion Pop, Lunca482; Octavian Bulbuc, Mintiu; George
Rancu; Pop Iosub, Runc483; Octavian Bulbuc, Mintiu; George Manciu, Nicolae

480
Măgura Ilvei.
481
Numele se repetă – n. ed.
482
Lunca Ilvei.
483
Runcu Salvei.

316
Pop, Nimigea [de Jos]484; George Sermeșan, Mititei; Ioan Istrate, Nepos; Florin
[Poienile Zagrei]; Teofil Rotariu Rebra mare485; Iuliu Belciug, Nimigea rom486.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 104,

pp. 79-80.

203.
1918, noiembrie 27, Năsăud

Credențional

Subsemnații adeverim că doamna Ana, Dr. Al. German în Bistrița este

esmisă din partea mai jos indicatei corporațiuni ca delegată a ei în Marea
adunare Națională Română, ce se va convoca în acest an și în alte Mari Adunări
Naționale Române, care eventual se vor ținea în decursul anului următor.
Dat din ședința „Reuniunii de binefacere a femeilor gr. cat. și gr. ort.
române din Bistrița”, ținută la Bistrița la ziua de 27 noiembrie 1918, st. n.
Pentru „Reuniunea de binefacere a femeilor gr. cat. și gr. ort. române
din Bistrița”.
Văd. Valeria Manu, presidentă; Dr. Leon Scridon, notar.
Maria Dr. Pop, Eugenia Dr. Tripon, membri de încredere.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X doc. 1.219,

p. 162.

204.
1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional

Subsemnații adeverim că dl. Ion Buzea, proprietar în Milaș487 este

esmis din partea cercului electoral Teaca (com. Cluj) ca delegat în Marea
Adunare Națională Română ce se va convoca în acest an și în alte Mari Adunări
Naționale Române cari eventual se vor mai ținea în decursul anului următor.

484
Înclinăm să credem că e Nimigea de Sus, locuită majoritar de români, față de Nimigea de
Jos, cu preponderență a locuitorilor de etnie maghiară – n. ed.
485
Rebra.
486
Nimigea de Sus.
487
Azi în jud. Bistrița-Năsăud – n. ed.

317
 Dat din adunarea electorală ținută în Teaca, în ziua de 27 noiembrie
1918.
Pentru comitetul Teaca al sfatului Național Român.
Președinte: Dr. Eugen Bran, notari, Emil Birtolon, Liviu Brătfălean,
bărbați de încredere, Nicolae I. Aron, Octavian Boteanu, com. gardei Ioan
Dorgo, Traian Viteaz.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII doc. 231,

p. 192.

205.
1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional

Subsemnații adeverim că dl. Nicodim Morar, econom în Silivaș488 este

esmis din partea cercului electoral Teaca (com. Cluj) ca delegat în Marea
Adunare Națională Română ce se va convoca în acest an și în alte Mari Adunări
Naționale Române cari eventual se vor mai ținea în decursul anului următor.
Dat din adunarea electorală ținută în Teaca, în ziua de 27 noiembrie
1918.
Pentru comitetul Teaca al sfatului Național Român.
Președinte: Dr. Eugen Bran, notari, Emil Birtolon, Liviu Brătfălean,
bărbați de încredere, Nicolae I. Aron, Octavian Boteanu, com. Gardei Ioan
Dorgo, Traian Viteaz.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 230,

p. 192.

206.
1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional

Subsemnații adeverim că dl. Todor Stanca, econom în Sânmihai489 este

esmis din partea cercului electoral Teaca (com. Cluj) ca delegat în Marea

488
Azi Silivașul de Câmpie, jud. Bistrița-Năsăud – n. ed.
489
Azi Sânmihaiu de Câmpie, jud. Bistrița-Năsăud – n. ed.

318
Adunare Națională Română ce se va convoca în acest an și în alte Mari Adunări
Naționale Române cari eventual se vor mai ținea în decursul anului următor.
Dat din adunarea electorală ținută în Teaca, în ziua de 27 noiembrie
1918.
Pentru comitetul Teaca al sfatului Național Român.
Președinte: Dr. Eugen Bran, notari, Emil Birtolon, Liviu Brătfălean,
bărbați de încredere, Nicolae I. Aron, Octavian Boteanu, com. gardei Ioan
Dorgo, Traian Viteaz.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 231,

p. 192.

207.
1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional

Subsemnații adeverim că dl. Toderică Cristea, econom în Sântu490 este

esmis din partea cercului electoral Teaca (com[itatul] Cluj) ca delegat în Marea
Adunare Națională Română ce se va convoca în acest an și în alte Mari Adunări
Naționale Române cari eventual se vor mai ținea în decursul anului următor.
Dat din adunarea electorală ținută în Teaca, în ziua de 27 noiembrie
1918.
Pentru comitetul Teaca al sfatului Național Român.
Președinte: Dr. Eugen Bran, notari, Emil Birtolon, Liviu Brătfălean,
bărbați de încredere, Nicolae I. Aron, Octavian Boteanu, com. gardei Ioan
Dorgo, Traian Viteaz.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 232,

p. 193.

208.
1918, noiembrie 27, Teaca

Credențional

Subsemnații adeverim că dl. Dr. Eugen Bran, adv. în Teaca este esmis
din partea cercului electoral Teaca (com[itatul] Cluj) ca delegat în Marea

490
Azi Sîntu, jud. Mureș – n. ed.

319
Adunare Națională Română ce se va convoca în acest an și în alte Mari Adunări
Naționale Române cari eventual se vor mai ținea în decursul anului următor.
Dat din adunarea electorală ținută în Teaca, în ziua de 27 noiembrie
1918.
Pentru comitetul Teaca al sfatului Național Român.
Președinte: Dr. Eugen Bran, notari, Emil Birtolon, Liviu Brătfălean,
bărbați de încredere, Nicolae I. Aron, Octavian Boteanu, com. gardei Ioan
Dorgo, Traian Viteaz.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 233,

p. 193.

209.
1918, noiembrie 28, Năsăud

Proces-verbal
de data 28 noiembrie 1918

Luat în ședința Consiliului administrativ al fondurilor gr-cat. din

Vicariatul Rodnei.
Prezenți:
Președinte: Alexandru Haliță, vicar for. episcopesc; notar: Ignațiu Seni,
membri: Emil Domide, Ștefan Scridon, Emil Mărcușiu, Dr. Tudor Moisil,
Teodor Șimon și George Mihalca.
1. Președintele Alexandru Haliță, vicar foraneu, salutând pe membrii
consiliului administrator al fondurilor greco-catolice din districtul Năsăudului
spune, că obiectul acestei ședințe extraordinare îl formează chestia trimiterii a
doi delegați la marea adunare națională din Alba-Iulia. Întreabă adunării, dacă
află de trebuință emiterea delegaților și se poate interpreta îndreptățirea acestei
emiteri din convocatorul Consiliului Central Național Român din Arad.
2. Dr. Tudor Moisil luând cuvântul crede că suntem datori să trimitem,
fiindcă fondurile noastre școlare împlinesc o misiune culturală din cele mai
importante pe un teritoriu de circa 100.000 de români. Aceste fonduri susțin
peste 40 (patruzeci) de școale confesionale greco-catolice, reprezentând ele
însele o avere națională considerabilă. Propune deci, ca cu reprezentarea
acestor fonduri să fie încredințați profesorii: Teodor Șimon și Vasile
Bichigean.
Ad. 2. Adunarea primește cu unanimitate propunerea și alege de
delegați ai săi pe Teodor Șimon și Vasile Bichigean, profesori la gimnaziul

320
superior fundațional din Năsăud, care vor reprezenta fondurile amintite la
adunarea națională din Alba-Iulia, care se va ținea la 1 Decemvrie st. n. 1918,
precum și la alte eventuale adunări, care se vor ține în anul următor. Ca
credențional (sic!) le va servi un exemplar din acest proces-verbal.
D.c. m. s.
Președinte: Alexandru Haliță; Notar: Ignațiu Seni.
S–a citit și verificat: Ștefan Scridon, prof[esor] gimn[azial]; Emil
Mărcușiu.
Sigiliu.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X, doc. 986,

p. 35.

210.

1918, noiembrie 28, Năsăud

Nr. 691-1918 d. g.

Onoratului Consiliu Central Român

Arad

Îmi iau voie să înaintez cu tot respectul procesul-verbal luat la

gimnaziul superior fundațional din Năsăud în conferința extraordinară ținută la
25 noiembrie 1918, în baza hotărârii căreia: „Corpul profesoral al gimnaziului
superior fundațional din Năsăud alege de delegat al său pentru adunarea
națională, care se va ținea în Alba Iulia la 1 decembrie st. n. 1918, precum și
pentru alte eventuale adunări, cari se vor ținea în anul următor, pe Dl Dr.
Nicolae Drăganu, profesor gimnazial, director substitut, docent universitar,
încredințându-l să-l reprezinte în acelea cu vot decisiv.
Ca credențional (sic!) îi va servi exemplarul al doilea din acest proces
verbal.
Direcțiunea gimnaziului superior fundațional din Năsăud
Năsăud, la 28 noiembrie 1918.
Dr. Nicolae Drăganu
Prof. gimn., dir. subst., docent universitar.

ANBN, fond Liceul „George Coșbuc” Năsăud, d. 10/1918, f. 2.

321
 211.

1918, noiembrie 28, Năsăud

Credențional

Subsemnații adeverim, că din partea Reuniunii meseriașilor români din

Bistrița s-au ales ca delegați ai acestei reuniuni D-nii: Mihail Buta din Bistrița;
Ioan Someșan din Bistrița, cu unanimitate de voturi.
1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X, doc. 943, p. 9.

212.
1918, noiembrie 28, Rodna

Credențional

Secțiunea locală a Partidului Social-democrat Român din Ungaria și

Transilvania, ia parte la marele Congres Național Român din Alba-Iulia, ce are
menirea a decide asupra sorții și viitorului Neamului Românesc, prin delegații
săi: Alesandru Cărdan, prezidentul Secțiunii, Victor Sângerozanu, membru și
Iosif Tăpălagă, membru.
Rodna veche491la 28 noiembrie 1918.
În numele Comitetului Secțiunii locale: Ștefan Tăpălagă, vice-
prezident; Zaharie Pop, secretar.
Sigiliu.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X, doc. 935, p. 4.

213.

1918, noiembrie 28, Năsăud

Proces-verbal
de dato 28 noiembrie 1918

luat în adunarea extraordinară a Reuniunii române de cântări din Năsăud.

Prezenți:
Președinte: Ioan Păcurariu; notar: Vasile Bichigean; membrii: Augustin
Bena, Victor Motogna, Dr. Ștefan Jarda, Dr. Alexandru Cziple, Ioan Bojor,
Teodor Șimon, Emil Mărcușiu, Macedon Linul, Ștefan Scridon, Dr. Nicolae

491
Rodna.

322
Drăganu, Dr. Emil Precup, D r. Dumitru Hodor, Dr. Tudor Moisil, Dumitru
Tomuța, Leon Bancu, Letiția Mureșan, Iuliana Tișca, Dr. Runcan Silvia Bena,
Emilia Bichigean, Virginia Grivase, Emilia Scridon, Cornelia Petri, Otilia Dr.
Horod, Olimpia dr. Drăganu, Livia Dr. Cziple, Elena Moisil, Sabina Motogna,
Valeria Balint.
1. Președintele Ioan Păcurariu deschide ședința salutând pe membrii
prezenți ai Reuniunii. D-sa. e de părerea că în baza convocatorului Consiliului
central național român din Arad și reuniunea noastră de cântări e îndreptățită
și prin urmare datoare să-și trimită delegații săi la marea adunare națională de
la Alba-Iulia:
a) fiindcă e una dintre cele mai vechi instituțiuni culturale de acest fel
cu statute aprobate la Românii din Ungaria și Transilvania.
b) Reuniunea cuprinde în cadrele sale ca membri și pe femeile române
din acest centru cultural și astfel a împlinit în decursul vremurilor și rolul
cultural al unei reuniuni de femei, după cum o dovedește trecutul ei.
Propune deci alegerea a doi delegați:
Ad. 1. Adunarea alege prin aclamație de delegați ai săi pe Dr. Augustin
Bena, profesor de muzică și pe Dl. Victor Motogna, profesor la Gimnaziul
superior fundațional din Năsăud, care să o reprezinte la adunarea națională ce
se va ținea la Alba-Iulia la 1 Decembrie st. n., a.c., precum și la alte eventuale
adunări care se vor ținea în anul următor. Ca credențional (sic!) le servește un
exemplar din acest proces-verbal.
D. c. m. s.
Ioan Păcurariu, președinte; Vasile Bichigean, notar.
S-a citit și verificat.
Ștefan Scridon, Dr. Nicolae Drăganu.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X, doc. 1.143,

p. 126.

214.

1918, noiembrie 28, Năsăud

PROCES-VERBAL
de dato 28 Noemvrie 1918

luat în adunarea extraordinară a Reuniunii române de lectură din Năsăud.

Prezenți:
Președinte: Alexandru Haliță; notar: Vasile Bichigean; membrii: Iulian
Marțian, Dr. A lexa David, Grigore Morariu, Dr. Dumitru Hodor, Dr. Ioan

323
Jarda, Dr. Ștefan Jarda, Ștefan Scridon, Teodor Șimon, Dr. Nicolae Drăganu,
Victor Motogna, Augustin Bena, Cornel Sânjoan, Leonida Pop, Leon Bancu,
Leon Ștefan, Dumitru Tomuța, Ioan Nășcuțiu.
1. Președintele societății de lectură Alexandru Haliță deschide adunarea
salutând pe membri, comunică obiectul unic al acestei ședințe extraordinare,
esmiterea a doi delegați pentru marea adunare națională de la Alba-Iulia.
Roagă pe membri să-și spună părerea în chestie.
2. Membrul Dr. Alexa David e de părere să căutăm convocatorul de la
centru [pentru a vedea dacă] îndreptățește oare societatea noastră la trimiterea
de delegați.
3. Membrul Vasile Bichigean crede că da. Societatea noastră s-a
înființat la 1863. În trecutul ei de peste 50 de ani a împlinit și împlinește și
acum o misiune culturală de o deosebită importanță, având de membri pe toți
știutorii de carte: intelectuali și țărani din Năsăud și jur. Prin întemeierea unei
biblioteci, prin abonarea jurnalelor și revistelor românești, a fost un focar de
cultură românească de o binefăcătoare influență. Propune deci să se esmită doi
delegați și își ia voia să recomande în acest scop pe Vasile Moisil,
sublocotenent și Dr. Emil Precup, profesor gimnazial.
Ad. 3. Adunarea alege unanim de delegați ai săi pe Vasile Moisil și Dr.
Emil Precup, care să reprezinte reuniunea de lectură din Năsăud la marea
adunare națională de la Alba-Iulia și la alte eventuale adunări, care se vor ținea
în anul viitor. Ca credențional (sic!)le va servi câte un exemplar din acest
proces-verbal.
D. c. m. s.
Președinte, Alexandru Haliță; notar: Vasile Bichigean.
S-a citit și verificat, Macedon Linul, Leon Bancu.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. X, doc. 1.142,

p. 125.

215.

Credențional

Subscrisul Sfat național sătesc prin aceasta deleagă ca reprezentant al

său la marea adunare națională română din Alba-Iulia pe capelanul Dr. Andrei
Buzdug.
[Josenii Bârgăului], la 28 noiembre 1918.

324
 Leon Buzdug, prezidentul sfatului național sătesc; Grigore Hagiu,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 110,

p. 82.

216.

1918, noiembrie 28, Josenii Bârgăului

Credențional

Subscrisul sfat național român sătesc din [Josenii Bârgăului] cott.

Bistrița-Năsăud, în ședința ținută la 28 Nov. a. c., a ales ca delegat la Marea
Adunare Națională română din Alba-Iulia pe Dl. Alexandru Luncan.
[Josenii Bârgăului] la 28 nov. 1918.
Leo Buzdug, paroh și prezidentul sfatului sătesc român; Grigore Hagiu,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 111,

p. 82.

217.

1918, noiembrie 28, Josenii Bârgăului

Credențional

Subscrisul sfat național român sătesc prin aceasta plenipotențiază pe

Dl. Simeon Pahone învățător ortodox oriental să-l reprezinte la marea adunare
națională din Alba-Iulia.
Dat [Josenii Bârgăului], la 28 nov. 1918.
Leo Buzdug, paroh și prezidentul sfatului sătesc român; Grigore Hagiu,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 112,

p. 82.

325
 218.

1918, noiembrie 28, Josenii Bârgăului

Credențional

Din partea sfatului național român din Galații Bistriții se dă acest

credențional pentru Lazăr Coman, ca delegat pentru comuna Galați la marea
adunare națională a națiunii române din Ardeal și Ungaria ce se va ținea la
Alba-Iulia.
Galați492, în 15 noiembrie 1918, st. v.
Pentru sfatul național, Mihai Georgiu, președinte; Vasile Jeican,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 105,

p. 80.

219.
1918, noiembrie 15 noiembrie, Galații Bistriței

Credențional
Din partea sfatului național român din Galații Bistriții se dă acest
credențional pentru Vasiliu Jeican, învățător, ca delegat pentru comuna Galați
la marea adunare națională a națiunii române din Ardeal și Ungaria ce se va
ținea la Alba-Iulia.
Galați, în 15 noiembrie 1918, st. v.
Pentru sfatul național, Mihai Georgiu, președinte; Vasile Jeican,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 106,

p. 80.

220.

1918, noiembrie 15 noiembrie, Herina

Credențional

Din partea sfatului național român din Herina se dă acest credențional

pentru Emiliu Bartoș, învățător, ca delegat pentru comuna Herina la marea

492
Galații Bistriței.

326
adunare națională a națiunii române din Ardeal și Ungaria ce se va ținea la
Alba-Iulia.
Herina, în 15 noiembrie 1918, st. v.
Pentru sfatul național, Sever Groza, președinte; Mihail Călușer,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 107,

p. 81.

221.

1918, noiembrie 15 noiembrie, Herina

Credențional

Din partea sfatului național român din Herina se dă acest credențional

pentru Alesandru Bilegan, agricultor, ca delegat pentru comuna Herina la
marea adunare națională a națiunii române din Ardeal și Ungaria ce se va ținea
la Alba-Iulia.
Herina, în 15 noiembrie 1918, st. v.
Pentru sfatul național, Sever Groza, președinte; Mihail Călușer,
secretar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 108,

p. 81.

222.

1918, noiembrie 28, Iad/Livezile.

Credențional

Com[una] Iad, co[mi]t[a]t[ul] Bistrița-Năsăud

Prin care sfatul național român sătesc din comuna Iad493, comitatul
Bistrița-Năsăud, deleagă pe presidentul său Victor Mureșian preot, ca
representant la Marea Adunare Națională română din Alba-Iulia.

493
Azi Livezile, jud. Bistrița-Năsăud – n. ed.

327
 Iad, la 28 Novembre 1918.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 109,

p. 81.

223.

1918, noiembrie 16/29, Dej

Credențional

pentru d-l. Ioan Tarniță, proprietar, delegat al cercului electoral Dej la

adunarea națională română de la Alba-Iulia, din 1 Dec. 1918, ales în adunarea
națională electorală, ținută în Dej la 13/16 nov.
Dej, la 16/29 nov. 1918.
Dr. Liviu Micșa, prezident; Dr. George Ciupe, notar.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. IX, doc. 678,

p. 198.

224.

1918, noiembrie 29, Maieru

Credențional

Sigiliu: Sfatul Național Român din Maieru.

În puterea căruia sfatul național român din comuna Maieru, comitatul
Bistrița-Năsăud încredințează pe președintele său Dl. Iulian Ciorba, ca în
numele poporului din comună să ieie parte la adunarea națională ce se va ținea
la Alba-Iulia la 1 Decembrie st. n. 1918 și în numele și la dorința acestui popor
să-și deie votul cu cei mulți pentru binele și bunul viitor al neamului.
Acest credențional servește numitului Domn și de legitimație.
De la sfatul național român din Maieru.
Maieru, la 29 noiembrie st. n., 1918.
Vice-președinte, Mihai Biția; secretarul, Demetriu Boșca.
Văzut: Barna, sublocot[enent], comandantul gardei.

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 113,

p. 83.

328
 225.

1918, noiembrie 29, Sângeorgiul Român.

Credențional

Nr. 21-1918.
Prin aceasta se adeverește că Nistor Gabor, Grigore Lupoaie,
Alexandru Alexi, Al. Mărcuș și Al. Alexi, toți locuitori în Sângeorgiul român,
în adunarea poporală ținută la 24 noiembrie 1918 s-au proclamat și ales, ca să
reprezinte comuna la marea adunare românească din Alba-Iulia, se seva ținea
la 1 Decembrie 1918.
Conducător acestei deputațiuni cu toată dragostea să aclamează
părintele preot Aurel Șorobetea și Pompei Demian, învățător.
Sângeorgiul-român, la 29 noiembrie 1918.
Iustin Sohorca, subl[oco]t[enent]; Oproaie Gavrilă, pr[imar]
com[unal].

1918 LA ROMÂNI DOCUMENTELE UNIRII…, Vol. VIII, doc. 114,

p. 83.

226.

1918, < decembrie 1>, Alba Iulia

Lista delegaţiilor trimişi la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia din 1

decembrie 1918494

Comitatul Bistriţa-Năsăud

Cercul Bistriţei: Dr. Gavril Tripon advocat, Dr. Dionisiu Login

advocat, Dr. Petru Poruţiu advocat, Mihaiu Dorofteiu econom, toti din Bistrita;
Ioan Cotoc econom, Nuşfalau495.

494
„Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent”: nr.3, 8/31 decembrie 1918, p.26; nr.4 din 29
decembrie 1918/11 ianuarie 1919, p.33; nr.5 din 5/18 Ianuarie 1919, p.51; Pentru biografia
personalităţilor vezi Dicţionarul personalităţilor Unirii-Trimişii românilor transilvăneni la
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, coordonatori Ioan I.Şerban, Nicolae Josan, Alba
Iulia, 2003, p.117-128; studiul Delegaţii oficiali ai judeţului Bistriţa-Năsăud la Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, în Cultură şi educaţie – In
memoriam Lazăr Ureche, Volum colectiv de studii şi articole, Argonaut, 2014, p. 56-58;
495
Mărişelu.

329
 Cercul Năsăud: Eliseu Dan protopop, Borgosuseni496; Ioan Pecurariu
profesor gimnazial, Năsăud; Dr. Victor Onişor advocat, Bistriţa; Laurenţiu
Oanea, advocat Rodna-Veche; Ioan Catarig-Zăgrean proprietar, Năsăud.
Supleanţi: Victor Motogna, Năsăud; Valer Vârtic, Mocod.

Comitatul Cojocnei

Cercul Teaca: Dr. Eugeniu Bran advocat, Teaca; Toderică Cristea

econom, Sfântu; Todor Stanca econom, Sânmihaiu497; Nicodim Morar econom
Sâlivaş498; Ioan Buzea proprietar, Milaş.

Comitatul Solnoc – Dobâca

Cercul Betlean499: Dr. Octavian Pavelea advocat, Vasile Chendrean

proprietar, ambii din Beclean; Teodor Pascu universitar, Chechiş500; Elie Iuga,
preot, Arcalia; Iuliu Sonea preot, Cociu.

Membrii de drept ai Marii Adunări Naţionale din Alba Iulia501

Protopopi români:

Grigore Pletosu, Bistriţa; Dionisiu Vaida, Bistrita; Ioan Sonea, Reteag.

Fonduri şi fundaţii:

Fondul central scolar si de stipendii din districtul Năsăudului:

Dr. Vasile Pahone, avocat, Bistriţa; Ioan Dologa, protopop,
Borgotiha502.
Fondurile gr. – cat. din Vicariatul Rodnei:
Teodor Şimon profesor, Vasile Bichigean profesor, ambii din Năsăud.

Reuniuni de lectură:

496
Susenii Bîrgăului.
497
Sînmihaiu de Cîmpie.
498
Silivaşul de Cîmpie.
499
Beclean.
500
Chiochiş.
501
„Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent”: nr.7 din 19 Ianuarie/1 Februarie 1919, p.78, 80,
81; nr.8 din 24 Ianuarie/6 Februarie 1919, p.90; nr.9 din 28 Ianuarie/8 Februarie 1919, p.101;
nr.10 din 30 Ianuarie/12 Februarie 1919, p.107, 109; nr. 11 din 6/19 Februarie 1919, p.125; nr.
14 din 20 Februarie/5 Martie 1919, p.147;
502
Tiha Bîrgăului

330
 Reuniunea română de lectură din Năsăud:
Vasile Moisil si Dr. Emil Precup - ambii din Năsăud.

Reuniuni de cântări şi muzică:

Reuniunea română de cântări din Năsăud: Augustin Bena profesor,

Victor Motogna, ambii din Năsăud.

Reuniunile de femei:

Reuniunea de binefacere a femeilor greco-catolice şi greco-ortodoxe

române din Bistriţa:
Maria Dr. Onisor, Ana Dr. German - ambele din Bistriţa.

Reprezentanţii colegiilor de la şcolile medii, institute teologice, pedagogice,

şcoli civile:

Gimnaziul superior fundaţional din Năsăud:

Dr. Nicolae Drăganu, director, docent, universitar, Năsăud.

Delegatii reuniunii învăţătoreşti:

Reuniunea invaţătorilor greco-catolici „Mariana” din Năsăud:

Macedon Linul, învăţător, Năsăud; Ioan Marcu, învătător Sângeorgiul-
rom[ân].

Reprezentanţii gardelor naţionale române:

Garda Naţională Româna din comitatul Bistriţa-Năsăud:

căpitan Nicolae Antonu, Bistriţa; plt. Vasile Marcian, Mintiu-
rom[ân]503.

Delegaţii reuniunilor de meseriaşi:

Reuniunea meseriaşilor români din Bistriţa:

Mihail Buta si Ioan Someşan- ambii din Bistrita.

Delegaţii Partidului Social Democrat Român:

503
Mintiu

331
 Secţiunea Română a Partidului Social Democrat Român din Rodna:
Alexandru Cardan, Victor Sângeorzan, Iosif Tăpălaga, toţi din Rodna-
veche504.

„Gazeta Oficială” nr. 3, 18/31 decembrie 1918, p. 26; nr. 4, 29

decembrie 1918/11 ianuarie 1919, p. 33; nr. 5, 5/18 ianuarie 1919, p. 51;
„Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent”, nr. 7, 19 ianuarie/1 februarie 1919,
p. 78, 80, 81; nr. 8, 24 ianuarie/6 februarie 1919, p. 90; nr. 9, 28 ianuarie/8
februarie 1919, p. 101; nr. 10, 30 ianuarie/12 februarie 1919, p.107, 109; nr.
11, 6/19 februarie 1919, p.125; nr. 14, 20 februarie/5 martie 1919, p.147; vezi
delegaţii şi membrii de drept la Alba-Iulia şi în Marea Unire de la 1 Decembrie
1918, Biblioteca Bucureşti a Asociaţiunii „ASTRA”, Bucureşti 1 Decembrie
1943, pp. 53-75;

227.

1918, < decembrie 2>, Alba Iulia

Membrii Marelui Sfat Naţional Român

Dr. Gavril Tripon advocat, Bistrita, Dr. Vasile Pahone advocat, Bistrita,
Dr. Victor Onisor, advocat Bistrita; Dr. Laurenţiu Oanea advocat, Rodna; Dr.
Alexandru Haliţă advocat, Nasaud; Dr. Eugen Bran advocat, Lechinţa; Romul
Taflan, ţăran din Beclean, Macedon Linul, învăţător în Năsăud, Alexandru
Pop, medic în Bistriţa505.

„Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent”, nr. 13, 15/28 februarie, 1919,

p. 137.

504
Menţionăm că la Adunarea de la Alba-Iulia au participat şi următorii delegaţi, născuţi în
localităţi din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud: episcopul Iuliu Hossu, născut la Milaş, din partea
Episcopiei greco-catolice de Gherla, Leonida Domide – din Rodna, din partea cercului
electoral Ileanda Mare, Octavian Domide – din Șanţ, din partea cercului electoral Gherla,
Ștefan Rusu – din Viile Tecii, din partea Protopopiatul Mureş-Odorhei – n. ed.
505
Ultimii trei, cooptaţi în Marele Sfat Naţional Român în 30 iulie 1919: vezi „Cultură şi
educaţie-In memoriam Lazăr Ureche, Volum colectiv de studii şi articole”, Argonaut, 2014,
p.392.

332
III. MEMORII
 228.

1938, iunie 25, Timișoara

Memoriu
relativ la activitatea subsemnatului și a Gărzii Naționale Române din județul
Bistrița-Năsăud în anul 1918.
Subsemnatul sosit de pe câmpul de luptă în ziua de 3 noiembrie 1918
în județul meu natal, am aflat în Bistrița pe intelectual [i] lucrând la organizarea
Gardei Naționale și la Sfatul Național Român, reamintindu-mi în special de
activitatea d-lor Dr. Victor Moldovan, Dr. Triff, Dr. Rebreanu, Lt. Bălan, Lt.
Oancea, Lt. Mănăstirean, care au muncit la Gardă, precum și alți ofițeri și
reangajați al căror nume îmi scapă.
Luând comanda am revizuit repartiția personalului, am luat contact cu
Sfatul Național Român din Bistrița cerând o propagandă mai serioasă în județ
unde învenina străinii sufletele curate a bravilor grăniceri.
La începutul lunii noiembrie, într-o zi de joi, zi de târg la Năsăud, am
ținut personal o mare adunare populară îndemnând lumea la ordine și relevam
vitejia părinților și strămoșilor grăniceri pentru cauza națională, i-am îndemnat
a se înscrie la Garda națională Română, împărțind Proclamația, care a fost între
timp afișată pe întreg teritoriului județului.

1. Proclamația tipărită pe hârtie trei culori:

Frați români!
Din partea Senatului Român din Ardeal este încredințat cu formarea
Gărzii Naționale Române din Comitat, compatriotul nostru căpitanul Nicolae
Anton.
Cu mare bucurie am întărit această dispoziție din care cauză vă rugăm
a da numitului căpitan tot ajutorul ca să ne putem organiza pentru a susține și
apăra drepturile.
Senatul Național Român Din Bistrița.
Soldați! Frați Români
În timpurile acestea hotărâtoare de pe frontul italian am grăbit la vatra
strămoșească ca să dau fraților români mână de ajutor. Înainte cu sute de ani
au fost conducători în graniță strămoși de ai mei, în anul 1848 avangarda
Regimentului român al doilea de graniță condusă de locotenentul Teodor

335
Anton, tatăl meu, acum cu mândrie mă pun în fruntea voastră, unde sunt
destinat de Senatul Român și cu drag voi organiza puterea menită să apere
legea și limba strămoșească în comitatul meu Bistrița-Năsăud!
La Bistrița, în fosta cazarmă a honvezilor, sub frumosul nostru steag,
se formează Garda Națională Română din acest județ. Cei mai buni, fala satului
să vină să se înscrie în Garda Națională!
Din fiecare sat să se prezinte 8-10 foști soldați la numita cazarmă și
deoarece deocamdată nu dispunem de veșminte, veniți îmbrăcați bine. De
hrană ne-am îngrijit, precum și de plată, 10 coroane pe zi.
„Într-un ceas bun și cu Dumnezeu înainte.
Căpitanul Anton”.
2. Organizarea Gărzii Naționale a mers încet întrucât acei pe care
contam, în majoritate foști soldați înclinau spre repaus și o parte din ei spre
mișcări bolșevice; că aceste mișcări nu au luat proporții mai mari este
mulțumită măsurilor luate din timp de gărzile naționale române. Așa înainte de
organizarea acestei gărzi, o mișcare bolșevică la Năsăud a fost înăbușită înainte
de formarea Gărzii Naționale din Bistrița de un pluton sosit în grabă din Dej
sub comanda energicului locotenent Popovici.
3. Văzând necesitatea unei propagande în comunele de pe Valea
Bârgăului am plecat cu domnul avocat Login găsind numai în două comune
gardă națională română bine organizată.
4. La jumătatea lunii noiembrie comandantul jandarmeriei ungare,
alarmat de știrile exagerate lansate intenționat de mine: „Că românii de pe
Valea Bârgăului vor ataca Bistrița”, acest comandant ne-a predat efectele și
magaziile jandarmeriei, părăsind grabnic orașul Bistrița.
5. Cum în județ erau mișcări bolșevice, dar mai mult locale, m-am
deplasat totdeauna la fața locului pentru a preîntâmpina sau a le înăbuși, astfel
am fost cu domnul avocat Tripon la Șieuț, unde am adunat pe cei răzvrătiți și
am liniștit populația împărțind alimente aflate la contele Lazar, care nu voia a
da nimic din hambarele arhipline.
6. Mișcări cu caracter bolșevic nu erau numai în județ, ci către finele
lunii noiembrie au început aceste mișcări să ia un caracter amenințător, chiar
români din mahalaua Hrube a orașului Bistrița, care au venit spre centrul
orașului trăgând focuri de armă cu deviza: „Jos cu domnii”. Subsemnatul din
informațiile culese din timp, luasem deja măsuri pentru o patrulare mai
intensivă prin oraș, așa că acești derbedei revoluționari întâmpinând în centrul
orașului patrula condusă de locotenentul Bălan, au atacat pe acesta și în lupta
care s-a desfășurat – cu care ocazie locotenentul Bălan a dovedit un adevărat
eroism – mișcarea a fost înăbușită și revoluționarii împrăștiați, lăsând un mort
și un rănit la fața locului.
7. Am luat măsuri ca în ziua de 23 noiembrie fruntașii comunelor să se
prezinte la adunarea națională din Bistrița, cu care ocazie s-a hotărât a se lua

336
parte la adunarea de la Alba-Iulia, alegându-se delegați ai județului între care
am fost și subsemnatul și doi oameni din gardă. Am plecat cu aceștia în ziua
de 29 noiembrie cu trenul în care se găsea și domnul general locotenent Leonte
și delegații de la Iași pentru Alba-Iulia. Acest tren, în gara Teiuș, a fost atacat
cu focuri de garda națională ungurească, când a fost rănit mortal și un om din
gardă care avea drapelul în mână și care a fost apoi înmormântat la Alba-Iulia.
8. La Alba-Iulia am luat parte la adunarea care a avut loc la 1 decembrie
și am fost tot timpul printre poporul adunat pe câmpul de lângă cetate, când în
sala festivă s-a redactat proclamația către popor.
În seara aceleași zile am aflat că sunt ales membru în Marele Sfat
Național, așa că, a doua zi, am luat parte la acel sfat ținut la Prefectura județului
Alba Iulia.
9. Împlinindu-mi misiunea la Alba-Iulia, am plecat în seara zilei de 2
decembrie spre Bistrița și îmi amintesc că în acel tren se afla și domnul avocat
Amos Frâncu, care mi-a cerut concursul pentru a elibera delegatul Basarabiei,
domnul Buzdugan, care se găsea arestat de unguri în gara Războieni, așa că
mulțumită numai acestei intervenții, delegatul a fost eliberat.
10. În continuarea drumului spre Bistrița, ajuns în gara Beclean, șeful
acelei stații fiind informat că armata română s-ar afla în Bistrița, a oprit trenul
și a dat lumea jos pe motiv că mașina ar fi defectată, îndrumând apoi trenul
înapoi spre Dej. Cu această ocazie a trebuie ca eu personal să intervin, prezent
fiind și d-l. dr. Tripon, amenințând cu revolverul și împușcarea pe loc, dacă
trenul nu va continua drumul spre Bistrița, ceea ce a avut un efect.
11. Acțiunea șefului de gară din Beclean pare a fi fost bazată pe
informații precise despre apropierea armatei române, dovadă că abia am sosit
la Bistrița și a doua zi, la 4 decembrie, am asistat în fruntea Gărzii Naționale
Române, prezent fiind Sfatul Național și mult popor, la primirea armatei. Știu
că a venit un batalion din Regimentul 15 Infanterie Piatra Neamț, comandat de
maiorul Coroamă. Armata a fost primită cu foarte mare însuflețire, au vorbit
cu această ocazie d-l. Tripon, primarul orașului, protoiereul506 Pletosu și d-l.
av. Amos Frâncu, care a venit de la Cluj pentru această primire.
Am condus în persoană acest batalion în oraș și la cazarma unde era
Garda Națională Română, am dat informații comandantului de batalion asupra
situației generale din județ și pentru a pune stăpânire pe armele și magaziile
ungurești și săsești.
Am predat depozitele adunate de mine și am lucrat până la 15
decembrie împreună cu domnul maior Coroamă, comandantul de batalion,
când am fost rugat de a conduce un filo-român, dr. Kiss, la adunarea sașilor
din Mediaș, unde urma a se hotărî asupra aderării lor la Statul Român. Plecând
la 18 decembrie, știu că în gara Feldioara-Războieni am fost insultat și atacat

506
Protopop.

337
de secuii îndârjiți când au văzut pe chipiul meu tricolorul român, fiind singur
cu d-l. Kiss, numai mulțumită unui tren care se afla gata de plecare am scăpat
cu viață și am sosit la 22 decembrie la Sibiu prezentându-mă la Consiliul
Dirigent, unde am fost delegat în lipsa ofițerilor superiori a conduce Garda
Națională a județului Someș la Dej, unde am și activat până la formarea
jandarmeriei.

25 iunie 1938.
Col[onel] Rez[ervă] Anton
Timișoara, Bulevardul Mihai Viteazul nr. 22

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940,

ff. 232-234, publicat la Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta
revoluționară…, pp. 141-142.

229.
<1933>

„În urma aprecierilor favorabile ale șefului meu de la Direcția Silvică

Sátoraljaúhely507 am fost ales în anul 1917 să funcționez în învățământul
profesional în calitate de profesor la școala de brigadieri silvici din
Királyhalom, de pe pusta ungară, localitate aparținând orașului Seghedin.
Aici am activat până în luna mai 1919 când, răspunzând apelului lansat
de Consiliul Dirigent din Sibiu, care chema pe toți românii să se întoarcă acasă,
precum și invitației speciale adresate de Administrația pădurilor grănicerești
prin avocatul Dr. Dionisiu Login, am părăsit acest serviciu, și după multe
peripeții, fiindcă a trebuit să trec de două ori prin linia frontului armatelor
aliate, care ocupau în acel timp Ungaria, am ajuns la 13 iunie 1919 la Consiliul
Dirigent din Sibiu. La această dată, secția silvică a acestui consiliu era condusă
numai de două persoane și anume ing. Bălășiu, fost director la Comunitatea de
avere din Caransebeș și inginerul silvic Baiu Crăciun.
Deși am insistat să nu fiu reținut la serviciul central al Consiliului
Dirigent totuși am fost silit să accept, măcar provizoriu, funcțiunea de referent
la secția silvică.
Lipsa de locuințe din Sibiu, devenit deodată capitala Ardealului, în care
erau aglomerate toate serviciile pe care le are orice capitală, apoi soția și
copilul, lăsați la părinții mei din Tiha Bârgăului m-au silit să insist pentru
repartizarea mea la Direcția Silvică Bistrița la cea dintâi ocazie, ceea ce s-a și
întâmplat în luna august 1919.

507
Oraș în nordul Ungariei, la granița cu Slovacia (n. ed.)

338
 Repartizat la această direcție eram amator pentru unul din cele trei
ocoale silvice vacante din Prundu Bârgăului. Împrejurările au fost de așa natură
că nici de această dată cererea mea n-a putut fi satisfăcută, fiind reținut la
serviciul central al Direcției Silvice, care trecând sub controlul statului român,
la 8 februarie 1919, avea la conducere pe directorul silvic Ioan Aleman, în afară
de dr. Vasile Pahone avocat din Bistrița, care îndeplinea funcția de Comisar al
Guvernului.
Personalul Direcției Silvice era în mare fierbere și agitație datorită
faptului că toți funcționarii erau somați de comisarul guvernului să depună
jurământul de credință statului român. Acești funcționari, aproape în întregime
de naționalitate ungară, care aveau ordine secrete de la Budapesta să se opună
acestei dispoziții, erau agitați din cauză că trebuiau să ia măsuri hotărâtoare
pentru viitorul lor. Majoritatea funcționarilor inferiori au depus jurământul, iar
cei superiori s-au împărțit în trei categorii: unii care au refuzat să rămână în
serviciul statului român și au cerut repatrierea lor în Ungaria, alții care au depus
jurământul și alții care au solicitat o păsuire pentru depunerea lui. Directorul
Ioan Aleman a trebuit să dea dovadă de mult tact și multă răbdare ca să poată
face față nevoilor de serviciu cu acești funcționari. Corespondența se făcea în
limba ungară iar apoi se traducea în română.
În exterior, în cursul revoluției din 1918, personalul de la ocoale și de
la cantoanele de brigadieri a fost alungat, multe instalații de exploatare au fost
distruse, depozitele de lemne devastate, iar delictele silvice se făceau
nestingherit. În multe locuri a început chiar defrișarea pădurilor vecine cu
proprietățile particulare. Fabrica de cherestea din Bistrița Bârgăului a fost
distrusă de incendiu, materialele de cale ferată au fost furate, iar prin pășunatul
abuziv în plantațiile tinere se distrugeau viitoarele păduri.”

ANBN, Colecția Gheorghe Avram, d. 21/7, ff. 4-8 (vezi și d. 22/14,

p. 6-10, ciorna „Memoriilor”).

230.
<1969-1970>, București

Evenimentele premergătoare Revoluției din 1918 și Unirea508

de ing. Grapini Enea

La sfârșitul secolului al XIX-lea, marile puteri ale Europei erau grupate

în două coaliții antagoniste, iar statele mici erau neutre sau nealiniate, după
cum urmează:

508
Enea Grapini, Evenimentele premergătoare revoluției din 1918 și Unirea, București, [1969-
1970], (manuscris păstrat la ANBN, Fond personal Coșbuc Anton, d. 369, ff. 1-21).

339
 1. Germania, Austro-Ungaria și Italia au încheiat Tripla Alianță, la
care a aderat, sub regele Carol I și România, apoi Bulgaria țarului Ferdinand I
de Koburg și Turcia sub Mahmed al V-lea, și de tot la urmă Japonia, contra
Rusiei.
2. Anglia, Franța și Rusia Țaristă – protectoarea Serbiei și
Muntenegrului – cu imperiile și coloniile lor imense, au constituit Antanta,
căruia i s-au alăturat după izbucnirea primului război mondial, Grecia,
Portugalia, U.S.A. – Statele Unite ale Americii, și, de tot la urmă, Argentina.
3. Țările neutre: Elveția, Belgia și Luxemburgul.
4. Țările nealiniate: Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia și Spania.
1914. Din contradicțiile intereselor capitaliste și imperialiste ale
marilor puteri, a izbucnit primul război mondial, iar scânteia care l-a declanșat,
a fost asasinarea la Sarajevo a prințului Franz Ferdinand, moștenitorul tronului
Monarhiei Habsburgilor. Austro-Ungaria a declarat război și a atacat Serbia.
1915-1916. Italia a abandonat Tripla Alianță și fiindcă Austro-Ungaria
n-a consimțit să-i cedeze Tirolul italian, s-a alăturat Antantei și a declarat
război monarhiei, iar România, după o neutralitate armată, timp de doi ani,
constatând că drepturile naturale ale poporului nostru sunt călcate în picioare
de stăpânirea habsburgică, s-a alăturat Antantei și a intrat în 1916 în război
contra Austro-Ungariei, pentru eliberarea Ardealului și Bucovinei.
1914-1917. Războiul pe pământ, pe mare și în aer s-a desfășurat cu
succese și înfrângeri variabile, pe toate fronturile, în sud, în Balcani și la
frontierele austro-italiene; în vest, pe frontul francez, de la frontierele Elveției,
peste o parte a Franței, Luxemburgului și Belgiei – țărișoare neutre cotropite –
până la Canalul Mânecii; în răsărit, pe frontul rusesc, de la Baltica la Marea
Neagră.
În 1917, ca urmare a războiului submarin, și U.S.A. a declarat război
Puterilor Centrale.
În prima fază a războiului, armatele rusești au făcut, în special din
armatele austro-ungare, sute de mii de prizonieri, cehi, slovaci, croați, sloveni,
români ardeleni și bucovineni, etc., care din 1917, cu aprobarea guvernului rus
și asentimentul Antantei, s-au constituit în corpuri de voluntari, care să lupte
pentru libertatea și independența popoarelor, cehoslovac, român și iugoslav,
subjugate de monarhia Habsburgilor.
Corpul voluntarilor români de la Darnița – Kiev509, prin manifestul
adresat către popoarele lumii, redactat de Dr. Pompiliu Nistor din Zărnești au
declarat formal război monarhiei.

509
Localitate lângă Kiev, Basarabia. Elie Bufnea prezintă istoricul evenimentelor până la
înființarea Corpului de voluntari români ardeleni și bucovineni prin Ordinul Ministerului de
Război Român nr. 1191 din 23.02.1917; Darnița a fost sediul Corpului de voluntari români și
locul unde a apărut documentul manifest al acestora, prin care au decretat pentru prima dată
unirea pământurilor românești din Austro-Ungaria cu Patria Mamă, Elie Bufnea, Formațiuni

340
 România, după succese inițiale în 1916, în Ardeal, strânsă în clește de
forțe superioare din Balcani și dinspre Transilvania, concentrate de pe toate
celelalte fronturi ale Puterilor Centrale, a fost silită să se retragă până în
Moldova, unde în august 1917, în epopeea de la Mărășești a biruit. La această
biruință au contribuit și batalioanele de voluntari ardeleni și bucovineni de la
Darnița.
Anul 1917 a mai adus și alte evenimente însemnate: Revoluția
burghezo-democratică din Rusia din februarie st. v. care a deșteptat la
conștiința de sine la popoarele imensului imperiu, care s-au întrunit la
Congresul de la Kiev în iunie 1917.
Tot în vara anului 1917 s-au întrunit, tot la Kiev, în congres și
reprezentanții popoarelor subjugate din Austro-Ungaria, dornice de
independență, libertate și unire, bucurându-se de sprijinul și ospitalitatea
poporului rus.
Dar punctul culminant al evenimentelor în 1917, a fost „revoluția
octobristă victorioasă (s. a.)”510 a lui Lenin, care a însemnat pe plan mondial
o cotitură istorică nu numai asupra mersului războiului, ci și asupra
evenimentelor ce au urmat și în primul rând asupra păcii.
Lupta crâncenă a socialiștilor din Rusia n-a detronat numai pe țarul
atotputernic, ci a pus capăt războiului și a tuturor nedreptăților, a adus pacea,
proclamând dreptul popoarelor să-și croiască singure soarta vieții lor, ca prin
autodeterminarea liber consimțită, să hotărască unirea cu un popor s-au stat, s-
au ieșirea din comuniune și separarea de statul în cadrul căreia au trăit.
Și România a fost nevoită să încheie pace cu Puterile Centrale, pacea
de la Buftea, cu cedări masive de teritorii în favoarea acestora și alte condiții
împovărătoare.
Triumful revoluției octobriste a avut un răsunet puternic în toate țările
lumii și cu efect imediat, în condițiile create de primul război mondial, în
Imperiul Habsburgic, aprig asupritor al conglomeratului de popoare de sub
stăpânirea sa, a fost primul stat care s-a prăbușit sub influența ideilor de pace
și libertate ale revoluției ruse.
Fronturile de luptă ale Puterilor Centrale au început să slăbească în
1917 și să se dezagregheze în 1918, când naționalitățile monarhiei au pășit pe
calea întemeierii statelor naționale – ceho-slovac, croato-slovenii în unire cu
sârbii și bosniacii, statul iugoslav, apoi polonezii să-și renască statul și unitatea
lor națională de odinioară, sfâșiată în trei, de state imperialiste învecinate, ca
și italienii din Tirol, care tindeau la unire cu Italia.

de voluntari, în Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul 1918-1928, vol. I, Ed. Cultura

Națională, București, 1929, pp. 119-123.
510
Denumire dată de autor pentru Revoluția din Octombrie (Marea Revoluție Socialistă) sau
Revoluția Bolșevică din Rusia, din anul 1917.

341
 Și noi românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, precum
și cei din Bucovina, am pășit pe această cale, prin acțiuni separate, paralele,
dar urmărind același scop final.
În vechea Ungarie, componentă a Monarhiei habsburgice, poporul
român avea două partide politice: Partidul Național Român (P.N.R.) al claselor
burgheze, condus de un comitet executiv, ales de Conferința națională din 1910
și Partidul Social-Democrat Român (P.S.D.R), al clasei muncitoare, în frunte
cu Comitetul său Central, ales la Congresul al VIII-lea, ținut la Arad în 1913.
Organul de presă al P.S.D. era „Adevărul” și apărea la Budapesta.
Viforul turbat al războiului mondial din 1914 a împiedecat desfășurarea
activității politice, atât a clasei muncitoare, cât și a naționalităților
conlocuitoare din Ungaria, mai bine de 3 ani. Menționez în acest loc, că în
parlamentul de la Budapesta nu era nici un deputat socialist, iar popoarele
conlocuitoare: slovac, român și sârb aveau în total 7 deputați.
Dar în momentul, când s-a produs cotitura istorică în mersul războiului,
cele două revoluții ruse consecutive, din primăvara și toamna anului 1917,
despre care s-a vorbit, am dezvelit la 1 octombrie 1917 din nou steagul de luptă
„Adevărul”. În articolul de fond am arătat lumii că clasa muncitoare
românească din Transilvania are un crez și o voință:
„Voim fericirea și pacea neconturbată a popoarelor. Voim să piară
asuprirea dintre neamuri și vrem libertatea deplină pentru toate națiunile,
precum și toate bunurile artei și științei să fie ale tuturor oamenilor muncitori.”
„Voim ca lumina, dreptatea și iubirea să stăpânească pe pământ. Pentru
idealurile aceste mărețe vom lupta cu tot focul însuflețirii noastre, chiar și
împotriva lumii întregi. Vom merge hotărâți înainte spre țelul ce ni l-am pus,
căci vrem să ridicăm odată și poporul muncitor român din jalnica stare în care
trăiește de atâta amar de vreme”.
„Suntem mândri de chemarea ce avem și plini de încredere strigăm
tuturor celor buni și celor ce înțeleg cuvântul nostru: înainte!”
Și din această zi de 1 X 1917 „Adevărul” nostru socialist de la
Budapesta, a apărut regulat în fiecare duminică, în 18.000 de exemplare. În
coloanele sale au apărut în permanență știri în legătură cu evoluția revoluției
octobriste, comentarii și luări de atitudini hotărâte în legătură cu războiul și
pacea, apărarea intereselor clasei muncitoare în general și în mod special, cele
ale obiditului nostru popor, greu încercat. În „Adevărul” s-au publicat
convocările pentru adunări, serate culturale și conferințe cu conținut
propagandistic și social-politic, între altele și cea cu subiectul Legea
naționalităților din 1868 (s. a., Ungaria), care nu a fost pusă nici când în
aplicare, ținută la 30 XII 1917 la Budapesta de subsemnatul, față de care s-a
înfățișat comparativ constituția de democrație socialistă a lui Lenin, prin care
s-a proclamat dreptul de autodeterminare liberă a fiecărui popor, națiuni, sau
seminții.

342
 Tot în acest ziar au fost publicate și dezbătute pe larg, convocarea,
ordinea de zi, darea de seamă pe perioada 1913-1918, dezbaterile și hotărârile
Congresului al IX-lea al P.S.D. - Român din Ungaria (s. a.), ținut la Budapesta
la 5 mai 1918, ziua aniversării centenarului nașterii lui Karl Marx, de asemenea
și alegerea noului comitet central al acestui partid.
Noul Comitet Central a fost următorul: Iosif Ciser, Ion Flueraș, Ion
Mihuț, Tiron Albani, Teodor Moga, Enea Grapini, Bazil Surdu, Iosif Jumanca
și Nicolae Ignat.
Comisia de Control: Iosif Renoiu, Ion Vițelar, Iosif Receanu, Vasile
Petrașcu și George Boier.
Acestui comitet i-a revenit sarcina să aducă la îndeplinire hotărârile
congresului, care în rezumat sunt următoarele:
- Organizarea muncitorimii române în secții de partid și sindicate și
atragerea țărănimii sărace și mijlocașe în partid;
- Lupta pentru votul universal, egala îndreptățire națională și
autodeterminare;
- Lupta contra războiului, pentru pace fără anexiuni, liga popoarelor;
- Dezaprobarea încheierii pe spinarea poporului român a unui acord cu
partidele reacționare, șoviniste maghiare (Tisza511, Wekerle512, etc.) și
chemarea Partidului Național Român, să intre în acțiune pentru apărarea de la
tribuna parlamentului (Budapesta) a drepturilor poporului român.
- Dezvoltarea presei de partid „Adevărul”și înființarea unei edituri în
limba română.
Iunie-august 1918. Opresiunea contra naționalităților, dar mai cu seamă
contra românilor din Transilvania se înăsprește (pe teren școlar, confesional,
economic și politic, colonizări, etc.)
Septembrie 1918. Balanța forțelor pe fronturile de luptă din Balcani,
Palestina-Siria, italian, francez și războiul submarin înainta tot mai mult în
favoarea Antantei.
Și revoluția octombristă din 1917 și-a făcut datoria. Fronturile încep a
se descompune, se produc dezertări, sporadic, apoi în masă și revolte repetate.
Frontul din Balcani la 15 septembrie 1918, în sectorul bulgar a fost rupt,
la 22 septembrie 1918 trupele bulgare au fost despărțite de cele austro-ungare-
germane și Bulgaria sub presiunea maselor populare a încheiat la 29
septembrie 1918 armistițiul cu Antanta.
Puțin după aceasta și Turcia a capitulat în Palestina și Siria. Prăbușirea
totală pe frontul italian s-a produs la 4 noiembrie 1918 și pe cel francez la 9
noiembrie 1918.

511
Tisza Isván (1861-1918), conte, om politic ungur, prim ministru (1903-1905, 1913-1917).
512
Wekerle Sándor (1848-1921), om politic ungur, prim ministru (1917-1918).

343
 25 IX 1918. În această situație C[omitetul] C[entral] P.S.D. – Român
din Ungaria a examinat sub aspect al fronturilor de luptă situația politică și a
constatat că a sosit momentul pentru concentrarea forțelor și constituirea în
colaborare, pe bază de paritate cu Partidul Național Român, a unui Consiliu
Național Român. Sarcina mi-a fost trasată subsemnatului, Grapini Enea.
4 X 1918, Viena. În parlament deputații Grigorovici513 și Isopescu514 au
declarat că poporul român din Bucovina va face uz de dreptul la
autodeterminare.
6 X 1918,Budapesta – Cornul Vânătorilor. Subsemnatul am luat
legătura cu reprezentanții P.N.R., care au acceptat cu satisfacție propunerea,
au comunicat că în 12 X se va ține ședința Comitetului Executiv al P.N.R.
pentru intrarea în acțiune de la tribuna parlamentului, în care vor citi o
declarație, iar după aceea se va stabili constituirea Consiliului Național Român
propus.
7 – 15 X 1918. În ședința lărgită a C[omitetului] C[entral] al Partidului
Social Democrat general, cu reprezentanții comitetelor centrale naționale ale
sârbilor, germanilor, românilor și slovenilor, Albani, Flueraș și Jumanca i-au
atitudine pentru autodeterminare.
13 X 1918. Muncitorii români din Csepel515, în adunare publică
proclamă dreptul la libertate și autodeterminare al românilor din Transilvania.
16 X 1918. Manifestul împăratului-rege pentru organizarea monarhiei
pe bază națională.
18 X 1918. Dr. Vaida Voievod a citit declarația de autodeterminare, dar
primul ministru Wekerle nu recunoaște acest drept pentru naționalitățile din
Ungaria, ci numai pentru națiunea maghiară, pe baza uniunii personale
existente între Austria și Ungaria.
Wekerle și Tisza au recunoscut că războiul a fost pierdut.
23 X 1918, ședința C[omitetului] C[entral] al P.S.D.R. din Ungaria.
Până la această dată Grapini Enea a ținut legătura cu Partidul Național Român.
Întrucât a fost nevoit să plece la Zagreb în interes de serviciu, a rugat comitetul
să fie delegată o comisie pentru definitivarea acordului de principiu cu Partidul
Național Român. Au fost delegați: Mihuț, Florea, Albani și Renoiu.

513
Grigorovici Gheorghe (1871-1950, decedat în închisoarea Văcăreşti) om politic român,
social-democrat bucovinean, deputat în Parlamentul României.
514
Isopescu-Grecul Constantin (1871-1938), om politic bucovinean, deputat în Parlamentul
României.
515
Este insula cea mai mare a Dunării, cu o suprafață de 257 m2; pe insulă sunt 12 localități și
din 1 ianuarie 1950 a devenit oficial sectorul XXI al Budapestei; denumire dată unei uzine.

344
 23-25 X 1918. Frontul italian în descompunere. Fiume516 a fost ocupată
de Regimentul 79 croat, autoritățile maghiare izgonite, guvernul Wekerle a
demisionat. Antanta respinge propunerile de pace ale Monarhiei habsburgice.
S-a constituit Consiliul Național Maghiar la Budapesta. Președinte
Hadik Iános517. Regele nu a însărcinat pe contele Károlyi Mihály518 cu
formarea guvernului maghiar.
26-27 X 1918. Consiliul Național Maghiar lansează proclamația către
țară și asigură drepturi și libertăți în cadrul Ungariei și naționalităților
conlocuitoare. Revolta trupelor austro-ungare pe front și a flotei din Adriatica.
Italienii continuă ofensiva. În Franța nemții se tot retrag. Demonstrații contra
Kaiserului Wilhelm II519, la Berlin.
În Austria, Lammasch520 noul prim-ministru, încearcă lichidarea
trecutului în baza manifestului imperial.
S-a constituit Comitetul Consiliului Național Slovac.
Constituanta Bucovinei a proclamat Unirea.
28-31 X 1918, Budapesta –mitinguri și manifestații. În fața podurilor
cu lanțuri, poliția a tras în manifestanți, morți și răniți.
Praga – cehii cu ajutorul regimentelor românești, staționate acolo,
preiau puterea.
Zagreb – Adunarea Națională croato-slovacă a decretat independența
și separarea de Ungaria. Grapini Enea fiind în interes de serviciu în Croația,
participă la adunare, după care pleacă imediat la Budapesta și sosește în 30
octombrie seara, unde găsește C[omitetul] C[entral] P.S.D. - Român în ședință
și intră în sală salutându-l cu cuvintele „Am asistat la Zagreb la nașterea
libertății unui popor, să intrăm și noi în acțiune.” În acel moment expunea I.
Mihuț încheierea tratativelor cu P.N.R. privitor la constituirea Consiliului
Național Român, compus din 12 membrii, câte 6 din partea P.N.R. și 6 din
partea C[omitetului] C[entral] P.S.D. Român. La propunerea lui I. Mihuț au
fost delegați în Consiliu: Albani Tiron, Flueraș Ion, Grapini Enea, Jumanca
Iosif, Renoiu Iosif și Bazil Șurdu (s. a.). Constituirea Consiliului: 31 X 1918
orele 8,00 la Jägerhorn521, unde sunt cazați reprezentanții P.N.R.
Delegații C[omitetului] C[entral] P.S.D. Român în consiliu se întâlnesc
în 31 X 1918, orele 7, la sediul din Conti utca, 4 și pleacă in corpore.

516
Localitate din Croația, cunoscut sub numele de Rijeka; 1920-1924, Statul liber independent
al Fiume.
517
Hadik Iános conte de Futak (1863-1933), om politic ungur, prim ministru al Ungariei trei
zile, 29 octombrie-1 noiembrie 1918.
518
Károlyi Mihály conte de Nagykároly (1875-1955), om politic ungur, președintele
Consiliului Național Maghiar.
519
Wilhelm al II-lea (1859-1941), împărat al Germaniei și rege al Prusiei 1888-1918.
520
Lammasch, Heinrich (1853-1920), om politic austriac, prim ministru 1918.
521
Cornul Vânătorilor.

345
 Era la miezul nopții, în Budapesta a izbucnit pe neașteptate revoluția,
care până dimineața a pus stăpânire pe capitală.
Mihuț și E. Grapini au luat parte în noaptea de 30/31 X 1918 la
ocuparea centralei telefonice Jozsef.
În 31 X 1918 s-a constituit în Budapesta la Jägerhorn– Cornul
Vânătorilor – Consiliul Național Român, în care P.N.R. a delegat pe Teodor
Mihali, Vasile Goldiș, Dr. Alexandru Vaida Voevod, Dr. Ștefan Cicio- Pop,
Dr. Aurel Vlad și Dr. Aurel Lazăr.
Proces-verbal de constituire nu s-a încheiat.
După aceasta s-a redactat, pe loc, textul manifestului scris de I.
Jumanca și publicat în Adevărul (socialist – Budapesta), organul P.S.D.-
Român din Ungaria, în aceeași zi, 31 X 1918, în ediție specială, în 18.000 de
exemplare, care au fost difuzate prin curieri voluntari, tovarăși muncitori, în
toate regiunile locuite de români, apoi pe frontul italian, la Viena și Praga, ca
toți să ia cunoștință de constituirea Consiliului Național.
Textul manifestului: Revoluția a învins (s. a.)
S-a constituit Consiliul Național Român (s. a.)
Separat și în facsimile, este următorul:
Acest manifest este actul de naștere al Consiliului Național Român,
baza tuturor acțiunilor ce au urmat până la 1 decembrie 1918, Marea Adunare
Națională de la Alba-Iulia, care a decretat unirea cu România și principiile de
bază pentru alcătuirea noului stat român unitar, liber, independent și suveran.
Ședința următoare a Consiliului Național Român s-a fixat pentru 2 XI
1918, seara, la Hotelul Arhiducele Josef, unde urma să sosească un delegat de
la Viena, pentru informare reciprocă asupra situației generale.
1 XI 1918. Ședința la Comitetul Central al P.S.D. - Român pentru
împărțirea sarcinilor: centrul și coordonarea la Budapesta - I. Mihuț522, presa –
T. Albani523, consiliu în permanență trei – I. Flueraș524, E. Grapini și I.
Jumanca525, iar restul membrilor din C[omitetul] C[entral] P.S.D.-R. pe teren
după necesități.
I. Mihuț, I. Flueraș și E. Grapini participă la ședința Sfatului General al
muncitorilor și militarilor din Budapesta, în care se discută problemele
demobilizării, intrarea în câmpul muncii a demobilizaților, ajutoarele
văduvelor, reforme democratice și asigurarea cuceririlor revoluționare, etc.
2 XI 1918. I. Mihuț organizează în gările principale din Budapesta
inspecție permanentă pentru primirea, îndrumarea, cazarea provizorie,

522
Mihuţ Ion, social-democrat, cojocar din Budapesta.
523
Albani Tiron (1887-1976), om politic român, social-democrat, publicist şi prozator.
524
Flueraş Ioan (1882-1953), social-democrat, rotar de meserie din Arad, mort în închisoarea
de la Gherla.
525
Jumanca Iosif (1893-1949), om politic român, mort în închisoarea de la Jilava.

346
ajutorarea etc., a ostașilor români transilvăneni, care vor depune jurământ pe
Consiliul Național Român.
Prima gardă în gara de vest a fost sub ordinile Dr. Bârsan Leon, iar în
gara de est, ale fratelui meu Liciniu Grapini, student la medicină în ultimul an,
serviciul care a continuat cu echipe de schimb până prin 25 XI 1918. S-a luat
jurământ pe tricolor.
Consiliul Național Român (s. a.) s-a întrunit cu membrii socialiști în
număr complet de 6, iar dintre naționali au fost numai 4 reprezentanți, 2 au
plecat spre Transilvania.
S-a hotărât ca sediul Consiliului Național Român, care se va numi
„Central”, va fi la Arad, unde va lucra în permanență cu 3 membrii din P.N.R.
Dr. Șt. Cicio Pop, Vasile Goldiș și Dr. Aurel Lazăr și 3 membrii din P.S.D.R.,
Ion Flueraș, Enea Grapini și Iosif Jumanca. Restul membrilor din consiliu vor
îndeplini, dispersați pe teren, diferite misiuni.
Se vor organiza Consilii Naționale Române locale, unul și în Budapesta
pentru reprezentarea intereselor românilor ce locuiau în Budapesta și urmau să
se repatrieze, și Gărzile Naționale Române.
Consiliul Național Român local din Budapesta s-a organizat la 9 XI
1918, având ca vicepreședinte pe Ioan Mihuț, președinte fiind Dr. Ioan
Erdely526. Fac această precizare pentru înlăturarea confuziei ce s-ar putea face
între Consiliul Național Român Central și acest Consiliu local din Budapesta.
3 XI 1918. Membrii din Consiliul P.N.R pleacă din Budapesta. Rămân
surprinși văzând în gările din Budapesta drapelul tricolor și inspecțiile
organizate în plină activitate. Primul schimb de onoare l-au făcut în gările de
vest și est Dr. L. Bârsan și Dr. Liciniu Grapini, atunci absolvenți ai facultății
de medicină.
4 XI 1918. Ședința intimă, acasă la I. Mihuț, a delegaților din consiliu,
care urmau să plece la Arad, la care au participat Flueraș, Grapini, Jumanca,
apoi Ciser527 și Surdu, în care s-a examinat:
- Modalitatea preluării puterii de guvernământ de la statul maghiar
asupra teritoriului locuit de români, precum și organizarea lui; consilii
naționale locale;
- Convocarea Adunării Naționale;
- Elaborarea și prezentarea proiectului de rezoluție.
5-8 XI 1918 – Arad. Sediul Consiliul Național Român Central a fost
strada Fabian Gabor 7, casa ospitalieră a familiei Dr. Ștefan Cicio-Pop,
președinte, delegat de membrii consiliului. S-a lansat al doilea manifest –
publicat în „Românul”, reapărut la 8 XI – pentru constituirea Consiliilor
Naționale Române județene, orășenești și comunale, precum și pentru

526
Ioan Erdely, avocat român din Budapesta.
527
Ciser Iosif, social-democrat, minier din Petroşani.

347
organizarea în subordinea Consiliul Național Român a Gărzilor Naționale
Române.
Biserica națională română a recunoscut autoritatea supremă a Consiliul
Național Român Central.
S-a discutat numirea unui comandant al Gărzilor Naționale.
9 XI 1918. Zi caldă, frumoasă, a doua vară. La propunerea părții
socialiste din consiliu, s-a hotărât trimiterea unei note diplomatice redactată în
limba maghiară, cu termen de răspuns 48 de ore, către Consiliul Național
Maghiar și Guvernului acestuia, pentru predarea și suveranitatea Consiliul
Național Român, a teritoriului celor 26 județe locuite în majoritate de români.
11 XI 1918. Armistițiu cu Ungaria – generalul Fr. D'Espèrey528–
Belgrad.
S-a numit comandant al Gărzilor Naționale maiorul Vlad Alexandru.
12 noiembrie 1918. I. Mihuț transmite comunicarea socialiștilor cehi
pentru separarea de Ungaria (Lenin).
La nota ultimativă, transmisă prin Dr. Vagassy L. prefect, comisar
guvernului maghiar din Budapesta, a sosit la Arad o delegație numeroasă, în
frunte cu prof. Jászi Oscar, pentru tratative.
Consiliul Național Român Central a fost reprezentat la tratative de cei
6 membrii permanenți – 3 socialiști și 3 naționali – desemnați pentru Arad,
completați de Dr. A. Vlad, Dr. I. Manciu, Dr. I. Erdelyi, Dr. F. Marșeu și 2
socialiști din Arad.
Tratativele nu au dus la rezultatul dorit, partea maghiară admițând
predarea teritoriului menționat, numai parțial excluzând enclavele minoritare,
adică orașele.
Partea română a cerut predarea întregului teritoriu a celor 26 județe,
declarând, că în baza dreptului de autodeterminare, vrem separarea completă
de Ungaria.
După ședință, noaptea 14/15 noiembrie, Consiliul Național Român
Central s-a retras la cabinetul de lucru a lui Vasile Goldiș de la Episcopia
Ortodoxă și la propunerea insistentă a părții socialiste s-a hotărât convocarea
Adunării Naționale pentru 1 decembrie 1918 la Alba Iulia.
S-a hotărât și lansarea unui manifest către popoarele lumii, prin care
Consiliul Național Român Central, anunță că poporul român va face uz de
dreptul de autodeterminare. S-a publicat în limba română și franceză.
15 XI 1918. Conferința lui Iászi și Bakányi în palatul cultural din Arad.
Consiliul Național Român Central stabilește în legătură cu Adunarea Națională
de la Alba Iulia, alegerea delegaților (deputaților) pe vechile circumscripții
electorale maghiare (1.228) reprezentarea tuturor instituțiilor laice și

528
Luis Felix Marie François Franchet d'Esperey (1956-1942), general francez, comandant al
armatei aliaților din Orient.

348
ecleziastice, reuniuni culturale, profesionale, etc. și mobilizarea poporului
pentru participarea în masă, în mod plebiscitar.
Lucrările s-au desfășurat sub auspiciile directe ale C[onsiliului]
N[ațional] R[omân] C[entral], sarcina coordonării fiind încredințată lui I.
Suciu, care nu a fost membru al consiliului (s. a.) și a fost ajutat de secretariatul
C[onsiliului] N[ațional] R[omân] C[entral], Statul Major al Gărzilor Naționale,
consiliile naționale locale și gărzile naționale locale.
15 XI 1918. S-a hotărât luarea de contact cu guvernul român de la Iași.
A fost trimis Dr. Gh. Crișan, secretarul Consiliului Național Român Central,
cu un însoțitor. Neoficial au fost trimişi de Mihali şi Vaida la Iaşi, Dr. L. Oanea,
apoi, de Consiliul Naţional Român şi consiliul de la Sibiu, cu aprobarea tacită
a lui V. Goldiş, profesorul de teologie Dr. Bălan.
După-masă membrii socialişti Flueraş, Grapini şi Jumanca pleacă
pentru o zi la Budapesta şi participă în 16 noiembrie 1918, împreună cu Dr. I.
Erdeli, la proclamarea Republicii Maghiare – preşedinte contele Károlyi
Mihály.
17/18 XI 1918. S-a publicat proclamaţia către popoarele lumii în
„Românul”, „Adevărul”, „Az Est”, etc. şi în limba franceză, în presa străină.
Sarcina organizării cazării şi alimentării delegaţilor şi poporului la Alba
Iulia, precum şi asigurarea securităţii adunării prin gărzile naţionale, i-a revenit
Consiliului Naţional Român din Alba Iulia şi gărzilor naţionale, puse de statul
major al Gărzilor Naţionale de la Arad sub comanda c[ă]p[i]t[anului] Florian
Medrea.
Tot lui c[ă]p[i]t[an] Florian Medrea i s-a încredinţat misiunea să
prezinte scrisoarea Consiliului Naţional Român Central, mareşalului
Mackensen529, comandantul frontului din Balcani – bătut şi în retragere – găsit
în comuna Oarza. Scrisoarea semnată de Dr. Şt. Cicio Pop, în calitate de
preşedinte, prin care a fost solicitat să oprească retragerea trupelor sale între
29 XI – 2 XII 1918, pe drumurile ce duc la Alba Iulia.
Răspunsul lui Mackensen, adresat preşedintelui a fost afirmativ, a cert
numai să i se acorde retragerea liberă şi trupele sale să nu fie dezarmate.
Convocarea Adunării Naţionale pentru 1 decembrie 1918 la Alba Iulia
s-a publicat în „Adevărul”, „Românul” şi alte ziare românești şi străine.
În şedinţele restrânse ale Consiliului Naţional Român Central din Arad,
de asemenea şi în convorbiri în individual purtate – adeseori ascuţite – cu
membrii naţionali din interiorul lui, s-a discutat programul adunării şi proiectul
de rezoluţie al Consiliului şi sau concretizat următoarele:
1. Unirea se decretează cu România, nu cu un Regat Român.

529
August von Mackensen (1849-1945), mareşal german; pentru merite deosebite în primul
război a primit gradul de feldmareșal.

349
 2. Se va rezerva autonomie proprie teritoriilor unite până la întrunirea
constituantei, aleasă pe baza votului universal pentru ambele sexe.
3. Principii fundamentale pentru alcătuirea noului stat român:
- Libertate națională, culturală, religioasă și de folosirea limbii proprii,
reprezentare proporțională în toate fazele, inclusiv corpurilor legislative și
guvernarea țării, pentru toate națiunile conlocuitoare.
- Vot universal, direct, egal și secret pentru ambele sexe.
- Libertatea presei, asociației și întrunirilor și libera propagare a tuturor
gândurilor omenești.
- Reformă agrară radicală.
- Drepturi și avantaje clasei muncitoare, egale cu cele legiferate în cele
mai avansate țări.
4. Înfăptuirea comunității – legii – națiunilor.
5. Salutul națiunilor eliberate, salutul luptătorilor pentru libertate și
independență.
6. Alegerea Marelui Sfat Național – un fel de parlament regional al
Transilvaniei.
Cuprinderea și stilizarea literară a acestor principii în proiectul de
rezoluție, ce urma să fie prezentat Adunării Naționale, a fost încredințat lui V.
Goldiș, membru în consiliu. Dar contrar celor stabilite în ședințele ținute până
în 27 noiembrie 1918, data când membrii socialiști au plecat din Arad, V.
Goldiș a introdus în concept de la sine putere: Unirea cu Regatul Român, în
loc de România; Salutul Regelui și cererea Adunării Naționale, ca armata
română să ocupe Transilvania, ceea ce ar fi fost o adevărată crimă față de
principiul de autodeterminare liberă și cu caracter plebiscitar al poporului
nostru (s. a.).
În ședința lărgită a Consiliul Național Român Central, din 30 XI 1918,
premergătoare Adunării Naționale, intervenția hotărâtă a grupului socialist a
restabilit redactarea inițială a proiectului de rezoluție (s. a.), care a fost
prezentat apoi ca hotărârea unitară a Consiliul Național Român Central la 1
XII 1918, Adunării Naționale.
Ziua Adunării Naționale
Am participat: Consiliul Național Român Central în număr complet de
12, care a convocat adunarea, cei 1.228 delegați aleși pe circumscripții
(deputați), reprezentanții socialiștilor în masă, reprezentanții organizațiilor
laice, ecleziastice, culturale, profesionale etc., solii voluntarilor care au luptat
cu arma în mână, etc. și un număr impresionant de 135-140.000 oameni din
popor, de asemenea și reprezentanții provinciilor românești vechi și mai recent
unite.
Orașul, cetatea, Câmpul lui Horea erau arhipline.
Ședința s-a ținut în sala mare a cazinoului din cetatea arhiplină și ea
împreună cu galeriile.

350
 Peretele din spatele tribunei era împodobit cu brazi și drapelele tuturor
națiunilor.
Pe tribună au luat loc cei 12 membrii Consiliul Național Român.
Ședința a fost deschisă la orele 10 de Dr. Ștefan Cicio Pop președintele
consiliului, care a salutat adunarea și a numit notarii adunării în prezența lui
Dr. L. Oanea, Dr. Sever Miclea și Dr. I. Pop.
Ion Suciu a citit raportul de verificare a celor 1.228 delegați (deputați)
și ai reprezentanților tuturor organizațiilor obștești, etc. și constatând că s-au
îndeplinit toate formele reglementare, adunarea fiind legal constituită, poate
aduce hotărâri valabile.
Urmează să se constituie deci prezidiul Adunării Naționale.
În acest moment dr. Ștefan Cicio-Pop, în numele Consiliul Național
Român Central, a depus în fața Adunării Naționale mandatul, ce consiliul și-a
asumat în virtutea revoluției, la data constituirii sale, la 31 octombrie 1918 la
Budapesta.
S-a constituit prezidiul.
Președinți: Gheorghe Pop de Băsești, Ep[isco]p[ii] I. Popp, de Arad și
Dr. D. Radu, Oradea.
Vicepreședinți: Dr. Ștefan Cicio-Pop, Teodor Mihali și Ion Flueraș.
Notari: I. Ciser, Dr. L. Oanea, Dr. S. Miclea, Dr. Fodor, Dr. I. Pop.
Membrii Consiliului Național Român fac parte din prezidiu și rămân
pe tribună.
Președintele a dat cuvântul lui V. Goldiș, care în numele C[onsiliului]
N[ațional] R[omân] Central a prezentat rezoluția propusă, a cărei analiză
juridică a fost făcută de Iuliu Maniu, iar Iosif Jumanca a prezentat punctul de
vedere al P.S.D.R. din Transilvania și Ungaria.
Adunarea Națională a votat prin aclamație, în unanimitate unirea cu
România și principiile democratice pentru alcătuirea noului stat român
unificat.
S-a ales apoi Marele Stat Național din 150 persoane.
În acordurile Deșteaptă-te române din 1848, adunarea din sală a luat
sfârșit.
În pauză oratorii: Ep[iscopii] M. Cristea, I. Hossu, prof. Roșianu, I.
Ciser. I. Jumanca, Tiron Albani, E. Grapini, etc., au citit și explicat poporului
adunat în cetate, pe Câmpul lui Horea și în oraș, Hotărârile Adunării
Naționale, care le-a aprobat în mod plebiscitar (s. a.).
S-au cântat cântece patriotice și revoluționare.
În sală, președintele a anunțat și a convocat pe membrii Marelui Sfat
Național pentru 2 decembrie 1918 la ședința de constituire, care a ales apoi
Consiliul Dirigent, cu sediul la Sibiu, care a fost guvernul provizoriu al
Ardealului. S-a constituit în 3 decembrie 1918.
Cuvântul de închidere l-a rostit Ep[iscopul]. I. Popp al Aradului.

351
 În 2 decembrie 1918, după-masă, s-au făcut funeralii naționale
stegarului Ion Arion, ucis mișelește, în gara Teiuș.
Se anexează:
1. Vorbirea ținută de în Adunarea Națională de Iosif Jumanca, fost
prim-secretar al C[omitetului] C[entral] P.S.D. - Român din Ungaria în 1918
(din manuscris).
2. Textul manifestului din „Adevărul” cu data 31 X 1918, Revoluţia a
învins. S-a constituit Consiliul Naţional Român (text dactilografiat).
3. Hotărârile de la Alba Iulia (text dactilografiat).
În numele Partidului Social Democrat Român – component pe bază de
paritate cu Partidul Național Român, al Consiliului Național Român Central,
care a convocat Marea Adunare Națională la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918
– cu privire la proiectul de rezoluție al consiliului, a rostit tov. Iosif Jumanca
(s. a.), secretarul prim al C[omitetului] C[entral] P.S.D. Român din Ungaria și
membru în Consiliul Național Român în aplauzele și ovațiile unanime
următorul discurs (s. a.):
„În 1914 izbucnește crâncenul război european, când întreaga lume, dar
mai ales în Franța, tremura de groază că libertatea franceză are să fie disipată
de militarismul german, atunci întreaga națiune franceză, social-democrații și
toate partidele într-o singură unire, s-au ridicat și au ținut piept puhoiului ce
venea de la hotare.
Astăzi – 1918 – e vorba de libertatea, de posibilitatea de dezvoltare în
viitor a culturii românești și astăzi venim și noi aici, adevărați reprezentanți ai
muncitorimii românești (aplauze) din Ungaria, Transilvania și Banat, venim să
declarăm în fața Dumneavoastră, în fața Internaționalei socialiste și în fața
întregii lumi, că vrem Unirea tuturor Românilor (s. a.) (urale nesfârșite). Noi
vrem şi suntem gata a lupta cu toate mijloacele pentru înfăptuirea şi apărarea
unirii.
Noi suntem proletari, ducem lupta socială de clasă, în lupta aceasta
suntem solidari cu toţi fraţii noştri de orice neam ar fi ei…Dar solidaritatea
aceasta n-o înţelegem în aşa fel, ca să fim şi pe mai departe o clasă fără
importanţă, care nu are la dispoziţie nici mijloace de afirmare şi dezvoltare,
deoarece când aderăm la unirea tuturor românilor, voim totodată şi
posibilitatea de dezvoltare a muncitorimii române, voim să deschidem porţile
largi în această ţară românească nouă (strigăte: Trăiască România Mare!) să se
dezvolte şi progreseze şi poporul muncitor român, aşa după cum au progresat
şi popoarele muncitoare din apus. Social-democraţia nu-i identică cu lipsa
simţului naţional (aplauze: Trăiască!), noi nu zicem ubi bene, ubi patria, ci
zicem că acolo unde ţi-e patria, acolo să-ţi creezi fericirea vieţii tale. Şi noi n-
avem teamă că poporul muncitor român, care a rupt acum cătuşele robiei
seculare, nu va avea destulă putere ca şi România Mare să-şi asigure drepturile
la o viaţă liberă (aşa-i, aplauze). Când aderam la unire, nu o făceam numai

352
pentru că în interiorul nostru există simţul acesta, ca şi din convingerea fermă
şi conştiinţa clară, că prin postulatele luate în rezoluţia prezentată, sunt
asigurate toate celelalte garanţii pentru democratizarea României. Noi am trăit
într-una cu tovarăşii noştri unguri, ce e mai mult, ei au căutat să ne sprijinească
pentru ca să ne putem afirma în Internaţională, dar azi a sosit momentul când
declarăm că da, ca clasă (sic!) suntem solidari cu ei şi nu le suntem duşmani,
dar vrem să fim în viitor o floare neatârnată în marele buchet al
Internaţionalei”. (Aşa-i, aplauze puternice)
Şirul discursurilor s-a încheiat şi proiectul de hotărâre prezentat de
Consiliul Naţional Român Central, este prezentat de preşedintele Marii
Adunări Naţionale spre aprobare.

Revoluția a învins
S-a constituit Consiliul Naţional Român
Europa este în flăcări. Popoarele subjugate au scuturat jugul robiei de
clasă şi de rasă. Epoca apărării naţionale a trecut şi toate popoarele dispun liber
de soarta lor. Poporul cehoslovac şi-a pus bazele statului său naţional, croaţii-
slovenii, bosniacii-sârbii (laolaltă) statul jugoslav. Italienii din fosta monarhie
se alătură la Italia, Poporul ungar și-a înființat statul național intendent. Banatul
s-a declarat de republică independent. Românii din Ungaria și Transilvania și-
au constituit Consiliul Național Român ca unic for care reprezintă voința
poporului român și se bazează pe libera hotărâre asigurată de curentul vremii
și de voința popoarelor libere. Trupele române prin delegații lor s-au alăturat
Consiliului Național Român, în care își vor trimite exmișii530 lor.
Consiliul Național Român al națiunii din Ungaria și Transilvania s-a
constituit la 30 octombrie (greșeală de dactilografiat, la 31 octombrie – n. ed.)
st. nou 1918, din exmișii Comitetului Partidului Național Român și din exmișii
Comitetului Central Român al Partidului Social Democrat din Ungaria.
Exmiștii Comitetului Partidului Național Român sunt următorii:
Teodor Mihali, Vasile Goldiș, Dr. Alexandru Vaida-Voevod, Dr. Ștefan C.
Pop, Dr. Aurel Vlad, Dr. Aurel Lazăr.
Exmiștii Comitetului Central Român al Partidului Social Democrat
sunt următorii: Ioan Flueraș, Iosif Jumanca, Enea Grapini, Baziliu Surdu, Tiron
Albani, Iosif Renoiu.
Consiliul Național Român stă pe baza principiului a liberii dispoziției
asupra sorții lor a națiunilor, principiu fixat de președintele Wilson ca condiția
păcii lumii și primit atât de Partidul Național Român cât și de Partidul Social
Democrat și recunoscut din partea reprezentanței oficiale a monarhiei și a
Ungariei, de asemenea și de Consiliul Național Maghiar.

530
Trimișii, reprezentanții.

353
 Ca națiune liberă dorim să ne întovărășim în frați asemenea cu toate
celelalte națiuni libere.
Consiliul Național Român

Consiliul Național Român

Atrage atenția poporului român din Ungaria și Transilvania, să nu dea
ascultare îndemnurilor venite din parte străină, precum nici crezare știrilor, cari
nu sunt subscrise de Consiliul Național Român.
Sfatul Național Maghiar la putere531.
S-a constituit noul guvern. – Ministru – președinte Karolyi Mihály,
ministru de Comerț, tov[arășul] Ernest Garami, ministru pentru Ocrotire
Socială, tov. Dr. Sigismund Kunfi.
Călăul Tisza a fost împușcat.

Frați muncitori,
Soarele libertății a răsărit și falnic luminează câmpia dezrobită.
Lanțurile ce ne-au legat mâinile s-au rupt și iată-ne liberați de cătușele ce ne
încovoiau. Azi suntem liberi și dacă ne vom ști servi de libertatea cucerită,
fericirea de mult visată se va înfăptui. Așteptăm ba cerem chiar de la voi, frați
români, ca acolo unde mai este numai umbră a întunericului să o înlăturați, ca
nici o amintire să nu mai rămână din trecutul dureros.
Revoluția a fost impozantă și impunătoare. În cele mai multe părți s-a
făcut vărsare de sânge. La-nceput călăii nu s-au lăsat ușor trântiți și în primele
ciocniri au vărsat sângele curagioșilor luptători, dar asta n-a făcut alta, decât a
îndârjit poporul doritor de libertate. Revoluția s-a început la Praga, s-a extins
apoi la Zagreb, Fiume, Pola, Viena, apoi la Budapesta. Aici a fost cuibul
bandiților cei mai turbați, aici au fost luptele cele mai crâncene și revoluția a
fost la nivelul cel mai înalt.
După ce s-a constituit Consiliul Național Ungar, compus din cetățenii
radicali, din muncitorimea conștientă și din soldații sătui de război și
nedreptățiți, au făcut numeroase întruniri și când au văzut că stăpânirea nu lasă
nimic din putere (neciteț) ofițerii au jurat credință Consiliului Național și apoi
au mers în fruntea armatei și în noaptea de miercuri spre joi au ocupat comanda
pieții, poliția, gările, ministerele și alte instituții publice. Era impunător gestul
acestor soldați care ș-au rupt rozetele de la chipie și stelele de la guler și strigau:
Jos războiul! Jos regele! Trăiască Revoluția! Trăiască Republica!
În ziua măreață strigătul însuflețit din sute de mii de piepturi suna ca o
muzică încântătoare, ca clopotele bisericilor în zi de sărbătoare. Tineri și

531
Continuarea textului Revoluția a învins a fost preluată din lucrarea lui Grapini Florea Enea
Grapini și Ziua cea mare, apărută sub egida Fundației „Constantin-Titel Petrescu”, București,
noiembrie 1999, pp. 92-93.

354
bătrâni, soldați și civili, femei și copii, toți erau împodobiți cu flori în semn de
revoluție.
H o t ă r â r e a532
unirii de la Alba-Iulia
1 decembrie 1918

I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și

Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în
ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decretează unirea acelor Români și
a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională
proclamă în deosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul,
cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.
II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie
provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta ca principii fundamentale la alcătuirea noului
stat român, adunarea națională proclamă următoarele:
1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare.
Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin
indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în
corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor
ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru
toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic petoate
terenurile vieții politice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod
proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 ani, la reprezentarea în
comune, județe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire; libera
propagandă a tuturor gândirilor omenești.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor
proprietăților,în special al proprietăților mari. În baza acestei conscrieri
desființarea fidel-comisurile în temeiul dreptului de a micșora după trebuință
latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător,
pășune, pădure) cel puțin atât, cât să poată munci el cu familia lui. Principiul
conducător al acestei politici agrare e pe de-o parte promovarea nivelării
sociale, pe de altă parte potențierea producțiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii,
cari sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.
IV. Adunarea Națională dă expresiune dorinței sale, ca congresul de
pace să înfăptuiască comunicarea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și

532
În continuare, textul apațrine lui Enea Grapini.

355
libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici deopotrivă, iar în
viitor să se elimineze războiul ca mijloc pentru reglarea aporturilor
internaționale.
V. Românii adunați în această adunare națională salută pe frații lor din
Bucovina scăpați din jugul monarhiei Austro-Ungare și uniți cu țara-mamă,
România.
VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea
națiunilor subjugate până azi în monarhia Austro-Ungară, anume națiunile:
ceho-slovacă, austro-germană, jugo-slavă,polonă și ruteană și hotărăște ca
acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acestor națiuni.
VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei
acestor bravi Români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru
înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii
române.
VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunei sale
tuturor puterilor aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva
unui dușman pregătit de multe decenii pentru război, au scăpat civilizațiunea
din ghearele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din
Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște
instituirea unui mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să
reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii
și să ia toate dispozițiunile, pe care le va afla necesare în interesul națiunii.

Trăiască România Mare!

Unirea s-a sărbătorit la 1 decembrie 1918, între orele 10-12 nu numai
la Adunarea Naţională din Alba Iulia, ci şi în adunări organizate în toate
localităţile din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, în care în dangătul
clopotelor, sunetul toacelor şi cântecele buciumelor şi tulnicelor, prin care s-a
vestit împlinit visul milenar de aur al poporului nostru, dând prin aceasta un
caracter plebiscitar general hotărârilor decretate la Alba Iulia.
Mai amintesc că naţiunea săsească (s..a.) a aderat la Unire la 9 ianuarie
1919, prin hotărârea adunării sale de la Mediaş, iar șvabii (s. a.) din Banat, la
10 august 1919, prin hotărârea adunării de la Timişoara.
Ca încheiere: Unirea de la Alba Iulia din 1918 n-a fost actul unei
singure generaţii, ci rezultatul luptelor seculare, duse de poporul nostru între
vechile sale hotare, adeseori în comun cu celelalte popoare conlocuitoare,
pentru eliberarea naţională şi socială, independenţă şi suveranitate. Generaţia
anului 1918 a avut însă fericirea să vadă împlinirea acestui vis milenar de aur
în viaţa ei, iar noi atunci tineri, acum octogenari şi puţini la număr, care am
fost ridicaţi de valurile revoluţiei din 1918 în fruntea mişcării, să sărbătorim
acum la 1968, în cadru solemn şi semicentenarul Unirii.

356
 Din cadrele fostelor gărzi naţionale, mai sunt poate 3%, iar din fostul
Consiliul Naţional Român Central, care încă din 1917 a ridicat steagul de luptă
prin „Adevărul” (socialist – Budapesta) pentru măreţele idealuri ale clasei
noastre muncitoare şi întregului nostru popor, mai suntem în viaţă numai trei:
Albani Tiron – Aiud, Enea Grapini – Bucureşti şi Iosif Renoiu – oraş Bocşa,
Banat.
Unirea a fost înfăptuită de întregul nostru popor, iar noi foştii membrii
al Consiliului Naţional Român Central, am avut cinstea, fericirea şi mulţumirea
de a-l fi putut reprezenta, acţiona şi vorbi în numele lui, dând expresie voinţei
sale prin hotărârile luminoase de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.
Dar aceste hotărâri au rămas mult timp îngropate sub regimurile
trecute, îngropate ca talantul biblic şi au căpătat viaţă în zilele noastre.

Vivat! Cresceat! Floreat!533

Scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, în frunte cu
steaua ei călăuzitoare: Partidul!

ANBN, Fond personal Coșbuc Anton, d. 369, ff. 1-22.

231.
1923, octombrie 27, Bistrița

Iubite Kirițescu,
Din materialul ce-ți trimit, utilizează ceea ce crezi că poate intră în
cadrul lucrării tale, ceea ce crezi că poate servi la ilustrarea unei pagini a
evenimentelor cari au precedat unirea și a împrejurărilor în cari s-a înfăptuit
actul unirii.
Nu toate documentele poartă dată și semnătură. Explicație: În cazul de-
a cădea în mâna dușmanilor noștri, să fim puși, mai mult sau mai puțin la
adăpost (s. ed.). Am numerotat actele în ordine cronologică.
Ca prim document de ceea ce s-a lucrat la Iași, pentru refugiați, îți trimit
și Darea de seamă despre activitatea desfășurată de Comitetul de sub patronajul
M.S. Reginei, însă numai până la 31 martie 1917, când însărcinarea de
secretar-casier a fost dată Dlui. C. Sporea profesor la Iași, astăzi director al
Școlii Normale din Deva, eu fiind trimis cu altă însărcinare în Rusia. Comitetul
și-a continuat și mai departe activitatea sa, până la trimiterea refugiaților la
căminurile lor.
În toamna anului 1918 era mare nedumerire în Iași de cele ce se petrec
în Ardeal. Noi cei de origine din Ardeal aveam zilnic consfătuiri și părerea

533
Trăiască! Crească! Înflorească! traducere din limba latină.

357
predominantă era că trebuie să ne convingem în mod pozitiv de starea reală de
lucruri, de intențiile pe care le are Comitetul Partidului Național și capii
bisericilor românești, deoarece știrile ce primeam de la refugiații care reușeau
a trece peste hotar erau contradictorii: ba că se va proclama autonomia
Ardealului, ba că se va proclama republica, etc. etc.
Se luase chiar hotărârea ca să plecăm câțiva în Ardeal, prin diferite
puncte ale graniței, spre a aduce știri pozitive. Întreprinderea nu era ușoară și
nu era fără primejdii, deoarece în Ardeal izbucnise revoluția. Mai trebuiau și
bani.
Eu țineam pe D-l. Brăteanu în curent cu tot ce se discuta în comitetul
ardelenesc, format pentru scopul arătat mai sus.
În ultimele zile din octombrie la una din audiențele pe care am avut-o
la domnul Brătianu, i-am declarat că m-am hotărât a înfrunta orice primejdie
și a pleca în Ardeal, spre a mă pune în contact cu membri Comitetului Național,
având cunoștință personală cu cei mai mulți din ei și a-i determina să nu
întârzie cu pregătirea lucrărilor pentru proclamarea unirii Ardealului cu Statul
Român.
La 31 octombrie am fost chemat la locuința domnului Brătianu unde se
aflau domnul general Coandă, prim ministru și domnul general Voitoianu
(Văitoianu - s. ed.). Mi s-au pus la dispoziție două automobile militare și o
camionetă pentru rezervă de benzină; mi s-a încredințat suma de 200.000 lei,
pentru a o preda Comitetului Partidului Național, mi s-a dat o adresă pentru
C[onsiliul].N[ațional]. (No. I) și d-l. Brătianu mi-a dat, pentru Comitetul
Național o scrisoare (N0. II), iar la 1 noiembrie, ora 31/2 am plecat, întovărășit
de d-l. Dr. Bordea (astăzi directorul general al Serviciului Sanitar) și de trei
ardeleni, între care Dr. I. Boieru, (avocat în Turda, astăzi deputat liberal) ofițer
voluntar din legiunea ardeleană formată din prizonierii sosiți la Iași din Rusia.
Am luat drumul către Dorna Bucovinei prin Târgu-Frumos –
Strunga534. Deja la Târgu-Frumos se întuneca-se de-a binele. Ninsoarea care
începu-se încă din Iași, se întețea mereu și sufla un crivăț cumplit. Pe la ora 7
la o cotitură a drumului în pantă, în apropriere de satul Miroslăvești535, primul
automobil în care era Dr. Bordea s-a răsturnat în șanț. Dr. Bordea a fost prins
sub mașină. Cu multă greutate l-am putut scoate. Avea leziuni la față și se
plângea de mari dureri interne și la coaste, sângera pe gură și pe nas. Această
nenorocită întâmplare ne-a silit să ne abatem către Pașcani, singura localitate
mai apropriată unde puteam spera ajutor medical. Târziu noaptea am ajuns la
Pașcani. Spre norocul nostru am găsit acolo pe Dr. Mârzescu (fratele
ministrului) care a dat bolnavului toată îngrijirea, asigurându-mă că nu-i nimic
grav, și că în trei-patru zile Dr. Bordea mă va putea însoți mai departe.

534
Localitate în aproprierea oraşului Târgu-Frumos, judeţul Iaşi.
535
Localitate în judeţul Iaşi.

358
 La 5 noiembrie am plecat către Dorna. Se pusese iarnă și ninsoarea nu
contenea. Munții spre Ardeal i-am trecut cu mare greutate. Din cauza zăpezii
înaintam încet și am fost silit a urca mașinile cu boii, la pantele mari de la
vârful muntelui. N-aveam însă timp de pierdut și cu orice jertfe și riscuri,
trebuia să merg înainte, ca să pot ajunge cât mai degrabă la Dej, unde știam că
locuiește d-l. Dr. Teodor Mihali, prezidentul Comitetului Național. La 7
noiembrie seara am ajuns la Dej, luând cu mine, din Bistrița pe Gavrilă Tripon
și Victor Onișor, membrii în Comitetul Național. Pe Mihali l-am găsit acasă.
Imediat am trimis o mașină după Al. Vaida, la Olpret536. Cu aceștia și cu
avocatul Micșa, prezidentul Consiliului național local, am ținut prima
consfătuire, în urma căreia am expediat pe I. Boieru la Iași, cu primul raport
(Nr. III). Menționez că drumurile nu erau deloc sigure. Jandarmii unguri erau
încă la posturile lor. Se formau garde naționale ungurești și românești din
soldații ce se înapoiau de pe fronturi. Cele românești, unde puteau, dezarmau
pe jandarmi. Dese conflicte între garde. Numeroși agenți trimiși din Pesta,
cutreierau orașele și satele pentru propagandă în favoarea republicii ungurești.
În consfătuirea ce am avut la Dej, m-am convins că între membrii
Comitetului ce se aflau aici și la Cluj, unde am plecat peste 3 zile (după ce
văzusem și pe episcopul Gherlei) nu era stabilit nimic definitiv. O completă
dezorientare. Toți vedeau că trebuie să se ia o hotărâre cât mai în grabă, dar
care?
De la Arad, unde erau alți membri ai Comitetului Național, aveam vești
că ar fi de părere să se proclame autonomia Ardealului.
Suma de 200.000 lei și automobilele le-am pus la dispoziția lui Mihali
și Vaida, contra adeverință, acest lucru rămâne, bineînțeles sub toată discreția.
Ți-l comunic ție, pentru știința ta personală.
Față de aceste stări de lucruri am trimis un curier la Arad cu scrisoarea
Nr. IV și cu instrucțiuni verbale, în sensul de-a determina pe cei de la Arad,
Sibiu și Blaj ca să se lucreze de acord cu cei din nordul Ardealului; să se fixeze
ziua de 1 decembrie pentru Adunarea Națională, hotărând ca loc al Adunării,
istorica Alba-Iulia. Stăruiam ca să nu se facă acte pripite, până nu vom avea
siguranța și garanția, că vom fi la adăpost de orice agresiune, sub protecția
armatei pe care o cerusem (Nr. III) și pe care o așteptam.
Nu-ți mai istorisesc despre alte demersuri pe care le-am luat la Cluj și
în alte centre, deși fiecare își are importanța lui. Mă grăbesc să nu te pun prea
mult în întârziere. Din actele ce-ți trimit îți vei putea face o idee generală.
La Alba-Iulia, în preziua Adunării Naționale și până târziu noaptea,
am căutat să conving pe membri Comitetului Național ca se renunțe de a face
să se aclame o proclamație, cu tot felul de angajamente față de minorități,
demonstrându-le că nu e logic, ca o provincie, ca parte din viitorul întreg să

536
Bobâlna.

359
ia angajamente pentru întreg; că nu e nici politic, deoarece nu se poate
prevedea, dacă acele angajamente vor conveni viitoarei politici a statului
întregit; să renunțe la autonomia provizorie.
Ceream să se proclame pur și simplu Unirea cu România așa cum
făcuseră basarabenii și bucovinenii. Parte din membrii Comitetului s-au lăsat
convinși. N-am reușit însă a înfrânge intransigența lui Goldiș care redactase
proiectul de proclamație, sprijinit mai ales de Vaida. Maniu, ca totdeauna,
nehotărât, nu voia să ia o atitudine precisă, mai ales că avea și interesul de-a
nu-și înstrăina simpatiile, în vederea alegerii sale ca prezident al Consiliului
Dirigent, căci în culise era hotărâtă decapitarea lui Mihali (s. ed.).
Despre decursul Adunării, îți trimit, în traducere, aprecierile unei
gazete ungurești, „Aradi Közlöny”, (Nr. IX).
La 6 decembrie găsindu-mă la Cluj, primind raportul (Nr. IX) și văzând
ticăloșiile pe care le făceau ungurii, am redactat un raport, cerând prezidentului
Consiliului Național din Cluj, Emil Hațegan să-l admită ca din partea sa, către
comandantul armatei de ocupație din Bistrița (Nr. XII).
Îți mai trimit câteva foi volante, din acele ce să distribuiau cu zecile de
mii prin toate orașele și satele, și în traducere un prețios document (Nr. XVIII)
din 1711, scos la iveală astăzi din archivele orașului Târgu-Mureș de actualul
primar Dandea. Poate și acesta îți va servi la ceva.
Pentru orice lămuriri îți stau la dispoziție.
Cu prietenești salutări.
S[olomon] Haliță

ANBN, Colecția Haliță Solomon, d. 88, ff. 2-5; 8-16, publicat la Iosif
Uilăcan, Granița Culturală…, pp. 197-201.

232.
1968, Cernica

De vorbă cu episcopul dr. Iuliu Hossu

prezent la Marea Unire

Săptămânile trecute, într-o după amiază de majestoasă toamnă, un grup

de condeieri ardeleni ne-am dus la mănăstirea Cernica pentru a sta de vorbă cu
episcopul dr. Iuliu Hossu de Cluj-Gherla, unul dintre marii făuritori ai Unirii
din 1918.
Episcopul Iuliu Hossu a rămas indestructibil unit de biserica
românească a Blajului, depozitara unui bogat tezaur de luptă românească pe
linia afirmărilor trasate de întâiul episcop-martir Inocenţiu Micu. De existenţa
acelei biserici este legată înfiinţarea şi funcţionarea întâilor şcoli ardelene din

360
Blaj, Oradea, Beiuş şi Năsăud, care au revărsat lumina culturii româneşti în
întreaga Transilvanie începând din secolul al 18-lea. Păstrând ritul răsăritean
s-a încurajat şi ocrotit limba română în faţa încercărilor de deznaţionalizare,
sub oblăduirea ei formându-se o falangă de vajnici luptători pe teren social şi
naţional.
Numele lui Hossu se înşiruie în rândurile marilor luptători pentru
biserică şi eliberarea poporului.
Investit cu funcţia de episcop al diecezei de Gherla în timpul Primului
Război Mondial, după ce îşi definitivase studiile la Viena şi Roma, Iuliu Hossu
s-a făcut cunoscut mergând îndrăzneţ pe drumul afirmării milenarei dorinţe de
descătuşare a poporului nostru. Fără să tranzacţioneze cu conştiinţa, n-a ocolit
cărările ce-l duceau spre temniţi, ori spre moarte pentru vina că rostul său
duhovnicesc îl confundă cu oamenii satelor transilvane robite.
Stăpânit de orgoliul înalt-de care nu-i place să-i amintiți, dar care a
rămas! – orgoliul neamului său, nu s-a lăsat prins în cătuşele tăcerilor impuse
de oficialitate, ci a rostogolit întotdeauna – în faţa Casei Magnaţilor, a marilor
demnitari politici ori în a habsburgului înşelător – granitul adevărurilor despre
neamul ce dorea „acum ori niciodată” să-şi „croiască altă soartă”.
Atitudinea sa, lupta purtată, i-au impus prezenţa activă la făurirea
actului de la 1 decembrie 1918, act nimbat de legendare străluciri. Alături de
atâţia alţii azi dispăruţi, dr. Iuliu Hossu a oficiat la altarul eternităţii româneşti,
în faţa milioanelor de ardeleni prezente cu gândul ori aievea: a rostit dogma
supremă a Unirii, a dat măreţie epică acelor zile pline de lumină.
Mai târziu, în anii cedărilor fără nume din 1940, vlădicul537 a rămas sub
ocupaţia horthystă, lângă poporul şi intelectualii credincioşi drumurilor de
sacrificii, menţinând nestinsă flacăra speranţelor pentru întregirea ce a venit în
vârful baionetelor eliberatoare. A cutreierat neobosit toate satele rămase sub
ocupaţie, atrăgându-şi ura claselor stăpânitoare care pun la cale, în 1942, un
atentat împotriva sa, iar în primăvara lui 1944 un grup de tineri şovinişti, îl
atacă în plin centru al Clujului, scuipându-l, maltratându-l.
Fruntea senină pe care o regăsim azi după două decenii a înfruntat
atunci puhoiul fanatismelor horthyste, privind cu încredere spre viitor.
Suntem azi la Cernica, în chilia de retragere, de odihnă, în faţa aceleiaşi
frunţi. Ne simţim intimidaţi. Nu ştim să deschidem portiţa vorbei spre
îndeplinirea dorinţei colectivului de redacţie al revistei. Ştim din păţania altora
că bătrânul vlădică este ostil povestirii amintirilor din anul Unirii – pâine sfântă
care nu se cuvine atinsă de vorbă profană. Încercăm:
- Aţi împlinit o jumătate de veac de episcopat, preasfinte…
- Sunt într-al 51-lea. Am fost investit în scaunul vlădiciei de Gherla în
noiembrie 1917, când am părăsit cu inima sfârtecată misionarismul din

537
Episcopul.

361
spitalele monarhiei, unde timp de trei ani am fost preot militar pentru zecile de
mii de români răniţi pe fronturi. De acolo, ca şi de acasă, ştiam supremele
dorinţe ale neamului: „unirea cu Ţara, prin voinţa Supremului Stăpân”.
Comunicam mereu aceasta, în taină, conducătorilor noştri politici de atunci, în
frunte cu Pop de Băseşti, Mihali, Vaida, spunându-le că toţi aşteaptă doar
semnalul, care nu a întârziat să vină. „Să stăm tare, să stăm cu smerenie! Să
luăm aminte!” – ne erau vorbele.
După investitură am văzut pe împăratul. Eram episcop tânăr: 32 ani. I-
am vorbit: poporul nostru este sortit nimicirii de stăpânirea maghiară; Vrea
dreptate! M-a ascultat. Dreptate nu i-a făcut. Şi-a luat-o singur!
- Acum 50 ani!
- Da, în anul Domnului 1918, anul împlinirilor.
- Cum îl reţineţi?
- Întâi decembrie a fost ceas al împlinirii Dreptății de veacuri așteptată,
rostită de Dumnezeu prin poporul său fericit că se unea pe veci cu România.
Ceas de lumină revărsată din veacuri, de biruință a Adevărului, ceas al
supremei bucurii a unui neam ridicat din suferința mileniului cu credința tare
în dreptatea lui.
Este ziua sfântă a sufletelor românești, semn al înălțării României, una
și nedreptățită, pe temei de Dreptate și Adevăr. Ziua Unirii reabilitează pe toți
aceia care au luptat, care au fost stigmatizați cu vorba de „trădători de Patrie”,
dar care s-au sacrificat pentru Unirea Românească din cetatea lui Mihai
Viteazul, marea apoteoză a martirilor.
- Preasfinte părinte, noi am recitit nu de mult cuvântarea rostită de
Sfinția Voastră la Alba Iulia și…
-A, da…Am cuvântat și eu la împlinirea voinței Domnului în mijlocul
elanului anonim…
- Veneați, ca toți cei de atunci prezenți la măreața adunare, din lumea
de energii, de conspirații și suferințe, cerând cuvânt istoriei.
- Asistam, optimiști și senini, la încheierea dezbaterilor din sala, zisă
de atunci, a Unirii. Da…îmi amintesc…. Afară, cât era întinsul, sta poporul
românesc, peste o sută de mii, așteptând vestea mare. Îi spun lui Miron Cristea,
episcopul Caransebeșului:
- La ce zăbovim aici? Hai în mijlocul poporului să-i dăm bună vestire.
- Că bine spui frăția ta! a fost răspunsul. Pe masă erau câteva foi cu
hotărârea ce trebuia votată. Iau un exemplar și ieșim braț la braț să luăm contact
cu vijelia de afară. Ne oprim cutremurați lângă steagul cel mare și sfânt al
Neamului, în mijloc de adâncă, de liturgică, tăcere. Cuprind cu o privire cerul
senin și omătul imaculat de pe dealurile de dincolo de câmpul furcilor, pe care

362
fuseseră căsniți538 Horia și Cloșca; fac semn de Sfântă Cruce peste frunțile
senine ale imensei mulțimi, apoi încep cu inspirație de dincolo de mine, robul:
- Acesta-i ceasul Dreptății! fraților întru neam! Brațele îmi erau ridicate
să cuprindă și cerul și pământul. În slăvi, dincolo de frunți spre mine îndreptate,
mi-au răsărit scene din spitalele de campanie. Am întrebat deci frunțile:
- Vă amintiți de zilele de întuneric, când vă vesteam prin sutele de
spitale că Dreptatea va învinge?
- Vă aduceți aminte că vă spuneam că se apropie ceasul bucuriei
noastre?
- Da Sfinția Ta, te știm, te cunoaștem! mi-au răspuns sute de glasuri.
- Ei bine, ceasul acela a sosit!
- Unire, unire! legăna valul viu.
Părintele Hossu se oprește din vorbă, iar noi încercăm să reconstituim,
din puținele fragmente fotografice știute, peisajul izbucnirilor entuziaste ale
istoriei de atunci, îmbrăcată în haină țărănească, stârnit de un popă românesc,
sprijinit în cârja vlădicească, rostea prin vorbă biblică, împlinirea destinului
transilvan.
- M-am gândit, continuă episcopul, la Hristos, la spusa lui adresată
apostolilor și am rostit pentru mulțime:
- Da, fraților, Unire! Mulți au dorit să vadă ceea ce vedeți voi și n-au
văzut, să audă ceea ce voi auziți acum și n-au auzit. Ochii voștri lăcrimează
fericiți că văd și urechile că aud buna-vestire, a unirii noastre pe veci. Ascultați!
Și le-am citit apăsat actul Unirii.
La sfârșit le-am spus că Hotărârea este judecata lui Dumnezeu prin
reprezentanții a toată suflarea românească. Auzindu-mă, cerul se răsturna de
urale:
- Ne unim! Ne unim! Și plângeau a bucurie neamurile noastre toate. Ne
unim! Binecuvântă Părinte!
- Eu le-am spus iarăși: Fericiți sunteți voi fiilor care pentru vecie
pecetluiți Unirea cu România, o Românie întemeiată pe Dreptatea lui Hristos,
pe credința poporului său. Dreptatea și Adevărul sunt la temelia României
unite!
Așa a fost…
- Îngăduiți-ne o întrebare: Ce semnificație avea hotărârea?
- Hotărârea este magna-charta libertatum: arată sufletul generos al
românilor, este rezultatul unui examen luminos de conștiință a unui popor
întreg. Ea - și e bine să știți aceasta! este izvorul luminos al principiilor pe care
azi le găsim solemn codificate în constituție. Vă amintiți ce se hotărâse – între
altele – la Alba-Iulia?

538
Trași pe roată.

363
 Noi bătrânii o știm ca pe un text biblic: „Egala îndreptățire și deplină
libertate confesională pentru toate confesiunile din Stat”. Era unul dintre
principiile fundamentale la alcătuirea noului Stat Român proclamat de
Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918.
Constituția noastră spune că libertatea conștiinței este garantată tuturor
cetățenilor. Oricine este liber să împărtășească, sau nu, o credință religioasă.
Exercitarea cultului este garantată de Constituție.
- Eu, Episcopul de Cluj-Gherla, vă spun acum, când am 84 ani, că sunt
mândru de România de azi! Ea a căpătat numele mare și cinstit pe care nu-l are
nici o altă țară latină de baștină, cum suntem noi. Sunt mândru că România nu
mai este adverb, ci substantiv: România, republică socialistă…
Spun asta și pentru paginile publicației din Cluj - Steaua.
Și vă mai spun – pentru că n-am ascunziș în inimă – că acest întâi
decembrie este – după părerea mea – întunecat de măsura din 1 decembrie 1948
luată după 250 ani de la Unirea cu Roma, 100 de ani de la Revoluția din 1848
și 30 ani de la aceia din 1918 – acestea acțiuni de mare curaj la care au
contribuit din plin credincioșii luptători ai Bisericii. Convingerea mea este că
nu va trece mult până când lumina bucuriei semicentenarului de acum va fi
totală.
La aniversarea solemnă din 1968 nu se cuvine să fie absentă Biserica
Blajului, Biserica tăcerii, să fie rănită Constituția Țării în ceea ce are mai
profund, mai uman.
Aniversarea trebuie să îmbrace deplina haină a luminii, să poarte
adevărata pecete a autenticității erei pe care noua constituție o consfințește, să
fie îndreptată nedreptatea.
- Care sunt factorii determinanți ai Unirii?
Poporul! El a pregătit Unirea. Toți, până la unul, știau că sunt români,
că România liberă este doar peste crestele Carpaților, că toți românii trebuie să
fim la un loc.
Îmi vine în gând o întâmplare din timpul unei vizitații canonice din
1917. Apăsa greu prigonirea întunericului. Gemeau temnițele și lagărele sub
strânsori de lanțuri. Noi încercam să ducem mângâiere și tărie de speranță în
puterea Dreptății divine.
Într-un sat cu fii de ai mei, mă întâmpină în fața bisericii o tânără cu
rugămintea înlăcrimată de emoția vorbei rostite tare:
- Binecuvântă-ne părinte, pe noi cele tinere fete cu bobul lacrămii în
colțul de năframă pentru Unirea cu România.
- Taci, fiica mea, i-am spus o duhovnicească dojană.
- Nu pot! Tăcerea îmi frânge inima. Dacă o închid doare. În fața
preasfinției tale ea, inima, trebuie să se deschidă!

364
 Aveam deci – și trebuie să avem! – cu toții inima deschisă și azi. Unirea
e a noastră, a tuturor Românilor. Așa era poporul! îmi vine aminte și o altă
întâmplare:
Unchiul meu, Vasile, fusese trimis la Tisa Pișta539, împreună cu Toader
Mihaly, la Carol I spre a stărui ca România să rămână neutră. La ieșirea de la
rege, unchiul întâlnește pe Nicu Filipescu:
- Ce să spunem d-le ministru, lui Pișta?
- Nimic! Vom trimite vorbă prin 600.000 baionete!
- Așa? Apoi Dumnezeu să le dea sănătate. Noi vom tăcea molcom!
Așa erau popii în misiuni diplomatice!
Zâmbim la înțelesul adânc al vorbelor rostite de antecesorul în scaunul
Episcopiei de Gherla, dr. Iuliu Hossu.
Îndrăznim apoi o nouă întrebare:
- Vă amintiți de împrejurările prezentării actului Unirii la București?
- Eram patru: Goldiș, cu Alexandru Vaida, Miron Cristea episcopul de
la Caransebeș și cu mine. Ne-am urcat într-un tren special compus dintr-un
vagon de clasă tras de o locomotivă mânată cu stânjeni de lemne așezați în
tenderul care ne adăpostea de fumul gros al coșului ce înfrunta urcușul spre
Predeal. Era în ziua de 12 decembrie. La Ploiești ne-au oprit câteva ceasuri
lungi spre a obține drum liber spre capitala izolată de restul țării de trupele
germane în retragere. Întârzierea noastră se datora între altele și unei schimbări
pripite politice: căzuse guvernul Coandă, preluând puterea Ion Brăteanu. A
doua zi, la București, ne-a așteptat noul guvern. Ni s-au spus vorbe pentru
istorie: sunteți așteptați să sosiți de 1.000 de ani. Să nu ne mai despărțim
niciodată. Bucuria nu era a unei generații, ci a întregului popor din toate
veacurile, neam care a rămas neclintit în credința de unire.
Bătrânul episcop Hossu continuă cu vorba domoală povestirea din anii
aceia. Din spusa lui, reconstituim înaintarea delegației pe ulițele capitalei de
atunci. Nu erau doi popi însoțiți de doi laici, ci Transilvania cu prestigiul imens
al suferințelor, al speranțelor și al prorocirilor; înaintau pe drumul istoriei
aducând zornăit de lanțuri sfărmate prin mijlocul poporului cuprinse de
frenezia triumfului. Mulțimea era alături de cei în modeste reverenzi și
sărăcăcioase surtuce. Cortegiul înainta flancat, nevăzut de umbrele eroilor
Transilvaniei românești prăbușiți năpraznic în nemurire.
Priveam în adâncul ochilor albaștri ai episcopului: păstrează lumini de
jeratic peste fior de amintire. Cei prezenți au dispărut parcă din chilia
mănăstirii. El îngenunche în fața crucifixului pierzându-și sufletul în elan de
mistică pietate.
După câteva momente continuă ca la un sfârșit de dramă, o sfielnică
rugă:

539
István Tisza, prim-ministru al Ungariei 1901905, 1913-1917.

365
 -O, doamne! Cum trăiește în mine marea și sfânta ta bucurie. Eram în
Ierusalimul aspirațiilor naționale, în cetatea de scaun a voievozilor țării
românești! Cât de intense erau entuziasmele care azi nu-și pot găsi loc în vorbă:
strigăte ca de osana – osana pentru Transilvania; vedeam lacrimi care
îngenuncheau pe unii; alții presărau flori cine știe de unde aduse din
Bucureștiul plin în 1918 doar de petalele inimilor; unii aruncau pălăriile; cu
toții răbufneau în strigăte de necontenită bucurie.
Venea Transilvania!
Ardealul, Ardealul ne cheamă! Noi cei patru duceam pentru vecie
voința de Unire. Totală!
Stăteam toți patru încremeniți. Priveam cerul senin a pierdută, a mistică
binecuvântare și – doamne, doamne! – curgeau și lacrimile noastre din căldura
de nesecat izvor. Osana, ne-am eliberat!
Episcopul pare obosit. Nu îndrăznim să-i punem vreo întrebare. Dar el
continuă cu voce șoptită, pentru noi numai:
- Veșnicia îmi ia și mie paharul bucuriei. Sunt recunoscător lui
Dumnezeu și neamului. Azi, de aici din locul de singurătate, binecuvânt pe toți
cei din viață, participanți la marele act din 1918, pe nepoții și strănepoții lor;
binecuvânt satele și orașele iertând greșiților și nevoind să supăr pe nimeni nici
în vis. Dumnezeu să-i împărtăşească pe toți din jertfa milei și laudei.
Îmbrățișez fierbinte pe toți în acești ani de pe urmă ai vieții mele, prin
smeritele mele rugăciuni. Păstrați-vă cu toții credința în Adevăr și Dreptate.

Petronela Negoșanu și E. Bocșa-Mălin

ANBN, Fond personal Bocşa Mălin-Emil, d. 7/1968, ff. 5-13; o copie

a interviului se află la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității, fondurile: ( FI) Fond informativ Emil Boșca-Mălin, SRI 83696/1-
6, CNSAS I123315/1-6; (FM) Fond manuscrise Emil Boșca Mălin, volumele
1-17; apud. Emil Boșca-Mălin, Restituiri, ediție îngrijită, note de lectură, Viluț
Cărbune, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 29, ca și textul interviului, în
Ibidem, pp. 188-194.

233.
f. a., Năsăud

Noiembrie 1918-Revoluţia

Plecat din Budapesta cu trenul şi sosit în gara Cluj, văd fâlfâind mândru
tricolorul românesc. La sfârşitul lunii noiembrie 1918, ajung acasă. Sosirea
mea a provocat o mare bucurie pentru părinţi, fraţi, surori, aceştia neavând nici

366
o veste de la mine şi nu ştiau când mă voi reîntoarce de pe front. Pe de altă
parte, situaţia tatii, care în acel timp critic ocupa postul de primar, era destul
de gravă, în condiţiile în care cei întorşi de pe front, după ce l-au alungat pe
notar, s-au îndreptat contra primarilor. Pe tata îl învinovăţeau că nu le-a
distribuit ajutoarele familiale, că ar fi delapidat banii şi că ar deţine ascunse
efecte militare (bocanci, haine etc.).
După două zile, am intrat ca ofiţer în Garda Naţională din Beclean. În
oraşele şi în centrele mai importante din Ardeal erau formate gărzi naţionale
care funcţionau pe lângă comitetele naţionale de plasă şi aveau datoria să
menţină ordinea în oraşe şi comune, deoarece autorităţile maghiare îşi
retrăseseră administraţia.
În Beclean, erau organizate Garda Naţională Română, cu aproximativ
şaizeci de soldaţi şi doi ofiţeri, fostul coleg Ioan Halás şi cu mine, precum şi
Garda Ungurească, tot cu şaizeci de soldaţi şi patru-cinci ofiţeri. Comitetul
Naţional de Plasă era condus de Dr. Octavian Pavelea, avocat în Beclean, în
calitate de preşedinte. După ce i-am expus acestuia situaţia gravă ce se petrecea
în comuna Floreşti, l-a încredinţat pe d-l Făgărăşan, membru în Comitetul de
Plasă, să meargă la faţa locului şi să cerceteze nemulţumirile localnicilor.
Însoţit de mine, am mers în Floreşti unde am convocat o adunare generală a
tuturor locuitorilor.
În adunarea generală tata le-a citit sămădaşul540 comunal cu ajutoarele
familiale, banii din fondurile comunei, apoi am dovedit că efectele au fost
cumpărate de mine, în calitate de ofiţer, cu bani proprii, aşa că ele sunt
proprietatea mea, pe care le-am dat în folosinţă părinţilor.
Adunarea generală a aprobat gestiunea în unanimitate, iar după aceea,
tata şi-a prezentat demisia din serviciul de primar, pe care l-a condus 22 de ani.
Cu acestea, nemulţumirile populaţiei au luat sfârşit şi situaţia destul de gravă a
tatei a fost rezolvată.
Am servit în Garda Naţională din 1 decembrie 1918 până în 1 februarie
1919. În acest timp, aşteptam cu nerăbdare sosirea trupelor române, care deja
trecuseră Carpaţii şi înaintau în Ardeal, pentru eliberarea noastră. Cu toţii
făceam pregătiri pentru primirea lor. În acest scop, cu Garda Naţională
mergeam în comune, unde ridicam de la cei întorşi de pe front toate efectele
militare şi le păstram într-o magazie din Beclean. În total, am adunat circa 500
perechi de bocanci, apoi, mulţi pantaloni, vestoane şi centuri. Cazarea Gărzii
Naţionale a fost în castelul grofului Bethlen Bela din Beclean, iar cheltuielile
de întreţinere erau suportate de Banca „Minerva” din Beclean.
Ofiţerii erau bine echipaţi, pe când despre soldaţi nu putem spune
acelaşi lucru. Încălţămintea lor rămăsese opinca. Printre ofiţerii sosiţi era şi
căpitanul Ilie Ilieş, ardelean refugiat şi venit pentru eliberarea noastră, care îmi

540
Raport de gestiune.

367
era cunoscut şi prieten vechi. Acesta m-a rugat să-l însoţesc pentru preluarea
serviciilor publice. Am plecat amândoi, însoţiţi de soldaţi români în opincă, la
oficiul poştal, preluându-l fără rezistenţă de la dirigintele ungur.
La gară însă, şeful gării, ungur şi el, a refuzat să ne facă predarea.
Căpitanul Ilieş, luându-l de guler, l-a aruncat afară, după care toţii, ofiţeri,
soldaţi şi civili români, am dansat Hora Unirii. În gară, am fost nevoiţi să
introducem serviciul militar. În cursul amiezii, Comandamentul Militar din
Beclean a convocat, în fosta Casă Culturală Maghiară, pe toţi ofiţerii români şi
unguri din Garda Naţională. Ofiţerilor unguri le-au fost tăiate cu cuţitul
însemnele gradului, primind şi interdicţia de a le mai purta. Acest eveniment a
fost cel mai plăcut şi atractiv pentru mine, deoarece am ştiut că prin aceasta
lanţurile robiei sunt desfăcute.
Seara a urmat petrecerea cu dans, masă bogată, organizată de români în
cinstea armatei române eliberatoare. A durat până dimineaţă. După terminarea
petrecerii, am predat Comandamentului Militar efectele militare, care au fost
distribuite soldaţilor români.
Am însoţit armata română în înaintarea sa până în oraşul Dej, pe care
l-am ocupat fără rezistenţa ungurilor cantonaţi aici. Am jucat Hora Unirii în
piaţa Dejului, în jurul bisericii ungureşti, cu toţii, ofiţeri şi soldaţi, într-o frăţie
românească. M-am reîntors la Beclean, unde Comandamentul Militar m-a
numit cenzor la oficiul poştal din Beclean, unde cenzuram corespondenţa
predată-primită.
Începând cu data de 15 februarie 1919, introducându-se administraţia
română, am fost numit notar în comuna Sfântu, de care aparţineau Cristurul şi
Chintelnicul. Am stat aici între 15 februarie 1919 şi 1 februarie 1922. În ziua
de 16 februarie 1919, în prezenţa prim-pretorului din plasa Beclean, Dr. Ioan
Buta, am preluat notariatul de la fostul notar ungur Kovács Ödön, care a refuzat
să depună jurământ de fidelitate Statului Român. Apoi, am preluat Direcţiunea
Şcolii Primare de Stat de la Andrei Orban, ungur, care, de asemenea, refuzase
să depună jurământ Statului Român. Şcoala de Stat am predat-o harnicului
învăţător Ioan Sângeorzan din Şirioara.
Începutul administraţiei româneşti din Ardeal.
Plin de energie şi ambiţie, am început munca în noua administraţie
română, visată de o mie de ani de moşii şi strămoşii noştri, punându-mă în
slujba poporului român. Limba oficială a statului nu mai era limba maghiară,
ci limba românească, prin introducerea căreia în justiţie, administraţie şi peste
tot, a fost călcat în picioare sufletul trufaşului călău de până ieri.
Prin acest act, am gustat roadele celei mai mari fericiri din viaţa mea,
deoarece am luat parte, cu munca mea, la aşezarea noii orânduiri de stat, cu
speranţa că va aduce mai multă dreptate. O revanşă strălucită, pe care şi-a luat-
o un neam, după o mie de ani de silă, batjocură şi umilinţă.

368
 În acest timp, în centrul comunei Sfântu541, într-un parc bine aranjat, se
ridica castelul lui Eugen Fejervari, care deţinea următoarele proprietăţi: în
hotarul comunei Sfântu, circa 800 jughere teren cultivabil. Toate pădurile şi
păşunile erau proprietatea lui Fejervari. Dintre cele 120 clădiri ţărăneşti din
comună, circa 2/3 părţi formau proprietatea lui Fejervari. Aceste case erau date
în chirie românilor, care, pentru că locuiau în ele, trebuiau să facă anual 120-
150 de zile de muncă pe proprietatea lui Fejervari. Apoi, pentru păşunatul unei
vaci în păşunea lui Fejervari, trebuiau să facă 20-30 zile de muncă, iar pentru
un car de lemne pe care îl aduceau din pădurea lui Fejervari, trebuiau să-i facă
anumite zile de lucru.
A fost adevărată iobăgie pentru românii din Sfântu. Aceeaşi soartă au
avut-o şi locuitorii români din comuna Cristur542, unde era ridicat castelul
grofului Bethlen Pál.
În primele zile după preluarea administraţiei, această iobăgie a luat
sfârşit, prin desfiinţarea contractelor colective. Fiecare român a primit dreptul
să locuiască în casă, fără să mai facă nici o zi de corvoadă la groful Fejervari.
Contra acestui act pe care l-am făcut, Fejervari a înaintat acţiune în justiţie, dar
fără rezultat.
Am retras apoi de la toţi ungurii şi evreii din comune dreptul (brevetele)
de crâşmărit, dreptul de tutun, dreptul de prăvălie şi le-am predat românilor,
prezenţi fiind invalizii, văduvele şi orfanii de război. Între timp, a apărut şi
Legea exproprierii, pe care am studiat-o amănunţit. Conform acesteia, am
întocmit listele celor îndreptăţiţi la împroprietărire, care au fost verificate şi
aprobate de justiţia din Beclean.
Am înaintat autorităţilor competente cererea de expropriere a
proprietăţilor grofilor Fejervari şi Bethlen. Multe şi îndelungate au fost
dezbaterile ţinute în această cauză, când la Comitetul de plasă pentru Reformă
Agrară din Beclean, când la Comitetul judeţean de Reformă Agrară din Dej543,
deoarece fiecare hotărâre dată în cauză era atacată cu apel când din partea
comunelor, când din partea grofilor. Mulţi şi grei au fost „banii lui Iuda”
promişi mie de Fejervari şi Bethlen ca să nu fac apeluri, dar i-am respins cu
indignare.
În anul 1919, Comitetul judeţean pentru Reformă Agrară din Dej a dat
ultima hotărâre în sensul căreia se expropriază pe seama locuitorilor din
proprietatea lui Fejervari circa 400 jug., restul de 400 de jug. Rămânând în
proprietatea lui Fejervari.
Când le-am adus la cunoştinţă locuitorilor această hotărâre, aceştia şi-
au exprimat indignarea şi nemulţumirea, hotărând să facem apel la Consiliul
Dirigent din Sibiu, care îl avea în frunte pe Dr. Iuliu Maniu.
541
Azi Șieu Sfântu.
542
Azi Ciceu Cristur.
543
Reședința județului Solnoc-Dăbâca, între 1919-1925 și Someș, între 1925-1950 – n.ed.

369
 În acest scop, m-au încredinţat pe mine cu întocmirea acestui apel, apoi
mi-au dat delegaţie ca, împreună cu fostul primar Ioan Ciocan din Sfântu, să
mergem personal la Consiliul Dirigent, unde să expunem atât în scris, cât şi
personal, nemulţumirile locuitorilor care au luptat pentru întregirea neamului
românesc.
În acest apel am amintit şi cuvintele rostite de Regele Carol I al
României în Manifestul dat Ţării în anul 1916, cu ocaziunea decretării
mobilizării, în care a spus „Soldaţi Români! Treceţi Carpaţii, dezrobiţi pe fraţii
voştri români din lanţurile şi cătuşele ungureşti, căci pământurile folosite de
grofii şi baronii unguri ale voastre vor fi”.
Cu câteva zile înainte de a pleca la Sibiu, vine la locuinţa mea (seara)
administratorul averii lui Fejervari, cu numele Hirsch, care îmi spune
următoarele: „Domule notar! Măria-Sa D-l Fejervari vă roagă ca la punerea în
aplicare a legii de expropriere să ţineţi cont de interesele lui Fejervari şi să nu
se exproprieze toată moşia etc., etc. Pentru acest serviciu făcut de
Dumneavoastră, Măria-Sa D-l Fejervari vă dă, cu contract de donaţie încheiat
la Notariatul de Stat, grădina din centrul comunei vizavi cu castelul lui
Fejervari, apoi pe acea grădina Măria-Sa se obligă să vă construiască o casă
corespunzătoare pe cheltuiala sa şi în caz că Dumneavoastră v-aţi căsători, se
obligă să vă aprovizioneze ce cerealele necesare în fiecare an”.
Am respins cu indignare această ofertă, murdară pentru mine,
neputându-mă abate de a nu lua parte la răzbunarea umilinţelor şi suferinţelor
atâtor generaţii de strămoşi. Totdeauna îmi aduceam aminte de cazul şcolii din
comuna mea natală, care a stat închisă treisprezece ani, pentru că învăţătorul
nu a ştiut ungureşte, apoi alte cazuri asemănătoare.
Plecat la Sibiu împreună cu primarul Ioan Ciocan, am expus Consiliului
Dirigent nemulţunirile românilor care au luptat pentru întregirea neamului,
precum şi pe ale acelor membri de familie ai căror soţi şi părinţi lupă şi în
prezent pe frontul de la Tisa.
După două zile de aşteptare în Sibiu, ne-a fost înmânată hotărârea
Consiliului Dirigent, care anula hotărârea Comitetului judeţean pentru
Reforma Agrară din Dej şi prin care ordona exproprierea întregii averi a lui
Fejervari, exceptând 60 de jug., care era minimum de teren prevăzut de lege
pentru asigurarea existenţei moşierului. Această soartă a avut-o şi moşia
grofului Bethlen. Reîntors acasă, am adus la cunoştinţă, am adus la cunoştinţă
locuitorilor această hotărâre. Mare a fost bucuria tuturor locuitorilor. În
comună s-au aranjat petreceri, jocuri ţărăneşti, unde îşi exprimau mulţumiri
pentru reuşita cauzei.
S-au format loturi de 3-5 jug., care au fost predate locuitorilor
îndreptăţiţi. Apoi s-a format sesiunea parohială, sesiune învăţătorească şi
sesiune pentru cantorul bisericesc. Toate pădurile şi păşunile au devenit

370
proprietatea comunei, iar cele circa 80 locuinţe ţărăneşti proprietatea lui
Fejervari au fost date în proprietatea românilor care le locuiau.
Prin acest act mi-am câştigat cea mai mare simpatie, dragoste şi
încredere în locuitorii comunelor, care mă stimau şi îmi dădeau tot concursul
pentru executarea şi punerea în aplicare a noilor legi şi ordonanţe ce apăreau544.

Mircea Gelu-Buta, Memoriile unui gimnazist năsăudean. Notarul

Grigore Ilişiu (30 mai 1890-2 martie 1960), în „Arhiva Someşană”, Năsăud,
seria a III-a, IV, 2015, pp.225-230.

234.

Evenimentele premergătoare Unirii tuturor Românilor și Actul Unirii din

Alba-Iulia
După câte îmi este cu putință să cunosc scrierile mai recente cu caracter
istoric, trebuie să constat că abia s-au făcut câteva încercări de a descrie
evenimentele premergătoare Unirii Ardealului cu Țara mamă, cât și Actul
Unirii săvârșit la Alba-Iulia. Afară de câteva lucrări mai serioase, restul nu sunt
decât mici povestiri, bazate pe impresii subiective, neavând la bază documente
istorice de pe acele vremuri.
Unirea tuturor Românilor, visul nostru de secoli, desigur că nu s-a putut
îndeplini fără de a nu-și pretinde jertfele sale. Aceste jertfe trebuie relevate și
prezentate ca exemplu de patriotism și abnegație pentru urmași, care sigur se
vor întreba cum s-a înfăptuit Unirea Românilor? Cum trăiau ei atunci? Luptele
pe care le-au dus, suferințele pe care le-au îndurat? S au, poate totul s-a făcut
în mod lent, contrar tuturor principiilor evoluției istorice a oricărui neam? Și,
multe alte întrebări…
E bine deci, ca să se scrie istoria evenimentelor revoluționare din
Ardealul anului 1918 și declararea Unirei la Alba-Iulia, deoarece numai astfel
va putea fi o lucrare plină de adevăr, bazată chiar pe fasiunile545 martorilor,
respectiv, a însuși dirigiuitorilor care au trăit în acele vremuri și care au
participat activ la inițierea și soluționarea celor mai importante evenimente
istorice pentru noi, Românii.
În afară de această considerație este absolut necesar, ca să avem o
istorie completă a mișcărilor revoluționare din Ardeal, ca să nu ne mai roșească
obrazul, când oameni de știință din străinătate, cerându-ne relații asupra
acestora – să trebuiască să mărturisim că însă nu s-au scris de nimeni.

544
Vezi pentru întreg judeţul Bistriţa-Năsăud, Adrian Onofreiu, Reforma agrară din 1921 în
judeţul Bistriţa-Năsăud, lucrare de licenţă Cluj-Napoca, 1986 (mss.);
545
Mărturiile, relatările.

371
 Fin parte-mi, n-am ambiția ca să scriu această istorie, dar sunt convins
că voi contribui și eu la această operă națională, când bazat pe documente
istorice și cercetări serioase, voi încerca a da descrierea unor părți din
ansamblul întâmplărilor de atunci, care de altfel, sunt în legătură directă unele
cu altele și care au creat și au asigurat ținerea Adunării la Alba-Iulia a
Românilor din Ardeal, Banat și celelalte părți locuite de Români.

Românii din Ardeal și Banat de sub fosta dominație maghiară nu se

bucurau de drepturi cetățenești egale, ci erau desconsiderați de către
stăpânitorii lor. Deși numeric erau în absolută majoritate față de celelalte
națiuni conlocuitoare (unguri, sași, secui), totuși, lupta nu se dădea pe picior
de egalitate
Istoria sașilor din Ardeal, ne este îndeajuns cunoscută. Ei erau conduși
de oportunism, care întotdeauna a fost hotărâtor în acțiunile lor. Guvernele
maghiare îi înzestrau cu anumite privilegii, ca o recompensă pentru simțul lor
de adaptare, derivat dintr-un materialism atavic, care îi caracterizează.
Favorizarea lor s-a evidențiat atât pe terenul economic, cât și cultural. Erau
ajutați de către statul maghiar cu sume importante pentru susținerea școlilor,
bisericilor, reuniunilor culturale și a altor organizații cu caracter social-
economic.
Secuii erau considerați ca un popor aparte, cu o natură specifică, un fel
de depozitari a așa ziselor virtuți maghiare. Formând aceea insulă în oceanul
românesc, erau considerați ca o avangardă a stăvilirii tuturor tendințelor de
unire a românilor. E ușor de înțeles deci, pentru ce erau menajați în mod cu
totul distinct, și relevați la orice împrejurare și prezentați ca, cei mai șoviniști,
mai viteji și mai războinici.
În mijlocul acestora românii se prezintă ca un popor blând și religios,
adânc încrezător în destinele lui. Lovit, umilit și ținut prin orice mijloace cu
îndărătnicie în mod artificial în întunericul neștiinței, era natural, ca să-și
piardă orice încredere în opresorii lui. Zadarnic încercaseră guvernele
maghiare ca să aplice, față de poporul român din Ardeal, un procedeu mai
uman, acestea rămâneau încercări pe urma cărora delegații românilor totuși,
trebuiau să se întoarcă umiliți la căscioarele lor.
În subconștientul lui, poporul român era îndreptat spre crezul comun al
tuturora, că va suna ceasul, când va putea scutura jugul milenar. Portretele
mucenicilor: Horia, Cloșca și Crișan, a falnicului Avram Iancu, cu întreaga
pleiadă de martiri, erau fixate pe pereții aproape fiecărei case, unde, în
singurătatea celor patru pereți, de multe ori bietul român, obosit de truda zilei,
privea pierdut figurile mărețe ale acelora, care au murit pentru libertate; iar la

372
geam, nu arareori î-l pândeau jandarmii cu pene de cocoș, ca să-l ridice din bat
și în bătăi, să-l înfunde în pușcărie.
Tot atunci, conducătorii lui intelectuali se luptau din răsputeri pentru
emanciparea poporului român (a se arăta pe larg persoanele care duceau lupta
– n. V.O.). În lupta lor nu erau cruțați, pentru ei nu aducea nici avantaje, nici
onoruri, ci însemna întotdeauna sacrificiile morale și materiale, care culminau
cu condamnările la închisoare.
Acele câteva școli și licee din Blaj, Brașov, Beiuș, Năsăud și Brad, abia
puteau fi susținute cu jertfe grele. Totuși, din acestea a pornit nesfârșita falangă
de vașnici luptători naționaliști, aici s-a conferit botezul și darul apostolatului.
Aici s-a făurit visul Unirii, aici s-a cimentat dragostea și mândria de neam, aici,
alipirea nestrămutată de biserică și tradiții. Aceste abia câteva gimnazii pentru
3 milioane și jumătate de români, erau mereu controlate și inspectate de
revizorii maghiari, care pe orice cale încercau să le creeze dificultăți, pentru a-
și câștiga merite în fața acelora, care i-au trimis cu delegație specială de a-i
maghiariza, a slăbi și nimici și aceste focare de cultură românească.

II

Presa ardeleană asemenea, fără mijloace bănești, cu multe greutăți, abia

putea să-și îndeplinească misiunea istorică. Acele câteva ziare, „Tribuna” de
la Sibiu, „Gazeta Transilvaniei”, la Brașov, „Românul” la Arad, „Unirea” la
Blaj, „Telegraful Român”, la Sibiu, „Cultura Creștină”, la Blaj, „Libertatea”,
Foaia Libertății”, la Orăștie, „Tribuna”, la Arad (a se specifica pe larg și alte
ziare și reviste de pe acele vremuri – n. V.O.), apoi, revistele „Cosânzeana” și
„Luceafărul” (apare la 1902 la Budapesta și-și continuă apariția la Sibiu, în anii
1905-1914), abia puteau satisface exigențele și dorul de citire. Totuși, prin
acestea, cât și prin broșuri s-au răspândit discursurile parlamentare a celor abia
15 deputați români din parlamentul maghiar, are au contribuit aproape decisiv
la deșteptarea conștiinței naționale și la educația cetățenească a poporului
nostru. Amintim aici numele unora, ca (a se arăta care și cum se cheamă acei
deputați – n. V.O.).
Într-o măsură cu mult mai pronunțată și-au putut exprima însă în sutele
de adunări poporale doleanțele, cât și drepturile pe care le pretindeau. Aceste
adunări erau în schimb supravegheate de către autoritățile maghiare.

III

Pe teren economic situația românilor era și mai dezastruoasă. Puținele

instituții financiare cu capital neînsemnat erau unicele resurse. Între băncile
mai importante care au dezvoltat o adevărată propagandă economică și

373
național-culturală, trebuie să amintim banca „Albina” din Sibiu, banca
„Cetatea” din Brașov, „Economul”, „Vatra”, din Cluj.
Aceste instituțiuni erau bine cunoscute de toți românii. Mai erau apoi
„băncile poporale”, care se ocupau exclusiv cu împrumuturi. De industrie și
comerț propriu-zise, nu prea putem vorbi. Doar industria casnică, care se putea
remarca. Celelalte erau mici încercări de a face comerț și se concretizau în
înființări de asociațiuni de aprovizionare, numite „consumuri”. Comerțul
ambulant și diferite meserii, care se practicau, trădau de aproape, că trebuie
trezite și educate multele talente înăbușite. Toate acestea ajutate de
instituțiunile amintite, și-au exercitat pe urmă influența lor binefăcătoare.

IV

Pentru dezvoltarea simțului național și religios al maselor, rolul cel mai

important l-a avut biserica românească, care a ținut veșnic treaz crezul într-un
viitor mai bun, păstrând neștirbită credința și datinile strămoșești. Biserica într-
adevăr și-a împlinit misiunea de redeșteptare, luminând credincioșii săi prin
predici, prin cărți religioase și mai ales, prin susținerea școlilor necesare
educației tineretului precum și a pregătirii pionierilor culturii a învățătorilor și
a preoților.
Începând cu domnia împăratului Iosif al II-lea (1740), s-au depus mari
străduințe de către episcopii români, ca să li se admită înființarea de școli
confesionale românești. Școlile acestea au fost susținute cu jertfe foarte mari,
atât din partea bisericilor, cât mai ales din partea țăranului român. După anul
1848 această operă se continuă cu stăruință de către archiererii, preoții,
învățătorii și intelectualii români. Cred, că nu este fără interes de a ne opri aici
asupra câtorva date elocvente. La anul 1858 în Ardeal erau 49 școli capitale,
2.151 școli triviale și 198 școli de fete, deci, laolaltă, 2.398 școli poporale, pe
care le frecventau circa 90.000 de elevi. Dintre acestea, în 460 școli limba de
propunere era limba germană și numai 981, cea românească.
În anul 1918 situația școlilor susținute de bisericile românești din
Ardeal și Banat, era următoarea:
I. Biserica Ortodoxă Română a Transilvaniei, are 670 școli cu 852
învățători.
II. Dieceza Ardealului (Ortodoxă Română) are 416 școli cu 416
învățători.
III. Dieceza Ortodoxă Română a Orăzii Mari, are 334 școli cu 249
învățători.
IV. Dieceza Ortodoxă Română a Caransebeșului are 232 școale cu 363
învățători.

374
 Deci, Mitropolia Ortodoxă Română din Transilvania, Banat și fosta
Ungarie a avut 1.552 școale poporale cu 1.780 învățători și aproximativ
175.000 elevi.
Pe de altă parte, Biserica gr-cat. română avea:
I. În Arhidieceza de Alba-Iulia și Făgăraș, 469 școale cu 472 învățători.
II. În Dieceza Gherlei, 330 școale cu 370 învățători.
III. În Dieceza Lugojului 72 școale cu 73 învățători.
IV. În Dieceza Orăzii Mari 175 școale cu 145 învățători.
Deci, cele două biserici românești aveau în total 2.648 școli
confesionale cu limba de propunere românească și 2.840 învățători.
În ce privește școlile secundare (licee, gimnazii reale, comerciale):
I. Brașov, liceu ortodox român, cu 8 clase, având 330 elevi și 19
profesori.
II. Blaj, liceu greco-catolic român, cu 8 clase, 545 elevi și 21 profesori.
III. Beiuș, liceu greco-catolic român, cu 8 clase,448 elevi, cu 18
profesori.
IV. Năsăud, liceu greco-catolic român, cu 8 clase, 311 elevi, 16
profesori.
V. Brad, gimnaziu ortodox român, cu 4 clase, 131 elevi, 6 profesori.
VI. Brașov, școală reală ortodoxă română, cu 4 clase, 81 elevi, 6
profesori.
VII. Școala de comerț ortodoxă română, 3 clase, 128 elevi, cu 7
profesori.
La aceste școli deci erau înscriși în total 1974 elevi, sub conducerea
alor 93 profesori. Afară de acestea mai erau încă 3 școli civile de fete și anume:
2 ortodoxe în Sibiu și Arad, laolaltă, cu 134 elevi și 14 profesori; iar, alta,
greco-catolică, în Blaj, cu 130 elevi și 8 profesori. În ce privește școlile
normale numite preparandii, erau 3 greco-ortodoxe și anume, în Sibiu, Arad și
Caransebeș, cu 237 elevi și 21 de profesori și 4 greco-catolice, la Blaj, Gherla,
Lugoj și Oradea Mare.
Am dat aceste date informative cu scopul de a se putea judeca obiectiv
starea deplorabilă a situației culturale a românilor ardeleni față de numărul
mare al populației. Știut este, cu câte jertfe puteau fi susținute aceste focare de
cultură, când guvernele țării ungurești țindeau din răsputeri și în mod
consecvent prin diferite măsuri și legi spre a maghiariza și pe urmă, a le
desființa și acestea câteva depozitare a tradițiilor poporului român.
Aici vom aminti în treacăt, ca o verificare a aserțiunilor noastre, pe una
dintre măsurile cele mai grave de maghiarizare, așa numita „Lege Apponyi din
anul 1907”. Legea aceasta a fost o revoltătoare sfidare a trecutului și existenței
noastre și o provocare directă la luptă pe viață și pe moarte. Una din
dispozițiunile cele mai grave a fost aceea, prin care se oprea redeschiderea
școlilor confesionale, închise din lipsă de mijloace.

375
 Dispoziția aceasta dispunea că, dacă o comună bisericească a cerut
statului o subvenție pentru școală și dacă această subvenție a fost refuzată,
școala respectivă trebuia închisă, iar patronul ei, adică comuna bisericească,
pierde pentru totdeauna dreptul de a o redeschide, chiar și în cazul când mai
târziu, situația materială i-ar permite aceasta. Tocmai la 9 ani, adică în 1916,
în toiul războiului mondial, același Aponyi a suspendat dreptul de autonomie
al școalelor normale confesionale românești, iar pentru control a emis comisari
speciali cu drepturi discreționare. Concomitent, a înființat de-a lungul
frontierei Ardealului către Vechiul Regat așa zisa „zonă culturală”, prin care
urmărea statificarea școalelor primare ale ambelor confesiuni românești546.
Afară de măsurile de oprimare menționate aci, guvernele maghiare se
amestecau până și în chestiunile interne ale bisericilor românești. Amintim aici
înființarea bisericii greco-catolice maghiare din Hajdudorog este o pildă
grăitoare. Întemeiată în anul 1912, se compunea din un capitlu cu 6 canonici,
având 163 parohii cu 849 filiale, conduse de 111 preoți și 41 capelani; iar
credincioșii acestei biserici erau în număr de circa 200.000. Serviciul divin se
făcea în limba maghiară, deși legea prevedea limba grecească arhaică.
Înființată fiind această, guvernul maghiar începuse deja a pregăti terenul și
pentru înființarea unei biserici greco-ortodoxe maghiare.
Referitor la aceasta am avut ocazia să citesc în arhivele județului Mureș
o adresă oficială semnată de domnul Sándor Iosif, în prezent deputat în
Parlamentul Român, prin care cerea de la autoritățile școlare li administrative
cât mai mule date pentru sprijinirea tezei de mai sus. Față de aceste manopere
maghiare lupta noastră de apărare era tot mai aprigă. Dușmănia maghiarilor
față de români abia mai cunoștea margini, ajungând până acolo, ca să
îngrădească chiar și dreptul de proprietate prin stânjenirea liberei circulații a
imobilelor posedate de români.
Prin aceste dispozițiuni draconice, credeau că vor putea răpune
îndărătnicia românilor și-i vor sărăci. Reacțiunea românilor n-a întârziat, ci s-a
concretizat în ținerea de adunări poporale de protest, precum a fost cea de la
Alba-Iulia și în proteste energice prin Parlamentul maghiar, adresate
guvernului. Fiecare cărturar ardelean, în urma acestor opresiuni înțelegea
scopul spre care trebuie să meargă. Simțea fiecare, că în viitorul apropiat se
vor dezlănțui furtuni care vor răsturna din temelii state și tronuri, ca pe locul
lor să apară noi organizații de stat, bazate pe principiul autodeterminării
popoarelor.
Războiul balcanic, 1912, dar mai ales succesele României în acest
război, ne-au trezit din amorțeală, sădind dar în sufletele noastre credința tot
mai vie, că visul nostru de veacuri: Unirea tuturor românilor se va împlini

546
Pentru detalii vezi Iosif Uilăcan, Granița culturală, Ed. „Nova Didactica”, Bistrița, 2008.

376
curând. Începând cu războiul mondial, 1914, apoi, am căpătat cu toții un nou
stimulent de a ne organiza și de a redeștepta conștiința țăranului nostru.
Față de măsurile dictatoriale ale guvernelor maghiare, reacțiunea
noastră a devenit tot mai unită și solidă. Munca culturală și națională în cadrele
„Astrei” a început în mod sistematic. Erau la ordinea zilei șezători culturale,
cursuri pentru analfabeți, conferințe, concerte, petreceri dansante, patronate de
archierei, preoți, învățători, cu participarea întregii pături intelectuale.
Simțeam tot mai mult glasul vremii, iar suferințele și uneltirile îndurate, ne
făceau tot mai încrezători.
Ca un exemplu, amintesc serbările culturale ale „Astrei” de la Orăștie,
ținute la 14 septembrie 1913, care deși s-au desfășurat în cadre modeste, au
fost totuși pline de avânt și protest al sufletului românesc, încât chiar primarul
sas de pe atunci, cu numele Andres, al Orăștiei, a spus următoarele: „ Admir
puternica voință de a trăi (der starken Lebenswillen), perseverența stăruitoare
și aspirațiunile d-vs. culturale, care prorocesc poporului român un mare viitor”
(vezi „Luceafărul”, nr. 20, din 1913).
Nizuințele noastre de a fi recunoscuți de națiune cu egale drepturi, mai
târziu, lupta noastră pentru independență, știind prea bine cum a fost înfrântă
la anul 1848, iar dualismul de la 1867, prin care ni se asigurau anumite drepturi
naturale, nu au fost satisfăcătoare decât pe hârtie. Legea electorală a redus la
17 cercurile electorale cu majoritate românească, atunci când, față de
3.300.000 de români, cei 200.000 de sași aveau 14 mandate în parlamentul
maghiar.
În anul 1913 contele Stefan Tisza, fostul ministru președinte al
Ungariei de pe atunci, sub influența reacțiunii pornite din partea poporului
român, a crezut de oportun momentul, ca să inițieze tratative cu conducătorii
Partidului Național Român de pe atunci, respectiv, cu Comitetul Central
Executiv, al cărui președinte era Dr. I. Mihu. Tratativele, începute s-au
continuat timp îndelungat, fără a duce la vreun rezultat practic. În cursul
tratativelor societățile culturale maghiare au protestat vehement contra
încheierii unui pact cu românii, dinte care amintim societatea culturală și
șovinistă maghiară din Cluj, numită EMKE. La inițiativa acestei societăți
instituțiunile financiare maghiare din Ardeal s-au grăbit să contribuie cu sume
mari pentru propaganda maghiară, nizuindu-se de a contra-para efectele unei
eventuale împăcări a guvernului maghiar cu românii. Pentru a putea judeca
situația dezavantajoasă a românilor în acea vreme, dăm aici în întregime
hotărârea Comitetului Central a Partidului Național Român, pe care a încheiat-
o cu ocazia încheierii tratativelor cu Stefan Tisza:
„Comitetul Central Executiv al Partidului Național Român din Ungaria
și Transilvania, în ședința ținută la Budapesta în ziua de 17 februarie 1914,
ascultând și luând la cunoștință raportul comisiunii sale despre decursul și
rezultatul tratativelor urmate la inițiativa Excelenței Sale, Domnului Ministru

377
Președinte Ungar, Contele Stefan Tisza, pentru stabilirea raporturilor normale
între Poporul Român și factorii vieții de stat, cu unanimitate și cu perfectă bună
înțelegere, a adus următoarea
Rezoluțiune:
Luptând în spiritul constituțional cu arme legale pentru asigurarea
existenței naționale, a liberei dezvoltări și afirmări politice, culturale și
economice a poporului român în cadrele statului ungar și având conștiința
comunității de interese între națiunea maghiară și națiunea română, numai
puțin considerând însemnătatea particulară a neamului românesc pentru
situația Imperiului Austro-Ungar, Partidul Național Român, de la înființarea
sa, a avut și are convingerea, că, deslușindu-se dreptatea și patriotismul
scopului său programatic, prin conlucrarea factorilor dirigenți a-i monarhiei,
se va înlătura conflictul între condițiunile de existență națională a poporului
român ți țările Coroanei Sfântului Ștefan și între politica de guvernământ a
Statului Ungar, practicată de la inaugurarea vieții constituționale în anul 1867.
În consecință, Comitetul Central al Partidului Național Român cu
legitimă satisfacțiune a primit invitarea Excelenței Sale, D-lui. Ministru
Președinte de a statori împreună o soluție prin care politica de guvernare a
Statului Ungar ar putea fi adusă în deplină armonie cu interesele național-
politice și economice ale poporului Român, urmând să înceteze astfel adânca
nemulțumire a românilor cu situațiunea lor obștească și, mai vârtos, cu politica
dușmănoasă a guvernanților țării față de dânșii.
În temeiul raportului comisiunii sale și a tuturor actelor care i s-au
prezentat, remarcând patrioticul zel al Excelenței Sale, d-lui. ministru
președinte, contele Tisza Stefan, dezvoltat în cursul îndelungatelor și
laborioaselor tratative, Comitetul Central Executiv al Partidului Național
Român constată că, în scopul de a se stabili în chip dăinuitor armonia între
interesele național-politice, culturale și economice ale poporului român și între
politica de guvernământ a Statului Ungar, armonie imperativ reclamată prin
marile interese de consolidare internă a patriei și de raporturile internaționale
ale Monarhiei Austro-Ungare, reprezentanții săi, în cursul dezbaterilor urmate
între dânșii și Ministrul Președinte, pătrunși de gravitatea istorică a situațiunii,
prin propunerile lor făcute în cadrele justelor deziderate ale poporului român,
au oferit temeiul bunei înțelegeri și al pașnicei conlucrări.
În același timp însă, Comitetul Central Executiv al Partidului Național
Român regnicolar, cu adânc regret este necesitat a constata că, soluția oferită
în mod definitiv din partea d-lui. ministru președinte, atât în urma conținutului
obiectiv, cât și în vederea consecințelor care se impun, ca condiții (sic!) a
executării, este neaptă pentru înlăturarea chiar și vremelnică a conflictului
existent între români și politica de guvernământ a statului ungar.
Deși d-l. ministru președinte, pe de o parte, a indicat omogenitatea de
interese a națiunii maghiare și a celei române, pe de altă parte, a recunoscut

378
dreptul firesc al poporului român de ași constitui partidul său politic deosebit
și s-a simțit îndemnat, că mulțumirea poporului român din Ungaria cu situația
sa este în interesul bineînțeles, al națiunii maghiare, declarându-se gata a
contribui la această mulțumire prin sanarea547 doleanțelor, pe care le-a aflat de
justificate, totuși, Comitetul Central Executiv al Partidului Național Român,
având patriotica îndatorire a-și exprima temerile, protestele ori dezideratele
sale la toate prilejurile potrivite, se simte necesitat de astă dată a constata, că
d-l. prim ministru ungar, nu numai, n-a admis condițiunile indispensabile
pentru înlăturarea conflictului dintre politica de guvernare a Ungariei și
interesele de existență ale poporului român din această țară, ci a aflat chiar
oportun a enunța, că nu va executa față de neamul nostru nici acele minime
drepturi, care sunt înscrise în articolul de Lege XLIV din 1868 despre egala
îndreptățire a naționalităților Ungariei, lege neabrogată, sancționată de
Majestatea Sa, declarând în același timp, că poporului românesc, prin noua
lege electorală, i se vor oferi cadre mai reduse, ca până aci, pentru exercitarea
influenței sale politice în legislațiunea țării.
În asemenea împrejurări și constatând durerosul fapt, că nedreptățile
suferite de poporul român în era constituțională cu începere de la anul 1867,
nici în timpul din urmă nu au încetat, ci, dimpotrivă, s-au întețit, situațiunea sa
politică, prin noua lege electorală, prin legea presei, prim împărțirea
circumscripțiilor electorale și prin ordinul ministerial referitor la întrunirile
publice s-au înrăutățit în măsură aproape insuportabilă, Comitetul Central
Executiv al Partidului Național Român, cu adâncă iubire de patrie și
nestrămutată credință față de înaltul Tron, gata fiind și în viitor, în orice
moment, a contribui la înfăptuirea păcii naționale, bazate pe drept și dreptate,
pe încredere împrumutată și pe respectul reciproc de drept și, dorind ca
guvernul Majestății Sale, prin acțiuni guverniale binevoitoare neamului nostru,
să creeze atmosfera indispensabilă unei asemenea înțelegeri, este necesitat a
declara că - respectând integritatea teritorială și suveranitatea politică a statului
– în situațiunea dată, i se impune datoria de a lupta și mai departe, în spiritul
constituțional, cu arme legale, spre înlăturarea nedreptăților, de care suferă
poporul român și spre câștigarea și asigurarea drepturilor, care sunt
indispensabile pentru existența lui națională, pentru afirmarea sa politică și
prosperarea intereselor sale culturale și economice, Comitetul Central
Executiv al Partidului Național Român
Este ferm convins că, în această patriotică nizuință întreg neamul
românesc va fi solidar”.
Din rezoluția Comitetului Central Executiv reiese în mod evident
spiritul sectar și șovinist al premierului maghiar față de români. Se evidențiază,
mai departe, intențiunea prim-ministrului Stefan Tisza de a încheia un pact

547
Rezolvarea., soluționarea.

379
între guvernul maghiar și Partidul Național Român, care să soluționeze
definitiv doleanțele neamului românesc din Ardeal. Contele Stefan Tisza
pretindea Partidului Național Român de a renunța la autonomia Transilvaniei,
la recunoașterea egalei îndreptățiri și încetarea agitațiunilor politice și le oferea
următoarele concesiuni:
1. Întrebuințarea limbii române în administrație și justiție.
2. Sporirea numărului funcționarilor români în admiistrație.
3. Subvenționarea bisericilor și a școalelor confesionale.
4. Aprobarea funcționării societăților culturale românești și
întrebuințarea limbii române în orele de religie, la școlile de stat.
5. Revizuirea problemei bisericii unite maghiare din Hajdudorog.
Amintim aici că tratativele la început, din partea Partidului Național
Român au fost conduse de o comisie compusă din 10 persoane și anume:
Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Teodor
Mihali, Vasile Goldiș, Aurel Vlad, Valeriu Braniște, Vasile Lucaciu și
Octavian Goga, iar contele Stefan Tisza era a1sistat de ministrul de Instrucție,
ministrul de Interne și de ministrul de Justiție. La urmă, această comisie s-a
redus la trei, constituită din d-nii. Iuliu Maniu, Teodor Mihali și Valeriu
Braniște.
Prin rezoluția amintită, puntea de apropiere era definitiv ruptă. Această
rupere bruscă a tratativelor terminate fără nici un rezultat politic, a produs
printre unguri o bucurie indescriptibilă. Această atitudine a contelui Tisza l-a
ridicat și mai mult în fața conaționalilor săi, iar presa maghiară de pe vremuri
îl prezenta ca pe u erou național, dăruindu-i epitete care de care mai
bombastice.
În schimb, presa română ardeleană cu indignare justificată aducea la
cunoștința poporului român cele întâmplate, îndemnându-l și îmbărbătându-l,
că abia acum s-au putut identifica tendințele guvernului maghiar pentru
desființarea poporului român. În același timp, a proclamat crezul nou al tuturor
românilor de a lupta și pe mai departe cu aceeași tenacitate și cu aceleași arme
contra tuturor nizuințelor de maghiarizare.
Un suflu de neîncredere și cerbicoasă rezistență, visul lui Mihai
Viteazul și a celorlalți martiri pătrundea sufletele țărănimii și a intelectualilor
români, deopotrivă. Simțeau că viitorul apropiat trebuie să aducă și dezrobirea
neamului românesc și dispariția granițelor, care singure ne mai despărțeau de
frații noștri din Vechiul Regat. După ruperea tratativelor poporul maghiar
devenise din nou orgolios și era predominat față de români de sentimentul
atotputerniciei. Începuse deîndată goana după bieții români. Pe rând, temnițele
din Aiud, Sibiu, Cluj, Brașov, Făgăraș, Seghedin, Vacz și Sopron erau ticsite
cu cărturari români, presupuși trădători. Regiunile locuite de români în mase
compacte, la fel erau terorizate de jandarmii unguri, care acționau direct la
ordinele secrete pe care le primeau de la guvernul de la Budapesta.

380
 Pentru a înțelege pe deplin motivele adevărate care au îndemnat pe
fostul prim ministru Stefan Tisza să inițieze tratative cu conducătorii românilor
ardeleni, cred că este necesar a da unele lămuriri. Se știe că la 7 iunie 1912
cade guvernul maghiar prezidat de Ladislau Lukacs. Noul guvern este
încredințat contelui Stefan Tisza, vlăstar al unei familii boierești548 dintre cele
mai vechi. Cunoscut atât în urma relațiunilor sale familiale, cât mai ales,
considerat de un politican diplomat și abil, ultra șovinist, având un caracter
puritan, de o voință dârză. Contra lui îndată la început s-au coalizat partidele
independenței și alte fracțiuni sub prezidenția lui Francisc Kossuth, Iuliu Juszt
și contele Karoly Mihail.
Această opoziție și-a fixat ca scop impunerea acceptării doleanțelor
democratice ale lui Jrani și introducerea votului universal. Situațiunea
monarhiei Austro-Ungare din punct de vedere extern în acest timp asemenea,
era foarte dificilă. Zădarnice sunt toate încercările de salvare a monarhiei, care
tindeau la o apropiere față de Germania și Anglia, tot atunci când, concomitent,
Karoly Mihail, șeful opoziției căuta orientarea tot mai fățișă către grupul
Antantei. Situația politică devine tot mai confuză, impregnându-i o notă tot mai
evidentă radicalismului lui Mihail Karoly.
Contele Stefan Tisza văzând cei periclitată existența Triplei Alianțe și
constatând nemulțumirile minorităților și îndeosebi, ale românilor, pentru a
scăpa din acest impas fără a avea o conduită bine definită, a început tratativele
amintite cu conducătorii noștri din Ardeal. Maghiarimea, în urma acestor
tratative, își vedea periclitată însuși noțiunea de stat maghiar, când instantaneu
au început luptele interne între poporul maghiar și naționalitățile conlocuitoare.
Presa română de pe atunci tot mai curajos descrie suferințele îndurate
de români și nu s-a ferit de a propune chiar soluții radicale, care au trezit în
unguri reacțiunea tot mai mare pentru ziua de mâine. Ne facem o datorie
plăcută de a aminti aci pe câțiva dintre mecenații și mânuitorii condeiului
românesc, ca Mocioni, Diamandi Manole, Dr. Ion Mihu, Dr. Ioan Rațiu,
părintele Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băsești, Ștefan Ciceo-Pop, Iuliu
Maniu, Teodor Mihali și alții, iar la1 masa redacțională scriau Alexandru C.
Popovici, Alexandru Vaida Voevod, Dr. Aurel Vlad și alții. Ziariști reputați
între oamenii politici erau Eugen Brote, Behnitz Slavici, Octavian Goga,
Vasile Goldiș, episcopul Roman Ciorogariu, Valeriu Braniște, Aurel
Mureșanu, Miron Cristea, Nicolae Ivan, etc. Urmează apoi falanga de
publiciști și scriitori cu erau Ioan Lupaș, Sextil Pușcariu, Onisifor Ghibu, A l.
Ciurea, Axente Banciu, Al. Bogdan, Silviu Dragomir, V. Onițiu, A. Bârseanu,
V. Stanciu, I. U. Soricu, Octavian Tăslăuanu, Ion Agârbiceanu, Gh. Tulbure,
Petru Pop, Gh. Todica, Elie Dăianu, Agustini, Victor Bontescu, Vasile Osvadă,
Voicu Nițescu, Vasile Lazăr, Vasile Stoica, V. Moldovanu, S. Dan, Aurel

548
Corect, pentru realitățile din Transilvania, nobiliare – n.n.

381
Ciato, Lazăr Iacob, Aurel Domșa, Victor Onișor, Tit Liviu Blaga, Aron Cotruș,
Ion Clopoțel, Zenovie Pâclișeanu, A. Esca, M. Gașpar, etc., etc., iar în faza
dinainte de războiul mondial erau Teodor Păcățianu, Sever Bocu, Ghiță Pop,
Ion Montani, Iosif Șchiopul, Valeriu Braniște, V. Stoica, Ion Moța, H. P.
Petrescu, Eugen Goga, Aurel Bărnuțiu, Emil Isac, Ioan Brotea, A l. Lupeanu,
Sebastian Stanca, R. Cioflec, Sebastian Bornemisa, C. Savu, Duma,. C. Noe,
etc., etc.
Procesele de presă în care s-au adus sentințe de condamnare creșteau
necontenit. Dăm aici o statistică compusă de deputatul Dr. Elemer Jakabffy,
publicată în anul 1918:
Condamnați pentru delict de presă: gr-or. gr-cat.
1905 8 3
1906 1 5
1907 6 5
1908 2 16
1909 5 4
1910 5 4
1911 9 3
1912 8 6
1913 - -
1914 9 1
Astfel pierzându-și capul, continuau cu fel de fel de prigoniri și bănuieli
neîntemeiate, îndeosebi contra intelectualilor români, încât, de multe ori, chiar
și ungurii mai rezonabili recunoșteau că toate aceste ilegalități și schingiuiri au
fost mai mult păguboase, decât folositoare țării. În astfel de împrejurări dorul
de libertate de sub jugul milenar era alimentat indirect chiar de către unguri.
Țăranul român urmărea cu grijă orice martiraj pe care trebuia să-l sufere
conducătorii lui firești, iar în sufletul său abia mai putea înfrâna dorul de
răzbunare. Nu numai în Ungaria, ci și în celelalte țări parcă trecea un val de
nesiguranță și criză morală. În astfel de situațiuni, desigur că orice guvern
prevăzător și conștient de menirea lui s-ar fi nizuit să menajeze minoritățile,
respectiv, să canalizeze curentele care amenințau existența însăși a țării.
Doar guvernul maghiar bine cunoaște că națiunea română din Ardeal și
fosta Ungarie – mai ales în ultimii 60 de ani – în loc să se bucure de libertatea
constituțională, a fost supusă celor mai grozave asupriri politice, atât pe
tărâmul național, cât și pe cel social-economic. Legile sancționate de rege, de
câte ori era vorba de nemaghiari, au fost călcate în picioare de conducătorii
Ungariei, votându-se nu arareori pentru români, legi excepționale. Nu se
admitea înființarea de școli românești nici chiar pe banii noștri, iar bietul țăran
era împiedicat să-și cumpere pământ.
Legea electorală a scos pe români din cadrele constituției, prin
interzicerea prin orice mijloace a alegerii deputaților români în parlamentul

382
maghiar. Așa se explică cum 3 milioane și jumătate de români erau reprezentați
în parlamentul maghiar de 4 deputați români (a se arăta care – n. V.O.).
Libertatea cuvântului în parlamentul maghiar a fost, arareori, respectată. Sub
pretexte arbitrare au început să confiște și să exproprieze moșiile țăranilor
români mai înstăriți.
În această atmosferă insuportabilă a explodat bomba din Sarajevo, la
28 iunie 1914, când a fost ucis Ferdinand, moștenitorul de tron al Austro-
Ungariei și soția acestuia1, Sofia, de către un elev de liceu de naționalitate
sârbă, Princip Gavril. Ultimatumul adresat de către Austro-Ungaria Serbiei la
23 iulie a aceluiași an a dezlănțuit războiul mondial.
Pentru a putea aprecia cât mai obiectiv situația disperată în care se afla
în acest timp îndeosebi Ungaria, voi înșirui aci câteva date istorice importante.
La 22 noiembrie 1916 se încoronează ca rege al Ungariei Carol al IV-lea în
toiul războiului mondial sub guvernul contelui Tisza Ștefan, care mai târziu, la
22 mai 1917, în urma unor neînțelegeri la Curtea de la Viena, în special în
chestiunea introducerii legii votului secret universal, și-a dat demisia.
Guvernul nou, la 8 iunie a aceluiași an a fost încredințat contelui Esterházi
Mauriciu, în al cărui cabinet ministrul Instrucțiunii Publice era contele Appony
Adalbert.
În această vreme se colportau deja tot mai insistent felurite vești despre
disoluția armatei austro-ungare. Chiar și în cercurile politice erau diferite păreri
în ce privește viitorul și situația monarhiei. Dintre aceste păreri vom aminti aci
numai pe acelea care aveau la bază motive serioase. Anume, o parte dintre
politicieni aveau părerea că totul este bine așa cum a fost și până acuma, deci,
aceea care urmăreau de aproape cu simpatie și îngrijorare acțiunile de
redeșteptare a naționalităților din fosta monarhie. O altă părere lansată de
cercuri politice apropiate Curții din Viena preconiza o uniune politică, militară
și economică cu Germania. A treia părere era reprezentată de către adepții
adevărați ai monarhiei, care manifestau dorința de refacere a Austro-Ungariei,
prin introducerea de noi reforme, în urma cărora să fier mulțumite
naționalitățile care locuiau în monarhie.
Nu s-a găsit omul potrivit vremurilor de atunci, care cu mână tare și
hotărâtoare să înfăptuiască doleanțele popoarelor dominante, cât și a
naționalităților conlocuitoare. Puterile Antantei, cunoscând de aproape situația
nesigură a monarhiei a început o propagandă vie în primăvara anului 1917,
condusă de ministrul englez de propagandă, Northcliff. Propaganda s-a
desfășurat în mod așa de puternic și intensiv, încât s-a resimțit chiar și în
cercurile cele mai înalte politice zi necesitatea de combatere. Însuși ministrul
de Externe, contele Czernin a încredințat cu inițierea tratativelor de împăciuire
a naționalităților pe cavalerul Gheorghe Pottera, care a și convocat la Viena pe
toți bărbații conducători a diferitelor naționalități, între care amintim din partea

383
românilor, pe Alexandru Vaida Voievod549, iar din partea slovacilor, Dr. Milan
Hodsza. Doleanțele concretizate ale naționalităților au fost pe urmă prezentate
ministrului de Externe, care, din motive necunoscute încă, le-a lăsat fără
răspuns.
Guvernul contelui Esterházi nu putu satisface situațiunii așa că, deja la
23 august avem un nou guvern, al lui Wekerle, urmat, în curând, de guvernul
Hadik, care după 24 de ore și-a dat demisia, nemaiputând rezista suflului
revoluției, care începuse a se manifesta tot mai fățiș. L-a urmat din nou
guvernul Wekerle. De acest guvern s-a stors acel manifest de credință dat de
unii prelați și fruntași ai românilor ardeleni550.
Intrarea Americii în război, principiile atât de minunat concepute de
Wilson în vederea auto-determinării națiunilor, ne încurajau tot mai mult în
lupta pentru emanciparea românilor din Ardeal.
În aceste împrejurări se convoacă pe ziua de 12 octombrie 1918 la
Oradea Mare551 Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Ardeal,
la care au participat următorii552.
În această ședință istorică, după discuții, s-a redactat textul hotărârii
care trebuia să fie citită în Parlamentul maghiar. Dăm aici mai jos fotografia
procesului-verbal original al Comitetului Executiv, cu corecturile făcute în text
de către D-l. Alexandru Vaida-Voievod. Ținem să stabilim aici, că hotărârea
la care s-a ajuns se bazează pe un așa zis ante-proiect redactat de către D-l.
Alexandru Vaida-Voievod la Olpret553, județul Someș și care poartă data de 10
octombrie 1918: fotografia554.
În ședința din 18 octombrie 1918 a Parlamentului maghiar a făcut D-l.
Dr. Alexandru Vaida-Voievod istorica declarație de dezlipire a Ardealului de
Ungaria, în urma căreia românii ardeleni s-au eliberat din sclavie și s-au unit
pe vecie cu Țara-Mamă.
Ședința parlamentului a început la orele 1030 a.m., pe banca ministerială
fiind prezenți: Wekerle Alexandru, prințul Windischgrätz Ludovic, baronul
Szerény Josef, contele Szerény Adalbert, contele Zichy Aladar, Töry Gustav,
Popovics Alexandru, Unkelhäuser Carol, baronul Szurmai Alexandru.
Președintele parlamentului întrebând cine urmează la ordinea de zi, secretarul
parlamentului, Huszar Carol, răspunde: Alexandru Vaida. În acest moment

549
Întrebat Dl-. Vaida??? – nota tergală.
550
Succesiunea guvernelor Ungariei a fost următoarea: Ștefan Tisza (iunie 1913-iunie 1917);
Móric Esterházi (iunie0august 1917); Alexandru Wekerle (august 1917-31 octombrie 1918);
János Hadik, (31 octombrie-1 noiembrie 1918). n. ed.
551
Ședința istorică a Comitetului Executiv a Partidului Național Român-Vaida – nota tergală.
552
Vasile Goldiș, Teodor Mihali, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad,
Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Ioan Ciordaș – n. ed.
553
Azi, Bobâlna.
554
Nota în text. Lipsește fotografia procesului-verbal invocat.

384
domnul Alexandru Vaida-Voievod părăsind băncile opoziției, se urcă la
tribună și își începe discursul după cum urmează555:
„Onorată adunare,
Este prematur de a face bilanțul războiului mondial, doar noi, cu
calitățile noastre slabe omenești, nici cu mintea, nici cu fantezia, nu suntem
capabili, ca să prevedem urmările bune sau rele le războiului, în ce privește
omenirea. Însă putem constata chiar azi acel fapt, că războiul mondial a adus
cu sine și până acum un mare rezultat, și anume, acceptarea principiului de
către toate națiunile, că în viitor, deja nu se mai poate face deosebire între
națiune și națiune, ci națiunile mari și mici se vor bucura de drepturi egale.
Cât de dureros a fost pentru noi, naționalitățile, că, până când noi ne
consideram și ne numeam de națiune, până atunci statul nostru ne considera ca
pe niște subiecte de drept inferioare, nu de națiuni, ci eram tratați ca
naționalități. De la înființarea creștinismului multe minți geniale ale omenirii
s-au luptat în interesul propășirii omenirii și mulți au încercat a da definiția
acelei baze de drept conform căreia omenirea întreagă să poată munci fericită,
spre binele și propășirea întregii omeniri.
Și dacă au existat minți luminate deja în evul vechi și de la înființarea
creștinismului, care au găsit calea adevărată și care au dat expresie idealului
adevărat, totuși, n-au avut puterea prin care să fi dat viață acelor principii.
Wilson are marele merit că, în punctele pe care le-a stabilit, a exteriorizat în
mod clar și lapidar principiile acestea, pe care nu le mai poate altul nimenea,
întuneca. Dacă omenirea va putea să traducă în fapt aceste principii, atunci de
la înființarea creștinismului până astăzi, nu s-a întâmplat o faptă mai mare,
decât aceasta, în urma să beneficieze întreaga omenire.
Johann Hock: Ai dreptate!
Alexandru Vaida: Noi, reprezentanții micilor națiuni am așteptat cu
inima strânsă că, ce atitudine vor lua reprezentanții puterii monarhice, față de
aceste puncte și a izbucnit în toate națiunile nemaghiare o mare bucurie atunci
când ministrul de Externe a trimis propunerile de pace la Washington și când
acestea au fost cunoscute, deoarece prin aceasta s-a recunoscut de către
ministrul de Externe cât și de către guvernul maghiar și partidele maghiare” că
noi, de azi începând, nu mai suntem considerați ca naționalități, ci națiuni
(mișcare).
În deplină cunoștință a vremurilor mari, suntem convinși că nu se pot
trata astfel de probleme mari cu egoismul comun. Convinși de adevărul pe care
l-a expus Wilson în unul din puncte, că nu e permis a da frâu liber egoismului
când omul trebuie să trateze și să supună discuției aceste probleme, ci, că aceste
probleme nu se pot soluționa, decât cu toată sinceritatea, în mod serios și real.

555
Din nou. Discursul D-lui. Alexandru Vaida-Voievod în parlamentul maghiar, 18 oct. 1918
– nota tergală.

385
 Tocmai pentru aceasta, reprezentanța organizațiilor națiunii române a
hotărât că față de aceste puncte va lua atitudine și din împuternicirea acesteia
aduc la cunoștința onoratei adunări următoarele (să auzim, să auzim):
„Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Ungaria și Ardeal a
ținut o ședință sub președinția D-lui. deputat Dr. Teodor Mihali, în ziua de 12
octombrie a.c., la Oradea Mare, la care, după analizarea serioasă a situațiunii
interne și externe, în unanimitate și într-un gând au căzut de acord privitor la
următoarea declarație (să auzim):
Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Ungaria și
Ardeal, în calitate de organ politic al Națiunii Române din Ungaria și Ardeal,
față de situațiunea creată de războiul mondial, constată că rezultatele acestui
război verifică întru-toate pretensiunile de secoli a națiunii române în ce
privește eliberarea ei națională integrală. În baza acelui drept natural, că asupra
sorții sale fiecare națiune să dispună ea însăși, pe care drept guvernul Ungariei,
prin oferta de armistițiu a monarhiei încă l-a recunoscut, Națiunea română din
Ungaria și Ardeal dorește să-și validiteze acest drept și în consecință, pretinde
și pe seama ei dreptul ca ea însăși, în mod liber și fără de vreo influență streină
să-și stabilească așezarea ei ca stat și raportul ei de coordonare între națiunile
libere (mișcare și larmă în dreapta și stânga), Organizația națională a națiunii
române din Ungaria și Ardeal nu recunoaște dreptul acestui parlament și
guvern ca să se considere de reprezentantul națiunii române, precum nu
recunoaște nici acel drept a vre-unui factor strein ca să reprezinte la Congresul
de Pace Națiunea Română din Ungaria și Ardeal (mișcare la dreapta și la
stânga), deoarece apărarea intereselor ei nu le poate încredința decât factorilor
propuși de către adunarea națională proprie (mare scandal și controversă din
toate părțile parlamentului).
Președintele: nu doresc a intra în discuțiune de pe acest loc cu D-l.
deputat, însă nu pot admite, ca D-sa., în calitate de deputat maghiar, să facă
declarații care sunt contrare constituției actuale (aprobări din dreapta și stânga).
Alexandru Vaida: Nimeni nu este îndreptățit nici la adunarea națională,
nici în afară de factorii pe care i-ar trimite din sânul său, decât Comitetul
Executiv al Partidului Național Român pentru a trata sau a hotărî în ce privește
situația politică sau alte tranzacțiuni, care le declarăm, fără aprobarea acestora,
de nule și fără caracter obligatoriu pentru națiunea română (larmă mare și
strigăte: nemaiauzit).
Președintele: Rog liniște, domnilor deputați, încă o dată fac atent pe D-
l. deputat ca să aibă în vedere la declarațiunile pe care le face, constituția în
vigoare.
Alexandru Vaida: Națiunea Română din Monarhia Austro-Ungară,
după lupte și suferințe de secole (larmă și strigăte: mai tare) așteaptă și pretinde
afirmarea drepturilor sale la o viață națională integrală. Onorată adunare! Nu
doresc a intra în o polemică mai îndelungată cu prea veneratul domn ministru-

386
președinte și cu domnii oratori, care au vorbit înaintea mea (să auzim), dar, să-
mi fie admis totuși, ca să reflectez pe scurt la unele declarațiuni.
Prea veneratul domn ministru-președinte în discursul de ieri, între
altele, a spus următoarele (citește): „e cunoscut că punctul de vedere al
guvernului a fost acela că toate acele înfăptuiri sociale, de binefacere și
legiferare, care sunt necesare în interesul țării, le pregătim în timpul de vacanță
a parlamentului; vom pregăti reforma administrației, urmărind prin aceasta, ca
să adaptăm legea administrației, felului de a vedea al poporului”, apoi, așa
continuă (citește): „totuși, sunt în aceea situație, că aceste proiecte nu le pot
supune discuției, fiindcă între timp situația politică s-a schimbat în șa fel, că ne
silește ca să lăsăm la o parte ori ce chestiune, care ar putea provoca disonanță
între membrii onoratei adunări.
Aceste proiecte de legi care au fost deci în așa fel redactate, că, pe de o
parte, erau cât mai apropiate sentimentului poporului, iar pe de altă parte, erau
în așa fel, că guvernul n-a avut curajul să le prezinte parlamentului (mișcare la
dreapta și stânga). Apoi, d-l. prim-ministru declară că (citește): „prin
acceptarea principiilor lui Wilson șa cred că n-am ajuns în contradicție cu
atitudinea noastră tradițională. Întrucât va admite aceasta, principiul de
egalitate de drepturi condiționat de unitatea și intangibilitatea statului (așa
este), vom satisface cu plăcere dorințele naționalităților noastre și privitor la
acestea, vom intra în tratative cu ei, mai bine spus, nu vom trata cu ei, ci vom
face propuneri corespunzătoare parlamentului, luând în considerare dorințele
lor” (aprobări pe băncile din mijloc).
Onorată adunare! Contele Ștefan Tisza astfel exteriorizează acest
principiu (citește): „așa cred, că trebuie să ne nizuim ca să convingem opinia
publică a contrariilor noștri, prin armele adevărului, că situațiunea de la noi
este similară postulatelor, care sunt cuprinse în punctele lui Wilson și că,
înfăptuirea lor nu reclamă modificarea radicală a raporturilor interne, după cum
mulți își închipuie aceasta”.
Deci acum, paralel cu aceste păreri, vă rog să luați în seamă și în
considerare dintre punctele lui Wilson, și anume, două: în primul rând, punctul
10, care are următorul conținut (citește): „cu prima ocazie trebuie făcută
posibilă dezvoltarea autonomă a popoarelor din Austro-Ungaria, a căror loc
între națiuni voim a-l păzi și asigura” (mișcare pe băncile din mijloc), așa cred
că și domnul prim-ministru și-a însușit acest punct de vedere, atunci când a
aprobat ca ministerul de Externe să facă propunerile de pace, în numele
monarhiei (adevărat, așa este, din stânga).
Punctul 4 al lui Wilson stabilește că (citește): „ori ce doleanță națională
precizată în mod clar, trebuie satisfăcută îndată ce e posibil, fără ca să amestece
noi elemente care ar produce discordie sau prin alte disensiuni, ar menține
vechile elemente ale discordiei, care ar amenința pacea Europei, tot-odată, și
pacea lumii întregi”.

387
 Ștefan Cicio-Pop: Supremația și hegemonia, acestea au produs
discordia (larmă).
Alexandru Vaida: „ Așa cred, că nu trebuie să dovedim în mod prea
îndelungat, că între punctul de vedere al D-lui. prim-ministru și între acela al
D-lui. deputat Ștefan Tisza, pe de o parte, iar pe de altă parte, între atitudinea
lui Wilson, ce abis grozav este (așa este, de pe băncile din stânga), pe care nu-
l putem trece nici cu un fel de rabulistică, nici un fel de scamatorie sau altfel
de dibăcie (așa este, de pe băncile din stânga)”.
D-l. deputat, contele Ștefan Tisza vorbește și despre democrație.
Întrebarea noastră, la fel, se referă la democrație, căci doar, nicăieri în lume nu
se poate dezvolta î mod normal democrația, dacă nu sunt soluționate mai întâi
problemele naționalităților, deoarece numai pe bază națională, și numai în
cadrul națiunii poate să se dezvolte în mod normal această stratificare socială.
Și atunci, când contele Ștefan Tisza polemizează în ce privește problema
națională, sau a naționalităților, cum o numește, și apoi, în ce privește problema
democrației, provocat de o întreruperea d-lui. Hock Johann, în care spunea că
fără drept de vot, nu există pace, D-sa. Își rezumă concepțiunea politică în
următoarele (citește): „să-o înfăptuim atunci când suntem forțați”.
Juhasz Naghy Alexandru: Aceasta este o politică de sinucidere (larmă
pe băncile din stânga).
Kun Bela: Discurs contra națiunii.
Hock Johann: Șeful....
Fenyes Ladislau: nenorocește națiunea.
Juhasz Naghy Alexandru: acesta e bărbatul de stat providențial.
Președintele: vă rog, liniște.
Alexandru Vaida: Am avut parte de fericirea că, de când și-a reluat
activitate politică contele Ștefan Tisza, pe care, cât vă aduceți încă aminte, a
suspendat-o până la 1910, de câte ori am vorbit în parlament, nu au trecut 48
oare, ca să nu mă fi culcat la pământ, să nu mă fi măcinat (mișcare).
Ba, am mai avut încă fericirea, ca d-l. ministru-președinte să afle de
important, să-mi reflecteze la gravamenele556 pe care am avut curajul să le
prezint. Aceasta dovedește deci, că între noi n-a putut exista vreo relațiune
intimă, prietenească. Personal, în mod natural, că pe d-l prim-ministru îl
consider, ca pe un om foarte drăguț (mișcare), dar ca om politic, ca pe contrar,
îl consider de foarte periculos, deoarece este cu mult mai periculos acela care
scapă ușor, ca peștele din mână (mare mișcare).
Fényes Ladislau: stă pe capul poporului maghiar întocmai, ca și pe a
românilor.
Kun Bela: Wekerle este periculos pentru poporul maghiar.
Fényes Ladislau: Nu este guvernul poporului maghiar.

556
Cerințele, postulatele, revendicările.

388
 Președintele: rog liniște. Rog pe d-l. deputat Fényes Ladislau să rămână
în liniște (strigăte la dreapta: nu instiga).
Fényes Ladislau: Numai adevărul îl spun.
Alexandru Vaida: Așa că, onorată adunare, în calitate de contrar politic,
mi-a fost mai bine ca să-mi fie contele Ștefan Tisza (mișcare); cu D-sa.,
întotdeauna eram în clar, și de aceea ne plăcea de contele Ștefan Tisza, că, deși
ieri spunea, că noi am făcut propagandă în străinătate și că noi, cine știe cu ce
aparat mare lucrăm, în afară că ne-a reușit ca să câștigăm de partea noastră
opinia publică mondială, totuși, așa cred, că nu poate fi deosebire de vederi
între noi și onorații membrii ai parlamentului, când voi constata că în această
privință cel mai mare serviciu ni l-a făcut tocmai politica contelui Ștefan Tisza
(așa-i mișcare la dreapta), care, nicicând nu ne-a dat ocazie să ne înțelegem
(mișcare), ci a continuat nimicirea naționalităților pe bazele așa zise a lui
Appony și a baronului Banffy, prosternându-se în fața acelei tradiții, ce a
inițiat-o în Ungaria contele Tisza Coloman.
Onorată adunare! Partidele maghiare nici-când nu ar putea aduce mai
mare serviciu cauzei noastre, decât dacă, cu ocazia proclamării independenței
Ungariei, ați alege ca ministru de Externe pe contele Ștefan Tisza și l-ați trimite
ca să reprezinte Ungaria la congresul mondial (mișcare). Pentru aceasta,
discursul de ieri al contelui Ștefan Tisza ne-a folosit cauzei noastre, cu mult
mai mult, decât am fi putut face noi în decurs de zeci de ani.
Fényes Ladislau: Auziți? (larmă. Președintele sună).
Richter Johann: Fraze goale (ceea ce spune).
Juhasz Naghy Alexandru: Are perfectă dreptate. Tisza este de vină!
Președintele: rog liniște!
Szilaghy Ludovic: Nu ațâțați!
Președintele: onorată adunare, rog liniște!
Fényes Ladislau: (întrerupe).
Musza Iuliu: Dumneata, farmacist neisprăvit (râsete de pe băncile din
stânga).
Fényes Ladislau: Asta nu-i afacere, d-le. Musza! (larmă. Președintele
sună).
Alexandru Vaida: Privitor la declarațiunile care s-au făcut, că în această
țară națiunile nemaghiare au fost și până acum în aceeași situație fericită și că,
numai o mică parte deosebire este între punctul de vedere al lui Wilson și între
stările existente în Ungaria – trebuie să notez că, într-adevăr e de mirat curajul
d-lui. președinte, cu care a îndrăznit să spună aceasta aici, în parlament, în fața
țării și a lumii.
Ștefan Cicio-Pop: Este cinic!
Alexandru Vaida: Vezi doar este a treia sau a patra oară, ministrul-
președinte al Ungariei (exclamări din stânga: a cincea oară: ar fi timpul să se
pună punct!). Așa că s-ar putea aștepta de la D-sa. Ca să cunoască problema

389
naționalităților și ca să știe că, pe toate fronturile au sângerat și națiunile
nemaghiare și că, în acel timp, când băieții și părinții mureau pe câmpul de
luptă, temnițele erau ticsite și sunt și astăzi, cu părinții lor, încât au încarcerat
și băieți de 14-15 ani. (contraziceri vehemente și larmă mare la centru).
Ministrul de Industrie și Comerț, baronul Szerény Iosif: Este o
calomnie mincinoasă! (larmă mare).
Președintele: rog liniște.
Misckolczi Emeric: Calomnie! Minciună!
Fényes Ladislau: Numai acum i-au eliberat! Acesta este adevărul!
(larmă pe băncile din dreapta).
Președintele (sună): Rog pe d-nii. deputați să binevoiască a rămâne în
liniște. Să aștepte până de d-l. deputat va primi din locul competent răspunsul
la unele expresiuni necorespunzătoare (larmă: să auzim, să auzim).
Alexandru Vaida: D-l. ministru de Industrie și Comerț spune că aceasta
este minciună.
Baronul Szerény Iosif, ministrul de Industrie și Comerț: Într-adevăr,
așa e! (așa este, de pe băncile din centru).
Alexandru Vaida: Dar eu vă voi servi cu nume imediat: Dr. Valer
Braniște (larmă și strigăte din stânga: acesta e de 16 ani).
Ștefan Cicio-Pop: Sunt condamnat și de aceea care au 16 ani!
Teodor Mihali: Vă rog așteptați. Nu se pot aduce toate exemplele
deodată (larmă).
Alexandru Vaida: Acest om, deși nevinovat, a fost arestat timp de 8
luni și numai atunci l-au pus pe picior de libertate, când ministrul de Externe,
în numele guvernului monarhiei și al Ungariei, a primit punctele lui Wilson
(larmă și strigăte în mijloc: cu mult mai înainte). Afară de aceștia, încă alți
domni (strigăte din stânga: cine sunt aceea, cerem numele lor). Vă rog să
telefonați la Cluj și să întrebați și după aceea, poftiți și mă dezmințiți (strigăte
de la dreapta: desigur, vor fi arestați pentru vre-un alt delict! Profesor de 16
ani!).
Președintele: vă rog, liniște, d-lor. deputați!
Ștefan Cicio-Pop: Vă rog să ordonați anchetă! Opt tribunale judecă de
2 ani!
Președintele: rog pe d-l. deputat Ștefan Cicio-Pop să binevoiască a
rămânea în liniște.
Nandor Juriga: Și în temnițe au murit, în urma foametei și a tifosului
(larmă).
Szilaghy Ludovic: Poftim rezultatul ațâțărilor! (larmă de la stânga).
Alexandru Vaida: Onorată adunare. Este oare, așa de aproape această
situație fericită de postulatul lui Wilson? Ne închid școlile cu sutele, aceasta
doar binevoiți a o cunoaște. Binevoiți, mai departe a cunoaște, că ne
maghiarizează liceele și că au pretins condiții atât de imposibile, încât nu le

390
putem îndeplini numai pentru aceea, ca să maghiarizeze liceele noastre, care
ne-au mai rămas din epoca absolutismului.
Nandor Juriga: De la noi în schimb, ne-au retras banii „matica”.
Alexandru Vaida: Dacă v-ați interesa, după cum ați fi avut datoria să o
faceți, ați fi aflat chiar și din ziare, că în Sibiu comisarul guvernului nu s-a oprit
nici chiar în fața altarului și a trimis în biserica noastră jandarmi. Acest lucru,
cred că veți recunoaște, că nu cadrează cu principiile enunțate de către Wilson.
Nu vreau să mai protestez, căci doar nu trăim vremuri de acelea, ca să putem
ajunge la vreun rezultat prin protestele noastre, ci această chestiune trebuie
aranjată pe cale pașnică și a înțelegerii...
Zsembery Ștefan: Cu aceasta ar fi trebuit să începeți.
Alexandru Vaida:...între națiunile mari și mici. Dar față de astfel de
afirmațiuni, pe care le-a făcut ieri d-l. ministru-președinte, e imposibil, ca omul
să nu prezinte faptele reale. Doar acolo e deciziunea privitoare la politica
proprietăților, că nu este îngăduit acelui invalid de război...
Ștefan Cicio-Pop: Fiindcă nobilii din Ardeal jefuiesc Ardealul (larmă
mare dinspre dreapta).
Alexandru Vaida:...să-și cumpere un jumătate de jugher de pământ, ca
să-și clădească o casă, după ce și-a pus în joc viața și și-a jertfit sănătatea.
Aceasta nu corespunde principiilor lui Wilson. Și totuși, s-a găsit un ministru-
președinte, care să îndrăznească să afirme aici, că în această țară soartea
oamenilor nemaghiari este așa de fericită, că întru toate, corespunde
postulatelor lui Wilson.
A spus cineva, că Wilson nu se gândește numai la națiunile nemaghiare,
ci se referă la națiunea maghiară și la fiii oprimați a aceleia. Vă rog să priviți
în jur, în parlament sunt 4 deputați de naționalitate română și doi „toți”, pardon,
2 slovaci (râsete).
Fényes Ladislau: Doar social-democrația nu are aici nici un deputat.
Alexandru Vaida: ...și nu este prezent aici nici un deputat social-
democrat maghiar, care să reprezinte interesele lor.
Fényes Ladislau: Acesta este parlamentul de clasă!
Alexandru Vaida: Până când în această țară fericită mai subzistă aceste
condițiuni, e temerar să afirm că între principiile lui Wilson și între situația
care este aici, ar fi numai o mică neînțelegere: Dați-mi voie, ca să nu
caracterizez că, ce vrea să însemneze aceasta, pentru că ași fi nevoit să
întrebuințez cuvinte neparlamentare.
Se poate, ca din toate acestea să se poată zări, că din nou, va începe
presiunea pe care a întrebuințat-o contele Ștefan Tisza, spunând că, s-au
declarat cei întra-adevăr, reprezentând lucrurile în așa fel, că nu noi suntem
adevărații reprezentanți ai Națiunii Române. Se prea poate, că prin presiunea

391
prim-pretorului sau prin curtoazia prefectului de județ557, găsiți, ici, colo, vreun
nemaghiar, care apoi, face declarații patriotice. Dar, ce este declarația aceea
patriotică? Nu doar, că este, într-adevăr, patriot, ci fiindcă face servicii
guvernului, ca să poată ușor trece sau ieși, momentan, din o situație neplăcută.
În astfel de timpuri a încerca să fericești pe cineva cu astfel de mijloace, e o
încercare demnă de compătimit.
Nu se poate proceda altfel, decât pe o bază sinceră, recunoscând totul
pe bază adevărată democratică, adevărat creștină și conform principiilor
adevărate ale lui Wilson. Și atunci, când vom sta împreună, ca națiuni libere și
cu drepturi egale, atunci putem da mâna i pentru viitor, dar să știți că între
oprimatori și oprimați, de când este lumea, nu au putut exista raporturi sincere.
Deci trebuie să vă nizuiți, ca să fim cu toții egali în drepturi și liberi.
Nu e nevoie la aceasta de pertractări îndelungate, ci trebuie creată
posibilitatea, ca toate națiunile nemaghiare să se poată organiza pe baze
naționale proprii, astfel să aveți cu cine pertracta, care tratative să nu se
mărginească numai la cadrele strâmte a acestei țări, deoarece această problemă
nu o vor soluționa-o acei politicieni miopi care așa de bucuros s-au intitulat de
bărbați de stat, deoarece această problemă este deja o problemă internațională
și este o chestiune de onoare a întregii omeniri, ca aceasta să fie soluționată în
mod cinstit. Să fii, D-voastră, în deplina cunoștință a faptului că prin rostul
meu modest și trecător, nu eu vorbesc, ci întreaga națiune română și că, î aceste
clipe istorice, fiecare român simte la fel cu mine și este identificat în sufletul
lui cu aspirațiunile, sentimentele și speranțele pe care vi le-am expus aici.
Juriga Alexandru: Să trăiască!
Președintele: Domnul ministru-președinte dorește să ia cuvântul.
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: (să auzim, să auzim):
Onorată adunare, că națiunea maghiară, cu câtă răbdare și bunăvoință
se comportă față de naționalități, constituie un argument și faptul, că am
ascultat până la sfârșit acest discurs în acest parlament (aprobare generală,
aplauze).
Eu, în primul rând, vreau să arăt adevărul curat față de acuzațiile pe
care le-a adus D-l. deputat pe nedrept, în legătură cu soartea internaților. D-sa.
a amintit cazul d-lui. D r. Braniște și a tovarășilor lui.
Ștefan Cicio-Pop: Aceia au fost în temniță.
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Contra lui Braniște și a
tovarășilor lui, nu autoritățile maghiare au procedat, ci tribunalul militar din
Viena, care în cursul unui proces, i-a bănuit pe d-l. Braniște și tovarășii lui, că
au luat atitudine contra intereselor armatei și a războiului (mare mișcare în
toate părțile și strigăte: Vaida a mințit).

557
Pentru perioada de până la 1 decembrie 1918: echivalent corect: judele cercual; comite
suprem – n. ed.

392
 Președintele (sună): Domnilor deputați, vă rog, liniște!
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Rolul meu în chestiunea
d-lui. Dr Braniște și tovarășii, s-a redus la aceea, că atunci când s-au adresat
mie, cu aceea, că D-l. Braniște este nevinovat, eu, cu mult înainte de notificarea
lui Wilson – atunci când nici nu se vorbea despre aceasta – am făcut totul ca,
dacă, într-adevăr, a fost amestecat în proces nevinovat, atunci să fie eliberat
(mare mișcare).
Eu mă refer la simțul de dreptate a d-lui. deputat Cicio-Pop. La noi,
într-adevăr, au fost internați români. Aceștia au ajuns periculoși din punct de
vedere militar în regiunea respectivă. Deja antecesorul meu, Toth, ministrul de
Interne, a revizuit chestiunea internaților în co-înțelegere cu autoritățile
militare și, pe acea, contra cărora nu au existat motive temeinice, i-au eliberat.
Acest lucru l-am continuat și eu, tocmai la intervenția d-lui deputat C. Pop.
După cât știu eu, în prezent nu mai e nimeni internat. În închisori sau
sub judecată, stau numai aceea contra ar trebui să se deschidă acțiune conform
dispozițiunilor codului penal. Și în această privință, părerea mea este, ca să
accelerăm rezolvirea lor (aprobări).
În ce privește tratamentul internaților, în totdeauna am primit
observațiuni din partea autorităților militare, cât ș a altora, că eu îi tratez prea
ușor (așa este). Îndrăznesc să afirm că, nici o țară din Europa n-a procedat mai
liberal față de internați (aprobări generale).
Contele Zichy Aladar, ministrul Palatului: plecați în Franța, să vedeți
acolo internații! (așa este).
Szilaghy Ludovic: Cum au procedat în Franța cu internații!
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: În general, sunt obligat să
constat, că și față de supușii țărilor, cu care eram în război, am procedat cu cea
mai mare bunăvoință (adevărat, așa este); binevoiți să-mi arătați un singur
francez, englez sau american, care trăiește la noi și pe care l-am fi închis
(larmă).
Președintele: Vă rog liniște, d-lor. deputați, Vă rog ca să ascultați în
liniște pe d-l. ministru-președinte.
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Noi, nici pe teren economic,
n-am comis atrocități pe care le-au făcut față de noi alte națiuni și care să fi
putut fi justificate, dacă nu cu spiritul dreptului internațional, dar cu unele fraze
din acela (adevărat, așa este). Nu veți găsi aici nici o întreprindere, fie franceză,
fie engleză sau americană, a cărui activitate să o fi stânjenit cât de puțin
(adevărat este).
Juriga Nandor: Nu este vorba despre aceasta (larmă).
Președintele: Rog pe domul deputat Juriga Nandor să rămână în liniște.
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Repet, că în ce privește pe
românii de la noi din țară, noi, numai atunci i-am internat, când ni s-a impus

393
aceasta din motive de apărare și, îndată ce aceste motive n-au mai existat, am
dispus eliberarea internaților.
Onoratul domn deputat a mai vorbit despre politica de proprietate. Eu
această problemă voi trata-o potrivit adevărului. Noi, în ce privește politica de
proprietate, am dispus și am luat unele măsuri de îngrădire, astfel de îngrădiri,
care sunt în vigoare în fiecare țară din Europa. Fiecare știe, că aceste îngrădiri
nu s-au îndreptat contra românilor.
Juriga Nandor: Contra naționalităților și a izraeliților (larmă).
Președintele: Rog pe domul deputat Juriga Nandor să rămână în liniște
(larmă).
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Aici nu este vorba despre
cetățenii maghiari (larmă; președintele sună).
Președintele: Rog pe d-nii. deputați să nu tot întrerupă, deoarece
împiedecați în continuu pe d-l. ministru-președinte ca să-și continue discursul.
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Juriga numai (râsete). Repet,
că aceste măsuri nu le-am luat contra cetățenilor maghiari. Este adevărat că
atunci când le-am extins și asupra intravilanelor, unele autorități le-au aplicat
și contra românilor ( mișcare).
Ștefan Cicio-Pop: Numai contra lor!
Juriga Nandor: Suspectă rasă!
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Îmi țin de datorie, ca să aduc
la cunoștința onoratei adunări, că înainte de aceasta cu 4 săptămâni, am atras
atenția d-lui. ministru al Agriculturii, ca să ia măsuri ca dispozițiunile amintite
să se aplice conform intențiunii originale (aprobări), declarându-i că aceste
dispozițiuni nu se referă la intravilane și la naționalități (aprobări, larmă la
mijloc). Și tocmai în zilele acestea doream să mă conving, dacă se execută în
acest fel.
Onorată adunare! Trebuie să mai fac o observare și să protestez contra
unei observațiuni, respectiv, contra atitudinii d-lui. deputat. El aici se prezintă
în așa fel, ca și când ar fi reprezentantul națiunii române (mișcare și larmă,
strigăte dinspre stânga: la aceasta nu are drept; președintele sună). Contra
acesteia protestez în modul cel mai hotărât. D-l. deputat poate să vorbească în
numele său, poate să vorbească în numele unor prieteni, dar nu poate vorbi în
numele întregului popor român (așa este). Fiți convinși, că dacă veți întreba
poporul român, acela va spune cu totul altceva, acela va declara în mod hotărât
că vrea să aparțină statului maghiar (mișcare și larmă).
Președintele: D-lor. deputați, vă rog, liniște!
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Și nu pot permite, ca să le
prezinte aceste manifestări, ca și când s-ar întâmpla în urma presiunilor
autorităților, când chiar eu, am dat dispozițiuni confidențiale tuturor
autorităților, ca să nu influențeze întru nimic, manifestările de acest fel
(aprobări și strigăte din dreapta: nici nu este nevoie). Am oprit cu totul pe

394
prefect558 și autorități ca să ajute sau să influențeze mișcările are s-ar manifesta
în interesul aparținerii la statul maghiar (aprobări). Deoarece eu vreau, ca să se
manifeste fiecare în md liber și nu pot permite, ca aceste manifestări spontane,
de către unii să fie prezentate, ca impuse. Astfel de manifestațiuni sunt în curs,
după cum sunt informat, dar nu în urma presiunilor autorităților, ci, la inițiativa
venită de jos (adevărat, așa este; larmă la mijloc).
Președintele: Domnilor, deputați, Vă rog, liniște!
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Tocmai între slovaci, și, mai
nou, între rutenii din Maramureș, sunt mulți care au procedat așa, fără vreo
presiune a autorităților (larmă la mijloc).
Președintele: Rog liniște!
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Punctul de vedere al statului
maghiar față de naționalități întotdeauna a fost acela, ca să-i considere de
cetățeni liberi, având drepturi cetățenești egale.
Ștefan Cicio-Pop: Libertate națională trebuie! (larmă, să auzim să
auzim).
Juriga Nandor: Dreptul de autodeterminare!
Președintele: Domnul deputat Juriga Nandor îl chem la ordine. Vă rog
să respectați observațiunile președintelui (aprobări).
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Eu, după cum am și declarat
din acest loc, cer să-mi arate ori și cine, dacă chiar în privința dreptului de vot
– fie în cel anterior, fie în legea electorală în vigoare- care anume sunt
dispozițiunile acelea, care sunt contra minorităților. Este adevărat, de fapt, că
aici s-au manifestat dorințe ca în cadrul legii să fie mai bine reliefat punctul de
vedere maghiar și că, aceste dorințe și cereri or fi derutat pe mulți în această
privință, că, ce procedeu avem, dar de fapt chestiunea se prezintă așa, că deși
dreptul de vot este întrucâtva restrâns, dar față de naționalități, acela nu
cuprinde nici o dispozițiune specială, ba. aș putea chiar arăta unele dispozițiuni
din fosta lege electorală, fie chiar în prezenta, care favorizează naționalitățile
în ce privește pe unii membrii ai lor cu drept de vot (adevărat, așa este). Această
constatare am ținut de necesar ca să o fac în interesul adevărului.
Domnul deputat poate să fie în curent cu aceea, că noi, acceptând
principiile lui Wilson, nu vom admite nici de cu, - după cum domnia sa își
închipuie – la conferința păcii să se amestece în stabilirea relațiunilor dintre
naționalitățile noastre, aceea care vor trata la conferință ( să auzim, să auzim).
Atunci când noi am primit punctele lui Wilson am avut în fața noastră aceea
idee mare, ca să ajutăm și noi, prin unirea pașnică a națiunilor, fie în cadrul
Ligii Națiunilor, ori altul, ca pe viitor, să evităm grozăviile unui alt război. A
declarat acest lucru ministrul nostru de Externe din guvernul trecut, însă pe
atunci când putea fi expus, ca să fie ridiculizat.

558
Corect, comite suprem.

395
 Noi am acceptat în mod sincer acel punct de vedere, că dorim
înțelegerea popoarelor și că acceptăm în mod sincer, ca la această înțelegere să
contribuie, în privința reglementării situațiunii naționalităților, toți aceea care
vor intra în această ligă. Ori, ce însemnează aceasta? Însemnează aceea, ca să
stabilească principii și reguli cu caracter internațional, care apoi, să oblige pe
toți ca să-și trateze la fel naționalitățile, dar, acel punct de vedere, la care se
gândesc d-nii. deputați, că poate acolo vor decide soarta românilor și a
maghiarilor, mă iertați, dar nu-l pot accepta (vii aprobări).
Juriga Nandor: Sigur că acolo (larmă și contraziceri).
Vaida Alexandru: Acolo vom fi (larmă mare).
Președintele: Rog liniște.
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Da, aceasta o accept, că acolo
vom stabili reguli internaționale, care, deopotrivă, vor fi obligatorii pentru
toate țările (strigăte din stânga: pentru Anglia), care vor intra în Liga
Națiunilor. Acesta este punctul nostru de vedere și nici nu poate fi altul, sensul
interpretării adevărate a punctelor wilsoniene (aprobări din dreapta). Dar, ca să
se amestece în chestiunile noastre interne, nici de cum nu pot accepta!
Rakovszky Ștefan: Trădare de patrie, ceea ce vreau (larmă continuă din
dreapta și stânga).
Juriga Nandor: Frază perimată!
Președintele (sună): Pe d-l deputat Juriga Nandor îl chem la ordine
(larmă continuă din dreapta și stânga, președintele sună). Rog pe d-nii. deputați
să păstreze liniștea.
Juriga Nandor (întrerupe).
Președintele: Pe d-l deputat Juriga Nandor l-am mai făcut atent și-l rog
din nou, ca să se modereze.
Ștefan Cicio-Pop: Protestăm contra acuzațiunei de trădare de patrie
(strigăte din dreapta: Vi se cuvine).
Juriga Nandor: Nu suntem trădători de patrie (larmă din dreapta și
stânga).
Președintele: Rog pe d-l. deputat să rămâie în liniște, acum nu are drept
de a vorbi (strigăte din dreapta: la comisia de disciplină).
Juriga Nandor: Cerem apărare!
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: În modul cel mai hotărât
protestăm, ca să prezentați problema în așa fel, ca și cum orice factor extern ar
putea decide, că noi, cum să ne reglementăm situațiunea noastră față de
naționalități (aprobări generale: aplauze din stânga).
Pe lângă păstrarea integrității neștirbite a statului maghiar, dorim să
urmăm politica de înțelegere și în cadrele acestora, să avem față de
naționalități, cea mai mare bunăvoință în ce privește doleanțele lor naționale,
culturale, bisericești și școlare, precum și egalitatea de drepturi (aprobări din
dreapta și stânga). Dacă până acum acest principiu a fost mai puțin înfăptuit,

396
de cum dorim să-l înfăptuim în viitor. Vă rog ca acest lucru, în parte, să-l
datorați și faptului că, aici a1u fost din totdeauna, de aceea care au activat și
mai înainte contra integrității statului maghiar (adevărat așa este, din dreapta
și stânga).
Nici restricțiunile școlare mai noi nu au fost luate în interesul
maghiarizării, doar nu acesta a fost punctul nostru de plecare, ci s-au luat atunci
când am avut probe evidente ale trădării (așa este, așa este, din stânga) și când
acestea au ieșit la lumina zilei; atunci, da, am avuta datoria, ca să luăm măsuri
mai severe, nu pentru maghiarizare, ci pentru apărarea intereselor statului
nostru (aprobări generale).
Vaida Alexandru: Pentru ce ați închis școlile românești (larmă din
dreapta și stânga).
Președintele (sună): Vă rog liniște, d-lor. deputați.
Vaida Alexandru: (întrerupe).
Președintele: Domnul deputat Vaida nu are dreptul de a vorbi (larmă
continuă în dreapta și stânga sună). Vă rog liniște, domnilor deputați.
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: Onorată adunare, nu doresc
să dezvolt pe mai departe imposibilitatea punctului de vedere a d-lor. deputați,
ci am datoria din acest loc, a respinge în modul cel mai hotărât, tendințele care
se referă, în primul rând, la știrbirea unității și integrității statului maghiar
(aprobări vii și aplauze puternice). În al doilea rând, e de datoria mea ca să
resping acea dorință, că ar fi posibil ca la tratativele de pace să participe și alte
delegații (aprobări din stânga). La tratative nu putem avea decât un singur
reprezentant: reprezentantul statului maghiar, unit și nedespărțit (aprobări vii
și aplauze puternice).
Juriga Nandor: Și noi vrem să fim acolo (larmă în dreapta și în stânga).
Wekerle Alexandru, ministru-președinte: A treia datorie a mea este să
resping în modul cel mai hotărât ori ce nizuință sau declarațiune ce ar tinde la
dezmembrarea națiunii maghiare sau la reducerea ei, cu un cuvânt, care ar fi
contra principiului mare, de apărare, în orice împrejurări, a integrității și
unității statului maghiar (aprobări generale).
Așa cred, că am aprobarea, fără nici o deosebire, din partea tuturor
maghiarilor și a fiecărui membru al parlamentului, atunci când resping, în mod
hotărât (să auzim să auzim) punctul de vedere al d-lor. deputați (aprobări vii),
constatând, că acela este în contrazicere cu legile țării noastre, așa că, numai
avânt imunitate parlamentară și, beneficiind de toleranța acestui parlament, au
putut ca să-și exprime punctul lor de vedere, care este într-o vădită și nedreaptă
și,: „Am ajuns incalificabilă contrazicere cu legile noastre (aprobări vii și
îndelungate strigăte de: să trăiască, și aplauze puternice).

397
 Astfel și-a terminat discursul ministrul-președinte de pe atunci al
Ungariei. Discursul d-lui. Alexandru Vaida-Voevod559, reprezentatul cel mai
autorizat al românilor ardeleni a produs o puternică emoție și o impresie de
nedescris, nu numai în parlamentul maghiar, ci și în opinia publică, cât mai
ales în cercurile Curții Regale și politice ale fostei Austro-Ungarii. Dăm aici în
fotografie manuscrisul/notițele d-lui. Alexandru Vaida-Voievod, pe care l-a
utilizat în tot cursul discursului.
Este de reținut cum a fost comentată declarația Partidului Național
Român de către presa maghiară. Dăm aici traducerea autentică a articolului de
fond al ziarului „Villag560”, semnat de cunoscutul scriitor maghiar Ludovic
Biró: „Am ajuns la infernul lui Dante și putem și noi spune? „Lăsați orice
nădejde, voi care intrați aici”. Nici țarismul n-a fost așa de orb înainte de
prăbușire, ca politicienii noștri. În 50 de luni de război au jertfit floarea națiunii
și acum, după ce l-am pierdut, vreau să jertfească și viitorul patriei. Sfârșitul
bate la ușă și ei încă n-au priceput situația. Astăzi a vorbit în numele românilor
deputatul Alexandru Vaida-Voievod. Și acest parlament maghiar, ghemuit sub
greutatea păcatelor sale, nu s-a putut ridica măcar în aceste zile istorice, ca să
asculte cu atenție discursul până la sfârșit. Chiar dacă ar fi găsit 100 de puncte
în care nu sunt de acord cu oratorul ar fi trebuit să-l asculte cu seriozitatea
demnă de doliul nostru național. În loc să facă aceasta, au îmbrâncit, s-au
obrăznicit și au țipat. Au ridicat vechiul glas al „betyarilor”. După strigătele „îl
dăm afară” și „îl vom pălmui”, a venit Bali Mihaly (călăul), flăcăi din cârciuma
politică ungară au zbierat și Szerény bătea în pupitru. Și toată lumea urmărește
acum fiecare cuvânt și fiecare mișcare a noastră, și aceștia reprezintă
maghiarimea.
Ce să facem? Tisza a declarat ieri, că am pierdut războiul, cu aceasta
chestiunea este rezolvată. Și politica lui Appony s-a prăbușit. Nu face nimic.
Apoi, s-a ridicat iarăși Wekerle și Appony și au vorbit așa, ca și cum nu s-ar fi
întâmplat nimic. Au explicat, au amenințat, ca și cum termenii parlamentari:
„îi vom da afară în brânci” și „îi vom pălmui” vor opri și armata lui Fransches
D'Esperay, ca și cum pomenirea călăului Baly n-ar teroriza numai pe cei câțiva
deputați români și slovaci, ci și pe Wilson. Wekerle a vorbit și s-a trădat.
A recunoscut că în cei 4 ani de război n-a citit nici o gazetă franceză
sau engleză.
Nici n-are idee ce importanță mare are, că am primit cele 14 puncte ale
lui Wilson. Acestea nu pot fi sucite cum vrea el, fiindcă puteri mai mari ne vor
dicta interesul lor limpede. El a protestat contra dezlegării chestiunii
naționalităților de către puterile străine, dar s-a ferit să le dezlege el singur. Și

559
Reprodus fragmentar la Ion Clopoțel, Revoluția din 1918 și unirea Ardealului cu România,
Ed. Revistei „Societatea de Mâine”, Cluj, 1926, pp. 40-47, alături de o consistentă schiță
biografică la momentul realizării lucrării, Ibidem, nota 37, pp. 39-41.
560
„Lumea”.

398
uita, că sensul cuvintelor lui Wilson este tocmai acela, că dezlegarea chestiei
naționalităților trebuie făcută sub controlul lor....
Apoi, astfel caracterizează în continuare discursul d-lui. Dr. Alexandru
Vaida:
„În ședința de azi a parlamentului au fost citite 3 declarațiuni: a lui
Appony, a românilor și a locuitorilor din Fiume. Din toate s-a evidențiat aceea
a românilor, în numele cărora deputatul Dr. Vaida a cerut, între altele, ca la
Congresul de pace interesele românilor din Ardeal și Ungaria să fie
reprezentate de către delegați aleși chiar de români. Declarația română a
provocat scene regretabile. Deputații noștri, politicieni orbiți, s-au servit de un
limbaj incalificabil, nu numai față de declarațiile făcut, ci și la fiecare plângere
adusă de deputatul român în chestia naționalităților.
Și doar acum nu au fost aduse plângeri doar împotriva „domniei”
solgăbirăilor561, ci oratorul a afirmat cu amărăciune, că, pe când bărbații
români luptau pe front, femeile erau întemnițate. Parlamentul nici nu și-a dat
osteneala să cerceteze mai înde-aproape aceste plângeri, ci au pornit cu furie
împotriva oratorului. Este rușinos ca în mijlocul acestei situații curioase a
războiului, tocmai aceea care stau pe fotoliile ministeriale au dat semnalul. Au
fost astfel de scene în jurul deputaților naționalităților, încât trebuie să
considerăm manifestațiunile lor cu totul de prisos, ca lucruri foarte vătămătoare
pentru maghiarime. Tocmai d-l. Vaida a stabilit, că politica lui Tisza a făcut
naționalităților cel mai mare serviciu”, etc.
Reproducem, la fel, o parte dintr-un articol apărut în același timp în
ziarul șovinist „Budapesti Hirlap”, care se ocupă cu declarația făcută de d-l.
Vaida: „Una din principalele probleme discutate azi în cameră a fost acea a
naționalităților. Alexandru Vaida (ca prim actor, corul îl formează Ștefan
Cicio-Pop și Nuriga Jandor) a cerut într-un discurs lung, ba, a declarat chiar că
naționalitățile la tratativele de pace să fie reprezentate de către „Comitetele
Naționale”. D-l. Vaida a vorbit în felul exagerat al cehilor și Wekerle a
constatat cu drept cuvânt că, răbdarea parlamentului maghiar a fost pusă la
încercare ascultând în liniște și până la sfârșit pe orator. Aceea dintre patrioții
maghiari care au vrut să afle, ce nu vrea poporul român, ci politicianul român,
au fost azi lămuriți pe deplin de către Alexandru Vaida.
A făcut o declarație în sensul că românii nu voiesc să se rupă de Regatul
Sfântului Ștefan Fără îndoială că nu, însă voiesc alcătuirea unei Românii
separate din părțile de răsărit și de miază-zi, ca apoi să se poarte cu tot, ce se
află pe acest teritoriu, cu maghiarii în orașele noastre, cu secuii noștri și cu
sașii, așa cum s-au purtat românii din Regatul Român cu ciangăii din Moldova.
Wekerle a dat o lecție vrednică d-lui. Vaida, însă mă tem, că nu va
folosi, mult mai bine ar fi dacă bărbații de stat maghiar ar instrui populația

561
Funcționari administrativi la nivelul comunităților locale; aici, cu sensul de primar.

399
maghiară asupra acestei probleme. Ar fi timpul, ca partidele radicale să
înceteze de a se mai păcăli ele singure și cu ele, poporul prin învățăturile lor
nechibzuite, care constituiesc un pericol real pentru națiunea maghiară. Fără
această colaborare a politicienilor maghiari, nici n-ar fi explicabilă cutezanța
cu care acești domni agită aici în parlament. Contele Appony a terminat marele
și strălucitul său discurs cu un serios avertisment către partidul Károly. Nori
întunecoși plutesc asupra capului nostru…”.
Tot în ziua de 18 octombrie 1918 ministrul de Externe, contele
Andrássy al Austro-Ungariei, la ultima notă a președintelui Wilson trimite
următorul răspuns: „Răspunsul notei adresate de d-l. președinte Wilson
monarhiei Austro-Ungare la 18 octombrie și văzând hotărârea d-lui. președinte
de a trata deosebit cu Austro-Ungaria, atât în chestia armistițiului cât și a păcii,
guvernul Austro-Ungar este gata să consimtă atât la cele declarate de d-l.
președinte până acum, cât și la principiile arătate în ultima sa notă privitoare la
drepturile popoarelor Austro-Ungare, mai ales ale cehoslovacilor și ale
iugoslavilor.
Întrucât Austro-Ungaria a primit deci toate condițiunile pe care d-l.
președinte le-a pus pentru inițierea de tratative de armistițiu și pace562,
guvernul Austro-Ungar crede că numai stă nimic în calea începerii tratativelor.
Guvernul Austro-Ungar se declară gata, fără să mai aștepte rezultatul altor
tratative, să intre în pertractări între Austro-Ungaria și statele inamice, pentru
un armistițiu pe toate fronturile și roagă pe d-l. președinte să ia măsurile
necesare pentru începerea acestora”.
În acest timp d-l. Iuliu Maniu era pe frontul italian, dar de câte ori putea
numai, venea acasă pentru a se consfătui asupra atitudinilor de luat. Rezultatul
acestor consfătuiri a fost și cererea Partidului Național Român făcută mai
înainte în Parlamentul Ungar pentru acordarea unei autonomii naționale și
acesteia i-a urmat apoi discursul istoric al d-lui. Alexandru Vaida-Voievod563.
Situația pe câmpul de luptă564 devine tot mai critică, apoi deosebitele
versiuni și știri alarmante, cum a fost știrea ocupării orașului Fiume de către
croați, apoi, nenumăratele dezertări de pe front, au constrâns pe Wekerle să
convoace după 23 octombrie 1918 pe toți bărbații de stat maghiari mai de
seamă la o conferință, la care între alții au participat: Tisza Ștefan, Appony
Albert, Andrassy, Zichy Al., Károly Mihaly, Vazsony Wilhelm, Nagy Atadi,
Szabo Ștefan și Bizony Akos. Cu toții sunt de acord, ca să propună un guvern
de concertare din care să facă parte toate partidele politice, propunerea este
respinsă însă de către Károly Mihaly, care nu acceptă afirmând, că în situația
dată, numai un guvern prezidat de el ar putea face față evenimentelor.

562
Răspunsul dat notificării făcute de Wilson – nota tergală – n. ed.
563
Întrebat d-l. Vaida – nota tergală – n.ed.
564
Situația războiului – notă tergală – n. ed.

400
 În ziua de 27 octombrie 1918 sosește la Budapesta, deodată cu contele
Karoly, arhiducele Iosif565, în calitate de „homo regius”, pentru a trata cu șefii
partidelor politice alcătuirea noului guvern. Arhiducele Iosif în ziua de 28
octombrie 1918 a primit în audiență pe Wekerle, care a propus din nou un
guvern de concentrare a tuturor partidelor, iar după el, pe contele Tisza, care
s-a declarat de acord. În această audiență regele Carol al IV-lea a oferit
formarea noului guvern contelui Ștefan Tisza cu puteri depline, însă contele
Tisza a refuzat primirea, propunând în cazul când n-ar reuși guvernul de
concentrare, în locul său, pe contele Károly Mihaly566.
După aceste audiențe au mai fost primiți ministrul de honvezi,
generalul Szurmy, pe care-l considerau mulți ca viitorul prim-ministru, apoi,
contele Károly, iar după amiază, conții Appony și Hadik, baronul Szerény,
apoi, Vazsony Wilhelm, Ioan Toth și mai la urmă, șefii socialiștilor, Kunfi
Sigismund și Garanyi Ernest, precum și șeful Partidului Radical, Dr. Jászi
Oszkár. Concomitent cu aceste audiențe, arhiducele Iosif a adresat națiunii
maghiare următoarea proclamație:
„Către Națiune!
Majestatea Sa, Regele nostru m-a însărcinat să aduc situațiunei critice
din țara noastră o dezlegare, care, în înțelegere cu națiunea, nu numai să asigure
deplina neatârnare și independență a patriei noastre, ci să le și înfăptuiască567.
Este un pas mare și hotărâtor, fiindcă trebuie să alcătuim independența
națiunilor noastre politice cu străinătatea, independența armatei noastre și a
tuturor ramurilor administrative într-un fel, care să țină seama de mersul
timpurilor și de interesele poporului. Pe lângă dobândirea imediată a păcii,
străduințele noastre se vor îndrepta asupra asigurării păcii viitoare, prin
înfăptuirea marei Ligi Internaționale a Națiunilor.
Păstrarea integrității teritoriului statului nostru și apărarea de pericolele
care-l amenință, până la încheierea păcii, sesizând această problemă, am venit
să deștept acea unire a tuturor forțelor naționale, acea unitate de vederi care
singure, ne pot duce la îndeplinirea scopurilor noastre.
Deplin încrezător – ne adresăm către toți fiii credincioși ai națiunii să
ajute la ajungerea acestui scop și înlăturând orice interes personal, să păstreze
ordinea legală a țării și, să se pună cu sânge rece, seriozitate și jertfă în serviciul
marei cauze a națiunii.
Unirea puterilor ne va aduce integritatea și independența țării, ordinea
socială, reformele cerute de timp și binecuvântările păcii, precum și garanțiile
viitoarei noastre dezvoltări.

565
Homo regius – notă terga1ă – n.ed.
566
Noul guvern maghiar – notă tergală – n. ed.
567
Proclamația către Națiunea maghiară – notă tergală – n. ed.

401
 Cu toată căldura sentimentelor mele patriotice rog națiunea să mă
susțină în această grea și urgentă misiune a mea.
Budapesta, 28 octombrie 1918.
Iosif, Arhiduce”.
Evenimentele se desfășoară cu iuțeală vertiginoasă. Fiecare zi aduce
noi și importante evenimente (sic!). În ziua de 28 și 29 continuă în timpul serii
demonstrațiunile de stradă în fața clubului partidului Károly, unde din balcon
se țin cuvântări adresate mulțimii, care întrerupe cu strigăte de „Trăiască
Republica, vrem pacea numaidecât”. Tot cu ocazia unei astfel de
demonstrațiuni a comunicat mulțimii un căpitan de stat-major, că s-a constituit
un „sfat al soldaților” și că soldații sunt desfăcuți de jurământul ce au depus pe
drapelul Monarhiei, și că acest sfat a jurat pe steagul Ungariei independente568.
Între astfel de împrejurări569 Arhiducele Iosif a invitat pe ziua de 29
octombrie 1918 dimineața în audiență pe d-l. deputat Dr. Teodor Mihali. D-.
Mihali fiind bolnav, la propunerea făcută de d-sa. Comitetului Partidului
Național a fost însărcinat d-l. deputat Dr. Alexandru Vaida, ca să se prezinte
în audiența amintită. D-l. Dr. Alexandru Vaida s-a prezentat în aceeași zi, la
orele 10 și jumătate în castelul regal din Buda, unde s-a întreținut cu alteța sa
aproape un ceas. Asupra acestei audiențe D-l. Alexandru Vaida a dat
următoarea informațiune care a apărut în „Foaia Poporului Român din
Budapesta”, în numărul 227 din 31 octombrie 1918:
„Alteța Sa, arhiducele Iosif m-a provocat să-i schițez părerea și punctul
de vedere politic al Națiunii Române în situațiunea actuală. Cu sinceritate
deplină, pe care o datorez Națiunii mele Române și Alteței Sale, ca
reprezentant al Coroanei, am descris starea sufletească și nizuințele politice ale
Națiunii Române. În audiență, între altele, am arătat că de la 1867 încoace,
acesta este primul caz, când un bărbat politic român să se poată prezenta oficial
în fața Habsburgilor, deoarece guvernele care s-au perindat, au aflat
întotdeauna modul cum să țină departe de la tron pe reprezentanții națiunilor
nemaghiare. Sfetnicilor răi ai Coroanei se datorește situațiunea de astăzi și
starea de acum a monarhiei, pentru care conducerea politică a națiunii române
nu poartă nici o răspundere.
Starea sufletească a Națiunii Române este cât se poate de îndârjită. Deși
a adus sacrificii imense pentru dinastie și patrie, Națiunea Română a fost
exclusă de la viața de stat, iar drepturile ei istorice și firești au fost
desconsiderate. Chiar în decursul războiului românii au fost expuși necontenit
celor mai neomenești persecuțiuni, atât instituțiile lor naționale, cât și
individual, suferind chiar și astăzi nenumărați bărbați, femei și copii prin
temnițele Ungariei și ale Ardealului. Și când, față cu popoarele din Austro-

568
Începutul revoluțiunii la Budapesta – nota tergală - n. ed.
569
Întrebat d-l Vaida – nota tergală – n. ed.

402
Ungaria, Majestatea Sa a binevoit a uza de dreptul amnistiei generale, românii,
cu drept cuvânt, au așteptat același tratament, ceea ce însă nu s-a și întâmplat.
Națiunea română stă pe baza declarațiunii citite în parlament, vrea să-și
exercite dreptul său de liberă dispunere pe care l-a recunoscut și reprezentanța
externă a monarhiei. Ea vrea să dispună însăși de soarta sa și în consecință,
dorește să-și aibă reprezentanța sa proprie în congresul general de pace,
deoarece, în urma experiențelor din trecut, nu poate avea nici o încredere în
factorii și bărbații de stat străini de sine. Am deslușit astfel, că dreptul definitiv
al deciderii îl are Adunarea Națională Română.
Discrețiunea datorită bine înțeles, mă împiedică ca să comunic
observările a Alteței Sale, în legătură cu expunerile mele, pot numai să observ,
că Alteța Sa, în repețite rânduri și-a exprimat dragostea și aprecierea sa față de
Națiunea Română și că, în calitatea sa de soldat, însuși simte cea mai mare
simpatie față de români, după ce a avut atâtea ocazii să cunoască virtuțile
deosebite ale poporului și soldaților români”.
Asupra rezultatului audienței d-lui. Alexandru Vaida, Comitetul ad-hoc
și în permanență, al Partidului Național Român a ținut o consfătuire intimă la
hotelul Jägerhorn570. Au participat la această ședință571 domnii deputați Dr.
Teodor Mihali, Dr. Ștefan Cicio-Pop, Dr. Alexandru Vaida-Voievod, Vasile
Damian, apoi, foștii deputați, Dr. Aurel Vlad, Vasile Goldiș și Dr. Ioan Erdeli.
La această consfătuire au mai discutat măsurile și pregătirile, ce trebuiesc
făcute de către români în vederea evenimentelor.
Declarațiunea privitoare la audiența d-lui. Alexandru Vaida-Voievod s-
a redactat și în limba maghiară de către d-l. Alexandru Vaida-Voievod și
deputatul Hodsza Milan și s-a publicat în presa maghiară.
Casa contelui Károly aproape în permanență este formal asediată de
mulțimea mare a revoluționarilor, care cereau lui Károly să se pună în fruntea
lor, încheind pace separată cu puterile Antantei și pretinzând proclamarea
Republici Maghiare independente. Audiențele la arhiducele Iosif nu au dus la
nici un rezultat, când în ziua de 29 octombrie, mulțimea revoluționarilor,
vroind să treacă Dunărea peste podul numit „Podul de lanț”, se ciocnește cu
polița și armata comandată pentru menținerea ordinii.
Iar în ziua de 30 octombrie noaptea, izbucnește în Budapesta revoluția
militarilor, care toată noaptea terorizează prin cântecele și strigătele lor
populația orașului. Se înființează, ca un al doilea guvern, așa zisul Comitet
Național Maghiar. Comandantul Pieții, generalul Lukacichi, n-a avut curajul
ca să sufoace această mișcare revoluționară, deși garnizoana din Budapesta
dispunea de o armată suficientă pentru reprimare și restabilirea ordinii.

570
Cornul Vânătorilor, locul de întâlnire al parlamentarilor români.
571
Întrebat d-l. Vaida – nota tergală – n. ed.

403
 Concomitent, în aceeași zi se constituie și Consiliul Național Român al
Națiunii Române din Ungaria și Ardeal, și anume, delegații Partidului Național
Român erau următorii: Dr. Teodor Mihali, Dr. Alexandru Vaida-Voievod, Dr.
Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, Dr. Aurel Vlad, iar din partea social-
democraților, Ioan Fluieraș, Iosif Jumanca, Enea Grapini, Bazil Surdu, Tiron
Albani și Iosif Renoiu. Imediat după constituire a lansat un apel către români
prin care aducea la cunoștință constituirea și că, Consiliul Național Român stă
pe baza principală a autodeterminării națiunilor, principiu fixat de președintele
Wilson, apoi, atrage atenția poporului român din Ungaria și Ardeal, să nu dea
ascultare îndemnurilor venite din parte străină, „precum și nici crezare știrilor
care nu sunt subscrie de Consiliul Național Român”.
Câștigarea de partea Partidului Național Român a socialiștilor români
avea o mare importanță din punct de vedere internațional, ca să știe lumea
întreagă, că și muncitorii români sunt solidari cu acțiunea întreprinsă de partid.
În ziua de 31 octombrie 1918 contele Ștefan Tisza este omorât de către
revoluționarii la locuința sa din strada Hermina, nr. 35, afirmativ, de către 6
soldați necunoscuți572. Noul guvern maghiar, numit guvern poporal al Ungariei
se constituie în ziua de 31 octombrie 1918. Ca ministru-președinte figurează
contele Károly Mihaly. Îndată după instalare, în aceeași zi seara, la orele 10,
se ține un consiliu de miniștrii, care redactează manifestul guvernului către
țară573.
Acest manifest574 cuprinde programul imediat al noului guvern. Îl dăm
aci așa cum a apărut în ziarul „ Adevărul”, ediție specială care apare la
Budapesta, purtând data de 31 octombrie 1918: „Cetățeni! Glorie, stimă și
recunoaștere locuitorilor victorioși ai Budapestei. Revoluția poporului a învins.
S -a constituit primul guvern poporal al Ungariei și a preluat conducerea
afacerilor. Primul, cel mai urgent pas al guvernului este legarea păcii.
Numaidecât se va face tot posibilul ca în cel mai scurt timp să se lege
armistițiu și soldații să se reîntoarcă la vetrele lor. Suntem convinși că, în cel
mai scurt timp vom elibera poporul de suferințele războiului și avem speranța
că vom putea mântui integritatea teritorială a țării. Independența totală a
statului Ungar e asigurată și Ministerul de Externe separat pentru Ungaria va
fin înființat. Suntem liberi și, ca popor liber, dăm mâna frățească tuturor
popoarelor care locuiesc în patria noastră și tuturor popoarelor libere din lumea
întreagă. Tot ce-i de lipsă vom face pentru întărirea și organizarea domnirei
cucerite a poporului. Numaidecât restituim libertățile răpite și anume,
libertatea presei, judecătoria juraților, și dreptul de asociere și întrunire.
Publicăm amnistie pentru soldați și civili. Eliberăm și permitem internaților să
se reîntoarcă în patria lor. În cel mai scurt timp vom înainta legea pentru votul
572
Omorârea lui Șt. Tisza – nota tergală – n. ed.
573
Guvernul maghiar revoluționar – nota tergală – n. ed.
574
Manifestul guvernului – nota tergală – n. ed.

404
universal secret și pentru femei, atât parlamentar comitatens și comunal și
legea pentru împărțirea dreaptă și egală a cercurilor electorale. Tot posibilul
vom face să ne îngrijim de aceea, care se reîntorc din tabără și de acei nefericiți
care sunt victimele războiului.
Numaidecât vom începe munca realizării politice și ocrotirii sociale și
o reformă agrară radicală, care va fi împărți maselor mari pământ. Dacă oricare
punct al programelor noastre nu va fi primit de parlamentul de astăzi,
numaidecât va fi dizolvat și atunci vom apela către popor.
Cetățeni! Noi credem, că deși păcatele guvernelor vechi au dus țara la
o stare așa de disperată, în care nu a fost niciodată până acum, puterea de viață
a poporului eliberat va aduce un viitor mai fericit țări chinuite.
Ca aceasta să se înfăptuiască, depinde în primul rând de la locuitorii
Budapestei, căci baza fundamentală este restituirea ordinii interne, atât în
capitală, cât și în provincie.
Am învins, cetățeni, muncitori și soldați, ne-am ajuns ținta, numai e
lipsă de a continua lupta. 4 ani și jumătate ne-au silit să ducem jugul pustiirii
și al morții, să vie acuma munca reînvierii și a vieții. Am luptat, acum să
lucrăm:
Liniște, răbdare și încredere cere de la poporul Ungariei primul guvern
poporal”!
Budapesta, la 31 octombrie 1918”.
În acest manifest se concretizează programul radical și revoluționar al
noului guvern maghiar, care, totodată, constituite și începutul dezmembrării
Ungariei. Prin declarațiunile, îndeosebi, în ce privește sistarea luptelor pe
diferitele fronturi au provocat dezertarea în masă a soldaților, care înarmați se
reîntorceau la vetrele lor, exprimându-și bucuria -de regulă, prin pușcături fără
rost în mersul trenurilor – care intimidau populația.
La văzul acestora, ministrul Naționalităților, Oskar Jászi, din
încredințarea primului-ministru, contele Kárloy, prin deputatul sas Schuller și
deputatul maghiar A. Vertan, în ziua de 31 octombrie a invitat deputații români
la o întrevedere cu d-sa., în sala Primăriei din Budapesta575. Această ședință s-
a și ținut, participând la ea, în afară de cei doi deputați amintiți, din partea
românilor, Dr. Ștefan Cicio-Pop, Dr. Alexandru Vaida-Voievod, și Dr. Ioan
Erdeli. După lungi discuții, în cursul cărora, îndeosebi Dr. Ioan Erdeli și d-l.
Alexandru Vaida-Voievod au arătat samavolniciile comise contra românilor și,
deși Dr. Jászi Oskár făcea aluzie la eventualitatea acordării autonomiei
Ardealului, cei doi reprezentanți ai românilor au persistat în punctul lor de
vedere, în conformitate cu declarațiunea pe care au făcut-o în parlamentul
maghiar.

575
Inexact. Din nou, tratative cu reprezentanții naționalități – nota tergală – n. ed.

405
 S-a căzut de acord asupra următoarelor: Comitetul Partidului Național
Român să fier recunoscut drept factor echivalent, de drept public, cu Consiliul
Național Maghiar regnicolar; să se separe contingentele armatei din ținuturile
românești după naționalitate și soldele să fie achitate din vistieria statului; să
se organizeze consilii și gărzi înarmate comunale și județene românești, sub
conducerea Comitetului Național Român576.
După această ședință și, odată aceste rezultate obținute, conform unei
înțelegeri prealabile, în aceeași seară Ștefan Cicio-Pop și cu Vlad au plecat la
Arad, iar D-l. Alexandru Vaida-Voievod, împreună cu R. Schuller, au plecat
la Cluj, unde, după multe peripeții și după o călătorie aproape imposibilă,
deoarece trenul era ticsit de soldați, care în tot parcursul își încercau armele
trăgând focuri, a sosit la 1 noiembrie 1918. Primul drum al d-lui. Vaida la Cluj
a fost la avocatul Dr. Poruțiu Valentin, căruia i-a comunicat situația din
Budapesta și de la care a luat informațiuni asupra situațiunii din Cluj unde deja
primele începuturi de organizare ale Consiliului Național Român și Gărilor
Naționale din Cluj erau făcute de către Dr. Amos Frâncu, avocat și Dr. Emil
Hațieganu, judecător la Tribunalul din Cluj.
Tot în ziua de 31 octombrie 1918577 se constituie la Viena, la
indicațiunile date de d-l. Iuliu Maniu, Senatul Central al Ofițerilor și Soldaților
Români în Viena, care aduce următoarele hotărâri:
1. Toți ofițerii și soldații români vor sta neclintiți în serviciul cauzei
sfinte al Națiunii Române.
2. Pentru organizarea și conducerea militarilor români se va alege un
senat al ofițerilor și soldaților români, constătător din 12 membrii. Adunarea
primește și alege în senatul numit pe următorii domni: căpitan Luca, căpitan
Colbasi, Dr. Muntean, Taniac, Trâmbițoiu, Alvirescu, Raca, E. Colbasi, Reus,
Pahone, Popovici și căpitan Popa.
3. Acest Senat Militar Român își va putea câștiga membrii noi, după
necesitate și, ca organ central va avea între membrii săi și reprezentanți ai
diferitelor corpuri de armată, la care se află români.
4. Ofițerii și soldații români vor fi datori a urma întru-toate ordinele
acestui Senat, care se va pune fără amânare în legătură cu militarii români din
întreaga monarhie și a face un apel potrivit către toți ofițerii și soldații români.
Mai târziu, d-l. Iuliu Maniu dă comanda d-lui. general Ioan Boeriu, care
reorganizează regimentele românești aflătoare în străinătate, concentrându-le
în Viena și Praga. Tot atunci se pune bază și Consiliului Național Român din
Viena, care a lansat următorul apel:
„Apel către ofițerii români!

576
De întrebat d-l. Vaida. Organizarea Ardealului – nota tergală - n. ed.
577
Organizarea Legiunilor române în Viena – nota tergală – n. ed.

406
 Consiliul Național Român, având mare lipsă de ofițeri, provoacă prin
aceasta pe toți ofițerii și aspiranții români din fost armată Austro-Ungară ca,
neîntârziat, să se puie la dispozițiunea și în serviciul Consiliului Național
Român, sau în persoană, sau în scris. Înștiințările se primesc:
1. La secția militară în Viena, Kriegs-Ministerium Mezzanin, 85.
2. La toate birourile Comitetului Național Român din Ardeal și
Bucovina, Țara Ungurească și din străinătate, adică unde s-au constituit și se
vor constitui senate militare. Aceste înștiințări să se facă de urgență și cel
târziu, până la 5 decembrie a. c., căci la caz contrar, orice întârziere va trebui
motivată. Mai amintim că statul maghiar nu are nici un drept să rețină ofițeri
și soldați români în serviciul său”.
În Viena în acest timp menținerea ordinii este aproape în întregime
încredințată regimentului românesc nr. 64 din Orăștie. Dăm mai jos fotografia
memorabilei scene istorice cu ocazia sfințirii primului steag românesc al
regimentului amintit, în ziua de 17 noiembrie 1918578.
Deodată se înființează și organizează Legiunea Română din Praga,
compusă din cadrele regimentelor românești nr. 2 și 51. Aflând despre
înființarea acestei legiuni, Senatul Central al Ofițerilor și Soldaților Români
din Viena a și trimis imediat pe doi membrii ai săi la Praga, pentru a face
legătura. Îndată după sosirea celor 2 delegați, Legiunea Română din Praga a
lansat următorul apel la respectiva declarație către Senatul Central al Ofițerilor
și Soldaților Români în Viena:
„Legiunea Română din Praga, constituită din ofițeri și soldați români
bucovineni, ardeleni și ungureni, aruncați de oarba oblăduire Austro-Ungară
în celălalt colț al fostei monarhii, ca să țină încătușată libertatea unui popor,
care vrea să trăiască și care a învins – vesel, că este dat să vadă zorii unei vârste
mai fericite pentru întreaga omenire, salută cu cea mai mare bucurie Senatul
Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena.
Se simte fericită Legiunea Română din Praga, că a nutrit aceleași
gânduri, ca și frații din Viena și promite că va ține cu trup și cu suflet hotărârile
pe care le va face senatul constituit, ca secție militară a Comitetului Național
Român din Ardeal și Bucovina și Ungaria, cu sediul la Viena.
Punctele înșirate în Apelul vienez din 31 octombrie 1918 le recunoaște
de ale sale â, își trimite delegat în Senatul Central definitiv și așteaptă cu
încredere în viitor ordinele acestui Senat, care și-a ales drept lozincă „ce ție nu-
ți place, altuia nu-i face” și „Pe-al nostru steag e scris unire”.
Cu Dumnezeu înainte!
Legionarii români din Praga, în 5 noiembrie 1918.
Șimon, m.p., căpitan; Jebay, m. p., locotenent”.

578
Lipsește fotografia în manuscris – n. ed.

407
 Ștefan Cicio-Pop îndată ce a sosit la Arad, în urma unei înțelegeri
prealabile, a constituit Marele Sfat al Națiunii Române din Ungaria și
Transilvania, ca organ central și for suprem de organizare și diriguire a tuturor
românilor din Ardeal, Banat și părțile Ungurești. S-a ales Aradul ca centru,
deoarece era mai aproape de Budapesta, cât și de Banat și se putea mai ușor
comunica prin Oradea-Mare și pe Valea Mureșului cu Ardealul. D-l. Ștefan
Cicio-Pop a reușit să organizeze cu concursul distinsului maior Alexandru
Vlad o puternică gardă militară română.
Nu este de o importanță mică de a aminti aci greutatea ce întâmpinase
în mijlocul acelui focar de șovinism maghiar și apoi, în rezistența
comandantului militar al Pieții de pe atunci. Prezentându-se în fața generalului
acesta, înconjurat de ofițerii garnizoanei, a refuzat categoric să aprobe, ca
trupele să fie împărțite după naționalitate; atunci. Ștefan Cicio-Pop, cu glas
ridicat i-a adresat următoarele: „Domnule general, am onoarea să vorbesc cu
un supus al Majestății Sale, a Regelui și Împăratului nostru? (deși regele Carol
al IV-lea abdicase în ziua de....579). Generalul a roșit, atunci, d-l. Ștefan Cicio-
Pop a spus că dacă el și-a călcat jurământul, nu are dreptul să ducă poporul
românesc după el”.
În felul acesta l-a făcut să renunțe la aceea, ca soldații români să jure
credință republicii ungurești. Ieșind de la Comandamentul Pieții, a întrunit pe
ofițerii români și pe soldați, luându-le jurământul pe Marele Sfat al Națiunii
Române din Ungaria și Transilvania, iar în zilele următoare, prin concursul
maiorului Vlad, căruia i-a încredințat comanda gărzilor naționale din întreg
Ardealul, Banatul și Părțile din Ungaria locuite de români, a continuat
organizarea, reușindu-i să susțină pretutindeni cea mai desăvârșită ordine în
vederea conferinței de pace, unde nu s-au putut aduce acuze de nici un fel
poporului român. Ținem ca să fixăm aici că, Consilii, Sfaturi Naționale
Române cât și Gărzi Naționale s-au înființat și în alte părți, chiar mai curând,
cum este Clujul, Dejul, Alba-Iulia, Sibiu, etc., care numai pe urmă s-au
încadrat și supus Marelui Sfat al Națiunii Române din Arad. Aceste Consilii
Naționale, cât și celelalte, înființate îndeosebi, în reședințele de județ, la
început au lucrat în colaborare cu Sfaturile Naționale Maghiare, acolo unde
erau și unguri. Vom enumera aici câteva date istorice care dovedesc
afirmațiunile noastre:

579
După lansarea manifestului Manifestului din 11 noiembrie, a urmat demisia ultimului
guvern cesaro-crăiesc, Lammasch și proclamarea Republicii Austria Germania la 12
noiembrie. Delegația maghiară formată din primatul Csérnoch, prințul Esterházi, baronul
Vlassicus Gyula și contele Desewfi i-a impus – pentru a nu „împiedica dezvoltarea națiunii
maghiare” - „participarea la afacerile statului” în 13 noiembrie 1918, la Eckhartsan; apud. Ion
Clopoțel, op. cit., p. 72.

408
 Se va tipări aici apelul lui Dr. Amos Frâncu.580, sau aci, și tot pactul
privitor la întrebuințarea, respectiv, concentrarea jandarmeriei maghiare,
intervenit între emisarii Consiliilor Naționale Române, Maghiare și Săsești din
Ardeal:
1. Jandarmii vor fi concentrați în cazărmi.
2. Jandarmeria nu va interveni decât numai în cazuri grave, în
colaborare cu garda națională, sub comanda comandantului ei, formând o
singură trupă, pentru care comandantul răspunde personal. Despre
intervențiunea făcută va face raport imediat către comandamentul regional,
care va aduce la cunoștință pe aceasta fără întârziere, Consiliului Național
Maghiar, Român și Sas.
4. Jandarmeria în serviciul preventiv și de urmărire nu poate participa
decât împreună cu garda națională și nu poate interveni decât împreună cu
aceea.
5. Consiliile Naționale competente să dea dispozițiuni imediate
comunelor, locuitorilor și gărzilor naționale, ca acolo unde au dezarmat pe
jandarmi să le restituie acelor imediat armele”.
Tot aci dăm în întregime apelul Consiliului Național din Cluj, dat la 8
noiembrie 1918, de către Dr. Amos Frâncu și Dr. Emil Hațieganu, în co-
înțelegere cu celelalte două consilii naționale ce erau în Cluj581.
Acest apel fin d contrasemnat și de către generalul de infanterie Siegler
Conrad, la gărzile naționale amintite în acel apel a produs o oarecare
neîncredere, de aceea, fiecare se constituia în mod independent și acționa
potrivit necesităților locale, în vederea aceluiași scop comun, pregătirea
Adunării Naționale, ca singură competentă a lua hotărâri definitive în ce
privește soarta românilor din Ardeal, Banat și Ungaria, părțile locuite de
români.
Valea Someșului este organizată sub conducerea d-lui. Teodor Mihali
și Alexandru Vaida-Voievod, care prin oameni de încredere constituiesc în
județul Someș și județele învecinate atât consiliile naționale, cât și gărzile
județene și comunale.
Dăm aici, în vederea menținerii ordinei și a organizării, instrucțiunile
date de d-l. Teodor Mihali la 3 noiembrie 1918, respectiv, la 11 noiembrie
1918582.
Consiliile Naționale cât și Gărzile Naționale aveau formulare de
jurământ ca text, diferite. Dăm mai jos formularul jurământului compus de d-l.
Alexandru Vaida-Voievod și care se făcea în ținutul Someșului583.

580
Manifestul comunal; Consiliul Național Român; Consiliul Național Maghiar și Săsesc din
Cluj nota tergală – n. ed.
581
Lipsă apelul în text – n. ed.
582
Documente lipsă în text – n. ed.
583
Document lipsă în text – n. ed.

409
 La început, guvernul maghiar s-a opus, ca membrii Senatului Român,
dar cu deosebi, ca soldați, să depună jurământul de credință în mâinile Marelui
Sfat al Națiunii Române, până ce, în urma intervenției energice a d-lui. Ioan
Erdeli, la Budapesta, ministrul de Război maghiar a dat următorul aivz:
„ Aduc la cunoștința ofițerilor, subofițerilor și soldaților români din
Ardeal și Ungaria, că au să depună jurământul de credință în mâinile
Consiliului Național Român.
Leafa, solda, li se va plăti întocmai cum li se plătește, celor care au jurat
Consiliului Național Maghiar”.
Guvernul maghiar, în urma pierderii războiului, cât și a evenimentelor
politice, care se precipitau de pe o zi pe alta, mai apoi, constatând că, Croația,
între timp, în dieta de la Zagreb s-a declarat independentă, apoi, că
naționalitățile și, îndeosebi, românii din Ardeal și Banat, au preluat treptat
puterea, a făcut încercări disperate pentru a salva ce se mai poate. O astfel de
încercare este și trimiterea la Arad a lui Jászi Oskar, ministrul Naționalităților.
Concomitent, întreg Ardealul și Banatul era împănat cu diferite apeluri și
manifeste, adresate naționalităților de către guvernul maghiar, prin care tindea
ca să convertească naționalitățile de la idealurile, pe care le urmăreau fără
șovăire. Dăm aci textul original a câtorva manifeste584.
Trimiterea lui Jászi Oskár la Arad era premearsă și indicată de o serie
de evenimente importante. Monarhia Austro-Ungară încheiase, la 3 noiembrie
1918, armistițiul cu țările beligerante ale Antantei. Tocmai în acest timp
comandatul trupelor Antantei din Balcani invitase la Belgrad delegații
guvernului maghiar, pentru începerea tratativelor în vederea încheierii
armistițiului. Deoarece la aceste tratative românii, netrimițându-și nici un
delegat al Marelui Sfat Național Român, domnul Iuliu Maniu a dat instrucțiuni
Marelui Sfat de la Arad, să trimită guvernului maghiar o notificare, prin care
să pretindă Imperiul Român asupra ținuturilor românești, iar în cazul vreunui
refuz, să-și decline orice răspundere.
În urma indicațiilor acestea, Marele Sfat Național Român a trimis, la
10 noiembrie 1918 guvernului Károly următoarea notă, care a dat naștere
tratativelor conduse de Jászi Oskár585:
„În urma dezvoltării precipitate a evenimentelor, am ajuns la
convingerea că, în conformitate cu drepturile de liberă dispunere a popoarelor
și, în interesul națiunii române și al minorităților conviețuind cu românii, în
scopul menținerii ordinei publice și siguranței persoanelor și avutului lor, este
necesar ca, de pe acum, să preluăm întreaga putere a guvernului în ținuturile
locuite de români în Ungaria și în Ardeal.

584
Documente lipsă în text – n. ed.
585
Tratativele conduse de Jászi Oskar – nota tergală – n. ed.

410
 Aceste ținuturi cuprind următoarele comitate: Timiș-Torontal, Caraș-
Severin, Arad, Bihor, Satu-Mare, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Solnoc-
Dobâca, Sibiu, Brașov, Făgăraș, Trei Scaune, Turda-Arieș, Hunedoara, Ciuc,
Sălaj, Cojocna, Mureș-Turda, Alba Inferioară, Târnava Mică, Târnava Mare,
Odorheiu, precum și în părțile locuite de români din comitatele Bichiș, Cenad
și Ugocea. Guvernul urmează să dea de urgență popoarelor din Ungaria și
Ardeal un manifest în acest sens, și să treacă sub autoritatea noastră toate
instituțiile politice, administrative, judiciare, școlare, financiare, militare,
precum și căile de comunicație. Peste toate aceste regiuni nici o altă autoritate
nu va putea dăinui.
În acest caz noi putem garanta ordinea și siguranța averilor și
persoanelor. În cazul contrar am fi nevoiți a aduce la cunoștința poporului și
lumii întregi printr-o proclamație, că ne-ați împiedicat de la libera folosință a
drepturilor noastre și vom înceta orice colaborare cu autoritățile actuale.
Iar pentru urmările eventuale noi declinăm orice răspundere, care va
cădea întreagă asupra guvernului maghiar. Este bine de înțeles, că în ținuturile
menționate noi vom respecta principiile președintelui Wilson față de celelalte
popoare. Modalitatea transmiterii puterilor se va stabili de o comisiune mixtă,
iar guvernul se va alcătui la Sibiu. Așteptăm un răspuns până la 12 noiembrie,
orele 6 seara.
Pentru Consiliul Național Român, prezidentul Ștefan C. Pop”586.
Guvernul maghiar primind notificarea a cerut o amânare de o jumătate
de zi, comunică totodată că d-l. Oskar Jászi, ministrul Naționalităților în
guvernul Károly sosește în dimineața zilei de 13 noiembrie la Arad. Guvernul
maghiar cât și opinia publică maghiară urmărea cu multă încredere această
călătorie a d-lui. Jászi, deoarece pe el îl considera persoana cea mai potrivită
pentru a conduce tratativele cu românii deoarece concepțiunea sa, în ce
privește problema naționalităților, era apropiată de aceea a românilor.
Tratativele au început în sala de ședințe a Prefecturii587 din Arad. Din
partea Comitetului Național Român au participat Dr. Ștefan Cicio-Pop, Goldiș
Vasile, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Virgil Bontescu, Petru Groza,
Mihail Groșan, Iustin Mareș, Cornel Iancu, Gheorghe Crișan, Sever Miclea,
Valer Pop, iar din partea socialiștilor români, Iosif Jumanca, Ioan Fluieraș și
Enea Grapini588. Din partea maghiarilor au fost prezenți, afară de Oskár Jászi,
Dezideriu Bokány, ca social-democrat, Dr. Iuliu Rácz, secretar de stat, Dr. Otto
Roth, comisarul guvernial al Banatului, Dr. Ștefan/István Apáthy, comisarul

586
Vezi textul oarecum diferit, a cărui redactare este atribuită lui Vasile Goldiș, la Ion Clopoțel,
op. cit., p. 80.
587
Corect, a comitatului din Arad.
588
Potrivit alte surse, delegația română a fost compusă din Vasile Goldiș, dr. Șterfan Cicio-
Pop, dr. Ion Erdély, Eneas Grapini, Iosif Jumanca, Ion Fluieraș, iar ca secretar val delegației,
dr. Gheorghe Crișan; apud. Ion Clopoțel, op. cit., p. 83.

411
guvernului al comitatului Cojocna, Somló Bodog, profesor universitar, Dr.
Varjassy Ludovic, comisar guvernial al comitatului Arad, cât și mai mulți
funcționari de la Direcția Oficiului de Statistică din Budapesta589. La aceste
tratative D-l. Iuliu Maniu a sosit a doua zi, chemat direct de la Viena.
Trecându-se la ordinea de zi d-l. Ștefan C. Pop a expus din nou
revendicările poporului român cuprinse în notificarea trimisă guvernului
maghiar. La aceasta d-l. Jászi Oskar în esență a spus următoarele: că guvernul
nu vrea să știe de o nouă ordine de lucruri, care ar schimba oprimarea națională
de azi cu o altă apăsare. Afirm apoi că românii nu pot să vină cu astfel de
pretensiuni atunci când, după datele statistice oficiale, față de 2.900.000 de
români, trăiesc pe același teritoriu 3.900.000 de neromâni. Imperiul cerut de
români ar fi negarea principiilor lui Wilson. Propune apoi ca să se înfăptuiască
autonomia națională a celor trei naționalități. Datele statistice, cât și afirmațiile
d-lui. Jászi Oskár, sunt aspru combătute din partea d-lui, Vasile Goldiș și a d-
lui. Ștefan C. Pop. D-l Jászi Oskár, la aceasta, propune o comisiune
internațională care să verifice veridicitatea datelor statistice aduse de Jászi.
Bonkay Dezideriu a adus o critică severă aranjamentului politic și social a
Regatului Român, amenințând chiar că, într-un caz de eventuală unire cu
Regatul Român, va pune în mișcare întreaga muncitorime organizată a
Europei.
A fost viu combătut de către d-l. Vasile Goldiș. În sfârșit, după
terminarea discuției, d-l. Jászi Oskár a făcut propunerea ca românii, pe lângă
recunoașterea suveranității statului maghiar, să preia imediat administrația
asupra regiunilor locuite de români și ca să designeze590 persoanele care să fie
numite de comisari guverniali.
În numele Comitetului Național Român s-a comunicat că membrii
comitetului cer timp de gândit pentru a putea să-și dea răspunsul. Rezultatul
consfătuirii Comitetului Național Român a fost că a respins în întregime
propunerea d-lui. Jászi Oskár cu motivarea, că nu sunt în situațiunea de a lua
hotărâri care privesc viața și viitorul poporului român, fiind rezervat acest drept
exclusiv adunării naționale ce se va convoca la Alba-Iulia. Poporul român,
chiar și până atunci, va lua hotărâri în mod liber și independent în ce privește
soarta sa și menținerea ordinii. Este de știut că d-l. Iuliu Maniu n-a participat
de la început la aceste tratative și că, între timp, fiind rugat de către membrii
Comitetului Național Român, a sosit a doua zi de la Viena. Propunerile

589
Același autor indică urătoarea componență a delegației maghiare: Abrahám Dezsö și
Bokány Dezsö, ca reprezentanți ai Consiliului național maghiar din Budapesta, dr. Apáthy
István, contele Teleki, dr. Somló Bodog și Vincze Sándor, ca reprezentanți ai Consiliului
național maghiar din Ardeal, Emil Neugeboren și dr. Strigl, ca reprezentanți ai Consiliului
național nemțesc și câțiva experți ai ministrului: dr. Rácz Gyula, Kovács Alajos, consilieri
ministeriali, Szekeres Viktor, grefier și dr. Csécsy Jösef, secretarul lui Jászi; Ibidem.
590
Denumească.

412
respinse de către Comitetul Național Român, după cum ne mărturisește însuși
d-l. Jászi, au fost următoarele:
1. Imperiu român în teritoriile locuite majoritar de români.
2. Delegatul Imperiului român va participa în guvernul maghiar.
3. Legile vechi se vor menține în mod provizoriu, iar legi noi nu se pot
aduce decât cu aprobarea reprezentanților români.
4. Vechiul corp funcționăresc va fi menținut, exceptând pe prefecții591
comitatelor și a comisarilor guvernului. Funcționarii vechi se vor bucura de
ocrotirea cuvenită, nimeni nu poate fi licențiat fără procedură disciplinară.
5. Vom garanta reciproc protecția minorităților, prevăzută în Legea
XLIV/ din 1868.
6. Marele Sfat Național Român garantează situația personală și a averii.
7. Imperiul român provizoriu nu va putea face apel la forța armată a
regatului României.
8. Guvernul maghiar și Comitetul Național Român vor organiza o
comisiune guvernială pentru intronarea ordinii noi.
9. În chestiunile litigioase decide un tribunal de arbitraj de 5, în care
Consiliul Național Maghiar și Comitetul Național Român deleagă câte 2
membri, iar guvernul ungar, unul. Delegații vor alege din sânul lor un
președinte.
10. Acest acord este valabil numai până la începerea tratativelor de
pace, după care libertatea de acțiune a părților nu este vinculată592”.
Respingerea acestor propuneri s-a făcut și printr-o declarație a Marelui
Sfat Național Român, care a fost citită în ședință de către Dr. Aurel Lazăr.
Cuprinsul acestei declarațiuni este următorul:
„1. Marele Sfat Național Român nu poate accepta interpretarea dată de
reprezentantul guvernului maghiar principiului de autodeterminare, deoarece
guvernul maghiar nu recunoaște dreptul națiunii române, de a exercita puterea
executivă pe teritoriile locuite de români.
2. A doua propunere a guvernului maghiar garantează numai o
activitate administrativă limitată.
3. Marele Sfat Național Român va continua organizarea și dezvoltarea
gărzilor naționale.
4. Cere, ca guvernul maghiar să pună la dispoziția Marelui Sfat
Național Român armele necesare gărzilor naționale, să lichideze593 soldele
miliției românești, precum și salariile ofițerilor români.

591
Corect, comiții supremi.
592
Interzisă.
593
Achite.

413
 5. Ordonanța Ministerului de Război prin care se limitează înființarea
gărzilor naționale și se permite organelor militare de a înființa gărzi naționale
să fie scoasă din vigoare”594.
Activarea Consiliului Național Român la Budapesta era ceva de
necrezut, însuși ungurii spuneau mirați: „mi az mar Budapeste tis akarják”, în
traducere: „ce este, vreau doar și Budapesta”? În biroul Consiliului se perindau
în acea vreme aproape toți românii care treceau prin Budapesta, cât și soldații
care se reîntorceau spre casă de pe fronturi. De la aceștia a auzit pentru întâia
dată d-l. Dr. Erdeli Ioan știrea că ungurii, în comuna Beliș, județul595 Cluj au
împușcat și ars pe rug vreo 30-40 de români. Această veste a fost răspândită cu
iuțeala fulgerului. Impresia produsă în Budapesta a fost grozavă. Oficialitățile
erau speriate cunoscând impresia penibilă pe care o s-o producă asupra
tratativelor de la Arad, precum și asupra străinătății.
Tratativele de la Arad, într-adevăr, chiar și în urma acestui fapt grozav,
la 2 zile după cunoașterea lui, s-au întrerupt. Jászi Oskar s-a reîntors în
Budapesta596, fără nici un rezultat, iar Marele Sfat Național Român, după
eșuarea tratativelor, s-a adresat popoarelor civilizate, aducându-le la cunoștință
că ungurii continuă metodele vechi și că românii doresc desfacerea de la
Ungaria și alipirea șa România, în dorința ca poporul român să fie pe veci unit
și nedespărțit.
Grozăvia măcelului de la Beliș a produs o consternare de nedescris în
rândurile românilor și în același timp, le-a servit și ca un imbold pentru a se
organiza în gărzi naționale de apărare, cât mai repede.
Una din întâmplările care a zguduit întreaga suflare românească și care
a străbătut și în străinătate, este acest măcel organizat din comuna Beliș. S-a
întâmplat că, în ziua de 8 noiembrie 1918 o expediție de soldați înarmați sub
comanda căpitanului Dietrich, la intervenția deputatului Urmánczi Nándor și
cu aprobarea ministrului de Război maghiar, cu un tren special a venit în
comuna Beliș, cu scopul de a pedepsi pe locuitorii, care erau exclusiv români,
pentru că au avut curajul de a pune stăpânire pe o comună între hotarele cărei
se întindea averea imensă a impilatorului, baronul Urmánczi. Această
expediție, fără teamă de răspundere, a împușcat – în mod statarial597, deși
statariul nu era publicat - vreo 40 de țărani și țărance pe care apoi i-au așezat
pe scândurile edificiului, respectiv, magaziei, care ardea, cu ordinul ca
trupurile lor să fie făcute cenușă.
Pentru a se vedea cât mai bine cum s-a întâmplat acest caz fioros și
pentru a se putea trage o concluzie obiectivă, voi da mai jos textul traducerii

594
Vezi sinteza răspunsului citit de Aurel Lazăr din partea Consiliului Național Român în
Ibidem, pp. 94-95.
595
Corect, comitatul.
596
Sfârșitul tratativelor cu Jászi – nota tergală – n. ed.
597
Sub efectul stării de asediu.

414
textului original și procesului-verbal pe care l-a dresat în limba maghiară la 14
noiembrie 1918 a doua comisie mixtă româno-maghiară. Apoi voi da un proces
verbal original care se bazează pe mărturiile locuitorilor rămași în viață Ioan
Crișan Calo și Ioan Morariu, locuitori ai comunei Mănășturul Unguresc598. Voi
da numele celor arși pe rug sau uciși și voi încheia cu traducerea fidelă a
articolelor apărute cu acest prilej în deosebitele ziare maghiare din acest timp.
I. Comisia mixtă a Consiliului Național Maghiar și Român exmisă599
pentru constatarea stării faptice a cazului întâmplat la 8 noiembrie 1918 în
Beliș/Josicafalva a constatat de comun acord în ziua de 14 noiembrie 1918
următoarele lucruri:
1. Detașamentul de sub comanda căpitanului k. u. k. Antoniu Dietrich,
în baza ordinului Ministerului de Război Maghiar, care, ca formă, pare să fie
autentic, în ziua de 8 noiembrie 1918 a sosit la Huedin venind de la Budapesta,
având ordinul ca să organizeze acolo garda națională. Deplasarea
detașamentului la Beliș s-a făcut contrar ordinului.
2. La orele înaintate, în seara zilei de 8 noiembrie 1918 a sosit în
comuna Beliș cu 60 de oameni, dintre care14 ofițeri și locotenentul de jandarmi
Cseresznyĕs cu oamenii lui, fabrica de cherestea, clădirea direcțiunii și
magaziile au fost deja arse iar mobilele lăsate în castelul lui Urmánczi erau
duse.
3. Detașamentul a împușcat oameni în mod statarial, deși starea de
asediu nu este proclamată.
4, La ordinul căpitanului Dietrich au așezat pe rug, pe jăratecul unei
clădiri arse circa 20 de cadavre, între ele, 3 femei, cu dispoziția ca să le ardă,
iar cadavrele, în ziua de 12 noiembrie 1918, fumegau, în aceeași zi și când,
comisia mixtă a făcut cercetările. Execuția statarială s-a făcut în noaptea de 8
noiembrie.
5. Detașamentul Dietrich, în zilele de 9-10 noiembrie 1918 a făcut încă
incursiuni în comunele învecinate, între care și în Mărișelu.
6. În timpul devastărilor au fost asasinați 3 dintre oamenii întreprinderii
și sachterul600 ovreu din comuna Beliș pe care l-au condamnat la moarte, pe
Tauffer Ernest, bărbier în comuna Beliș și familia lui, pe motivul, ca să nu fie
martorii cazului întâmplat, au și fixat termenul execuției, însă n-au putut-o
îndeplini pentru că între timp a sosit detașamentul.
7. Nu s-a respectat convențiunea încheiată în Cluj în ziua de 7
noiembrie 1918 la amiazi între cele trei consilii naționale referitor la
întrebuințarea forțelor jandarmeriei deoarece nu au fost respectate punctele 3
și 4 a acestei convențiuni.

598
Mânăstireni.
599
Constituită, formată.
600
Persoana anume desemnată în cadrul comunităților evreiești pentru sacrificarea ritualică a
animalelor, în special păsări domestice.

415
 8. Nu s-a respectat nici punctul 2 al convențiunii comune încheiate în
Cluj la 8 noiembrie 1918 referitor la menținerea ordinii.
În ziua de 14 noiembrie 1918, dintre membrii comisiunii mixte care
conduce în prezent cercetările – a vorbit la telefon d-l. Dr. Emil Hațieganu, Dr.
Poruțiu Valentin, iar Kerestes, din partea Consiliului Maghiar, cu căpitanul
Dietrich, care a declarat următoarele: „În baza publicației apărute în ziarele din
Budapesta, s-au anunțat la o cazarmă din Budapesta acei oameni, care în sensul
publicațiunii, au fost gata să plece pentru apărarea comunei Beliș. Așa s-a
anunțat și el. Când s-a constituit detașamentul, autorizația Ministerului de
Război despre care se vorbește la punctul 1 al procesului-verbal a fost obținută
de către un sublocotenent, la intervenția deputatului Urmánczi. În cursul
tratativelor, nici n-a fost vorba de Huedin. Detașamentul a fost adus la Huedin
cu un tren special. Drept soldă li s-a promis plata gărzilor naționale, ceea ce
până astăzi nu s-a plătit. Detașamentul este și acum la Beliș și va rămâne acolo,
până ce va aduna toate obiectele furate și le va transporta la Călățele. După
declarația lui, oamenii restituite în mod pașnic obiectele furate”.
Cluj, 14 noiembrie 1918, ora 2 fără un sfert.
Din partea Consiliului Maghiar: Grandpiere Emil; Dr. Balász Endre;
Dr. Kertész Jenö.
Din partea Consiliului Național Român: Dr. Emil Hațieganu; Căpitan
Dr. Valentin Poruțiu”.
II. Protocol.
„Se înfățișează Ioan Crișan Calo și Ioan Morar în comuna Mănășturul
Unguresc și predau următoarele: În urma înțelesului făcut și luat în scris cu
pretorul Bajonczi Lajo, poporenii din comuna noastră s-au obligat să susțină
ordinea publică în comună, pretorul, în numele autorităților publice, s-a obligat
să împiedice intrarea în comună a jandarmeriei ori a altor trupe militare.
Înțelesul s-a întâmplat în 6 noiembrie. Ioan Morariu ca martor ocular, predă că
vineri, în 8 noiembrie, oamenii din comună – români și unguri – au hotărât să-
și care fiecare scânduri de la fierestrăul601 din Dâmbul Negri, proprietatea
firmei Kalotaszegi erdö-ipar részvénytársaságu. Fierestrăul a fost părăsit. Când
voiau oamenii să-și încarce carele cu scânduri – din pădure au ieșit cam 30-40
de soldați din trupa căpitanului Dietrich – s-au dezvoltat în linie de tragere și,
fără nici o provocare au dat foc: 8 morți din comuna noastră și 2 morți din
Erdöfalva602. Au luat vitele cu care cu tot și le-au dus la Urmánczi în Beliș,
unde și astăzi sunt. Cu trupa a fost și un ofițer.
Numele morților căzuți sub „ösztüz”603 din comuna noastră sunt Ioan
Morariu (misarăș604), Petru Giurgiu (Goșnea), Gavril Văsar (Țuțuluca), Gavril

601
Gater.
602
Ardeova.
603
Sub focul armelor.
604
Samsar de vite.

416
Dreve (Ritar) și feciorul Ioan Dreve, Ioan Nistor a Lepii și încă doi a căror
nume nu-l știu.
Din Erdöfalva: Ioan Zamfira a Petrii, Ioan Tat (Upa). Pe cei răniți i-au
omorât cu baioneta, i-au despuiat de bani, seara s-au dus la Beliș.
În Reska telep, car e pe teritoriul comunei noastre, în continuu străjile
patrulează, intră cu forța în case, răpesc bani, haine și alimente, brutalizează
locuitorii și le dau chitanțe de rechiziție.
Ioan Crișan predă că, fiind în comuna lor în 2 noiembrie mai mulți foști
soldați din comună - au făcut mici transgresiuni, fiind necăjiți din cauza
nedreptăților ce au îndurat familiile lor – în contra ordinii publice, au spart
ferești, au tăiat sârma telefonică, dar nu au făcut pagube mai mari și nici nu au
maltratat pe nimeni. În 3 noiembrie s-a ivit în sat o patrulă,are (15) de jandarmi,
ca să susțină ordinea. A doua zi a venit locotenentul de jandarmi Cseresznyĕs,
m-a arestat pe mine, m-a legat și, după zvonurile auzite, m-a judecat la moarte.
Eu am auzit când a cerut permisiune locotenentul Cseresznyĕs, prin telefon:
„két embert a bandábol foglyul ejtettünk, kérem azok kivégzését mekengedni”
(am capturat doi oameni din bandă, vă rog să permiteți executarea lor). După
aceea a repetat locotenentul Ceresznyĕs răspunsul telefonic negativ: „nem?
nem?. Akkor ezek négy nap mulva meg figjuk látni a következményeket.
Kérem ezek vad állatok” (Nu? Nu? Atunci peste vreo trei, patru zile, vom
vedea consecințele. Vă rog, că aceștia sunt fiare sălbatice). În 4 noiembrie a.c.
locotenentul Ceresznyĕs a publicat statariul cu strigarea în sat (cu toba).
Împreună cu mine au prins jandarmii și pe Ioan Boșca (Griji) din
Mănăștur, afară de aceea, Coldea Teodor și Coldea Nicolae, tot din Mănăștur,
pe aceștia i-au prins pe baza că ei fac parte din banda din Mănăștur. Pe toți trei
i-au bătut jandarmii cu pușca și bietul Ioan Roșca zace pe pat, bolnav.
Pe mine, Ioan Crișan, m-a legat împreună cu Ioan Roșca, m-au cercetat
și mi-au luat toate scrisorile și banii care au fost la mine. În portmoneu am avut
trei bucăți a 1.000 coroane și 360 coroane bani mărunți, în total, 3.360 coroane.
Aceștia au luat de la mine sergentul de jandarmi Placsintár de la postul din
Zentelke605. A văzut: Ioan Jirbo și Simon György, baron din
Magyargyerömonostur606.
În timpul cât eu am fost prins, 4 din jandarmi ai mers la prăvălia mea,
unde stătea soția și mama mea. Au luat toate sticlele cu rachiu din prăvălie, le-
au pachetat în o corfă, dare totodată, și-a pus fiecare ți în buzunar câte 2 sticle,
apoi, au mers la pivniță, unde butoaiele cu vin le-au scos afară, dar după aceea,
din nou le-au dus îndărăt. Un butoi de 134 litre de vin s-a spart și tot vinul a
curs. Pivnița a încuiat-o și cheia predat-o la juratul Ioan Jirbo Lili, care după 2
zile a predat-o din nou soției mele.

605
Zam.
606
Mânăstireni.

417
 Către seară, cam la 4 oare, Cseresznyěs s-a depărtat. Au rămas acolo
numai jandarmi, 19 inși, sub conducerea sergentului Borcsa.
Mia târziu s-au adunat locuitorii din comună și, afară de la Rișca, au
înconjurat casa unde erau cei deținuți și unde erau și jandarmi. Dintre oameni,
Gavril Mani a Vonului a provocat jandarmii să mă pună pe picior liber.
Deoarece jandarmii n-au vrut, a împușcat prima oară, din afară, cineva, apoi,
unul dintre sergenții de jandarmi a dat mai multe împușcături, a rănit pe Mihai
Bogdan a Gazdii, la umăr. Atunci sergentul Borcsa m-a dezlegat. Și eu, și soțul
meu, cu care am fost legat, am scăpat afară și ne-am dus. Eu două zile am stat
la pădure, până când a venit după mine de am mers și am făcut pactul aici
alăturat, de atunci, jandarmii nu au mai venit în sat.
În 14 noiembrie a.c. locotenentul Cseresznyěs mi-a telefonat în
inspecțiune, la telefon, a fost Bodiș Ianoș Morlachi, să merg la Beliș, la
căpitanul Dietrich, cu Iosif Crișan și Gavril Mani și să ducem scrisoarea, care
am avut-o cu pretorele. E u nu am mers, ci am trimis pe Bogdan Istvan Lungul
și alți doi. Prezentându-se la Dietrich, el a spus, că nu are lipsă de scrisoare,
nici de ei, ci, de noi trei.
Oamenii din banda lui Dietrich umblă în patrulă, vin tot mereu până la
hotarul Mănășturului, la Rișca. Patrule de acestea i-au spus lui Ioan Avram, că,
pe Ioan Crișan, pe Iosif Crișan și Gavril Mani îi caută. Dacă îi poate prinde,
are poruncă de la căpitanul Dietrich să-i împuște.
Patrulele acestea, în toate zilele umblă la Rișca și la Mărișel și jefuiesc
poporul. Prind fete și le duc la cvartirul lor, unde le țin peste noapte și le
necinstesc, și dimineața le dau drumul. Așa au ținut pe fata lui Culi Radu. Cerea
lui Ioan Crișan este ca, cele 3.360 de coroane pe care i le-au furat jandarmii, să
le reprimească.
Cluj, la 17 noiembrie 1918.
Ioan Crișan, m.p.
Ioan Morariu din Mănășturul de Sus predă că, patrule din banda lui
Dietrich, din 8 noiembrie, în Dâmbul Negrii, au făcut cercetare pe la toate
casele și au dus mai multe vite:
1. de la Ioan Morariu, 2 boi și un car. 2. De la Avram Goia,
2 boi și un car. 3. De la Gheorghe Dreve, două vaci și doi boi. 4. De la
Dumitru Matiș, 2 boi și un car. 5. De la Petru Giurgiu, 2 cai, cu căruță cu tot.
Cluj, la 17 noiembrie 1918. Ioan Morariu, m.p.”
Cazul măcelului de la Beliș a fost transmis apoi telefonic Marelui Sfat
Național din Arad, din Cluj, de către domnul Emil Hațieganu. Iar raportul
detaliat a fost dat de către delegatul Consiliului Național Român din Cluj, Dr.
Augustin Pordea, după ancheta ce făcuse la Beliș. Conținutul acestui raport
este următorul: „Cazul de la Beliș s-a petrecut după cum urmează. Ministrul
de Război a trimis în regiunea Huedin o grupare de vreo 300 soldați, condusă
de un căpitan și mai mulți ofițeri, pentru ca să organizeze gărzi naționale. Parte

418
din această armată, numărând 265 soldați cu 6 mitraliere și alte materiale s-a
instalat în castelul lui Ioan Urmánczi. Urmánczi nu a organizat nici un fel de
gardă națională în comuna Beliș, locuită exclusiv de români, și pe cei patru
oameni arestați prin împrejurimi, după jefuirea castelului și incendierii i-a
predat jandarmeriei, care i-a împușcat în mod statarial. Numitul detașament, în
timpul cercetărilor făcute pentru găsirea lucrurilor furate a introdus și aplicat
în mod repetata cele 25 de lovituri cu bâta.
La Mărișel au tras mai multe focuri după preoteasă, care se refugiase
cu căruța, rănind pe membrii familiei. După jaf și după ce s-a petrecut întreg
cazul, dintre cei vreo 40 de oameni împușcați, cadavrele celor 23-25 oameni,
între care și femei, ard grămadă lângă ruinele fabricii de cherestea, aruncate cu
fața în jos pe o grămadă de cartofi. Cadavrele ard a cincea zi fiindcă lemnul
este umed. Toate s-au întâmplat la ordinul comandantului detașamentului.
Rănile lor nu pot fi cercetate, cu aproximație toți au fost împușcați în cap. În
comunele din jurul Belișului detașamentul cercetează după arme, intrând sub
acest pretext în casele oamenilor. Copiilor li se aplică 25 lovituri și un bărbat
a fost străpuns cu baioneta. Cei căzuți sunt din comunele Mărișelu, Albac,
Mănășturul Românesc și Beliș.
Pe ziua de duminică, detașamentul a dat ultimatum comunelor din jur,
spunându-le că, în caz că lucrurile furate nu se vor găsi, se va trage cu
mitralierele în săteni. Circulația a încetat complet în regiune. Oamenii s-au
refugiat în păduri.
Pentru apărarea vieții și a bunurilor locuitorilor din comunele amintite,
în raport, Consiliul Național din Cluj a trimis la fața locului de la Garda
Națională din Cluj în ziua de 10 noiembrie pe ofițerul Zăgrean cu 20 de soldați.
A supra activității și rezultatului obținut al acestui detașament românesc lăsăm
să urmeze însăși declarația făcută la 17 martie 1925 de d-l. Zăgrean, și a cărui
original se află în posesiunea mea: „Răspunzând scrisorii D-voastre din 25
februarie 1925, îmi pare rău, că nu vă pot servi cu nici un fel de date privitoare
la măcelul de la Beliș, în anul 1918. Anume, eu am fost detașat de la Garda
Națională din Cluj cu 20 de oameni numai cam la 10 noiembrie 1918, după ce
măcelul s-a făcut și tocmai pentru apărarea românilor contra unui nou măcel,
ce eventual s-ar fi putut întâmpla.
Eu am găsit la Beliș pe căpitanul de jandarmi Cseresznyěs din Huedin
și pe locotenentul Kún Bela, fiind instalați în castelul Urmánczi cu mai mulți
jandarmi și soldați unguri. La sosirea mea în Beliș ardeau încă cadavrele pe
ruinele edificiului situat lângă drumul ce duce spre Mărișel, îndată după
trecerea podului peste Someșul Rece, însă îndeosebi, nu am putut face nimic,
fiind totul numai scrum, iar în decursul petrecerii noastre în Beliș, am îngropat
mai multe cadavre găsite în pădurea prin care trece drumul spre Mărișel. Câtă
vreme Cseresznyěs a stat în Beliș, nouă nu ne-a fost permis să staționăm acolo
și, fiind noi mai puțini la număr, ne-am retras la fabrica de cherestea din

419
Călățele, unde am stat cam o săptămână, până ne-am câștigat mai mulți soldați
din jur, cu deosebire din comuna Mărgău.
Soldații unguri cutreierau toate casele românilor, pe care îi maltratau și
le furau hainele, vite și bani; vitele folosindu-le pentru alimentare, iar hainele
și mobilele le-au împachetat și le-au dus cu sine, asemenea, și banii. Fiecare
soldat care era trimis cu astfel de obiecte la Huedin să le depoziteze, nu se mai
întorcea, ci se ducea cu totul către Ungaria. În urma acestor jafuri despre care
am auzit din plângerile locuitorilor care ne-au chemat să-i apărăm, având și
trupa mărită până la 70 de oameni, ce e drept, slab înarmați, am plecat din nou
la Beliș și, după ce ungurii de data aceasta, nu s-au opus staționării noastre
acolo, ne-am așezat pe la case private în comună și trăiam din ceea ce ne
puneau la dispoziție locuitorii. După instalarea noastră în Beliș jafurile au
încetat, iar soldații unguri dezertau din zi în zi.
În una din zile aflăm, că Cseresznyěs cu jandarmii săi s-ar fi retras la
Huedin, lăsând numai un post de 7 jandarmi la Călățele, iar în castelul lui
Urmánczi ar fi rămas numai soldații unguri, sub conducerea locotenentului
Kún Alexandru. Aflând din informațiuni că numărul ungurilor nu e mai mare
de 30 și că locotenentul Kún nu e atât de șovinist, ca antecesorii săi, prin
mijlocirea șefului fabricii din Călățele, am ajuns la înțelegerea, ca să mă mut
eu cu trupa românească în castelul lui Urmánczi și să facem serviciul de
menținerea ordinii împreună.
Disciplina trupei ungurești era însă sub toată critica, iar bandele lor
răsfirate încă continuau a opera câte un jaf sau a maltrata pe unde ajungeau;
tarași la răspundere, în urma intervenției și amenințărilor mele, soldații unguri
dezertau. În felul de mai sus ceata ungurilor s-a împuținat di zi în zi, până în
fine, rămăsese abia vreo 7 ofițeri, cărora, părându-li-se situația nesigură în
mijlocul nostru, care număram 70 oameni, într-o zi au plecat și ei, care încotro.
Observ că, din partea românilor nu a fost maltratat nici un străin și,
chiar despărțirea de unguri, care au plecat din Beliș, s-a întâmplat destul de
neted, abstrăgând de unele mici incidente provocate prin faptul, că la plecarea
lor din Beliș, le-am reținut toate armele erariale, împreună cu două mitraliere,
care afirmativ, ar fi fost ale căpitanului de jandarmi Cseresznyěs.
Abia ajunși în Huedin ungurii, căpitanul de jandarmi amenință prin
telefon și ștafete, în continuu, că dacă nu eliberăm mitralierele, ne va ataca cu
o ceată mai mare și ne va măcelări, așa că, în repețite rânduri stăteam de pază
nopți întregi, nu numai noi, soldații, dar și locuitorii civili din comunele Beliș,
Giurcuția, Mărișel, Albac și Mănăștur, la ciocniri de fapt, nu s-a ajuns însă.
Văzând că jandarmii lăsați în Călățele chiar dacă nu ne fac un alt rău,
dar ne spionează, pentru a-i seduce, mi-am retras oamenii din Călățele la Beliș,
de unde după câteva zile, în o noapte, am trimis 20 de soldați, care plecând din
Beliș la ora 10 seara, până la 3 dimineața au făcut drumul la Călățele, au ocupat

420
cazarma jandarmilor pe care i-au dezarmat și i-au trimis la Huedin, lăsându-le
tot avutul, ba, chiar și revolverele de buzunar.
Prin aceasta am devenit stăpâni pe întreg jurul și am liniștit și comuna
ungurească Vâlcău, fără însă să facem vreun rău cuiva”.
Pentru întregirea informațiunilor cuprinse în declarația d-lui. ofițer
Zăgrean, cred, că este tot atât de important, ca să dăm aici și informațiunile pe
care mi le-a dat în ziua de 23 martie 1925 locotenentul Kún Alexandru despre
care pomenește și d-l. Zăgrean. El mi-a declarat în rezumat următoarele:
„Căpitanul de vânători Diertich Antoniu și căpitanul Körössy, din
Regimentul 16 din orașul Györ, au sosit la Călățele în ziua de 7 noiembrie 1918
cu un tren special, care consta din 3 vagoane pentru persoane și de vreo 5
vagoane de marfă. În tren se aflau circa 84 soldați, în mare parte, honvezi din
Regimentul 1 Budapesta, prevăzuți cu arme, cu 6 mitraliere și cu jumătate de
vagon de bocanci, alte rechizite, precum și un stoc mare de albituri și vestoane.
La sosirea lor, spune Kún că a auzit strigându-se numele lui Cseresznyěs, care
dintr-un vagon de persoane a predat 6 indivizi detașamentului din Călățele, cu
ordinul ca „ezeket lövesétek föbe/să-i pușcați), pe urmă, acești 6 români au fost
escortați în lanțuri de către câțiva soldați sun conducerea caporalului Budai la
jandarmeria din Huedin, de unde pe urmă, au fost eliberați.
Detașamentul lui Dietrich a debarcat și fără să odihnească, a continuat
drumul în linie de tragere, o parte, sub comanda lui Dietrich, iar o altă parte,
sub comanda lui Körössy. Drumul lor era călăuzit de către ofițerii Kolumban
și Kovacs, dezertați din detașamentul din Călățele. Mitralierele le aduceau pe
umeri. Trenul s-a reîntors la Huedin, în afară de vagoanele cu rechizite. În altă
zi a auzit, spune el, că la podul din Beliș au împușcat o mulțime de oameni, pe
care i-au așezat pe scândurile și cartofii din magazie, care ardeau și acolo i-au
făcut cenușă.
Mi-aduc aminte, spunea Kún, că Cseresznyěs într-una amintea, că ar
pușca fără milă pe individa Trif Maria, apoi, ar extermina familiile Crainic și
Crișan. Detașamentul din Călățele, imediat a raportat telefonic știrea despre
atrocitățile maiorului de stat major din Cluj, cu numele Ujhelyi, pentru care a
dat dispoziție, ca detașamentul din Călățele să-l aresteze și să-l conducă la Cluj.
Căpitanului Dietrich aducându-i-se la cunoștință aceasta, a amenințat cu aceea,
că va intra în Cluj și atunci, nu rămâne piatră pe piatră.
Detașamentul acesta a stat la Beliș circa 2 săptămâni, în care timp
făceau dese incursiuni, mai ales în comunele Giurcuța de Jos și Giurcuța de
Sus, unde terorizau pe locuitori și le furau mobile, precum și bani și animalele.
Soldații astfel aprovizionați, în fiecare zi dezertau, așa că n-au mai rămas decât
vreo 48. Aceștia din urmă, mai mult de frică, s-au retras la Călățele, unde au
pretins un tren special, pe care, încărcându-l cu obiectele furate (mobile,
covoare, etc) au plecat la Budapesta. După ce s-au retras cu toții în castelul lui
Urmánczi, nu au lăsat decât o bucătăreasă și pe paznicul pădurilor, cu numele

421
Maier, iar detașamentul maghiar din Călățele a intrat în Beliș, aceasta era cam
la începutul lui decembrie. Detașamentul consta din 25 soldați, mai mulți
voluntari și subofițeri și doi sublocotenenți. Aproximativ între 10 și 15
decembrie a intrat detașamentul românesc în frunte cu drapelul românesc sub
comanda lui Zăgrean în Beliș. Detașamentul maghiar, spune Kún, fără
opunere, a predat puterea lui Zăgrean”.
Vom reda aici mai multe articole apărute în ziarele maghiare de pe
acele vremuri, pentru a ilustra și mai mult impresia extraordinară pe care a
produs-o măcelul de la Beliș, chiar și asupra opiniei publice maghiare, așa de
exemplu607:
În numărul 256 al ziarului „Budapesti Hirlap” din 12 noiembrie 1918:
„Oradea Mare, 11 noiembrie.
Garda Națională din județul608 Bihor a luat măsuri intense pentru
înfrânarea jafurilor și furturilor întâmplate în unele comune ale județului,
precum și pentru restabilirea ordinii. Acestora este de a se mulțumi că, în
plasele609 Érmiháfalva610 și Marghita ordinea e deja deplină și că, cea mai mare
parte a lucrurilor furate de la proprietari, deja au ajuns din nou în posesiunea
proprietarilor legitimi. În plasele Aleșd și Beiuș s-au trimis detașamente
puternice, care vor asigura definitiv întreaga ordine și liniște”.
Tot în ziarul sus aminti, în numărul 267 din 14 noiembrie 1918 au
apărut următoarele:
„Expediția de pedepsire a lui Urmánczi. Arad. 13 noiembrie. Aviz
telefonic a corespondentului ziarului „Budapesti Hirla1p”.
„Ioan Urmánczi, fratele deputatului Nandor Urmánczi, fără știrea și
permisiunea guvernului, a condus așa zisa „expediție” de pedepsire contra
acelor, care mai înainte au jefuit din averea sa. Comisia mixtă a Consiliului
Național Român și Maghiar din Cluj, a cărei membrii, din partea românilor, au
fost comisarii poporului (Pordea și Poruțiu) a descins la fața locului și a
constatat următoarele: Garda lui Ioan Urmánczi a prins pe rând, pe jefuitori,
aproximativ vreo 35 de oameni, pe care apoi, jandarmii i-au împușcat. În baza
rapoartelor sosite, Consiliul Național Maghiar a transpus chestiunea la
jandarmeria maghiară, pentru a introduce ancheta în mod urgent. Ancheta a
constatat că, frații Urmánczi nu au ordonat împușcarea oamenilor, ci numai
i-au prins și i-au predat jandarmeriei. Despre locul unde se află frații Urmánczi
în acest timp nu avem nici știre. Jefuitorii încet, duc îndărăt lucrurile furate.
Guvernul a fost înștiințat despre cele întâmplate și a promis aplicarea de
retorziuni energice.

607
Presa maghiară – nota tergală – n. ed.
608
Corect, comitatul, passim.
609
Corect, cercurile, passim.
610
Valea lui Mihai.

422
 Părerea ministrului Jászi, care de prezent pertractează la Arad cu
români, este: „cazul Urmánczi nu numai că periclitează succesul tratativelor,
dar agravează situația ungurilor în fața tratativelor de pace și dă armă în mâna
dușmanilor noștri”.
În același număr al ziarului menționat: „Târguielile lui Jászi cu
românii”.
Românii pretind întreg Ardealul și regiunile maghiare locuite de
români. Arad, la 13 noiembrie. Prin telefon, de la corespondentul nostru.
Între altele scrie: „Dr. Ioan Erdely unul din membrii Consiliului
Național Român, care ieri seară deja la gara de Est s-a atașat la trenul special,
în toate locurile a amenințat pentru faptele înspăimântătoare, afirmativ, ale
unor trupe ardelene iregulare, natural, retăcând611, vandalismul de necrezut, ce
au comis compatrioții săi în ultimele zile, atât în Ardeal cât și în părțile
românești din Ungaria Superioară.
Aceste știri nu au prea aflat crezare, căci scopurile cunoscutului avocat
era prea evidente, informațiunile sale în schimb, cu atât mai de necrezut.
Aceeași ținută au avut-o azi înainte de masă și conducătorii români adunați
aici. Din declarațiile lor, din unele vorbe scăpate și din toată purtarea lor începe
a reieși faptul, că ori deja, și pe lângă democrația maghiară, cea mai liberală și,
pe lângă cea mai sinceră bunăvoință frățească, nu vreau să se dimită612 cu noi
la vorbă. Ștefan C. Pop între altele, astfel a răspuns întrebărilor mele:
„În notificarea noastră făcută guvernului, am spus evident, că vrem
imperiul, cu alt cuvânt, vrem întreagă puterea civilă și militară asupra
întregului pământ locuit de români. Este adevărat, că în această regiune sunt
mulți locuitori maghiari și sași, noi pentru acesta, în cea mai deplină măsură
vom aplica principiile wilsoniene. Nouă, mai mult, nimeni să nu ne mai
poruncească. Căci, durere, că și guvernul actual se poartă față de noi în mod
mârșav și a permis, de exemplu, ca Urmánczi să trimită trupe pentru mântuirea
fratelui său mai mare și acești bandiți apoi, au ars pe jăraticul stabilimentului
din Beliș 41 de români.
Dar românii doar jefuiesc! Vă rod dezordini… în tot locul, dar
trimiterea de expediție pentru pedepsire totuși, nu a fost permis să se facă, care
apoi să ucidă oamenii noștri. Ceea ce privește noul guvern maghiar,
recunoaștem dar, buna credința lui Károly, acelor aparținători lui Jászi și
social-democrații, dar despre partidul lui Károly, avem cu totul altă părere. Vă
putem asigura, că guvernul nostru pentru viitor va fi cu mult mai cinstit, decât
guvernul D-voastră”.
Ziarul „Budapesti Hirlap” din 15 noiembrie 1918. Expediția ca
Urmánczi.

611
Omițând.
612
Aici, cu sensul de a se așeza, a participa la tratative.

423
 Evenimentele de la Josikfalva, care între argumentele Comitetului
Național Român joacă un rol mare, au fost clarificate azi de către membrii
Consiliului Național din Cluj. Comisia mixtă clujeană și a Consiliului Național
Român astăzi a dat următorul comunicat oficial ministrului Jászi Oskar, despre
faptele sângeroase de la Josikfalva: „Din încredințarea Consiliului Maghiar și
Român, comisarii poporului Poruțiu și Pordea, precum și câte un ofițer, au fost
la Josikfalva și au constat că miliția maghiară s-a purtat în modul cel mai
corect.
Comisia mixtă emisă n-a constatat nimic grav contra soldaților unguri.
Soldații unguri, e adevărat că au împușcat, dar aceasta au făcut-o mai ales
pentru aceea, fiindcă noaptea târziu i-a atacat o bandă înarmată. Miliția a prins
o parte dintre hoți și i-a predat jandarmeriei, ca apoi, să-i tragă la răspundere
autoritățile. Se poate presupune că jandarmii au folosit pe nedrept arma.
Numărul morților a fost de 30. Hoții, înainte de ce ar fi sosit soldații, au
strangulat de la „Kalotaszegi Erdöipar” trei funcționari, chiar și pe sachterul
comunității israelite, afară de aceea, au ars până la pământ întreg stabilimentul.
Castelul lui Urmánczi l-au jefuit și au furat toate lucrurile până la ultimul cui.
Pe bărbierul din Josikfalva, cu familia lui, l-au condamnat la moarte. Tocmai
voiau să-l execute, când a sosit miliția, salvându-l. Bandele de hoți care jefuiau
Josikfalva erau înarmate.
Consiliului Național din Cluj i s-a descris evenimentele de la
Josikfalva, de ieri de după amiază, d-l. Eugen Kertěsz. Consiliul a hotărât ca
imediat să retragă jandarmeria din Josikfalva, iar pe locotenentul, comandantul
lor, îl traduce în fața Curții Marțiale. Acțiunea s-a și pornit din partea
comandantului honvezilor. Afară de aceasta, Consiliul Național Român, de
îndată a încunoștințat Consiliul Național Român despre această hotărâre,
precum și despre aceea, că pe orice cale va stărui, ca să-și primească pedeapsa
ce merită.
Astăzi înainte de amiază, Comisia Mixtă din nou a ținut ședință, din
partea românilor, d-l. Dr. Hațieganu, judecător de tribunal, din partea
ungurilor, Dr. Grandpiere, judecător de tribunal și patru membrii ai comisiei,
ce a ieșit la fața locului, revidiază613 procesul-verbal. În luptă de altfel, s-au
rănit grav și doi soldați. Rănile le-au cauzat bandele de hoți înarmați. S-a
constatat că dintre trupurile morților, aproximativ 20, deoarece nu era nici un
mijloc sau vre-un un om în sat să-i îngroape, au fost așezați de către soldați în
magazia care ardea. Pe morții aceea, care rudele i-au reclamat, i-au extrădat.
După ce pe ministrul Jászi Oskar l-am informat, că și în județul614 Hunedoara
se pregătesc la o expediție similară celei lui Urmánczi, ministrul a luat
dispozițiuni ca autoritățile să nu permită organizarea acestui fel de expediții.

613
Revăd, verifică.
614
Corect, comitatul.

424
 Ziarul „Politikai Hirado” aduce știrea:
„Din loc competent este rugat ziarul „Politikai Hiradó” să comunice că
jandarmii, cu ocazia evenimentului de la Josikfalva, n-au folosit arma. N-au
fost, decât doi jandarmi acolo, care au condus la fața locului soldații de sub
conducerea căpitanului Dietrich și a sublocotenentului Petö. Jandarmii nu s-au
amestecat în lucru, soldații însă au cercetat întreg parcul forestier și l-au curățat
de jefuitori” dintre care cei mai mulți erau țigani. Soldații au percheziționat
noaptea castelul și ei au prins pe jefuitori și hoți. Dintre aceștia, pe matadorii
principali, la ordinul căpitanului Dietrich, i-au împușcat. Tot în mod statarial
au executat 10 oameni. Cei 10 morți aflați în grădina forestieră, precum și pe
cei 22 morți aflați în jurul castelului, tot la fel, la ordinul căpitanului Dietrich,
i-au ars.
Nandor Urmánczi, deputat parlamentar, ne-a rugat să publicăm
următoarea declarație:
„1. Trupa militară ce a plecat în Ardeal, la chemarea mea, a fost
organizată cu știrea și permisiunea Ministerului de Război; asemenea, au fost
prevăzuți cu arme, alimente și echipament, din oamenii care s-au anunțat la
cazarma din str. Falk Miksa615.
Conducătorul ei a fost căpitanul Antoniu Dietrich, unul din ofițerii
noștri cei mai distinși, decorat pe câmpul de luptă cu medalia mare de vitejie
pentru ofițeri, cu Ordinul „Coroana de Fier” și „Leopold”, și propus pentru
ordinul „Maria Therezia” și care, trecutul său militar excepțional de frumos nu
și-l pătează cu aceea, ca să omoare oameni nevinovați.
2. Trupa de la Poieni, Csonkatelep616 și în comuna arsă Josikfalva,
numai față de aceea au folosit arme, pe care i-au prins furând și jefuind,
arestându-i. Față de aceea care au rezistat, s-a răspuns cu armele. Dintre
soldați, doi s-au și rănit.
3. Ioan Urmánczi, despre organizarea și trimiterea ajutorului militar n-a
avut cunoștință. Pe dânsul zile întregi l-au asediat bande înarmate, nă ce în
sfârșit, periclitându-și viața, a fost silit a se refugia cu familia, înainte de ce ar
fi sosit ajutorul.
4. Comunicatul ziarului sigur este inspirat din izvor valah, ca să atragă
atențiunea asupra faptelor josnice pe care le-au comis valahii în Ardeal, față de
ungurime. În regiunile locuite de valahi, deja au jefuit toate familiile maghiare.
Au răpit animalele, au dus bucatele, au jefuit și distrus, și incendiat locuințele
lor. Cine nu s-a refugiat, l-au ucis. În Josikfalva, au omorât trei oameni.
5. Mă mir de ministrul Jászi, că în baza unor informațiuni unilaterale,
fără să cunoască faptele autentice, spune anticipativ judecata. Aceasta
agravează numai restabilirea ordinii. În provincie anarhia este generală. Sute

615
Declarația lui Nandor Urmánczi – nota tergală – n ed.
616
Săliștea Nouă.

425
de mii jefuiesc, incendiază și ucid. Cu teorii științifice, oratorii și manifeste nu
se poate restabili ordinea.
Ziarul „Ellenzěk” din Cluj, la 16 noiembrie 1918, în articolul de fond
scrie: „Nu este îngăduit a ucide, dar, nici a jefui. În Josikfalva au făcut măcel
jandarmii, asemenea, au ucis, au aprins, au jefuit, au rostit sentință de moarte
o bandă înarmată, dintre care au prins pe vreo câțiva oameni și, o oștire
mercenară privată i-a ucis în mod statarial, prin jandarmi, apoi cadavrele le-au
așezat pe rug, comandantul austriac al oștirii, înaintea ochilor căruia, desigur,
a fâlfâit gloria bresciană a lui Haynau, „exempel statutiren”. Acestea sunt
faptele pe care le-au constat obiectiv în procesul-verbal Comisia Mixtă a
consiliilor naționale.
Este regretabilă și condamnabilă furia fără margini, care nimicește și
omoară oameni nevinovați. Este, necondiționat condamnabilă procedura care,
sub masca protecției autorităților, punând la o parte orice lege și regulă în
decurs de câteva zile, condamnă la moarte, fără vreo excepție, pe ori și cine,
care ajunge pe mâna lor. Aici nu poate fi vorba de o expediție de pedepsire,
care ar fi organizată de autorități și acest lucru, un om cu conștiința dreaptă,
nici nu-l poate folosi de argument, va fi judecat acest lucru de către forurile
judiciare, inițiate de către Consiliul Național Maghiar, încă înainte de a fi ajuns
în posesiunea datelor faptice.
Dar cu aceasta nu se sfârșește. Trebuie să întrebăm. Se poate acum să
se angajeze oștiri mercenare private, acum când, nu putem satisface nici
intereselor obștești atât de arzătoare? Se poate ca, atunci când mii de soldați
obosiți, așteaptă în gările Budapestei ocazia, ca să poată pleca acasă, se poate,
atunci, să se acorde în mod legal, tren special? Norocul că acestea sunt numai
aserțiuni, aserțiunile unui om plin de păcate grele. Să nu dea Dumnezeu, să se
transforme în realitate. Căci atunci, în zadar a, trăit și am trecut peste toate
suferințele și, în zadar am făcut revoluția”.
Ziarul „Ujság” din Cluj, în numărul din 24 noiembrie 1918, pe pagina
a 3-a, scrie:
„Contra exagerărilor presei române. Măcelul sângeros de la Alsofüle617
a fost înscenat de pleava românilor. Consiliul Național Maghiar, față de știrile
tendențioase ale ziarelor românești, se va folosi de retorsiuni.
„Românul”, ziarul Consiliului Național Român în repețite rânduri,
conflictele ivite între militari, țărănime și jefuitori le-a prezentat în mod
exagerat. Comisia Ardeleană a Consiliului Național Maghiar a sesizat în scris
Comitetul din Arad, precum și Consiliul Național Român din Cluj, rugându-i
ca să dea ordin ziarelor lor, în interesul menținerii ordinii publice, să scrie
obiectiv, a recercat chiar și separat, ziarul „Românul”, și între altele, îi
comunică: „Comisia a ieșit la fața locului cu ocazia cercetării cazului sângeros

617
Filea de Jos.

426
de la Alsofüle, a felicitat în modul cel mai călduros pe prim-pretorul618 din Iara
de Jos, pe Tibor Echardt, deși a participat la fiecare ciocnire sângeroasă. Și
preotul român de acolo, în ședință secretă, când comisia Consiliului Național
Maghiar i-a notificat, în limba română, că are ordin să ducă la Cluj pe prim-
pretor, a protestat energic și a declarat „prim-pretor toate laude merite”/scris în
limba română619.
Nu poate fi schimbat acest lucru nici prin constatarea unilaterală, că
Vincze, căpitanul de jandarmi, prin pretensiunea sa de a se aplica practica din
pace, ar fi fost, pe de o parte, motivul măcelului. Am constatat anume, că
pleava, prevăzută cu arme, s-a purtat ofenisv și că, în mare parte, motivul
măcelului este apărarea impusă de o situație ilegală.
Privitor la cazul din Josikfalva numai atât încă, că numai constatarea
unică alăturată aci poate forma baza fără de vreo tendință ascunsă a oricăror
tratative. Să ne dea voie încă să declarăm, că și noi, pe aceleași baze de adevăr,
am putea publica abuzurile, și furturile, incendierile și măcelurile comise de
către români. Însă trebuie să le atragem binevoitor atențiunea, că păcatele
clasei dominante, urgisite cu tot dreptul și de noi și doborâtă tot de noi, nu
poate să ne oprime pe noi. Abia, că putem învinui maghiarimea pentru
buruienile trecutului, încă neplivite, căci, cine doar, este cel mai mare dușman
al acestora, dacă nu chiar noi.
Nu vrea să fie aceasta o amenințare, dar suntem siliți să declarăm că și
noi „vom fi forțați să ne dăm și plângerile noastre celei mai mari publicități,
dacă nu binevoiți a trata astfel de chestiuni în mod obiectiv.
Cu stimă cuvenită, Apáthy”.
După înșirarea acestor dovezi contemporane interesante, țin de necesar,
pentru stabilirea deplinului adevăr, a fixa încă de pe acum, că între autorii
principali ai angajării măcelului este și un anumit Biró Francisc620.
Despre viața acestuia am cules informațiunile cele mai precise. Este
născut la 1891 în comuna Estergom (Ungaria), domiciliat în Viena, în anul
1919. Este necăsătorit, de profesie comerciant.
De la anii 1910-1918 a locuit în comuna Beliș (județul621 Cojocna),
unde era director la societatea anonimă din Beliș După comiterea măcelului s-
a refugiat în comuna sa natală, de unde a ajuns apoi la Viena, unde și-a deschis
o prăvălie de articole tehnice.
Acest individ ucigaș comun a venit în țară la noi la 18 iunie 1924, cu
pașaport român eliberat de Legațiunea Română din Viena sub nr. 8.810/1923.
Deși a fost arestat și predat Consiliului de Război al Corpului VI Armată Cluj,
la intervenția unor avocați cu influență a scăpat fără nici o pedeapsă.

618
Corect, șeful cercului, ca entitate administrativă.
619
Adăugat în text. – n. ed.
620
Biro Francisc, unul din autorii principali ai măcelului – nota tergală – n. ed.
621
Corect, comitatul.

427
 Pentru urmași țin să amintesc – va să știe cum se făcea administrația
noastră în anul Domnului 1924 – că numitului, autoritatea industrială de I
Instanță a orașului Cluj ca „recompensă”, i-a eliberat și un brevet industrial, cf.
Registrul D. Nr. 267/1923, pentru practicarea industriei de comerț cu articole
de fier și mașini sub firma „Biró et comp. prăvălie mixtă en-gros” Cluj. Las să
urmeze și al doilea și al doilea document de neînchipuit, ca să judece
posteritatea.
În 1921 primăria comunei Beliș îi eliberase și un certificat de identitate
purtând Nr. 112/1921, iscălit de Caian, m.p., secretar comunal și Nicolae Trif,
primar. Văzut la 22 februarie 1921 cu nr. 1.390 de Moldovan E, m.p., pretorul
Huedinului. După aceste premise pentru oamenii de bine, atât de triste, las să
urmeze fasiunile autentice contra lui Biró Francisc, ale locuitorilor comunei
Beliș.
Toate aceste fasiuni622 sunt iscălite sub jurământ, de mâna proprie a
martorilor oculari ai măcelului.
Fiecare în parte dovedește culpabilitatea acestei fiare sălbatice, care a
terorizat populația comunelor Beliș, Mănășturul Unguresc, Finciu, Mărișel,
Ocolul Calului, Albac, Scărișoara, Călățele, Giurcuța de Sus, Dângău și
Căpușul Mic. Declarațiile date de românii din această regiune asupra lui Biró
și alți autori, sunt depuse la postul de jandarmi al comunei Beliș.
I. Prima informațiune este dată de către Nicolae Maier, născut în
comuna Gilău, domiciliat În Beliș Declarația lui este datată la 25 septembrie
1924, având următorul conținut: Biró, în timpul lui Bela Kuhn a fost ministru
de domenii în Ungaria. Declară că bandele de secui care au ucis mai mulți
români au fost aduse la cererea și ordinul lui Biró Francisc.
II. Agricultorul Neag Ilie, domiciliat în comuna Beliș, declară că el
cunoaște pe Biró Francisc, care a fost director la Întreprinderea Forestieră din
Beliș, iar în anul 1918 el a fost conducătorul gărzilor secuiești, care au ucis pe
mai mulți români din comuna Beliș și jur. În anul 1918, când a izbucnit
revoluția, numitul Biró Francisc s-a refugiat din Beliș la Huedin, unde a
înființat gărzi secuiești și de jidani și sub comanda lui, a adus aceste gărzi în
Beliș, unde a început măcelul. Declară în continuare că, din comuna Călățele
până la Beliș, pe câți români a găsit pe șosea, pe toți i-a adunat și, aducându-i
la Beliș, i-a așezat pe lemnele magaziei și a împușcat, aruncându-le apoi
cadavrele în foc.
Declară apoi că, cerându-i acest Biró, în calitate de șef de echipă, să-i
predea salariile pentru a le plăti lucrătorilor, Biró a ordonat secuilor să-l
împuște. Soldații secui încătușându-l în lanțuri, l-au dus în castelul baronului
Urmánczi unde l-au batjocorit în modul cel mai barbar, nedându-i timp de cinci

622
Relatări; aici, cu sensul de mărturii.

428
zile de mâncare, în dorința de a afla unde sunt ascunși românii și muncitorii
români din Beliș, etc.
III. Urmează declarația dată de către Ioan Bele din comuna Beliș, care
afirmă că „Biró Francisc, director la Societatea Anonimă Forestieră din Beliș
a fost comandantul bandelor secuiești, care în anul 1918 a ucis o mulțime de
români din comuna Beliș și jur. El a comandat aceste bande, el a dat comanda
celor cinci mitraliere, care au tras în cătunul Cioanca de lângă Beliș, unde au
omorât mai mulți români și mai multe vite”.
IV. Este memorabilă declarația - poate cea mai interesantă – a soției
văduva lui Neag Ioan, născută Trif Maria, din comuna Beliș, care afirmă
următoarele: „În anul 1918, când am fost arestată de bandele secuiești de sub
comanda lui Biró Francisc, fost director la Societatea Anonimă Forestieră din
Beliș, am fost împușcată, adică am fost pusă în șir încă cu 11 oameni români
și, pentru fiecare om a fost un secui, care a tras cu arma, cei 11 oameni au
murit, iar eu singură am fost rănită la mână și am sărit de pe pod în apă și am
scăpat”.
V. Ca ultimă mărturie dăm declarația lui Tripon Nicolae din comuna
Beliș, care între altele, spune: „Declar că, în anul 1918, Biró Francisc a fost
conducătorul bandei secuiești, care a ucis mai mulți români din comuna Beliș
și jur și după acea, i-a ars în foc. Declar că fiul meu, numit Dumitru a fost
împușcat și ars de către această bandă de sun conducerea lui Biró. Dintre
oamenii uciși și arși în foc din comuna noastră, știu numele la următorii: Popa
Pașcu, Mihuț Gheorghe, Bale Ioan, Bale Nicolae, Mihuț Simion și mai mulți,
care au fost din alte comune. Cei mai mulți au fost uciși dintre soldații care
veneau de e front. Bandele secuiești stăteau pe drumuri și, cum prindeau vreun
român, îl împușcau, ca pe un câine”.
Fotografia M. Trif623.
Nici până astăzi nu a1vem un tablou complet al tuturor victimelor.
Cunoaștem până acum 2 încercări de acest fel, una, făcută de către Uniunea
foștilor voluntari-Secția Cluj, iar a doua, de către d-l. Dr. Aurel Gociman,
avocat și ziarist voluntar - Secția Cluj, iar a doua, de către d-l. Dr. Aurel
Gociman, avocat și ziarist. Dăm mai jos tabloul victimelor după datele care ne
stau la dispoziție624:
1. Mihuțiu Simion a lui Poștașu, de ocupație zilier de pădure, în etate
de 60 ani, a fost ars pe rug în ziua de 9 noiembrie, la orele 8 dimineața.
2. Soția lui Popa Vasile, arsă pe rug, în etate de 44 de ani, în aceeași zi
și aceeași oră, în urma ei a rămas soțul și cei trei copii.
3. Mihuțiu Gheorghe Vili, ars pe rug în aceeași zi, aceeași oră, pe urma
lui au rămas soția și trei copii.

623
Lipsă în text – n. ed.
624
Numele a 10 persoane a fost anulat, prin barare, în text – n. ed.

429
 4. Bâlc Ioan Bichi, zilier de pădure, ars pe rug în aceeași, aceeași oră,
în etate de 36 de ani. Pe urma lui au rămas soția și o fetiță.
5. Tripon Dumitru, agricultor, a fost împușcat și ars pe rug în ziua de 8
noiembrie orele 18, în etate de 26 de ani. Pe urma lui au rămas soția și un copil.
6. Vlaic Ioan, agricultor, împușcat și ars pe rug, în ziua de 8 noiembrie
la orele 16, în etate de 30 de ani, pe urma lui a rămas soția.
7. Soția lui Puica Alexandru, născută Calo Ana, a fost împușcată în ziua
de 8 noiembrie, orele 16, în etate de 41 de ani.
8. Puica Alexandru, fierar, a fost împușcat și ars pe rug în ziua de 8
noiembrie, orele 16, în etate de 49 de ani.
9. Calo Petru, fierar, împușcat și ars pe rug în ziua de 8 noiembrie, orele
16, în etate de 33 de ani.
10. Popa Pascu, zilier de pădure, a fost împușcat în vârstă de 24 de ani,
în ziua de 9 noiembrie, orele 5 dimineața.
11. Bâlc Nicolae al Luchi, zilier de pădure, a fost împușcat și ars pe rug
în vârstă de 24 de ani, în ziua de 9 noiembrie, orele 9 dimineața.
12. Maria Matiș, împușcată și arsă pe rug.
13. Rosenberg Bertalan, șef de magazie, a fost împușcat în ziua de 8
noiembrie, orele 16, în etate de 54 de ani (din comuna Tufeni, județul Cluj).
14. Gavril Dreve, în vârstă de 54 de ani, omorât la Dâmbul Negri și
jefuit.
15. Ioan Dreve, omorât, în vârstă de 22 de ani, deodată cu Gavril dreve.
16. Ioan Michile, asasinat, în vârstă de 18 ani.
17. Petru Giurgiu, împușcat, în vârstă de 54 de ani.
18. Gavril Văsar senior, împușcat, în vârstă de 62 de ani.
19. Ioan Morar Măcelar senior, asasinat, în vârstă de 57 de ani.
20. Ioan Goia.
21. Ioan Nistor (din comuna Mărișel, județul Cluj).
22. Gheorghe Mariș, ars pe rug.
23. Avram Costea, ars pe rug.
24. Dumitru Giurgiu al Michii Curtului, ars pe rug.
25. Ioan Lazăr.
26. Francisc Müller (din comuna Morlaca, județul Cluj).
27. Iacob Lucaciu.
28. Maria Boca a Petrii Halamului.
29. Soția lui Teodor Forț (din comuna Arada, județul Turda).
30. Stan Sântioana.
31. Ioan Neagu, ars pe rug.
32. Todea Petru, ars pe rug.
33. Lazăr Ana.
34. Nicolae Radac, ars pe rug.
35. Neag Savu, ars pe rug.

430
 36. Dumitru Lazăr.
37. Gheorghe Neag a lui Jujiu.
38. Rafila Oneț.
39. Gavril Neag al Luchii.
40. Dumitru Nicolae.
41. Ana Todea625.
În timpul când s-a petrecut acest măcel înfiorător, românii ardeleni au
continuat cu și mai multă febrilitate acțiunea lor de emancipare și eliberare,
organizând zi de zi atât Consiliile Naționale Române județene și comunale, cât
și Gărzile Naționale militare, pentru apărarea ordinii și a siguranței personale,
cât și pentru a asigura astfel ținerea Adunării Naționale Române din Alba-Iulia.
Pentru a vedea graba mare cu care toți organizau rezistența românească,
dăm aici în fotografie două telegrame, una de la Blaj, iscălită de către actualul
episcop al Lugojului, dr. Nicolescu, iar alta, care anunță constituirea
Consiliului Național Român al marinarilor din Pola.
Consiliul Național Român din Dej, sub președinția d-lui. Teodor
Mihali, la începutul lui noiembrie, deja era în lină funcție. E interesant să
cunoaștem instrucțiunile în vederea organizării consiliilor și a gărzilor cât și
atitudinea pe care trebuie să o aibă toți românii în aceste vremuri de măreție,
date la 3 noiembrie 1918 de către Teodor Mihali.
.//.
Activitate intensivă dezvoltă încă Consiliile Naționale și Gărzile
Naționale din Cluj, Alba-Iulia, Blaj și Sibiu626.
Întreaga suflare românească își dădea concursul cu mare însuflețire
pentru reușita marelui act al Adunării din Alba-Iulia. Presa română de pe atunci
a stat cu totul în serviciul cauzei românești. Ca o sintetizare a sentimentelor ce
copleșeau fiecare inimă de român, de la „vlădică până la opincă” vom da aici
în întregime frumoasa poezie a poetului Ovidiu Hulea, publicată în ziarul
„Unirea” din Blaj în 12 noiembrie 1918.
Carpaților, gătiți-vă' mărire…
Textul integral!!!!

Și-au dat întreaga contribuție și ambele biserici românești, vom cita aici
o parte din circulara dată de către Episcopia greco-catolică din Gherla627:
Asemenea, intelectualii români, atât civili cât și militari, activau cu
toată energia înrolați fiind în Consiliile Naționale Române sau în Gărzile
Naționale. Instrucțiunile pe care le dădeau le trimiteau prin curieri sau le
publicau în ziarele române de pe acele vremuri. Von reda aici apelul lansat la
7 noiembrie de către Prezidiul Consiliului Național Român din Blaj, ca pe un
625
Articolul Ionel Pop, „Unirea”, 20 noiembrie – nota tergală – n. ed.
626
Activitatea Gărzilor Naționale din Cluj, Blaj, Alba-Iulia, Sibiu – nota tergală – n.-ed.
627
Lipsă în text – n. ed.

431
document interesant al acelor vremuri și din care se pot citi ușor evenimentele
istorice care frământau creierii și sufletele noastre628:
După cum am aminti, unele dintre Consiliile Naționale Române și
Gărzile Naționale, în afară de activitatea lor independentă și multiplă, s-au
remarcat și prin o nizuință de „independență”629, așa că a trebuit prin
intervenția Marelui Sfat al Națiunii Române din Arad să se creeze o comandă
centrală, atât a Consiliilor Naționale Române, cât și îndeosebi, a gărzilor
militare, care la început erau mai mult un fel de „sfaturi militare” decât armată
propriu-zisă. Această unitate s-a creat prin recunoașterea ca organ central a
Marelui Sfat din Arad, iar de comandă supremă a Gărzilor Naționale a fost
recunoscut Comandamentul Suprem din Arad, sub comanda maiorului Vlad.
Această dispoziție a fost adusă la cunoștința publică prin un apel lansat de către
maiorul Vlad la data de 20 noiembrie 1918. Dăm aici apelul:
„Comanda Supremă a Gardelor Naționale Române din Ungaria și
Transilvania
APEL CĂTRE NAȚIUNEA ROMÂNĂ
Am înființat pe teritoriile locuite de români garde naționale, ca să
putem înfăptui mai ușor idealul sfânt al tuturor românilor, iar până atunci să
putem susținea ordinea în aceste ținuturi prin oamenii noștri de încredere.
Susținerea acestor garde e necesară. Evenimentele ne-au aflat însă
nepregătiți materialicește. Astfel cheltuielilor foarte mari de susținere le putem
face față numai cu sprijinul tuturor românilor, pentru că al tuturora e și idealul.
Apelăm prin urmare, la sprijinul tuturora rugându-i ca, pătrunși de
menirea acestor zile mari – să-și dea fiecare după ale sale putințe, obolul întru
acoperirea cheltuielilor gardelor naționale române. În special apelăm la băncile
și bogătanii noștri.
Suntem convinși de spiritul de jertfă al poporului nostru și, nici că ne
îndoim, că fiecare român își va face datoria vrednică de scopul sfânt.
Contribuțiunile să se trimită la adresa: Comandamentul Suprem al
Gardelor Naționale Române, Arad, Ferencztér, 9. Primirea lor se va cvita630 în
ziarul oficial „Românul”.
În înțelegere cu Consiliul Național Român Central,
Arad, la 20 noiembrie 1918.
Râmbaș, locotenent adjutant; Vlad, maior, comandantul gărzilor.
Acest Comandament Suprem pe urmă, dădea aprobări și făcea
numirile, cu un cuvânt, era forul suprem militar al gărzilor militare române de
pe întreg teritoriul Ardealului și Banatului. Pentru dovedirea afirmațiunii
noastre voi da aici Ordinul de zi nr. 4. Dat de acest comandament, și anume:

628
Lipsă în text – n. ed.
629
Independența Consiliilor Naționale – nota tergală – n. ed.
630
Quita; a adeveri, a confirma primirea. Aici, cu sensul că se vor publica, după tradiția
consemnării donațiilor financiare în epocă.

432
 „Ordinul de zi nr. 4.
Arad, 20 noiembrie 1918.
1. Aprobare și denumire: vice-colonelul Dr. Sebastian Brândușa e
împărțit ca referent justițiar și are să se prezinte la Garda Supremă în Arad.
Aprob constituirea Consiliului Național Român din comitatul
Hunedoara. Punctul 3 să se rectifice. Comandant pentru cercul Brad, Sabin
Banciu. Aprob constituirea gărzii pentru Alba-Iulia și jur și numesc de
comandant pe căpitanul Florian Medrea. Numesc de comandant pentru secția
Orăștie pe vice-colonelul Titus Cernuțeanu, pentru secția Deva, pe
sublocotenentul Dr. Victor Delțian, iar pentru secția Hălmagiu, pe
sublocotenent Traian Mager.
Numesc de comandant pentru comitatul Sibiu pe vice-colonelul Valer
Liuba, pentru sudul Oltului, pe căpitanul Aurel Bogdan, pentru Țara Bârsei, pe
căpitanul Aurel Ciortea, pentru Făgăraș, pe căpitanul Traian Radu.
2. Desființarea Sfaturilor militare (s.a). Se atrage din nou atențiunea
asupra punctului 10 din Ordinul de zi nr. 1.
3. Avansarea comandanților gărzilor rurale (s. a.). În comunele în care,
în lipsă de ofițeri au fost numiți comandanți voluntari sau subofițeri, încât
aceștia corespund chemării lor, comanda supremă îi va denumi de comandanți;
voluntarii vor primi, adică, distincțiuni de stegari, iar subofițerii, de sergenți
majori.
Secțiile cercuale au să înainteze consemnarea celor recomandați pentru
avansare comandei comitatensă, care după aprobare, o va transpune comandei
supreme spre întărire.
Râmbaș, locotenent; Vlad, maior, m.p.”
Ungurii, și îndeosebi guvernul maghiar din Budapesta, constatând că
românii prind tot mai mult teren și că în fața lor jandarmeria a trebuit să fie
treptat retrasă, iar pe de altă parte, văzând că gărzile naționale maghiare sunt
silite să depună armele, au început o contra-propagandă printre maghiari cât și
printre români, folosindu-se de presa maghiară, de agenți, cât și de manifeste
tendențioase. Vom da aici două manifeste care sunt oglinda fidelă a mentalității
conducătorilor ungurilor de atunci631.
Conducătorii Partidului Național Român de pe atunci în frunte cu d-l.
Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ștefan C. Pop, Vasile Goldiș, Aurel
Vlad, etc., au căzut de acord, după ce cunoșteau instrucțiunile date de Ionel
Brătianu printr-o scrisoare scrisă lui Teodor Mihali, ca adunarea națională să
se țină la Alba-Iulia632. Au ales Alba-Iulia fiindcă acest oraș pentru noi,
românii, constituie un simbol al măririi, al suferințelor și al durerilor neamului
românesc. Fiindcă de această cetate ne leagă amintiri. Coborâtoare din vechiul

631
Manifest. Reproduse – nota terglă. Lipsă în text – n. ed.
632
Alba -Iulia; vezi locot. Popovici – nota tergală – n. ed.

433
Apulum, Alba-Iulia a văzut gloria legionarilor lui Traian, iar zidurile ei au
răsunat de armele biruitoare a marelui voievod Mihai Viteazul. Alba-Iulia a
mai văzut și durerea neamului, unde au suferit chinurile cele mai grozave
Horia, Cloșca și Crișan, luptători contra asupritorilor noștri.
Între zidurile Albei-Iulia a suferit umiliri și neînfricoșatul rege al
munților Avram Iancu. D-l. Iuliu Maniu, în vederea consfătuirii cu
conducătorii români din Alba-Iulia. D-sa, în vederea asigurării ținerii adunării
naționale în Alba-Iulia, a convocat în casa inginerului A. Stoica pe domnii
Teculescu (fost episcop), Dr. Ioan C. Pop, Alexandru Fodor, și comandantul
Gărzii Naționale, căpitanul Florian Medrea. D-l. Maniu, după ce a fost salutat
de către protopopul Teculescu, a răspuns, comunicându-le scopul venirii sale.
În esență, a spus că în curând a sosit din Viena, unde a organizat o puternică
armată română, sub comanda generalului Boeriu, oprindu-se câtva timp la
Arad, la conferința cu fostul ministru al Naționalităților, Oskár Jászi, unde s-a
convins și mai mult că poporul român trebuie să-și croiască singur soarta și să-
și spună cuvântul liber în o mare adunare națională.
Această adunare, unde să se țină, nu este indiferent, și aceasta l-a
determinat ca să hotărască ca adunarea, din considerațiuni național-istorice, să
se țină la Alba-Iulia. A întrebat apoi pe d-l. Teculescu dacă se poate organiza
pe data de 1 decembrie 1918 și dacă pot să ia răspunderea reușitei. D-l.
protopop Teculescu a dat cuvântul celui mai competent, căpitanul Florian
Medrea, comandantul Gărzilor Naționale din Alba-Iulia și jur, care i-a expus
situația din județul Alba și jur, în mod sumar, arătând că printr-o rețea de forțe
militare numeroase și ierarhizate, stăpânește situația. D-l. Maniu,
întrerupându-l și întrebându-l dacă-și asumă răspunderea. Căpitanul a răspuns
hotărât și categoric, că își ia întreaga răspundere.
D-l. Maniu a mulțumit pentru răspunsul primi și întrebându-l dacă-și
asumă răspunderea. Căpitanul a răspuns hotărât și categoric, că își ia întreaga
răspundere.
D-l. Maniu a mulțumit pentru răspunsul primit, rugându-i ca să înceapă
organizarea de pe acum, deoarece D-sa. se reîntoarce la Arad, pentru a lua, de
comun acord cu ceilalți, măsurile necesare în vederea convocării Adunării
Naționale a națiunii române din Ungaria și Transilvania la Alba-Iulia, pe ziua
de duminică, 1 decembrie 1918. Reîntorcându-se la Arad, peste scurt timp, în
ziua de 20 noiembrie 1918, s-a procedat la convocarea marii Adunări de la
Alba-Iulia. Convocarea a fost publicată în toate ziarele românești și a fost
expediată prin curieri speciali, împărțindu-se în tot Ardealul, peste 40.000 de
manifeste. Tot atunci s-au dat dispoziții, ca în ziua de 1 decembrie, în toate
bisericile românești să se aducă slujbe lui Dumnezeu pentru fericirea neamului
românesc. Dăm aici textul convocării:

434
 CONVOCARE
„Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizațiunii omenești
a scos și neamul nostru românesc din întunericul robiei la lumina cunoștinței
de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte și vrem să trăim alături de celelalte
națiuni ale lumii, liberi și independenți. În numele dreptății eterne și a
principiului liberei dispozițiuni a națiunilor, principiu consacrat acum prin
evoluțiunea istoriei, națiunea română din Ungaria și Transilvania vrea să-și
hotărască însăși soarta de acum înainte. Toate neamurile din preajma noastră
și-au determinat viitorul prin rezoluțiuni, în conformitate cu sufletul lor
național. E rândul nostru acum. Națiunea română din Ungaria și Transilvania
are să-și spună cuvântul său hotărâtor asupra sorții sale și acest cuvânt va fi
respectat de lumea întreagă, el este chiar așteptat, pentru ca pe gurile Dunării
și pe drumul larg, unde comunică pulsul vieții economice între Apus și Răsărit,
să se poată înfăptui ordinea și neamurilor prejmuitoare să li se procure tihna
trebuincioasă la muncă binecuvântată, spre desăvârșirea umană.
În scopul acesta convocăm
ADUNAREA NAȚIONALĂ
a națiunii române din Ungaria și Transilvania la Alba-Iulia, cetatea
istorică a neamului nostru, pe ziua de duminică, în 18 noiembrie (v – stil vechi
– n. ed.)/1 decembrie st. n. (stil nou – n. ed.) a.c., la orele 10 a. m.
La adunare vor lua parte: 1. Episcopii români din Ungaria și
Transilvania. 2. Toți protopopii în funcțiune ai celor două confesiuni
românești. 3. Câte un exmis al fiecărui consistoriu și capitlu. 4. Câte doi exmiși
ai societăților culturale, asociațiunea fondului de teatru, asociațiunea arădană,
etc. 5. Câte doi exmiși din partea fiecărei reuniuni femeiești. 6. De la fiecare
școală medie/gimnaziu/școală reală, apoi, de la fiecare institut teologic,
pedagogic și școală civilă, câte un reprezentant al colegiului profesoral. 7. Câte
doi delegați ai fiecărei reuniuni învățătorești. 8. Garda Națională va fi
reprezentată prin câte un ofițer și un soldat din fiecare secțiune comitatensă. 9.
Câte doi delegați de la fiecare reuniune de meseriași. 10. Delegații Partidului
Social-Democrat Român, ca reprezentanți ai muncitorimii organizate. 11.
Tinerimea universitară, prin câte doi exmiși ai săi și, în fine: 12. Fiecare cerc
electoral în care locuiesc români va trimite câte cinci reprezentanți/delegați.
Suntem convinși că, afară de cei care vor reprezenta în chipul arătat
mai sus toate păturile sociale ale națiunii noastre, la această istorică adunare,
unde se va hotărî soarta neamului nostru, poate, pentru vecie, se va prezenta
însuți poporul românesc, în număr vrednic de cauza mare și sfântă. Se vor
îngriji, ca toți cei veniți, să fie adăpostiți și să fie părtași la consacrarea celor
ce se vor hotărî.

435
 Biroul Consiliului Național a făcut toate pregătirile de lipsă pentru
reușita adunării, iar frați români de pretutindeni sunt rugați să dea și ei tot
ajutorul.
Înainte de începerea adunării se vor face rugăciuni în cele două biserici
din Alba-Iulia, cea ortodoxă răsăriteană și cea greco-catolică.
Toate informațiunile, mai departe, se dau din partea Biroului
Consiliului Central Național Român din Arad.
Fii tare, neam românesc, în credința ta, căci iată, se apropie ceasul
mântuirii tale.
Amin și Doamne ajută!
Arad, 7/20 noiembrie 1918.
MARELE SFAT AL NAȚIUNII ROMÂNE DIN UNGARIA ȘI
TRANSILVANIA
Dr. Gheorghe Crișan, secretar; Dr. Ștefan C. Pop, prezident633.
În același timp comanda supremă a gardelor naționale române a lansat
un ordin de zi, care se referă la numirea delegaților pentru adunarea de la Alba-
Iulia și cuprinde măsurile privitoare la susținerea ordinii la acea adunare. Dăm
aici în întregime acest document istoric:
„Ordin de zi nr. 5.
Numirea delegaților pentru Constituanta din Alba-Iulia. În urma
decisului Consiliului Național Român, fiecare comitat are să trimită 1 ofițer și
1 soldat, ca reprezentanți ai Gardelor Române.
În consecință, dispun următoarele;
Din partea comandei supreme participă comandantul, adjutantul,
referentul de organizație, referentul contactului cu Garda Națională Română și
referentul spiritual.
Din fiecare comitat participă comandantul gardei comitatense și un
gardist echipat.
Locul de întâlnire: comanda Gardei Naționale din Alba-Iulia, în 1
decembrie, la orele 8 p.m.
Mandatarii au să aducă cu sine autorizația designărilor ca mandatari
comitatenși. Plenipotențiații vor primi credenționale în Alba-Iulia.
Susținerea ordinii la adunarea națională constituantă.
Comanda trupelor pentru susținerea ordinii a preia căpitanul Florian
Medrea, în înțelegere cu căpitanul A. Bogdan. Gardele din cercurile Alba-Iulia,
Blaj, Aiud, Abrud, precum și gardele mărginașe cercurilor acestora au să se
prezinte în seara zilei de 30 noiembrie în Alba-Iulia.
Fiecare să se provadă cu alimente pe două zile.

633
„Românul”, Arad, VII, nr. 11, 9/21 noiembrie 1918; apud. Gheorghe Unc, Augustin Deac,
Gărzile naționale române din Transilvania, Ed. Militară, București, 1979, p. 75.

436
 Dispoziții speciale dă căpitanul Medrea, prin curieri. Pentru ca
adunarea să fie impozantă, să se facă propagandă ca, îndeosebi, în jurul Albei-
Iulia, să participe cât mai mult popor.
Rîmbaș, locotenent; Vlad, maior, m. p.”.
Studențimea universitară în vederea adunării naționale a lansat și ea, la
rândul ei, apelul redactat de studentul Laurențiu Luca. Apelul este următorul:
„ Marele Sfat aș Națiunii Române ne cheamă să ne spunem cuvântul prin doi
delegați ai noștri la adunarea națională convocată la Alba-Iulia. Chemarea ne
găsește răsfirați de la vetrele părințești, unde am plecat mânați de dragostea și
datoria ce o avem față de neamul românesc. Cu vigurozitatea tinereții să dăm
tot sprijinul Marelui Sfat al Națiunii Române pentru realizarea idealului nostru,
unirea tuturor românilor634.
A vând în vedere comunicația neregulată a trenurilor și îndatorințele ce
le avem acasă, care nu ne permit să plecăm cu toții la Budapesta, rog pe toți
studenții universitari ca, pe cale telegrafică, să aducă la cunoștința vice-
președintelui Consiliului Național Român din Budapesta, d-l. Moise Baltă
(Budapesta, IX Tüzolto utca, 3 b), dorința lor privitoare la cei doi delegați, care
provăzuți cu credenționalele necesare, să ne reprezinte la adunarea națională
și, conform hotărârilor luate unanim în 20 octombrie stil nou, să spună cuvântul
nostru.
La Alba-Iulia mergem cu toții, ca la adunarea națională una falangă
închegată, împreună cu frații noștri studenți din celelalte centre. Să dăm dovadă
în fața lumii că suntem fii demni ai națiunii române, și nu mai voim să
stânjim635 în cătușele unei culturi străine, care ne-a ros și înveninat spiritul
nostru public de decenii întregi, ce adăpându-ne din cultura genuină
românească, să lucrăm pentru binele națiunii române, spre desăvârșirea
omenimei.
La revedere, la Alba-Iulia.
Arad, la 22 noiembrie 1918.
Îndată ce s-a aflat că adunarea națională s-a fixat pe ziua de 1 decembrie
1918, au început pregătiri febrile, în conformitate cu instrucțiunile. În toate
părțile era o bucurie de nedescris și, nu cred că vreo dată în istoria țărilor, să se
fi cunoscut un mai pronunțat dor de unire, încât din toate unghiurile Ardealului,
Banatului și cele mai îndepărtate părți ale Ungariei locuite de români,
necruțând nici o jertfă, alergau la Alba-Iulia, pentru a-și exprima răspicat și
hotărât, că vor unirea pe vecie cu țara mamă. Pentru transportarea
participanților, pe lângă alte mijloace de locomuțiune, era absolut nevoie, și de
trenuri, pe care, la cererea Marelui Sfat, ungurii, neputând refuza, au fost

634
Participarea studențimii la Adunarea Națională – nota tergală – n. ed.
635
Să evoluăm; să ne dezvoltăm.

437
nevoiți să le pună la dispoziție. Începând deja cu ziua de 29 și 30 noiembrie,
soseau neîntrerupt delegații adunării.
Dar să vedem ce se petrecea în Alba-Iulia, imediat după izbucnirea
revoluției din Budapesta și felul cum a fost organizată Marea Adunare
Națională. La 30 octombrie 1918 a izbucnit revoluția în Budapesta și în aceeași
zi s-a extins în câteva centre ale Banatului și anume, în orașele Arad și
Timișoara. Suflul revoluției începuse deja să fie cunoscut și în Alba-Iulia. În
noaptea de 1 spre 2 noiembrie, din trenurile care treceau spre Alba-Iulia se
auzeau pușcături continue de arme și granate. Acestea erau deja semne
evidente ale anarhiei și a revoluției. Ardealul își pierduse aproape în întregime
contactul cu Budapesta. În ziua de 2 noiembrie, căpitanul de rezervă la
Regimentul de Geniu din Alba-Iulia, s-a prezentat la căpitanul Florian Medrea,
care de curând sosise de pe frontul italian, prin Viena și Budapesta, și îi arătă
un ziar maghiar, care anunța revoluția din Budapesta și aducea știrea că ofițerii
români și soldații din Arad și Timișoara s-au constituit în Sfaturi Naționale
Militare. L-a invita pe căpitanul Medrea, ca pe singurul ofițer activ român în
această regiune, să se pună neîntârziat în fruntea mișcării de redeșteptare și a
organizării soldaților români, care se reîntorceau de pe fronturi, în Sfaturi
Naționale Militare.
Căpitanul Medrea Florian a înțeles însemnătatea momentului cu atât
mai mult, că el deja avusese prilejul deja în august 1917, să cunoască situația,
când a întâlnit în Viena, în str. Universității, pe d-l. Alexandru Vaida-Voievod,
care fiind zi de duminică, se reîntorcea pe la orele 18 din o excursie de pe
colinele „Kahlenberg” După o scurtă conversație, d-l. Vaida a întrerupt
deodată firul vorbirii și a spus: „domnule Medrea, eu un lucru știu, că eu, dacă
aș fi în locul lui Carol al IV-lea, deja mi-aș expedia aurul lingourile de aur,
argintăriile., la Geneva, așa, pe rând, și aș prefera să fiu spic de secară pe
„Kahlenberg”, decât împăratul Austro-Ungariei”.
Primind invitația, căpitanul Medrea a plecat de la locuință împreună cu
fratele său, Dr. Dominic Medrea, medic locotenent de rezervă pe atunci, pentru
a se sfătui cu românii mia de seamă din Alba-Iulia. În piață deja erau așteptați
de câțiva ofițeri români de rezervă și anume, D-. Marțian Căluțiu, locotenent,
Gritta Ovidiu, sublocotenent de administrație, Dr. Zeno Dumitreanu și încă
vreo doi sublocotenenți de rezervă. Constituindu-se pe loc în Sfat Militar
Român, au plecat spre cetate, unde s-au prezentat comandantului cetății,
colonelul austriac..., a cărui adjutant era locotenentul de husari în retragere cu
numele Vitta.
Garnizoana consta din circa 4.000 soldați repartizați în Regimentul I de
Geniu, în care erau foarte mulți români și în Regimentul 22 Dalmațian din
Zara, a căror majoritate o formau sârbii și croații. Căpitanul Florian Medrea i-
a adus la cunoștință comandantului cetății, că se prezintă în numele armatei
române ardelene, care acum se formează și aduce la cunoștință că, pe soldații

438
români să-i pună la dispoziția acestei armate – supuși fiind de azi începând,
ordinelor superioare ale acestei armate române. Cere apoi să nu i se facă
dificultăți, pentru a evita astfel vărsări de sânge inutile. A urmat apoi o scenă
istorică de neuitat. Colonelul comandant a devenit deodată palid, a cerut răgaz,
părăsind biroul unde nu s-a reîntors, decât numai după vreo 15 minute.
Verosimil, în acest timp a cerut instrucțiuni forurilor superioare. Reîntors,
colonelul a întrebat, încă o dată, dacă persistă în această cerere, le-a declarat
că acceptă totul, în schimb însă, îi roagă să garanteze ordinea și liniștea, la ceea
ce, delegația română s-a angajat.
Sfatul Militar Român, în acest moment se compunea din un comitet așa
zis executiv, a cărui președinte era căpitanul Ioan F. Negruțiu, comandantul
militar; căpitanul Florian Medrea, iar secretarul, respectiv adjutantul, Dr.
Marțian Căluțiu. Reîntorși din cetate au aflat că primarul maghiar al orașului
convocase la primărie, la ședință, pe cetățenii unguri fruntași. Delegația
română a intrat în sala de ședințe, aducându-le la cunoștință demersul pe care
l-au făcut și rezultatul obținut și i-a rugat, ca și ungurii să aibă toată încrederea
în conducerea Sfatului Militar Român și să se supună ordinelor acestuia,
garantându-le viața și ordinea.
Aceste declarații au produs vie emoție, dar și satisfacție. Retrăgându-se
de aici delegația, încă în cursul drumului, căpitanul Medrea a dat ordin verbal
ofițerilor, de a se aduna soldații român localnici și din împrejurimi și pe cei în
trecere prin gara Alba-Iulia, ori alte gări apropiate. De aici, s-au reîntors din
nou în cetate, unde au instalat o masă în mijlocul curți cazărmii Regimentului
de Geniu, la care doi ofițeri români au și început înrolarea soldaților români
din regimentele din Alba-Iulia.
Imediat s-au prezentat la serviciu 80 de soldați, cu subofițeri cu tot, așa
că la orele 14 în aceeași zi, protopopul Teculescu (fost episcop de Bălți), însoțit
de mai mulți membrii ai Sfatului Militar Român, deja le-a și luat jurământul,
prin acre jurau credință poporului român și se obligau a se supune tuturor
dispozițiunilor Marelui Sfat al Națiunii Române, precum și superiorilor lor
militari. Acest fapt istoric s-a produs între cei aproape 4.000 de soldați, care
din ferestrele cazărmilor priveau la desfășurarea solemnității luării
jurământului.
Protopopul Teculescu a ținut atunci o cuvântare însuflețită, prin acre le-
a arăta menirea lor sfântă pentru dezrobirea neamului românesc. A vorbit apoi
comandatul Medrea” cerându-le disciplină, care să facă onoare tricolorului
românesc pe care-l poartă pe capelă, care culori reprezintă virtuțile neamului:
nădejdea, cinstea și vitejia. Soldații apoi au fost încazarmați, ocupând o
cazarmă întreagă, așa zisa „Cazarmă mică a infanteriei”. Acest fapt a fost
propagat și cunoscut foarte curând de tot județul636 și județele învecinate. S-au

636
Corect, comitatul.

439
dat apoi alte instrucțiuni populației din județ, ca să se organizeze și ei în consilii
naționale, cât și în gărzi militare, sub comanda Consiliului Național Român și
a Sfatului Militar Român din Alba-Iulia, iar pentru depunerea jurământului,
pentru primirea de arme și munițiuni, să se prezinte la Comandamentul Militar
Român.
Încă în aceeași zi pe la orele 16 s-au prezentat un grup de circa 100 de
oameni, în frunte cu preotul Totoianu, din comuna Micești, la o depărtare de 4
km. de Alba-Iulia și un grup similar, poate și mai numeros, din comuna
Lancrăm. Au intrat cu toții în oraș în cântece și strigăte, producând o adevărată
panică între populația maghiară a orașului. Întâmpinații fiind de către ofițerii
români, au fost conduși în Cetate, unde, după ce au fost înarmați, au depus
jurământul, apoi au fost încadrați cu ofițeri și subofițeri și s-au reîntors la
comunele lor, cu instrucțiunea de a le lua în primire.
În aceeași zi, de către seară, un detașament de circa 30 soldați, sub
comanda sublocotenentului Gritta Ovidiu, au fost trimiși peste Mureș, în
regiunea Berghiu, cu misiunea de a înființa acolo un centru de organizare și de
a susține ordinea în împrejurimi. În ziua de 2 noiembrie 1918 se constituie și
Consiliul Național Român „ad-hoc”, din fruntași români, care se aflau pe
atunci în Alba-Iulia, și anume: protopopul Teculescu, președinte, protopopul
Urzică, Dr. Camil Velican, Dr. Șerban Aurel, Virgil Vlad, preotul Rusan
Florian, membrii în comitet, iar din partea militarilor, căpitanii I. Negruțiu și
Florian Medrea. Acest consiliu s-a constituit în casa parohială a protopopului
Teculescu, de unde, după ședința de constituire, consiliul a lansat un manifest
către poporul român din județ637 și jur, aducându-i la cunoștință că destinele
lui au fost luate în mână de către acest consiliu, până la noi dispozițiuni ale
Marii Adunări Naționale, iar până atunci, roagă populația să se supună și să
urmeze întru totul îndrumările de organizare a Sfatului Militar Român din
Alba-Iulia.
La 2-3 zile de activare, numărul celor care se prezentau pentru a fi
înrolați, creștea continuu. Cetatea era asediată, așa zicând, de mii de oameni
sosiți, cu care, cu trăsuri, conduși fiind de către consiliile naționale comunale.
Ungurii, în fața acestora, s-au retras în cazarma pionierilor638, iar Sfatul Militar
Român, la 3 noiembrie a lua în stăpânire magaziile cu arme, muniții și
îmbrăcăminte. Comandantul Regimentului 22 amintit, era locotenent-
colonelul Petrovici, de naționalitate sârb, care urmărea cu multă simpatie
activitatea Sfatului Militar Român. I-a pus apoi căpitanul Medrea la dispoziție
8 mitraliere prevăzute cu cartușele necesare și apoi, s-a retras cu regimentul la
sediu, în orașul Zara. Ținem să constatăm aci că între comandantul Sfatului
Național Român și între comandantul Regimentului 22 exista o înțelegere

637
Corect, comitat.
638
Geniștilor

440
secretă, prin care asigura Sfatul Militar Român de întreaga bunăvoință și
sprijinul său.
Sfatul Militar Român stăpânea cu puteri depline întreg județul639 Alba
și el aprovizionase toate gărzile naționale române din acest județ și jur, cu arme
și munițiuni. Între 5-6 noiembrie 1918 Sfatul Militar Român din Alba-Iulia a
primit un ordin circular de la comanda supremă a Gărzilor Naționale Române
din Arad, prin care îi aducea la cunoștință înființarea Comandamentului
Superior. Prin acest Ordin de zi nr. 1, semnat de maiorul Vlad în punctul 10 se
dispunea că Sfatul Militar Român din Alba intră în subordine și că, sfaturile
militare române se desființează și se transformă în comandamente, respectiv,
gărzi militare române județene640, care vor organiza la rândul lor, gărzile
naționale comunale.
Primind acest ordin, căpitanul Medrea a convocat Sfatul Militar
compus din circa 50-60 ofițeri, subofițeri și reangajați, cărora, după ce le-a citit
ordinul, le-a comunicat desființarea așa-zisului sfat militar, în locul căruia de
azi începând, va funcționa un comandament militar, S-a pus apoi la vot secret,
cine să fie noul comandant, deoarece printre ofițeri deja erau și grade
superioare, așa de exemplu, locotenent-colonelul Bârsan, maiorul Niculescu,
etc. A fost ales cu unanimitatea voturilor, ca cel mai potrivit și desăvârșit
organizator, tot căpitanul Florian Medrea, care le-a mulțumit pentru încrederea
și onoarea ce i s-au făcut și a declarat, că această operă mare nu va putea aduce
bun sfârșit, decât atunci când, într-adevăr, el va comandantul, în sens militar.
Gărzile, în acest fel, în urma unui comandament unic, în urma
ierarhizării, s-au disciplinat tot mai mult și s-au consolidat. Alegerea aceasta a
fost adusă la cunoștința Comandei Supreme din Arad, care, prin Ordinul nr. 4
din 20 noiembrie 1918, l-a confirmat de comandant al Gărzii Naționale
Române pentru Alba-Iulia și jur, pe căpitanul Florian Medrea.
Imediat după această alegere s-a organizat comanda unică cu toate
serviciile necesare. Adjutant a rămas tot Dr. Marcian Căluțiu, iar cu
aprovizionarea a fost încredințat locotenentul Cosma. Garda Națională
Română din Alba-Iulia s-a organizat în așa zisa Legiunea Română Gemina de
Alba, constând din trei batalioane și anume: un batalion în Alba-Iulia, având
de comandant pe maiorul Niculescu, al doilea batalion, în Blaj, având de
comandant pe căpitanul Munteanu Ion, iar al treilea batalion, în Abrud, sub
comanda locotenentului Vesa.
Un batalion consta din aproximativ 400 de soldați. În acest timp, mai
mulți fruntași ai orașului Alba, reîntorcându-se din lagărele de internare și din
închisori, ori de pe front, au intrat și ei în Consiliul Național Român din Alba,
care s-a modificat apoi, după cum urmează: președinte, protopopul Teculescu,

639
Corect, comitatul.
640
Corect, comitatense.

441
iar membrii în comitet, D r. Ion C. Pop, Dr. C. Velican, Dr. Al. Fodor, Dr.
Rubin Patița, Dr. Z. Munteanu, Dr. Aurel Șerban, secretar, protopopul V.
Urzică, ing. Aurel Stoica, farmacist Aurel Vlad și căpitanul Florian Medrea.
Astfel organizați, după vizita d-lui. Iuliu Maniu amintită anterior, Consiliul
Național Român, dar îndeosebi, căpitanul Florian Medrea, a și început circa
din ziua de 15 noiembrie luarea măsurilor în vederea ținerii adunării naționale,
pe ziua de 1 decembrie.
Planul evoluării și a încartiruirilor, precum și măsurile de ordine și
siguranță au fost stabilite de căpitanul Medrea, împreună cu d-l. Dr. I.C. Pop,
în vederea cărora, Dr. I. C. Pop a plecat la Arad, pentru a stabili acolo definitiv
programul marii adunări.
Între timp, locotenentul Căluțiu Marcian, angajându-se de bună voie cu
vreo 40 de soldați înarmați cu mitraliere și granate, a dezarmat detașamentul
gărzii maghiare din Diciosânmărtin641, unde instalându-se în prefectură642
județului643, a luat în stăpânire întreg județul Târnava-Mică, iar la Zlatna, un
alt detașament, în frunte cu locotenentul Crișan Gavrilă a dezarmat garda
maghiară prevăzută cu mitraliere, care teroriza regiunea respectivă. La fel s-a
întâmplat în Sebeș, etc. Observând ungurii pregătirile intense, care se fac de
către români, au început o puternică contra-propagandă, care consta din
manifeste tendențioase răspândite printre populație, îndeosebi maghiară, apoi,
se organizau în gărzi militare maghiare și se înființau în deosebite centre,
detașamente speciale trimise din Budapesta.
Așa, în județul Alba au trimis un detașament puternic (karhatalmi
kirendeltség), constătător din trei batalioane de reangajați, încadrați cu ofițeri
activi, plus trei baterii de artilerie, un tren blindat și o escadrilă de avioane de
vânătoare cu sediul la Aiud, sub comanda căpitanului de stat major cu numele
Tokos; în gara Teiuș, o companie de soldați maghiari, iar la Războieni, două
plutoane de husari din Regimentul 9 de la Zalău.
Dl. Dr. I. C. Pop reîntorcându-se de la Arad, a dus programul definitiv
al adunării, în baza căruia s-a stabilit planul644 în detaliu, aprobat și de către
Consiliul Național Român din Alba-Iulia. Acest plan, în vederea adunării
naționale cuprindea propaganda, asigurarea circulației, încartiruirea,
alimentarea, ordinea și siguranța însăși a adunării naționale. Propaganda a fost
încredințată d-lui. Dr. Ioan C. Pop, iar încartiruirea, evaluarea poporului și
siguranța adunării, căpitanului Florian Medrea. Afluența poporului a fost
asigurată pe tot teritoriul județului645 Alba, prin instituirea de gărzi militare

641
Azi, Dumbrăveni.
642
Corect, reședința comitatensă.
643
Corect, comitatului.
644
Planul adunării de la Alba-Iulia – nota tergală – n. ed.
645
Corect, comitatului – n. red.

442
române prin toate gările, apoi, s-a asigurat linia ferată, podurile, tunelele și
șoselele, în punctele principale.
În Coșlar staționa un batalion al căpitanului maghiar Tökos, iar în
Teiuș, avea o companie de soldați ascunși în podul gării, iar pe peron circulau
soldați din garda română. În vederea asigurării adunării din Alba-Iulia, au fost
concentrate din diferitele județe646 acele gărzi naționale, care erau mai
apropiate și care erau disciplinați. Au fost concentrați astfel un număr de 3.000
soldați, numai de pe teritoriul județului647 Alba. La aceștia s-au adăugat
formațiunile militare, care au sosit din alte județe648 dintre care amintim
batalionul din regiunea Sibiu, sub comanda căpitanului Vasile Barbu, o
jumătate de batalion din Cluj, sub comanda maiorului Cotuțiu și locotenentului
Utalea și a ofițerului Victor Epureanu, a locotenentului Groze, etc. cei trei mii
de soldați amintiți, din județul649 Alba și jur, se compuneau din batalionul din
Abrud, Blaj și Alba-Iulia și din gărzile militare române din Teiuș, Mihalț,
Ighiu, Cricău, Bucerdea, Telna, Șard, Micești, Lancrăm, Craiva și comunele
de peste Mureș.
Măsurile de pază cât și siguranță au fost luate deja cu două zile înainte
de ziua adunării. Aceste măsuri650 au constat din următoarele:
1. Siguranța în oraș ( s. text) asigurată prin puternice pichete,
repartizate pe sectoare, apoi, plasați pe acoperișele caselor și turnurilor de
biserici de unde se domina. Erau luate nu numai contra ungurilor, ci și contra
eventualelor tulburări.
2. Siguranța în cetate (s. text) în primul rând era ocupată sala Cerului
Militar cu zile înainte de un puternic detașament militar sub comanda
căpitanului Ioan F. Negruțiu. Aci urma să se țină adunarea. Apoi, alte măsuri
polițienești, luate în diferitele puncte ale cetății.
3. Asigurarea circulației (s. text) prin cordoane armate, iar la intrări și
încrucișări de drumuri, indicațiunile erau date de către ofițeri și subofițeri. Erau
anumite norme stabilite conform cărora în oraș nu se putea intra individual,
decât cu legitimație și în coloane, numai având în frunte pe preotul, intelectuali
și primarul comunei respective.
4. Asigurarea adunării pe câmpia Albei-Iulii (s. text) prin pichete
posturi fixe, alimentate de detașamente puternice de la cazarmele apropiate.
Câmpia era înconjurată la mari distanțe de un cordon de soldați, prin care nu
se putea trece decât în grupuri compacte, ori având legitimație specială.
5. Pentru a preveni vreun atac din afară (s. text) sediul adunării
naționale, cât și a întrunirii poporului a fost înconjurat cu trei cordoane de

646
Corect, comitate.
647
Corect, comitatului.
648
Corect, comitate.
649
Corect, comitatul.
650
Măsuri de ordine și siguranță – nota tergală – n. ed.

443
avanposturi, care spre punctele periferice erau tot mai răzlețe și a cărui cerc
extern era în afară de bătaia puștii, la o distanță circa 6.000 metri, în pădurile
și pe dealurile ce împrejmuiesc Alba-Iulia, comunicând între ele prin telefon și
patrule. Așa de exemplu, sectorul de Vințul de Jos îl avea locotenentul Barbu
Vasile cu un batalion de la Sibiu, iar regiunea muntoasă spre nord, o avea
maiorul Niculescu cu Batalionul I al Legiunii din Alba-Iulia. În afară de aceste
măsuri s-a mai asigurat și organizat un serviciu sanitar în oraș și pe câmpia
unde se ținea adunarea poporului, condus de către dr. Dominic Medrea, medic
locotenent Zeno Dumitrean și Cornel Dărămuș, punându-li-se la dispoziție și
mijloacele necesare de locomuțiune. În afară de aceasta, s-au luat chiar și
măsurile în vederea plecării mulțimii din Alba-Iulia.
Deja în ziua de 30 noiembrie 1918, începând de la amiazi soseau la
Alba-Iulia tren după tren, aducând o mulțime mare de români. Trenurile erau
împodobite cu creangă verde de brad și cu drapele naționale. Pe întreg
parcursul nu conteneau chiotele de bucurie și cântecele patriotice, dintre care
am reținut următoarele: „Deșteaptă-te, române”, „Pe al nostru steag e scris
unire”, „Trecem batalioane”, „Sunt vânător”, „Hai să dăm mână cu mână”,
Mândri și veseli vin dorobanții”, Ardealul ne cheamă”, etc.
De la Cluj plecase în aceeași zi la orele 13 un tren personal care însă
era arhiplin de intelectuali români și țărani care se grăbeau la Alba-Iulia. La
toate gările unde se oprea acest tren, agenți plătiți de guvernul maghiar,
aruncau în vagoane manifeste contra unirii și contra Vechiului Regat, în limba
română și maghiară.
La sosirea trenului în gara Războieni651 – în gară se plimbau vreo 20 de
husari de la Regimentul 8 din Zalău înarmați cu carabine și turmentați. Îndată
ce s-au dat jos din tren, un soldat român care purta tricolorul a fost lovit,
răpindu-i-se drapelul pe care-l avea asupra lui. L-au rupt în bucăți și l-au călcat
în picioare, urlând ca niște sălbatici, iar când un preot român a îndrăznit să
protesteze, l-au bătut și i-au smuls barba. Prin aceasta au indignat chiar și pe
ungurii, care călătoreau în tren așa că, la văzul acestora, numiții s-au retras pe
peron.
Ajungând în gara Uioara, aici s-au atașat trenului muzica minerilor din
Uioara, care a produs o însuflețire foarte mare. Intrând trenul nu peste mult în
gara Teiuș, aici deja ne aștepta un alt tren cu vagoane de marfă, care aducea pe
românii de pe Mureș și Târnave. Lumea adunată de bucurie a dansat Hora
Unirii pe peronul gării la muzica minerilor. Pe peronul gării, la intrarea trenului
patrulau doi soldați unguri, care încontinuu încercau să provoace scandal între
români, însă păreau și ei înfricați de marea mulțime de oameni.
Deja se arătau și agenții provocatori ai ungurilor, care încercau să
convingă pe oameni să nu mai meargă la Alba-Iulia, însă erau huiduiți. În

651
Clișeul cu românii din Războieni – nota tergală – n. ed.

444
mijlocul horei amintite stătea mândru, ținând în mână un drapel tricolor foarte
mare, caporalul român Arion, care în tot timpul călătoriei ținea drapelul la
locomotivă, ca să fie văzut de toți românii din tren652. În etajul gării, la geamul
dinspre aripa stângă am observat țeava unei mitraliere care prin pușcăturile ei
încerca să intimideze pe cei care dansau hora. Comandantul gării era un
locotenent maghiar a cărui adjutant era subofițerul Ambruș Dezideriu, din
Aiud.
În Teiuș s-a răspândit deja zvonul că la Războieni a sosit trenul special
de la Cluj, care aducea și garda română din Cluj și care, pe husari i-ar fi
dezarmat, respectiv, i-ar fi pus pe fugă. Sosind trenul special de Cluj în gara
Teiuș, s-a format un tren cu vreo 100 de vagoane de marfă, care să ne ducă pe
toți la Alba-Iulia.
Abia s-a pus trenul în mișcare, s-a auzit o detunătură de armă și Arion
fu împușcat în inimă și mort pe loc653. La aceasta, din trenul nostru s-a răspuns
cu focuri de mitralieră, care au luat în bătaie gara Teiuș. Abia a putut fi potolită
lumea, care pretindea să fie oprit trenul și să ocupe cu asalt gara, pentru a
pedepsi pe unguri.
Vă puteți închipui ce vărsare de sânge ar fi fost când bine știm, cât de
tare erau ungurii fortificați în gara Teiuș. Seara, la orele 930 a intrat acest tren
în Alba-Iulia, unde sosea în continuu o extraordinară mulțime de oameni, cu
nenumărate drapele și muzici, era o frenezie și o însuflețire indescriptibilă.
Lumea, peste noapte a fost încartiruită în instituțiile publice ale orașului și în
comunele învecinate.
Era 1 decembrie 1918, zi de iarnă, cădeau fulgii de zăpadă, când în toate
părțile intra cu muzici și drapele lumea imensă în număr de circa 120.000
oameni, care toți, în haine de sărbătoare, se grăbeau să participe la marele
praznic al tuturor românilor. În același timp, se ținea slujba în cele două biserici
românești, iar în sala Cercului Militar din cetate începuse de mult ședința
adunării, care la sosirea poporului a fost întreruptă, pentru a primi defilarea lor.
Aici, s-au petrecut scene neuitate, dintre care voi aminti aci defilarea
emoționată a unui preot octogenar, care avea în mână crucea, iar de două părți
era susținut de bătrânii satului654. Lăsăm să urmeze mai la vale procesul-verbal
al Adunării Naționale, felul cum a decurs aceasta și hotărârile care s-au luat655.
Prin acest act istoric s-a înfăptuit de către conducătorii Ardealului, prin
contribuția tuturor românilor, visul de secole: unirea pe veci a tuturor
românilor într-o singură țară, România Mare656. Mulțimii imense de pe câmpia
cetății i-au vorbit mai mulți oratori, între care episcopul Miron Cristea,

652
Gara Teiuș-martiriul Arion – nota tergală – n. ed.
653
Clișeu Arion- nota tergală – n. ed.
654
Serbările de la Alba-Iulia – nota tergală – n. ed.
655
Proces-verbal, pag. I-XXII – nota tergală. Vezi anexa nr. 1 – n. ed.
656
Unirea Ardealului cu Țara Mamă – nota tergală – n. ed.

445
episcopul Iuliu Hosu, socialistul Jumanca, Aurel Lazăr, Aurel Vlad, Iuliu
Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, protopopul Roșian și alții657. Înspre seară
au început cu toții să se retragă. Timp de două zile Alba-Iulia devenise centrul
istoric, iar trenurile împodobite cu steaguri duceau spre casă lumea, care se
reîntorcea mulțumită. Trebuie să ne aducem aminte de faptul că, în acest timp
deja, armata română trecuse Carpații și înainta în Ardeal. Acest lucru a fost
adus la cunoștința populației din Ardeal prin manifestele, pe care le-a adus de
la Marele Cartier General al Armatei Române avionul care a aterizat la Blaj,
condus de aviatorul locotenent Popovici având ca observator pe căpitanul
Victor Precup. Dăm aci textul manifestului:
Marele Cartier General
ROMÂNI!
Din înalt ordin al Majestății Sale, Regele Ferdinand I, în urma chemării
Comitetului Național Român, armata noastră a trecut Carpații, pășind cu
dragoste frățească pe pământul Transilvaniei; oștirea română vine în numele
unor sfinte drepturi naționale și omenești, pentru a garanta libertatea deplină a
tuturor.
Însuflețiți de aceste gânduri, asigurăm pe toți locuitorii pământului
românesc până la Tisa și Dunăre, fără deosebire de neam și lege, că vom păzi
cu credință viața și avutul tuturor.
Îndemn deci întreaga populație ca, sub pavăza oastei române, să-și
continue ocupațiile obișnuite, astfel ca viața normală în sate și orașe să nu
sufere nici o turburare.
Fiecărui locuitor i se va respecta libera exercitare a drepturilor sale
cetățenești, dar în același timp, se pune în vedere tuturora, că orice încercare
de a provoca dezordinea, de a săvârși acte de violență sau de nesupunere, se va
pedepsi cu toată severitatea.
Șeful Statului Major, general de armată, general Prezan658.
A doua zi după adunare, Marele Sfat s-a întrunit în ședință și a ales din
sânul său Consiliul Dirigent, pentru guvernarea provizorie a Ardealului, în
frunte cu domul Iuliu Maniu. Tot atunci s-a ales o delegație din episcopii Miron
Cristea și Iuliu Hosu, și din domnii Dr. Alexandru Vaida-Voievod și Vasile
Goldiș, care a fost însărcinată să prezinte actul unirii Majestății Sale, Regelui
Ferdinand I. Consiliul Dirigent se stabilește în curând la Sibiu și, prin organul
său „Gazeta Oficială” a lansat un manifest către populația Ardealului,

657
Clișeu: Miron Cristea; Iuliu Hosu; Mulțimea pe câmpia Albei-Iulia – nota tergală – n. ed.
658
Ca rezultat al misiunii lui Nicolae Bălan la Iași, din perioada 14-16 noiembrie 1918, la
„10/23 noiembrie a plecat din Bacău în Ardeal un aeroplan, condus de locotenentul Vasile
Niculescu și însoțit de căpitanul Victor Precup, ducând 6.000 de manifeste date de generalul
Prezan, care au fost aruncate în satele ardelene”; apud. Legătura între Consiliul Național
Român Central și guvernul de la Iași în amintiri și documente- Ion Russu-Abrudeanu, în Ioan
Scurtu, ALBA-IULIA 1 DECEMBRIE 1918, Ed. Sport-Turism, București, 1988, p. 124.

446
îndemnând-o să nu se mai supună guvernului maghiar, ci, exclusiv, Consiliului
Dirigent de la Sibiu și să fie pașnică și gata ori când de a apăra cu prețul vieții
libertatea.
„Vom intercala aici următoarea întâmplare. În preziua adunării au sosit
la Alba-Iulia câțiva ofițeri și subofițeri din armata germană a generalului
Mackensen, care era în retragere din Vechiul Regat și poposea la Sebeș, sub
comanda generalului Holzer. Acești ofițeri erau trimiși pentru pregătirea
încartiruirii acestei armate tocmai pe ziua de 1 decembrie în Alba-Iulia.
Căpitanul Medrea primi vestea cu sânge rece și deîndată, luase la
telefon la Sebeș, Statul-Major german. Aici se prezentase mai întâi un căpitan,
care-i răspunse că nu poate să rețină armata germană, care este în retragere,
după un plan bine stabilit. Căpitanul Medrea a cerut atunci la telefon pe un
ofițer superior – și răspunzându-i un colonel – i-a comunicat că ziua de 1
decembrie este o zi istorică a Românilor, și dacă va risca să intre în Alba-Iulia,
se va găsi față în față cu puternica armată română, care va opri intrarea chiar
cu arma.
Colonelul german s-a supus și a revocat telefonic ofițerii germani din
Alba-Iulia.
Vom preda aici un tablou semnificativ de o rară expresivitate, și anume,
atunci când în ziua de 1 decembrie se ținea în Alba-Iulia marea adunare, în
zări, departe, se întrezărea un lung convoi de soldați în retragere, ocolind Alba-
Iulia, prin comuna Draboi, spre Mihalț, pe un drum de câmp, unde era să se
împotmolească în tina înzăpezită, părăsind după ei 3 automobile de lux și 5
camioane. Aceasta era armata germană învinsă, care se retrăgea spre țara ei,
atunci când românismul își ținea praznicul cel mai mare, sărbătoarea unirii pe
veci a tuturor românilor”659.
La 11 decembrie 1918 au apărut în „Monitorul Oficial” cele două
decrete-legi cu numerii 3.631 și 3.632, prin care regele ia act de hotărârea de
la Alba-Iulia și însărcinează Consiliul Dirigent cu conducerea serviciilor
publice din ținuturile prevăzute în decretul-lege nr. 3.631 în mod provizor și
până la definitiva organizare a României întregite (ținuturile cuprinse în
hotărârea Adunării Naționale).
„Ferdinand I.
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, rege al României.
La toți de față și viitori, sănătate!
Asupra raportului președintelui Consiliului nostru de Miniștri sub nr.
2.171, din 1918,
Luând act de hotărârea unanimă a Adunării Naționale din Alba-Iulia,
Am decretat și decretăm:

659
Text olograf aparținând autorului – n. ed.

447
 Art. I. Ținuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naționale din Alba-
Iulia de la 18 noiembrie-1 decembrie 1918 sunt și rămân de-a pururea unite cu
Regatul României.
Art. II. Președintele Consiliului nostru de Miniștri este însărcinat cu
aducerea la îndeplinire a decretului-lege de față.
Dat în București, la 11 decembrie 1918.
Ferdinand.
Președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Externe,
Ioan I. C. Brătianu”.
Iar celălalt decret:
„Ferdinand I.
„Ferdinand I.
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, rege al României.
La toți de față și viitori, sănătate!
Având în vedere decretul-lege sub nr. 3.6131 din 11 decembrie 1918.
Am decretat și decretăm:
Art. I. În mod provizoriu, și până la definitiva organizare a României
întregite, însărcinăm cu conducerea serviciilor publice din ținuturile prevăzute
în Decretul-Lege 3.631, Consiliul Dirigent emanat din Adunarea Națională de
la Alba-Iulia din 18 noiembrie-1 decembrie 1918.
Art. II. Vor rămâne însă în administrația guvernului regal afacerile
streine, armata, căile ferate, poștele, telegrafele, telefoanele, circulația
fiduciară, vămile, împrumuturile publice și siguranța generală a statului.
Art. III. Ținuturile unite cu Regatul României prin hotărârea Adunării
Naționale din Alba-Iulia din 18 noiembrie-1 decembrie 1918 vor fi
reprezentate în guvern prin miniștri fără portofoliu.
Art. IV. Pentru lucrările care privesc aceste ținuturi, se vor mai numi,
prin decret-regal, pe lângă departamentele ministeriale, după propunerea
miniștrilor fără portofoliu, consilieri speciali.
Art. V. Consiliul Dirigent în primul rând are misiunea de a ne prezenta
în cel mai scurt timp, pentru ținuturile asupra cărora se întinde administrația
lui, proiectul de reformă electorală, pe baza votului universal și proiectul de
reformă agrară.
Art. VI. Președintele Consiliului nostru de Miniștri este însărcinat cu
aducerea la îndeplinire a decretului-lege de față.
Dat în București, la 11 decembrie 1918.
Ferdinand.
Președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Externe,
Ioan I. C. Brătianu”.
În acest fel s-a desăvârșit Unirea pe veci a românilor. Trebuie aici să
aducem omagiul nostru de recunoștință tuturor acelora, care au realizat unirea
și, îndeosebi, acelora care au pecetluit-o cu sânge. În primul rând să ne aducem

448
aminte de nesfârșitul șir al eroilor morți pe câmpul de luptă, ca să nu mai
descriem grozăviile măcelului de la Beliș, nici chinurile îndurate de părintele
Popescu și părintele Deac, înmormântați de vii, moartea Matroanei Hotăranu,
omorâtă împreună cu băiatul ei, și ca să nu mai insistăm asupra ororilor din
Bihor, unde luptătorii noștri, Dr. Ciordaș și Dr. Bolcași au fost omorâți
mișelește, asemenea, nici pe Arion, care a adus poate, ultima și suprema
veste660.
Generația noastră, cât și aceea viitoare, să se adape la aceste izvoare
curate ale luptelor pentru libertate, continuând să lupte fără răgaz în mod loial
și sincer, pentru binele poporului, căci numai atunci vom putea avea și noi o
mică părticică de satisfacție din satisfacția mare sufletească pe care au avut-o
luptătorii din generația veche.
S ă luptăm deci, pentru o Românie pe veci unită și liberă, așa cum au
visat-o marii bărbați de stat ai noștri, închinându-ne cu evlavie în fața amintirii
acelora, care au știut să moară pentru realizarea idealului național.

Anexa nr. 1.

PROCES-VERBAL
Al Marei Adunări Naționale a poporului român din Transilvania, Banat
și Părțile Ungurene, ținută duminică, în 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia, în sala
Cercului Militar din Cetate.
Delegații convocați prin manifestul din 7/20 noiembrie 1918 al Marelui
Sfat Național Român din Arad, după ce au luat parte la slujbele dumnezeiești
împreunate cu chemarea Duhului Sfânt, în cele două biserici românești ale
orașului, s-au întrunit în număr complet în sala destinată pentru decurgerea
adunării.
La ora 10 și jumătate convocatorul Dr. Ștefan C. Pop, ca președinte al
Marelui Sfat Național Român din Arad, ia cuvântul, dânsul rostește următorul
discurs:
„Onorată Adunare Națională!
Marele Sfat Național, în ședința sa din 2/15 noiembrie a hotărât
convocarea Marei Adunări Naționale Române din Ungaria și Transilvania. De
loc mai potrivit am aflat Alba-Iulia, această Mecca a neamului românesc.
În anul 1918661 s-a început războiul năprasnic și nu era minte
omenească, care și-ar fi putut închipui mărimea ce avea să o ia acest război.
Noi am văzut românii noștri cum au plecat de la vatra lor părintească.
Noi am văzut, că ni s-au dus tânărul și bătrânul și apoi, dacă a mai rămas cineva
și a mai avut o pereche de boi, ori o pereche de cai, au fost luați să fie trimiși

660
Moartea nemiloasă a caporalului – nota tergală – n. ed.
661
Corect, 1914. n. ed.

449
la hotarele Galiției, ori în Polonia Rusească să facă serviciul cu vitele sale, și
cine n-a avut nici boi, nici cai, în sfârșit, și acela a trebuit să plece, să se ducă
(voci, așa-i). Acasă au mai rămas mamele pline de jale și de lacrimi, și noi nu
știam ce se întâmplă în jurul nostru, auzeam numai de la vecinii noștri despre
Volhinia, Polonia și altele.
Soldații și oamenii noștri se întrebau:
„Ce-i domnilor? Drept e că România ține cu noi și că ni se vor împlini
toate dorințele? Drept e ce ne spun ofițerii”?
S-a început războiul cu minciuni (așa-i), s-a continuat cu cele mai
sfruntate minciuni și înșelăciuni (așa-i).
Când ziceam noi în Casa Țării și aici, acasă, când le-an strigat: „Stați,
nu fiți atât de nemiloși, vedeți cum s-a răspuns: „Ce vă făliți, că nu voi, ci
armata maghiară a secerat gloriile cele mari”!
Cedăm, ziceau ei, că țăranul vostru este de omenie și luptă cinstit, însă
voi, popilor, voi, inteligență, voi învățătorilor, voi sunteți trădători, voi ați
trimis în Țara Românească pe Lucaci și pe Goga, voi ați subminat temelia
poporului. Cu toate că, numai atunci s-a început războiul, totuși, mai ales în
părțile Banatului, au fost închiși, au fost târâți și internați sute și sute de
intelectuali români (întreruperi în adunare; Trăiască Bănățenii și Trăiască
Internații).
Acesta, fraților, a fost numai începutul vremurilor, care au urmat. Când
a venit cea mai frumoasă și cea mai fericită zi a mamei noastre România
(furtuni de strigăte, Trăiască România, aplauze repețite, trăiască, prelung și
repețit, să auzim), când unii înțelepți frați ai noștri n-au putut suferi durerile
fraților din Transilvania, Ungaria și Banat (Trăiască) ei au trecut munți să ne
salveze, să ne scape din robie (Trăiască). Cu acest termen se începe Golgota
neamului românesc (așa). Să nu credeți însă fraților, că nu suntem conștii662 să
dăm partea leului scumpei noastre Românii, pentru că jertfele, pe care le-a adus
România, sunt atât de mari în proporții cu jertfele care le-am adus noi, încât cu
pietate și cu smerenie trebuie să ne închinăm acelor factori, care au venit în
ajutorul nostru.
C s-a întâmplat aici acasă, fraților, toți o știți voi, preoții, dascălii, care
ați fost purtați printre suliți. Este Golgota neamului românesc, este Clujul
blăstămat, unde mii și mii de suflete (o voce în adunare: cinci mii) au suferit
suferințe de martiri. Dar nici voi, mărginenilor, cărora vi s-a răpit averea, n-ați
fost mai prejos. Nu s-au mulțumit numai cu viața voastră. Cheltuielile cele mari
ale unui război nebun, au voit să le acopere din avutul nostru.
Nici voi, mamelor și văduvelor, care șiroaie de lacrimi ați vărsat după
fiii și bărbații voștri, n-ați fost cruțate. O știe un neam întreg.

662
Conștienți; aici, cu sensul de a recunoaște – n. ed.

450
 Acum se întoarce roata așa, că noi am avut cea mai grea soartă. Voi
sunteți liberatorii, mândria sufletului nostru, dar în urma unui blăstăm care te
silește să-ți omori fratele, noi am avut trista și jalnica soartă de robi.
Care nu s-a ridicat cu arma în mână contra fraților noștri a fost strivit
cu gloanțe de mitralieră și pușcă (întreruperi; și acum împușcă în noi). Nu cred
că, în istoria popoarelor se mai găsește un caz asemenea.
Sărman neam românesc: la dus cu frații tăi din Timoc, la răsărit, cu
frații tăi din România, la nord-răsărit, cu frații tăi din Basarabia. Poate că istoria
veacurilor viitoare o să ne descrie gemetele durerilor, ce azi nu încap în mintea
omenească.
Acești frați au trebuit să stea față în față contra fraților, să se ucidă unul
pe altul.
Cine pe fața pământului, ce sociolog, ce economist național, ce filozof,
ce bărbat de stat, care om cu minte mai poate pretinde de la acest neam să mai
sufere încă o dată repetarea acestor suferințe?
Fraților! Chiar frumoasa Românie, are a sărit într-ajutorul nostru prin
forța cea mai barbară și mai neumană, a fost provizoriu învinsă. Chiar Mica
Românie a trebuit să sufere de asemenea cu popoarele cele mari, să aducă jertfe
poate înzecite decât acele puteri. Însă nici România, nici noi, n-avem să
deplângem hotărârea ei de a fi intrat în război, căci hotărârea aceasta ne-a
format titlul de drept la adunarea și hotărârea noastră de azi.
Momente senine apărură pentru neamul românesc atunci când se
amestecară în război Statele Unite, Nord America (Trăiască Statele Unite,
Trăiască Wilson) și când, marele Wilson, al doilea Mesia (aplauze furtunoase,
aclamațiuni: Trăiască Wilson) face legi pentru popoarele lumii.
Din glasul lui am auzit prima dată o veste îmbucurătoare pentru noi.
Cuvintele cele mai sublime și mai înălțătoare, pe care le-a rostit acest bărbat
sunt următoarele: „Voim libera dispunere a popoarelor asupra sorții lor, însă
înainte de toate, voiesc ca această liberă dispunere să nu fie o frază, pentru că,
cine o aplică ca fraza, asupra aceluia se vor sfărâma toate consecințele”.
Cuvinte de aur a spus Wilson: „Eu văd că rătăcirea acestui război își
găsește începutul în asuprirea popoarelor mici, neorganizate, care n-au fost în
poziție niciodată să-și spună cuvântul, că, la care stat voiesc să aparțină, care
n-au avut niciodată să-și spună cuvântul, că la care stat voiesc să aparțină, care
n-au avut niciodată puterea liberă și independentă la întocmirea lor în state”.
Vedeți, cui sunt adresate aceste cuvinte? Oare nu și poporului românesc?
Fraților? Nu mai suntem acel popor, care a stat aici în robie și a fost
împestrițat artificial cu asupritori care ne-au luat fiecare comună din stăpânirea
noastră. Nouă ne-a fost imposibil ca în Casa Țării să primim cel puțin un
minimal de drepturi, căci, când am cutezat să cerem, ni s-a strigat: „ștreangul,
vouă”!
Curioși erau frații noștri de azi și dușmanii de ieri!

451
 De câte ori se raporta despre o învingere mare pentru centraliști, se
aduna gloata din Budapesta și făureau la legi tot mai umilitoare contra
românilor, și de câte ori le mergea treaba rău, mai scriau și câte o carte la
mitropoliții noștri (râsete).
Fraților! Bunul Dumnezeu, care toate le întocmește cu înțelepciunea
Lui, a voit să se întoarcă roata.
Nici nu se putea altcum, într-o monarhie, unde 80% se rugau lui
Dumnezeu: „Bate Doamne pe stăpânii noștri”. Nici nu se putea altcum, pentru
că ar fi fost o imposibilitate, ar fi fost contrar cu civilizațiunea, contrar
dezvoltării omenești, să învingă crima și mișelia, asupra virtuților.
Din vara anului acestuia răsuflăm mai liber. Prima suflare ne-au adus-o
faptele minunate ale armatelor Antante. Glorioasa națiune franceză
(aclamațiuni repetate) împreună cu nobila Anglie (aclamațiuni nesfârșite) cu
sora dulce a noastră, cu Italia (trăiască, urale) și mai ales, întărite de puterile
tinere ale Statelor Unite Americane (uragan de aplauze, trăiască) au adus
steagul dreptății la învingere. Văzusem noi, care vedem mai bine (sic!) și
auzisem noi, care avem auz mai bun, că se cutremură țările centraliștilor.
Din rezerva/din neliniștea vrășmașilor noștri înțelegeam, că se
pregătesc vremuri epocale, vremuri mari. N-a trebuit mult, ca deodată, ca prin
minune, să se surpe acest ticălos târg de minciuni; alianță a Puterilor Centrale
(strigăte, jos cu ei). Acest putregai, întemeiat pe minciună, pe tiranie și pe cele
mai josnice interese personale a trebuit să se prăbușească cu regii și împărații
lor cu tot.
Fraților! Comitetul Partidului Național Român, la timpul potrivit, în
parlament și-a spus cuvântul său (voci: Trăiască Vaida), prin rostul d-lui.
Deputat Dr. Alexandru Vaida-Voievod, a adus la cunoștința lumii întregi și
mai ales, la cea a vecinilor noștri, că noi, în dreptul firesc al popoarelor de a-și
determina singur soartea, pentru totdeauna, ne desfacem de națiunea
Ungurilor, (voci: așa-i, așa trebuie). Am declarat că nu mai cunoaștem
parlamentul maghiar și guvernul maghiar în cauzele noastre, că voim, singuri,
neinfluențați de nimeni, a putea să ne hotărâm și noi vom statori condițiunile
și raporturile, cum să ne așezăm între statele libere, ca sta liber și coordonat. A
cest început, d-lor., a fost în 18 octombrie st. nou. După aceasta evenimentele
au urmat cu o iuțeală zguduitoare. Tot ce doream și așteptam noi era: Doamne,
Doamne, dă să vină un glas lămurit și pentru neamul nostru. Prea mult ne-am
înșelat până acum. Nu credea, nu vedeam situația curată.
Atunci, fraților, este o dezvoltare logică a împrejurărilor. Noi, care am
fost de lumea noastră în fruntea afacerilor naționale, am aflat momentul
psihologic de sosit, pentru a anunța dușmanilor noștri de secole, cum că noi
primim imperiul peste toate ținuturile locuite de românii din Transilvania,
Ungaria și Banat (trăiască). Credem, că ce (sic!) am făcut, am făcut bine (voci:
trăiască; nu se putea mai bine). Dușmanii noștri însă nu au voit să ne

452
recunoască acest drept. Și când au văzut, că valachii aceștia oropsiți, că iobagii
aceștia nu se însuflețesc pentru treburile lor, ne-au ridicat acuza că, înșelăm
poporul (strigăte de protestare: nu-i adevărat, minciuni) că noi nu suntem
dispuși să primim bunătățile cele mari, care ni le oferă ei (voci: nu le primim).
Fraților! Între acestea, noi, neînfricoșați, cu fruntea ridicată, am mers cu un pas
mai departe și am publicat manifestul Marelui Sfat Național Român (voci: Să
trăiască).
Permiteți-mi, fraților, să citesc ceva din acest manifest, să vă citesc
voința noastră: citește: „neamul românesc din Ungaria și Transilvania nu
admite mistificare asupra condițiilor propuse. Protestează împotriva
revendicărilor maghiarilor asupra teritoriului românesc, care, de la
descălecarea împăratului Traian a fost muncit de brațele noastre și a fost
scăldat cu sângele nostru, și, sub nici o condițiune, nu mai suferim o legătură
de stat cu națiunea maghiară, ci, neamul nostru este hotărât a-și înființa statul
său liber și în (voci, nedumeriri, „ce e asta”? citește...) sprijinul lumii civilizate,
declară sărbătorește, că vom pieri mai bine cu toții, decât să stăm mai departe
cu maghiarii.
Fraților, poate prea lung vă vorbesc, însă în convingerea mea cred, că
am făcut bine, că v-am schițat aceasta.
Cu acestea, Comitetul Național și-a îndeplinit datorința față de națiunea
sa (aplauze, să trăiască).
A spune mai mult, voi, reprezentanții poporului, sunteți chemați! (voci:
Trăiască România Mare; voci puternice: fără condițiuni, strigăte: să auzim;
larmă: fără condițiuni, să auzim).
După toate acestea, ținând cont de mandatul primit de la D-voastră, am
venit înaintea D-voastră (sic!) și declarăm cu hotărâre sfântă, că poporul român
este matur, își cunoaște chemarea sublimă în lumea civilizată (Trăiască,
aplauze), vrem unirea tuturor românilor.
Propunerile le va face Comitetul Provizoriu. Cu sfială vă salut pe voi,
reprezentanți ai poporului român. Salut cu dragoste pe reprezentanții români
care nu vreau să le spun numele: pe reprezentanții Basarabiei, vice-președintele
Sfatului Țării, Pantelimon Halipa și delegatul Cazacliu, pe reprezentantul
Bucovinei, prof. Alecu Procopovici. Salut corpul voluntarilor din Transilvania
și Ungaria, cu sediul în Iași, Dr. Victor Deleu, Vasile Osvadă, Toma Vasinca,
Eugen Goga și Bihorean663.
Eu mi-am împlinit misiunea. Dumnezeu să ne dea înțelepciunea, ca să
aducem hotărâri bune.

663
Vezi Elie Bufnea, Formațiile de voluntari, în Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul
1918-1928, Cultura Națională, București, 1929, pp. 119-144.

453
 Numesc de notar ad-hoc pe d-nii. Laurențiu Oanea și Dr. Sever Miclea,
iar de raportor al Comisiunii de verificare, pe Dr. Ioan Suciu. Dau cuvântul
d-lui. raportor.
Dr. I. Suciu: Domnilor delegați! Comitetul Național Central din Arad a
decis în 15 l. tr. Convocarea adunării naționale de astăzi a poporului român din
Transilvania, Ungaria și Banat, pentru ca să decidă asupra sorții sale.
Credenționale au intrat nu numai din cele 24 de comitate, ci au mai
intrat dintr-unul, deci în total, 25 de județe664. Au intrat credenționale din
aproape toate cercurile electorale, adică din 130 circumscripții electorale, din
care s-au prezentat peste 680 delegați. Afară de aceștia, multe cercuri au trimis
și supleanții. S-au prezentat Prea Sfințiilor Lor, domnii episcopi (aclamațiuni,
trăiască), au sosit exmișii665 consistoriilor și capitlelor. Apoi, delegații
societăților culturale românești, ca Asociațiunea Transilvană pentru Cultura
Poporului Român, cea pentru Fondul de Teatru și peste 100 de alte asociațiuni.
S-au prezentat de la fiecare școală medie și de la institutele teologice și
pedagogice delegați speciali. Au sosit delegații reuniunilor învățătorești, ai
reuniunilor de meseriași, delegațiile Partidului Social-Democrat Român, cei ai
gărzilor naționale și au venit și aceea, care reprezintă viitorul națiunii noaste:
tinerimea universitară română. Aici sunt credenționalele, aici e lista
delegaților, dacă doriți să citim listele delegaților (întreruperi; nu-i de lipsă666;
le vedem, le vedem; să nu se citească).
Raportez numai scurt, că s-au prezentat delegați și din comitatele
Treiscaune, Ciuc, și din Cenad, Bichiș, și chiar din Ugocea, la adunarea
națională de astăzi, la încoronarea visului tuturor românilor. S-au prezentat
învingând și trecând peste piedici mari și frații din Torontal.
Comisia verificatoare a aflat toate actele în ordine. Vă rog să luați la
cunoștință.
Nu pot trece cu vederea, ca să nu amintesc că au sosit mii de adrese de
aderență, cu sute de mii de semnături, și că toate acestea arătând, cum că fiecare
știe, ce avem să decidem. Despre aceasta se va face dare de seamă publică, dar
cred, că astăzi să nu le citim aici.
Sunt 1.228 de delegați (voci pe galerie: dar reuniunile femeilor?).
Dr. Suciu: Cer scuze, dacă am întrelăsat667 să amintesc, că și reuniunile
femeiești sunt reprezentate prin delegatele lor. Femeia română a fost doar
totdeauna însuflețite pentru idealul național (trăiască femeile române!).
Aflu astfel că adunarea națională este capace668 a aduce hotărâri
decisive, prin urmare, avem să trecem la constituire.

664
Corect, comitate – n. ed.
665
Trimișii, delegații.
666
Nu e necesar.
667
Uitat, omis.
668
Capabilă, aici cu sensul de îndreptățită.

454
 Domnilor! Comisiunea va face următoare propunere binevoiți a alege
de președinți pe d-nii: Gheorghe Pop de Băsești (trăiască badea Gheorghe,
trăiască, prelung și repețit) și pe prea Sfințiții Episcopi Ioan I. Pap și Dr.
Demetriu Radu (aclamațiuni), de vice-președinți, pe d-nii. Teodor Mihai, Dr.
Ștefan C. Popp și Ioan Fluieraș, de notari, pe d-nii. Alexandru Fodor, medic în
Bălgrad669, Dr. Sever Miclea, Dr. Caius Brediceanu, Dr. Silviu Dragomir, Dr.
Deleu Victor, Iosif Ciser, Dr. Ionel Pop și Dr. Gheorghe Crișan. Adunarea a
aclamat prelung, primind propunerea unanim.
Gheorghe Pop de Băsești: Prea iubiții mei! Onorată adunare a
românilor din Transilvania, Ungaria și Banat.
Națiunea Română, la toate evenimentele mari istorice din trecut și
astfel, și astăzi, s-a adunat pentru a decide a1supra sorții sale. Așa, onorată
adunare, în anii 1848, când era cea mai grea sarcină asupra națiunii române,
greutatea robotei, s-a adunat pe câmpul libertății la Blaj și acolo, adunarea
națională a luat hotărârea cu care avea să înfrunte iobăgia, în care gemea
sărmana națiune română.
După dezrobirea noastră din iobăgie a urmat altă iobăgie și mai mare,
iobăgia sufletelor noastre și apoi, a urmat iobăgia de clasă.
Astfel, onorată adunare, la locul acesta, sfințit de sângele marilor noștri
martiri, v-ați adunat și D-voastră, ca să sfărâmați și cătușele robiei noastre
spirituale, ale robiei noastre seculare și să decidem, ca un popor liber asupra
sorții noastre, precum ne-a trimis solia marele Wilson, care a fost cel dintâi,
care a înțeles, cum că sfintele învățături ale lui Isus Cristos, cum trebuie să se
aplice între popoare.
Ne-am adunat aici, ca să hotărâm asupra sorții noastre.
Eu vă salut pe toți cei prezenți. Salut adunarea liberă a tuturor românilor
din Transilvania, Ungaria și Banat, și rog pe Atotputernicul Dumnezeu să ne
ajute să punem piatra fundamentală a fericirii neamului nostru românesc.
Declar adunarea constituită și deschisă (aplauze, aclamațiuni).
Dr. Silviu Dragomir: Onorată Adunare Națională! Din partea
Comitetului Executiv al Partidului Național Central670 a intrat o adresă. Vă rog
să-mi dați voie s-o citesc (citește): Comitetul Executiv al Partidului Național
Român din Transilvania, Ungaria și Banat, sosind era de liberă dispunere, își
depune mandatul. Dat în 30 noiembrie. Gheorghe Pop de Băsești (aclamațiuni
furtunoase). Propune ca adunarea națională să ia la cunoștință depunerea
mandatului Comitetului Național (se primește).
Președintele dă cuvântul d-lui. Vasile Goldiș, care rostește următoarea
cuvântare:

669
Alba-Iulia.
670
Corect, Partidului Național Român.

455
 MĂRITĂ ADUNARE NAȚIONALĂ!
Zămislit din necesitatea imperiului roman de a-și așeza o sentinelă
puternică în Carpații Sudostici și coborâșurile lor împotriva semințiilor barbare
de la miază noapte și răsărit, care amenințau cultura umană creată prin geniul
latin, neamul românesc de la început și până astăzi a îndurat soartea aspră,
rezervată oricărei sentinele credincioase: loviturile dușmane, în statornică
răbdare.
Bogată și fericită la început, Dacia-Romană în curând se face
trecătoarea nesfârșitelor seminții, are orbite de strălucirea de parte a Romei de
aur, se gonesc, întrecându-se, spre fermecătoarele orașe ale împărăției. Lovită
de putreziciunea oricărui neam, care se oprește cu cerbicie la un anumit
fuștel671 pe scara civilizațiunii, și năpădită în această slăbiciune de furnicarul
noroadelor barbare, Roma sucombă.
Creanga tăiată din puternica tulpină, coloniștii lui Traian își adâncesc
rădăcinile prin văi și stânci și roditoarelor ogoare ale prejmuitoarelor672 câmpii.
Lipsiți de scutul împărăției și lăsați în grija propriilor puteri, acești orfani
romanici acopăr trunchiul vechi tracic și infiltrați de o pătură oarecare a
blânzilor și visătorilor slavi, ei se făcură un singur neam, o singură limbă, o
singură fire: neamul românesc.
Răsare o minune fără pereche în istoria lumii. Lung șir de veacuri
călcată în picioare de hoarde barbare, națiunea română își pierde unitatea de
stat, se fărâmă prin văi, sub dominațiuni răzlețe și, una de alta, neatârnătoare.
Pierde încopcirea673 cu fluviul larg și luminos al istorie mondiale, ca apa de
ploaie în nisip, de parcă dispare de la suprafața conștiinței umane. Dar când,
după 18 veacuri sufletul românesc se trezește din somnul cel de moarte și
reînvie, ca un soare luminos, conștiința de neam, hotarele etnice ale acestui
popor, cu preciziune aproape milimetrică, sunt tot acelea, care sunt desemnate
pe harta istorică drept hotare ale Daciei lui Traian. Și basarabeanul care-și
adapă calul în vânturile întunecate ale Nistrului, se înțelege desăvârșit la grai
cu crișeanul din apropierea blondelor ape ale Tisei. Sentinela română a rămas
credincioasă chemării sale de a păzi geniul latinității și neîncetatelor lovituri
dușmane, le-a opus virtutea-i legendară: statornica răbdare.
După lungi veacuri de ascunziș, așezându-se viscolii cotropitori,
națiunea română reapare la lumina istoriei în chipul alor două țărișoare
răzimate de Carpați, și cu fețele spre Dunăre și Nistru, dat trunchiul, cu
rădăcina în munții smulși odinioară de la eroicii daci, așa rămâne bătut de
soartea rea și înlănțuit de un popor năprasnic la fire și pornit spre dominațiune
fără cruțare. Fusese cuib de vârtejuri locul, unde ne așezase Traian și

671
Spiță.
672
Împrejmuitoare; aici, cu sensul de a împrejmui, înconjura.
673
Legătura; a încopci, a lega, a ține laolaltă; de la piesa de vestimentație specifică, copca.

456
zvârcolirile spre fericire ale neamului nostru s-au lovit, veacuri de-a rândul, de
nesațul răpitorilor dușmani, care ne înconjurau de pretutindeni.
Micile țărișoare care se întemeiaseră prin viteji coborâtori din
Maramureș și Făgăraș, se loviră înainte de toate, de cel mai crâncen dușman al
oricărei comuniuni omenești: zavistia și ura dintre frați.
Nefericirea lor fu mărită prin inamicii din afară: ungurii, leșii și tătarii.
Se ridică în urmă semi-luna și acum românii sunt sortiți să-și apere cu sângele
lor nu numai trupul și avutul, ci și sufletul și credința.
Scut s-au făcut ei culturii plăpânde, ce începuse a încolți pe temeiurile
învățăturilor lui Christos și prin jertfele lor fără seamă întru apărarea
progresului civilizațiunii umane, față de concepția inferioară a
mohemadanismului674 propagat principial cu mijloacele barbariei, românii
și-au făurit titlul nepieritor și îndreptățire la recunoștința întregii omenimi.
Nimic nu dovedește mai mult tăria credinței creștinești a sufletului acestui
popor, decât faptul că, în numele luptei creștinătății împotriva păgânilor, mai
întâi, după răzlețirea neamului prin soarta fatală, s-a putut face pentru o clipă
unirea lui în cetatea aceasta, prin brațul puternic al geniului scânteietor al Mihai
Viteazului.
Dar această unire o clipă dispăru, ca fulgerarea unei scânteie electrice
și trupul neamului nostru se frânse iar în bucăți. Frații noștri de pe coborâșurile
răsăritene ale Carpaților și din șesurile hotărnicite prin Dunărea de Jos și apele
Nistrului, îndurară suveranitatea turcească, sufereau prădăciunile leșilor și
tătarilor, îngrășară cu sângele lor lifta blăstămată din Fanar. Țara Cernăuților
și mormântul lui Ștefan cel Mare îl răpi pajura spurcată a habsburgilor perfizi.
Dulcele câmpii ale Basarabiei le fură muscalul tiran. Noi, ceea ce
rămăsesem la vatra străbună din Ardeal, Banat și Țara Ungurească, am fost
dripiți675 de cea mai crâncenă soarte ce o poate avea un neam de oameni în
lume. Am fost lănțuiți676 într-o robie trupească, economică și sufletească, cum
nu se mai pomenește în istoria întreagă a omenimii. Încercarea disperată în
1784, de a scutura jugul n-a avut rezultat și sfârșitul din acest oraș al țăranului
Horea așteaptă încă geniul literar, care să întruchipeze una dintre cele mai
înfiorătoare tragedii ale istoriei.
Adevăr a grăit Simion Bărnuțiu în epocalul său discurs rostit în
catedrala Blajului în ziua cea mare din 1848, zicând: „Dacă nu-și poate
închipui cineva greutățile, ce le sufereau iudeii de la faraoni, să se uite la
faraonii din Ardeal”.
Veacuri de-a rândul, poporul românesc, adevăratul și legitimul
proprietar al pământului, ce fusese odată Dacia Romană, a fost socotit străin și
sclav pe pământul său strămoșesc.
674
Aici se referă la Imperiul Otoman – n. ed.
675
Loviți.
676
Înlănțuiți, legați.

457
 Iar când după suferinți de secoli, din depărtatul Apus, de la dulcea soră
latină, care pășise în fruntea ginților spre lumina desăvârșirii, a sosit și în
munții noștri duhul libertății, egalității și frățietății, când credeam să înviem la
libertate prin întocmirile create de lumea nouă, vechii noștri oprimatori s-au
înfrățit cu împăratul, pentru care noi vărsasem sângele nostru cu credință și
aceste două puteri ne-au robit din nou. Umbra îndurerată a regelui munților, a
scumpului nostru Iancu, rămâne pentru vecie clasica dovadă a legendarei
ingratitudini habsburgice.
Împotriva voinței noastre a unit Ardealul nostru cu țara ungurească și,
printr-un constituționalism fals, mincinos, ne-au luat libertatea culturii, ne-au
desființat politicește, bisericile noastre le-au aservit tendinței lor de opresiune
și ne-au făcut imposibil progresul economic, prin care am fi putut să ne apărăm
împotriva năvălirii coardelor străine pe pământul părinților noștri.
Într-aceasta, priveam cu iubire duioasă la frații noștri de la Răsărit, care
începuseră a se reculege din urgiile vremurilor barbare. Resimțiră obârșia
comună și la razele luminii primite de la Apus, conștiința națională săvârși la
1859, unirea Principatelor Române, sub bunul și luminatul Cuza Vodă, iar
sângele vărsat din nou, cu atâta vitejie împotriva păgânilor la 1877, scutură și
cele de pe urmă zale ale lanțului, care lega România de Constantinopol și, la
10 mai 1881, Carol I așeză pe capul său coroana de rege al României libere și
independente.
Noi însă ne făceam datoria de cetățeni ai Ungariei și supuși ai dinastiei
de Habsburg-Lotharinghia. Am crezut, că îndelunga noastră răbdare și credința
noastră pentru patrie și tron, în cele din urmă totuși va muia inimile celor
puternici și ni se va oferi chiar în interesul monarhiei, putința unei vieți
naționale și condițiunile progresului cultural și economic. Așteptările noastre
au fost zădarnice. Oprimarea se întețește.
Oprimatorii mărturisesc acum pe față, că scopul lor este un stat național
maghiar și că, prin urmare, noi naționalicește, trebuie să ne desființăm. A
pornit opera de extirpare și războiul mondial, care acum s-a sfârșit și în gândul
opresorilor noștri, a avut chemarea să încoroneze opul. Sute de mii de români
și-au vărsat și acum sângele lor pentru „patrie și tron”, iar patria și tronul au
târât în urgia internării pe părinții și frații acestor luptători: patria și tronul au
decretat moartea școalei românești, au trimis birii677 lor în adunările noastre
bisericești, au pregătit proiectele pentru nimicirea noastră politică, au început
ruinarea noastră economică, au aruncat în temniți zeci de mii de români, ne-au
sugrumat libertatea presei și a cuvântului, „patria și tronul” s-au conjurat
împotriva noastră și ne pregăteau mormântul, dar zadarnică este lupta
omenească împotriva adevărului și a dreptății.

677
Reprezentanți ai statului – n. ed.

458
 Legea tainică a firii cu necesitate de fier îndrumă întâmplările omenești
pe cărarea civilizațiunii, ce duce spre desăvârșire: omenimea, instinctiv,
urmează acestei legi. Ea a ajuns la recunoașterea necesității de a sinteza
libertatea individuală și libertatea națională într-o unire superioară a societății
omenești. Sinteza aceasta e condiționată însă de desăvârșirea celor două
libertăți: individuală și națională.
Dacă însă aproape în toate statele civilizate libertatea individuală este
desăvârșită, ori pe calea desăvârșirii, în unele dintre aceste state libertatea
națională era încătușată. Războiul mondial s-a făcut pentru descătușarea
acestei libertăți. Națiunile trebuie să fie libere, ca astfel între egale drepturi și
condițiuni, să poată încheia acea mare unire a popoarelor, care va fi chemată
să prezinte o concepțiune superioară pe scara civilizațiunii și să sporească
astfel, fericirea omenească pe pământ. Toate capetele luminate ale Apusului au
mărturisit crezul lor: războiul acesta este războiul pentru libertatea națiunilor,
nu de dragul acestor națiuni, ci pentru interesul lumii, pentru interesul
omenimii, care numai în chipul acesta e capabilă a păși un pas înainte pe calea
fericii sale. Ideile acestea le-a copt istoria, și apostolul care le vestește, este
Wilson (trăiască Wilson, ovații entuziaste și îndelung repetate).
Pentru învingerea acestor idei au intrat în luptă puterile aliate ale
Apusului, românii, pretutindenea s-au aliat acestor puteri, noi, cu sufletul, frații
liberi, cu armele. Românii și-au făcut și de data asta datoria lor de sentinelă a
civilizației împotriva brutalităților.
Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni, se află și națiunea
română din Ungaria, Banat și Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi
liberă îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de
veacuri. Dar, odată scăpată din robie, ea – aleargă în brațele dulcei sale mame.
Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă: unirea
ei cu țara Românească. Bucățirea poporului românesc n-a fost urmarea vre-
unei „legi economice”, în care terminologie se ascunde minciuna.
Dimpotrivă, teritoriul dintre Nistru, Tisa și Dunăre constituie cea mai
firească pretensiune a civilizației (strigăte entuziaste: așa-i). Teritoriile locuite
de români de la descălecarea lui Traian și până astăzi au fost teritorii românești.
Nu există putere de a suci logica până acolo, ca invadările elementelor străine,
dirijate și pe aceste teritorii în chip artificial și prin abuzul de putere al statului,
cu scopul desființării noastre naționale, se poate clătina dreptul nostru de
proprietate asupra acestor teritorii (așa-i). Așa ceva ar fi sancționarea crimei și
ar constitui o pălmuire a civilizațiunii, care principal, nu admite substituirea
dreptului prin brutalitate. După drept și dreptate, românii din Ungaria și
Transilvania, dimpreună cu toate teritoriile locuite de dânșii, trebuie să fie uniți
cu Regatul Român (îndelungate strigăte de aclamații).
După cum însă cea dintâi reunire de o clipă a elementului românesc la
marginile de la Răsărit ale lumii civilizate s-a făcut prin sabia lui Mihai, în

459
numele unui principiu superior, tot așa, această nouă unire, care de data asta va
fi integrală și pentru eternitate, se face prin strălucita învingere a armelor
purtate pentru civilizațiune, în numele unei concepții de viață superioară, care
are să transforme lumea ce se prăbușește. Este principiul libertății adevărate a
tuturor neamurilor și cel al egalității condițiunilor de viață pentru fiecare
individ al oricărei națiuni și este principiul întovărășirii tuturor națiunilor
libere, într-o alianță internațională, spre a împiedica nedreptatea și a scuti pe
cei mari și mici, deopotrivă.
Unirea tuturor românilor într-un singur stat numai atunci va fi
statornică și garantată prin istoria de mai departe a lumii, dacă va răspunde
tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepție a civilizațiunii, dacă ea ne va
inspira datoria să nu pedepsim progenitura pentru păcatele părinților și ca
urmare, ea va trebui să asigure tuturor neamurilor și tuturor indivizilor
conlocuitori pe pământul românesc. Aceleași drepturi și aceleași datorii.
Civilizațiunea care ne-a eliberat, pretinde de la noi respectul pentru dânsa și ne
obligă să prăbușim în noul nostru stat, ori ce privilegiu și să statorim678 ca
fundament al acestui stat: munca, și respect, răsplata ei integrală.
Înaintașii noștri pe Câmpul Libertății în 1848 au hotărât așa: „Națiunea
română depune jurământ de credință către împăratul, către patrie și către
națiunea română”. Împăratul ne-a înșelat (așa-i), patria ne-a fost ferecată și ne-
am trezit că numai credința în noi înșine, în neamul nostru românesc, ne poate
mântui.
Să jurăm credință de aci înainte numai națiunii române, dar tot atunci,
să jurăm credință tare civilizațiunii umane. Câtă vreme vom păstra aceste
credințe, neamul nostru va trăi, se va întări și, fericiți, vor fi urmașii noștri până
la sfârșitul veacurilor. La lumina celor expuse aici, din încredințarea și în
numele Marelui Sfat al Națiunii Române din Ungaria, Banat și Transilvania,
rog mărita adunare națională să binevoiască a primi și a enunța ca ale sale,
următoarele hotărâri:
Domnul Vasile Goldiș citește apoi următorul proiect de rezoluțiune:
I. Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și
Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în
ziua de 1 Decembrie 1918, decretează unirea celor români și a tuturor
teritoriilor locuite de dânșii cu România (Aplauze frenetice; Trăiască România
Mare! Lumea se scoală în picioare, mâinile se ridică, ora e punct 12). Adunarea
națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg
Banatul, cuprins între râurile Mureș și Tisa și Dunăre (voci: trăiască,
aclamațiuni, aprobări).
II. Adunarea națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie
provizorie până al întrunirea constituantei, aleasă pe baza votului universal.

678
Stabilim, decretăm.

460
 III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului
stat român, adunarea națională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare.
Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin
indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în
corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor
ce-l alcătuiesc.
2. Egal îndreptățire și deplina libertate autonomă confesională pentru
toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate
terenele vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod
proporțional, pentru ambele sexe în vârsta de 21 de ani, la reprezentarea în
comune, județe ori parlament (voci: Trăiască femeile! Trăiască! Aclamațiuni
pe galerie. Doamnele flutură batistele).
4. Desăvârșită libertate de presă, libertate de asociație și întrunire:
liberă propagandă a tuturor gândirilor omenești.
5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor
proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri,
desființându-se fidei-comisiile679, se va face posibil țăranului să-și creeze o
proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât, cât să o poată munci el și
familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este, pe de o parte,
promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantajii,
care sunt legiferate în statele ce cele mai avansate industriale din Apus.
IV. Adunarea națională dă expresiunea dorinței sale, ca congresul (sic!)
de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea
și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar
în viitor să elimineze războiul, ca mijloc pentru regularea raporturilor
internaționale.
V. Românii adunați în această adunare (sic!) națională salută pe frații
lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei Austro-Ungare și uniți cu țara
mamă, România.
VI. Adunarea națională salută cu iubire și entuziasm liberarea
națiunilor subjugate până aici în monarhia Austro-Ungară, anume, națiunile
Cehoslovacă, Austro-Germană, Iugoslavă, Polonă și Ruteană și hotărăște ca
acest salut al său să-l aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.
VII. Adunarea națională, cu smerenie se închină înaintea memoriei
acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea
idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

679
Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să
remită unei terțe persoane averea pe care o lasă – n. ed.

461
 VIII. Adunarea națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunii sale
față de Puterile Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva
unui dușman pregăti de multe decenii pentru război, au scăpat civilizațiunea
din ghearele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din
Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunarea națională hotărăște
instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să
reprezinte națiunea română ori când și pretutindeni, față de toate națiunile
lumii și să ia toate dispozițiunile, pe car ele va afla de necesare în interesul
națiunii.
În sfârșit, vă rog să le primiți aceste rezoluțiuni și închei cu aceea, că
legătura sfântă a celor 14 milioane de români ne îndreptățește a zice: „Trăiască
România Mare (aplauze nesfârșite).
Președintele dă apoi cuvântul d-lui. Iuliu Maniu, care pronunță
următorul discurs:
„Dacă privim îndărăt la suferințele îndurate de neamul românesc, dacă
ne amintim de sângele vărsat, nu știm cum să mulțumim lui Dumnezeu, că ne
este dat, nouă, celor din generația de acum, să trăim aceste timpuri de înălțare.
În aceste momente solemne, ne vom purta vrednic de timpurile pe care le trăim.
Vrednicia națională se judecă după înțelepciunea, cumințenia și înălțarea
sufletească, cu care se aduc hotărâri chemate să croiască soarta noastră.
Noi ne simțim, ca orbul care zeci de ani n-a văzut lumina zilei, când
printr-o binefacere Dumnezeiască i se deschid ochii și vede lumina sfântă a
soarelui. Noi suntem a lua hotărâri, trebuie să ne închinăm în fața acelora care
au ajutat, ca lumina aceasta să străbată norii. Aceștia sunt vitejii din glorioasa
armată română (strigăte viforoase: Să trăiască). Conduși de marele lor căpitan
regele Ferdinand (Trăiască regele Ferdinand! Trăiască regina Maria!). Nu pot
vorbi mai departe, până ce nu las să ne înclinăm capetele noastre înaintea acelor
morți și apoi, înaintea celor vii, care au luptat pentru înfăptuirea idealului
unității românilor.
Istoria ne-a învățat, că nu trebuie să așteptăm nimic de la împărații
străini și de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce
ne călăuzește acum e, că singura noastră forță, care ne poate ținea în viitor e
aceea provenită din unirea tuturor românilor.
Ce aș putea adăuga încă, ca să întărim convingerea în voi, că unirea
tuturor românilor este o necesitate de viață a românilor de pretutindeni?
Această unire noi avem dreptul să ne-o pretindem pe baza ființei noastre
unitare naționale. Suntem toți de aceeași tradiție și cu aceleași aspirațiuni. Ce
ar mai putea să ne împiedice, ca această unire, ce există în noi, în sufletele
noastre, să se înfăptuiască realitatea, ca această națiune română să fie un singur
trup și suflet?

462
 Toată lumea a recunoscut acum, că fiecare popor trebuie să se
constituie într-un singur stat, că numai așa poate contribui la înaintarea
civilizației mondiale, conform însușirilor sale proprii. Îndeosebi, noi românii
din Ardeal și Ungaria suntem în drept să cerem această unire, fiindcă aici la
noi, e leagănul românismului. Numai o crudă barbarie poate împiedica ca,
însuși vatra, leagănul, să fie despărțit, să rămână separat, atunci când toate
celelalte se unesc. Și Ardealul trebuie să fie o parte întregitoare din corpul
națiunii române.
În afară de dorința noastră obștească de a ne apropia de sânul mamei
noastre, toate argumentele științifice și sociologice întăresc justețea
revendicării noastre, ele au înfăptuit România Mare (aplauze vii). Aclamările
D-voastră, care ați întâmpinat proiectul de rezoluțiune, ce vi s-a citit înainte,
arată dorința noastră vie, care e și dorința lumii culte, care stă alături de noi.
Nimic dar nu ne poate sta în cale să înfăptuim această dorință. Trebuie să cerem
încorporarea fără întârziere și pe veci într-un singur stat al tuturor românilor
(aplauze).
Când voim să înfăptuim acest ideal al nostru, nu dăm numai de prieteni,
ci și de o tabără întreagă de oameni, care voiesc să împiedice cu toate
mijloacele unirea. Pentru înlăturarea oricărei îndoieli a străinilor asupra ce
voim să facem prin unirea noastră și libertatea noastră națională, Marele sfat
Național Român declară că, nu voiește un imperiu de asuprire. Nu voim ca, din
asupriți, ce-am fost, să devenim asupritori.
Voim să asigurăm libertatea pentru toți și dezvoltarea pentru toate
popoarele conlocuitoare. Marele Nostru Sfat Național ține să accentueze, că
urmează vechiul nostru proverb: „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”. Noi voim
pe acest pământ al României Mari, să întronăm libertatea națională pentru toți.
Voim, ca fiecare națiune să se poate cultiva în limba ei, să se roage lui
Dumnezeu în credința ei și să ceară dreptate în limba ei.
Noi, care am vărsat lacrimi văzând limba noastră scoasă din școli,
biserici, justiție, nu o vom lua altora. Nun vom lua putința vieții de la alții. Nu
voim să trăim din sudoarea altora, pentru că noi putem trăi din vrednicia și
puterea noastră, prin munca noastră (Aplauze entuziaste). Numai printr-un
regim democratic putem întări țara noastră românească, mai ales, când trebuie
să ținem seama de cerințele moderne de stat. Numai având un regim de drepturi
și libertăți înlăuntrul țării, vom avea tărie să validităm680 cauza noastră în afară.
Deplina libertate a tuturor straturilor sociale e o garanție pentru binele țării. De
aceea, Marele Sfat Național Român a pus în proiectul lui de rezoluție acel
punct, care vorbește de înfăptuirea regimului democratic.
Noi suntem un popor de țărani. Tot ce vedem înaintea noastră în haine
negre și cu frunți luminate, a ieșit din popor. Nici unul nu poate zice că, obârșia

680
Aici, cu sensul de a valida, a susține cu argumente temeinice – n. ed.

463
lui nu este de la plugul român, de la pământul românesc, de unde își scoate
credința lui în viitor. De aceea, Marele Sfat Național cere o reformă agrară
radicală, ca să se împartă pământ țăranilor, ca această clasă țărănească, izvorul
nesecat al forțelor, să fie puternică.
Un neajuns în structura națiunii noastre este că industria și comerțul nu
se sunt dezvoltate. Trebuie să căutăm, să avem nu numai o independență
națională, ci și o independență economică, să avem toate din puterile și munca
noastră. Să dăm dar toate libertățile acelei clase, care va contribui la
dezvoltarea industriei și comerțului nostru. Suferinței îndurate de clasa
meseriașilor și muncitorilor în apus, luptele ce le-au adus, ne pun în poziție să
știm, ce măsuri trebuiesc luate de cu vreme, pentru înaintarea acestei clase de
meseriași și muncitori. Trebuie să profităm de experiențele altora. Trebuie să
ne silim, ca structura socială a neamului românesc să corespundă cerințelor
moderne.
Trebuie să ținem apoi seamă de greutățile unei tranziții la unire. De
aceea, Marele Sfat Național a hotărât, ca până la întrunirea Constituantei, să se
dea ținuturilor noastre o autonomie provizorie, ca această tranziție să se facă
fără greutăți. Căci, nu în 2-3 zile se poate face o perfectă unitate în organizarea
administrativă și judiciară.
Națiunea noastră nu poate lăsa apoi din vedere întocmirea generală
viitoare a omenirei. Trebuie să ne spunem dar cuvântul și în această chestiune,
cerând, ca în legăturile mari internaționale, să nu domnească rigiditatea unei
suveranități, ci, să se aplice frățietatea universală, iar printr-un juriu
internațional, să se împiedice în viitor, coliziunile cu arme.
Salutăm pe bucovinenii frați, care au suferit același jug, și s-au unit
acum cu România.
Cu noi, românii, au suferit jugul neamuri întregi, cehii, slovacii,
polonii, etc.
Trebuie să constatăm că lupta lor fără preget pentru independența și
dezrobirea lor națională a fost o pildă luminoasă pentru noi (strigăte însuflețite:
Să trăiască cehii!). Experiențele lor, faptele lor eroice au fost pentru noi, noi
momente de înălțare și întărire, ca să merge pe aceeași cărare, ca să ne
înfăptuim și noi idealul național, ca să mergem și noi pe aceeași cale, pentru
realizarea visului nostru.
Trebuie doar să ne aducem aminte de ei și să le trimitem un dulce salut,
dorindu-le întreaga fericire (aplauze îndelung repetate).
Avem să mai mulțumim armatelor glorioase ale Antantei și
diplomațiilor ei.
E o datorie a noastră să salutăm această alianță a națiunilor Antantei
(aclamări entuziastice).
Vă rugăm să primiți unanim proiectul nostru de rezoluții. Acest proiect
arată cărarea pe care mergând înainte, ne vom putea atinge idealul și să punem

464
temelia unei Românii Mari și unite, care în veci are să fie, ca în ea să se
înfăptuiască spirit Antantei și diplomațiilor ei.
E o datorie a noastră să salutăm această alianță a națiunilor Antantei
(aclamări entuziastice).
Vă rugăm să primiți unanim proiectul nostru de rezoluții. Acest proiect
arată cărarea pe care mergând înainte, ne vom putea atinge idealul și să punem
temelia unei Românii Mari și unite, care în veci are să fie, ca în ea să se
înfăptuiască spiritul deplinei democrații și dreptatea socială.
Urmează la tribună social-democratul Jumanca, care rostește
următoarea cuvântare:
Prea cinstită Adunare Națională!
În anul 1914, când izbucnise crâncenul război european, când întreaga
lume și, mai cu seamă Franța tremura de groază, că cultura (sic!) franceză,
libertatea franceză și republica franceză au să fie dripite de militarismul
german, atunci întreaga națiune franceză și toate partidele, într-o singură
unitate s-au ridicat și au ținut piept puvoiului, ce venea de la hotare.
Astăzi e vorba de libertate, de posibilitatea dezvoltării în viitor a culturii
românești și astăzi venim și noi aici, adevărați reprezentanți ai muncitorimii
române (Trăiască, aplauze) din Ungaria, Transilvania și Banat, venim să ne
declarăm, în fața prea cinstitei adunări, să declarăm în fața Internaționalei
Socialiste, că vrem unirea tuturor românilor (Trăiască, aplauze prelungite).
O vrem și suntem gata a lupta cu toate mijloacele pentru înfăptuirea și
apărarea ei. Noi suntem proletari, noi ducem o luptă de clasă.
În lupta aceasta suntem solidari cu toți frații de pretutindenea, cu toții
suntem pentru transformarea socială ca fiecare om să fie liber și stăpân pe sine
însuși (voci: bravo!).
Dar solidaritatea aceasta nu o înțelegem în așa fel, ca și mai departe să
fim numai sateliții unui singur partid și, nu voim nici, să fim și pe mai departe
o clasă fără importanță, o clasă care n-are la dispozițiune mijloacele necesare
pentru afirmare și dezvoltare.
De aceea, când aderăm la unirea tuturor românilor, voim totodată, și
posibilitatea de dezvoltare a muncitorimei române, voim să deschidem brațele
largi, pentru ca în această Țară Românească nouă, să se dezvolte și să
progreseze un popor muncitor, tot așa, cum au progresat popoarele muncitoare
din Apus.
Social-democrația nu-i identică cu lipsa simțului național (voci:
Trăiască!). Noi nu zicem că681, unde ți-e patria, acolo trebuie să-și cauți de ea!
De aceea, noi nu ne temem că, nu vom avea puterea să ne căutăm drepturile la
o viață liberă (aprobări).

681
Nota tergală: „Ubi bene, ibi patria, dimpotrivă, zicem că...[„ acolo unde ție patria, acolo să-
ți creezi fericirea vieții tale”]; apud. Ion Fluieraș, op. cit., p. 125 – n. ed.

465
 Când facem declarația aceasta, că aderăm la unire, o facem nu numai
pentru că în instinctul nostru, în internul nostru, în inima noastră există simțul
acesta, ci o facem și cu mintea clară, prin convingerea aceea fermă, că prin
postulatele luate în rezoluția, ce s-a prezentat prea cinstitei adunări, sunt luate
toate acele garanții, care sunt suficiente pentru democratizarea României.
Noi am trăit într-una cu tovarășii noștri unguri. Și mai mult: ne-au dat
mâna de ajutor, de ne-am organizat, ba, ce e și mai mult, au căutat să ne
sprijine, ca și noi să ne putem validita în Internațională.
Dar astăzi a sosit momentul, când declarăm, că suntem solidari cu ei,
ca clasă (sic!), nu le suntem dușmani, dar vrem să fim o floare singură în
buchetul Internaționalei (așa-i, aplauze).
În Ardeal, în Țara Ungurească și în Banat, e adevărat că nu suntem
numai muncitori români, ci e fapt, că proletariatul din aceste ținuturi este de
majoritate de altă naționalitate; dar pentru noi, socialiștii români, acesta nu
poate fi un motiv, ca să nu aderăm la unire, pentru că noi, muncitorii români,
ne simțim una, cu întreg neamul românesc (trăiască).
Ne mai cerând nimeni să ia cuvântul la obiectul de la ordinea zilei,
președintele Gh. Pop de Băsești încheie discuția și pune întrebarea că adunarea
națională dorește oare, ca rezoluțiunea propusă de d-l. Vasile Goldiș să fie
supusă votării punct cu punct, ori că, voiește a fi acea rezoluțiune supusă cu
bloc aprecierii adunării (voci unanime: cerem să fie în întregimea ei supusă
aprecierii).
Președintele Gh. Pop de Băsești se ridică din scaunul prezidial și pune
întrebarea: Primește onorata adunare rezoluțiunea propusă de d-l. Vasile
Goldiș în întregimea ei?
Adunare erumpe în aprobări unanime: Primim. Trăiască Regele nostru
Ferdinand I, Trăiască Regina Maria, Trăiască dinastia română! Vrem o singură
Românei a tuturor Românilor!
După minute, în șirul cărora însuflețirea tuturor se manifestă în
aclamări frenetice, președintele Gheorghe Pop de Băsești enunță că: adunarea
națională a poporului român din Transilvania, Banat și părțile ungurene a
primit rezoluțiunea prezentată prin Vasile Goldiș în întregimea ei și astfel,
unirea acestor provincii românești cu țara-mumă și cu celelalte provincii surori
deja alipite este pentru toate veacurile decisă.
Adunarea erumpe pe urma acestei enunciații682 prezidiale din nou în
ovațiuni la adresa perechii regale românești.
Președintele acordă apoi cuvântul d-lui. Alexandru Vaida voievod, care
arată că până la înfăptuirea tehnică a unirei, ce chiar și amăsurat683 rezoluțiunii
primite, numai de la Constituanta României mari încolo, se poate înfăptui,

682
Enunțări.
683
În conformitate cu; potrivit.

466
aceste provincii au lipsă684 de un organ propriu al lor, care să conducă, sub
controlul unei reprezentații a poporului agendele administrative și judiciare.
Propune ca Marele Sfat Național, contemplat685 prin punctul IX al rezoluției
primite, să constea din 250 de membrii, dintre care 200 să aleagă această
adunare imediat, iar restul până la 250 să fie întregit prin cooptare de către
înșiși acel Mare Sfat. Deasupra îi vor aparține și membrii episcopatului.
Președintele – după ce a pus întrebarea, că primește adunarea această
propunere, ori nu – pe urma aclamărilor unanime a delegaților din adunare,
enunță primirea în întregime a propunerii d-lui. Alexandru Vaida Voievod.
În urma acestei enunciațiuni d-l. Alexandru Vaida Voievod dă citire
listei acelora, pe care îi propune a fi aleși de Adunarea Națională în Marele
Sfat.
În temeiul aprobării unanime a listei propuse, președintele Gheorghe
Pop de Băsești declară pe cei cuprinși în lista citită și alăturată acestui proces-
verbal, de membrii aleși în Marele Sfat Național al Transilvaniei, Banatului,
Crișanei, Sătmarului și Maramureșului, cu dreptul acordat acestei corporațiuni
provizorie de a emite din sânul său un guvern provizoric686 al acestor ținuturi
și de a întregi pe sine prin cooptări, până la numărul de 250 de membrii.
Episcopul Dr. Demetriu Radu al Orăzii Mari propune, ca adunarea
națională să exprime mulțumita sa iubitului său președinte (ovații: Trăiască
Badea Gheorghe), vechiului comitet național, cum și organului de executivă
înjghebat în Arad, sub numirea de Mare Sfat Național Român, pentru munca
desfășurată cu atâta dragoste și însuflețire, pentru realizarea visului de veacuri
al nostru. Se primește unanim.
Episcopul Ioan I. Papp al Ardealului aseamănă ziua de azi cu ziua de
15 mai 1848. Sub influența acestei amintiri, întreaga adunare intonează imnul
național „Deșteaptă-te Române”.
Președintele Gh. Pop de Băsești suspendă ședința pentru a putea fi
aduse hotărârile luate și la știrea sutelor de mii de români, care așteaptă pe
câmpul lui Horea vestirea lor.
Președintele și delegații părăsesc sala pentru a ieși între mulțimea
poporului.
Dintre vorbirile rostite poporului de pe mai multe tribune, ce erau
ridicate pe câmpul lui Horea de lângă cetatea Albei-Iulii, remarcăm în acest
proces-verbal, cea pronunțată în fața prezidiului d episcopul Miron E. Cristea
al Caransebeșului.
„Sunt aproape două mii de anim de când împăratul Traian a sădit, a
altoit nobila viață romană în tulpina vânjoasă a rezistentului beam dacic, dând
astfel naștere poporului nostru român.
684
Necesitate, nevoie.
685
Stabilit, decis, hotărât.
686
Provizoriu; aici, Consiliul Dirigent.

467
 Ca o sentinelă neadormită și credincioasă a organizațiunii și
civilizațiunii române, a răspândit acest popor lumina culturii latine, prefăcând
aceste plaiuri și ținuturi – pe atunci încă sălbatice – în „Dacia Felix”.
Dar năvălirea hunilor și a numeroaselor hoarde barbare, câte s-au
strecurat pe-aicea în curs de veacuri, nu numai că ne-au stingherit în munca și
opera noastră, ci ne-au înfrânt pentru multă vreme, și ceea ce a fost mai rău
pentru noi, ne-au divizat, ne-au împărțit.
Astfel cu timpul am ajuns ușor, unii în jurul maghiarilor – dedați de la
fire – ca și ceilalți turani – a trăi din sudoarea altora; alții au ajuns în robia
turcilor, mai târziu a germanilor și a țarismului rusesc. Mai lungă a fost robia
noastră, a românilor din Banat, Ungaria și Transilvania, care a durat o mie de
ani.
V-aș amărî prea tare sufletele și aș prea întuneca seninătatea acestui
frumos praznic național, dacă v-aș înfățișa icoana amănunțită a lungilor noastre
suferințe din cursul acestor 10 veacuri.
Amintesc numai:
Cum a zăcut veacuri întregi în cea mai neagră iobăgie; cum am fost
proscriși de legile nu numai aspre, ci draconice ungurești; cum în atâtea rânduri
ne-am pierdut pe toți conducătorii;
cum ne-au sfâșiat chiar credința strămoșească
cum au rupt legăturile canonice și firești ale bisericii noastre cu biserica
mamă a fraților de dincolo;
cum ne-au bătut păstorii, ca să se risipească mai ușor turma;
cum au hrănit cu scump sângele nostru toate lipitorile lepădăturilor
străine.
Dar cu toate acestea – precum după vorba lui Alecsandri „Ceahlăul sub
furtună, nu scade mușuroi” – așa și puterile neamului românesc n-au putut fi
zdrobite pentru totdeauna. Din contră! Mulțumită puternicei însușiri a
poporului de a se spori văzând cu ochii, s-au împlinit față de noi cuvântul
poetului:
„Barbarii vin, barbari trec; Românul îi petrece,
Și – unde unul a căzut – răsar în locui-i, zece”.
Astfel, codrul neamului a odrăslit mereu, subliniind nu numai golurile
marilor jertfe, ci am fost chiar în stare să dăm lumii – pe lângă multe altele, și
eroi, ca pe Ioan Corvinul, care – ca și Ștefan cel mare – a frânt puterea
semilunei păgâne; pe Matei Corvinul, care a fost cel mai mare rege al Ungariei.
Dar cu cât începeau să iasă mai bine la iveală strălucitoarele noastre
însușiri strămoșești – cu atâta se sileau mai tare turanicii noștri tirani a ne asupri
și strâmtora.
Orbiți de gogorița „ideii de stat național maghiar”, nu s-au rușinat a
născoci cele mai drăcești căi și mijloace, cu scopul hotărât de a ne desființa și
a ne maghiariza.

468
 De o parte, habsburgii haini și meșteri întru asemenea intrigi și
discordie între popoarele fostei monarhii, ca astfel să le poată domina și să se
poată susține; de altă parte, barbarii de germani au aflat în finii lor maghiari,
pe cei mai tipici ucenici ai imoralei lor devize: „Macht geht vor Recht687”.
Contele negru Iuliu Andrassy, pe care intenționează republica maghiară a-l
trimite ca delegat la tratativele de pace, a decla1rat în camera ungară: „cauza
naționalităților din Ungaria este chestie de putere și nu de drept”.
Mai ales ceea ce au făcut cu noi în anii din urmă, trece toate marginile.
Strigau la cer răzbunare nedreptățile, care trebuia să le suferim. Ne durea mai
ales încătușarea sufletului nostru românesc și răpirea școalelor, căci n-am uitat
nici pe o clipă admoniția688 de la 1848 a marelui Bărnuț: „și cu cât vor învăța
mai mulți români la școli streine, cu atât va pierde națiunea mai mulți fii”.
Fiecare fiu înstrăinat, era o bucată ruptă cu dureri din trupul nostru.
În fața asupritorilor și a nedreptăților, pe care nu le puteam opri, ne-am
retras resignați la vetrele familiilor și la altarele bisericuțelor noastre; și acolo,
am străjuit cu neadormită grijă și am salvat scumpele comori ale sufletului:
legea, limba, datinile strămoșești și toată moștenirea ființei noastre etnice de
români.
Dar asupririle acestea – deși ne-au împestrițat cu străini pământul
strămoșesc, prin colonizări, deși cu toată fora mijloacelor de guvernământ
ne-au înstrăinat orașele, ne-au ținut în neștiință, împiedicând aproape orice
progres, totuși, nu ne-au putut istovi, ci ne-au făcut mai rezistenți, ne-au întărit,
ne-au închegat. Iar țara fraților din regatul liber a devenit pentru noi steaua
strălucitoare a nădejdilor noastre de mai bine.
Prinzând curaj, am întețit tot mai mult lupta noastră politică, pornită în
contra opresorilor noștri, cristalizând tot mai clar ținta aspirațiunilor noastre
naționale.
La anul 1866 scrie Papiu Ilarian unii deputat român din parlamentul
ungar: „românii să pretindă curat și simplu, ca să fie națiune politică egală...
Numai înainte, cu curaj și cauza voastră va ajunge la cunoștința Europei, și
atunci ați câștigat totul”.
Bărbăteștile lupte politice ale episcopilor și fruntașilor noștri
conducători, pecetluite cu însemnate jertfe de mucenici naționali, formează
pagini strălucite ale trecutului nostru întreg.
Ele au convins pe marile popoare, care conduc destinele lumii, despre
sfințenia cauzei noastre și despre îndreptățirea aspirațiunilor noastre spre
libertate. Și când tiranii noștri seculari au intrat și-n sfintele noastre biserici și
au pângărit altarele lor, pe cât de sfinte, pe atât de și de românești, frații noștri
liberi n-au mai putut suferi umilirea noastră. Atunci marele fiu al marelui (sic!)

687
Puterea este corectă.
688
Dojana; aici, cu sensul de atenționare, admonestare – n. ed.

469
său părinte Ion Brătianu – în casa cui s-au cultivat cu sfințenie cultul (sic!)
dezrobirii noastre cu aprobarea, plină de însuflețire a tuturor factorilor
competenți, urmați de toată țara – a sfătuit, din poziția sa plină de răspundere
pe Vodă, să scoată sabia și să înceapă lupta alăturea de acele popoare, pe a
căror steag este scris: „Înfrângerea tiraniei, biruința dreptății și eliberarea
popoarelor asuprite”
Ajutorul Celui de Sus a fost cu ele și cu noi, căci adevăr cuprind
cuvintele însuflețitului Nicolae Bălcescu: „Dumnezeu a lăsat libertatea pentru
popoare și, cine se luptă pentru libertate, se luptă pentru Dumnezeu”.
După 52 de luni de uriașe jertfe și de mult sânge românesc vărsat în
lupte crâncene, a biruit sfânta și mântuitoarea poruncă din solia puternicului
Wilson: „Tot poporul trebuie să aibă libertatea a fi stăpân pe sine și a-și croi
însuși viitorul și soartea”.
Ca să ne folosim și noi românii din Banat, Ungaria și Transilvania, de
dreptul cuprins în această evanghelic principiu, am venit la această istorică și
măreață Adunare Națională în străvechea Alba-Iulie, de care ne leagă amintirea
celor mai crude chinuri și suferințe, dar și cea mai sfântă nădejde.
Deși au trecut vremuri de atunci, totuși și acum aud, cum geme de adânc
din fundul temniței regele munților Iancu, aud, mai ales, suspinele și
sfâșietoarele urlete de durere ale mucenicilor Horia și Cloșca, care aici, pe
locul unde stăm acum, au fost trași pe roată.
Sub impresia acestor amintiri amare, sub impresia proaspetelor noastre
suferințe din anii războiului, care român mai poate dori, să mai trăim în același
stat cu maghiarii? Cine ar dori aceasta, nu poate fi român.
Dar, chiar de s-ar fi șters din sufletul nostru ori ce amintire a muceniciei
noastre de veacuri, și încă nu ne putem gândi astăzi la altceva, decât la aceea,
ce au hotărât și făcut frații noștri din Basarabia și Bucovina, adică la unirea cu
scumpa noastră Românei, alipindu-i întreg pământul strămoșesc.
Aceasta a trebuit să fie singura noastră tendință firească; doar idealul
suprem al fiecărui popor, ce locuiește pe un teritoriu compact, trebuie să fie
unitatea sa națională și politică. Am fi niște ignoranți, vrednici de disprețul și
râsul lumii, dacă în situația de azi am avea o altă dorință.
Numai din unirea tuturor românilor de pretutindenea, vor putea răsări
astfel de producte și manifestațiuni ale geniului nostru național, care prin
însușirile lor specifice românești, să contribuie la progresul omenirei.
Deci – ori cât ar fi de tare gardul Carpaților, care până acum ne-a
despărțit de frații noștri, totuși, azi și aici – în atmosfera tradițiilor lui Mihai
Vodă Viteazul – nu pot, decât să excla1m, împreună cu poetul Rădulescu
Niger:
„Hotarele de astăzi sunt margini trecătoare.
de care timpul râde;
Căci el pătrunde în taina ursitei viitoare,
când ele s-or deschide”!

470
 Ceasul deschiderii a sosit.
Nu putem și nici nu avem lipsă să retezăm Carpații, căci ei sunt și
trebuie să rămână și în viitor inima românismului; dar tot natul român, de
pretutindenea, trebuie să simțească cum astăzi, prin glasul nostru unanim, am
deschis larg prin arterele lor, cea mai caldă viață românească și că prin aceasta
să ni se înfăptuiască:
„Acel vis neîmplinit, copil al suferinței
Cu al cărui dor au adormit, și moșii, și părinții”.
Am ferma convingere că, precum noi, cei adunați la Alba-Iulia am
hotărât azi cu glas unanim unirea cu România, așa și glasul întregii națiuni se
va concentra azi asupra singurei dorințe, pe care o pot exprima în trei cuvinte:
„Pân' la Tisa”689.
După aceste cuvinte poftesc pe Prea Sfințitul episcop Dr. Iuliu Hossu
de la Gherla să citească hotărârea adusă în această privință690.
După informarea publicului, biroul Marii Adunări Naționale și o parte
din delegați s-a reîntors în sală, unde președintele Gheorghe Pop de Băsești,
după ce a mulțumit pentru încrederea onorată, pusă în persoana D-sale și în
soții691 săi din prezidiu, anunță că, Marele Sfat Național și din această adunare
națională este invitat la ședința de constituire pe mâine, luni, 2 decemvrie 1918,
orele 9, în sala Tribunalului Alba-Iulia.
După acestea prezidiul declară Adunarea Națională de încheiată.
p. Președinte,
ss. Dr. T. Mihali. Notar,
ss. Silviu Dragomir
Verificatori
ss. Iuliu Maniu
ss. Ioan Suciu

Membrii Marelui Sfat Național Român

Aleși în adunarea de la Alba-Iulia la 1 Decemvrie 1918

Membrii episcopatului:
Ioan I. Papp, episcopul Ardealului,
Dr. Demetriu Radu, episcop, Oradea-Mare,
Dr. Miron E. Cristea, episcop, Caransebeș,
Valeriu Frențiu, episcop, Lugoj,
Dr. Iuliu Hossu, episcop, Gherla,
Dr. Vasile Suciu, prepozit, vicar arhiepiscopesc, Blaj.
Romul R. Ciorogariu, vicar, Oradea-Mare
Romul Marchiș, vicar, Careii-Mari.
689
Clișeul cu patriarhul – nota tergală – n. ed.
690
Clișeul cu episcopul Hossu – nota tergală – n. ed.
691
Tovarășii; aici, cu sensul de membrii Marelui Sfat Național.

471
Membrii aleși:
Dr. Iuliu Maniu, Blaj.
Dr. Ioan Pop, avocat, Alba-Iulia.
Dr. Laurențiu Pop, avocat, Abrud.
Dr. Dănilă Szabo, avocat, Blaj.
Dr. Izidor Marcu, canonic, Blaj.
Dr. Alexandru Nicolescu, canonic, Blaj.
Ioan Teculescu, protopop, Alba-Iulia.
Dr. Emil Pop, avocat, Uioara.
Dr. Zaharie Muntean, avocat, Alba-Iulia.
Dr. Ionel Pop, avocat, Blaj.
Dr. Alexandru Fodor, medic, Alba-Iulia.
Dr. Alexandru Borza, avocat, Abrud.
Dr. Gavril Precup, profesor, Blaj.
Vasile Goldiș, secretarial consistorial, Arad.
Dr. Ștefan C. Pop, avocat, Arad.
Dr. Ioan Suciu, avocat, Ineu.
Dr. Cornel Iancu, avocat, Arad.
Dr. Iustin Marieșu, avocat, Arad.
Dr. Gheorghe Popoviciu, avocat, Chișineu.
Sava Raicu, director de bancă, Arad.
Iuliu Groșforean, învățător, Galșa.
Dr. Vasile Avramescu, avocat, Maria-Radna.
Dr. Romul Veliciu, avocat, Arad.
Dr. Emil Monția, avocat, Sira.
Dr. Sever Miclea, avocat, Arad.
Dr. Aurel Gozda, avocat, Buteni.
Dr. Gheorghe Crișan, avocat, Arad.
Dr. Mihaiu Mărcuș, avocat, Giula.
Dr. Aurel Lazăr, avocat, Oradea-Mare.
Dr. Ioan Ciordaș, avocat, Beiuș.
Dr. Iulia Chiș, avocat, Marghita.
Dr. Andreiu Ilea, avocat, Tinca.
Petru E. Pap, protopop, Beiuș.
Dr. Coriolan, Pap, dir. de bancă, Oradea-Mare.
Victor Pap, protopop, Holod.
Dr. Vasile Chirvai, profesor, Oradea-Mare.
Dr. Vasile Saftu, protopop, Brașov.
Dr. Tiberiu Brediceanu, dir[ector] de bancă, Brașov.
Petru Popoviciu, proprietar, Brașov.
Pompiliu Dan, înv. director, Zărnești.

472
 Axente Banciu, profesor, Brașov.
Dr. Voicu Nițescu, avocat, Brașov.
Dr. Iosif Blaga, dir[ector] gimnazial, Brașov.
Dr. Valeriu Braniște, publicist, Lugoj.
Dr. Caius Brediceanu, avocat, Lugoj.
Antoniu Mocioni, mare proprietar, Bulci.
Ionel Mocioni, mare proprietar, Căpâlnaș.
Dr. Gheorghe Dobrin, avocat, Lugoj.
Andrei Ghidiu, protopop, Caransebeș.
Dr. Petru Barbu, profesor, Caransebeș.
Dr. Alexandru Coca, avocat, Sasca.
Dr. Petru Cornean, avocat, Oravița.
Dr. Aurel Vădean, avocat, Lugoj.
Dr. Mihaiu Gropșan, avocat, Oravița.
Dr. Alexandru Morariu, avocat, Caransebeș.
Dr. Avram Imbroane, diacon, Lugoj.
Uroș Pătean, econom, Nădlac.
Dr. Gavril Tripon, avocat, Bistrița.
Dr. Vasile Pahone, avocat, Bistrița.
Dr. Victor Onișor, avocat, Bistrița.
Dr. Laurențiu Onea, avocat, Năsăud.
Alexandru Haliță, vicar, Năsăud692.
Dr. Augustin Tătar, protopop, Ditrău.
Dr. Petru Muscă, medic, Ciuc.
Dr. Eugen Bran, avocat, Lechința.
Dr. Emil Hațieganu, avocat, Cluj.
Dr. Valentin Poruțiu, avocat, Cluj.
Dr. Ilie Dăianu, protopop, Cluj.
Ioan Pop, protopop, Morlaca.
Dr. Sever Dan, avocat, Mociu.
Dr. Andreiu Pop, avocat, Huedin.
Vasile Coste, învățător pens[ionat], Cluj.
Nicolae Borzea, protopop, Făgăraș.
Dr. Nicolae Șerban, avocat, Făgăraș.
Dr. Ariton Pralea, avocat, Șercaia.
Dr. Octavian Vasu avocat, Făgăraș.
Valer Comșa, preot, Copăcel.
Dr. Ioan Mihu, mare proprietar, Vinerea693.
Dr. Aurel Vlad, avocat, Orăștie.

692
În varianta inițială, la profesie era trecut: avocat.
693
Nu-i adevărat, nu a fost de față – n.a.

473
Dr. Petru Groza, avocat, Deva.
Francisc Hossu-Longhin, avocat, Deva.
Vasile Demian, protopop, Brad.
Dr. Iustin Pop, avocat, Deva.
Dr. Ștefan Rozvan, avocat, Ilia.
Dr. Silviu Dragomir, profesor, Sibiu.
Dr. Victor Bontescu, avocat, Hațeg.
Ioan Moța, paroh, Orăștie.
Vasile C. Osvadă, dir. de bancă, Hunedoara.
Leo Man, egumen, Prislop.
Dr. Vasile Chindriș, avocat, Sighet.
Ioan Doroș, protopop, Satu-Slatina.
Dr. Salvator Jurca, avocat, Sighet.
Simeon Balea, preot, Săpânța.
Dr. Vasile Filipciu, cand[idat] de av[ocat], Petrova.
Ionel Comșea, mare comerciant, Săliște.
Dr. Ioan Harșea, avocat, Reghin.
Dr. Iosif Popescu, avocat, Reghin.
Vasile Suciu, învățător, Archita.
Ioan Vătășan, preot, Archita.
Nicolae Barbul, proprietar, Mocira.
Dr. Ioan Erdelyi, avocat, Budapesta.
Zenovie Pâclișan, profesor, Blaj.
Dr. Teofil Dragoș, avocat, Baia-Mare.
Constantin Lucaciu, preot, Dorolț.
Dr. Aurel Milvan, avocat, Șomcuta-Mare.
Dr. Ilie Carol Barbu, avocat, Sătmar.
Gheorghe Pop de Băsești, proprietar, Băsești.
Dr. Coriolan Steer, avocat, Tășnad.
Dr. Casiu Maniu, avocat, Șimleu.
Iuliu Coroian, Șimleu.
Dr. Alexandru Aciu, dir[ector] de bancă, Șimleu.
Dr. Victor Deleu, avocat, Șimleu.
Traian Trufaș, preot, Zelau.
Dr. Teodor Piotea, avocat, Crasna.
Dr. Teodor Mihali, avocat, Dej.
Dr. Liviu Micșa, avocat, Dej.
Dr. Iosif Boca, avocat, Dej.
Dr. Octavian Domide, canonic, Gherla.
Dr. Alexandru Vaida-Voievod, propr[ietar], Olpret.
Dr. Pavel Roșca, profesor, Sibiu.
Gheorghe Pop, publicist, Sibiu.

474
 Dr. Ioan Mezei, avocat, Dej.
Andreiu Bârsan, președ[intele] Asociațiunii694, Sibiu.
Octavian Goga, publicist, Sibiu.
Nicolae Ivan, protopop, asesor consis[orial], Sibiu.
Dr. Nicolae Comșa, medic, Săliște.
Dr. Ioan Lupaș, protopop, Săliște.
Ioan Lăpădatul dir. de bancă, Sibiu.
Dr. Nicolae Bălan, profesor, Sibiu.
Dr. Ioan Broșu, profesor, Sibiu.
Dr. Onisifor Ghibu, ref[erent] școl[ar] cons[istorial], Sibiu.
Dr. Ioan Mateiu, ref[erent] școl[ar] cons[istorial], Sibiu.
Octavian Tăslăuanu, publicist, Sibiu.
Dr. Constantin Bucșan, avocat, Sibiu.
Victor Tordășianu, esactor arhid[iacon], Sibiu.
Dr. Simion Chețan, avocat, Agnita.
Dr. Toma Cornea, avocat, Sighișoara.
Aurel Păcală, locotenent-colonel, Sulumberg.
George Repede, judecător, Cohalm.
Dr. Romul Boilă, avocat, Diciosânmărtin695.
Dr. Ilarie Holom, avocat, Ibașfalău696.
Emanuel Ungurean, avocat, Timișoara.
Avram Corcea, preot, Cușteiu.
Dr. Aurel Novac, avocat, Biserica-Albă.
Dr. Aurel Cosma, avocat, Timișoara.
Dr. Tit Mălaiu, avocat, Biserica-Albă.
Dr. Victor Mircea, avocat, Ghilad.
Dr. Lucian Gheorghevici, avocat, Timișoara.
Dr. Aurel Crișan, avocat, Aradul-Nou.
Dr. Constantin Missici, avocat, Lipova.
Dr. Alexandru Marta, jude de tablă, Seghedin.
Dr. Ioan Roșu, preot, Ghilad.
Dr. Nestor Oprean, avocat, Sânmiclăușul-Mare.
Dr. Victor Miclea, avocat, Alibunar.
Dr. Alexandru Birăscu, avocat, Panciova.
Ioanichie Neagoe, preot, Petrovaselor.
Emil Cormoș Alexandru, prop[rietar], M[ureș]-Oșorheiu697.
Dr. Vasile Cerghizan, preot, Cooc.
Dr. Valer Moldovan, avocat, Turda.

694
ASTRA=Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român.
695
Târnăveni.
696
Dumbrăveni.
697
Târgu-Mureș.

475
 Dr. Zosim Chirtop, avocat, Câmpeni.
Dr. Ioan Oltean, avocat, Mureș Luduș.
Dr. Gheorghe Popescu, avocat, Câmpeni.
Dr. Remus Furdui, avocat, Abrud.
Dr. Gheorghe Pătăcean, avocat, Turda.
Dr. Ioan Boeriu, avocat, Turda.
Nicolae Cristea, Sita-Buzău.
Ioan Modroiu, preot, Vama, Buzău.
Xenfon Comșa, Marcoș.
George Negoescu, preot, Vama, Buzău.
David Păcurar, Aita Mare.
Dr. Ioan Doboși, avocat, Halmeu.
Vasile Ardelea, preot, Veteș.
Ioan Montani, publicist, Sibiu.
Victor Stanciu, profesor, Arad.
Vasile Stoica, profesor, Sibiu.
Leo Bohățel, inginer, Sibiu.
Ioan Iosif Șchiopul, publicist, Sibiu.
Dr. Iuliu Mezei, dir. de fabrică, Budapesta.
Romul Cândea, profesor, Sibiu.
Eugen Goga, publicist, Sibiu.
Iosif Ciser, miner, Petroșani.
Ioan Mihuț, cojocar, Budapesta.
Ioan Fluieraș, caretaș, Sibiu.
Iosif Recean, croitor, Sibiu.
Bazil Surdu, căldărar, Sibiu.
Petru Bernam, mecanic, Reșița.
Victor Brătfălean, tipograf, Brașov.
Traian Novac, tâmplar, Lugoj.
Iosif Jumanca, tipograf, Sibiu.
Dr. Eleonora Lemenyi-Rozvan, profesor, Sibiu.
Toma Botărlă, cismar, Ida-Clujului.
Achim Zamora, miner, Petroșani.
Ioan Ardelean, miner, Lupeni.
Toma Ciora, miner, Roșia.
Constantin Aflat, econom, Bocșa Montană.
Gheorghe Grădinar, tâmplar, Brașov.
Avram Borcuța, econom, Sicula.

Cooptați din ședința ținută la 30 iulie 1919 în Sibiu a Marelui Sfat

Țărani:
Gheorghe Filip, Sântău.

476
Ștefan Boroș, Săcele.
Gheorghe Indre, Vezend.
Ioan Irimie Dancăș, Rășinari.
Ioan Bucur, Turda.
Romul Tafalan, Beclean.
Dimitrie Nica, Moroda.
Vasilie Leza, Ticvaniul Mare.
Ioan Stan Herța, Sângătin.
Mihai Vasiescu, Lipova.
Dănilă Vicaș, Tinca, Husăsu.
Învățători:
Iulia Vuia, Caransebeș.
Ioan Vidu, Lugoj.
Teodor Mureșan, Blaj.
Macedon Linul, Năsăud.
Alexandru Pop, Gherla.
Traian Șuteu, Morlaca.
Ștefan Popoviciu, Brașov.
Candid Popa, Sibiu.
Teodor Bucurescu, Coloșul Mare.
Gheorghe Lipovan, Oravița.
Dumitru Lăpădat, Săliște.
Pavel Dârlea, Boroșineu.
Dumitru Popoviciu, Arad.
Medici:
Dr. Pompiliu Nistor, Zărnești.
Dr. Alexandru Pop, Bistrița.
Dr. Iuliu Moldovan, Sibiu.
Ingineri
Stan Vidrighin, Timișoara.
Eugen Muntean, Sibiu.
Aurel Stoica, Alba-Iulia.
Diverși
P[rea] S[fințiia] Sa, Iacob Popa, vicar foraneu, Făgăraș.
Petru Poruț, Sibiu.
Parteniu Cosma, director, Sibiu.
Ioan Vulcu, comerciant, Orăștie.
Dumitru Comșa, profesor, Sibiu.
Ilie Câmpian, protopop, Ciugeu-Sânmiclăuș.
Cornel Bornean, secretar consistorial, Caransebeș.
Constantin Pavel, profesor Beiuș.
Alexandru Ciura, profesor Blaj.

477
 Publiciști
Ioan Agârbiceanu, Sibiu.
Ioan U. Soricu, Sibiu.
Artistul
Zaharie Bârsan, Brașov.
Social-democrați români:
Pavel Bucium, miner, Petroșani.
Tiron Albani, secretar, Sibiu.
Emil Isac, publicist, Cluj.
Valer Roman, Sibiu.
Teodor Moga, Sibiu.

Proces-verbal

Al ședinței Marelui Sfat Național ales de Adunarea Națională în ziua

de 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia, ședință ținută în sala Tribunalului din Alba-
Iulia, la 2 decembrie 1918, începând de la orele 10.
Aclamat de membrii prezenți cu unanimitate ca președinte ad-hoc, Gh.
Pop de Băsești ocupă locul prezidiului și încrede cu agendele notariale
provisoric pe Dr. Silviu Dragomir și Dr. Gheorghe Crișan.
Dr. Iuliu Maniu cere cuvântul și propune a se esmite din sânul Marelui
Sfat o comisiune de candidare a membrilor, pe care Marele Sfat să-i delege la
prezidiul și notariatul său, cum și acelor pe care îi alege în guvernul provizoric
al acestei provincii alipite, drept comitet executiv al său, sub numirea potrivită.
Propune în acea comisiune de candidare pe P.SS Episcopii Dr. Miron E.
Cristea și Iuliu Hossu, d-nii. Dr. I. Suciu, Dr. A. Lazăr, și Ioan Fluieraș.
Se primește.
Președintele suspendă ședința Marelui Sfat.
Comisiunea de candidare se retrage.
După ce comisiunea apare iarăși în sala de ședință, președintele
Gheorghe Pop de Băsești redeschide ședința și dă cuvântul președintelui și tot-
odată, raportorului comisiunii, P.SS Episcopul Dr. Miron E. Cristea.
Episcopul Dr. Miron E. Cristea, ca raportor, propune în numele
comisiunei:
Alegerea de președinte al Marelui Sfat Național a domnului Gheorghe
Pop de Băsești.
De vice-președinți, a domnilor: Episcop Dr. Miron E. Cristea și Iuliu
Hossu și a domnilor Dr. Teodor Mihali și Andrei Bârseanu.
De notari ai Marelui Sfat, a d-lor: Dr. Silviu Dragomir, Dr. Caius
Brediceanu, Dr. Mihail Popovici, Dr. Gh. Crilan, Ghiță Pop și Traian Novac.
Se primește unanim.

478
 În ce privește comitetul executiv, care va avea a funcționa, ca guvern
provizoric al acestor provincii, comisiunea este de părerea a fi numit Consiliul
Dirigent, constând din 15 membrii.
Se primește.
Pentru acest Consiliu Dirigent, comisiunea candidează: de președinte,
d-l Iuliu Maniu (ovații îndelungate); de membrii, pe domnii Dr. Vasile
Lucaciu, Vasile Goldiș, Dr. Alexandru Vaida-Voievod, Dr. Ștefan Cicio-Pop,
Dr. Ioan Suciu, Dr. Aurel Vlad, Octavian Goga, Dr. Aurel Lazăr, Dr. Emil
Hațieganu, Valeriu Branisce, Dr. Victor Bontescu, Dr. Romul Boilă, Ioan
Fluieraș, Iosif Jumanca (aprobări unanime).
Președintele declară pe cei propuși de comisie drept aleși, ca președinte,
vice-președinți și notari și ca membrii ai Consiliului Dirigent.
Dr. Iuliu Maniu cere cuvânt pentru a mulțumi Marelui Sfat, atât în
numele său, cât și a colegilor săi aleși în Consiliul Dirigent, pentru încrederea
acordată. Dezvoltă, ce sarcini grele îi revin acestui Consiliu Dirigent și cere
sprijinul binevoitor al întregii națiuni românești de pe extinsul acestor
provincii.
Propune ca rezoluția de ieri a Mari Adunări Naționale, cum și alegerile
de azi, efectuate de Marele Sfat să fie aduse fără întârziere la cunoștința
Majestății Sale, Regelui Ferdinand I-ul și la cea a guvernului central și a
Corpurilor Legiuitoare române.
Propunerea este primită cu unanimă însuflețire. D-l. Dr. Silviu
Dragomir propune să se trimită M.S. Regelui următoarea telegramă:
Către Majestatea Sa, Regele Ferdinand I
Adunarea Națională a Românilor din Ardeal, Banat și Țara
Ungurească, ținută la Alba-Iulia, glorioasa cetatea a lui Mihai Viteazul, a
decretat într-un elan de entuziasm fără margini, cu unanimitate, unirea
teritoriilor sale cu Regatul României.
Vestindu-vă hotărârea aceasta, care încoronează aspirațiile de veacuri
ale neamului românesc, rugăm pe Majestatea Voastră, primiți omagiile, ce
venim a Vi le exprim cu profundă supunere.
Trăiască M[ajestatea] S[a] Ferdinand, regele României!
Trăiască M[ajestatea] S[a] Regina Maria!
Trăiască Augusta lor familie!
Trăiască România Mare!
Președinte, Gheorghe Pop de Băsești,
În urmă, președintele declară ședința de încheiată.
ss. Gh. Pop de Băsești, preș; ss. Dr. Silviu Dragomir, notar.

Răspunsul M[ajestăților] M.L[or] L. Regele și Regina

Vestea îmbucurătoare ce-mi aduceți, despre mărețul act al unirii cu

Regatul Român, săvârșit în vechea cetate a lui Mihai Viteazul, a umplut inima
mea de nespusă bucurie și am primit-o cu vie emoțiune.

479
 Munca deosebită depusă în cursul vremurilor de bărbații patriotici,
purtători credincioși ai idealului național, azi și-a găsit răsplata bine meritată.
Din lacrimile celor care au plâns și au suferit, care au luptat fără preget, din
sângele celor care au muncit pentru înfăptuirea lui, lăsând ca moștenire sfântă
credința lor nestrămutată, a răsărit sămânța a cărui roade azi le culegem ac un
dar din cer.
Mulțumesc Atotputernicului, că mi-a îngăduit ca prin vitejia ostașilor
mei, să pot contribui la această măreață faptă și că, împreună cu poporul meu
iubit, să pot trăi aceste clipe înălțătoare.
Cum am fost părtașul suferințelor și durerilor voastre, așa iau din
adâncul inimii parte la bucuria voastră, care este cea a tuturor românilor și,
unind glasul meu cu glasul vostru, zic, plin de nădejde într-un viitor frumos:
Trăiască România Mare, una și nedespărțită.
ss. Ferdinand

Telegrama M[ajestății] S[ale] Regina Maria

Domnule președinte

Războiul sfârșit a fost războiul nostru sfânt pentru dezrobirea

Ardealului. Când au plecat ostașii noștri, am fost și i-am văzut. În ochii lor
strălucea lumina entuziasmului. Am împărtășit credința lor și am fost părtașa
suferințelor și a zilelor grele prin care toți am trecut.
Pe mulți i-am văzut căzând cu brațele întinse spre Alba-Iulia, cetatea
împlinirii visului nostru.
Mulți, cei mai mulți, erai tineri și dorința lor cea mai înflăcărată era să-
și unească mâinile cu frații de peste munți.
Aceeași credință trăia și în inimile voastre. Când voluntarii Ardealului
au venit și au jurat să fie credincioși tronului și steagului României, în ochii lor
strălucea aceeași lumină și când am văzut mâinile lor ridicate spre cer, am
înțeles că aceeași hotărâre trăia în sufletele voastre: să vă uniți cu noi și să fim
o singură țară, mare.
Ziua măreață a împlinirii visului nostru a sosit și este și o zi de biruință,
ziua, când îmi împreun mâinile și aduc mulțumirile mele Domnului.
Binecuvântat fie ceasul în care trimit această vestire Ardealului. Aștept
ziua cea mare, când voi veni la voi să văd falnicii voștri munți, izvoarele
câmpiile și căminurile voastre.
Acuma, atâția sunt copiii mei, că mi-e inima plină de nerăbdare, să mi-
i strâng la piept.
Domnule Președinte
Strălucitoare este ziua zilelor, când după atâta suferință și așa de mute
jertfe, suntem pentru totdeauna cu toții laolaltă, înfăptuind astfel visul de
veacuri, visul de au al Românilor.
ss. Maria.

480
 Telegrama M[ajestății] S[ale] Reginei Maria
Către femeile române, prin D-l. Alexandru Vaida-Voevod, Sibiu

Mulțumesc din inimă Româncelor din Transilvania, Banat și Ungaria,

fiice vrednice ale acelora, care de-a lungul veacurilor, au purtat o luptă hotărâtă
și plină de jertfe, a cărei biruință a fost văzută Duminică, la Alba-Iulia698.
ss. Maria.

Jurăm pe Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu și pe Sfânta Cruce,

a păzi disciplina și ordinea bună, că vom împlini fără șovăire toate poruncile
Consiliului Național Român, ne supunem numai poruncilor ofițerilor și
comandaților noștri români, din partea Consiliului Național Român, ziua ori
noaptea, pe orice vreme și între orice împrejurări, ca fii credincioși și cinstiți
ai națiunii române!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Afară de acest Consiliu, nu recunoaștem altă autoritate.

ANBN, Fond Onișor Victor, d. 5, f. 1- 128.

235.
1983, noiembrie 18, Bistriţa

„Am fost cu delegația de țărani

din satul meu la Alba Iulia
să facem Unirea cea Mare...”

(Interviu)

- Domnule colonel (r) Liviu Rusu, ați intrat în memoria mea și în

amintiri înveșmântat în pelerina de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” și

698
Într-o notă ulterioară textului manuscrisului, Victor Onișor consemnează sursele
documentare utilizate în conceperea studiului: Documentele originale, proprietatea d-lui. Dr.
Alex. Vaida-Voevod; Declarații luate d-lui. Dr. Erdelyi Ioan în ziua de...; Manifeste și presa
din timpul 1910-1928; Revoluția din 1918 și Unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926;
Kristoffy József, Magyarország kálváriája-Az Összeomlás útjai Politikai Emlékek 1890-1926,
Budapesta, 1927; Dr. Erdélyi Magyar Péter, Erdélyről, Budapest, 1920; Dr. V. V. Tilea,
Acțiunea diplomatică a României, Sibiu, 1925; Sever Stoica, Iuliu Maniu, Cluj, 1932; Dr.
Varjassy Lajos, Károly, Kun-Horthy 1918-1919, Timișoara, 1932; George Moldovan,
Fragmente din viața internaților, Orăștie, 1919; „Országgyülési Értesitö”, nr. 240, din 20
octombrie 1918; Sever Stoica, Alba-Iulia în umbra Trianonului, Cluj, 1929; Mikes Imre,
Érdely útjai Magyarországtól Nagyromániáig, vol. I-II; Mikes Imre, „Magyar Kisebbség”, n-
rii. din Brașov, 1 oct-15 oct-1 dec și 1928, nr. din 15 ian.; I. Lupaș, Istoria bisericească;
Ibidem, f. 129.

481
în fruntea unei unități ale armatei pe stadionul orașului Bistrița la defilarea
de la 23 August 1946, la un an de la întoarcerea trupelor române de pe frontul
antihitlerist, după participarea la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și
Austriei. Cam atât știam atunci despre Dvs. De fapt cine era Liviu Rusu până
a ajunge ofițer al armatei române?
- Sânt născut în 6 iunie 1898, în comuna grănicerească Poienile Zăgrii,
județul Bistrița–Năsăud, din părinții Ioan Rus, paroh gr. cat. al comunei
Poienile Zăgrii și al Suplaiului, și soția sa Maria, născută Zinveliu, fiica
preotului Ioan Zinveliu din comuna Zagra. Tata, originar din Mintiul Român,
fiul învățătorului Dumitru Rus, s-a născut în 1866 și a decedat în 1924;
înmormântat în cimitirul bisericii din comuna Lușca. Mama s-a născut în 1870
și a decedat în 1911; înmormântată în cimitirul bisericii din Zagra.
Primii 6 ani ai copilăriei i-am petrecut la părinții mei în comuna natală,
de sub poalele muntelui Țibleș, unde m-am bucurat de toate frumusețile naturii
curate.
În anul 1904 am început viața școlară, urmând două clase elementare
de stat cu limba maghiară de predare din comuna Șieu Odorhei, apoi doi ani la
școala de stat din Nimigea de Jos.
În anul 1908 am început a urma cursurile școlii secundare de 8 ani la
Liceul de stat din Gherla, la Liceul românesc fundațional din Năsăud, la Liceul
românesc gr. cat. din Beiuș.
În primăvara lui 1916 am fost recrutat și încorporat în Regimentul 63
infanterie din armata austro-ungurească.
Cu părăsirea băncilor școlare la vârsta de 18 ani se sfârșesc și frumoșii
ani ai tinereții, intrând în perioada cea mai critică și periculoasă a primului
război mondial și pregătirea mea militară. În Regimentul 84 infanterie din
Bistrița, după o instrucție premergătoare de 8 săptămâni ca T.T.R. (tineri cu
termen redus), am fost trimis a urma cursurile scurte ale Școlii militare de
ofițeri din Alba Iulia și Debrețin, pe care le-am absolvit bine și am fost înaintat
în grad (caporal, cadet aspirant). Întors la regiment, am fost dat ca instructor la
plutonul de elevi T.T.R. (comandant de oberleatenant699 Octavian Salvan). În
primăvara anului 1917 am fost trimis pe frontul italian. Ca stegar am comandat
plutonul compus din ostași români de pe plaiurile noastre și ajungând la Tirol,
am intrat la compunerea Batalionului 23 vânători, în cadrul căruia am luptat în
cele mai grozave faze ale ofensivelor 10, 11, 12, 13 de pe Isonzo, Tagliamento
și Piave700. Ofensiva a 13-a a armatelor germane și austro-ungare declanșată în
dimineața zilei de 14 iunie 1918 asupra pozițiilor italiene de la Piave a eșuat,
după care toate formațiunile atacatoare aliate au început a se clătina ca putere
de luptă combatantă, ceea ce a însemnat sfârșitul măcelului și distrugerilor
săvârșite timp de 4 ani asupra popoarelor și civilizației europene.
699
Supralocotenent.
700
Localităţi în Italia.

482
 Prin pierderile suferite, armata austro-ungară putea fi considerată ca
învinsă, iar pentru noi românii se ușurase lupta de dezrobire în vederea
realizării Unirii cu frații de peste munți. În acele momente eu mă găseam scăpat
din ghearele morții, alături de puținii rămași în viață din asaltul dat asupra
pozițiilor italiene, căci din batalionul de asalt (Sturmbatalion) al Diviziei 56
infanterie, unitate de șoc cu care am acționat ca plutonier s-au salvat 7 ofițeri
și 100 - 120 ostași. Fiind desființată unitatea de șoc, ca urmare a multor pierderi
avute în acea ofensivă, s-a ordonat ca să ne întoarcem la fosta unitate, unde
după câteva zile cu Batalionul 23 am luat poziție de rezistență în delta fluviului
Piave, dar din cauza mlaștinilor cu țânțari m-am îmbolnăvit de „malarie” și în
stare gravă am fost evacuat pentru tratament în Spitalul clinic „Pasteur” din
Cluj și apoi în spitalul militar din Bistrița, unde mă găseam la declanșarea
revoluției și la înființarea Gărzilor naționale române în octombrie 1918.
- Dar în ziua de 1 Decembrie 1918 unde erați? Dacă ați fost la Alba
Iulia, pe care dintre marii bărbați ai Unirii i-ați văzut, ce ați auzit și ce mai
rețineți azi din istoricile discursuri?
- Plecat cu trenul din gara Nimigea de Jos, am fost cu delegația de țărani
din satul meu la Alba Iulia să facem Unirea cea mare și cu cei mai mulți
participanți din toate comunele grănițerești năsăudene. Am ajuns în dimineața
zilei de 1 Decembrie 1918 în localitatea istorică unde în grabă și plini de
bucurie, cu cântece naționale, cu urări de să „Trăiască România”, „Vrem
Unirea cu Țara-Mamă”, ne-am îndreptat pașii repezi spre Cetatea de ziduri
unde era mulţimea cea fără sfârşit. Îmi amintesc că de-a lungul traseului urmat
cu trenul, nu a existat o gară în care se oprea trenul să nu se fi urcat în tren zeci
de oameni români, bărbaţi şi femei de toate vârstele care se grăbeau ca şi noi
să ajungă şi să participe la măreaţa adunare a Unirii.
Acolo am văzut multe persoane care dirijau şi îndrumau masele
populare; între dânşii bărbaţi conducători spre idealurile noastre româneşti.
Dar la vârsta mea de atunci, neavând rol mai important pe teren politic (aveam
doar 20 de ani şi abia întors de pe front), nu am putut recunoaşte decât puţine
persoane mai vestite, între care pe Sfinţia - Sa dr. Iuliu Hossu, episcopul de
Gherla, care făcuse o vizită canonică în comuna mea natală Poienile Zăgrii,
unde eu ca fiu de preot şi flăcău de 14-15 ani l-am întâmpinat la intrarea în sat
cu patru călăreţi în ţinută naţională, având tricolorul românesc în diagonală.
Aici la Alba Iulia parcă a înflorit tricolorul român fixat pe căciuli, pe braţe, pe
piept la toţi participanţii, şi pe pădurile de steaguri. Am mai remarcat între
bărbaţii de stat pe Iuliu Maniu, Cicio-Pop, Goldiş şi alţii pe care numai din
auzite îi cunoşteam, şi care au contribuit efectiv la acest eveniment al făuririi
statului român unitar prin proclamarea Unirii Ardealului cu Ţara-Mamă în
istorica zi de 1 Decembrie 1918, prin votul unanim al membrilor Marii Adunări
Naţionale şi ovaţiile nesfârşite ale participanţilor numeroşi, câtă frunză şi iarbă.

483
 Pentru mine acest măreţ eveniment a însemnat împlinirea idealului
dorit de a fi uniţi cu toată România şi românimea, nedespărţiţi în vecii-vecilor
şi a trăi liberi şi independenţi. Atmosfera apăsătoare a vechiului Imperiu
austro-ungar aflat în destrămare, febrilitatea momentelor pe care le trăiam în
acele clipe, a întărit entuziasmul mulţimii şi al întregului popor român ardelean
de a-şi cere drepturile sale istorice de a avea viaţa alături de fraţii lui. În acest
climat s-au auzit glasurile românilor din Cetate şi de pe tot cuprinsul
Transilvaniei de a fi uniţi cu Ţara şi necontenitul strigăt „Trăiască România
Mare”!
- Vă cunoşteaţi cu Grigore Someşan din Monor, şi cu destui ofiţeri ai
fostei armate austro-ungare. Pe cine aţi întâlnit în Cetatea Unirii, Alba Iulia,
şi dacă au ajuns cadre militare conducătoare ale armatei române? Sau alţi
cunoscuţi întâlniţi acolo?
- M-am bucurat mult văzându-l pe fratele Grigore Someşan, cu care mă
împrietenisem pe front, venit acum şi el cu acelaşi dor la Alba Iulia; el în
fruntea consătenilor săi monoreni. Dar au mai fost destui cunoscuţi şi prieteni
prezenţi la Unire. Pe unii i-am întâlnit, nu pe toţi. Dintre cei care au fost la
Alba Iulia, mai ales cei încadraţi în gărzile naţionale, unii au devenit cadre ale
armatei române. Cred că e cazul să-l amintesc pe fostul general Grigore Bălan.
Oricum, am uitat pe cei mai mulţi, şi după 65 de ani îmi amintesc doar de Aurel
Zinveliu din Zagra, viitorul medic şi colonel în Brigada 3 Vânători de munte,
apoi de Traian Ionaşc din Năsăud, dr. Macedon Măierean avocat, şi mulţi alţii,
cu care ne văzusem în decursul desfăşurării acestei manifestaţii istorice a
îmbrăţişării frăţeşti a unui neam şi popor.
- S-au scris destule cărţi despre atitudinea unităţilor româneşti şi a
ofiţerilor români care erau în cadrul armatei Imperiului austro-ungar, ca şi
despre armata română din vremea primului război mondial. Aş aminti
„Cuvinte despre oastea ţării” de Ion Agârbiceanu. Dvs. puteţi invoca un
exemplu?
- Despre ofiţerii români din armata habsburgică nu s-au putut scrie
decât rânduri elogioase şi laude la adresa bravilor luptători, inclusiv a
soldaţilor, pentru că au săvârşit adevărate acte de eroism acolo unde li s-a
poruncit să lupte. Fiindcă disciplina şi datoria faţă de Patrie era caracteristica
ostaşilor români, dar nu au uitat niciodată îndatoririle ce le dicta conştiinţa de
neam din care se trag şi nici nu au trădat pe fraţii lor. Când s-a ajuns la situaţia
să se tragă în români, ca şi ei, au refuzat. Ca simbol al acestei atitudini e
sfârşitul tragic al locotenentului de artilerie Emil Rebreanu care s-a jertfit în
numele idealului de frăţietate. L-am cunoscut personal şi a fost pentru noi
zguduitor evenimentul; a căzut ca un trăsnet moartea lui, dar a sunat şi ca un
semnal de alarmă pentru orice ostaş transilvan care se găsea pe front împotriva
României. Au fost mulţi Apostoli Bologa şi pildele lor au contaminat armata

484
austro-ungară, slăbindu-i capacitatea de luptă ameninţător. Prăbuşirea i-a fost
inevitabilă…
- Unde vă aflaţi în fatidica zi de 30 august 1940, când Transilvania a
fost sfâşiată prin Diktat-ul de la Viena, răpindu-i-se partea nordică? Era
capabilă prin pregătirile de pe frontieră a face faţă atacului trupelor horthyste
şi a se opune duşmanilor armata române?
- În zilele fierbinţi ale ruşinosului Diktat de la Viena, fiindcă a fost şi
acesta printre actele ruşinoase ale istoriei şi Europei de-atunci, prin care
Ardealul de Nord ne-a fost răpit, eu mă găseam în garnizoana Bistriţa în calitate
de comandant al părţii sedentare din Regimentul 1 grăniceresc în grad de
maior. Iar partea operativă a acestui regiment se afla concentrată pe zona din
Ploieşti sub comanda locotenent-colonelului Olăreanu. Deşi aveam informaţii
discrete, aflate cu câteva zile înainte de pronunţarea Diktat-ului, că va trebui
să ne evacuăm din această parte a Ardealului, mintea mea sau poate a tuturor
nu a conceput această hotărâre criminală, ştiind că partea de nord a
Transilvaniei este locuită de români în marea ei majoritate şi că această glie
este dreaptă moştenire lăsată nouă de către Burebista, Decebal şi Traian.
Eu cunoşteam situaţia de pe frontieră, fortificaţiile şi pregătirea armatei
noastre din timpul cât am fost în zona militară pentru construirea liniilor
defensive, şi spun cu toată convingerea ostaşului, trecut prin două războaie, că
peste ea nu se trecea şi nici trei ţări de mărimea şi puterea Ungariei nu le-ar fi
străpuns. Iar de ne-ar fi provocat la un atac şi le răspundeam, nu ne-ar fi oprit
până în Budapesta, ca în 1919. Dar Ungaria nu era singură şi la graniţă nu era
numai armata ei. Erau cele mai puternice divizii hitleriste, cu care ungurii s-au
înfrăţit.
- Şi totuşi, de ce nu aţi apărat Unirea cu arma în mână, în 1940,
domnule colonel? Nu vi se pare că neluptând aţi trădat Unirea? ( După ce au
trădat-o majoritatea în Consiliul de Coroană, rămânând în minoritate Bălan,
Niculescu, Maniu ş. a.).
- Armata e a ţării … În ziua de 1 septembrie 1940 am primit din partea
eşaloanelor superioare ordinul, ca în termen de 6 zile să părăsesc garnizoana
Bistriţa evacuând toată averea unităţii, a personalului militar, armamentul,
muniţia, cazarmamentul, îmbrăcămintea, materialele, animalele etc., mai puţin
furajele şi combustibilul avut în depozite pentru necesarul efectivului uman.
Tot avutul acestui regiment l-am transportat cu un tren format din 110 osii, cu
destinaţia Sibiu, unde aveam fixată garnizoana de debarcare. În decursul
deplasării, la plecarea garniturii din gara Bistriţa şi în aproprierea Dejului au
fost trase focuri de arme asupra trenului în care aveam o companie de ostaşi,
familiile ofiţerilor şi subofiţerilor, animalele şi tot avutul regimentului. Dar nu
şi-au atins ţinta cei ce ne-au atacat, deoarece le-am ripostat cu câteva rafale de
mitralieră trase din postul fixat pe un vagon ca prevenire în cazurile la care ne

485
aşteptam, însă altele nu s-au mai repetat, n-au mai îndrăznit, şi astfel am trecut
peste noua graniţă fixată prin Diktat, călcând ca peste propriile noastre inimi.
Armata română operativă în acele zile se găsea pe zona de concentrare
şi fortificaţii de-a lungul frontierei apusene cu Ungaria. În faţa armatei noastre
erau concentrate numeroase divizii speciale germane, între care şi blindate,
gata de a năvăli peste graniţa românească în cazul când nu vom evacua partea
de nord a Ardealului, predând-o ungurilor. Dacă diplomaţii noştri ar fi refuzat
semnarea Diktat-ului, în acest caz forţele armatei române ar fi putut rezista pe
poziţiile fortificate un timp de 60–90 de zile. (Serviciile noastre de informaţii
ne-au furnizat toate datele în amănunt).
- Dar dacă ar fi fost să vă luptaţi numai cu armata horthystă?… De ce
zâmbiţi la această completare ce vă adresez?
- În cazul acesta n-am fi avut cu cine ne bate; şi nici nu ar fi îndrăznit o
confruntare militară cu noi. Dar Ungaria nu se sprijinea numai politic pe axa
Roma-Berlin, ci se baza la frontieră pe armata fascistă germană. Iar noi
neavând nici o speranţă de a fi ajutaţi din afară, atunci. Dimpotrivă! Căzuseră
toate ţările din jur prietene. Şi în primul rând nu eram sprijiniţi politic şi
diplomatic, iar rezultatul a fost retragerea vremelnică din acea parte a ţării; cu
toate că la acea dată pentru pregătirea militară, atât morală cât şi tehnică şi de
luptă, a fost apreciată ca una din modernele armate, care în al doilea război
mondial şi-a dovedit cu prisosinţă calităţile.
Nu se poate arunca nici o umbră de vină de trădare de ţară armatei
române şi nici nouă cadrelor, deoarece în aceste evenimente tragice ne-am
supus fără şovăire eşaloanelor superioare şi a fost bine aşa, îndeplinind cu
stricteţe ordinele şi îndatoririle momentului. A venit apoi o altă toamnă când
am răscumpărat, dacă a fost cazul de luptă, pe cea din 1940, când tot cu arma
în mână, şi cu uriaşe jertfe, am eliberat pământul sfânt şi strămoşesc al
Transilvaniei, în 1944.
- Ofiţer de carieră fiind, aţi luptat pe toate fronturile pe unde v-au
mânat evenimentele. Ca veteran al primului război mondial, veteran al celui
de-al doilea război mondial, consideraţi că prezenţa Dvs. în armată şi pe
fronturi a contribuit la consolidarea Unirii şi cimentarea sufletească a
poporului? La ce acţiuni patriotice aţi luat parte pentru apărarea libertăţii şi
independenţei naţionale?
- Ca ofiţer de carieră, am comandat şi luptat în toate operaţiunile celor
două războaie mondiale începând cu comanda plutonului, companiei,
batalionului şi regimentului, unde am urmărit şi instruit ca obiectiv final,
cândva, ieşirea de sub hegemonia Imperiului habsburgic şi dualist şi formarea
unui stat unitar român, în care să fim uniţi toţi românii şi să trăim liberi,
independenţi în graniţele ţării noastre fireşti. Acest ideal de libertate şi
neatârnare m-a călăuzit tot timpul cât am luptat în Ardeal pentru cauza
revoluţiei din 1918, ca şi în timpul săvârşirii Unirii la care am participat; şi

486
acest ideal l-am apărat şi în calitate de comandant al Batalionului II din R.I.V.
Regimentul I Vânători de Munte (s.n.) în luptele date în 20 ianuarie 1941 în
contra legionarilor lui Horia Sima în Bucureşti, dezarmând personal pe cei 22
legionari care ocupa Staţia de Radio-Teleo din str. Berthelot din Capitală. Cu
acelaşi brav batalion am luptat până la porţile Odesei, unde am fost grav rănit
şi evacuat în ţară. Apoi a venit vremea să lupt pentru adevărata cauză a
poporului nostru, şi cu adevărat pentru a consolida Unirea, pe frontul
antihitlerist pentru eliberarea Transilvaniei şi a altor ţări robite, trecând prin
multe şi grele încercări până la victoria finală. Toate acestea mă îndreptăţesc a
afirma că mi-am făcut datoria de patriot şi ostaş român; am cugetul curat şi
împăcat. Dovadă că nu am fost în urma îndatoririlor sunt mulţimea de distincţii
acordate în cariera militară timp de 30 de ani. Paradoxal, dar aşa este, eu am
servit sub cinci împăraţi şi regi, în două state şi mai multe regimuri politice, iar
decoraţii am primit şi de la alte state. Din acestea voi aminti doar câteva:
Ordinul de cavaler „Mihai Viteazul” cls. a IV-a; Steaua şi Coroana României
în grad de cavaler cu Virtutea Militară; Steaua R.S.R. Republicii Socialiste
România (s. n.) cls. a IV-a, şi altele româneşti şi străine pe care cu toată galeria
de dovezi au fost confiscate şi s-au pierdut.
- Unirea a produs arhive întregi de documente consacrate faptelor şi
evenimentelor, o presă şi literatură anterioare şi posterioare proclamării sale
memorabile. Dacă aveţi personal sau aveţi cunoştinţă de asemenea acte şi
înscrisuri; ce ar trebui făcut pentru păstrarea lor?
- Înainte de proclamarea Unirii s-au produs acţiuni de menţinerea şi
cultivarea spiritului de luptă pentru ieşirea de sub dominaţia habsburgică şi
ungurească, de către toate naţiunile aflate pe raza acestui teritoriu al imperiului,
dar aici cei mai îndreptăţiţi de a pretinde glia strămoşească a fost poporul
român de baştină şi în mare majoritate, pe aceste meleaguri transilvane. La
atingerea acestui scop, pe lângă documentele publicate în ziare, manifeste, au
fost conferinţe consacrate Unirii, pe care cu multă ardoare şi temeinicie le
exprima intelectualitatea română. Însemnate au fost şi acţiunile
propagandistice ale gărzilor naţionale la a căror organizare şi luptă am luat
parte, după cum rezultă din cuprinsul gazetei „Zorile” din 15 octombrie 1918,
şi în care apare numele sublocotenentului Liviu Rusu, unde eram trecut alături
de alţi ofiţeri români ca făcând parte din Garda naţională română din Bistriţa701.
Socot că pe undeva se mai păstrează un exemplar al publicaţiei amintite,
adevărat document de istorie azi!
În gazeta „Ecoul” din Bistriţa sub nr. 1303 din 25 septembrie 1978 au
fost consemnate amintiri personale în calitate de veteran al celor două războaie
mondiale, în relatarea lor s-au accentuat pregătirile şi desfăşurarea adunării de

701
S-a constituit Senatul naţional român secţia com. Bistriţa-Năsăud în „Glasul Vremei”,
Bistriţa, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 2.

487
la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi proclamarea Unirii Transilvaniei cu Ţara
– Mamă. Tot în „Ecoul” nr. 1559 din 29 octombrie 1983 se arată că veteranul
de război şi participantul la Unire, Col[onel în] rez[ervă] Liviu Rusu, a ţinut în
cadrul acţiunilor de aniversare a 65 de ani de la înfăptuirea statului naţional
unitar român la Biblioteca judeţeană din Bistriţa „o lecţie vie de patriotism” la
care au participat invitaţi şi un grup de elevi ai Liceului industrial nr. 1 din
oraş.
Asemenea amintiri şi evocări, ale multora, rămân a se păstra în Arhivele
Statului, şi pagubă ar fi să nu treacă spre urmaşii noştri.
- Între cele două războaie mondiale, credeţi că s-a făcut suficient
pentru aplicarea atentă a hotărârilor Unirii de la Alba Iulia? Care au fost
acţiunile propagandistice pentru popularizarea, cinstirea şi sărbătorirea zilei
de 1 Decembrie?
- Eu ca ofiţer de carieră am fost străin de politică, de partidele politice
şi în armată lucrând pe linie de comandă am căutat să-mi fac datoria. La nevoie,
cum s-a văzut, am luptat cu arma în mână. Politicienii însă făceau mare gălăgie
şi mai multă sfadă ca ispravă, îndepărtându-se de ce a fost acolo şi de ce s-a
cerut când s-a făurit Unirea cea mare. Prea repede s-a uitat că un act politic e
numai începutul unei trainice vieţi sociale; de muncitori şi de ţărani nici nu mai
putea fi vorba decât în preajma alegerilor, pentru voturile lor de care aveau
nevoie. Mai mult aminteau de ziua istorică cărturarii care acţionau prin arta
condeiului lor şi intelectualii care ţineau conferinţe, întruniri, şezători evocând
adunarea de la Alba Iulia unde naţiunea română a Ardealului de la vlădică până
la opincă şi-a spus răspicat şi pentru totdeauna voinţa de unire. S-au mai scris
şi cărţi despre climatul şi avântul revoluţionar de-atunci de a fi uniţi ardelenii
cu Ţara, despre statornicia faptului, cât şi despre bucuria de libertate, dreptate,
adevăr şi viaţă nouă mai bună acum după Unire.
Mai mult se lua cunoştinţă de istoria şi Unirea de odinioară în preajma
sărbătoririi ei, la 1 Decembrie. Dar nu-mi amintesc să fi fost atunci o sărbătoare
naţională precum s-ar fi cuvenit unui asemenea eveniment istoric. Nu e nici azi
şi tare bine ar fi ca Unirea cea Mare să fie cinstită printr-o asemenea
sărbătorire, că e tot ce avem mai scump ca popor.
- Scriind despre aspecte ale Unirii şi mai ales despre pregătirea şi
participarea la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 a oamenilor de pe meleagurile
bistriţene şi năsăudene, nu am întâlnit numele Dvs. nici atunci şi nici mai
târziu; abia de câţiva ani, în presă. Aţi tăcut 60 de ani! De ce aţi ales muţenia
când datoria ar fi fost de a vorbi şi împărtăşi marea acţiune a Unirii tuturor,
fără de care ţara n-ar fi fost ţară şi poporul risipit ar fi rămas sub ocupaţii
străine, supus deznaţionalizării; cine se face vinovat de această tăcere?
- Cum să vă răspund ca să cuprindă toată întrebarea asta largă? Vedeţi,
aşa-i viaţa omului, când e copil învaţă să vorbească, iar când îi matur învaţă,
trebuie să înveţe, să tacă!

488
 Dacă nu m-aţi găsit printre persoanele însemnate care au avut mandat
de deputaţi la Alba Iulia, pentru Marea Adunare Naţională, asta se datorează
împrejurării că eu nu eram o persoană, politic. Eu am fost cu mulţimea, cu
masele, cu poporul, între cei peste o sută de mii de neştiuţi şi necuprinşi în
documente. Dar noi am fost cei care am aprobat pe loc hotărârile şi lucrările
de Unire prin ovaţiile noastre, atunci când le-am auzit expuse în faţa noastră
de vorbitorii de la tribune.
Cât priveşte ziarul amintit şi care a scris despre mine, am constatat că
nu-l cunoaşteţi. Aţi tipărit un volum despre presa judeţului nostru, acolo aţi
scris şi despre „Glasul Vremei”702, însă despre „Zorile” nu aţi amintit. În acela
aţi fi întâlnit numele meu în legătură cu Marea Unire.
Iar după războiul ultim mondial dacă am rămas un necunoscut şi am
tăcut, şi s-a tăcut şi despre faptele mele de patriotism, asta a fost cu totul străin
de voinţa mea. Împrejurări multe şi grele au urmat. Voi aminti numai una, care
a însemnat începutul lanţului. Am fost scos din cadrele active ale armatei şi
trecut în disponibilitate în anul 1946, ca după un an să fiu pensionat deşi aveam
vârsta de numai 49 de ani, în plus maturitatea profesională şi experienţa a două
războaie lungi şi grele; apoi altele…
După 30 de ani, în 1978 am fost „descoperit” că exist şi am fost şi eu
un om cu viaţa şi trecutul meu asemenea generaţiei mele; tocmai împlinisem
80 de ani. Târziu, chiar şi pentru amintiri… Oricum, o mare bucurie să mă
întâlnesc la Bucureşti cu participanţi la Unirea din 1918 la Alba Iulia! Cu atât
mai mult că am fost invitaţi la şedinţa festivă închinată celei de a 60-a
aniversări a Marii Uniri. Atunci mi s-a acordat una din însemnatele decoraţii
de care am amintit şi pe care, bineînţeles, o am, şi pentru mine e ca o carte de
istorie a Transilvaniei şi a neamului întreg.
- Dacă vă rog să spuneţi în încheierea convorbirii noastre lungi şi
uneori anevoioase, să vă exprimaţi exact gândul care vă pătrunde acum sau
dorinţa ce vă înstăpâneşte, care ar fi acea singură propoziţie?
- Să trăiască în veci Unirea cea Mare şi Ţara Românească!

(Consemnat în Bistriţa, la 18 noiembrie 1983, în atmosfera şi în

preajma aniversării a 65 de ani de la actul istoric din 1 Decembrie 1918, de la
Alba Iulia, când veteranul şi participantul la victoria naţională împlinise de
câteva luni 85 de ani).

Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, Bistrița, vol. VI, 1987,

pp. 207-219.

702
„Glasul Vremei” în Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, vol. II, Bistriţa, 1974, pp. 60-
64; reluat în „Glasul Vremei 1918”, Idem, Istoria Presei Româneşti a Judeţului Bistriţa-
Năsăud de la origini până în 2004, Societatea Culturală „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 2004,
pp. 101-104.

489
 236.

1978, decembrie 1, Brașov

„Am fost între cei peste 100.000

la Alba Iulia...”

(Interviu)

Persoana cu care am avut discuția prilejuită de cea de-a 60-a aniversare

a Unirii este profesorul universitar dr. Laurian Someșan, domiciliat în Brașov,
născut la 10 aprilie 1901 în comuna Monor, județul Bistrița-Năsăud.
Recunoaștem în interlocutorul nostru pe eminentul profesor de geografie și
ultimul rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj
în refugiu la Brașov (1940-1944).
Ridicat din lumea nevoiașă a țăranilor, într-o epocă încărcată de
evenimente istorice, politice și sociale care la 1 Decembrie 1918 au culminat
cu marele triumf din istoria neamului nostru, prezent atunci la Alba Iulia,
profesorul evocă cu un sincer patos acele împrejurări și vremuri de neuitat.
În activitatea sa științifică a publicat articole, studii și lucrări valoroase,
în urma cărora Academia Română în 1938 l-a trimis pentru specializare, mai
ales în geopolitică, la Universitățile din Berlin și München, devenind apoi
membru al Academiei de Științe din România. A fost desemnat de guvernul
României să facă parte într-o comisie științifică pentru a argumenta drepturile
firești ale poporului român asupra Transilvaniei703. Această sarcină fusese
determinată de faptul că L. Someșan avea atunci cele mai numeroase și
temeinice cercetări de geografie și demografie în problemele Transilvaniei.
Fiind rugat să răspundă la câteva despre Unire, a rămas surprins că după
atâta vreme este solicitat la astfel de memorări, apoi a acceptat cu gândul la
cititorii de azi și mâine ai acestor rânduri.
1. De la istoricul eveniment al Unirii Transilvaniei, Banatului,
Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu Țara, la care ați participat la 1
Decembrie 1918, la Alba Iulia, au trecut șase decenii, o viață de om s-a scurs
în acest răstimp, și nouă celor născuți după formarea statului național unitar
român ni se pare a fi fost doar ieri. De ce e atât de prezent, de viu faptul ce a
devenit istorie și parte componentă a științei istorice?
Această primă întrebare îmi stârnește cea mai plăcută amintire, care
niciodată nu va putea fi uitată, căci ea – Unirea Transilvaniei cu Țara – s-a

703
În cadrul delegației României care a fost convocată pentru a i se impune al doilea Dictat de
la Viena, din 30 august 1940 – n. ed.

490
înfăptuit deplin după două mii de ani, realizând de fapt un vis și-un dor al
neamului nostru.
Dacă dvs. cei născuți mai târziu, după această importantă dată istorică
1 Decembrie 1918 scrise cu litere de aur în istoria noastră, spuneți că simțiți
evenimentul ca și cum s-ar fi întâmplat ieri, înseamnă că dvs. sunteți
impresionați cu aceeași intensitate ca cei care acum 60 de ani, ei de față fiind
trăiau evenimentul, m-am numărat și am fost între cei peste 100.000 la Alba
Iulia, participând la realizarea măreață și îndreptățită a năzuințelor noastre
milenare... Expusă unor evenimente atât de învolburate, comunitatea noastră
de neam răspândită pe această cetate naturală carpatică, ce este temelia și
pavăza populației sale, fusese singura unitate teritorială din Europa Centrală
care, periclitată de cele mai numeroase invazii, și-a păstrat etnicitatea sa
bimilenară, adaptându-se atât de temeinic condițiilor naturale, istorice, politice
și sociale. Având această poziție la porțile răsăritene ale Europei Centrale,
pământul și populația țării noastre fuseseră expuse celor mai grele evenimente,
însă acest popor și acest neam a fost un „carpen mlădios care s-a îndoit, dar nu
s-a frânt niciodată”. Există oare în lumea aceasta o atât de frumoasă, pitorească
și armonică unitate teritorială, care adăpostește o atât de eroică și rezistentă
unitate de populație ca cea românească, lovită însă de cele mai furtunoase
evenimente istorice printre care ultimul fusese cel din 1940, când Transilvania
nordică devenise din nou teritoriul unor pătrunderi de elemente străine?
Faptul că Transilvania îmbracă cea mai frumoasă haină a peisajului,
plină de comori și numeroase cetăți naturale și că populația sa având aceeași
origine etnică, limbă, tradiții și obiceiuri, același port și aceeași credință,
Unirea sa de la sfârșitul primului război mondial devenise sigură și
neînlăturabilă. Însușirile menționate ale populației noastre reflectă în același
timp vechimea, comunitatea milenară de trai și desăvârșita sa adaptare
condițiilor naturale, sociale, politice și istorice, tulburate aproape continuu de
protestele sau luptele sale de apărare și numai rareori ocrotite de liniștitele zile
de pace.
Acestea sunt unele motive esențiale care au produs strânsa și continua
legătură între locuitorii numeroaselor noastre provincii și a celor trei țări mai
mari sau state: Transilvania, Moldova și Muntenia. Iar legătura naturală între
ele va rămâne veșnică, fiindcă unitatea și toate aspectele sale exprimă simetrie,
armonie, proporționalitate și omogenitate geografică, etnică, economică,
politică și culturală.
Privind și analizând mai de aproape evenimentele neguroase ale
trecutului, datorită poziției noastre geografice, exploatării în epocile
respective, revărsărilor bejenarilor peste munți, revoltele și răscoalele
țărănimii, chinurile și moartea suferită de luptători întru apărarea populației
noastre de neam și sânge, ne dăm seama cu ușurință cât de tristă și grea a fost
evoluția în istorie a poporului nostru. De aceea, să păstrăm un omagiu fierbinte

491
celor care și-au dat viața luptând pentru dezrobirea și unitatea românilor de pe
toate meleagurile străvechi, unde s-a creat treptat statul național unitar român
de azi.
2. Noi, generațiile următoare, reconstituim imaginar atmosfera acelor
zile și auzim vocea și vrerea maselor populare care rostiseră „Vrem să ne
unim cu Țara, vrem să ne unim cu România” prin ecoul nestins până azi. Cum
v-ați integrat chemării istoriei și cum vă amintiți acum?
Odată cu terminarea războiului, căci pentru noi românii s-a terminat
prin victoria de la Mărășești, eram siguri că visul milenar se va împlini curând.
Asemenea sentimente și încrederi în aproprierea zilei Unirii noastre, apăruseră
până și în inima și sufletul meu și al altor colegi de școală, deși trupele germane
se mai aflau încă în țară, iar presa românească era interzisă ca și întrunirile
populare. Știam totuși, că popoarele Imperiului austro-ungar, sârbii, italienii,
cehii, slovacii, croații și alții, luptau ca și noi pentru drepturi naționale, sociale
și pentru libertate. Dându-ne seama încă din anii 1916 și 1917 că marele
imperiu al terorii se clatină din toate încheieturile, o bucurie ascunsă stăpânea
la început inimile noastre. Când Partidul Național Român și-a intensificat
activitatea, apărând pe-alocuri ziare cum a fost pe meleagurile bistrițene
„Glasul Vremei”, când începuseră să sosească vești bune de luptă pentru unire,
când treceau oameni de legătură ce ne împărtășeau gândurile tuturor românilor
din întreaga Transilvanie și a fraților de peste Carpați, ne-am dat seama că
energia revoluționară depusă împotriva împilării n-a fost zadarnică.
La noi în Monor, ca și în toate satele vecine, mai trăiau încă unii bătrâni
care au participat la marea revoluție din 1848. Aceștia au fost cei ce au susținut
și lupta dârză a memorandiștilor. Fiecare muncitor, țăran, intelectual sau tânăr
copilandru, aștepta un semnal ca cel din luna noiembrie 1918, pentru a
răspunde sau a se prezenta cu îndrăzneală și încredere la înrolarea în gărzile
naționale și pentru plecarea la vestita adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie
1918.
3. Care a fost delegația din sat constituită pentru a participa la Alba
Iulia? Drumul către Cetatea Unirii?
Se știe că noiembrie 1918 a fost luna în care au capitulat Puterile
Centrale, Ungaria rupându-se de Austria, declarându-se stat separat,
independent, considerând însă că Transilvania va continua să rămână sub
autoritatea sa. Dar în acest timp, românii înființează o seamă de gărzi civile
înarmate în toate satele și în toate orașele, pentru asigurarea liniștii tuturor
cetățenilor, creând de fapt o autonomie transilvană și pășind către Unire.
Consătenii mei, monorenii, așteptau și ei cu inima strânsă și cu toată
speranța desfășurarea evenimentelor în această epocă agitată și în care urma să
ne spunem dorința care ne frământa și care apoi va forma obiectul Marii
Adunări Naționale din vechea cetate Alba Iulia și anume Unirea.

492
 Înainte de această dată a Unirii, ce va rămâne vestită și neuitată dea-
pururi, masele și conducătorii locali ai satelor noastre, ca și cei din Monor, au
ales delegații care să participe la Unire. Delegația comunei grănicerești Monor
a fost compusă din: Locotenent Grigore Someșan, ofițer de rezervă care era și
conducătorul ei, țăranii Petre Drăgan-Savu, Vasile Drăgan-Huza și elevul de
clasa a VI-a de liceu Laurian Someșan; adică interlocutorul dvs. care pe atunci
avea 17 ani. Alături de ei au participat și alții.
Plecarea noastră la Alba Iulia s-a produs în dimineața unei zile de iarnă
albă și rece, cu zăpada fluturată de o ușoară adiere de Crivăț. Noi însă fără a
simți nici o greutate mergeam cu mare repeziciune animați de dorința de a
ajunge cât mai repede la gara Aluniș, de unde să luăm trenul care să ne
transporte mai departe spre Alba Iulia. În gările următoare și mai ales în
Reghin, Tg. Mureș, Luduș, Războieni, Aiud și Teiuș am fost impresionați de
multele trenuri și marele număr de oameni ce se îndreptau veseli, liberi și
totodată emoționați spre Alba Iulia, strigând neîntrerupt: „Trăiască Ardealul!
Trăiască România!
4. E o pasiune dar și o datorie a istoricilor de a cunoaște amănunte și
de a releva adevăruri fondate pe ele. Dacă se poate să-l oferiți pe acesta: unde
vă aflați în ziua marii sărbători, în momentul proclamării Unirii și cum ați luat
act de hotărârile adoptate de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia?
Filmul acelei zile?
În zorii istoricei zile, aceeași lume entuziastă venită plină de energie și
veselie din toată Transilvania și până în Ugocea704 și Seghedin, se îndrepta
tumultos spre „Câmpul lui Horea” care se umpluse cu atâta lume cum eu nu
mai văzusem niciodată; nici până azi. După fiecare cuvântare mulțimile
entuziaste strigau: „Vrem unirea cu Țara-Mamă! Vrem să ne unim cu
România!”, iar apoi răsunau cântece patriotice Pe-al nostru steag e scris unire,
Deșteaptă-te române, din care se repeta foarte des strofa a doua din Răsunetul
conjudețeanului nostru Andrei Mureșanu: „Acum ori niciodată să dăm dovezi
la lume...” (Și dovezile le-am dat). Storceau aceste versuri lacrimi de bucurie,
și tot de bucurie băteau acum clopotele bisericilor din Alba Iulia și jur, care
altădată, pe timpul lui Horea și Iancu, băteau în dungă ca o furtună, exprimând
luptele și suferințele vremii.
Noi, aici la Alba Iulia, am simțit și am trăit atunci momentele mărețe
ale zilei de 1 noiembrie 1599, când intrase prima dată victorios și realizând
întâia Unire, Domnul tuturor românilor, Mihai Viteazul.
În aceste momente dezlănțuite ale patriotismului, nu aveam decât
gânduri curate și sincere îndreptate numai spre binele tuturor, fără a simți nici
un fel de ură împotriva altor naționalități. Sentimentele noastre cuprindeau în
704
Comitat în Monarhia Austro-Ungară. În urma Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, o
parte din comitat a intrat în componenţa Cehoslovaciei, iar partea de sud - zona Halmeu, a fost
alipită României. Din anul 1991, fostul teritoriu cehoslovac a intrat în componenţa Ucrainei.

493
generozitatea lor binele și progresul tuturor celor ce urmau să trăiască alături
de noi în țara liberă făurită în 1918.
La sfârșitul zilei, când se pronunțase Unirea, începuseră nesfârșitele
strigăte și urale de bucurie: „Trăiască pe veci Unirea! Trăiască România și
Transilvania pe veci unite!” Fericirea noastră era atât de mare încât ne
îmbrățișam și ne sărutam unii pe alții, plângeam și sărutam pământul călcat și
frământat de picioarele oamenilor și muiat cu lacrimile noastre căzute peste
sângele lui Horea... Pentru mulți dintre noi au trebuit să treacă câteva zile ca
să ne putem despărți unii de alții și de vestita Cetate a Unirii.
5. Pe cine ați văzut și auzit vorbind dintre bărbații vrednici ai
generației care a înfăptuit Unirea?
Din cauza numărului extrem de mare al participanților la adunarea de
la Alba Iulia, ne-a fost imposibil să-i vedem și să-i cunoaștem pe toți cei ce ne-
au prezentat prin discursuri problemele politico-sociale, prea mare întinderea
câmpului unde vorbitorii își rosteau cuvântările.
Eu cunoșteam pe unii dintre ei din articolele lor publicate prin ziarele
din Arad, sau din fotografiile care apăreau atunci în unele publicații românești
sau maghiare. Din unele lămuriri primite de la oameni mai în vârstă și mai
cunoscători ai acelora care țineau discursuri sau stăteau alături de ei pe tribuna
centrală care fusese cea mai înaltă și mai apropiată de locul unde stăteam eu.
Văzusem pe Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu, Amos Frâncu, pe
tânărul Enea Grapini și pe alții, al căror nume nu mi-l mai amintesc. Dar rețin
cu exactitate că mă impresionase cel mai mult Vasile Goldiș, care fusese unul
dintre cei mai talentați oratori auziți de mine atunci și mai târziu în viață; o
mare personalitate și un clarvăzător am ascultat și am văzut eu atunci!
6. Ce trăiri noi aducea așteptarea seculară, împlinită, în sufletul
liceanului?
Ceva mai înainte, atunci și câțiva ani mai târziu, eram la vârsta căreia
Dimitrie Cantemir îi spunea „vârsta voiniciei”, căci în adevăr eu nu cunoșteam
oboseala, nu resimțeam nopțile nedormite, nici nu eram sleit de putere deși mă
alimentam doar în fugă și foarte sumar, eram copleșit de sentimentele
prezentului și de năzuințele spre viitor. Mă simțeam atunci, înhămat la carul
cel mare al Unirii și al marii Românii, cu dorința de a crește mai repede, de a
mă maturiza și de a ajunge în curând în orice muncă, fie ea cât de grea, dar
care să ajute și să fie în folosul poporului român.
Întorcându-ne de la Alba Iulia, călătoream într-un tren plin de oameni
care mergeau și ei spre satele lor de pe Mureș de unde plecasem purtând cu
toții pe piept sau pe căciuli tricolorul. Gările pe unde treceam cu trenul și ne
opream câte un moment, erau pline de lume care îi aștepta la fiecare oră pe
consăteni, cântând și strigând continuu: „Trăiască România! ”
Când am sosit noi în Monor, am fost așteptați și primiți, ca mesageri ai
Unirii înfăptuite, de numeroși săteni, bătrâni, tineri, bărbați și femei, copii, care

494
s-au bucurat atât de mult de noutățile pronunțate de reprezentanții noștri la
Alba Iulia privitoare la lărgirea drepturilor sociale.
7. A însemnat Unirea o împlinire în viața și cariera dumneavoastră?
Firește. A însemnat. Sfârșitul războiului, libertatea, înfrățirea după care
studiul și activitatea științifică deveniseră realități, însemna și o mare
descătușare sufletească și spirituală, mai ales pentru cei ce doreau să
progreseze în continuare. Puțini copii de țărani și cu mari greutăți reușiseră să
ajungă la școli secundare din Năsăud, Bistrița, Gherla sau Cluj, uneori chiar
mai departe, dar după libertatea obținută și odată cu Unirea noastră cu
România, numărul copiilor din Monor trimiși la școli mai înalte s-a triplat; iar
în epoca actuală cifra a sporit incomparabil. Eu am fost, sub aspect profesional,
un produs spiritual al Unirii, totul datorez eliberării naționale a poporului
nostru și zilei de 1 Decembrie 1918...
8. ...Împlinindu-se azi șase decenii de la memorabila dată!
Labuntur anni705! Acum, însă, după ce nu peste mult, viața mea va
atinge vârsta de atunci a venerabilului octogenar George Pop de Băsești, după
60 de ani de la marele act al Unirii și după 42 de ani petrecuți la catedrele de
geografie ale Universității din Cluj, Academiei de Înalte Studii Comerciale și
Industriale din Cluj-Brașov, și Institutul Pedagogic din Suceava, simt aleasa
plăcere în împlinirea unor îndatoriri asumate atunci; scriind acum monografia
științifică a comunei mele natale și intenționând o lucrare de sinteză a tuturor
publicațiilor mele de geopolitică, în românește și în limbi străine, despre
Transilvania și țara noastră România Socialistă.
9. Ați smuls lacomei uitări din cele ce ați purtat în suflet și care vă sunt
atât de vii în memorie, despre Unire, ca să fie învățătură și pildă pentru
urmași?
Referitor la această întrebare, vă pot spune că am publicat pagini în
presă în ultimii ani, sub forma unor amintiri. Și tot în această formulă, am
depus la Muzeul Unirii din Alba Iulia un manuscris conținând multe elemente
inedite privitor la memorabilul act. Iar în programul meu de muncă se află o
lucrare care să conțină pe cât posibil toate amănuntele legate de participarea
mea la marea adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 ca urmașii să aibă
un izvor în plus în cunoașterea evenimentelor epocale și să simptă și să nu uite
niciodată actul Unirii tuturor românilor. Aceleași imbolduri mă stăpânesc și-
acum, când cunosc mai bine toate problemele sociale, economice, politice ale
țării, atât din trecut cât și din prezent, să scriu și să las posterității o obiectivă
și justă sursă de informare pentru toți cei ce doresc să cunoască trecutul și
prezentul poporului român, precum și pentru factorii care vor determina
evoluția și mersul țării în viitor.

705
Vai cum curg anii.

495
 Deși înstăpânit la început de-o nedumerire, țin să vă mulțumesc că v-ați
gândit să vă adresați mie pentru o asemenea discuție, prilejuindu-mi retrăirea
plăcută a acelor evenimente și zile legate de Marea Unire a românilor.
Brașov, Vineri 1 Decembrie 1978.

Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, vol. IV, Bistrița, 1981,

pp 27-35.

237.

<1938>, Năsăud

Ioan Șerban706 – Autobiografie, prefect județean pensionat, avocat.

Sosind la Bistrița mi-am cumpărat casă proprie.
La Sedria Orfanală am redactat din nou toate imprimatele pentru
hotărâri, conform legii din 1912 despre simplificarea administrației. Dar și în
administrația județeană am luat parte în cele mai multe cazuri, care reclamau
o rezolvare mai temeinică.
În timpul războiului mondial 1914-1918 am fost detașat la
subprefectură707, ca referent și de acolo am fost numit de prim-pretor substitut
în plasa Beșineu708, în locul lui Carol Dörr, suspendat din cauza abuzurilor
săvârșite cu ocazia evacuării boilor din ținutul de După Târg, unde am stat până
în luna noiembrie 1918.
În timpul cât am stat la Bistrița am redactat și tipărit în limba maghiară,
cu comentarii, jurisprudențe și formulare de sentințe, legea delictelor silvice,
care însă nu a avut trecere din cauza războiului.

706
Ioan Șerban, născut la Giacău, jud. Sibiu, prefect al jud. Bistrița-Năsăud în perioada 14
aprilie 1920 – 24 ianuarie 1921; apud. Ana-Maria Băndean, Adrian Onofreiu, Prefecții
județului Bistrița-Năsăud (1919-1950; 1990-2014). Ipostaze, imagini, atitudini,
Ed.Charmides, Bistrița, 2014, pp. 52-53.
707
Autorul face o confuzie; pentru perioada la care se referă, instituția administrativă era
comitatul, cu vice-comitele, ca principalul funcționar administrativ, care conducea întregul
aparat administrativ. Abia urmare a reglementărilor consecutive ale Consiliului Dirigent:
Decretul I din 24 ianuarie 1919 pentru „funcționarea în mod provizoriu serviciilor publice,
aplicarea legilor, despre funcționari și întrebuințarea legilor” („Gazeta Oficială a Consiliului
Dirigent”, nr. 6, 14/27 ianuarie 1919, pp. 55-56); Decretul nr. II, despre funcționarea în mod
provizoriu a serviciilor publice administrative” (Ibidem, pp. 56-58) și mai ales, Decretul nr.
IV, din 7 februarie 1919 „pentru statorirea unor denumiri românești în administrație și justiție”
(Idem, nr. 10, 30 ianuarie (12 februarie) 1919, pp. 102-103) s-a asigurat funcționarea unitară
a noii administrații românești, iar denumirea de comitat a fost înlocuită cu acea de prefectură,
având în componență și sub-prefectura.
708
Azi Viișoara.

496
 În timpul revoluției eram ca prim-pretor în Năsăud. Aici am petrecut
timpul de după război și revoluția. Am luat parte, dimpreună cu Marțian Iulian
și vicarul Alexandru Haliță, ca delegați ai Consiliului Național, la dezarmarea
și transportarea cu tren special a postului de jandarmi de la Năsăud la Bistrița,
pretinsă de demobilizații din Năsăud, ca garanție a liniștii în Năsăud, care ne-
au promis pe mai departe susținerea ordinei, care însă totuși nu a fost asigurată
de demobilizați. Am fost deci nevoit a călători la Bistrița, la colonelul Ioan,
venit cu regimentul de la Toplița, unde am obținut ca zilnic să vină la Năsăud
câte o patrulă cu tren special, la Năsăud, care zilnic era înschimbată cu altă
patrulă, neavând dreptul de a sta în Năsăud, dincoace de Someș, mai mult de
24 de ore.
În timpul revoluției în Năsăud toți purtau cocardă709 națională română.
Când am călătorit la Bistrița, în audiență la d-l. colonel Ioan, pe Dealul
Târgului m-a oprit o grupă de ofițeri călări, care au ieșit la câmp pentru
recunoaștere, care s-au bucurat văzându-mă cu pe bondă, știind că în orașul
Bistrița nimeni nu folosea cocarda română, despre ce încă m-am convins la
Bistrița, la Casina Română.
De la izbucnirea revoluției până la preluarea administrației nu am mai
corespondat, ca prim-pretor, cu prefectura și subprefectura, oficios.
[…]. Dintre evenimentele mai însemnate din viața mea de slujbaș mai
menționez următoarele:
În timpul revoluției eram prim-pretor la Năsăud și anumiți rău voitori
ai mei au instigat pe cei demobilizați contra mea, care au cerut prin delegație
de 100 inși, să le plătesc taxa de demobilizare de câte 360 coroane, pe care am
ridicat-o eu.
Delegația s-a prezentat la sediul preturii, în sala cea mare de la etaj,
unde chiar atunci își ținea ședința Consiliul Național, în camera vecină.
Când am ieșit din camera de ședință pentru a primi delegația, m-au
însoțit 15-20 consilieri, înșirându-se în spatele meu pe lângă perete, pentru
a-mi fi apărători, în caz de primejdie.
După ce le-am răspuns, că eu nu am primit banii lor și voi chema și
comandantul militar să facă judecată dreaptă în cauză, pe fereastra deschisă,
pe care eventual m-ar fi aruncat pe mine din etaj, în fața lor am strigat
consilierului Dr. Alexa David, care vena și el la ședință, să cheme un domn
ofițer de la cazarma care era în edificiul școlii primare.
Imediat a venit d-l. sublocotenent Popescu singur, care a întrebat pe
delegați: ce plângere au? După ce a ascultat-o, eu am răspuns cu aceeași
declarație, că banii lor nu i-am primit și că, chiar dacă ar fi fost trimiși la

709
Insignă, emblemă.

497
Năsăud, trebuie să fie la primărie, le-a zis că cei ce sunt îndestuliți710 cu
răspunsul, pot ieși.
Apoi, pe rând, au ieșit cu toții, afară de oratorul lor Ștefan Nistor, pe
care l-a reținut, l-a dus la cazarmă și l-au deținut acolo 3 săptămâni, ziua-
noaptea, șezând pe un scaun, păzit fiind de doi soldați cu arma.
Când a sosit batalionul sub comanda maiorului Nădejde, chemat fiind
și eu, după ce a cerut iertare, nu a fost trimis la regiment la Bistrița, ci a fost
pus pe picior liber. Înainte de a se pune pe picior liber, era făcută sentința, ca
în fața bisericii, în acea zi de sărbătoare, să fie bătut cu vergi, care pedeapsă s-
a omis, la cererea mea.

ANBN, Fond personal Șerban Ioan, d. 11, ff. 2-3.

238.
1959, iulie 31
Memorii din 1918

În 1918 eram în Tirol cătunul Selva – comuna Grigna din valea Brenta,
la poalele muntelui Baricata, unde, ca medic veterinar şef (Schef – Turärzt),
am fost ataşat comandamentului grupei de train militar (Train gruppen
Comanda) al Corpului VI armată, de unde la 8 octombrie 1918, mi-am luat un
concediu de 15 zile.
La plecarea mea, starea armatei austro–ungare pe frontul italian era
foarte critică. Corpul de armată în împrejurări normale dispunea de 16.000 de
cai, dar rămăsese acum cu mai puţin de jumătate şi aceia erau ca vai de ei,
slăbiţi din cauza lipsei de nutreţ. Funicularul711 cel mare, ce lega valea Brentei
cu vârful muntelui Baricata, funicular care transporta zilnic material de război,
apoi soldaţi, cai, alimente şi furaje, cu câteva zile în urmă a fost nimicit de
artileria engleză. Tot asemenea, a fost nimerit şi nimicit marele depozit de
materiale de război din comuna Taxe. După prevederile mele armata noastră
în lipsă de cai nu putea nici înainta, dar nu putea nici să se retragă din munţi.
Calculul meu însă l-am greşit numai cu câteva zile. Călătoria din Trento până
în Budapesta a decurs normal. Ajuns în Budapesta am văzut răzvrătirea
soldaţilor care rupeau epoleţii şi stelele ofiţerilor. Eu mi-am învârtit gulerul cu
un fular şi luând căpeneagul712 lui Ion, ordonanţa mea, am străbătut oraşul fără
să fiu de nimeni molestat.

710
Mulțumiți.
711
Funicular = mijloc de transport aerian format din unu sau mai multe cabluri suspendate pe
stâlpi, pe care circulă dispozitive de fixare și susținere a lemnului sau pentru transportul
cărbunelui – n. ed.
712
Chipiul.

498
 Din Budapesta până în Bistriţa călătoria a decurs liniştit.
În oraşul Bistriţa domnea o pace prevestitoare a unei furtuni care se
auzea bubuind de departe. Începeau acum să vină pe diferite fronturi soldaţi
înarmaţi, care puşcau mereu din trenul ce-i aduceau, puşcături care erau înteţite
şi auzite cu deosebire în liniştea nopţilor.
În 23 octombrie 1918 îmi expirase concediul şi îmblasem şi până atunci
să capăt un certificat de boală ca să pot rămânea acasă. Dar nici un medic nu
voia să-mi dea un astfel de certificat. Venind în Bistriţa, medicul dr. Leonida
Domide, împreună cu dr. Sofa, mi-au eliberat un certificat, că sufăr de gripă
spaniolă, împreunată cu bronşită, propunând un concediu de 3-4 săptămâni.
Însă, ca certificatul să fie valabil, a trebuit să fie văzut şi de medicul
garnizoanei din Bistriţa, care pe atunci, era dr. Schwartz. Dar dr. Schwartz, în
ziua de 29 octombrie 1918 mi-a redus concediul propus de dr. Domide numai
la 14 zile. Totodată mi-a spus că toată lumea vrea să rămână acasă şi nimeni
nu mai vrea să meargă pe front, aşa că am rămas în Bistriţa, liniştit că am la
mână un certificat mântuitor, în caz de nevoie.
În 24 octombrie 1918 soldaţii cehoslovaci din Regimentul 70 Infanterie
al armatei austro–ungare, staţionat în Bistriţa, au spart magazia manutanţei713
din strada Ungurească furând efectele militare, vânzând din ele şi populaţiei
civile. Numai ce văd şi pe Ion, ordonanţa mea, cu 2 perechi de bocanci. Îl întreb
de unde-i are, el mi-a răspuns că i-a luat de pe umărul unui soldat slovac, care
avea mai multe perechi furaţi dintr-o magazie militară. Apoi îmi spuse: „D-le
doftor, cu cătunia714 am isprăvit, eu plec acasă la ai mei”. Eu îi zic „mai stai
Ioane, să vedem ce va fi până mâine sau poimâine”, dar Ion a plecat şi dus a
fost.
În 25 octombrie a venit caporalul Cornel Ordace, care spunea că-i
trimis de avocatul Frâncu din Cluj cu misiunea să înfiinţăm sfatul naţional şi
în Bistriţa. L-am îndrumat la d-l. Gavrilă Tripon, care era cel mai competent
în chestii politice. Dl. Tripon, în aceiaşi zi, a convocat pe toţi intelectualii
români bistriţeni la Casina Românească715, unde a expus întâmplările istorice
desfăşurate până în prezent, că dl. Al. Vaida Voevod a citit cu glas tare în
parlamentul maghiar declaraţia Consiliului Naţional al românilor din
Transilvania, care a cerut să dispună singuri de soarta lor, în baza celor 14
puncte enunţate de preşedintele Wilson. Deputaţii maghiari erau cât p-aci să-l
linşeze pentru îndrăzneala manifestată. Ne aminteşte despre uciderea contelui
Tisza de către soldaţii maghiari chiar în locuinţa sa din Budapesta.
Conducerea în Ungaria o preia contele Károly, formând un guvern
popular, el dă libertate naţionalităţilor din Ungaria, ordonând ca fiecare oraş şi

713
Manutanţă=subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor
panificabile şi care este dotată cu instalaţiile şi utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari.
714
Armata; serviciul militar.
715
Loc de adunare și întâlnire a fruntașilor românilor; în sens modern, club.

499
comună să-şi formeze un sfat naţional şi o gardă naţională locală, care să apere
averile cetăţenilor şi să ocrotească viaţa concetăţenilor.
Ne aminteşte că, în 9 aprilie 1918, Basarabia a proclamat unirea cu
România, iar acum vin zvonuri că şi în Bucovina se va proclama unirea,
urmând ca şi noi să le urmăm exemplul lor ca să se îndeplinească idealul
secular al românilor robiţi sub tirania maghiară. În şedinţa de astăzi se
proclamă preşedinte de onoare cel mai în vârstă, dr. Alexandru Pop, iar ca
preşedinte activ e proclamat dl. Gavril Tripon, ca vicepreşedinţi d-nii Dionisie
Login, dl. Vasile Pahone, iar ca secretar general dl. Victor Moldovan şi secretar
dl. Ioan Lazăr, casier Ioan Corbul, dl. Victor Onişor cu achiziţia bunurilor
forţei armate austro-ungare, iar dl. Pavel Tofan cu achiziţionarea cailor militari
şi apoi repartizarea lor la oameni de încredere, la români, cu obligaţia de ai
restitui la caz dacă ar fi nevoie de ei.
În oraş şi în judeţ frământările oamenilor erau întocmai ca a unui
furnicar proaspăt răvăşit, a cărui furnici alergau de-a valma în sus şi-n jos, în
dreapta şi-n stânga, şi iarăşi îndărăt, fără un pic de odihnă.
În dimineaţa zilei de marţi 29 octombrie 1918 zi de târg săptămânal,
care să arăta a fi o zi frumoasă şi plină de soare, oraşul Bistriţa, capitala
judeţului Bistriţa-Năsăud, forfotea de mii de săteni în straie de sărbătoare,
veniţi din toate coclaurile ţinutului. Târgovenii, de astă dată, nu păreau veniţi
să facă cumpărături ca altă dată, ci mai degrabă să afle ştiri şi noutăţi în legătură
cu schimbările ce se făceau în diferite oraşe, zvonuri ce le aduceau soldaţii care
eliberaţi din garnizoanele lor şi de pe diferite fronturi să întorceau acum acasă
cu duiumul.
Astăzi, însă, Casina Română şi biroul d-lui Victor Moldovan (devenit
mai târziu ministru), precum şi toate încăperile locuinţei sale din str. Lemnelor,
erau un adevărat focar, un stup în plină activitate, unde se adunaseră toţi
intelectualii români din localitate, civili şi militari. D-nele şi d-şoarele noastre
încă din ajun au cumpărat de pe piaţa oraşului toate panglicile tricolore, precum
şi stofele de mătase şi, de cu seară, au început să lucreze cu înfrigurare la
confecţionarea cocărzilor716, precum şi la cusutul steagurilor noastre naţionale.
Cetăţenii saşi şi evrei, apoi puţinii unguri, şi-au închis prăvăliile şi s-au închis
în casele lor, nici unul nu se vedea circulând pe străzi.
Toată lumea românească din oraş era în mare fierbere şi-n aşteptarea
unor evenimente de mari şi fundamentale prefaceri. Toţi erau veseli şi-n
gândurile lor simţeau că nu poate să li se întâmple nimic rău. Mai rău de cum
le-a fost până acuma nu le va fi niciodată. Toţi voiau să contribuie cu puterile
lor la renaşterea unei sorţi de mai bine a neamului nostru.

716
Cocárdă, pluralul corect cocarde = insignă sau panglică (de obicei în culorile naţionale)
purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne.

500
 Ştiri nenumărate, întemeiate ori necontrolate, vibrau în aer, întocmai ca
undele hertziene, scurte şi lungi, sau ca scânteile nenumărate ce răsar dintr-un
coş aprins, scântei ce să împrăştie şi dispar în fiecare moment.
Bătrânii şi toţi bărbaţii intelectuali ce se găseau acasă, nedumeriţi, se
adunau în casină la sfat şi cântăreau toate versiunile ce veneau din Cluj, Arad,
Sibiu, Viena, Paris şi [din] alte capitale. Curieri diferiţi şi gravi cu misiuni
tainice apăreau înaintea Sfatului Naţional ce se înjghebase în pripă. „Să ne
organizăm repede” era lozinca. „Să ne organizăm imediat garda naţională
pentru a ne putea asigura de duşmani în caz de nevoie”. Şi ne-am organizat.
În vremea aceasta poporul nu mai avea răbdare. Grupuri, grupuri, se
întâlneau şi iar se despărţeau, în valuri din nou se adunau şi mişunau în tot
oraşul. Mişcările lor se asemănau, privite de departe, întocmai ca mişcările
unei harmonici uriaşe în plină funcţiune.
Cam pe la orele unsprezece vânzătorii străini de pe pieţele oraşului,
văzând că mulţimea nu se interesează să facă cumpărături, şi presimţind că se
întâmplă lucruri mari, şi-au adunat la repezeală mărfurile dispărând de pe piaţă.
Tot în vremea aceasta gloatele au aflat locul unde era Sfatul Intelectualilor şi
strada Lemnelor acuma gemea de zgomotele mulţimii.
Noi cei de la Sfat simţeam cu toţii că poporul trebuia instruit, că
pornirile lui trebuiau canalizate într-o direcţiune potrivită momentului şi
împrejurărilor istorice, ca să ne fie de folos tuturor. Ziua cea mare a eliberării
noastre din cătuşele unui stat neomenesc şi hibrid, nu trebuia să o întunecăm
cu fapte reprobabile şi nepermise. Aceasta o simţea şi poporul nostru, care plin
de bun simţ se îndrepta cu nădejde spre noi. Toţi ne dădeam seama că a sosit
timpul de mult dorit şi aşteptam numai ordinul de comandă ca să păşim cu
fruntea ridicată înaintea marelui public românesc spre a-i arăta calea de urmat
în viitor.[...]717
Pentru ca să asigurăm ordinea şi să potolim entuziasmul crescând al
poporului, doamnele şi domnişoarele noastre au distribuit mii de cocărzi
naţionale; iar noi trei inşi şi anume asesorul Ioan Corbul, dl. Victor Moldovan
şi eu, la un moment dat, am ieşit în mijlocul lor. Fiind noi cu toţii bine
cunoscuţi publicului, acesta ne-a ordonat şi ne-a urmat în curtea spaţioasă a
bisericii române unite din apropiere. Mii de capete descoperite aşteptau cu
nerăbdare noutăţile ce aveam să i le comunicăm.
Dl. dr. Moldovan Victor şi eu am propus ca să vorbească cel dintâiu dl.
Corbu Ioan, dar amândoi au convenit şi au insistat ca eu să încep cursul
vorbirilor. Aşa că cel dintâi, care de pe treptele Casinei Române, în curtea
bisericei greco-catolice a rostit miilor de oameni prima cuvântare liberă a fost
scriitorul acestor rânduri.

717
Pasaj omis datorită exprimării ambiguue, pe care editorii nu şi-o asumă.

501
 Ştiind că, în fine, ora dezrobirii şi liberăţii noastre a sunat, în mijlocul
unei linişti mormântale, cu sufletul desprins de cătuşele ce ne-au ferecat sute
de ani, cătuşe pe care trebuie să le rupem şi din miile de piepturi ce ne
înconjurau, uitând de persoana mea, uitând de familia ce o aveam, însufleţit de
minunile timpului, pe care am ajuns să-l trăim, să-l vedem, cuprins de un curaj
de nedescris, spontan am destăinuit lumii româneşti că de astăzi înainte suntem
liberi, poporul nostru nu mai este supus la cheremul străinilor. Avem dreptul
să ne alegem conducătorii noştri. Avem dreptul să hotărâm asupra sorţii şi
apartenenţei noastre. Idealul nostru de sute de ani a fost şi este unirea cu toţi
fraţii noştri români, aşa că visul strămoşilor noştri şi al nostru îl vedem astăzi
împlinindu-se, prin urmare vrem să dispară hotarele artificiale dintre noi, vrem
să trăim cu toţii într-o Românie Mare. Iar ca să ne vedem împlinite dorinţele
noastre trebuie să dovedim lumii că suntem un popor vrednic, înţelegător, un
popor cuminte, ştim să ne organizăm în fiecare comună şi să nu lăsăm
elementele rele să iasă la iveală şi să ne compromită munca noastră.
Aceste veşti îmbucurătoare să le împărtăşească şi cu cei de acasă şi să
aştepte cu toţii îndrumările ce le vor primi numai de la Sfatul Naţional
Orăşenesc şi Judeţean care s-a înfiinţat. Apoi le-am mai spus alte sfaturi şi
îndemnuri bune, rupând astfel greaţa care ne ţinea amorţite şi încătuşate
glasurile şi înăbuşite sufletele.
După mine a urmat pe tribuna improvizată dl. Ioan Corbul, asesor
judeţean şi în urmă dl. Victor Moldovan, care asemenea au vorbit publicului,
în sensul celor de mai sus, insistând cu deosebire asupra organizării de gărzi
naţionale în fiecare comună; gărzile să fie alcătuite din soldaţii ce se întorc la
vetrele lor şi să fie puşi sub comanda gradatului cel mai mare din comună, care
în bună înţelegere cu preotul şi învăţătorul, să asigure cea mai deplină ordine.
Li s-au comunicat cele 14 puncte ale preşedintelui american Wilson, puncte
care se referă nu numai la noi, ci şi la toate popoarele din Europa. Apoi li se
comunică că toate îndrumările o să le primească numai de la Sfatul Naţional
din Bistriţa şi să se ferească a da ascultare străinilor, ori cine ar zice că sunt ei.
Poporul după ce a luat cunoştinţă de cele auzite, a început, încetul cu
încetul, să se depărteze din oraş, păstrând cea mai mare ordine, iar noi ne-am
întors la Sfatul Naţional, căruia i-am comunicat cele întâmplate.
Acestea sunt faptele din 29 octombrie 1918, fapte întâmplate în oraşul
Bistriţa cu o lună înainte de memorabila zi a decretării unirii noastre cu Patria
Mamă întâmplată la 1 decembrie 1918, fapte izvorâte din spontaneitatea
simţirilor tuturor românilor de la vlădică până la opincă.
În zilele următoare munca Sfatului Naţional s-a înmulţit aşa de mult că
atât înainte cât şi după masă era permanent în Casină, unde primea rapoarte şi
dădea ordinele necesare bunului mers al tuturor afacerilor ce se iveau mereu.

502
 Sfatul Naţional
Ţinem să amintim cu numele pe toţi aceia care au făcut parte din Sfatul
Naţional din Bistriţa şi anume:
I. Avocaţii: 1. dr. Tripon Gavrilă (preşedintele sfatului); 2. dr. Login
Dionisie (vicepreşedinte); 3. Onişor Victor (vicepreşedinte); 4. dl. Pahone
Vasile (vicepreşedinte); 5. dl. Linul George (membru); 6. dl. Scridon Leon sen.
(membru); 7. dl. Pop Iulian; 8. dl. Poruţiu Petru; 9. dl. Moldovan Victor
(secretar general); 10. dl. Man Victor (membru); 11. dl. Moldovan Teofil
(membru); 12. dl. Lazăr Ioan (secretar); 13. dl. Trif George; 14. Rebreanu
Emil; 15. Rognean Niculae; 16. Candale Niculae.
II. Medicii: 1. Dr. Pop Alexandru (preşedinte de onoare); 2. Gherman
Alexandru (membru); 3. Chitul Iulian; 4. Pavel George; 5. Domide Leonida;
doctoranzi în medicină dr. Wagner şi Toroczkary George; 6. Scridon Ionel; 7.
Slăvoacă Titus; 8. Tofan Pavel (medic veterinar).
III. Preoţi: 1. protopopul Vaida, greco-catolic; 2. Pletos Grigore,
ortodox; 3. Mureşan Victor, ortodox; 4. Petringel Ioan, greco–catolic.
IV. Poruţiu (directorul Bistriţenei); Curtean George (casier); Curtean
Procopiu (asesor); Belteag (contabil); Şirlincan Matei (contabil); Chifa Emil
(contabil); Opriş Niculae (contabil); Mathei George (tipograf); Ghiţa Olimpiu
(profesor).
V. Învăţători: Chita Iulian, Bogdan Teodor.
VI. Funcţionari: Roman Dumitru; Sas Ioan, arhitect magazioner;
Poruţiu Ştefan; Onisim Ieronim; Griga Ion; Bugnariu Iuliu, învăţător
pensionar; Silaşi Alexandru, funcţionar cărţile funduare; Dumbravă Dumitru.
VII. Hotelieri: Buduşan Mitru; Lungu Vasile.
VIII. Ofiţeri: Anton Nicolae, maior, şeful Gărzii Naţionale, membru al
Sfatului Naţional; căpitan Petrean Octavian; Bălan Grigore, adjutantul lui
Anton N.; Rebreanu Aurel, sublocotenent; Mănăstirean Emil, inginer;
sublocotenent Molnar (Gelu) Pavel, administratorul garnizoanei; locotenent
Podoabă Ionel; locotenent Tarţa Alex.; locotenent Cutean Emil; locotenent
Rusu Gh.; locotenent Pop Niculae; locotenent Crişan Virgil; sublocotenent
Moldovan Ştefan; plutonier Mihăiese Aurel; sublocotenent Tabără George.
Toţi ofiţerii amintiţi mai sus au fost înaintaţi cu un grad de către Sfatul
Naţional.
IX. Meseriaşi: Grama, păpucar; Zăgrean, tâmplar; Avram, croitor; fraţii
Avram din strada Năsăudului; Turturean, fierar; Peştean, fierar; Sângeorzan
Vasile, măcelar; Lichi Ion, măcelar.
X. Ţărani fruntaşi: Doroftei Mihai; Cucu Ioan; Butuc Pavel; Butuc
Ioan; Toma Ioan; Bucur Pavel; fraţii Berbecar; Jivanovici Iuliu.
XI. Studenţi universitari: Băican Virgil; Mănăstirea N. Octavian; Ghiţia
Iacob, supraveghetor poştă; Chita Alex; Dumbravă Traian; Ordace Cornel,
capora,l supraveghetor gări.

503
 XII. Stegar: Grapini Romul din Mintiu.
XIII. Ajutor de ofiţeri: Domide Emil, plutonier major; Urs Pavel,
plutonier major; Ordace Iuliu, plutonier major; Coraicu Iuliu, plutonier major;
Marţian Ion, plutonier major; Mureşan Ion, plutonier major; Colţa Alexandru,
plutonier major; Todea V., plutonier major; Drăgan Grigore, plutonier major;
Filip Silivan, plutonier major; Bucilă George, plutonier major; Luca Vasile,
plutonier major; Zăgrean Dumitru, plutonier major; Pop Iosif, plutonier major;
Lolici Flore, plutonier major; Baciu Ioan, plutonier major; Comșa Emil T.T718.,
plutonier major; plutonier de administraţie, Mitrofanovici Ghiţă, bucovinean;
caporal Doci Octavian, şi alţii care îmi scapă din memorie. Total au fost 28
ofiţeri şi 23 subofiţeri. Leafă regulată au ridicat 8 ofiţeri. Leafă regulată au
ridicat 11 subofiţeri. Dr. Victor Onişor, maiorul Anton Nic[olae] şi cu mine nu
am ridicat nici o leafă de la Stat.
Garda Naţională numără 230 soldaţi, majoritatea erau din Bistriţa, iar
restul din comunele învecinate.
Grija cea mai mare a Sfatului Naţional a fost aprovizionarea gărzii, dar
mai mult achitarea lefurilor ofiţereşti şi a soldei militare. Garda Naţională era
compusă din 4 companii (o companie avea câte 80 soldaţi). Dr. Onişor şi cu
mine am prevăzut cu carne, cereale, cartofi, fasole şi zarzavaturi, materiale din
magaziile fostei armate austro-ungare după cum vom vedea mai departe. S-au
vândut vacile aflate la spitalele militare şi câţiva cai, iar banii s-au vărsat la
casierul Sfatului, Ion Corbu.
Garda naţională română şi-a ales locul de staţionare în fosta cazarmă a
honvezilor719, aproape de Prefectura judeţului. Garda naţională săsească a
rămas în cazarma cea mare din sus de oraş720, iar garda naţională ungurească
(evreiască) era staţionată în cazarma Schwarzenberg721 de lângă podul
Budacului.
Banca „Bistriţeana” şi banca „Coroana” au avansat sumele necesare
soldei ofiţereşti şi a miliţienilor gardişti. Sfatul naţional a cumpărat (de la un
evreu) tot vinul din pivniţa de sub gălete, cca. 2 vagoane (10 mii l[itri]), vin pe
care l-a vândut numaidecât bucovinenilor, care erau total lipsiţi de vin, cu un
câştig de 5 lei la litru, cu obligaţia să-l predea în Vatra Dornei. Tot vinul a fost
încărcat în care trase de boi sub supravegherea unui detaşament condus de
căpitanul Petrean. S-au câştigat 150.000 coroane pentru garda naţională.

718
Militar cu termen redus.
719
Honvéd=„apărătorul patriei”. Cu prilejul restructurării forțelor armate după
compromisul/dualismul austro-ungar din 1867, când Regatul Ungariei a insistat să posede o
forță militară proprie, noile unități ale Țărilor Coroanei Sfântului Ștefan au primit numele de
Honvédség, adică „forțele de apărare”. Astăzi clădirea adăpostește Complexul Muzeal
Județean Bistrița-Năsăud.
720
Denumită Franz Josef; azi, sediul Brigăzii 81 Mecanizată „General Grigore Bălan” Bistrița.
721
Pe locul actualului Palat de Justiție.

504
 În ziua de 4 noiembrie 1918 Sfatul nostru a fost invitat la Prefectura
judeţului722 pentru a hotărî toţi împreună (români, saşi, maghiari) împărţirea
bunurilor şi efectelor din magaziile rămase de la fosta armată austro-ungară.
Din partea sfatului au fost delegaţi dr. Tripon, dr. Scridon senior, maiorul
Anton şi cu mine. Saşii erau reprezentaţi de inginerul oraşului dr. Kelp Gustav
şi încă un reprezentant sas, iar ungurii prin subprefectul de atunci Hunyadi
Imre.
Ca normă de împărţire a acestor bunuri s-a luat în considerare numărul
locuitorilor din cele 98 comune ale judeţului Năsăud, care pe acele vremuri îmi
aduc bine aminte erau cca. 120.000 locuitori (în 1920 erau exact 120.479
locuitori). Românii erau 85.053, adică 71%; saşi, 20.506 adică 17%; iar
maghiari, evrei şi ţigani erau 14.920, adică 12%. Aşa că s-au stabilit
următoarele cote: pentru români, 75%, pentru saşi, 20%, iar pentru maghiari,
5%. În aceiaşi zi şi în zilele următoare s-au făcut împărţirea animalelor şi
efectelor aflate în magaziile din cazarma cea mare din sus de oraş, unde erau
şi efectele fostului Spital Cernăuţean723, plasate tot în această cazarmă.
Bunurile ce ne aparţineau au fost cărate cu trăsurile şi cu camioanele în
magaziile fostei cazarme a honvezilor. Aceste împărţiri s-au făcut în prezenţa
mea, de unde am primit tot felul de bunuri ca pături, haine de pat, albituri,
îmbrăcăminte, bocanci, cuşme, pieptare, cojoace, gulere de miel pentru iarnă,
apoi cartofi, ceapă, zarzavaturi, cereale, vin, arme şi muniţii etc. Mai bine de 4
zile oamenii noştri au lucrat la împărţirea şi transportarea acestor lucruri în
magaziile noastre.
Din zi în zi importanţa sfatului naţional creştea tot mai mult, devenind
o adevărată putere. Sfatul se simţea singurul stăpân peste oraş şi judeţ. Ordinea
în oraş era ţinută numai de patrulele Gărzii Naţionale Române aşa că,
răzimându-se pe garda naţională care era disciplinată, constituia o forţă, având
puteri nelimitate. Administraţia de stat, începând cu prefectura judeţului724
precum şi preturile725 erau desfiinţate. Jandarmeria asemenea se refugiase din
cele mai multe locuri, parte la Bistriţa, parte la Dej, Cluj etc.
Poşta şi centrala telefoanelor, apoi gara, toate erau în mâinile noastre.
Sfatul Naţional Săsesc nu făcea nimic fără consimţământul sfatului nostru.
În ziua de 6 noiembrie 1918 Sfatul a dispus, prin mine, distribuirea
celor c[ir]ca 100 cai rămaşi de la fosta armată, printre locuitorii români din
comunele aflate în apropierea Bistriţei. Aşa că au ajuns foarte mulţi cetăţeni
din cele 7 Bârgaie la cai buni, tot asemenea cei din comuna Cuşma, Măgheruş
şi 3 din Nepos. Condiţia pusă de sfat era, după cum am mai spus, ca toţi aceşti
proprietari noi, la cerere, să-i restituie fără ezitare. S-au distribuit la români

722
Corect, clădirea comitatului.
723
Spitalul de campanie din Cernăuți, în timpul Marelui Război (1914-1918).
724
Corect, instituția comitatului.
725
Corect, cercul administrativ.

505
c[ir]ca 75 cai. Lista cu numele proprietarilor noi a fost înaintată sfatului. Doi
cai atinşi de boala contagioasă (râie) au fost vânduţi în licitaţie publică, iar
banii încasaţi au fost predaţi d-lui Ion Corbul, casierul sfatului naţional. Câţiva
cai, apoi boii şi oile ce ne-au revenit au fost păstrate pentru trebuinţele Sfatului
şi gărzii.
Caii cuveniţi saşilor au fost distribuiţi de mine şi anume: locotenentul
Klein, 10 cai; dr. Kelp Gustav, 2 cai; F. Teiss din Bistriţa, 2 cai; Bitt din
Bistriţa, 2 cai; Bidner din Bistriţa, 2 cai; preotului Ärzt din Monar[iu], 2 cai cu
hamuri; locotenentul Hochmann, 2 cai cu hamuri; dr. Schuller, fost deputat, un
car de boi. Ungurii au primit, şi anume: Keresztes Eugeniu (Jenô), 2 cai.
Toamna era frumoasă, recolta ce s-a arătat a fi bună, a fost adunată de
economi de pe câmpuri şi înmagazinată. Ţărănimea, în general, era liniştită, îşi
vedea de treburi, aşteptând desfăşurarea evenimentelor. Soldaţii de pe fronturi
mereu se întorceau chiuind acasă, ici colea îşi manifestau bucuria şi prin
descărcări de arme aduse de ei, care răsunau mai ales în timpul nopţii, când
trenurile treceau prin gări. În primele 2 săptămâni din luna noiembrie mai
soseau zi de zi soldaţii de pe diferite fronturi, aşa înarmaţi şi echipaţi cum erau.
În amurguri şi cu deosebire în nopţile de călătorie pe tren, chiuiturile şi
descărcarea armelor era expresia bucuriei ce-i însoţea. La sosirea lor acasă
bucuria de a-şi revedea pe ai lor, creştea tot mai tare, iar poporul resemnat până
acum prindea şi el să se înflăcăreze. Veştile se ţineau lanţ, cei deprinşi cu
armele arătau şi celor tineri cum le mânuiau în linia primă faţă de un duşman
închipuit şi nu adesea liniştea serilor era cutremurată de pârâiturile puştilor.
Pentru străinii din satele noastre, aceste jocuri cu descărcări de focuri erau
adevărate sperietori, dar sperietori erau şi pentru cei cuprinşi de vreun păcat,
mai ales cei din administraţiile comunale ca notarii şi perceptorii încredinţaţi
parte cu distribuirea ajutoarelor, pe care nu le aveau ţinute în regulă, parte
pentru încasările dărilor sâcâitoare.
Răzvrătiri, furturi, spargeri
Dar pădure fără uscături nu există precum nici societate omenească fără
elemente rele, elemente, care folosindu-se de împrejurările tulburi şi
nelămurite complet, au început să răsară pretutindeni. Zi de zi ne veneau veşti
despre însuşiri de obiecte străine, furturi de porci, de oi, de găini, spargeri de
prăvălii, de unde dispărea toată marfa, apoi spargeri de crâşme, de unde
dispăreau butoaiele cu băuturi spirtoase. Apoi de răzbunări personale (în
Bistriţa Bârgăului un soldat şi-a pândit şi l-a împuşcat pe vecinul său care i-a
necinstit nevasta) etc. Spargerea ferestrelor de la locuinţele notarilor şi
alungarea lor din comună pentru că nu au dat ajutoarele băneşti prescrise de
legi, soţiilor a căror bărbaţi erau pe fronturi. Şi cine e în stare să prindă din
condei toate faptele multe şi mărunte ce s-au perindat în acele vremuri în
diferite localităţi şi diferite locuri. Nici oraşul Bistriţa nu a fost cruţat de
spargeri, furturi şi răzbunări personale. Garda naţională era în formaţie şi

506
elementele ei încă nu erau destul de disciplinate, aşa că de aceste împrejurări
şi-au folosit unii soldaţi, mai ales străinii cei din comunele judeţului, aflaţi
incidental în Bistriţa, dedându-se la furturi mărunte şi la găinării.
În ziua de 5 noiembrie dl. dr. Scridon Leon senior comunică în şedinţa
sfatului naţional că în noaptea trecută o bandă de 7 inşi în frunte cu caporalul
Lichi Pavel au furat un porc gras de la ferma d-lui. Buduşan Mitru ameninţând
pe oamenii de servici ai d-lui. Buduşan că dacă nu-şi vor ţinea gura şi-i vor
trăda, atunci ei îi vor împuşca. Această bandă mai spărsese şi un depozit cu
băuturi spirtoase aşa că, „ziua beau, se veselesc, iar noaptea fură de pârlesc”
curat ca în cântările haiduceşti.
Când în şedinţa sfatului am auzit expunerea de mai sus, precum şi
expunerile făcute de prezidiu referitor la cele ce se întâmplă în comunele din
judeţ, cerând cuvântul am propus următoarele: ca să putem asigura ordinea
deplină în judeţ, trebuie să facem în primul rând ordine la noi acasă de aceia
propun: decretarea statariului sau stare de asediu726 atât pe teritoriul oraşului,
cât şi a judeţului727 Bistriţa–Năsăud. Propunerea mea a fost primită de toţi
membrii sfatului. Fiind de faţă Lichi şi Ion măcelarul fratele lui Lichi Pavel îl
rog să intervină pe lângă fratele său, făcându-l atent să nu mai facă ilegalităţi.
A doua zi, adică în 6 noiembrie seara, când îmi isprăvisem lucrul meu
din cazarmă şi mă pregăteam să plec acasă, numai ce văd că intră repede în
camera mea stegarul Grapini Romulus împuşcat în umărul drept. În vreme ce
l-am spălat şi dat primul ajutor mi-a spus să nu plec acasă că Lichi Pavel cu
banda lui care a dezarmat patrula gărzii (constătătoare din plutonierul major
Domide şi 2 soldaţi), mă aşteaptă la podul de peste Părăul Morii de lângă
prefectura judeţului728, să mă împuşte. Tot asemenea aşteaptă şi pe dr. Tripon,
dr. Scridon şi maiorul Anton şi protopopul Kish să iasă de la prefectură729
pentru a-i omorî şi pe ei.
Locotenentul Bălan Grigore în fruntea unui detaşament din Garda
Naţională (în care era şi stegarul Grapini) a ieşit pentru ai prinde. Când îmi
spunea acestea se mai auzeau răpăitul puşcăturilor. După o jumătate de oră (era
c[ir]ca 7 ore seara) a venit în cazarmă şi detaşamentul condus de locotenentul
Bălan şi ni s-a comunicat că după ce în repetate rânduri Lichi Pavel şi banda
lui a fost somată să se predea, dar nevoind să se supună, ci din contră au deschis
focul contra gardiştilor, gardiştii încă au întrebuinţat arma i-au înconjurat şi,
manevrând ca în război, i-au împins sub poarta unei case săseşti, casă aflătoare
în colţul străzii Lemnelor în faţa pieţei bisericii greco - catolice pe pereţii căreia
a doua zi se puteau număra urmele gloanţelor. Sub această povară Lichi Pavel
a fost împuşcat mortal, iar ceilalţi din bandă au fost răniţi uşor şi transportaţi

726
Sub prevederile legii marțiale.
727
Corect, comitatului.
728
Corect, instituția comitatului.
729
Corect, comitat.

507
la spital de Ionel Scridon. Se zice că Lichi când a fost lovit şi-a izbit aşa de tare
puşca de betonul de sub poartă, că praf s-a ales din ea.
Cu această ocazie mi s-a comunicat că mai mulţi gardişti nu au voit să
ia parte la prinderea lui Lichi, ceea ce denotă spiritul ce domnea în garda
naţională, făcându-ne să fim atenţi la toate manifestările lor.
Voiam să plec acasă singur, dar plutonierul Bucilă cu 7 gardieni de
încredere m-au luat în car şi aşa m-au dus până la locuinţa mea care era în
strada Elisabeta, aproape de piaţa cea mare a oraşului. Ajuns acasă voiau să
stea pe rând de planton până dimineaţa, dar le-am mulţumit şi după ce i-am
cinstit cu câte un păhărel de „crampăl”730 i-am rugat să meargă îndărăt la
cazarmă.
A doua zi, adică în 7 noiembrie, înainte de răsăritul soarelui, am fost la
cazarmă. La controlul ce-l făceam am văzut că mulţi dintre cei care mai înainte
erau tembeli şi nepăsători, acum, cât ce m-au zărit, s-au alineat şi m-au salutat
cu respect spunându-mi că ne vor urma fără şovăire ori şi unde i-am conduce.
Prin procedura energică din seara precedentă, disciplina s-a restabilit în
garda naţională din Bistriţa, întocmai ca şi în armata regulată.
Tribun al poporului
Senatul naţional, în şedinţa sa din 5 noiembrie, solicita pe toţi membrii
săi să se prezinte aceia care vor să iasă în provincie pentru a linişti spiritele
oamenilor şi pentru a forma gărzile naţionale în comune. Eu m-am prezentat
pentru Valea Someşului, unde eram cunoscut în urma conferinţelor ce le-am
ţinut fie sub „Astra” fie sub conducerea viceprefectului Lani în mai multe
comune.
În aceeaşi zi, adică în 6 noiembrie, mi-au eliberat o legitimaţie de
„tribun al poporului”, iscălită de dr. Tripon, ca preşedinte şi de dr. Moldovan,
ca secretar general al Sfatului. Maiorul Anton cu Olimpiu Ghiţă au primit
legitimaţie pentru Năsăud şi jur, Pletos pentru Harina731 şi jur, alţii pentru
comunele de după târg732, spre Monor etc.
Călătoria pe Someşul Mare
În ziua de 6 noiembrie 1918, însoţit de medicinistul Scridon Ionel, de
ajutorul de sublocotenent Domide Emil şi Colţa Alexandru amândoi cu pieptul
plin de decoraţii şi cu un drapel mare tricolorul românesc, am plecat într-o
căruţă ţărănească peste Chintic733 în comuna Nepos. Subofiţerii amândoi erau
înarmaţi din cap până în tălpi. Căruţa, trasă de doi cai militari, era mânată de
un soldat.

730
Băutură slab alcoolică, preparată din alcool dublu rafinat, la care se adaugă crema de zahăr
ars amestecată cu chimeon, fierte în apă.
731
Herina.
732
Localități grupate pe văile Budacului și a Șieului.
733
Pintic, azi Slătinița.

508
 Eu eram în uniforma mea de locotenent veterinar şi înarmat cu sabia şi
un browning.
Ajunşi în Nepos, după ce m-am întâlnit cu mama mea am lăsat să se
tragă clopotele bisericii într-o dungă şi lumea ce să găsea în comună a alergat
la biserică să vadă ce s-a mai întâmplat. Întreţinându-mă cu preotul Moldovan
George, cu învăţătorul Petre Andron şi cu alţi fruntaşi ai comunei am aflat că
notarul Viciu a fost alungat cu pietre din comună, că jandarmii unguri cu 2 zile
în urmă au părăsit postul, retrăgându-se spre Dej, că cele două prăvălii ale
evreilor au fost devastate cu o zi în urmă, iar ei solicitaţi să părăsească imediat
comuna.
După ce s-au adunat mai mulţi oameni, bărbaţi tineri, femei şi fete, de
pe treptele bisericii am ţinut o cuvântare, îndemnând poporul să fie liniştit, să
păstreze ordinea, să se bucure toţi că în sfârşit razele soarelui au început să
reverse şi asupra noastră dreptatea mult dorită. Să se organizeze garda
naţională şi să stea sub conducerea militarului celui mai înalt în grad în
persoana lui Cifor David, pe care l-am întărit în această funcţie, apoi i-am
sfătuit să se înţeleagă totdeauna cu preotul, învăţătorul şi primarul în orice
chestiune, iar dacă s-ar ivi vreo întrebare mai grea să se adreseze sfatului
naţional din Bistriţa. În fine, le-am luat tuturor jurământul că de astăzi înainte
vor servi numai sub drapelul românesc, vor da ascultare numai sfatului naţional
şi Majestăţii Sale Ferdinand, regelui tuturor românilor.
La ieşirea mea din curtea bisericei m-au întâmpinat evreii din comună
(Mendel, Safer şi Moisuca) care m-au întrebat ce să facă ei. Cunoscând firea
consătenilor mei i-am sfătuit ca mai înainte de ce s-ar întărâta mai tare poporul,
să părăsească comuna, căci altcum nu ştiu cum le-aş putea garanta viaţa. La
propunerea însoţitorilor mei, Domide şi Colţa, am aprobat ca un porc gras al
jandarmilor rămas în Nepos să fie transportat de un jardist734 la Bistriţa pentru
bucătăria Gărzii Naţionale, căci acolo de toate aveam afară de untură de porc.
Apoi, dându-ni-se asigurări din partea neposenilor că au să ţină ordine şi nu se
vor deda la răzbunări, noi am plecat în aceeaşi zi cu trăsura în comuna Feldru.
Ajunşi aici am găsit o mare debandadă, notarul preotul, învăţătorii,
fugiţi de acasă, singură d-şoara învăţătoare Greabu ne poate desluşi asupra
celor întâmplate în comună. Pe cel mai înalt gradat, plutonier major Neamţu,
îl găsim beat turtă. Acesta a terorizat îngrozitor şi pe d-şoara Greabu. Evreii şi
aici, cu o zi în urmă, au fost devastaţi, mobila lor aruncată în ogrăzi şi în drum
etc. Cu ajutorul clopotelor adunăm şi aici lumea ce era pe acasă într-o sală
spaţioasă de la etajul şcolii.
După ce le predic despre toate câte ştiam că trebuie să le spun, fără de
nici o împotrivire le iau jurământul pe steagul tricolor, că de aci înainte vor da
ascultare numai Majestăţii Sale Ferdinand, regele tuturor românilor, că au să

734
Jardist = gardist.

509
fie gata la orice ordin vor primi de la Sfatul Naţional din Bistriţa etc. Stând
apoi mai mult de vorbă cu ei s-a făcut seară, oamenii s-au liniştit şi apoi s-au
împrăştiat pe la casele lor. Eu, cu doctorandul medicinist Scridon Ionel, am
dormit la bunicul lui cu numele Scridon, fostul, multă vreme, primarul
comunei Feldru. Ceilalţi însoţitori ai mei au fost încartiruiţi la cunoscuţi de ai
lor. În dimineaţa următoare am invitat pe plutonierul major Neamţ, care era
treaz şi i-am pus în vedere să nu mai bea, să organizeze garda naţională şi să
se ferească de provocări, răzbunări şi să vegheze asupra vieţii cetăţenilor.
Sfatul Naţional din Bistriţa va supraveghea cu deosebire mersul lucrurilor din
Feldru.
În 10 noiembrie, duminică dimineaţa am plecat spre comuna Ilva Mică.
Abia ieşiţi din Feldru am dat peste o mulţime de care şi căruţe din Mocod,
Salva, Năsăud, Rebrişoara, Rebra, Nepos şi din Feldru care erau mânate pe
şoseaua naţională în susul văii Someşului, etc. Rostul acestora l-am găsit abia
ajunşi la fabrica de cherestea din Ilva Mică, fabrică ce era închiriată de
Direcţiunea Silvică din Bistriţa întreprinderii „Foresta”. Această fabrică a fost
şi este una dintre cele mai mari din cele cinci fabrici, proprietatea comunităţii
grănicereşti năsăudene. Aici, în apropierea fabricii, bâjbâiau carele cu boi, şi
căruţele cu cai pe şosea cât vedeai cu ochii, şesul întreg era ticsit de ele. O
hărmălaie nemaipomenită, gălăgie, sudălmie, infernul întreg era de faţă pe
terenul din apropierea fabricii. Mai bine de 3 ore ne-a trebuit ca să străbatem
printre care, animale şi oameni spre a ieşi din acest vârtej primejdios.
În aceeaşi zi au dispărut ca prin farmec toate stivele de cherestea ale
fabricii, ba au devastat însăşi fabrica cu birourile sale, apoi piesele necesare la
confecţionarea diferitelor soiuri de cherestea. Fiecare a luat pe ce punea mâna,
aşa că, până de seară, au dispărut toate produsele fabricii, fie duse în comunele
someşene din jos de Ilva şi mai puţine în cele duse în comunele din sus de Ilva.
Noi nu aveam cui să zicem nimic, prea erau ocupaţi cu treburile lor, aşa că ne-
a părut bine că am putut să ne strecurăm teferi din acest vacarm îngrozitor.
Ajunşi în Ilva Mică nu am găsit nici un intelectual, preotul, notarul,
învăţătorii lipsă. La chemarea clopotelor trase într-o dungă, poporul s-a adunat
în biserică şi erau destul de mulţi, aşa că incinta bisericii s-a umplut de public.
Câţiva bătrâni mi se plângeau că au rămas numai ei singuri fără de nici un
conducător, fugind şi ascunzându-se toţi spre ruşinea lor. După ce i-am lămurit
despre scopul venirii noastre, şi după ce le-am descoperit sfârşitul războiului
care ne-a adus şi nouă o rază binefăcătoare scăpându-ne de dominaţia străină
şi în baza punctelor lui Wilson, preşedintele Americii, putinţa de a ne alipi de
patria mamă, care de acum putea să cuprindă la sânul său pe toţi românii. Cum
stam înaintea altarului, razele soarelui, care străbăteau vitraliile revărsându-se
asupra noastră şi a sătenilor părea că binecuvântarea Atotputernicului se
revarsă asupra noastră. Apoi, au jurat cu toţii cu glas mare că vor da ascultare

510
numai regelui tuturor Românilor, iar până va trece armata română la noi vor
asculta numai de poruncile Sfatului Naţional din Bistriţa.
Bieţii români şi cu deosebire bătrânii îmi sărutau poalele hainei,
precum erau obişnuiţi să sărute odăjdiile735 preotului, când trecea cu darurile
pe dinaintea lor, că i-a învrednicit D-zeu să ajungă să vadă cu ochii lor
împlinirea dorinţelor noastre de veacuri ca toţi fraţii să fim laolaltă. Ieşind din
comună am dat de vreo patru moroşeni ce veneau cu 18 cai jidoveşti de la
butinul736 din sus de Lunca Ilvei (aproape de Coşna). Cum caii noştri erau cam
slabi, însoţitorii mei şi-au ales 4 cai buni şi înhămându-i am purces mai departe
spre Sângeorz–Băi. Moroşenilor li s-a lăsat de fiecare câte un cal ca să nu
meargă pe jos acasă, ceilalţi au fost distribuiţi gratuit la câţiva români din Ilva
Mică, iar unul şchiop, unui sângeorzan.
Comuna Sângeorz – Băi
În 10 noiembrie, după masă, am predicat poporului într-o sală spaţioasă
a şcoalei unde era adunat poporul. Notez că seara am fost informat despre tot
ce s-a întâmplat în comună de către învăţătorul director Marcu Ioan, un
strănepot al lui Avram Iancu, şi de învăţătorul Iepurean.
Ei mi-au comunicat vestea tristă că în loc să fie jefuiţi şi alungaţi evreii,
conducătorii şi fruntaşii comunei, în frunte cu economul Mărcuş (tatăl
profesorului Mărcuş Emil), au devastat hotelul comunal, ducând toată mobila,
lingerie, etc.
După ce le-am vorbit despre norocul ce s-a revărsat şi asupra neamului
nostru şi ca să ne învrednicim înaintea neamurilor mari care ne-au dat
libertatea, trebuie să ne arătăm vrednici de darul lor prin faptul că ne ştim
organiza şi asculta de conducătorii noştri. Am amintit apoi şi despre devastarea
hotelului, zicând că fruntaşii bine au făcut, că au dus mobila, vesela şi
albiturile, urmând ca la timpul său să le restitue pe toate, întrucât hotelul este
proprietatea comunei lor. Dar mai târziu m-am convins, că nici unul nu a
restituit nimic.
Mărcuş a dus toate albiturile şi vesela la feciorul său, profesor Mărcuş
Emil, în Năsăud, dar acesta nu a avut noroc de ele, întrucât venind un puvoiu
mare a Văii Caselor, apa a străbătut şi în camerele profesorului, potmolindu-
i737 toată mobila şi lingeria, aşa că praf s-a făcut [nu] numai de cele primite de
la tatăl său, ci şi toate lucrurile ce le poseda de mai înainte.

735
Odăjdii = veşminte bisericeşti pe care le îmbracă preoţii la oficierea slujbei religioase sau
în împrejurări solemne.
736
Parchet de exploatare în pădure.

La un an după ce s-a alcătuit România Mare, jidanii din Maramureş m-au provocat prin
av[ocatul] Dr. Login Dionisiu să le restitui caii. Dr. Login le-a răspuns că eu nu am luat, nu
am avut şi nu am nici un cal (n. a.).
737
Inundându-i. Este vorba de marea indunație din anul 1922, când mai multe persoane au
murit înecate, iar multe locuințe au fost distruse de revărsarea pârâului Valea Caselor.

511
 În Sângeorz Băi, asemenea, s-a organizat Garda Naţională pusă sub
conducerea lui Sonea Leonida, care în concordanţă cu intelectualii şi cu întreg
poporul a depus jurământul pentru România Mare. Peste noapte am dormit cu
toţii în vila lui Solomon Haliţă de la borcut, care a rămas intactă. Notez că şi
în Sângeorz au rămas în comună toţi intelectualii, preoţii notarul şi învăţătorii.
Comuna Maieru
Luni dimineaţă, în 11 noiembrie, am mers în Maieru unde am întâlnit
aproape pe toţi cunoscuţii mai intelectuali: Barna Ion, Coruţiu Silviu, Partene
Ion şi fratele său, Boşca Dumitru şi pe poetul de mai târziu, Ilieş Iustin.
La chemarea clopotelor s-au adunat în scurtă vreme foarte multă lume
din popor, care trebăluia pe acasă. Consfătuirea am ţinut-o în sala cea mai mare
a şcoalei, care era ticsită de oameni. Poporul asculta cu multă evlavie şi
însufleţire cele expuse de mine şi ai fi fost în stare să faci orice cu el. Le-am
amintit vremurile mari prin care trecem, le-am spus de jertfele enorme aduse
de poporul nostru şi de popoarele apusene, pentru a dezrobi lumea supusă
popoarelor duşmane libertăţilor omeneşti, de aceia şi dorinţa noastră trebuie să
fie vrednică faţă de toţi aceşti dezrobitori şi aceasta o putem dovedi numai prin
purtări corecte, cinstite şi fără răzbunare faţă de conlocuitorii comunelor
noastre.
Când eram sigur că le-am câştigat încrederea şi eram pe cale să le iau
jurământul, jurând pe drapelul nostru tricolor şi ascultare de Majestatea Sa
Regele Ferdinand şi de Sfatul Naţional din Bistriţa (s. a.)... atunci, un fost
soldat îmbrăcat civil, venit de pe front, vocifera de lângă uşă „Ha, ha! Că şi noi
suntem pe aici!” la care poporul a erupt în râs, batjocorindu-l, se vede că
poporul îl cunoştea bine că cine este. Atunci am coborât de pe catedră şi m-am
dus spre el, rugându-l să vină la masă şi să spună şi d-sa. ce are de spus
poporului, dar respectivul a pus mâna pe clanţa uşii şi a tulit-o afară, fără să se
mai reîntoarcă în sală.
După ce am constituit garda naţională, punându-o în legătură cu
conducătorii fireşti ai poporului, cu preotul, învăţătorii, notarul şi primarul
comunei, le-am luat jurământul obişnuit. După aceea m-am întreţinut cu
fruntaşii şi cu cunoscuţii mei.
Notez că aici în Maieru mă aşteptau trei delegaţii, din Ilva Mare, din
Rodna şi din Leşu. Delegaţia din Rodna Veche era condusă de subprimarul
Domide, fratele subofiţerului Domide, ce mă însoţea. Subprimarul mă ruga să
mă duc şi în Rodna să împăciuiesc spiritele, căci acolo fusese în zilele trecute
dr. Oanea Laurenţiu, care aţâţase pe români la luptă şi bătăi contra băieşilor
unguri. Pe urmă românii l-au alungat pe d-l. Oanea din Rodna şi de acolo unde
s-a dus nu ştie nimeni, eu nu l-am întâlnit în Sângeorz, comuna lui de origine.
Tot în Maieru, cum am zis, mă aşteptau afară rodneni şi o delegaţie din
Ilva Mare, cărora le-am spus să facă gărzi naţionale şi să grijească ca ochii din

512
cap să ţină ordine, să împiedice răzbunările şi furturile, să apere viaţa
concetăţenilor şi să nu atace pe nimeni.
Aici, care insistau mai mult să merg la ei erau leşenii, o comisie în
frunte cu primarul comunei, care îmi spuneau că la ei evreii şi câţiva servitori
şi muncitori de ai lor stăruiau să facă republică – republica Leşu, şi mă roagă
foarte mult să merg imediat cu ei la Leşu. Cum lipseam din Bistriţa de 3 zile şi
trebuia să fac raport sfatului naţional, apoi să mă pun în contact cu ultimele
evenimente, aşa că am promis rodnenilor şi iluanilor mari738 că la ei mă voi
reîntoarce peste 2-3 zile, până atunci să se organizeze întocmai ca şi celelalte
comune grănicereşti, cum au auzit şi văzut aici în Maieru.
Eu am plecat cu delegaţia venită din Leşu, ca după liniştirea spiritelor
de acolo să trec apoi la Bistriţa.
Leşu
Era 11 noiembrie, aveam cai buni, asemenea şi leşenii, am mânat
repede ca să putem ajunge cu un minut mai devreme în comună. Trecând prin
strâmturile Sângeorzului vedeam focuri pe vârfuri de dealuri, pălăi739 mari,
întrebând pe primar ce fel de focuri sunt acelea, el mi-a explicat, că aceste
focuri sunt semnale, care se aprind din deal în deal până aproape în comuna
Leşu, semn că noi vom sosi îndată. Aceste focuri aprinse din deal în deal sunt
rămăşiţe de pe vremea dacilor şi romanilor, datini ce vedem că s-au păstrat
până în zilele noastre.
Încă înainte de masă am ajuns în comună, lume multă ne aştepta în sala
cea mare a şcoalei celei noi. Acolo era preotul, învăţătorii, notarul comunal şi
senatorii740. Încă înainte de a ajunge la mulţimea de români toţi în haine de
sărbătoare, văd la o parte un grup de vreo 12-14 bărbaţi evrei, băgaţi unul în
altul, formând un mănunchi de oameni. Ieşind în acest buluc, Meister bătrânul
pe care-l cunoşteam, un chiabur proprietar al unor păduri extinse, m-a rugat ca
să le dau voie ca şi ei să ia parte la adunarea sătenilor. Dar pe drum venind,
primarul mi-a spus că Meister cu evreii lor insistă să se facă republică comuna
Leşu. Le-am răspuns că noi avem altă menire, lăsându-i în mijlocul pieţişoarei,
iar noi ne-am dus la şcoală unde ne aştepta poporul îngrămădit, iar mulţi erau
la fereşti şi uşă neputând încăpea toţi în sală.
Noi de abia am putut străbate până la catedră, de unde am început să le
vorbesc de evenimentele fericite care au hotărât şi de soarta noastră a
românilor. În faţa noastră era preotul septuagenar Coşbuc, fratele poetului
George Coşbuc, apoi notarul Pop Dănilă, cu senatorii şi fruntaşii comunei. Le-
am amintit că noi avem acum dreptul să ne organizăm, să ne alegem
conducătorii, să ne alipim la fraţii noştri din ţară, să formăm o Românie Mare.

738
Locuitori din Ilva Mare.
739
Flăcări mari.
740
Aici, cu sensul de membrii în consiliul comunal.

513
 I-am îndemnat să nu mai ascultăm de sfaturile străinilor, care numai
binele nostru nu-l vreu şi nu-l vor vrea niciodată, cum este cazul cu evreii din
comuna d-voastră, care ar vrea să vă ţină de trupul neamului românesc, să vă
faceţi republică, pe care ei să o conducă şi să o exploateze, adică să vă stoarcă
de orice vlagă ce v-a mai rămas de la duşmanii de până astăzi.
Eram ascultat cu multă atenţie şi nici un zgomot nu se auzea prin sală.
Entuziasmul meu era la culme şi ajungeam cu încetul la sfatul cum să se
organizeze, cum să înfiinţeze garda naţională, care împreună cu autorităţile
locale să ţină ordinea, să împiedice furturile, să nu atace pe concetăţenii
comunei. Să dovedim străinătăţii că suntem vrednici de jertfa lor adusă în
interesul tuturor neamurilor europene.
Cum zic, când eram mai convins că lumea este pătrunsă de
însemnătatea vorbelor mele şi voiam să le iau jurământul pe drapelul tricolor,
care fâlfâia la dreapta mea, numai ce aud, spre surprinderea mea şi a
publicului, protestul septuagenarului preot Coşbuc, că „noi nu putem pune nici
un jurământ pe steagul tricolor românesc, nici pe Regele Ferdinand al
României, deoarece noi am jurat că vom păstra credinţă veşnică în împăratul
Francisc Iosif I”, şi-mi indică cu mâna chipul împăratului încadrat într-o
icoană ce atârna pe peretele din dosul meu, deasupra catedrei. Atunci, ca un
fulger, mi-a trecut din nou o săgeată prin inimă şi mi-am zis că îndărăt nu mai
pot da, trupul meu ca şi sufletul, aparţin de aici înainte numai neamului
românesc, şi, întorcându-mă, am ridicat icoana, de pe perete, cuprinsă în
cadru de lemn şi acoperită cu sticlă, am izbit-o de catedră. În mii de bucăţi s-
a spart sticla şi ramele s-au despărţit (desfăcut), iar chipul bătrânului împărat,
imprimat pe-o hârtie specială, l-am sfârticat în mii de bucăţele, iar petecele
de hârtie le-am suflat din mână spre public zicând că împăratul, pe care ruşii
şi noi l-am mântuit din ghiarele ungurilor în 1848, ne-a vândut acelora care
erau să-l sugrume pe el, urmând ca aceia să ne sugrume pe noi, aşa că nu a
meritat şi nu merită să ne mai gândim la el. De altfel, el nu mai trăieşte.
Legăturile cu împăratul Austriei şi cu Ungaria sunt rupte, cum am rupt eu
chipul lui în mii de bucăţi. Tot atunci am ridicat de pe perete şi imnul unguresc
imprimat şi încadrat, imn impus într-o şcoală curat românească, procedând
la fel ca şi cu chipul împăratului.
După isprăvirea acestor manevrări, poporul cu stânga pe inimă şi cu
mâna dreaptă ridicată, cu glas tare a spus jurământul sfânt după mine.
Isprăvindu-se aceste formalităţi medicinistul Scridon Ionel a animat pe pieptul
preotului, notarului şi celorlalţi fruntaşi care erau înaintea catedrei cocărzile
noastre mândre tricolore (s. n.).
Împlinindu-se şi ceremonia cu organizarea gărzii naţionale, căreia i-am
dat în pază îngrijirea de ordinea din comună, în bună înţelegere cu capii
bisericeşti, cu învăţătorii, cu primarul şi fruntașii comunei, ne-am deplasat în

514
casa primitoare a d-lui notar Pop Dănilă, unde am luat masa, fiind invitaţi şi
preotul, primarul şi alţi fruntaşi ai comunei.
În aceiaşi zi după-masă am plecat peste Strâmba la Bistriţa, unde
trebuia să referez sfatului naţional despre toate câte am văzut, câte am făcut în
aceste 3 zile. Apoi trebuia să aflu despre mersul evenimentelor, ca să-mi pot
întocmi planul pentru zilele următoare.
A doua zi, am fost chemat la telefon de către d-l. maior în pensie
Marţian Iulian, proprietarul fabricii de bere din Năsăud, care mă apostrofa că
eu nu ocrotesc şi pe evrei, evrei care au venit la d-sa să se plângă despre acest
fapt. Nu contest inima sa de mare român, dar acum am văzut că interesele
personale primează faţă de marile interese ale neamului nostru. De aceia, i-am
răspuns, că înainte cu c[ir]ca 20 de ani, când însoţindu-l la cimitirul comunei
vechi al Vărării741 şi când am puşcat cu revolverul d-sale prima vulpe, s-a mirat
apoi când i-am spus că eu în viaţa mea nu am împuşcat nimic niciodată. [...]742
Ce se ţine de evreii din Leşu, care instigau poporul, silindu-l să adere
la formarea Republicii Leşu, rupându-i de marea masă a fraţilor români, nu
puteam să-i admit si să discut cu ei, o minoritate infimă despre chestiunile mari
puse la ordinea zilei. Noi aveam un ideal milenar de îndeplinit, de a ne uni cu
fraţii noştri şi, uniţi fiind, ce vor face mai târziu românii, îi vor privi pe ei.
Eu, înfiinţând gărzile naţionale, am ţinut şi am ordonat ca tribun al
poporului, ca acestea să ţină ordinea, să vegheze asupra vieţii şi avutului
cetăţenilor să împiedice orice fel de răzbunări, ocrotind la fel pe toţi locuitorii
aflători în comună.
Să aflau şi aşa-zişii mari români, dr. Pahone Vasile, bănuitor a orice să
lucra, ţinând sub scutul său pe armeanul ungurizat Keresztes Jenô (Eugeniu)
directorul „Casei de amanet” (Zálogház) din Bistriţa, iar, dacă roata vremii se
va întoarce, acest Kereszes să-l ia sub scut pe d-l. Pahone.
În 13 noiembrie, primind de la Sfat un automobil, am plecat spre Ilva
Mare însoţit de plutonierul major Domide Emil şi Colţa Alexandru, aveam un
şofer sas, care mâna automobilul nebuneşte cu toate observările care i le
făceam. După ce am trecut de comuna Iad, spre dealul Strâmba, pneumaticul
(mantaua)743 roţii drepte dindărăt a sărit de pe scheletul sau butucul de lemn,
aşa că defectându-se nu mai puteam merge înainte, am ordonat deci să ne
întoarcem, dar la întoarcere şoferul tot cu viteză mare conducea automobilul
care şchiopăta. La un podeţ mic cu o curbură mare, şoferul a scăpat din mână
volanul şi atunci automobilul a sărit în stânga drumului în o prăpastie.
Lunecând la vale a trecut peste o grămadă de pietre, când arcul dindărăt,

741
Nepos.
742
Pasaj omis datorită exprimării ambiguue, pe care editorii nu şi-o asumă.
743
Cauciucul, anvelopa, în forma de atunci.

515
dreapta, m-a azvârlit în sus, automobilul trecând sub mine la vale, iar eu căzând
pe foale744 peste grămada de pietre. Am leşinat.
Însoţitorii mei m-au aşezat pe perinile745 automobilului acolo jos pe
pietre. Cât am stat leşinat în bezna neagră nu am ştiut nimic. Trebuie că a trecut
câteva ceasuri bune de când eram în acea stare cataleptică. Într-un târziu de tot
mi-am venit cu încetul în simţiri, buimăcit, la început aveam senzaţia
nedumeririi, că oare trăiesc sau sunt pe cealaltă lume. Ochii mi s-au deschis,
dar nu vedeam nimic, înaintea lor era un gol, un vacuum.
Cu încetul mi s-a desluşit în depărtare un punct negru, care se prelungea
într-o linie groasă neagră, aşa încât m-am dumerit, că trebuie să fie o pădure.
Revenindu-mi câte puţin capacitatea vederii, mi-am zis în sinea mea, că trăiesc
şi că totuşi sunt pe pământ. De auzit, de asemenea, nu auzeam nimic, deşi
trebăluiau în jurul meu Domide şi Colţa. Colţa de multă vreme aduse trăsura
preotului din Iad, a fostului meu coleg de liceu, Victor Mureşan, şi care aştepta
în drumul mare, cu care trebuiau să mă transporte acasă în Bistriţa.
Nu simţeam şi nu auzeam nimic, deşi mă învârteau, mă pipăiau şi mă
întrebau mereu dacă mă doare ceva. Târziu de tot am prins câte o vorbă până
să-i înţeleg rostul: „Te doare capul, pieptul, mâinile, picioarele, etc?” parcă
auzeam ceva dar nu puteam vorbi, nu percepeam înţelesul vorbelor rostite de
ei.
A mai trecut o vreme până când mi-am dat seama, că aceste vorbe îmi
sună mie, aşa că le-am răspuns încet, că nu mă doare nimic. M-au ajutat apoi
să mă scol, dar nu am simţit nici o durere.
Dându-mi seama unde mă găsesc, şi, cu ajutorul lor, tinzând să ies din
prăpastea în care fusesem, la drumul mare, am simţit că trebuie să mă uşurez.
La o parte de privirile celor 2 însoţitori m-am supus poruncilor trupului şi am
observat că materialul care m-am uşurat era striat de sânge roşu, dovadă că
burta mea a fost expusă unei contuzii mari. Dureri însă nu am avut nici după
uşurarea mea.
Suindu-mă în trăsură am plecat spre casă, poposind puţin în casa
fostului coleg din Jaad, unde acasă era numai mama sa care mi-a dat de băut
vin, ceea ce mi-a făcut foarte bine, apoi de aici cu trăsura popii m-am întors în
Bistriţa, unde am ajuns noaptea destul de târziu.
Acasă m-am pomenit cu 8 contuzii, la cap, piept, burtă, mâini şi
picioare. Două zile am stat sub tratamentul soţiei mele, folosind comprese cu
soluţii Burow. În aceste două zile, cât am stat bandajat în pat, am fost cercetat
de Rognean Vasile din Nepos, de notarul Viciu din Nepos şi de Sângeorzan
Toader din Feldru pentru a-i sfătui ce să facă în necazurile lor.

744
Foale = pântece.
745
Bancheta.

516
 În 15 noiembrie, am luat parte la sfatul naţional, unde mi s-a comunicat
că bârgăoanii devastează fabrica de cherestea din Bistriţa Bârgăului precum şi
depozitele de cherestea fasonată, fabrică, care era proprietare grăniţărească.
Bârgăuanii au trimis vorbă să nu se prezinte la ei dr. Vasile Pahone, nici
protopopul Grigore Pletos, că vor fi împuşcaţi. Preşedintele dr. Tripon întreabă
pe membrii sfatului cine să prezintă de bună voie să meargă pentru a linişti pe
bârgăuani. Văzând că nimeni nu se prezintă atunci m-am sculat eu şi apoi dr.
Poruţiu Petre care zise că el vine cu mine.
Prundu Bârgăului
În ziua de 16 noiembrie, am ajuns în Prundu Bârgăului, unde era
adunată înaintea primăriei o mulţime de lume din cele 8 Bârgaie, umplând
şoseaua şi grădina de vis-a-vis.
Încunjurat de elita bârgăuanilor am suit pe balconul primăriei, de unde
am vorbit publicului, am accentuat că grăncerii de pe Someş au înţeles mersul
vremurilor şi îşi organizează în fiecare comună garda naţională şi că să supun
ordinelor date de Sfatul Naţional din Bistriţa, că au jurat pe steagul românesc
şi supunere M[ajestății] S[ale] Regelui Ferdinand, sper că bârgăuanii, ca
disciplinaţi grăniceri, vor urma sfatul nostru întocmai. Toţi m-au ascultat cu
mare atenţie şi au depus jurământul cunoscut.
După mine a vorbit dr. Poruţiu Petre, desăvârşindu-le însemnătatea
evenimentelor din lume, care ne dă posibilitatea ca şi noi să ne organizăm şi să
ne unim cu fraţii noştri din România, etc. În cursul vorbirii lui Poruţiu,
Tăpălagă din Ilva Mică, care se nimerise să fie în Prundu Bârgăului l-a
întrerupt, iar eu, cunoscându-l, l-am rugat să vină aici pe balcon şi să spună
publicului ceea ce are de spus. Dar o păţise prost, oamenii s-au revoltat în
contra lui şi numai la rugămintea mea şi a primarului a reuşit să scape ca să nu
fie linşat. Publicul s-a liniştit şi a părăsit şoseaua, ducându-se fiecare în
comunele lor.
Împărţirea efectelor militare din Aiud
În timpul acesta Sfatul Naţional a trimis delegaţi în Aiud, unde era un
mare depozit militar şi unde îşi trimiseseră delegaţi toate sfaturile naţionale din
Ardeal să fie de faţă la împărţirea efectelor militare. Nouă ne-a revenit un
vagon plin cu efecte: bocanci, pieptare de miel, haine, pelerine, cuşme etc.,
care au fost depozitate în magaziile din cazarma unde-şi aveau sediu garda
naţională a noastră. Toate acestea, precum şi ce aveam înmagazinat de la
depozitele din Bistriţa, ne-au prins foarte bine mai târziu, pentru a înzestra
armata română.
Începutul organizării administrative civile româneşti
Dr. Tripon Gavrilă a fost proclamat de prefect al judeţului Bistriţa-
Năsăud; dr. Man Victor, secretarul prefectului; dr. Scridon Leon senior,
proclamat subprefectul judeţului; dr. Chitul Iulian, prim medic judeţean;
Szekely Alexandru, prim medic veterinar judeţean; Csallner Carol, apoi

517
Schumpflüng von Gensenberg, şefi ingineri judeţeni; Leheni Leheneanu,
Armin Berger, Kelp Osskar, ingineri; dr. Şerban Ioan, preşedintele Sedriei
Orfanale judeţene; Corbul Ioan, dr. Prall, asesori; Cira Toader, registrator–
bibliotecar–archivar; Bocşa Vasile, preot, şeful contabilităţii; dr. Linul George,
advocat judeţean; Hutira, casierul Statului; dr. Man Victor, prim pretorul plasei
Beşineu; Gelu Molnar Pavel, secretar, contabilul plasei Beşineu; Philippi
Mihai, prim pretor onorariu; Câmpian Alexandru, pretor; dr. Wagner şi
Toroczkary George, practicanţi; dr. Gherman Alexandru, medic de plasă;
Bolgar Francisc, medic veterinar de plasă; Duca Alexandru, tutore public la
plasa Beşineu; Moldovan Ioan, picher de plasă; Grund Elisa, registrator–
archivar de plasă.
La plasa Iad:
Dr. Gondosch Victor prim pretor; un pretor; un practicant; Nylaş
Coloman, contabil secretar; Coman Ioan, registrator–archivar; dr. Pop
Alexandru, medic de plasă; Görcs Alexandru, medic veterinar de plasă.
La primăria oraşului Bistriţa:
Sanchen Carol, primar; Rusu Ioan, subprimar, fost notar în Rebrişoara;
Hann Ioan, prim notar; Scholtes, al doilea notar; dr. Budaker V., prim medic
(phisicus); Veres Gedeon, şef veterinar; un veterinar; Kramer Carol, şef
contabil; Reiner Ferdinand, la starea civilă; Dahinten Oskar, şef inginer;
Fischer, inginer electricitate, un inginer silvic al oraşului Bistriţa; un casier
orăşenesc; un tutore public; dr. Kuales Norbert, jurist consult la oraşul Bistriţa;
Aleman Ioan, inginer director la Regiunea Silvică746; dr. Rognean Niculae,
preşedintele Tribunalului; dr. Moldovan Teofil, prim procuror al Tribunalului;
dr. Rebrean Emil, procuror al Tribunalului; dr. Candale, şef judecător de ocol;
locotenentul Podoabă Ionel şi locotenentul Aurel Mihăese, la oficiul poştal;
prof. Domide Emil, directorul Liceului Odobescu747; Linul, profesor la Şcoala
civilă de fete (liceu); dr. Berger Federic, director la liceul luteran748; Costea
Iosif, director la şcoala primară de stat; Bochiş Gavrilă, la şcoala de ucenici;
Pletos Grigore, protopop ortodox şi Mureşan Victor, preot ortodox; Vaida
Dionisiu, protopop român unit şi Petringel Ioan, preot unit; Molitoris, protopop
la biserica lutherană, Hensing, preot; Noszko, protopop romano–catolic;
Balász, paroh la biserica reformată; Horovitz, paroh la evrei; dr. Adler,
secretar. Perfidia şi uneltirile ungurilor s-au dovedit în toate ramurile
administrative.
În cele următoare vom vedea un caz special comunicat nouă de
locotenentul Ionel Podoabă, care era delegat cu conducerea poştei şi
telegrafului din Bistriţa: „Eram încredinţat de câteva zile de comandamentul
gărzii a sfatului naţional cu conducerea personalului de la poştă. Mergând într-
746
Corect, Direcția Silvică din Bistrița.
747
Liceul Alexandru Odobescu s-a deschis în Bistrița în aprilie 1924.
748
Gimnaziul evanghelic-lutheran din Bistrița.

518
o dimineaţă la serviciu, observ desfăşurarea unei bande telegrafice Hüghes,
uitându-mă mai de aproape am fost împins de la spate de cineva, probabil ca
să nu pot urmări desfăşurarea telegramei. Când mă uit, cineva a vrut să mă
împiedece a citi telegrama, am observat pe doamna telegrafistă Baiaş
(aromâncă renegată, a cărei nume fusese Băieş) din Bistriţa. Atunci,
numaidecât, îi ordon să-şi ia catrafusele şi să părăsească serviciul. Adică ce
era: partidul maghiar din Cluj ordona telegrafic tuturor persoanelor de la poştă
să nu execute sub nici o formă ordinele date de la Sfatul Naţional român, să
saboteze sub diferite motive îndeplinirea lor. După 2-3 zile a venit la mine
feciorul doamnei Baiaş, rugându-mă să-i dau mamei sale alt serviciu, unde are
să fie foarte cinstită, şi să asculte de ordinele date de Sfat, ca serviciul să nu
sufere. A doua zi, întreg personalul de la poştă, în semn de protest, în frunte
cu doamna Baiaş şi conduşi de Hegyi, sub-procuror, montându-i749 să nu pună
jurământul (el a plecat în Oradea unde a depus jurământul), la care s-au mai
adăugat şi alţi funcţionari unguri formând un grup, toţi îmbrăcaţi în doliu, au
demonstrat în contra instaurării regimului românesc, mitingul parcurgând
străzile oraşului Bistriţa. Aceasta s-a întâmplat la începutul lui noiembrie
1918 (s. n.). După aceasta manifestaţie ostilă şi duşmănoasă, a doua zi, am
început a înlocui pe toţi aceea care nu au vrut să depună jurământul cu elemente
româneşti aflătoare între gardişti. Cei ce au refuzat să depună jurământul au
părăsit oraşul Bistriţa, refugiindu-se în Ungaria.
Tot dl. Podoabă Ionel ne spune că, fiind încredinţat de Sfatul Naţional
să ridice un milion de coroane de la banca „Economul” din Cluj, însoţit de 2
soldaţi ai gărzii naţionale, a primit această sumă într-un geamantan la gara
Cluj, patrula ungurească a percheziţionat şi a găsit că, în geamantan, sunt bani,
eu am răspuns că aceşti bani sunt soldele ofiţerilor şi soldaţilor de la
Regimentul 63, deci aceşti bani erau destinaţi pentru plata funcţionarilor
administrativi, care începuseră să se angajeze în diferite posturi administrative.
Cei doi gardişti, însoţitorii mei, au fost reţinuţi de patrulă în Cluj. În
gara Dej, care era ocupată de un detaşament maghiar, asemenea am fost
percheziţionat. Aici am scăpat ca printr-o minune, ascunzând geamantanul
înfăşurat în nişte ziare sub bancă şi spunând ungurilor că mă reîntorc de pe
frontul francez.
În vremea asta şi în Iaşi erau mari frământări în sânul guvernului şi al
comandamentului suprem al armatei române. După multe dezbateri au hotărât
să trimită scrisori către preşedintele P[artidului] N[ațional] R[omân] din
Ardeal, d-lui Teodor Mihai în Dej şi secretarului general al Partidului Naţional,
lui V. Goldiş, în Arad.
Şi acum iată ce ne spune Gavrilă Petri din Nepos fost voluntar în armata
română: „A 3-a şi a 4-a zi după Pacea de la Buftea am plecat împreună cu d-l.

749
Determinându-i.

519
Ioan Boer, originar din Turda şi asemenea voluntar în armata română, din Iaşi,
cu o scrisoare a generalului Averescu către preşedintele P[artidului] N[ațional]
R[omân] d-l. Mihali Teodor şi către secretarul general al P[artidului]
N[ațional] R[omân], V. Goldiş, la Arad. Întrucât nu am putut merge spre Arad,
fiindcă trenurile nu funcţionau regulat, am trecut peste Şarul Negrii, la Ilva
Mare, apoi la Nepos, Năsăud şi la Dej. Aici Boeriu a predat scrisoarea lui d-l.
Mihali Teodor. În aceiaşi zi a venit apoi din Olpret şi dr. Al. V. Voievod. Dl.
Al. V. Voievod a fost de părere că acum este momentul cel mai potrivit să intre
armata română în Ardeal. Dl. Boeriu a reflectat, că armata română în urma
armistiţiului de la Buftea, nu poate veni. Trebuie să fie chemată de conducătorii
ardeleni sub pretextul să vină să facă ordine. Aceasta este o bună idee şi până
mâine vom face un mesagiu, în numele ardelenilor, către M[ajestatea] S[a]
Regele şi către primul-ministru al României, cu rugămintea să vină cu armata
şi să împiedice dezlănţuirea anarhiei şi să facă ordine, întrucât în tot Ardealul
sunt răzvrătiri şi autorităţile vechi au dispărut, iar organizaţiile noastre sunt la
început, adică o armată regulată. Pe noi însă ne-a rugat şi îndemnat să ne
întoarcem imediat la Năsăud, aşteptând acolo mesagiul ce-l va aduce
Moldovan Ionică, secretarul d-lui Mihali.
A doua zi a venit la Năsăud, Moldovan Ionică, însoţit de locotenentul
Popovici Izidor din Dej şi ne-a adus mesajul aşteptat. Locotenentul Popovici
avea îndrumare de la d-l. Mihali să ne însoţească pentru a ne apăra de
eventualele atacuri din partea ungurilor şi jandarmilor unguri. Din Năsăud am
ajuns toţi 3 la Rodna, unde am fost găzduiţi şi unde am dormit la
memorandistul dr. Colceriu şi protopopul Domide Gherasim750.
A doua zi dimineaţa, eu mergând înainte, scrutând toate cotiturile, am
trecut peste deal, la Ilva Mare. Aici am poposit la învăţătorul Sas Onisim, care
după ce ne-a ospătat româneşte, ne-a trimis cu căruţa lui pe un drum de câmp,
peste muntele Grădiniţa până în Coșna, la preotul Truţa.
Preotul Truţa, după ce ne-a omenit cum să cade, ne-a trimis mai departe
cu căruţa lui până la Vatra Dornei, unde era intrată armata română sub
conducerea generalului Zadik. Generalul, numaidecât a adus telefonic la
cunoştinţa guvernului din Iaşi despre sosirea delegaţiei noastre, cu mesajul de
chemare în Ardeal al armatei române.
Din Iaşi i s-a comunicat că noi să aşteptăm trenul care aduce pe Onciu
Aurel. Cu acest tren special am călătorit toţi la Iaşi, unde ne aşteptau la gară
toţi şefii de partide şi intelectualitatea din Iaşi. Între aceştia am remarcat pe
prefectul jud. Iaşi, Haliţă Solomon, pe nepotul său farmacistul col. Marica
Emil, pe Cantacuzino, pe Moldovan Leonte. De aici am fost conduşi în piaţa
Cuza-Vodă, unde am fost ridicaţi pe podul statuii şi, aici, Solomon Haliţă a

750
Probabil se referă la vicarul Alexandru Haliţă, Domide Gherasim murind la data de 16
decembrie 1909.

520
ţinut o vorbire fulminantă arătându-ne mulţimii ca pe nişte eroi, lăudând
curajul nostru, care am străbătut printre duşmanii de veacuri, împlinindu-ne
misiunea de a duce la cunoştinţa fraţilor noştri ardeleni, că nu-i vom uita şi
vom face tot posibilul pentru a-i elibera de sub călcâiul călăilor de până acum.
De aici am fost conduşi la ministrul-preşedinte, căruia d-l. Boeriu i-a predat
plicul cu mesajul adus din Ardeal. Am fost apoi prezentaţi lui Conu Alecu
Constantinescu, unde erau adunaţi mulţi generali (Popovici, Angelescu Paul,
în a cărui divizie am servit ca voluntar atât d-l. Boeriu cât şi eu), apoi am fost
conduşi la Ionel Brătianu.
Pretutindeni am narat peripeţiile prin care am trecut, călătorind mai
mult în timpul nopţii.
După câteva zile s-a ţinut Consiliul de Coroană, la care au luat parte pe
lângă membrii guvernului, toţi generalii din localitate precum şi toţi
funcţionarii superiori şi profesorii universitari. În acest consiliu a fost invitat şi
Solomon Haliţă. În acest consiliu s-a hotărât apoi mobilizarea a doua. Până se
va face mobilizarea trebuie să se trimită cineva în Ardeal, ca să converseze cu
fruntaşii ardeleni, ce să pună în mişcare lumea românească, pentru a se aduna
la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie, unde să se proclame unirea Ardealului
cu Patria Mamă.
S-a pus întrebarea cine se prezintă de bună voie să plece în Ardeal şi să
pună în mişcare pe corifeii şi poporul român. Atunci s-a sculat Solomon Haliţă,
căruia i s-au pus în vedere primejdiile la care se poate aştepta şi atacurile
duşmanului secular, dar unchiul d-tale, cum mi-a spus chiar şi d-sa, a răspuns
că deşi prevede greutăţile şi primejdiile ce vor trebui învinse, sau atacurile care
pot să-l nimicească, de-oarece nu are familie, pierderile lui nu vor fi aşa de
mari. La aceasta, regele l-a sărutat pe frunte şi, astfel, a fost încredinţat să ducă
mesajul ardelenilor.
Lui Solomon Haliţă i s-a alăturat şi dr. Bordea medic. Iar noi 3 ca
însoţitori şi oameni de legătură între noua comisie şi conducătorii ardelenilor
pentru organizarea gărzilor naţionale.
La plecarea noastră în Ardeal peste Măgura Calului spre Bistriţa ni s-a
pus la dispoziţia celor amintiţi mai sus 2 (două) automobile şi o camionetă
încărcată cu benzină, alimente, etc.
Când eram gata de plecare soseşte şi dr. Oanea Laurenţiu avocat cu al
doilea mesaj de la dr. Mihali, care credea că primul mesaj nu a putut ajunge la
destinaţie. Dr. Oanea a predat mesajul primului-ministru şi, imediat, s-a ataşat
nouă, care eram gata să plecăm în Ardeal.
Bătrânul Solomon Haliţă a primit misiunea, apoi un paşaport francez şi
unul englez, cu care putea să străbată în Ardeal, precum şi bani pentru a pune
în mişcare lumea românească pregătind adunarea generală de la Alba Iulia şi
punerea în congruenţă a celor 4 factori principali din Ardeal, Sibiu, Dej şi Arad.

521
 În 22 noiembrie 1918 misionarii de mai sus au ajuns înainte de masă în
Bistriţa, în cursul venirii, un post de jandarmi de pe Măgura Calului din Tihuţa
a puşcat după automobil, dar nu s-a înregistrat nici o stricăciune. Ajunşi în
Bistriţa s-au oprit înaintarea cazărmii, unde era sediul voluntarilor români,
precum şi biroul acestora.
Fiind înştiinţat am ieşit în întâmpinarea unchiului S. Haliţă, spunând că
aici noi românii suntem stăpânii absoluţi. Suindu-mă în automobilul unchiului
i-am dus la mine acasă. Ajunşi acasă după ce au fost toţi ospătaţi, la cererea
unchiului au adus pe dr. Tripon cu care s-a sfătuit împreună. După masă au
plecat cu toţii la Dej. În Beclean, o patrulă ungurească a puşcat după ei, dar nu
s-a întâmplat nici un incident. La Dej au conferit cu dr. Mihali şi dr. Vaida
Voievod, de-acolo au plecat la Gherla, unde s-au sfătuit cu episcopul greco-
catolic Iuliu Hossu, care trebuia să citească la 1 decembrie 1918 (în Alba Iulia)
declaraţia unirii Ardealului cu România.
La Cluj s-au întreţinut cu dr. Haţiegan Em. şi cu dr. Iulian Pop, primarul
oraşului. Din Cluj au plecat la Blaj, unde s-a întâlnit cu dr. Iuliu Maniu şi apoi
au plecat la Arad, la dr. Vasile Goldiş, pretutindeni punând la cale marea
adunare ce trebuia să se ţină în Alba Iulia la 1decembrie 1918.
Din Bistriţa au plecat 37 persoane dr. Onişor cu soţia şi dr. Gherman cu
soţia, dr. Tripon, dr. Pahone, dr. Ion Lazăr, preot Ion Petringel, Emil Chifa,
maiorul Ion Cotuţiu, prof. Andrei Buzdug, preot Higa din Arcalia şi alţii, a
căror nume ne scapă din vedere. În gara Beclean s-au întâlnit cu generalul
Leonte, col. Ioan, dr. Boer, avocatul Ioanidi, Eugen Goga, preotul Halipa, dr.
Deleu, Vasile Osvadă, George Crişan şi, din Beiuş, dr. Petre Meteş, etc.
Aceştia veneau cu trenul de la Rodna, toţi îmbrăcaţi în haine ţărăneşti
bucovinene şi cu cuşme lungi trase până la ochi să nu fie recunoscuţi. În Alba
Iulia au sosit 21 de trenuri speciale aducând c[ir]ca 100.000 de oameni din
toate părţile Ardealului. Au luat parte şi socialiştii Flueraş, Jumanca.
Aceştia, la gară, au găsit într-un vagon pe Vasile Osvadă, pe dr. Victor
Deleu, Eugen Goga, Pan Halipa, dr. Petre Meteş şi încă doi, toţi îmbrăcaţi în
haine ţărăneşti bucovinene şi cu cuşme lungi. Trenul a fost condus de Ghiţă
Crişan. În mers, la Războieni, trenul a fost atacat de un detaşament de unguri
şi secui, vrând să-l oprească, dar nu au reuşit. Au puşcat trenul, când toţi s-au
aşezat pe burtă pe podelele vagonului. Ajunşi la Alba Iulia deja aveau un mort,
stegarul Aron, din Abrud şi 2 răniţi. La întors, trenul din nou a fost atacat în
Vinţul de Sus şi Războieni. Aceste date mi le relatează doamna, soţia dr-lui
Onişor şi d-na lui dr. Gherman
Intrarea armatei române în Ardeal
În 6 decembrie 1918 a venit pe jos dinspre Sărăţel primul batalion
român condus de maiorul Coroamă, spărgătorul de fronturi. O mare mulţime


Din acest incident şi-a primit numele de gara de la Războieni (n. a.).

522
de români bistriţeni i-au aşteptat cu multă bucurie la vama din jos de oraş, unde
comandantul a fost primit cu pâine şi sare de către primarul oraşului C.
Sanchen, protopopul ortodox Grigore Pletos şi protopopul român unit Vaida
Dionisiu, iar garda naţională aliniată, în frunte cu maiorul Anton, a dat onorul.
Batalionul a fost condus până în piaţa mică dinaintea bisericei greco –
catolice, pe tot traseul au fost aclamaţi cu frenezie de poporul român. Aici, în
piaţă, s-a întins hora unirii, unde soldaţii şi civilii, domni, doamne, ţărani şi
ţărance au făcut un cerc mare plin de veselie şi strigături. La un moment dat
iese din biserică protopopul Vaida însoţit de preotul Petrinjel, amândoi în
odăjii şi au stropit mulţimea cu apă sfinţită, cu agheazmă, sfinţind şi cu aceasta
unirea tuturor românilor. Eu eram la cazarmă, unde de timpuriu am lăsat să se
taie 4 boi şi acum se pregătea masa pentru batalionul care trebuia să sosească
în curtea cazărmii.
După intrarea în cazarmă, ordinul era dat, ca să se desculţe de opinci şi
să-şi îmbrace apoi bocancii, după care s-au spălat şi fiecare a primit câte o
gamelă751 plină cu carne şi au mai primit câte 3 de[ka]gr[ame]752 vin bun.
Primind şi alte efecte militare, soldaţii erau încântaţi de atâta atenţie
mulţumiţi şi bine hrăniţi din nou pâlcuri, pâlcuri, s-au prins în horă şi câtu-i
curtea de mare era un lanţ de jucăuşi, care strigau şi hăuleau cât îi ţineau gura.
Încă de dimineaţă s-au eliberat toţi voluntarii străini, care s-au dus
fiecare în comunele lor, iar celor din Bistriţa li s-a dat voie să doarmă pe la
casele lor.
Începând cu ziua de astăzi rolul gărzii naţionale s-a redus simţitor,
menţinând în serviciu numai o parte din ei, atât ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi până
în 31 ianuarie 1919. Mulţi ofiţeri şi soldaţi au intrat în regimentele 84 şi 100
ce s-au înfiinţat mai târziu, plecând cu elan contra ungurilor.
În zilele de 7-9 decembrie 1918, maiorul Coroamă a fost idolul
românilor bistriţeni, fiecare familie îl invitase la masă, aşa că şi la noi a luat
masa în ziua de 8 decembrie. În 9 decembrie 1918 a intrat în Bistriţa şi Brigada
4 Roman de sub conducerea colonelului Constantin Ioan. Iar batalionul
Coroamă spărgătorul de fronturi s-a deplasat în nord-vest, unde ungurii
opuneau rezistenţă, atacând gărzile naţionale şi aşteptau la toate gările armata
română. Populaţia maghiară dădea tot sprijinul armatei ungureşti. Dar armata
română nu debarca la gări, unde ştiau că sunt aşteptaţi de unguri, ci conduşi de
intelectualii români localnici, debarcau cu câţiva k[ilo]m[etrii] mai înainte şi
mergând pe jos, apucau pe la spate detaşamentele postate la gări, îi dezarmau
şi-i făceau prizonieri.
Aşa a fost cazul de la Jibou, unde armata română era condusă de
avocatul dr. Hetco, care a debarcat la 2 k[ilo]m[etrii] înainte de gară şi aşa a

751
Gamelă=vas metalic adânc în care soldaţii aflaţi în campanie îşi primesc porţia de mâncare.
752
300 ml.

523
surprins pe unguri care îi aşteptau gata să pună mâna pe ea la coborârea din
vagoane. Armata română a început să se reorganizeze, întregindu-se şi cu
elemente româneşti din Ardeal. Trupele române puse sub comanda generalului
Moşoiu au intrat în Ardeal atât din sud, cât şi din est, ocupând linia Mureşului,
la ordinul generalului francez care era în Belgrad. Între timp s-a ordonat
mobilizarea ardelenilor, formând Corpul 6 de armată la Sibiu, sub conducerea
generalului ardelean Boeriu.
Prin iulie 1919, armata română condusă de generalul Moşoiu a trecut
linia Mureşului, ocupând Oradea, iar de aici s-a trecut la atacarea armatei
ungureşti, culminând prin intrarea armatei române în Budapesta.
Aceste ultime date sunt sumare, fiind descrise de persoane istorice
competente.
Cluj, 31 iulie 1959,
Delavărarea753.

ANBN, Colecția Ghițan Teodor, d. 3, f. 1-76.

753
Pseudonimul pentru Pavel Tofan.

524
IV. PRESA
 239.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Fraţi Români! (s. a.) Zilele acestea sunt de bucurie şi sărbătoare. Ceea-
ce au visat strămoşii noştri, azi sub ochii noştri se înfăptuieşte. Dar trebui să
muncim cu toţii şi să strângem rândurile. (s. a. )Cheagul, care uneşte mai mult
un popor, şi îl înpintează754 mai mult la muncă şi la fapte mari este cântarea.
(s. a.). Am cântat în anii de durere, dar azi când pentru noi un nou soare răsare,
cântarea este o trebuinţă sufletească. Să cântăm deci cântecele care însufleţesc.
Plaiurile noastre să răsune de cântecele, care au însufleţit şi străbunii noştri şi
pe care le cântă toţi fraţii noştri. Şi ca să le punem la îndemână tuturor scoatem
în tipar ca un supliment la”Glasul Vremii” cele mai cunoscute şi cântate cântări
şi marşuri naţionale.

Deşteaptă-te Române!
(Andrei Mureşianu)

Deşteaptă-te Române din somnul cel de moarte

În care te-adânciră barbarii de tirani,
Acum ori nici odată creșteți altă soartă
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori nici odată, să dăm dovezi la lume,

Că-n aste mâni mai curge un sânge de Roman
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală –un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian,

Înalţă-i lata frunte şi caută-n jur de tine.

Cum stau ca brazii – n munte voinici sute de mii,
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi-n stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din munţi şi din câmpii.

754
Îndeamnă, determină.

527
Priviţi măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
La naţia română, l-ai noştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru - n vine;
Viaţa-n libertate ori moarte – strigă toţi.

Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba nemurire la Milcov şi Carpaţi;
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururi fraţi.

O mamă văduvită de la Mihai ce mare,

Pretinde de la fii –şi azi mână d-ajutor,
Şi blestemă cu lacrimi în ochi pe ori şi care
Ce-n astfel de pericol s-ar face vânzător.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Ori care s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,

Uniţi-vă în cuget, uniţi - vă-n simţiri;
Strigaţi în lumea largă, că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.

Preoţi cu crucea-n frunte! Căci oaste e creştină,

Deviza - i libertate şi scopul ei prea sfânt!
Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iar-şi în vechiul nostru pământ.

Pe-al nostru steag

Pe-al nostru steag e scris unire

Unire-n cuget şi simţiri
Şi vom măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta ori ce loviri.
Acela-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,

528
Iar noi uniţi în ori ce vreme
Vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mână

Ca să păzim un scump pământ.
Dreptatea e a lui stăpână
Iar domn e adevărul sfânt.
Şi-n cartea veciniciei scrie
Că ţări şi neamuri vor peri
Dar mândra Românie
Etern, etern va înflori.

Tricolorul
(C. Porumbescu)
Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin de-un sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Suvenir de-un brav popor.

Roşu-i focul ce-mi străbate

Inima-mi plină de dor,
Pentru sfânta libertate
Şi al patriei amor

Auriu ca mândrul soare

Fi-va-l nostru viitor,
Pururi eternă floare
Şi cu luciu nepieritor

Iar albastru e credinţa

Pentru ţara ce-o nutrim;
Credincioşi fără schimbare,
Până la moarte o să fim.

Până pe cer şi cât în lume

Vom fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume
Şi un falnic viitor.

529
 Sună buciumul de-alarmă

Sună buciumul de-alarmă

Pune-şi mâna toţi pe armă
Să scăpăm scumpa moşie
De-a tiranilor urgie.

Măi Tătare, măi păgâne

Aste plaiuri sunt române
Eşti din draga mea moşie
N-aştepta crunta-mi mânie.

Căci Moldova mândră ţară,

Nu e patrie tătară,
Iar de ai curaj în tine,
Vino luptă-te cu mine.

Cântecul gintei latine

(V. Alecsandri)

Latina gintă e Regină

Intra-ale lumii ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină,
Lucind prin timpii seculari,
Menirea ei tot înainte
Măreţ îndreaptă paşii săi,
Ea merge-n fruntea altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.

Latina gintă-i o virgină

Cu farmec dulce, răpitor
Străinu-n cale-i se închină
Şi pe genunchi cade cu dor
Frumoasă, vie, zâmbitoare
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se oglindă-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.
Latina ginte are parte
De-ale pământului comori,
Şi mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori.

530
Dar e teribilă-n mânie
Când braţul ei liberator
Loveşte-n cruda tiranie
Şi luptă pentru-al ei onor.
În ziua cea de judecată,
Când, faţă-n cer cu Domnul sfânt,
Latina gintă-a fi –ntrebată:
„Ce ai făcut p-acest pământ?”
Ea va răspunde sus şi tare:
„O Doamne-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe Tine Te-am reprezentata!”

Hora unirii
(V. Alecsandri)

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi şi la durere.
Unde-s doi puterea creşte,
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

531
Şi să vadă sfântul soare,
Într-o zi de sărbătoare,
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

La arme

(Şt. O Iosif)

Veniţi, viteji apărători ai ţări,

Veniţi, că sfânta zi a răsărit.
E ziua mare a reînălţării
Drapelul de gloanţe zdrenţuit
Venişi din toate un ghiurile ţării
Să cucerim ce-avem de cucerit!

La arme cei de-un sânge şi de-o lege!

La arme pentru neam şi pentru Rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori suntem toţi copii ei s-alege,
Să-l apere, să moară pentru el!
Ce credeţi voi, noroade nesătule,
Că nu ne poartă grijă Cel – de - Sus!
N-am înfruntat noi năvăliri destule
Din Miază-noapte, Răsărit şi - Apus!
Adună - Ţi, Rege oştile şi du-le
La biruinţă – aşa cum le-ai mai dus!
La arme cei de-un sânge etc.

Duşmanii noştri vor să ne sugrume,

Dar până când ne dau Carpaţii scut,
Acel ce ne va şterge de pe lume,
Să ştie toţi, că încă nu-i născut
Şi-n veci va fi străvechiul nostru nume
Cinstit în pace şi-n război temut!
La arme cei de – un sânge etc.

Să ştie toţi, că un popor nu moare

Când veacuri a luptat necontenit,
Şi-i scris în cartea celor viitoare
Că va să vină ceasul prea mărit

532
 Când mândru străluci-va între popoare
Ca soarele, aici, în răsărit!
La arme cei de-un sânge etc.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918 – Supliment.

240.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Ce trebuie să facă fiecare român:

Să fie român adevărat, credincios steagului să, iubitor de neam, iubitor

de ordine. Să fim tari și uniți, Fiecare român, domn sau plugar, ofițer sau soldat
să se înscrie în „Senatul național român” și să se supună numai ordinelor ce le
va primi de la acest senat.
Ofițerii și soldații înscriși în Senatul național român, formează apoi
separat: Garda națională română eventual Senatul militar român, care stă
solidar la dispoziția Senatului/național român. Ei au să-și hotărască
următoarele:
I. Ofițerii și soldații român de pe teritoriul comunei decretează
constituită Gardei naționale română, eventual/ Senatul militar național român.
II. Declară că atitudinea lor o vor conforma întru toate hotărârilor ce le
va lua Senatul național român căruia i se alipesc cu credință neclintită.
III. Jurământul îl depun în limba română, care e și limba de comandă
la Senatul Național Român.
Jurământul e următorul:

Jurământul Gardei Naționale Române

Jurăm pe atotputernicul și atotștiutorul Dumnezeu și pe sfânta cruce, că

vom păzi disciplina și ordinea bună, că vom îndeplini fără șovăire toate
poruncile Consiliului național român. Ne supunem numai poruncilor
comandanților și ofițerilor noștri români. Numai acestui consiliu îi cunoaștem
dreptul de a da poruncă în numele națiunii române. Poruncile consiliului nostru
național le vom împlini cu cea mai mare însuflețire ziua și noaptea pe orice
vreme și între orice împrejurări, ca fii credincioși și cinstiți ai națiunii române.
Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 4; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 3,
p. 88.

533
 241.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Fraților!

Războiul s-a sfârșit. Fronturi și dușmănie nu mai există. Zorile unei

lumi mai bune s-a ivit, căci soarele dreptății a răsărit.
Ne cheamă glasul vremii, pretutindeni răsună dulcele grai, glasul
libertății.
Am adus jertfele cele mai mari în acest război sângeros. Sângele nostru,
sângele scump al neamului românesc a curs șiroi pe toate fronturile. Dar nu s-
a vărsat în zadar. Glasul nostru va fi ascultat, pacea va fi dreaptă. Noi nu vrem
decât ceea ce ni se cuvine după dreptate și nu vrem să scurtăm pe nimeni în
dreptul său.
Vrem să rămânem ceea ce au fost marii noștri străbuni vrem să
rămânem români, să ne hotărâm singuri soarta. Națiunea noastră română, după
cum așa de limpede a accentuat dieta ungară din Budapesta, deputatul nostru,
A. de Vaida, pretinde: dreptul de a hotărî în deplină libertate și fără nici o
influență străină forma de stat și raportul său între națiunile libere; Organizația
Națională a Românilor din Ungaria și Transilvania, nu recunoaștem nici
parlamentului maghiar și nici unui alt factor străin dreptul de a reprezenta
interesele românești la congresul universal de pace.
Vrem deci la congresul de pace să ne trimitem, prin reprezentanții
noștri, dorințele noastre.
Suntem mari și de însemnătate istorică aceste vremuri de prefacere.
Fiecare să fie la locul lui, fiecare să-și facă datorința ca din conlucrarea
armonică755 a tuturor, să răsară dreptatea cauzei noastre.
Și ca să ne putem înțelege cu cei din apropiere și cu cei de departe, ca
să strângem rândurile, ca să fim orientați asupra cauzei noastre, răsărit ideea
acestui drapel în jurul căruia să ne adunăm cu toții.
Sus deci inimile.
Uitați și iertați păcatele vechi. Fruntași și conducători, preoți și
învățători presărați prin mândrele noastre sate, liniștiți poporul. Iertați-vă unul
pe altul, iertați celor ce v-au greșit și nu vă pătați mâna și inima, numele vostru
frumos cu păcate și răzbunări pătimașe. Fiți nobili și iertători, ca să înălțați
numele și faima neamului nostru. Fiți mari și generoși după cum vremurile
mari sunt.
Cu drapelul sfânt în brațul nostru voinic, cu ochii ațintiți spre luminosul
viitor, să stăm gata, așteptând vremurile ce se desfășoară.
Armate încununate de glorii și de virtuți militare vor intra pe porțile
granițele noastre. Vor veni străini pe aici, ca să ne vadă și să ne judece, că

755
Armonioasă.

534
suntem noi vrednici să căpătăm puterea în mâinile noastre, suntem noi vrednici
să fim stăpâni pe soarta noastră?
Să le-o dovedim că da, suntem vrednici.
De aceea, iubit popor român, să grijim mai presus de toate ca să ne
ținem cinstea, cinstea noastră nepătată, și viitorul nostru cel bun și fericit ni
l-am asigurat.
Să afle aici un popor de ordine, vrednic de mărețul viitor, vrednic de a
fi înșirat între cele dintâi popoare ale lumii.
Treji, senini și curați ca sfânta taină a cuminecăturii să așteptăm ceasul
sfânt, vremurile mărețe, când visul de veacuri înfăptuit va fi.
Sus deci inimile.
Senatul național român al comitatului Bistrița-Năsăud. (s. a.).

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, pp. 2-3., publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 6,
pp. 91-92.

242.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Către ofițerii și soldații români

Toți ofițerii și soldații români, care au sosit sau sosesc de la front sau
sunt concediați, să se anunțe la Consiliul militar român din Bistrița, pentru a se
pune jurământul românesc către Sfatul național român, să primească
îndrumările de lipsă și să li se împărtășească partea lor de muncă.
Înșirați-vă sub steagul românesc, care trebuie să-l ducem la izbândă.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 1; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 26,
p. 107.

243.
1918, noiembrie 7, Bistrița.

Înscrieți-vă în garda națională

Comisarul guvernial a dat o ordinațiune756 în înțelesul căreia toți cei ce

au fost soldați și acum sunt eliberați, până la 14 noiembrie au să se înștiințeze
la comandamentul de întregire, altfel vor fi pedepsiți aspru.

756
Ordonanță.

535
 Nu trebuie să se înștiințeze la comandament cei ce au intrat în garda
națională.(s. a).
Va să zică dacă și așa de serviciu militar nu scăpați, intrați în garda
națională românească, pentru noi nici nu mai este altă armată decât armata
românească, ce se va compune din gardele și trupele românești.
Nici un român n-are să mai joare757 pe steagul străin, ci numai pe
steagul românesc.
Deci, frați români, intrați în garda națională!

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 4; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 12,
p. 96.

244.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Fraților! Vremurile sunt grele. Vești alarmante și neliniștitoare se lățesc

pretutindeni. Nu dați crezământ minciunilor. Fiți liniștiți și rețineți-vă de la
orice faptă sau vorbă rea, care ar vătăma persoana sau bunul conviețuitorilor
noștri. Țineți pretutindeni ordine și bună rânduială. Să apărăm viața și averea
tuturor. Feriți-vă în aceste zile de beutură, căci beutura Vă ia mintea. Fiți treji!
Arătați că sunteți un popor de ordine. Legile care apără averea și viața de azi
stau în vigoare, toți care lucră contra legii vor fi pedepsiți. Nu vă pătați numele
și mâna cu păcatele și răzbunări pătimașe. Fiți nobili și iertători!

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 1; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 2,
pp. 86-88.

245.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Sfaturi
Iubit popor românesc!

Am dori să vă spunem atâtea lucruri și sfaturi bune pentru binele vostru,

pentru binele neamului nostru românesc și abia biruim să trimitem o vorbă în
dreapta, una în stânga.

757
Jure.

536
 Nu uitați una!
Acum se croiește soarta popoarelor, nu pe sute ori mii de ani, ci pentru
totdeauna.
Voi nu o știți asta, venim să vi-o spunem.
Vai de poporul care nu o va înțelege. Blestemul strănepoților ne va
ajunge. Am ajuns azi acolo, că nimeni în lume, nici dușmanii noștri cei mai răi
nu ne pot strica, cum ne-am strica noi înșine, dacă n-am păzi buna ordine și
rânduiala.
Azi suntem noi stăpâni pe aici. Dar nu știm mâne, poimâine, pot să vină
prieteni, dar pot să vină dușmani pe capul nostru și va fi lipsă de unul fiecare
dintre noi, va fi lipsă de unire și bună înțelegere.
Să fim pururi treji și gata la bine, ca și la rău.
Ne sângeră inima când auzim că în unele locuri, în loc de frăție și bună
înțelegere, între frați, se scoală frate contra frate, se înarmează un sat românesc
contra altui sat românesc. Dar n-a fost adevărat. A fost minciună și minciună
să rămână. Unde vom găsi scut, cu cine ne vom apăra, dacă nu noi cu noi?
Azi n-avem vreme și nu e iertat să facem nici socialism nici bolșevism,
noi nu suntem stăpâni pe soarta noastră, ca rușii, noi trebuie să ne câștigăm
încă prin puterea noastră dreptul de a putea trăi și noi.
Mâine pot veni dușmani să ne dezarmeze și nici să nu mai putem
758
țițăi , cu socialiști, cu bolșevici, cu toții, dacă nu ținem laolaltă. Oare numai
atunci vom căpăta minte, când vom ajunge iar robi, cum am fost?
Foarte frumos semn a fost din partea social–democratului Schuster la
adunarea poporului din burg, unde nu s-a făcut asmuțări socialiste, ci a
îndemnat poporul la ordine, la unire și bună înțelegere pentru apărarea
dreptului întregului neam românesc, cu plugari, cu socialiști cu tot.
Când vom fi liberi și stăpâni pe soarta noastră, apoi ne vom putea
împărți în taberi, plugari, socialiști, bolșevici și ne vom lupta cu minte și
lumina fiecare pentru tabăra lui – dar azi nu ni-e iertat să formăm decât o
singură tabără a întreg poporului românesc fără deosebire.
Vai de neamul nostru, dacă nu o vom înțelege.
Noi, care o înțelegem vi-o spunem și vă rugăm din adâncul inimii
noastre pline de iubire pentru poporul nostru ascultați de conducătorii noștri,
cari vă vreau binele, fiți treji, fiți uniți, păziți ordinea, pentru binele de acum și
pe veci a neamului românesc.
Vai de turma fără păstor.
Stați la post, stați gata, să ne găsească cu cinste binele, dar să nu ne
găsească nepregătiți răul.

758
A comunica.

537
 Puneți-le pe acestea la suflet și le urmați, căci din suflet vi le trimite.
Cu dragoste frățească.
I. Corbu

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 5; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 19,
pp. 101-102.

246.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Semnele vremii

In aceste zile mari, neuitate, care român n-a avut vr-un vis, vre-o
întâmplare interesantă? Când după o mie de ani de robie, națiunea noastră își
rupe cătușele, sufletul nostru arde în flăcări, duhul sfânt e pretutindeni și
oamenii văd semne și minuni, cari nu se văd în alte vremuri.
Vom începe aici cu o astfel de întâmplare interesantă.
Unul de-ai noștri trecând într-o seară aici în Bistrița, înainte de asta cu
vre-o câteva săptămâni pe lângă un arbore, la lumina lămpii electrice, care își
arunca lumina printre frunze pe coaja arborelui, a văzut acolo ceva figură,
formă de om.
Era o femeie.
În port românesc, desculță, cu capul gol, cu părul despletit, mâinile
atârnate în jos, legate cruciș, dar pasul larg proptit759, trupul aplecat înainte
vădeau năzuința și încrederea de a rupe legăturile.
Sărmana națiune românească, ce bine ți se potrivea acea figură; pe tine,
soarta ta vitregă de o mie de ani o reprezenta [o însemna – s. a.] aceea arătare.
De câte ori am trecut pe acolo – ne povestește prietenul – tot sus am
văzut–o. Totdeauna îmi aruncam privirile întâia dată asupra mâinilor legate,
dar tot legate rămâneau.
Ah, ce surpriză fericită ar fi să văd odată cătușele rupte și mâinile
slobode.
A trecut vr-o săptămână fără să mai trec pe acolo. De atunci au căzut
multe frunze în dreptul lămpii electrice. Miercuri a trecut o săptămână, seara
pe la 5 și jumătate ceasuri, în 30 octombrie din întâmplare, fără gând anumit
iar am trecut pe acolo. Când am trecut întâia dată nici nu mi-a dat prin gând să
mă uit. Venind îndărăt însă mi-a venit în minte și m-am uitat să văd ce s-a mai
schimbat?

759
Hotărât.

538
 Privirile mi le-am aruncat și acum întâia dată asupra mâinilor. Ce
minune neașteptată!
Brațele încătușate pieriseră de acolo. Mă uit să le găsesc, să le văd cum
stau acum libere.
Dar mare îmi fu mirarea, că chipul de femeie dispăruse. În locul ei era
un chip de bărbat. Cu capul gol, fața palidă, barba scurtă, neagră, în cămașă,
pieptul tot stropit cu sânge, pete mai mari și mai mici, brațul stâng adus peste
inimă și mijloc ca și când ar vrea să-și acopere și aline rănile.
M-am socotit: asta înseamnă jertfele dezrobirii! Dar nu înțelegeam de
ce fața nu-mi era simpatică [prietenoasă – s. a.] privirile aveau ceva fioros și
când treceam în dreptul li mă privea țintă.
A doua zi telegraful aduse știrea, că a fost omorât de soldați în 30
octombrie punct după 5 și jumătate seara Ștefan Tisza fiul lui Coloman, se
stinsese viața zdrobitorilor de naționalități a reprezentanților liberalismului și
constituționalismului mincinos.
Ce coincidență ciudată!
Și ce ironie și răzbunare a sorții. Cel ce numai cu câteva zile înainte
aruncase trufaș și încrezut în fața unui deputat român batjocora că, dacă ar
merge între alegătorii lui români, aceștia ar ține cu el, cu Tisza, nu cu deputatul
român. Și acum iată-l ucis de oameni de neamul lui.
Ce minunate și nepătrunse sunt căile destinului.
Dezrobirea noastră și uciderea asupritorului se întâmplă în același timp
și totuși mâinile noastre sunt curate.
Câteva seri după aceea figură s-a mai văzut, fața tot mai spălăcită. A
cincea seară, în 4 noiembrie însă a dispărut. Să zicem și noi după frumoasa
datină străbună un”Dumnezeu să-l ierte”.
În locul lui era puțin clară o figură de femeie îmbrăcată în alb, privirile
ridicate în sus, mâinile aduse și împreunate la piept ca de rugăciune.
I. Corbu.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 5; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 20,
pp. 102-103.

247.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Ce va hotărî Senatul Național Român?

Cetim în „Foaia poporului român” din Budapesta:

„În cercurile românești se afirmă că e mai mult ca sigur, că Senatul
Național Român se va declara pentru alipirea ținuturilor române din Ardeal și
Ungaria la România.

539
 Cealaltă alternativă ar fi să ne declarăm ca stat independent.
Altă alegere nu există pentru noi și in interesul nostru”.
Să o știe asta tot românul!

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 5; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 24,
p. 106.

248.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Primul alarm l-am avut miercuri la știrea că 250 soldați înarmați vin cu
trenul de la Dej. După ce Senatul nostru n-a fost înștiințat că cine și de ce vin,
s-a dat alarma și întreaga Garda română din loc s-a pus pe picior de război
așteptând gata. Bârgăuanii au fost pornit câteva sute în ajutor și Năsăud se
pregătea. Apoi a venit știrea că soldații (250) au fost rechemați. Răspunsul la
apel a fost grandios.
Bravo, gardiși români, să trăiți!
Totdeauna, gata!

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 4; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 16,
p. 98.

249.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Ce trebuie să știe fiecare român?

Fiecare român trebuie să știe că neamul nostru românesc din Ardeal s-a
constituit într-un „Senat național românesc” cu reședința în Cluj. Toate orașele
și toate satele noastre trebuie să-și organizeze din bărbații săi de încredere, cari
au dat dovadă de cunoștință națională, astfel de senate.
Senatul Național Românesc Comunal se compune din atâți membrii,
câți se află de potrivit după împrejurările din comună. Senatul să-și aleagă apoi
biroul: un prezident, unul sau doi vice-prezidenți și nul sau doi secretari.
Despre constituirea Senatului și alegerea biroului să înștiințeze Senatul
Național din Bistrița.
Senatul comunal, în frunte cu biroul său, va avea să îndeplinească toate
îndrumările primite de la Senatul național românesc comitatens și de la Senatul

540
național românesc central și să le îndeplinească toate agendele760 ce vor cădea
în cercul său de muncă.
În primul rând se impune datorința de mare urgență, ce să grijească
susținerea ordinei obștești în comună și de siguranța vieții și a averii tuturor
locuitorilor fără deosebire de neam și confesiune.
Aceste senate comunale vor face pregătirile pentru organizarea marilor
conferințe naționale românești, care vor reprezenta voința națională
românească, hotărând soarta neamului nostru, realizarea idealului național
român.
Azi, singurul organ de viață românesc, este „Senatul național român”.
În jurul lui să se grupeze fiecare român.
Să fim un trup și un suflet, un gând și o simțire.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 3; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 10,
pp. 94-95.

250.
1918, noiembrie 7, Bistrița

S-a constituit Senatul Național Român.

Secția Comitatului Bistrița-Năsăud.

Vremurile mari ne-au adunat pe toți într-un singur mănunchi puternic.

Ceasul sfânt a sunat și toți suntem pătrunși de glasul fermecător. Însuflețit de
marile ideale ale vremurilor, conducătorii noștri din Bistrița ne-a convocat pe
toți cei cu simțire românească în 4 noiembrie anul acesta la o constituire
frățească.
A fost o adunare grandioasă, impunătoare, o manifestare înălțătoare a
sentimentelor naționale. De față erau toți fruntașii noștri și popor numeros.
Prezidentul clubului nostru național dr. Gavril Tripon, rostind o cuvântare
înălțătoare, arată scopul întrunirii constituirii”Senatului național român”. A
vorbit cu atâta căldură și vervă oratorească, că ochii tuturor erau scăldați în
lacrimi, primele lacrimi de bucurie ale unui neam descătușat. Pare că ni s-au
luat de pe sufletul nostru descătușat a luat aripi. Am izbucnit toți în urale
nesfârșite.
Senatul național român s-a constituit astfel:
Prezidenți: dr. Gavril Tripon, Vasile Pahone, dr. Leon Scridon,
Dionisiu Vaida, Gregore Pletosu, dr. Alexandru Pop.

760
Probleme curente, la ordinea zilei.

541
 Notari: dr. Victor Motogna, Emil A. Chiffa, dr. Ioan Lazar, Ioan
Petrinjel, Aurel Belteag.
Cassar: Ioan Corbu. Urmează apoi vre-o 60 de membri din bărbați de
încredere din toate păturile societății, al căror nume îl vom comunica ulterior.
S-a purces apoi la constituirea Gardei naționale române, al cărui
comandant e dr. George Triff, care s-a și pus la lucru luând toate dispozițiile
trebuincioase pentru asigurarea ordinei publice, a siguranței averii și a vieții,
organizând și la sate gărzi naționale. Numele ofițerilor Gărzii naționale române
sunt: Grigore Bălan, locot., Cornel Ordace, locot., Emil Mănăstirean, locot.
tehnic, dr. Emil Rebrean, locot.; Alexandru Tarța, locot., dr. Victor Man, subl.,
Ștefan Moldovan, subloc., Ioan Podoaba, subloc., George Tabără, subloc.,
Pavel Tofan, subloc., Iuliu Cosma, subloc., dr. Leon Scridon, medic, port-
stegari761, Ioan Sas și Liviu Butuc.
Pe străzi circulă patrulele și automobilele Gardei române cu tricolorul
național.
Jandarmeria a fost dezarmată în tot comitatul–fără vărsare de sânge.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 2; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 4,
pp. 88-89.

251.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Hotărâri epocale în Năsăud

Ni se împărtășește din Năsăud:

La 7/20 noiembrie 1918 s-a ținut adunarea generală ordinară a
comitetului fondurilor noastre grănicerești. Intre altele, la propunerea d-lui dr.
D. Loginu, adunarea generală cu mare însuflețire hotărăște:
Abrogă și declară fără valoare Statutul impus Administrației fondurilor
de către guvernul unguresc în anul 1889. Restituie în întregime instrumentul
fundațional, mărețul act al fondatorilor. Hotărăște compunerea unui nou
normativ pentru administrarea în conformitate cu dispozițiile cuprinse în
instrumentul fundațional și, până la pregătirea acestuia și primirea lui din
partea grănicerilor, încredințată de prezidentul și comisiunea fondurilor cu
conducerea mai departe a administrației în sensul acestei hotărâri conform
practicei anterioare statutului impus.

761
Purtătorul steagului; la unitățile militare putătorul drapelului de luptă.

542
 Pe frontispiciul fostului „Alapitványi fögimnazim” inscripție
delăturată762 azi strălucește inscripția românească „Liceul român grănițeresc
din fostul district al Năsăudului”.
Tot așa se vor lua în seamă și în administrarea proprie averea și pădurile
fostelor comune grănicerești de către proprietarii adevărați și legitimi.
Pe direcțiunea silvanală763 din Bistrița va flutura acuși tricolorul
românesc, ca simbol al afirmării drepturilor, atât timp încălcate, ale foștilor
grăniceri. Poporului din comunele grănicerești, i se atrage luare aminte să nu
strice pădurile, stabilimentele, morile, căci e averea noastră și pe noi ne
păgubim.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 3; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 7,
pp. 92-93

252.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Jurământul Gardei Naționale Române din Bistrița

În ziua de 7 noiembrie la 7 ore s-au adunat toți membri Gardei

Naționale Române din Bistrița în număr de vreo 400-500 în curtea Cazarmei
honvezilor, azi în posesiunea Gardei române. În frunte cu comandantul lor, dr.
G[eorge] Triff, ofițeri români, fruntași și mult popor, întonând imnul „Pe-al
nostru steag”, într-o falnică ceată, în ordine pe chipie și în butonieră cu
tricolorul român, au venit la biserica română. De aici s-a trimis o ceată a Gardei
în frunte cu locotenentul dr. Emil Rebrean după falnicul steag tricolor al
Gardei. În urale însuflețite și-a făcut steagul intrarea în sfânta biserică, înțesată
de toți membri Gardei și numeroasă inteligență764 și popor. Dl. dr. G[avril]
Tripon, prezidentul Senatului român, a salutat în cuvinte entuziaste steagul. S-
a intonat de toată asistența „Împărate ceresc”, apoi d-nii protopopi D[ionisie]
Vaida, I[oan] Dologa și dl. I[oan] Petringel au sfințit steagul cu mare
solemnitate. Apoi dl. Tripon în cuvinte însuflețite a predat steagul Gardei
naționale române. A vorbit avântat și cu elan dl. protopop (…) explicând
tuturor celor de față însemnătatea și solemnitatea (…) și rostul Gardei
naționale. A vorbit apoi cu vervă tineresc secretarului Consiliului național

762
Înlăturată.
763
Instituția înființată în anul 1890 cu scopul de a administra patrimoniul forestier al celor 44
de localități, din fostul Regimentul II de graniță de la Năsăud.
764
Inteligență.

543
român, dr. Victor Moldovan. Lacrimi erau în ochii tuturor, lacrimi de fericire
și entuziasm, că în fine a sosit ceasul fericit al neamului nostru. Tot publicul
de față în picioare a cântat Imnul național. În frunte cu steagul, într-o falnică
falangă, ne-am transpus apoi la localul Gardei, unde sub destoinica conducere
a comandantului ei, dr. George Triff, ajutat de cesta ofițerilor Gardei, s-a
apucat de munca organizării765.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 3; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 8,
pp. 93-94.

253.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Senatul Național Românesc

Din comitat adresează poporului românesc din comitat următorul
Manifest: Frați Români!

O eră nouă mai fericită se începe. Dreptul de liberă dispunere a

popoarelor, una din bazele păcii apropiate, începe a se realiza. Suntem fericiți
a Vă vesti că Senatul Național Românesc din Ungaria și din Ardeal s-a
constituit, împreună cu el și cu aceeași menire s-a constituit și Sfatul Național
Român din comitatul Bistrița-Năsăud. Pe baza jertfelor noastre, a luptelor
îndelungate și neîntrelăsate766, cu ajutorul lui Dumnezeu și a factorilor de
putere, luptători pentru dreptate are și poporul românesc din Ungaria și Ardeal
corpul său, suveran și o parte din puterea suverană ce se organizează treptat.
Ne-am aranjat în prima linie la susținerea ordinei publice, a siguranței publice,
la apărarea vieții și avutului tuturor cetățenilor, la îndeplinirea unei dorințe
certe de onoarea noastră, de sentimentul nostru drept, de sprijinul frățesc al
vremii nouă ce se începe și de interesele superioare omenești. Am intrat într-o
epocă de muncă, de organizare și de răspundere și de demnitate. Fiecare e dator
a contribui la rezolvarea problemelor nouă cu întreg sufletul, cu devotament,
cu sentiment de drept și cu o sfântă însuflețire. Era nouă ne cere toate puterile
și bunul Dumnezeu ne ia de pe umeri și de pe frunte greutățile și umilirile de
veacuri. Să ne arătăm gratitudinea, cu toată demnitatea unui popor și cu toată
bărbăția ce ni se cere și se potrivește poporului nostru ce intră ca frate între

765
Documentul a fost transcris după compararea cu textul original, corectând unele greșeli de
transcriere în textul publicat de Alexandru Matei.
766
Neîntrerupte.

544
popoarele lumii. Aceasta frățietate să nu o uităm în prima linie față de
popoarele conlocuitoare, uitând cu inima generoasă ori ce jignire din trecut.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 2; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 5,
pp. 90-91.

254.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Organizarea gardelor naționale române de pe văile Bârgăului

și sfințirea steagurilor lor

Zi de mare sărbătoare și însuflețire a fost ziua de 10 noiembrie 1918

pentru poporul din comunele Bârgăului, ziua plină de solemnitate și avânt. Cu
tren expres, pavoazat cu drapelele românești comitetul Senatului național
român din Bistrița în frunte cu prezidenții ei: dr. G Tripon, dr. V. Pahone,
protopopul D. Vaida, la 12 ½ ore au plecat spre Bârgău. Sosind în gara
Borgoprund am fost primiți de M. Sirlincan, comandantul gardei și de dl. notar
Varna, iar la primăria comunală ne aștepta gardele române ale celor 8 comune,
în frunte cu preoți, steagurile tricolor și numeros public. S-au ținut câteva
vorbiri însuflețite, apoi în corpore, cu steagurile în frunte cântând marșuri
naționale, ne-am transpus pe piața Borgoprundului, unde sub cerul liber s-a
celebrat sfințirea celor 8 steaguri ale celor 8 garde din comunele Borgo–Rus,
Borgo–Joseni, Borgo–Mijloceni, Borgo–Suseni, Borgo–Prund, Borgo–
Bistrița, Borgo–Tiha, și Borgo–Mureșeni. Sfințirea s-a îndeplinit cu mare
ceremonie de protopopii D. Vaida, Dologa, Dan, Flămînd și /D./ Șoneriu. Au
vorbit cu avânt și entuziasm: dr. G. Tripon, dr. V. Pahone, Dologa, D. Vaida,
Dan, Șoneriu, dl. Schuster, delegatul social-democraților, iar în numele gardei
dl. Matei Sirlincan, comandantul ei. S-au dat salve, s-au cântat cântece
naționale, a fost un praznic măreț cum n-a mai văzut Bârgăul, lacrimi de
fericire se prelingeau din ochii tuturor. Apoi locotenentul Ordace, zelosul și
neobositul organizator și comandantul tehnic al Senatului militar român, ne-a
adus știrea telefonică că frații bucovineni, în unirea cu șoimii României, trimit
salutul frățesc fraților Bârgăului. Urale și lacrimi, fericire și însuflețire ne mai
văzută. Urmați de norod și steaguri, în cântece și însuflețire ne-am urcat apoi
în trenul fulger național și la semnalul „Gata” ne reîntoarcem iarăși la munca
și datorințele noastre.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 5; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 18,
pp. 100-101.

545
 255.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Cântarea învierii neamului românesc

Sfântă și înălțătoare muzică cerească este cântarea zilelor noastre.

Dulce și plăcută auzului nostru este glasul sonor al vremurilor noastre. Un glas
de arhanghel vestește neamului românesc că s-au scurs ceasurile noaptea și
zorile mult doritei zile s-au ivit. Fericit cel ce aude glasul dulce, veselește-te
neam iubit și dă mărire celui ce umple de viață și strălucire sufletul tău. Bucură-
te neam iubit, că ziua judecății a sosit.
Bucură-te neamul meu.
Înger luminos și strălucitor cu împărăteasca solie s-a scoborât între noi,
vestindu-ți ție, drag neam românesc, mântuirea ta.
Arhanghel strălucitor, cu pavază767 și sabie de foc s-a scoborât să ne
vestească că dumnezeul milostiv s-a îndurat de plânsul și lacrimile
nevinovaților orfani, de rugămințile mamelor cu sânul sfâșiat, de râurile de
sânge, ce au curs din ranele ficiorilor noștri, stropind toate potecile și stâncile
munților noștri, înroșind toate păraiele.
Bucură-te neamul meu, căci Domnul dreptății de blestemul strămoșesc
ce veacuri au apăsat umerii strămoșilor și părinților noștri te-a dezlegat.
Porunca dumnezeiască o răsunat în largul lumilor.
Arhanghelul luminii a învins diavolul întunericului, razele biruitoare
ale luminii au pătruns noaptea veacurilor și nedreptatea și nelegiuirea,
strâmbătatea și asuprirea dreaptă răsplată să dobândească. Noaptea sclaviei a
dispărut și soarele dreptății cu razele sale strălucitoare au umplut lumea.
Bucură-te neamul meu și mărire înalță dumnezeului dreptății.
Vecinică și sfântă e dreptatea ta, doamne, Înțelepte și neînțelese sunt
căile Tale. Cu sfântul Tău toiag ai destrămat ceața nopții, ai sfărâmat lanțurile
de veacuri, lumea veche, plină de păcate și fărădelegi s-a prăbușit.
Învrednicitu-ne-a să ridici sufletul nostru: curățați prin pocăință și suferințe,
mergem senini spre sfântul potir al cuminecării.
Cu suferinzi de veacuri am spălat și răscumpărat păcatele noastre și iată
sfânta zi a iertării ne încălzește. Tu, care ți-ai împodobit cerul cu culorile
străbunilor noștri, ai înălțat flamura noastră, vestind lumii dreptatea Ta.
Măriți pe Domnul, care a auzit glasul rugii noastre stânca nebiruită a
fost nădejdea noastră. Picioarele răuvoitorilor noștri au căzut în groapa ce ne-
a săpat-o nouă. Vecinică e dreptatea Ta Doamne.
Și ce faci tu, poporul meu în aceste zile ale măririi Tale? Cutremuratu-
s-a temelia pământului, semne pe cer arătatu-s-au, iar copii au tresărit în

767
Scut.

546
leagănul lor. Trezește-te neamul meu, n-auzi buciumul cum sună prelung prin
pădurile tale, trezește-te că e vremea letargiei din trecut. Încinge-ți coapsa ta,
cu armele dreptății, stai gata căci oara768 ta a sunat, Mirele iubit îmbrăcat in
haina luminii cu ceată de veseli nuntași a pornit, aprindeți candela și veghează,
căci dacă te va afla dormind, blestema - te-vor copii tăi, cu aspre învinuiri te
vor judeca umplându-te de hulă769 și ocară.
Veghează, azi soarta e în mâinile tale. Fii treaz, că ceasul tău a sunat.
Priveghează și nu dormita.
Șoimul temut al Carpaților, care încătușat își lovea și frângea aripile,
și-a rupt lanțul greu și în falnic zbor s-a înălțat în nemărginitul albastru al
cerului, setos de libertate.
Din seninul văzduh, din tronul său de lumină își rotește privirile sale
peste câmpiile și livezile râzătoare, smălțate cu mii de floricele, peste pădurile
și munții legați în brâuri de argint al râurilor șerpuitoare. Fii liniștită, țeara mea,
șoimul nebiruit veghează, ager este ochiul său, vajnic este zborul său.
Doina, plăpânda copilă cu vocea duioasă, în care vibrează murmurul
cristalin al izvoarelor, șopotul vântului, freamătul codrului, doina cea cu ochii
visători și fața palidă, mireasă curată și neatinsă ca o sfântă, mult te-a dorit, tu
dulce mire al visurilor ei. Sânul ei fecioresc a ostenit de oftări, râuri de lacrimi
au curs din ochii ei, te-a așteptat mereu contându-ți în palide amurguri și în
înstelate apoi senine, cântul ei. Te-a așteptat cu dor, pe tăinuite poteci ale
poienelor și dumbrăvilor, ploi și furtuni au izbucnit fața ei și trupușorul ei de
dor cumplit cutremuratu-s-a.
O, vino, dulce mire al visurilor ei, al nopților ei de veghe și așteptare.
Din mușchiul mătăsos, pat de nuntă îți așterne, din florile livezilor, ghirlande
îți împletește, din stelele cerului, cunună de mire îți întruchipează.
E fericită doina, căci a auzit glasul tău tunător și fâlfâirea aripilor tale,
zâmbetul ei ne umple inimile de cerească fericire.
Frumoasă și încântătoare, de Dumnezeu binecuvântată ești tu, țara mea.
Împodobește-te cu flori și cu toate podoabele tale te înfrumusețează.
Sărbătoarea a cărei vis a alintat veacuri și în nădejdea căreia s-au stins strămoșii
și părinții noștri a sosit.
Frumos ca un heruvim e mirele tău, frumos ca un soare, ca fulgerul
năprasnic. Tare e brațul tău, neînvins e paloșul său, îndrăzneț ca șoimul e
sufletul său.
Ieșiți cu prapori în calea sa, preoți purtători de cruce, cu tămâie sfântă
cădelnițați fumul aromitor, presărați flori în calea sa, ca un heruvim e mire
nostru, deschideți porțile inimilor voastre să intre mirele visurilor noastre.

768
Ora, ceasul.
769
Înjosire, umilire.

547
 Mărire aducem ție Doamne, că ne-ai fericit a ajunge această zi măreață,
ziua mântuirii și a dreptății.
Emil A. Chiffa

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 6; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 23,
pp. 104-105.

256.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Povestea privighetorii eliberate

(slobozite)

Poetul Codreanu ne povestește că a avut o privighetoare, dar oricât de

bine a ținut-o, până ce a fost în colivie, în robie, n-a voit să cânte nici odată,
tăcea ca mută:
Tăcea mereu, deși-n belșug nutrită,
Tăcea mereu stând veșnic abătută,
Privighetoarea mea nenorocită…
Atunci cuprins de milă într-o seară,
Pe când râdea de trandafiri boschetul,
M-am hotărât să-mi liberez poetul
Ca să-l împac cu soarta-i seculară.
Pornii cu mica închisoare-afară
Și deschizând portița cu încetul,
Lăsai să zboare liber-n boschetul
De flori de mai, dubioase solitară.
S-a așezat pe-un vârf de plop, - și-ndată
A și-nceput să cânte. Niciodată
N-am auzit mai sfântă melodie…
Tăceți s-ascult: Ș-acum par - că-mi cântă
Și-mi umple sufletul de armonie
A libertății melodie sfântă.
Popor român uită durerile și cântă și tu.
După o mie de ani de robie, ușile închisorii s-au sfărâmat, după o mie
de ani de întuneric și noapte, răsare și pentru noi soarele Libertății. De o mie
de ani n-am văzut decât zori scurte, mai mult niște licăriri trecătoare de lumină
de fulgere și noaptea adâncă ne înghițea iarăși.

548
 Dar azi răsare orbitor de luminos în toată strălucirea lui pentru noi
Soarele Libertății. Lumina lui biruitoare a dovedit și alungat întunericul și
bufnițele.
Nu e putere în lume ca să ni-l mai întunece
Popor român, cântă!...
Dar curat și sfânt să fie cântecul tău ca cântecul privighetorii eliberate.
E cântecul sfânt al Libertății.
I. Corbu.

„Glasul Vremei” Bistrița, nr.1, 7 noiembrie 1918, p.1, publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc.15,
p. 97.

257.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Binecuvântați să fie
Dragii noștri părinți,
Că ne-au dat acestor vremuri,
Mari de suferințe
Că trăim zile mărețe,
Zile seculare,
Vremuri mari, cum cartea lumii
Pagini nu mai are.
Și că soarta ne-a ursit
Să fim noi secerătorii,
Să-mpletim cu braț destoinic
Neamului cununi de glorii
Emil A Chiffa.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, p. 3; publicată la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 9,
p. 94.

258.
1918, noiembrie 7, Bistrița

Spre dezrobire
(Prometheu)

M-ați țintuit de o stâncă solitară,

În grele lanțuri voi m-ați țintuit.

549
 Mă arde-a soarelui cumplită pară,
Mă zbiciuiesc furtunile cumplit.
M-ați țintuit, mii de săgeți mă bat,
Iar vulturi smulg din carne-mi cu-ndârjire,
În ochiul morții crunte nu mă zbat,
Spre voi, trufaș, ridic a mea privire.
De acolo din Olimpul vostru sfânt
Voi râdeți, hohotind! Nu vă blestem,
De-a Hadesului770 foc nu mă-nspăimânt,
Nici moartea ce dezleagă nu o chem.
Căci am aprins un astr-n zare,
Din focul sacru ce l-ați tăinuit
Și flacăra azi crește tot mai mare
A veacurilor noapte s-a topit.
De-aici, din vârful solidar de stâncă,
Zăresc jos… flăcări, ce se tot întind.
Cum se destramă noaptea cea adâncă,
Ah, dulci speranțe mă cuprind.
Mii focuri ard în sure depărtări,
Pământul ca un soare strălucește
Prind zvonuri dulci de binecuvântări
Și numele-mi în veacuri dăinuiește
Și cum privesc în zarea luminoasă,
Olimpul vostru-i prefăcut cenușă.
Văd cum se frânge-a nopților cătușă.
Și cum răsare-o viață mai frumoasă.
Emil A Chiffa.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr.1, 7 noiembrie 1918, p.6; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 25,
pp. 106-107.

259.
1918, noiembrie 7, Bistrița

America făgăduiește înfăptuirea unirii tuturor Românilor

Cetim în „Ujság” din Cluj următoarea știre de însemnătate epocală și

definitivă hotărâtoare și pentru soarta noastră a românilor din Ungaria și
Transilvania.

770
Infern.

550
 Secretarul de Stat al afacerilor externe trimite următoarea notă
reprezentanților regelui român:
Washington, 7 noiembrie,
Oficiul de externe în 5 noiembrie 1918.

Domnilor!

Guvernul Statelor – Unite s-a gândit totdeauna la bunăstarea și

interesele României, ca a uni stat liber și neatârnat. Înainte de a porni războiul
între Statele–Unite și Austro–Ungaria, prezidentul a trimis o notă regelui
României, în care îl asigură de simpatie și înalta sa stimă. Starea lucrurilor s-a
schimbat de atunci.
În urmare, prezidentul dorește să vă înștiințeze că guvernul Statelor –
Unite aderează la dorințele ridicate de poporul românesc atât în afară cât și
înăuntrul și jertfe venite din partea dușmanilor libertății. Guvernul Statelor –
Unite simpatizând cu dorința și gândul unității naționale a tuturor românilor de
pretutindeni, se va nizui771, ca la timp potrivit să-și valideze influența ca
poporul român să ajungă la drepturile sale politice și teritoriale ce i se cuvin și
ca acelea să fie asigurate față de oricine.
Primiți, domnul meu, expresiunea înaltei mele considerații.
Lansig Robert
Soarta și viitorul neamului românesc a asigurat.

„Glasul Vremei”, Bistrița, nr. 1, 7 noiembrie 1918, pp. 4-5; publicat la

Alexandru Matei, Documente despre Marea Unire: „Glasul Vremei”, doc. 17,
pp. 98-100.

260.
1921, februarie 12, Bistriţa

Îşi adună mama orfanii…

Mama îndurerată şi iubitoare începe a-şi aduna orfanii împrăştiaţi în
toată lumea de vitregimea timpurilor.
Soarta a vrut, ca cei mai de curând smulşi din braţele ei să fie îmbrăţişaţi
mai întâi. Sărmana Basarabie, cine a putut spera, că va putea fi mântuită şi iată
că ea a fost prima orfană readusă la sânul mamei.
În vederea noastră, în vesela grădină a vecinei Bucovina s-a întins hora
frăţiei. Abia după un an mama îşi îmbrăţişează pe a doua orfană. Sufletele ni-
s acolo, numai trupurile ni-s abia despărţite

771
A se strădui.

551
 Sărman Ardeal, tu cel mai răsărit, dar şi cel mai nenorocit, născut orfan
pe lume, tu mai aştepţi încă – dar tu şti răbda şi suferi, o mie de ani asta ţi-a
fost soarta – tu cel dintâi orfan şi cel mai de pe urmă, se apropie şi ziua
mântuirii tale.
Şterge-ţi lacrimile, mama şi-a adunat orfanii, numai pe tine încă nu te-
a putut îmbrăţişa. Dar acum tot sufletul, inima toată, tot gândul îi e numai la
tine. Ziua îmbrăţişării calde a mamei e aproape. Ce dulce va fi această
îmbrăţişare în deosebi pentru tine, sărman orfan, tu n-ai cunoscut încă
îmbrăţişarea de mamă. Ceilalţi orfani au cunoscut-o – din braţele mamei au
fost smulşi. Tu te-ai trezit orfan pe lume.
Acuş vei avea şi tu mamă. Te aşteaptă cu braţele deschise, acuşi vei
zbura la sânul ei.
Ştergeţi lacrimile, ziua îmbrăţişării e aici.

„Gazeta Bistriţei”, Bistrița, anul I, nr. 6, 12 februarie 1921, p.1.

261.
1928, mai 26, Bistriţa

Mulţi nu vor fi auzit aproape de loc sau poate numai în treacăt despre
această armată a României, ea însă a existat totuşi şi încă a purtat cu biruinţă
steagul tricolor pe câmpurile îngheţate ale Siberiei. Cred că e mai bine să expun
la început modul cum s-a format Legiunea română din Siberia, precum scopul
formării ei şi apoi abia greutăţile şi luptele, pe care le-a avut, iar la fine
reîntoarcerea ei în ţară.
După ce s-au bolşevizat armatele ruse şi au păstrat frontul contra
Puterilor centrale, Aliaţii erau nevoiţi să refacă oarecum acest front.
De aici, s-a născut idea de a organiza pe foştii supuşi ai Austro-
Ungariei, căzuţi în captivitate rusească, în legiuni. Astfel s-au organizat
cehoslovacii, polonii, iugoslavii şi românii. Primii care s-au organizat au fost
cehoslovacii, ultimii românii, căci erau cei mai puţini. O parte dintre românii
din captivitatea rusească erau întorşi în vechiul Regat încă din septembrie
1917, formând „Corpul I al Voluntarilor Români A. B.”, cu sediul în Huşi şi
comandamentul administrativ în Iaşi. Organizarea Legiunii a început în
Curgan şi a ajuns la efectivul unei companii; apoi s-a continuat la Celiabinsck,
unde s-a mărit efectivul aproape cu o companie, însă din cauza înaintării
trupelor bolşevice, care deja ajunseseră până la Volga, râul Ural şi munţii Urali,
în acest oraş nu era potrivit pentru organizarea Legiunii, astfel că românii s-au
retras în centrul Siberiei la Ircutzc.
Prima organizare a început sub numele de „Corpul al II-lea Voluntarilor
români A.B.” din Siberia, s-a continuat la Celiabinsck tot sub acelaşi nume şi

552
la Ircutzec încă câtva timp, până în ianuarie 1919. Timpul, de când a început a
se organiza acest corp, februarie 1918 şi până în ianuarie 1919, nu s-a
desfăşurat sub ochii mei, căci eram în vechiul Regat în armata română. După
ce am terminat Şcoala militară de Inf. din Botoşani şi după pacea de la Brest
Litowsck, în urma căreia misiunea militară franceză urma să plece din
România, ne-am decis mai mulţi ardeleni şi bucovineni să plecăm în Siberia
pentru organizarea de trupe române. Misiunea franceză lăsase în urmă câţiva
membrii cu scop de ordin superior, în interesul ce lega viaţa de războiul a
acestor ţări surori. Cu consimţământul guvernului român şi cu acte de supuşi
români, cu care plecau să-şi caute în Rusia familiile refugiate de război,
plecarăm rând pe rând vreo 180, din august până în septembrie 1918, ca
voluntari. Plecam în grupuri câte doi-trei şi pe diferite căi, locul de întâlnire
fiindu-ne Samara, unde ne aştepta colonelul francez Begout.
Angajamentul nostru, făcut înainte de a pleca, era: „Vom lupta ca ofiţeri
români sau francezi pe orice front şi contra oricărui inamic”. Starea sufletească
în care ne aflăm când am făcut acest angajament şi cauza care ne-a determinat
să luăm un astfel de angajament, ar fi greu de redat. În principiu nu aveam
decât dorinţa de a muri cu conştiinţa împăcată, căci căldura sufletului nostru,
cu care trecusem peste hotare, ne era pusă la cântar, pare că noi am fi purtat
vina ocupării Olteniei şi Munteniei.
Iar dacă nu puteam convinge pe unii dintre personalităţile marcante ale
Statului român, voiam totuşi să-i convingem pe cei ce ne vor înţelege, că am
trecut graniţa nu spre adăpost, ci conduşi de un ideal. Pentru aceasta nu ne
plângem, ci resemnaţi credem, că fiecare priveşte lumea în reflexul sufletului
propriu, dar nu acceptăm, că provinciile alipite au acelaşi caracter cu cele
romane.
Peripeţiile prin care au trecut cei 180 ofiţeri voluntari, plecaţi din ţară
spre Samara, oraş pe Volga, sunt îngrozitoare, căci din 180 am ajuns la trupele
din Siberia numai 14, restul s-au risipit pe drum. Parte dintre ei au fost
demascaţi de către serviciul de spionaj al armatelor germane, ce ocupau pe
atunci Ucraina, alţii au fost prinşi de către bolşevicii fiind suspectaţi
(paşaportul), judecaţi şi executaţi pe loc, alţii iarăşi au putut ajunge numai până
la frontul bolşevico-ţarist, ceho-slovac, iar cei mai puţini am avut inspiraţia şi
curajul de a recurge la ultimul mijloc pentru a trece frontul, adică de a ne înscrie
în armata roşie care pleca la front, iar la ocazie potrivită de a trece de partea
armatelor amice.
Să descriu în amănunte cum ne-a mers celor ce am avut curajul de a
recurge la ultimul mijloc pentru a ajunge dincolo de front, ar trebui să mă abat
prea mult de la subiect, o voi face totuşi, însă cât mai scurt.
Din 180 plecaţi din ţară am ajuns în Ircutzc 14. Cinci în noiembrie, iar
nouă în decembrie 1919. Când am ajuns la Samara colonelul francez Begout
nu mai era, se retrăsese spre Celiabinsck, căci armata roşie ocupase deja acest

553
oraş. Acest fapt ne-a determinat să ne înscriem într-un regiment al armatei
roşii, ce pleca la front în direcţia oraşului Uralsck. După câteva lupte cu cazacii
de Uralsck am ajuns în faţa acestui oraş, la o depărtare de 80 km. Timpul
posomorât şi şubreda organizare a armatei ne-a ţinut pe loc peste 12 zile.
Armata cazacilor era, ce-i drept, tenace, dar fiind prea slab înarmată, nu ne
putea respinge.
Astfel pentru noi acest timp era o tortură, mai ales că bolşevicii
observaseră, din luptele anterioare, că nu suntem simpli soldaţi şi începeau a
ne suspecta. Pentru a se convinge însă de loialitatea sentimentelor, ne îmbiau
să luăm comanda diferitelor unităţi, căci comandantul regimentului nostru era
un frizer din Budapesta, iar cel de companie un cizmar din mahalalele Pestei,
numit Szkalka. Vă puteţi închipui ce autoritate puteau exercita aceştia asupra
unităţilor ce comandau şi ce convingere şi avânt stăpânea acea masă de oameni,
ce plecau la luptă. În înaintarea noastră spre Uralsck nu am aflat decât sate
pustii, doar ici şi acolo de rămâneau câţiva moşnegi, babe şi copii împreună cu
câinii, tot deopotrivă de riguroşi.
Bătrânii luau informaţii despre trupele roşii (noastre) şi trimiteau pe
copii în puterea iernii la Cazaci, căci frontul nu era încheiat. Am asistat chiar
la condamnarea şi executarea unei babe, ce trimisese pe un copil cu o astfel de
scrisoare. Comisarul după ce i-a citit sentinţa nici n-a aflat de bine cel puţin s-
o lege la ochi, ci descărcând gloanţele ce le avea în revolver şi neputând-o
omorî, i-a strivit ţeasta capului cu tocul cizmei strigând: „Piei sânge de burjui”
(boier). Mulţi cred că revoluţia e conştiinţa supremă a naţiunii respective, eu
zic din cele văzute, că revoluţia e urmarea demoralizării complete a unui popor.
Şi acest fapt se observă numai într-un război civil, omului nu-i trebuie pâine,
nici aur, nici rang, ci vrea numai sânge.
Fiecare râu are şi partea lui bună. Aşteptarea noastră în acest loc era o
teroare, dar ea ne-a dat posibilitatea de a ne informa precis de distanţa şi
direcţia încotro se aflau cazacii, care lucru l-am aflat de la un moşneag cazac
din acel sat, ce ardea de dorul de a aduce servicii cazacilor. I-am spus că plecăm
noi şi-i vom duce scrisoarea, dar să ne arate încotro. El ne-a spus numele
satului, distanţa şi direcţia. În seara zilei a 13-a ne-am decis toţi 9 şi am jurat
să plecăm; cine rămâne, îl lăsăm mort, căci tot aveau să-l împuşte bolşevicii,
dacă ar fi fost sincer şi nu ne trăda fuga, înainte de a ajunge în satul căzăcesc.
Ne-am aşezat astfel, ca să fim trimişi toţi în acelaşi post, dar fiindcă un post
mic se făcea acolo numai din 8 oameni unul a rămas bolnav cu ordinul nostru
să fure de la trenul regimentului pentru fiecare pime772 şi căciuli noi de drum.
Înainte de a pleca mai aveam fiecare 300 cartuşe, 4 grenade franceze şi
4 conserve. Pe la ora 10 p.m. artileria cazacilor compusă numai din două
baterii, deschise focul asupra aripei drepte a diviziei din care făceam parte şi

772
Cizme de pâslă.

554
noi. Regimentul nostru era la aripa stângă. Era la începutul lui noiembrie 1918,
câmpul era acoperit cu zăpadă din care abia răsărea ici şi colo iarba uscată,
noaptea ceţoasă i-a favorizat pe cazaci să se apropie pe nesimţite de front.
Focul artileriei intenţiona a atrage atenţia şi forţele bolşevice spre aripa stângă,
iar cavaleria de cazaci atacă pe neaşteptate satul. Panica produsă în sat e de
nedescris. Ce s-a întâmplat mai departe nu ştiu, căci în timpul panicii noi am
luat direcţia spre sud de satul nostru (Pocrowcka), spre Regimentul 13 de
cazaci, care era cantonat în acel sat. După un drum de 6 ore am ajuns cu grupul
din care făceam parte 4, la jireada773 de fân în mijlocul câmpului, iar ceilalţi 5
se desprinseră de noi în decursul drumului fără a ne putea întâlni. Căci pe acel
câmp nu poţi vedea noaptea la o distanţă de 30 m din cauza zăpezii şi a ceţei.
Artileria căzăcească începu să bată satul de unde plecaserăm noi, aşa
presupuneam după focul tunurilor. Stând sub jireada de fân observăm că în
direcţia noastră se mişcă ceva nelămurit până ce luă formă de cal sau de om.
[…] 774

„Săptămâna”, Bistriţa, anul I, nr. 9, 26 mai 1928, pp.1-2.

262.
1929, mai 10, Bistriţa

1918

O dimineaţă ploioasă, zgomot, strigăte pe străzile capitalei vitrege a lui

Sf. Ştefan: Trăiască revoluţia, jos cu armele, – scăparea frânelor din mână,
spargerea magazinelor, risipirea averii publice, eliberarea puşcăriaşilor m-au
trezit şi între sunetele lor în dimineaţa zilei de 31 octombrie 1918 am văzut pe
străzile Budapestei cu ochii proprii, am auzit cu urechile mele dezastrul
dezlănţuit de Atotputernicul împotriva asupritorilor milenari.
Şi aceste pedepse divine mi-au indicat drumul de-a mă grăbi spre cerul
senin al unui popor eliberat de norii subjugării prin suferinţele sale de una mie
ani.
Calea spre casă era din când în când disarmoniată de sunetul gloanţelor
celor dezechilibraţi, turmentaţi în demoralizarea lor, de bucuria diavolească a
proprii lor prăbuşiri.
Fluieră trenul, sosesc în cetatea natală, simţesc puterea suflării
româneşti, dreptul asupra acestui pământ, judecata Preadreptului, de al stăpâni,
după infiltrarea atâtor suferinţe seculare în ogoarele lui.

773
Claia.
774
în continuare sunt descrise acţiunile bolşevicilor şi cazacilor în Siberia;

555
 La început însufleţire, organizări, manifeste, gărzi naţionale, mai târziu
clătinarea disciplinei, a ordinii, nerespectarea avutului public şi avutului privat,
psyhoza postbelică a început a se întinde asupra întregului Ardeal, începutul
formând ridicare sufletească, iar sfârşitul atât de îngrijorător, încât se aştepta
cu înfrigurare să apară înaintea porţilor cetăţii singura mântuire a unităţii
noastre naţionale armata română transcarpatină încă deplin disciplinată.
Ziua de 4 Decembrie 1918 a fost o adevărată zi naţională românească
în oraşul Bistriţa, care nu va putea fi uitată de nici un român conştient din acest
oraş, când s-a auzit de prima dată goarnele româneşti, când a auzit de prima
dată un comandant român: neuitatul maior Coroamă, care cu cuvinte pe cât de
blânde, pe atât de hotărâtoare a vestit tuturor din acest oraş, că România Mare
este înfăptuită, armata română a pus pentru totdeauna piciorul pe acest pământ.
În 24 ore ordinea a fost restabilită de aceşti soldaţi slabi la
îmbrăcăminte, obosiţi de atâtea suferinţe şi drum, înarmaţi atât de bine şi atât
de tare la suflet, încât pentru toţi răsuflarea s-a uşurat; şi mi-a rămas
convingerea adânc infiltrată până astăzi în sufletul meu că un hotărâtor factor
al dezrobirii Ardealului a fost această armată, sub a cărui scut a putut funcţiona
Consiliul Naţional, Consiliul Dirigent în sânul cărora se aflau mulţi
reprezentanţi ai guvernului de astăzi, a căror ordine, decrete, numai după ce s-
a pus sub ocrotirea armatei româneşti venită de peste Carpaţi au fost ascultate
şi au putut fi executate […]

Dr. Ionel Scridon

„Gazeta Bistriţei”, Bistriţa, anul IX, nr. 10, 10 mai 1929, p. 6.

556
V. LISTE GARZI NAŢIONALE
 263.

1918, noiembrie 17›, Năsăud

Evidenţă
La Târgul Mureşului
Stegar: Ion Vidican
Urâte George l. Irimei
Corui Dumitru

17/XI 1918

La Budapesta după leacuri

Câmpean Maximilian775 în 22/XI reîntors

Serviciu constant în cs I (fabrica de spirt, berărie, trecătoarea la Luşca)

George Catarig Bruhoianu

La poştă inspecţie
Ilie Ştefan – interimal poştar
Ionaşc Mihăilă
Ion Miron din 29/XI

Ordonanţe constante:
Hanţ Velu
Mihăilă Prăhas
Cleja Vasile/3 zile absent din 16 nov – 20 nov.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 16.

775
Anularea numelor aparţine autorului documentului.

559
 264.

1918, noiembrie, 27, Năsăud

Raport
Garda Naţională Română din Năsăud s-a reorganizat în 27 nov. 1918, după
cum urmează:
Comandant: Sublocot. Vasile Moisil
Împărţiţi: Sublocot. Coriolan Sabo
Sublocot. Traian Anton
Stegar Ion Vidican
Gardiştii:
1. Sergent Major Nicolae Andron
2. Sergent Major George Morariu
3. Sergent Ionică Născuţiu l. Niculae
4. Sergent Nicolae Morari
5. Sergent Teofil Lupu
6. Corporal776 Dumitru Lușcan a Floarei
7. Corporal Petru Rus l. Vasile
8. Corporal George Urâte l. Irimei
9. Fruntaş Niculae Figan l. Niculae
10. Fruntaş Petru Mâtea
11. Fruntaş Seveştian Meruţiu
12. Frunţaş Vasile Născuţiu l. Nic.
13. Fruntaş Ionică Nistor l. Grigore (Pintea)
14. Fruntaş Prahase Vasile
15. Fruntaş George Stiopul
16. Fruntaş Dumitru Catarig l. Vasile
17. Inf[anterist] Vasile Cosma
18. Inf. Petru Născuţ l. Niculae
19. Inf. Mihăilă Prahase ordonaţ[ă]
20. Inf. Vasile Cleja ordonaţ[ă]
21. Inf. Gavrilă Nistor
22. Inf. Niculae Născuţiu l. Leon
23. Inf. Simion Născuţiu l. Niculae
24. Inf. George Cantor
25. Inf. Vasile Pintilean
26. Inf. Niculae Mititean
27. Inf. Niculae Gavriluţ l. Leon
28. Inf. Iosif Câtiul l. Toader
29. Inf. Dumitru Luşcan
30. Inf. Mihăilă Ionaşc l. Alexa

776
Corporal = caporal

560
 31. Inf. Anton Svencu
32. Inf. Mihăilă Vârtic
33. Inf. Ioan Sfârcă
34. Inf. George Urâte a Saveti
35. Inf. George Moldovan l. Vasile
36. Inf. Ioan Floroaie
37. Inf. Vasile Dedea
38. Inf. George Moldovan
39. Inf. Ştefan Câtiul l. Larion
40. Inf. George Năsăudean
41. Inf. George Morar l. Leon
42. Inf. Niculae Sârb l. Vasile
43. Inf. George Arsul
44. Inf. Ioan Ionaşc l. Alexa
45. Inf. Niculae Sandu l. Ioan
46. Inf. Niculae Sandu l. Toader
47. Inf. George Vasilichi a Măriuchi hornist
48. Inf. Grigore Chitiul l. Romulus
49. Inf. Petru Pavel
50. Inf. Tit Onigoae
51. Inf. Niculae Prăhase l. Grigore
52. Inf. George Vâju
53. Inf. Vasile Chitiu l. Ioan
54. Inf. Mihăilă Figan
55. Inf. George Floroaie
56. Inf. Petri Cantor
Numiţii ofiţeri şi gardişti au depus jurământul în 27 nov. 1918, la
Consiliul Central Român din Arad, în biserica din Năsăud.
Năsăud, în 27 nov. 1918.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 19

265.

1918, noiembrie 27, Năsăud

Lista ofiţerilor români din Năsăud, membrii ai Gărdei Naţionale Române din
Năsăud

1. Locot. auditor777 Dr. Ion Runcan servit la judecată de divizie a

armatei Zsvazo;

777
Procuror militar.

561
 2. Sublocot. Vasile Moisil, servit la B. N. No 1
3. Sublocot. Tudor Moisil, servit la judecată de divizie în Sibiu
4. Sublocot. Olimpiu Ghilă, servit la I[nfanterie] R[egiment] 103
5. Sublocot. Coriolan Sabo, servit la I. R. 52
6. Sublocot. Iulius Oros, servit la Ho[n]w[ed] I[nfanterie]
R[egiment] 32
7. Sublocot. Traian Anton, servit la I. R. 63
8. Sublocot. Victor Fetti, servit la How. I.R. 32
9. Stegar Ion Vidican, servit la I. R. 103
10. Stegar Mihail Oros, servit la I.R. 64
11. Cadet asis. Artene Istrate, servit la I. R. 31
12. Dr. Teofil Tanco, medicul Gardii
Jurământul l-au depus înaintea Senatului naţional Român din Năsăud
în 20 nov. 1918.
Năsăud, în 27 nov. 1918.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 20.

266.

1918, noiembrie 28/ decembrie 8, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud

28 XI 1918 – 8 XII 1918

Lista gardiştilor

Subl. Vasile Moisil

Subl. Coriolan Sabo
Subl. Traian Anton
Steg[ar] Ioan Vidican
Steg. Vasile Cosma
Sergent m[ajor] Nicolae Andron
Sergent m. George Morari
Sergent Ionică Născuţ l. Nic.
Sergent Nicolae Morari
Sergent Teofil Lupu
Corporal778 Dumitru Luscan a Floarei
Corporal Petru Rus l. Vasile

778
Corporal = caporal

562
 Fruntaş Sevastian Mieruţ
Frunţaş Vasile Născuţiu l. Nic.
Fruntaş George Stiopul
Fruntaş Petru Mâtea
Fruntaş Prahase Vasile
Inf[anterist] Petru Născuţ l. Nic
Inf. Mihăilă Prahase
Inf. Vasile Cleja
Inf. Gavrilă Nistor
Inf. Niculae Născuţ l. Leon
Inf. Simion Născuţ l. Leon
Inf. George Cantor
Inf. Vasile Pintilean
Inf. Niculae Mititean
Inf. Niculae Gavriluţ l. Leon
Inf. Iosif Câtiul l. Leon
Inf. Dumitru Luşcan
Inf. Mihăilă Ionaşc l. Alexa
Inf. Anton Svencu
Inf. Mihăilă Vârtic
Inf. Ioan Sfârcă
Inf. George Urâte a Saveti
Inf. George Moldovanul l. Vasile
Inf. Ioan Floroaie
Inf. Vasile Dedea
Inf. George Moldovan
Inf. Ştefan Câtiu l. Larion
Inf. George Năsăudean
Inf. George Morari l. Leon
Inf. Niculae Sârb l. Vasile
Inf. George Arsul
Inf. Ioan Ionaşc l. Alexa
Inf. Niculae Sandu l. Ioan
Inf. Niculae Sandu l. Toader
Inf. George Vasilichi l. Măriuca
Inf. Grigore Câtiu l. Romulus
Inf. Petru Pavăl
Inf. Tit Onigoae
Corporal George Urâte l. Irimei
Fruţit779 Dumitru Catarig l. Vasile

779
Fruţit=fruntaş.

563
 Inf. Niculae Prăhase l. Grigore
Inf. George Vâju
Inf. Vasile Câtiu l. Ioan
Iuf. Mihăilă Figan
Inf. George Floroie
Inf. Petri Cantor a abzis, în locul lui s-a luat Niculiţă Pop.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 16.

267.

1918 noiembrie 29, decembrie 1, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud

Lista gardiştilor Nr. 1
În zilele cu fără păreche

Oficeri: Stegar Ioan Vidican

Gardişti:
1. Sergent major Nicolae Andron
2. Sergent Nicolae Morariu
3. CorporalDumitru Luscan a Floarei
4. Corporal Petru Rus l. Vasile
5. Fruntaş Niculae Figan l. Niculae
6. Fruntaş Petru Mâtea
7. Fruntaş Vasile Nășcuţiu l. Nic.
8. Fruntaş Ionica Nistor l. Grigore/Pintea
9. Inf. Vasile Cosma
10. Inf. Petre Născuți l. Niculae
11. Inf. Gavrilă Nistor
12. Inf. Niculae Nășcuți l. Leon
13. Inf. George Cantor
14. Inf. Vasile Putilean
15. inf. Niculae Mititean
16. Inf. Dumitru Luşcan l. Macedon
17. Inf. Mihăilă Vârtic
18. Inf. Ioan Sfârcă
19. Inf. George Urâte a Saveti
20. Inf. George Moldovan l. Vasile
21. Inf. Ioan Floroaie

564
 22. Inf. Vasile Dedea
23. Inf. George Floroaie
24. Inf. Ştefan Câtiul l. Larion
25. Inf. George Năsăudean
26. Inf. Tit Onigoaie, hornist
27. Inf. Ioan Ionaşc l. Alexa
28. Inf. Mihăilă Prahase, ordonanţi.

29/XI1918 - 1/XII.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 17.

268.

‹1918, Năsăud›
Lista gardiştilor

Comandant: Oros Iuliu

Vasile Moisil

Controlori: I. Vasile Tomuţa

Ion Andron Niţu
II. Ioan Pop l. Leon
George Rus
III. Alexandru Nășcuţ
Petru Andron
IV. Ioan Nistor faurul
Ioan Găzdac l. Nicolae

Gardişti:
1. Petru Pavel
2. Toader Nistor l. Ion
3. Toader Ghilici l. Petru
4. Meruţ Sevestian
5. Oros Mihail
6. Ionică Nistor l. Grigore (Pinti)
7. Iulius Ionaşc
9. Iftene Alexandru
10. Şvencu Anton
11. Iacob Bichigean
12. Prahase Mihăilă

565
 13. Sandu Nicolae l. Ion
14. Sandu Toader
15. Floroaie Ion
16. Floroaie George

II.
Vach[tmeister]780 Com[andant]
Oros Vilhelm
Vidican Ioan
1. Floroaie George l. Nicolae
2. Câtiu Iosif l. Toader
3. Moldovan George l. Nătulea
4. George Vâju
5. Maftei Vasile
6. Dumitru Nistor
7. Catarig George l. George
8. Catarig Dumitru
9. Câtiu Vasile l. Ioan
10. Rus George l. Vasile
11. Vasile Gazdac l. Grigore
12. Rus Petru l. Vasile
13. Dumitru Catarig
14. Găvvriluţ Petru
15. Dumitru Linu

III.
Vach[tmeister] com[andant]
Artene Istrate
Iulius Oros
1. Cleja Vasile
2. Forai Augustin
3. Petru Născuţ
4. Dumitru Luşcan
5. Nicolae Anton
6. Morar George L. Leon
7. Cantor Petru
8. Urâte Ioan l. Viclerii
9. Vasile Putilean
10. Dănilă Petru
11. Născutiu Nicolae l. Leon

780
Sergent-major în artilerie sau cavalerie.

566
 12. Vasilichi Mihăilă
13. Miholca George
14. Dumitru Rus l. Vasile
15. Prahase Vasile

IV.
Vach[tmeister] Comandant
Coriolan Szabó
Leonida Pop
Leonida Pop
1. Turcu Mihăilă
2. Mihăilă Figan a Oniţi
3. Figan Nicolae l. Nicolae
4. George Ionaşc
5. Ilie Bichigean
6. Prahas Nicolae
7. Mititean Nicolae
8. Sârbu Ioan
9. Născuţi Ioan a Luchi
10. Câtiu Vasile l Romulus
11. Nistor Petru
12. Moldovan George
13. Nicolae Moldovan l. Paramon
14. Arsu George
15. Moldovan Toader hornariu
16. Moldovan Alexandru
17. Cotuţ Ioan l. Timofteiu
18. Nistor Gavril
19. Sârbu Mihăilă
20. Urâte George l. Eremeiu
21. Catarig Mihăilă
22. Găzdac Clement
23. Mihăilă Vertic
24. Ştiopu Mihăilă
25. Mâte Petru
26. Ionaşc George l. Ilie
27. Flaviu Pop
28. Spătariu Ioan
Hornist781:
Născuţ Nicolae

781
Gornist.

567
 Vasilichi George

Com[andanți] F[ârtiae]782 de conducătorii

1. Alexandru Născuţ
2. Ioan Catarig
3. Mihăilă Anton
4. Rus George
5. Anghel Prahase
6. Găzdac Ion l. Nicolae
7. Găzdac Clement
8. dr. Hodor
9. Runcan Ion
10. Oros Iulius783
11. Petru Androne
12. Moisil Vasile

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 36.

269.

1918, Năsăud

Garda Naţională Română din Năsăud

Lista gardiştilor Nr. 2
Zilele cu păreche

Ofiţerii: Subl. Traian Anton

Gardiştii:
1. Sergent George Morari
2. Sergent Teofil Lupu
3. Corporal George Urâte l. Irimei
4. Fruntaş Sevastian Mieruţ
5. Fruntaş Dumitru Catarig l. Vasile
6. Fruntaş George Stiopul

782
Formă specifică de organizare a comunității năsăudene; întreaga localitate era împărțită în
patru fârtiae/qvartale, conduse conduse de jurați, care gestionau problemele curente în zona
lor de responsabilitate și prezentau periodic raportul judelui/primarului. Pentru detalii vezi
Poruncile Primăriei Năsăud 1863-1867, studiu introductiv, note și text, Simion Lupșan,
Adrian Onofreiu, Ed. Fundației Culturale „George Coșbuc” Năsăud, ediția I, 2000, ediția a II-
a, 2006, passim.
783
Anularea numelor aparţine autorului documentului.

568
 7. Fruntaş Prahase Vasile
8. Inf. Simion Nășcuți l. Leon
9. Inf. Niculae Gavriluţ l. Leon
10. Inf. Iosif Câtiul l. Toader
11. Inf. Mihăilă Ionaşc l. Alexa
12. Inf. Anton Sfencu
13. Inf. George Morari l. Leon
14. Inf. Niculae Sârb l. Vasile
15. Inf. Niculae Sandu l. Ioan
16. Inf. Niculae Sandu l. Toader
17. Inf. George Vasilichi l. Măriuca
18. Inf. Grigore Câtiu l. Romulus
19. Inf. Petru Pavăl
20. Inf. Niculae Prăhase l. Grigore
21. Inf. George Vâju
22. Inf. Vasile Câtiul l. Ioan
23. Inf. Mihăilă Figan
24. Inf. George Moldovan
25. Inf. Petri Cantor a absent, s-a luat în locul lui s-a luat Niculiţă Pop
26. Inf. George arsul
27. Inf. Vasile Cleja, ordonanţă

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 18.

270.

<1918, Năsăud>

Jurnalul Gardiştilor Naţionali

Notă: Legitimaţiile nu s-au împărţit!

Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
a) Oficerii
Sublocotenent
1. 1
Iulius Oros
Sublocotenent din 15/XI
2. 103
Coriolan Sabo 1918
Sublocotenent
3 2
Vasile Moisil

569
Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
Sublocotenent din 15/XI
4 104
Olimpiu Ghiţa 1918
Sublocotenent
5 105
Victor Fetti
Stegar Ioan
6 27
Vidican
Stegar Michail
7 11
Oros
Sublocot. Traian din 20/XI
8
Anton 1918
Dr. Teofil Tanco medicul GNR
b) Comitetul
conducătorilor de
pătrar
1. Alexandru Născuţ 7 din 15/XI bolnav
2. Ioan Catarig 91
3. Mihăilă Anton 92
4. George Rus 93
5. Anghel Prăhas 94
Ioan Găzdac l.
6. 95
Niculae
Clement Găzdac
7. 81
l. Ionică
Dr. Dumitru
8. 96
Hodor
9. Dr. Ioan Runcanu 97
10. Petru Androne 8
11. Ioan Pop l. Leon 5
12. Leonida Pop 61
13. Ioan Nistor fauru 9
14. Niţu Andron Ion 4
15. Ipolit Găzdac 98
16. George Anton 106
17. Vasile Tomuţa 3
18 Petru Catarig 107
-
-
Gavrilă Onişor casserul GNR
-

570
 Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
-
c) Voluntarii
1. Ioan Bachiş784 108 din 17/XI rep785.
2. Traian Ionaşc 109 din 19/XI repăşit
3. Octavian Moisil 110
4. Emil Şerban 12
5. Vilhelm Oros 16
-
-
d) Gardiştii
1. Anton Ilie 42 din 21/XI absent
Anton Ioan l.
2. 79 din 22/XI abzis
Dumitru
3. Anton Niculae 47 din 22XI/ abzis
4. Arsu George 74
5. Bachiş George
Bachiş George l. 17/XI
6. 87
Nistor 1918
7. Iacob Bichigean 21
8. Ilie Bichigean 65 din 17/XI nu vine
9. Alexa Bodiu 89 din 22/XI abzis
Augustin Borzen 17/XI
10. 111
l. Bobol 1918
face serv[iciu] la dl.
11. Henrich Alesi
maior
-
-
12. Petru Cantor 49
Dumitru Catarig l. din 21/XI absent
13. 38
Vasile
14. Mihăilă Catarig 60 din 16/XI nu vine
Iosif Câtiu l.
15. 29
Toader
Vasile Câtiu l.
16. 34
Ioan

784
Anularea numelor şi a unor explicaţii aparţin autorului documentului.
785
Demisionat.

571
Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
Vasile Câtiu l.
17. 70
Romulus
face serviciu de
18. Vasile Cleja 43
ordonanţ[ă]
Ioan Cotuţiu l.
19. 77 din 22/XI abzis
Timoftei
17/XI dus la Târgul
20. Dumitru Corui
Mureşului
Maximilian la Budapesta după
Câmpian leacuri
face serviciu la
George Catarig berărie, Fabrica de
30
Brohoian spirt, trecerea la
Luşca
-
-
-
Petru Dănilă l.
21. 52
Toader
22. Vasile Dedea 76
-
-
Mihăilă Figan l.
23. 62 din 15/XI bolnav
Oniţa
Niculae Figan l.
24 63
Niculae
George Floroae l.
25. 28
Niculae
26. Ioan Floroae 25
27. Augustin Forrai 44 în 22/XI abzis
28. Petru Gavriluţiu
-
-
-
Niculae
118
Gavriluţiu l. Leon
29. Petru Gavriluţiu 39

572
Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
comitetul conduc.
30. Clement Găzdac 90 pătraielor
din 22 XI/ abzis
Vasile Găzdac l.
31. 36
Grigore
Face serviciu la
Dumitru Gâlici l. berărie, Fabrica de
10
Petru spirt, trecerea la
Luşca
Toader Gâlici l. din 22/XI abzis
14
Petre
-
face serviciu de
Hanţ Gelu 6
ordonanţ[ă]
-
-
32. Vasile Ianul 59
George Ionaşc l.
33. 85 din 22/XI abzis
Niculae
George Ionaşc l.
34. 64 din 16/XI nu vine
Niculae
face serviciu la
berărie, Fabrica de
35. 18
Iuluis Ionaşc spirt, trecerea la
Luşca
Mihăilă Ionaşc a
36. 112 face serviciu la poştă
lui Alexa
37. Traian Ionaşc vezi voluntarii nr. 2
-
-
38. Dumitru Linul 40 din 21/XI absent
39. Teofil Lup 41
40. Dumitru Luşcan 46
-
-
41. Dumitru Maftei 113 din 22/XI absent
42. Ioan Maftei 26 din 22/XI abzis
43. Vasile Maftei 32
44. Petru Mâte 84

573
Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
45. George Miholca 55 din 16/XI absent
din 19/XI
46. Ioan Miron 19
proviz[oriu] la poştă
47. Niculae Mititean 67 din 21/XI absent
George Moldovan 72 nu vine din 15/XI
48.
Nătuleu şters
Niculae din 17/XI nu
49. Moldovan 73 vine/bolnav
Paramon
Goerge Morar l.
50. 48
Leon
Toader Moldovan din 16/XI nu vine
51. 75
hornar
Face serviciu la
berărie, Fabrica de
Sevestean Meruţi 15
spirt, trecerea la
Luşca
George Moldovan
72
l. Vasile
-
-
Niculae Născuţiu
52. 53
Leon
53. Petre Născuţiu 45
54. Simion Născuţiu 114
Ioan Născuţiu
55. 69 din 16/XI bolnav
Luchi
face serviciu la
berărie, Fabrica de
Ioan Nistor l. 17
56. spirt, trecerea la
Grigore (Pintea)
Luşca; din 22/XI
absent
57. Gavrilă Nistor 78
Petre Nistor a lui
58. 71
Ioan
Toader Nistor l.
59. 13
Ioan

574
Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
ca controlor (sic!) de
Dumitru Nistor
60. patrule
Sandor
din 22/XI abzis
-
-
61. Pop Flaviu 86
62. Putilean Vasile 51
Niculae Prăhas l.
63. 58
Dumitru
Niculae Prăhas l.
64. 66
George
face serviciu de
65. Mihăilă Prăhas 22
ordonanţ[ă]
66. Vasile Prăhas 57 din 16/XI nu vine
Petre Prădan a lui
120
George
-
-
-
George Rus l.
67. 35 din 21/XI absent
Vasile
Petru Rus l.
68. 37 din 21/XI absent
Vasile
Dumitru Rus l.
69. 56 din 16/XI absent
Vasile
-
-
70. Sandu Toader 24
Niculae Sandu l.
71. 23
Ioan
72. Ioan Sârbu 68 din 22/XI abzis
73. Ioan Spătari 115
74. Mihăilă Stiopu 83 din 22/XI abzis
75. Anton Svencu 20
Stefan Ilie 116 face serviciu la poştă
George Stiopu a
119
Cucului
-
-

575
Nr. Serveşte Nr.
Numele Observare
crt. din legitimaţiunii
Ioan Urâte a
76. 50
Viclerei
George Urâte l. 17/XI la Târgul
77. 80
Irinei Mureşului
George Urâte a
117
Saveti
-
-
78. George Vâjne 31
Michăilă din 16 absent bolnav
79. 54
Vasilichi
80. Michăilă Vârtic 82 din 15/XI nu vine
George Vasilichi
88
hornist
-
-
e) În Cancelare
1. Tit Anton 102
2. Iuliu Birtolon 99
3. Emil Bodescu 100
4. Carol Huzum 101

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 38-42.

271.

<1918, Năsăud>

Garda de serviciu
Lista No 1
Nr.
Numele Locuieşte Serviciu Observare
crt
1. Stiopu Mihăilă IV 15/XI
2. Maftei Vasile II 15/XI
3. Vilhelm Oros I 15/XI
4. Teofil Lupu I 15/XI
din 17 XI la Târgul
5. Urâte George l. Irimei IV 15/XI
Mureşului

576
 Nr.
Numele Locuieşte Serviciu Observare
crt
6. Pop Flaviu IV 15/XI
7. Linu Dumitru II 15/XI
Anton Ion l. Dumitru
8. Sârbu Mihăilă786 nu 15/XI
vine
9. Anton Ilie II 15/XI
Moldovan Niculae l.
10. IV 15/XI din 17/XI bolnav
Nat.
Vasile Găzdac l.
11. II 15/XI
Grigore
12. Rus Petre l. Vasile II 15/XI
13. Cotuţ Ion l. Timoftei IV 15/XI
14. George Vâju II 15/XI
15. Bichigean Iacob II 15/XI
Moldovan George l.
16. II 15/XI vezi 41
Nătul
17. Forai Augustin II 15/XI
18. Născuţ Petre III 15/XI
Catarig Dumitru l.
19. II 15/XI
Vasile
20. Ionaşc Traian IV 15/XI
21. Prăhas Mihăilă II vezi 45
22. Mititean Niculae III 15/XI
23. Câţiu Iosif l. Toader II 15/XI
24. Spătariu Ion IV 15/XI
25. Câţiu Vasile l. Ion II 15/XI
în serviciu la dl
26. Ionaşc Iulius I 15/XI
maior
27. Sandu Niculae l. Ion II 15/XI
28. Sandu Toader II 15/XI
29. Rus George l. Vasile II 15/XI
30. Gavriluţ Petre II 15/XI
31. Vasile Putilean III 15/XI
32. Vasile Prăhas III
33. Mihăilă Figan Oniţă III din 18/XI bolnav
Prăhase Niculae
34. III 15/XI
Dumitru

786
Tăierea numelor aparţine autorului acestui document.

577
 Nr.
Numele Locuieşte Serviciu Observare
crt
35. Nistor Petre IV 15/XI
36. Arsu George IV 15/XI
Moldovan Toder
37. IV 15/XI din 17/XI nu vine
hornar
38. Mihăilă Vârtic IV din 15/XI nu vine
39. Găzdac Clement IV 15/XI
40. Mâte Petre IV
făcut serviciu în
41. Luşcan Dumitru 15/XI locul lui Moldovan
George Natu
Gavriluţ Niculae l.
42. 15/XI
Leon
43. Vasile Sandu 15/XI
Hornist; din 17/XI
44. Năşcuţ Niculae 15/XI
nu vine
ordonanţ[ă] de
45. Prăhase Mihail 15/XI
moarte787
15/XI (din
46. Cleja Vasile 16/XI ord[onanță] de zi
abs[ent])
47. Hanţ Velu ordonanţ[ă]
din 17/XI dus la
48. Dumitru Corni
Târgul Mureşului

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 30.

272.
<1918, Năsăud>

Lista Gardiştilor Naţionali

No2

Nr.
Numele Observare
crt.
1. Petre Pavel788 din 16/XI abzis
2. Toader Nistor l. Ion

787
Agent sanitar.
788
Anularea numelor aparţine autorului documentului.

578
Nr.
Numele Observare
crt.
3. Toader Ghilici l. Petre
4. Meruţ Sevastian în serviciu la dl. maior
5. Ionică Nistor l. Grigore (Pintea) ˵-
Miron Ion
6.
Iftene Alexandru; nu vine 16/XI
7. Şvencu Anton
8. Floroaie Ion
9. Maftei Ion
10. Floroaie George l. Niculae
11. Dumitru Nistor
Niculae Anton
12.
Forai Augustin
13. Morar George l. Leon
14. Cantor Petre
15. Urâte Ion a Viclerii
16. Danilă Petre
17. Născuţiu Niculae l. Leon
18. Vasilichi Mihăilă din 16/XI bolnav
19. Mihalca George din 16/XI bolnav
20. Dumitru Rus l. Vasile
21. Prăhase Vasile din 16/XI nu vine
22. Turcu Mihăilă din 16/XI nu vine
23. Mihăilă Figan a Oniţii vezi lista 1
24. Figan Niculae l. Niculae
25. George Ionasc l. Nicuale
26. Ilie Bichigean din 16/XI nu vine
27. Sârbu Ion
28. Născuţiu Ion a Luchi din 16/XI nu vine
29. Câtiu Vasile l. Romulus
30. Moldovan Alexandru din 16/XI nu vine
31. Nistor Gavrilă
32. Mâte Petre
33. Ionaşc George l. Ilie
34. Vasilichi George (hornist)
35. Prăhas Niculae l. Grigore
36. Vasile Prăhas
37. Maftei Alexandru
38. Născuţiu Simion
39. Bodiu Alexe

579
 Nr.
Numele Observare
crt.
40. Ionaşc Mihăilă
Toader Nistor
Vasile Dedea

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 29.

273.

<1918, Năsăud>

Rang de ofiţeri

Ofiţerii şi cadeţii de până acum care sunt prezenţi apoi:

Alexandru Năşcuţ
Augustin Anton
Ion Catarig Zăgreanul
Ipoliţ Găzdac

Poliţie:
Chef:
Grigore Morari

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 35.

580
 274.
1918, noiembrie 22, Salva

Lista gardei rurale din comuna Salva,

Com. Bistriţa-Năsăud

Nr.
Rangul Numele Anul nașterii Reg. în care a servit Ziua intrării în gardă Observare
crt.
1 Subloc. Teodor Zăgrean 1881 Reg. Hov. 32 10/XI 1918
2 Serg. Clement Sas 1889 Reg. Inf. 63 11/XI
3 -˵- Nicolau Furcea 1890 -˵- -˵-
4 -˵- Nicolau Ţuţuruga 1894 Reg. Hov. 32 -˵-
5 Corp. Ion Gavrilă 1889 -˵- -˵-
6 -˵- Grigore Onul 1893 Reg. Inf. 63 -˵-
7 -˵- Ioan Moldovan 1886 -˵- -˵-
8 -˵- Gavrilă Filip 1888 Reg. Hov. 32 -˵-
9 Inf. Ion Naşcu 1894 Reg. Hov. 32 -˵-
10 -˵- Vasile Morariu 1896 -˵- -˵-
11 -˵- Martian Dedea 1897 -˵- -˵-
12 -˵- Valeriu Vasele 1898 Reg. Hov. 32 -˵-
13 -˵- Vasile Gavrilă I 1895 -˵- -˵-
14 -˵- - ˵ - II 1895 -˵- -˵-
15 -˵- Ilie Simionese 1891 Reg. Inf. 63 -˵-

581
Nr.
Rangul Numele Anul nașterii Reg. în care a servit Ziua intrării în gardă Observare
crt.
16 -˵- George Rus 1895 Reg. Hov. 32 -˵-
17 -˵- Grigore Filip 1895 Reg. Inf. 63 -˵-
18 -˵- Gavrilă Cesa 1895 -˵- -˵-
19 -˵- Ion Oproe 1896 -˵- -˵-
20 -˵- Cirilă Paşcu 1895 -˵-
21 -˵- George Oniga 1894 Reg. 22 de Vânători -˵-
Salva, la 22 Novembrie 1918
Presidiul comitetului naţional,

ss indescifrabil, ss indescifrabil,
Presidente. Secretar.

ANBN, Colecţia Marţian Iulian, d. II/6/2/1918, f. 23

582
 275.
1934, iulie 7, Albeștii Bistriței

Județul: Năsăud comuna Albeștii Bistriței

Tabel nominal
despre foștii membrii ai Gărzii Naționale române din anul 1918-1919
Gradul Decorațiuni
Nr. Numele si Anul, luna, ziua și militar avut Garda Națională Ocupația Domiciliul române ce posedă
crt. prenumele locul nașterii în Garda în care a servit actuală actual cu nr. brevetului
Națională sau M.O.
Brozer 1884 aprilie 5, garda națională Albeștii
1 plutonier agricultor nu posedă
Mihail 5 Albeștii Bistriței română Bistriței
Budaker 1893 octombrie 31, garda națională Albeștii
2 soldat agricultor nu posedă
Martin 94 Albeștii Bistriței română Bistriței
Csöff Mihail 1891 iulie 31, garda națională Albeștii
3 soldat agricultor nu posedă
54 Albeștii Bistriței română Bistriței
Handner 1881 iulie 7, Albeștii garda națională Albeștii
5 soldat agricultor nu posedă
George 98 Bistriței română Bistriței
Göckler 1889 iulie 27, garda națională Albeștii
6 căpitan agricultor nu posedă
George 12 Albeștii Bistriței română Bistriței
Göckler 1900 iunie 1, garda națională Albeștii
7 soldat agricultor nu posedă
George 45 Albeștii Bistriței română Bistriței
Göckler 1875 iulie 29, garda națională Albeștii
8 soldat agricultor nu posedă
Andrei 45 Albeștii Bistriței română Bistriței
Göckler 1898 ianuarie 14, garda națională Albeștii
9 soldat agricultor nu posedă
Mihail 58 Albeștii Bistriței română Bistriței

583
 Gradul Decorațiuni
Nr. Numele si Anul, luna, ziua și militar avut Garda Națională Ocupația Domiciliul române ce posedă
crt. prenumele locul nașterii în Garda în care a servit actuală actual cu nr. brevetului
Națională sau M.O.
Göckler 1880 iulie 4, Albeștii garda națională Albeștii
10 soldat agricultor nu posedă
Mihail 61 Bistriței română Bistriței
Göckler 1895 decembrie 6, garda națională Albeștii
11 caporal agricultor nu posedă
Ioan 92 Albeștii Bistriței română Bistriței
Gondosch 1896 iulie 20, garda națională Albeștii
12 soldat agricultor nu posedă
Ioan 101 Albeștii Bistriței română Bistriței
Gubesch 1900 ianuarie 2, garda națională Albeștii
13 soldat agricultor nu posedă
George 68 Albeștii Bistriței română Bistriței
Klem 1881 octombrie 1, garda națională Albeștii
14 soldat agricultor nu posedă
George 28 Albeștii Bistriței română Bistriței
Luca Ioan 1900 septembrie 16, garda națională Albeștii
15 soldat agricultor nu posedă
74 Albeștii Bistriței română Bistriței
Lutsch 1890 februarie 2, garda națională Albeștii
16 soldat agricultor nu posedă
Martin 50 Albeștii Bistriței română Bistriței
Maurer 1874 februarie 12, garda națională Albeștii
17 soldat agricultor nu posedă
Mihail 46 Albeștii Bistriței română Bistriței
Müller 1893 iulie 30, garda națională Albeștii
18 soldat agricultor nu posedă
Martin 82 Albeștii Bistriței română Bistriței
Nief Martin 1883 iunie 25, garda națională Albeștii
19 soldat agricultor nu posedă
99 Albeștii Bistriței română Bistriței
Reitmann 1884 aprilie 20, garda națională Albeștii
20 soldat agricultor nu posedă
Mihail 24 Albeștii Bistriței română Bistriței

584
 Gradul Decorațiuni
Nr. Numele si Anul, luna, ziua și militar avut Garda Națională Ocupația Domiciliul române ce posedă
crt. prenumele locul nașterii în Garda în care a servit actuală actual cu nr. brevetului
Națională sau M.O.
Roth Martin 1887 iulie 20, garda națională Albeștii
21 soldat agricultor nu posedă
18 Albeștii Bistriței română Bistriței
Rebogen 1894 iunie 20, garda națională Albeștii
22 soldat agricultor nu posedă
Ioan 71 Albeștii Bistriței română Bistriței
Pop Grigore 1900 mai 12, garda națională Albeștii
23 soldat agricultor nu posedă
86 Albeștii Bistriței română Bistriței
Seboltes 1889 aprilie 2, garda națională Albeștii
24 sergent agricultor nu posedă
Martin 14 Albeștii Bistriței română Bistriței
Seblecht 1880 august 22, garda națională Albeștii
25 locotenent agricultor nu posedă
Martin 55 Albeștii Bistriței română Bistriței
Seboltes 1893 august 29, garda națională Albeștii
26 soldat agricultor nu posedă
George 67 Albeștii Bistriței română Bistriței
Phellmann 1884 iunie 20, garda națională Albeștii
27 soldat agricultor nu posedă
George 56 Albeștii Bistriței română Bistriței
Tomolea 1885 august 10, garda națională Albeștii
28 soldat agricultor nu posedă
Ioan 36 Albeștii Bistriței română Bistriței
Tiban 1896 iunie 28, garda națională Albeștii
29 soldat agricultor nu posedă
Casian 78 Albeștii Bistriței română Bistriței

Albeștii Bistriței, la 27 iulie1934. Notar cercual,

ss indescifrabil.
ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940, f. 212.

585
 276.
1938, iulie 30, Arcalia
Nr. 899/1938 not[ariat] comuna Arcalia
ad. 2177/1938 Pret[ură]

Tabel nominal
despre locuitorii care în1918/1919 au făcut parte din Garda Națională
Nr.
Numele si prenumele Funcția Observații
crt.
1 Iuga Ilie preot, președintele Gărzii Naționale mort
2 Iacobele Ioan comandantul plutonului I
3 Chirlejan Ilie comandantul plutonului II
4 Zăgrean Ioan gardist
5 Voievod Vasile Ludovichi gardist
6 Voievod Ioan l. M. gardist
7 Voievod Vasile Gorea gardist mort
8 Theis Mihai 111 gardist
9 Iacobele Vasile gardist
10 Peteri Ioan gardist
11 Borzoș Alexandru gardist
12 Zăgrean Vasile gardist
13 Voievod Ioan c. gardist
14 Mureșan Petru gardist

586
Nr.
Numele si prenumele Funcția Observații
crt.
15 Voievod Pavel gardist mort
16 Voievod Vasile gardist mort
17 Gubesch Martin 3 gardist
18 Peteri Simion gardist
19 Nicoară Ioan gardist

Arcalia, la 30 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil.
Ibidem, f. 245.

587
 277.
1940, martie 1, Archiud

Județul Mureș comuna Archiud

Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut Garda și gradul Anul Numele Purtarea în Cercul de
crt. prenumele în G.N.R. la care a activat nașterii părinților viața civilă recrutare
Archiud
1 Câmpean Teodor plutonier 1880 Iacob și Arsenia bună Mureș
comandant
Archiud
2 Florea Vasile sergent 1887 Petru și Maria bună Mureș
aj. comand.
Archiud
3 Colța Grigore sergent 1888 Ioan și Maria bună Mureș
membru
Teodor și
4 Dos Ioan l. Teodor soldat idem 1883 bună Mureș
Ludovica
Samoilă și
5 Ersen Constantin fruntaș idem 1880 bună Mureș
Paraschiva
6 Ardelean Mafteiu soldat idem 1889 Simion și Irina bună Mureș
7 Vlasa Constantin soldat idem 1888 Vasile și Maria bună Mureș
8 Roșca Ionică soldat idem 1878 Ioan și Maria bună Mureș
9 Marcu Nicolae soldat idem 1891 Simion și Maria bună Mureș
Teodor și
10 Dos Ignat soldat idem 1889 bună Mureș
Ludovica
11 Moldovan Mihăilă soldat idem 1883 Ilisie și Ilișca bună Mureș

588
Nr. Numele și Gradul avut Garda și gradul Anul Numele Purtarea în Cercul de
crt. prenumele în G.N.R. la care a activat nașterii părinților viața civilă recrutare
Teodor și
12 Dos Constantin soldat idem 1881 bună Mureș
Ludovica
13 Marcu Mihăilă soldat idem 1887 Ilie și Maria bună Mureș
14 Danciu Ștefan soldat idem 1883 Dumitru și Ilișca bună Mureș
Zaharie și
15 Mureșan Ioan soldat idem 1884 bună Mureș
Raveca
16 Pintican Iosif soldat idem 1880 Ioan și Raveca bună Mureș

Archiud, la 1 martie 1940.

Primar, Notar,
Pop Ioan ss indescifrabil.

ANMS, fond Prefectura Mureș, acte politice, d. 2370/1940, f. 1.

589
 278.
1934, iulie 26, Ardan
Județul: Năsăud comuna Ardan
Plasa Șieu
Tabel nominal
despre foștii membrii ai Gărzii Naționale române din anul 1918-1919.
Gradul
Anul, luna, Garda Decorațiuni române ce
Nr. Numele si Locul militar avut Ocupația Domiciliul
ziua Națională în posedă cu nr.
crt. prenumele nașterii în Garda actuala actual
nașterii care a servit brevetului sau M.O.
Națională
Bor Petre l. Crucea comemorativă,
1 Ardan 1892 sergent com. Ardan agricultor Ardan
Ion brevet nr. 9665/1923
Dărăban Crucea comemorativă,
2 Ardan 1891 caporal com. Ardan agricultor Ardan
Iftene brevet nr. 9248/1923
Negrea
3 Ardan 1890 soldat com. Ardan agricultor Ardan
Ioan a Petri
Costinea
4 Grigore l. Ardan 1892 soldat com. Ardan agricultor Ardan
Gh.
1897
Crucea comemorativă,
5 Pop Filip Ardan octombrie sergent com. Ardan agricultor Ardan
brevet nr. 10626/1923
22
Medalia Victoria nr.
Negrea 1895 259/1926; Crucea
6 Ardan fruntaș com. Ardan agricultor Ardan
Grigore august 10 comemorativă, brevet
nr. 1609/1923

590
 Gradul
Anul, luna, Garda Decorațiuni române ce
Nr. Numele si Locul militar avut Ocupația Domiciliul
ziua Națională în posedă cu nr.
crt. prenumele nașterii în Garda actuala actual
nașterii care a servit brevetului sau M.O.
Națională
Medalia Victoria nr.
Pop 1895 271/1926; Crucea
7 Ardan fruntaș com. Ardan agricultor Ardan
Dumitru martie 10 comemorativă, brevet
nr. 2556/1923
Andrecuț
8 Ardan 1893 soldat com. Ardan agricultor Ardan
Gavril
Bor Ionică 1895 iulie Medalia Ferdinand I,
9 Ardan soldat com. Ardan agricultor Ardan
l. Ion 24 brevet nr. 4190/1931

Ardan, la 26 07 1934.
Notar,
ss indescifrabil.

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1789/1940, f. 218.

591
 279.
1940, martie 1, Brăteni

Județul Mureș comuna Brăteni

Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Gradul la
Nr. Numele și Gradul avut în Anul Numele Purtarea în Cercul de
care a
crt. prenumele G.N.R. nașterii părinților viața civilă recrutare
activat
George și
1 Morar Iosif plutonier comandant 1892 bună Mureș
Maria
Gavrilă și
2 Precup Ilie soldat membru 1889 bună Mureș
Finica
3 Pușcaș Simion soldat membru 1891 Ioan și Maria bună Mureș
4 Chișa Păunaș soldat membru 1895 Iosif și Maria bună Mureș

Brăteni, la 1 martie 1940.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

ANMS, fond Prefectura Mureș, acte politice, d. 2370/1940, f. 3.

592
 280.
1938, iulie 17, Budacul de Jos

Pretura Plășii Centrale

Tablou
cu locuitorii care au fost în Garda Națională din 1918/1919 în comuna Budacul de Jos
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață
crt.
1 Cozma Ioan Budacul de Jos
2 Câmpan Ionică Budacul de Jos
3 Leșan Ioan Budacul de Jos
4 Prislopan Pavel Budacul de Jos
5 Preda Ioan Budacul de Jos
6 Păștean Toader Budacul de Jos
7 Seplecan Dumitru Budacul de Jos
8 Seplecan Ioan Budacul de Jos
1 Păștean Toader Budacul de Jos
2 Seplecan Toader Budacul de Jos
3 Seplecan Ioan Budacul de Jos
4 Seplecan Dumitru Budacul de Jos
5 Cosma Ioan Budacul de Jos
6 Câmpan Toader Budacul de Jos
7 Câmpan Ionică Budacul de Jos

593
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață
crt.
8 Hofgräff Mihail 66 Budacul de Jos
9 Pfingstgräff George 65 Budacul de Jos
10 Gross Mihail Budacul de Jos
11 Sponer Ioan Budacul de Jos
12 Weichrauch Ioan Budacul de Jos
13 Groser Grigore Budacul de Jos
14 Hofgräff Ioan 49 Budacul de Jos
15 Kroner Mihail Budacul de Jos
16 Schuster Andrei Budacul de Jos
17 Böhm Petru Budacul de Jos
18 Broser Mihail 43 Budacul de Jos
19 Leșan Ioan Budacul de Jos
20 Preda Ioan Budacul de Jos
21 Dorfi Ioan Budacul de Jos
22 Ohler Mihail Budacul de Jos
23 Hofgräff George 16 Budacul de Jos
24 Pfingstgräff Ioan 5 Budacul de Jos
25 Bensch Ioan Budacul de Jos
26 Pfingstgräff Ioan 11 Budacul de Jos

594
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață
crt.
27 Groser Ioan 3 Budacul de Jos
28 Barth Ioan Budacul de Jos
29 Gross Ioan 62 Budacul de Jos mort
30 Gross Ioan 14 Budacul de Jos mort
31 Bohm Mihail 52 Budacul de Jos mort
32 Pfingstgräff Ioan 28 Budacul de Jos mort

Budacul de Jos, 17 august 1938.

Notar,
ss indescifrabil

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940, f. 274.

595
 281.
1934, august 1, Budacul de Sus
comuna Budacul de Sus
Tablou
cu conscripția foștilor gardiști și legionari români
Garda Decoraţiuni române
Nr. Numele si Anul, luna, ziua Locul Gradul Ocupația Dom.
Națională în ce posedă cu nr.
crt. prenumele nașterii nașterii militar actuală actual
care a servit brevetului sau M.O.
Budacul Budacul Budacul de Budacul
1 Adace Grigore 1890 aprilie 12 agricultor
de Sus de Sus Sus de Sus
2 Botârlă Ion T. 1882 idem soldat idem agricultor idem
3 Botârlă Vasile T. 1887 aprilie 20 idem sergent idem învățător idem
4 Bota Dumitru 1883 martie 15 idem soldat idem agricultor idem
5 Barna Ion 1897 iulie 22 idem sergent idem agricultor idem
6 Botei Iosif 1890 iulie 8 idem soldat idem agricultor idem
7 Cotac Ioan 1887 idem sergent idem agricultor idem
8 Creța Pavel 1885 martie 13 idem soldat idem agricultor idem
9 Feldrihan Ion l. I. 1899 decembrie 7 idem soldat idem agricultor idem
Feldrihan Ion
10 1887 idem soldat idem agricultor idem
Ind.
Feldrihan 1895 octombrie
11 idem soldat idem agricultor idem
Arsinte 13
Feldrihan 1886 noiembrie
12 idem sergent idem agricultor idem
Grigore 18
13 Grigore George I. 1886 idem soldat idem agricultor idem
14 Grigore George 1894 mai 1 idem sergent idem agricultor idem

596
 Garda Decoraţiuni române
Nr. Numele si Anul, luna, ziua Locul Gradul Ocupația Dom.
Națională în ce posedă cu nr.
crt. prenumele nașterii nașterii militar actuală actual
care a servit brevetului sau M.O.
15 Grigore Florean 1892 iunie 25 idem soldat idem agricultor idem
16 Irimie Grigore 1885 iulie 12 idem fruntaș idem agricultor idem
Mărginean
17 1887 august 5 idem sergent idem agricultor idem
George
1891 octombrie
18 Moga Toader idem soldat idem agricultor idem
21
19 Macrea Toader 1891 august 20 idem soldat idem agricultor idem
Moldovan
20 1895 iunie 28 idem sergent idem agricultor idem
Gavril
1896 septembrie
21 Moga Vasile idem plutonier idem agricultor idem
25
22 Moga Arsinte 1881 idem soldat idem agricultor idem
Moldovan
23 1883 octombrie 5 idem caporal idem agricultor idem
Vasile I.
Moldovan
24 1887 mai 18 idem soldat idem agricultor idem
Alex.
25 Morar Toader 1885 idem caporal idem agricultor idem
Moldovan
26 1885 august 3 idem sergent idem agricultor idem
Victor
Mărginean
27 1894 mai 28 idem sergent idem agricultor idem
Nistor
Mărginean
28 1888 idem soldat idem agricultor idem
Alex.

597
 Garda Decoraţiuni române
Nr. Numele si Anul, luna, ziua Locul Gradul Ocupația Dom.
Națională în ce posedă cu nr.
crt. prenumele nașterii nașterii militar actuală actual
care a servit brevetului sau M.O.
Moldovan
29 1886 mai 20 idem soldat idem agricultor idem
Vasile P.
30 Moldovan Ioan O. 1880 august 28 idem fruntaș idem agricultor idem
Moldovan
31 1890 iulie 2 idem caporal idem agricultor idem
Vasile I.
32 Nuțiu Ioan 1882 iunie 14 idem soldat idem agricultor idem
33 Nuțiu Victor 1890 martie 1 idem sergent idem agricultor idem
34 Nemeș Vasile I. 1886 ianuarie 24 idem soldat idem agricultor idem
35 Pariș Mihăilă 1894 idem soldat idem agricultor idem
36 Roman Vasile 1886 martie 19 idem soldat idem agricultor idem
37 Răglean Ion T. 1885 idem soldat idem agricultor idem
Răglean
38 1887 martie 2 idem fruntaș idem agricultor idem
Grigore
39 Răglean Ion N. 1886 idem căpitan idem agricultor idem
1896 februarie
40 Răglean Toma idem plutonier idem agricultor idem
23
41 Răglean Nistor 1895 idem soldat idem agricultor idem
1897 februarie
42 Sabău Ion idem sergent idem agricultor idem
15
Simionca 1897 decembrie
43 idem sergent idem agricultor idem
Vasile 29
1888 decembrie
44 Stejerean Nistor idem soldat idem agricultor idem
26

598
 Garda Decoraţiuni române
Nr. Numele si Anul, luna, ziua Locul Gradul Ocupația Dom.
Națională în ce posedă cu nr.
crt. prenumele nașterii nașterii militar actuală actual
care a servit brevetului sau M.O.
45 Stejerean Toma 1877 mai 23 idem soldat idem agricultor idem
46 Strugar Ștefan 1880 august 8 idem soldat idem agricultor idem
1898 februarie
47 Sabău Nistor idem soldat idem agricultor idem
23
48 Turcu Mihăilă 1882 iunie 10 idem plutonier idem agricultor idem
49 Turcu Vasile 1899 mai 2 idem soldat idem agricultor idem
1885 noiembrie
50 Turcu Ioan I. idem soldat idem agricultor idem
17
51 Turcu Ioan Gr. 1889 idem soldat idem agricultor idem
52 Turcu Ioan Gv. 1888 februarie 3 idem sergent idem agricultor idem
53 Turcu George 1888 februarie 3 idem fruntaș idem agricultor idem
54 Urs Ioan 1884 martie 14 idem soldat idem agricultor idem

Budacul de Sus, la 1 august 1934.

Notar,
ss indescifrabil
Ibidem, f. 209.

599
 282.
1938, august 17, Buduș
Pretura plășii Centrale
Tablou
cu locuitorii care au fost în Garda Națională din 1918/1919 în comuna Buduș
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul Observații
crt.
1 Abraham Eugen Buduș
2 Trifănaș Toader Trichi Buduș
3 Tănase Toader Buduș
4 Trișcaș Ioan Buduș
5 Danea Corneliu Buduș
6 Roșca Ioan Buduș
7 Popoviciu Petru Buduș
8 Sonea Niculae Buduș
9 Griga Vasile Nușfelean Buduș
10 Griga Ioan Buduș
11 Zăvoian Nicolae Buduș
12 Nemeș Toader Buduș
13 Mihaliy Isac Buduș
14 Câmpan George Buduș
15 Trișcan George Buduș
16 Griga Ioan Albu Buduș
17 Trifan Vasile Muscanu Buduș
18 Lucesc Ioan Clanetaș Buduș
19 Căpitan George Gabor Buduș

600
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul Observații
crt.
20 Căpitan Victor Buduș
21 Călugăr Petru Buduș
22 Loliciu Nicolae Buduș
23 Lupașc Toader Vărzari Buduș
24 Morariu Ioan Muscu Buduș
25 Feldrihan Ioan Buduș
26 Onea Ioan Macavei Buduș

Buduș, la 17 august 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 275.

601
 283.
1938, iulie 29, Șieu Sfântul.
Județul Năsăud comuna Chintelnic
Plasa Lechința
Tablou cu locuitorii care în anul 1918/1919 au făcut parte din Gărzile Naționale
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
1 Mariașiu Ioan căpitan la Batalionul Grăniceri Bistrița
2 Baba Grigore mort
3 Oșan Grigore Chintelnic
4 Moldovan Valer funcționar Spitalul județean Bistrița
5 Neamțu Ioan mort
6 Budușan Alexandru București
7 Drăgan Teodor București
8 Pop Iulius Chintelnic
9 Rotariu Iosif Chintelnic
10 Dan Teodor a măcel. Chintelnic

Șieu Sfântu, la 29 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil
Ibidem, f. 238.

602
 284.
1938, iulie 27, Șieu Sfântu.
Județul Năsăud comuna Cristur Șieu
Plasa Lechința
Tablou
cu locuitorii care în anul 1918/19 au făcut parte din Gărzile Naționale
Nr.
Numele şi prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
1 Mireșan Ioan Cluj
2 Sigmirean Zaharie Cristur Șieu
3 Pop Nicolae a Ileni Cristur Șieu
4 Baba Pavel Cristur Șieu
5 Pop Teodor Cristur Șieu
6 Pop Pavel mort
7 Sângeorzan Traian mort
8 Corpodean Gheorghe Cristur Șieu
9 Pop Ștefan a Seni Cristur Șieu
10 Moldovan Ioan a Daviști Cristur Șieu
11 Sălăgean Ioan Cristur Șieu

Șieu Sfântu, la 29 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 241.

603
 285.
1940, martie 3, Comlod.

comuna Comlod
Județul Mureș
Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut în Garda în care a Anul Purtarea în Cercul de
Numele părinților
crt. prenumele G.N.R. activat nașterii viața civilă recrutare
1 Bercia Vasile soldat Comlod 1889 Ilie și Maria bună Mureș
2 Cotoi Ioan soldat Comlod 1888 Ioan și Ana bună Mureș
3 Iuga Iacob sergent Comlod 1891 Iosif și Ana bună Mureș
4 Uilăcan Ioan soldat Comlod 1898 Teodor și Maria bună Mureș
5 Irină Mihai soldat Comlod 1900 Mihai și Cătălina bună Mureș

Comlod, la 3 martie 1940.

Notar,
ss indescifrabil

ANMS, fond Prefectura Mureș, acte politice, d. 2370/1940, f. 4.

604
 286.
1938, iulie 22, Feldru

De la notariatul comunei Feldru Obiect: Garda Națională din 1918/19

Nr. 980/1928 La ord. nr. 2204/1938
Tablou
despre locuitorii din comuna Feldru care au făcut parte din Garda Națională în anul 1918/19
Nr. crt. Numele si prenumele Gradul Dacă mai trăiește Adresa actuală Observații
1 Neamțiu I. Ioan plutonier da Feldru
2 Coția Grigore sergent da Feldru
3 Axinie Anchidim sergent da Feldru
4 Oprea Ștefan sergent da Feldru
5 Girigan Macedon sergent da Feldru
6 Girigan Octavian sergent da Feldru
7 Șteopan Ioan sergent da Beclean călăuză la C.F.R.
8 Bârdan Leon caporal mort Feldru
9 Marti A. Ioan soldat da Feldru
10 Beșuțiu Simion soldat da Feldru
11 Ileni Gheorghe soldat da Feldru
12 Sofroni V. Vasile soldat da Feldru

Feldru, la 22 iulie 1938. Notar,

ss indescifrabil
ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1789/1940, f. 252.

605
 287.
1938, iulie 27, Ilva Mare

Tablou
despre locuitorii care în anul 1918/19 au făcut parte din Gărzile Naționale
Nr. Numele şi prenumele persoanei care a făcut Dacă este în
Domiciliul actual Observații
crt. parte din Garda Națională viață
1 Galeș Ieronom înv. Ilva Mare fost comandant al gărzii
2 Bugnari Vasile Ilva Mare
3 Boca Vasile l. M. Ilva Mare
4 Leșan Trofin Ilva Mare mort
5 Sucilă Trofin Ilva Mare mort
6 Sas Iulian Ilva Mare
7 Moldovan Casian Ilva Mare
8 Buhos Login Ilva Mare
9 Moroșan Ieronim Ilva Mare mort
10 Moldovan Alexandru Ilva Mare mort
12 Boca Marcu Bistrița
13 Galeș Pavel l. Simion Ilva Mare
14 Trif Macavei Ilva Mare mort
15 Tomuța Pavel l. Simion Ilva Mare
16 Galeș Ambroziu Ilva Mare

606
Nr. Numele şi prenumele persoanei care a făcut Dacă este în
Domiciliul actual Observații
crt. parte din Garda Națională viață
17 Galeș Pavel l. Sidor Ilva Mare
18 Tentea Constantin Ilva Mare
19 Hanți Anton Ilva Mare
20 Hanți Valeriu Ilva Mare
21 Moldovan Iustin Ilva Mare
22 Ciortea Antoniu căpitan Ilva Mare

Ilva Mare, la 27 iulie 1938.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

Ibidem, f. 247.

607
 288.
1938, iulie 26, Ilva Mică

Tablou
despre persoanele care au făcut parte din Garda Națională în anul 1918-1919, din comuna Ilva Mică
Nr. crt. Numele si prenumele Domiciliul Observații
1 Gagea Iacob Ilva Mică
2 Leon Eremie Ilva Mică
3 Nechiti Damian Ilva Mică
4 Marcu Sevestean Ilva Mică
5 Gagea Vasile I. Ilva Mică
6 Juca Aurel Alex. ---- decedat
7 Filip Ilie ---- decedat
8 Neamțiu Vasile l. F. Ilva Mică
9 Mireșan Pompei Ilva Mică
10 Slăvoacă Ioan Ilva Mică
11 Marcu Anton Ilva Mică
12 Buta Anchidim Ilva Mică
13 Buia Maxim Ilva Mică
14 Eremie Anchidim Ilva Mică

Se certifică de noi prezentul tablou,

Ilva Mică, la 26 iulie 1938.
Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil
Ibidem, f. 253.

608
 289.
1934, iulie 27, Albeștii Bistriței

Județul Năsăud comuna Jeica

Tabel nominal
despre foștii membrii ai Gărzii Naționale române, din anul 1918-1919
Anul, luna, Gradul militar Garda Decorațiuni române
Nr. Numele si Ocupațiunea Domiciliul
ziua și locul avut în Garda Națională în ce posedă cu nr.
crt. prenumele actuală actual
nașterii Națională care a servit brevetului sau M.O.
garda
Bessnei 1891 mai 5,
1 soldat națională agricultor Jeica nu posedă
Mihail Jeica
română
1889 mai 20,
2 Bessnei Ioan soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Jeica
Blacis 1891 noimbrie
3 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Mihail 19, Jeica
Gászár 1887 februarie
4 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Andrei 23, Jeica
1888 iulie 19,
5 Guthér Iosif soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Jeica
Guthér 1892 martie
6 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Mihail 18, Jeica
Hunyadi 1885 aprilie
7 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Ioan 17, Jeica

609
 Anul, luna, Gradul militar Garda Decorațiuni române
Nr. Numele si Ocupațiunea Domiciliul
ziua și locul avut în Garda Națională în ce posedă cu nr.
crt. prenumele actuală actual
nașterii Națională care a servit brevetului sau M.O.
Kerekes 1894 mai 4,
8 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Iosif Jeica
Kerekes 1879 aprilie 4,
9 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Iosif Jeica
Kerekes 1895 martie 6,
10 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Mihail Jeica
Kerekes 1889 februarie
11 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Mihail 5, Jeica
Kupas 1879 aprilie 4,
12 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Mihail Jeica
Magyarosi 1886 iunie 19,
13 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Emrich Jeica
Magyarosi 1888 iunie 29,
14 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
George Jeica
Magyarosi 1880 februarie
15 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Martin 14, Jeica
Magyarosi 1897 mai 26,
16 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Mihail Jeica
1893
Magyarosi
17 decembrie 4, soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Andrei
Jeica
Magyarosi 1894 mai 13,
18 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Andrei Jeica

610
 Anul, luna, Gradul militar Garda Decorațiuni române
Nr. Numele si Ocupațiunea Domiciliul
ziua și locul avut în Garda Națională în ce posedă cu nr.
crt. prenumele actuală actual
nașterii Națională care a servit brevetului sau M.O.
Magyarosi 1885 iunie 27,
19 soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Petru Jeica
1890
Szabados
20 noiembrie 8, soldat idem agricultor Jeica nu posedă
Ioan
Jeica

Albeștii Bistriței, la 27 iulie 1934.

Notar cercual,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 211.

611
 290.
1934, iulie 30, Jidovița

Județul Năsăud comuna Jidovița789

Tabel nominal
cu foștii gardiști din 1918-1919
Gradul Garda Decorații
Anul, luna,
Nr. Numele si militar avut Națională Ocupația Domiciliul cu nr.
ziua și locul Observații
crt. prenumele în Garda în care a actuală actual brevetului
nașterii
Națională servit sau M.O.
primar ca Garda
Gewürtz 1878 august
1 comandant comunală agricultor Jidovița n-are
Carol 17, Jidovița
de gardă Jidovița
1893 iunie 7,
2 Iózsef Adolf soldat idem comerciant Năsăud n-are
Jidovița
1896
Mendelsohn
3 noiembrie 10, soldat idem comerciant Jidovița n-are
Iosif
Jidovița
Mendelsohn 1896 iulie 3,
4 gardist idem comerciant Jidovița n-are
Ludvig Jidovița
1899
Sanargneli
5 septembrie soldat idem a primar Jidovița n-are
Herman
16, Jidovița
Această gardă s-a constituit pentru
paza din comună și apărarea avuției
proprietarilor în timpul revoluției
1918.

789
Localitate înglobată în orașul Năsăud.

612
 Gradul Garda Decorații
Anul, luna,
Nr. Numele si militar avut Națională Ocupația Domiciliul cu nr.
ziua și locul Observații
crt. prenumele în Garda în care a actuală actual brevetului
nașterii
Națională servit sau M.O.
Sanargneli 1898 februarie
6 soldat idem comerciant Timișoara n-are
Mihail 3, Jidovița

Jidovița, 30 iulie 1934.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 180.

613
 291
1938, iulie 27, Leșu

Județul Năsăud, plasa Rodna comuna Leșu

Tablou nominal
cu locuitorii comunei Leșu care în anul 1918/1919 au făcut parte din Garda Națională
Nr. crt. Numele si prenumele În viață cu adresa actuală Observații
1 Istrate Petru Leșu
2 Dragotă Alexandru mort
3 Dragotă Petru Leșu
4 Dragotă Tănase Leșu
5 Miciu Ioan Leșu
6 Acu Ioan Leșu
7 Lazăr Simion Leșu
8 Borgovan Alexandru Leșu
9 Avram Alexa Leșu
10 Avram Grigore mort
11 Borgovan George Leșu
12 Todică Emil Leșu
13 Todică Damian Leșu
14 Tilea Macedon Leșu
15 Borgovan Dănilă Leșu
16 Fodorca George Leșu
17 Bălăjan George Leșu
18 Pralea Luca Leșu
19 Solcan Valeriu Leșu

614
Nr. crt. Numele si prenumele În viață cu adresa actuală Observații
20 Serețian Alexa Leșu
21 Artene Ștefan Leșu
22 Mălai Traian Leșu
23 Gagea Petru Leșu
24 Roșu Petru Leșu
25 Pop George lui Simion Leșu
26 Suciu Ilie Leșu
27 Borgovan Tănase Leșu
28 Măgerușan Vasile Leșu
29 Artene Toma Leșu
30 Avram Ioan Leșu
31 Cotuțiu Macavei Leșu
32 Pop Ilie Leșu
33 Fodorca Valer Leșu
34 Tilea Leon Leșu

Leșu, la 27 iulie 1938.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

Ibidem, f. 251.

615
 292.
1934, iulie 29, Lușca
Județul Năsăud comuna Lușca790
Tabel nominal cu foștii gardiști și legionari români din 1918-1919
Decorațiuni
Anul, luna, Gradul militar Garda române ce
Nr. Numele si Ocupația Domiciliul
ziua și locul avut în garda Națională în posedă cu nr. Observații
crt. prenumele actuală actual
nașterii națională care a servit brevetului sau
M.O.
Garda
1886 martie națională
1 Ilovan Ioan soldat agricultor Lușca n-are
26, Lușca comunală
Lușca
1893
Mititean
2 ianuarie 24, soldat idem agricultor Lușca
Vasile
Lușca
1866 fost primar ca
învățător n-a fost
3 Pop Ioan ianuarie 9, comandant al idem Lușca n-are
pensionat soldat
Lușca gărzii

Lușca, 29 iulie 1934. Notar,

ss indescifrabil

Ibidem, f. 181.

790
Cartier al orașului Năsăud.

616
 293.
1938, iulie 27, Maieru

Nr. 899/1938 adm.

Tabloul
locuitorilor din comuna Maieru care în anii 1918/1919 au făcut parte din Garda Națională
Nr.
Numele si prenumele Trăiește/a murit Adresa lui actuală Observații
crt.
1 Barna Ion, sublocotenent în rezervă, comandant da Maieru
2 Boșca Dumitru da Maieru
3 Partene Constantin da Maieru
4 Ilieșiu Petre mort
5 Ilieșiu Iustin da dir. Șc. ucenici Cluj
6 Ureche Anchidim da Maieru
7 Căndale Vasile M. da Maieru
8 Strâmbu Tănase da Maieru
9 Cobzașiu Adrian da Maieru
10 Motofelea Ion l. Vasile mort
11 Ureche Doniză da Maieru
12 Avram Dumitru da Maieru
13 Ustâna Dumitru mort
14 Lorințiu Teodor da Maieru
15 Bontaș Alexandru da Maieru
16 Bozga Ion da Maieru
17 Pop Alexandru D. da Maieru
18 Olariu Doniză da Maieru

617
Nr.
Numele si prenumele Trăiește/a murit Adresa lui actuală Observații
crt.
19 Gălușcă Nechita mort
20 Croitoru Vasile P. da Maieru
21 Irini Iulian da Maieru
22 Burta Simion da Maieru
23 Burta Ion da Maieru
24 Motofelea Iacob da Maieru
25 Bumbu Ion da Maieru
26 Cărbune Ambrozie da Maieru
27 Motofelea Silvestru da Maieru
28 Berende Ion da Maieru
29 Hoza Domide da Maieru
30 Avram Lazăr da Maieru
31 Cimuca Ion da Maieru
32 Bumbu Aurel da Maieru
33 Crețu Ion da Maieru
34 Ciroaie Gavrilă da Maieru
35 Leonte Vasile da Maieru
36 Ursa Grigore da Maieru
37 Motofelea lazăr da Maieru
38 Căndale Vasile P. da Maieru
39 Boșca Pop Login da Ilva Mică
40 Motofelea Petre l. Carp da Maieru
41 Lăzăroaie Alexandru da Maieru
42 Ureche Alexandru da Maieru

618
Nr.
Numele si prenumele Trăiește/a murit Adresa lui actuală Observații
crt.
43 Hădărău Ion P. mort
44 Rauca Alexandru da Maieru
45 Hodoroga Ion D. da Maieru
46 Hehea Octavian da Maieru
47 Ciroaie Silvestru da Maieru
48 Ometiță Mihail da Maieru

Maieru, la 27 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 255.

619
 294.
1938, iulie 27, Măgura Ilvei

Județul Năsăud, Plasa Rodna Primăria comunei Măgura Ilvei

Nr. 937/1938, not[ariat]
Tablou nominal
despre locuitorii comunei Măgura Ilvei care au făcut parte din fosta Gardă Națională din anul 1918-1919
Nr. crt. Numele si prenumele Observații
1 Cozac Macedon, fost notar mort
2 Șot Zaharie lui Flore în viață
3 Hartag leon în viață
4 Moisil Emil în viață
5 Zegrean Ștefan în viață
6 Romanesi Anchidim decedat
7 Danciu Costan decedat
8 Moldovan Costan în viață
9 Sităriță Ion lui Vasile în viață
10 Șot Petru lui Grigore în viață
11 Bora Leonte decedat
12 Sităriți Timofteiu în viață
13 Bazga Valeriu în viață
14 Guțiu Liviu, notar Măgura Ilvei în viață, fost în gardă la Mijlocenii Bârgăului

Măgura Ilvei, la 27 iulie 1938. Notar cercual, ss indescifrabil

Ibidem, f. 250.

620
 295.
1940, martie 3, Mila.
comuna Milaș
Județul Mureș
Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Garda în Purtarea
Nr. Gradul avut în Anul Cercul de
Numele și prenumele care a Numele părinților în viața
crt. G.N.R. nașterii recrutare
activat civilă
1 Buzea Ioan sublocotenent Milaș 1897 Ioan și Maria bună Mureș
2 Gabor Vasile l. Ștefan caporal Milaș 1888 Ștefan și Ana bună Mureș
3 Morar Ioan l. David soldat Milaș 1883 David și Biri bună Mureș
4 Negru Ioan soldat Milaș 1883 Iosif și Ileana bună Mureș
5 Rău Vasile l. Solomon soldat Milaș 1885 Solomon și Anica bună Mureș
6 Horga Ioan l. Gavril soldat Milaș 1886 Gavril și Ilișca bună Mureș
7 Rău Iosif l. Samson soldat Milaș 1887 Samson și Ilișca bună Mureș
8 Cozma Vasile soldat Milaș 1879 Ioan și raveca bună Mureș

Milaș, la 4 martie 1940.

Notar,
ss indescifrabil

ANMS, fond Prefectura Mureș, acte politice, d. 2370/1940, f.5.

621
 296.
1938, august 17, Monariu

Pretura Plășii Centrale

Tablou
cu locuitorii care au fost în Grada Națională din 1918/1919 în comuna Monariu
Nr. crt. Numele si prenumele Domiciliul Observații
1 Stierl Mihail Monariu
2 Schlecht Ioan Monariu
3 Adam Ioan Monariu
4 Hanek Mihail Monariu
5 Fischer Monariu
6 Emrich Ioan Monariu
7 Emrich Mihail Monariu
8 Hanek Ioan Monariu
9 Pfingstgräff Mihail Monariu

Monariu, la 17 august 1938.

Notar,
ss indescifrabil

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1789/1940, f. 271

622
 297.
1938, septembrie 5, Năsăud

Tabel nominal
cu locuitorii din orașul Năsăud care în anii 1918/1919 au făcut parte din Garda Națională a comunei Năsăud
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul Observații
crt.
1 Androne Nicolae Năsăud
2 Nășcuțiu Ioan l. N. Năsăud
3 Nășcuțiu Vasile l. N. Năsăud
4 Androne Petre Năsăud
5 Nășcuțiu Petre l. N. Năsăud
6 Morar Nicolae l. I Năsăud
7 Câtiu Ștefan Larion Năsăud
8 Nășcuțiu Vasile l. Leon Năsăud
9 Maftei Vasile l. Leon Năsăud
10 Spătariu Ioan Năsăud
11 Urâte George a Irinei Năsăud
12 Bodescu Emil, dr. Năsăud
13 Vidican Ioan Năsăud
14 Anton Traian Năsăud
15 Pop Pompei Năsăud
16 Zegrean Teodor Năsăud
17 Zegrean Teodor Năsăud
18 Morar Vasile Năsăud
19 Ionașc Ioan l. Alexa Năsăud

623
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul Observații
crt.
20 Prădan Artene Năsăud
21 Vasilichi George l. I Năsăud
22 Marțian Iulian Năsăud decedat
23 locotenet Popoviciu Năsăud
24 Nistor Toader l. Dumitru Năsăud
25 Nistor Sidor l. Nicolae Năsăud
26 Alesi Heinrich Năsăud
27 Maftei Alexandru l. Gh. Năsăud
28 Nistor Ioan l. Grigore Năsăud
29 Catarig Dumitru l. Vasile Năsăud
30 Catarig Vasile l. Vasile Năsăud
31 Sârbu Nicolae Năsăud decedat
32 Mureșan Artene, dr. Năsăud decedat
33 Corui Dumitru Năsăud
34 Urâte Nicolae l. Ioan Năsăud

Năsăud, 5 septembrie 1938.

Primar, Secretarul orașului,

ss indescifrabil ss indescifrabil

Ibidem, f. 287.

624
 298.
1934, iulie 27, Albeștii Bistriței
Județul Năsăud
Tabel nominal
despre foștii membrii ai Gărzilor Naționale române din anul1918-1919 [din localitatea Nețeni]
Decorațiuni
Anul, luna, Gradul militar Garda
Nr. Numele si Ocupațiunea Domiciliul române ce posedă
ziua și locul avut în Garda Națională în
crt. prenumele actuală actual cu nr. brevetului
nașterii Națională care a servit
sau „M.O”.
Nețeni, 1887 garda națională
1 Baciu Anton soldat agricultor Nețeni nu posedă
august 8 română
Baciu Vasile l. Nețeni, 1893 garda națională
2 caporal agricultor Nețeni nu posedă
Ioan iunie 11 română
Nețeni, 1893 garda națională
3 Bilegan Simion caporal agricultor Nețeni nu posedă
august 16 română
Nețeni, 1892 garda națională
4 Budurlean Pavel soldat agricultor Nețeni nu posedă
aprilie 18 română
Budurlean Nețeni, 1899 garda națională
5 caporal agricultor Nețeni nu posedă
Tănase marite 15 română
Budurlean Nețeni, 1894 garda națională
6 soldat agricultor Nețeni nu posedă
Simion februarie 12 română
Nețeni, 1899 garda națională
7 Buta Mihăilă caporal agricultor Nețeni nu posedă
august 15 română
Dumbrăvean Nețeni, 1898 garda națională
8 soldat agricultor Nețeni nu posedă
Mihail iunie 24 română

625
 Decorațiuni
Anul, luna, Gradul militar Garda
Nr. Numele si Ocupațiunea Domiciliul române ce posedă
ziua și locul avut în Garda Națională în
crt. prenumele actuală actual cu nr. brevetului
nașterii Națională care a servit
sau „M.O”.
Ferezan Nețeni, 1888 garda națională
9 plutonier agricultor Nețeni nu posedă
Constantin mai 25 română
Nețeni, 1888 garda națională
10 Ilieș Grigore soldat agricultor Nețeni nu posedă
august 30 română
Moldaovan Nețeni, 1893 garda națională
11 soldat agricultor Nețeni nu posedă
Mihail iulie 13 română
Nețeni, 1891 garda națională
12 Sas Nistor caporal agricultor Nețeni nu posedă
noiembrie 10 română
Șomfelean Nețeni, 1887 garda națională
13 caporal agricultor Nețeni nu posedă
Nicolae decembrie 2 română

Albeștii Bistriței, la 27 iulie 1938.

Notar cercual,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 210.

626
 299.
1940, martie 1, Ocnița

Județul Mureș comuna Ocnița

Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut în Garda în care a Anul Numele Purtarea în Cercul de
crt. prenumele G.N.R. activat nașterii părinților viața civilă recrutare
Șef de secție, Alexa și
1 Coman Simion comandant 1888 buna Mureș
plutonier Nastasia
Ocnița, la 1 martie 1940.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

ANMS, fond Prefectura Mureș, acte politice, d. 2.370/1940, f.6.

627
 300.
1940, martie 4, Milaș
Comuna Orosfaia
Județul Mureș
Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut Garda în care Anul Purtarea în Cercul de
Numele părinților
crt. prenumele în G.N.R. a activat nașterii viața civilă recrutare
1 Tămaș Augustin elev plut. Orosfaia 1896 Vasile și Maria bună Mureș
2 Colța Iacob sergent Orosfaia 1888 Iacob și Maria bună Mureș
3 Chiciudean Iacob caporal Orosfaia 1890 Iacob și Raveca bună Mureș
4 Rus Teodor soldat Orosfaia 1888 Iacob și Dochia bună Mureș
5 Moldovan Teodor soldat Orosfaia 1898 Teodor și Nastasia bună Mureș
6 Milășan Ioan l. T. soldat Orosfaia 1888 Teodor și Maria bună Mureș

Milaș, la 4 martie 1940.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f.7.

628
 301.
1940, martie 5, Pintic
Județul Mureș comuna Pintic

Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut în Gradul la care Anul Numele Purtarea în Cercul de
crt. prenumele G.N.R. a activat nașterii părinților viața civilă recrutare
1 Pop Simion fruntaș fruntaș 1894 Ioan și Eugenia bună Mureș
Cocoloş Ioan l.
2 soldat soldat 1899 Ioan și Maria bună Mureș
Ioan
3 Jeican Petru soldat soldat 1900 Filimon și Tudor bună Mureș
Cocoloş Ioan l.
4 soldat soldat 1898 Simion și Ana bună Mureș
Simion
Mihăilă și
5 Roman Lazăr soldat soldat 1898 bună Mureș
Măcinica
6 Nețan Teodor soldat soldat 1898 Teodor și Ana bună Mureș
7 Bucur Anchidim soldat soldat 1887 Ichim și Maria bună Mureș
8 Pop Victor soldat soldat 1900 Ioan și Eugenia bună Mureș
9 Lup Constantin soldat soldat 1898 Vasile și Maria bună Mureș
Priscorniță Ioan l.
10 soldat soldat 1898 Teodor și Maria bună Mureș
Teodor
Jeican Ioan l. Constantin i
11 soldat soldat 1894 bună Mureș
Cost. Paraschiva

629
Nr. Numele și Gradul avut în Gradul la care Anul Numele Purtarea în Cercul de
crt. prenumele G.N.R. a activat nașterii părinților viața civilă recrutare
12 Brățan Traian soldat soldat 1899 Gavril și Ana bună Mureș
Condrea Gheorghe și
13 soldat soldat 1898 bună Mureș
Gheorghe Dochița
14 Măerean Ioan soldat soldat 1895 Mihăilă și Maria bună Mureș

Pintic, la 5 martie 1940.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

Ibidem, f. 9

630
 302.
1938, iulie 25, Poiana Ilvei

Tablou
despre membrii Gărzii Naționale 1918/1919 din comuna Poiana Ilvei
Nr.
Numele si prenumele Observații
crt.
1 Guzul Anchidim președinte
2 Mănăstire Vasile membru
3 Bumbu Pricope membru
4 Găină Pricope membru
5 Pop Emil membru
6 Ureche Alexandru membru
7 Pop Varnava membru
8 Lupșan Ioan mort
9 Ureche Ignat mort
10 Buta Emil membru

Poiana Ilvei, 25 iulie 1938.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940, f. 246.

631
 303.
1940, martie 5, Posmuș

Județul Mureș comuna Posmuș

Tabel nominal
cu foștii membrii Gărzii Naționale a comunei Posmuș, 1918/1919
Nr. Gradul avut Garda în care Anul Purtarea în Cercul de
Numele și prenumele Numele părinților
crt. în G.N.R. a activat nașterii viața civilă recrutare
1 Lindert Gheorghe Șef Plut. major 1891 Ioan și Ecat. bună Mureș
2 Băbuțan Ștefan Șef caporal 1885 Andrei și Sofia bună Mureș
3 Nețan Vasile gardist caporal 1898 Vasile și Maria bună Mureș
4 Luca Ilie gardist Sold. 1897 Nechita și Susana bună Mureș
5 Ivan Zaharie gardist Sold. 1891 Alexa și Irina bună Mureș
6 Someșan Ioan gardist sergent 1892 Simion și Maria bună Mureș
7 Ivan Herman gardist Sold. 1896 Niculae și Nastasia bună Mureș
Niculae și
8 Vârvă Ștefan l. Ioan gardist Sold. 1878 bună Mureș
Paraschiva
9 Condrate Ioan gardist Sold. 1895 Costan și Maria bună Mureș
10 Vârvă Grigore a fătului gardist Sold. 1893 Ilie și Ileana bună Mureș
11 Vârvă Ioan l. Gh. gardist Sold. 1893 Gheorghe și Maria bună Mureș
12 Burcezan Toma gardist Sold. 1895 Irimie și Frăsina bună Mureș
13 Hăbălău Ioan gardist Sold. 1898 Teodor și Ana bună Mureș
14 Sibian Izidor gardist Sold. 1899 Ioan și Maria bună Mureș
15 Ivan Ioan l. Eug. gardist Cap. 1896 Eugen și Ana bună Mureș
16 Vârvă Ștefan l. Gh. gardist Sold. 1900 Gheorghe și Maria bună Mureș

632
Nr. Gradul avut Garda în care Anul Purtarea în Cercul de
Numele și prenumele Numele părinților
crt. în G.N.R. a activat nașterii viața civilă recrutare
Emerich Martin
17 gardist Plut. 1886 Ioan și Susana bună Mureș
Schneider
18 Lindert Petru 10 gardist Sergt. 1890 Ioan și Maria bună Mureș
19 Emerich Ioan 12 gardist Cap. 1889 Ioan și Susana bună Mureș
20 Gross Martin 115 gardist Cap. 1887 Ioan și Ecat. bună Mureș
21 Emerich Ioan 108 gardist Sold. 1891 Ioan și Ecat. bună Mureș
22 Lindert Ioan 104 gardist Sold. 1889 Gheorghe și Maria bună Mureș
23 Emerich Ioan 79 gardist Cap. 1886 Petru și Maria bună Mureș
24 Lindert Ioan 78 gardist Sold. 1895 Ioan și Maria bună Mureș
25 Teremi Ioan gardist Sold. 1880 Ioan și Maria bună Mureș
26 Lindert Ioan 44 b gardist Sold. 1896 Ioan și Ecat. bună Mureș
27 Lindert Martin gardist Sold. 1880 Martin și Maria bună Mureș
28 Emerich Gheorghe 68 gardist Sold. 1896 Ioan și Ecat. bună Mureș
29 Pui Teodor gardist Sold. 1878 Grigore și Maria bună Mureș
30 Lindert Gheorghe 48 gardist Sold. 1887 Gheorghe și Ecat. bună Mureș
31 Hăbălău Teodor gardist Sergt. 1889 Matei și Ioana bună Mureș

Posmuș, la 5 martie 1940.

Notar, Primar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

ANMS, fond Prefectura Mureș, Acte politice, d. 2.370/1940, f. 10.

633
 304.
1934, iulie 29, Prislop

Județul Năsăud comuna Prislop791

Tabel nominal, cu foștii gardiști și legionari români din 1918-1919
Anul, luna, Gradul militar Decorațiuni rom.
Nr. Numele si Garda Națională Ocupația Domiciliul
ziua și locul în Garda cu nr. brevetului Obs.
crt. prenumele în care a servit actuală actual
nașterii Națională sau M.O.
Brășfălean 1881 aprilie Garda națională
1 soldat agricultor Dumitra n-are
Zaharie 4, Prislop comunală Prislop
Harosa 1879 martie Com.
2 caporal, idem agricultor Prislop n-are
Vasile 12, Prislop gărzii
Hordoan 1877 iulie
3 soldat idem agricultor Prislop n-are
Ioachim 20, Prislop
1881 august
4 Ilovan Iacob soldat idem agricultor Prislop n-are
16, Prislop
Pop 1882 aprilie
5 caporal idem agricultor Prislop n-are
Macedon 17, Prislop

Prislop, la 29 iulie 1934.

Notar,
ss indescifrabil

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940, f. 182.

791
Localitatea Liviu Rebreanu

634
 305.
1934, august 1, Ragla

Jud. Năsăud comuna Ragla

Plasa Șieu Tablou
cu conscrierea foștilor gardiști și legionari români
Timpul și locul nașterii Decorațiuni
Gradul Garda
române ce
Nr. Numele și militar avut națională Ocupațiunea
Loc. posedă cu nr.
crt. prenumele An luna zi în garda în care a actuală
naștere brevetului
națională servit
sau M.O.
1 Adace Dumitru 1899 mai 8 Ragla soldat Ragla agricultor
2 Adace Iacob 1899 martie 31 Ragla caporal Ragla agricultor
3 Adace Todor 1877 mai 14 Ragla caporal Ragla învățător
4 Borșa Leonte 1890 februarie 28 Ragla soldat Ragla agricultor
5 Ilieș Iustin 1896 decembrie 19 Ragla soldat Ragla agricultor
6 Iedean Pompei 1894 martie 6 Ragla caporal Ragla agricultor
7 Păcurar Ioan 1892 iunie 15 Ragla sergent Ragla agricultor
8 Petca Ioan 1891 aprilie 12 Ragla sergent Ragla agricultor
9 Rus Vasile 1900 iunie 5 Ragla soldat Ragla agricultor
10 Rus Sebastian 1883 decembrie 27 Ragla soldat Ragla agricultor
brigadier
11 Șoancă Dumitru 1895 octombrie 22 Ragla soldat Ragla
silvic

635
 Timpul și locul nașterii Decorațiuni
Gradul Garda
române ce
Nr. Numele și militar avut națională Ocupațiunea
Loc. posedă cu nr.
crt. prenumele An luna zi în garda în care a actuală
naștere brevetului
națională servit
sau M.O.
casier
12 Șoan Timoftei 1898 mai 22 Ragla caporal Ragla
comunal
13 Trăsneu Augustin 1897 decembrie 15 Ragla sergent Ragla agricultor
Trăzneu Ioan l.
14 1877 octombrie 11 Ragla soldat Ragla agricultor
Toader
15 Zăvoian Ioan 1876 iunie 7 Ragla soldat Ragla agricultor
16 Zăvoian Emil 1891 decembrie 20 Ragla sergent Ragla agricultor

Ragla, la 1 august 1934.

Notar cercual,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 208.

636
 306.
1938, iulie 26, Rodna

Primăria comunei Rodna, Județul Năsăud

Nr. 2123/1938, Rezumat: Rodna, Garda Națională din anul 1918/1919

Tablou
despre membrii Gărzii Naționale din comuna Rodna în anii 1918-1919, care sunt în viață
Nr.
Numele si prenumele Adresa actuală și funcția ce ocupă Observații
crt.
1 Lt. col. Dr. Mateiu Florean medic Spitalul Militar Bistrița comandantul gărzii
2 Popu M. Ioan, dr. subprefect Bistrița secretarul gărzii
3 cpt. aviator Mălaiu Anton Arsenalul Aeronautic București ajutorul comandantului gărzii
4 Colceriu Victor, dr. medic Baia Mare casierul gărzii
5 Pop Florean inspector lucrări Ilva Mare
6 Slăvoacă Ioachim plutonier pensionat Rodna
7 Domide S. Gherasim agricultor Rodna
8 Filipoiu Alexandru l. N agricultor Rodna
9 Filipoiu Florean l. N agricultor Rodna
10 Porcius Ioan l. N agricultor Rodna
11 Hazbeiu Samoilă agricultor Rodna
12 Alexandru Florean agricultor Rodna
13 Domide Roman agricultor Rodna
14 Sângeorzan Florean l. G. agricultor Rodna
15 Bodriheic Marcu agricultor Rodna
16 Cozonac Mihăilă agricultor Rodna

637
Nr.
Numele si prenumele Adresa actuală și funcția ce ocupă Observații
crt.
17 Pioraș Lazăr agricultor Rodna
18 Cicioc Pamfil agricultor Rodna
19 Bindiu Maxim agricultor Rodna
20 Măgureanu Dioniziu picher de drum Rodna
21 Anca Cosma agricultor Rodna
22 Mureșianu Valerian agricultor Rodna
23 Tăpălagă Ștefan senior agricultor Rodna
24 Tăpălagă Ștefan junior pantofar Rodna
25 Bindiu Iulian agricultor Rodna
26 Bădeanu Dănilă agricultor Rodna
27 Grapini T. Ioan agricultor Rodna
28 Bodriheic Alexandru agricultor Rodna
29 Lipan C. Ioan agricultor Rodna
30 Boldiș Dumitru agricultor Rodna
31 Bindiu Florean l. Sol. agricultor Rodna
32 Grapini Alexandru plutonier major legiunea de Jandarmi Satu Mare
33 Bodriheic Iacob agricultor Rodna
34 Iugan Clement agricultor Rodna
35 Domide Grigore l. C. agricultor Rodna
36 Pioraș Florean agricultor Rodna
37 Anca Tănase agricultor Rodna
38 Filipoiu Ilie agricultor Rodna
39 Bureacă Onisim agricultor Rodna
40 Bureacă Ioan agricultor Rodna

638
 Nr.
Numele si prenumele Adresa actuală și funcția ce ocupă Observații
crt.
41 Pioraș Iosif agricultor Rodna
42 Domide Lazăr Sav. casier comunal Rodna
43 Cârdan Doroteiu I. agricultor Rodna
44 Domide Florean Sav. agricultor Rodna
45 Pioraș Samson agricultor Rodna

Tablou
despre membrii Gărzii Naționale din anii 1918-1919 care sunt decedați:
46 Filipoiu Onisim decedat Rodna
47 plut. maj. Stroica Marcu decedat Cluj
Se certifică de noi exactitatea prezentului tabel.
Rodna, la 26 iulie 1938.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

Ibidem, f. 259.

639
 307.
1940, iunie 17, Sărățel

Județul Năsăud comuna Sărățel

Plasa centrală
Extras
după tabloul foștilor membrii ai Gărzii Naționale din 1918-1919 din comuna Sărățel domiciliați în Plasa Centrală județul
Năsăud
Nr.
Data când s-a înrolat în gardă Gradul Numele si prenumele Comuna
crt.
1 5 nov. 1918 sergent Pop Ioan Sărățel
2 5 nov. 1918 caporal Măgherușan Vasile Sărățel
3 5 nov. 1918 caporal Roboca Vasile Sărățel
4 5 nov. 1918 soldat Roboca Ioan Sărățel
5 5 nov. 1918 sergent Pop Vasile l. Flore Sărățel
6 5 nov. 1918 caporal Pop Flore a Ani Sărățel
7 5 nov. 1918 soldat Sonea Flore Sărățel
8 5 nov. 1918 soldat Tocaciu Grigore Sărățel
9 5 nov. 1918 soldat Herinean Vasile Sărățel
10 5 nov. 1918 caporal Sălăgean Vasile Sărățel
11 5 nov. 1918 soldat Arcălean Toader Sărățel
12 5 nov. 1918 soldat Moruțan Vasile Sărățel
13 5 nov. 1918 soldat Câmpean Vasile Sărățel

640
Nr.
Data când s-a înrolat în gardă Gradul Numele si prenumele Comuna
crt.
14 5 nov. 1918 plutonier Jimborean Alexandru Sărățel
15 5 nov. 1918 plutonier major Tocaciu Vasile Sărățel
16 5 nov. 1918 soldat Pop Mihail Sărățel
17 5 nov. 1918 soldat Tocaciu Ioan Sărățel
18 5 nov. 1918 plutonier major Cozma Niculaie Sărățel

Sărățel, la 17 iunie 1940.

Șef de post, Notar,

ss indescifrabil ss indescifrabil

Idem, d. 74/1940, f. 48.

641
 308.
1938, iulie 25, Sângeorz-Băi

Tablou
cu locuitorii comunei care în 1918/1919 au făcut parte din Gărzile Naționale
Nr. Numele si Gradul în armata Funcțiunea în Stare socială Adresa
Observații
crt. prenumele A[ustro]-U[ngară] Garda Națională actuală (Domiciliul)
sublocotenent în învățător și
1 Sohorca Iustin comandant Sângeorz-Băi
rezervă director pensionar
ajutor de
2 Sohorca Sabin sergent Sângeorz-Băi
comandant
3 Jarda Varnava plutonier șef de grupă mort
Oporaie
4 plutonier șef de grupă mort
Gavrilă
Maxim Nicuai
5 plutonier șef de grupă agricultor Sângeorz-Băi
G.
6 Anton Traian sergent gardist agricultor Sângeorz-Băi
Ciobotar
7 sergent gardist agricultor Sângeorz-Băi
Maxim
Cicedea
8 caporal gardist agricultor Sângeorz-Băi
George
Cluj, str. V.
9 Joja Dănilă caporal gardist funcționar
Stroescu 13
10 Mărcuș Leon caporal gardist agricultor Sângeorz-Băi
Jarda Vas.
11 caporal gardist mort
Maxim

642
 Nr. Numele si Gradul în armata Funcțiunea în Stare socială Adresa
Observații
crt. prenumele A[ustro]-U[ngară] Garda Națională actuală (Domiciliul)
12 Sohorca Anton soldat ordonanță agricultor Sângeorz-Băi mort
Rambulea I.
13 soldat gardist agricultor Sângeorz-Băi
Alexa
14 Joja Gerasim soldat gardist agricultor Sângeorz-Băi
Spaimoc V.
15 soldat gardist agricultor Sângeorz-Băi
Ioan
16 Buia Ilie soldat gardist mort
Sohorca A.
17 soldat gardist agricultor Sângeorz-Băi
Emil
Dobzeu
18 soldat gardist agricultor Sângeorz-Băi
Maxim
19 Gabor Ilie soldat gardist mort
20 Lupșor Ioan soldat gardist mort
Resvanță
21 soldat gardist agricultor Sângeorz-Băi
Vasile
22 Grec Petru soldat gardist agricultor Sângeorz-Băi
Exactitatea acestui tablou se certifică de noi.

Sângeorz-Băi, la 25 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Idem, d. 1789/1940, f. 254.

643
 309.
<1938>, <Sângeorzu Nou>

Notariatul Sângeorzu Nou

Nr. 901/1938 Not[ariat]
La ord. Nr. 2177
Tablou
cu locuitorii din Sângeorzu Nou care au fost înrolați în Garda Națională din anul 1918/1919
Nr.
Numele si prenumele locuitorului Nr. casă Ocupația Gradul Observații
crt.
1 Stürzer Ioan 99 preot. ev. comand.
2 Haitehi George 175 agricultor
3 Bidner Ioan 223 agricultor
4 Fabi Ioan 185 agricultor
5 Fabi Ioan 186 agricultor
6 Klief George 196 agricultor
7 Orth Martin 204 agricultor
8 Fabi Martin 208 agricultor
9 Schneider Ioan 210 agricultor
10 Rehbogen Martin 211 agricultor
11 Bidner Mihail 182 agricultor
12 Ihm Mihail 232 agricultor
13 Roth Martin 8 agricultor
14 Bidner Mihail 12 agricultor

644
Nr.
Numele si prenumele locuitorului Nr. casă Ocupația Gradul Observații
crt.
15 Roth Martin 15 agricultor
16 Müller Martin 16 agricultor
17 Müller Mihail 17 agricultor
18 Müller Mihail 18 agricultor
19 Schneider George 23 agricultor
20 Ihm Martin I 24 agricultor
21 Văcar Teodor 44 agricultor
22 Müller Martin 82 agricultor
23 Roth Martin 92 agricultor
24 Fabi Martin 97 agricultor
25 Dadrieh Ioan 127 agricultor
26 Haitehi Martin 148 agricultor
27 Ihm Mihail 151 agricultor
28 Stierl Martin 158 agricultor
29 Fabi Ioan 159 agricultor
30 Roth Martin 191 agricultor

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 239.

645
 310.
1938, august 17, Simionești

Pretura plășii Centrale

Tablou
cu locuitorii care au fost în Garda Națională din 1918/1919 în comuna Simionești
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul Observ.
crt.
1 Dohotari Nistor Simionești
2 Dan Constantin Simionești
3 Someșan Toader Simionești
4 Păștean Ioan Simionești
5 Urs Ioan Simionești
6 Macarie Vasile l. Vasile Simionești
7 Duca Ioan l. Ioan Simionești
8 Mora Toader Fătu Simionești
9 Nașcu Grigore Simionești
10 Morariu Ioan Simionești
11 Bișcovan Toader Simionești
12 Socaciu Nicolae Simionești

Simionești, la 17 august 1938. Notar,

ss indescifrabil

Ibidem, f. 273.

646
 311.

1934, august 27, Slătinița

județul Năsăud comuna Slătinița

Tablou
despre conscrierea foștilor gardiști și legionari români
Gradul Decoraţiuni
Anul, Garda
Nr. Numele si Locul militar avut Ocupațiunea Domiciliul române ce posedă
luna, ziua Națională în
crt. prenumele nașterii în Garda actuală actual cu nr. brevetului
nașterii care a servit
Națională sau M.O.
Crucea
Ciunterei 1891 mai com. comemorativă nr.
1 Slătinița soldat agricultor Slătinița
Vasile 25 Slătinița 4958 medalia
Victoriei 536
Cozan 1892 Crucea
2 Slătinița soldat idem agricultor Slătinița
Gavrilă iunie 2 comemorativă
Lăcătuș 1877
3 Slătinița soldat idem agricultor Slătinița
Flore aprilie 10
Pintican 1884
4 Slătinița soldat idem agricultor Slătinița
Vasile ianuarie 4
Pintican 1888
5 Slătinița soldat idem agricultor Slătinița
Flore ianuarie 6
Pintican 1885
6 Slătinița soldat idem agricultor Slătinița
Vasile august 15

647
 Gradul Decoraţiuni
Anul, Garda
Nr. Numele si Locul militar avut Ocupațiunea Domiciliul române ce posedă
luna, ziua Națională în
crt. prenumele nașterii în Garda actuală actual cu nr. brevetului
nașterii care a servit
Națională sau M.O.
Pintican 1895
7 Slătinița soldat idem agricultor Slătinița
Ioan ianuarie 6

Slătinița, la 27 august 1934.

Controlat: Primpretor, Notar,

ss indescifrabil ss indescifrabil

Ibidem, f. 202.

648
 312.
1940, martie 1, Stupini

Județul Mureș comuna Stupini

Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut Garda în care a Anul Purtarea în Cercul de
Numele părinților
crt. prenumele în G.N.R. activat nașterii viața civilă recrutare
1 Arieșan Simion soldat Stupini membru 1886 Ioan și Ileana bună Mureș
2 Rus Macarie idem idem 1879 Grigore și Nastasia bună Mureș
3 Valea Dumitru idem idem 1874 Vasile și Ileana bună Mureș
4 Pop Nicolae idem idem 1886 Lazăr și Maria bună Mureș
5 Moldovan Vasile idem idem 1882 Dănilă și Raveca bună Mureș
Mărginean idem idem 1887 Vasile și Ana bună Mureș
6
Teodor
7 Nicula Ilie idem idem 1889 Iosif și Samforica bună Mureș
8 Mărginean Iosif idem idem Vasile și Ana bună Mureș

Stupini, la 1 martie 1940.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

ANMS, fond Prefectura Mureș, acte politice, d. 2.370/1940, f.11.

649
 313.
1938, iulie 25, Șanț

Tablou
nominal despre locuitorii comunei Șanț care au făcut parte din Garda Națională în anul 1918-1919
Nr.
Numele şi prenumele Anul nașterii Domiciliul Observații
crt.
1 Cotul C. Mihail 1872 decedat
2 Domide Simion 1894 decedat
3 Sângeorzan Onisim 1888 Șanț
4 Grapini Timoftei 1891 Șanț
5 Moisil F. Sevastian 1891 Șanț
6 Cotul P. Mihail 1891 Șanț
7 Sângeorzan Sim. Gavrilă 1889 Șanț
8 Grapini Pompei 1896 Șanț
9 Sângeorzan Al Florea 1885 Șanț
10 Luchi Macedon 1894 decedat
11 Filipoiu P. Macedon 1891 Șanț
12 Ambroză Mihai 1894 Șanț
13 Cotul D. Florea 1891 Șanț
14 Marte Visarion 1887 Șanț
15 Marte Florea 1890 Șanț

650
Nr.
Numele şi prenumele Anul nașterii Domiciliul Observații
crt.
16 Sângeorzan Pamfil 1893 Șanț
17 Popârțac C. Alexandru 1896 Șanț
18 Grapini Anton 1893 Șanț
19 Cotul Nistor 1890 Șanț
20 Cotul Tănase 1893 Șanț
21 Popârțac C. Octavian 1897 decedat
22 Bindiu Alexandru 1897 Șanț
23 Sângeorzan Filip 1900 Șanț
24 Sasu Pompeiu 1897 Șanț
25 Gușă Macedon 1895 Șanț
26 Todosă Ștefan 1894 Rodna
27 Domide Iustin 1895 Șanț
28 Grapini Emil 1895 Șanț
29 Grapa Octravian 1899 Șanț
30 Moisil L. Sevastian 1893 Șanț
31 Timiș Condrate 1895 Șanț
32 Sângerozan Maxim 1889 Șanț
33 Luchi Partene 1898 Șanț
34 Sot Constantin Iov 1898 Bistrița

651
Nr.
Numele şi prenumele Anul nașterii Domiciliul Observații
crt.
35 Jugan Petru 1898 Șanț
36 Onul Macedon 1890 Ilva Mare
37 Roman D. Vasile 1897 Șanț
38 Sasu Vasile 1889 Șanț
39 Grapini Sevastian 1898 decedat
40 Sângeorzan Lazăr 1897 Șanț decedat
41 Cotul Emil 1899 Șanț
42 Morar Dumitru 1887 Șanț
43 Pătrășcan Teofil 1897 Șanț
44 Filipoiu Clement 1895 Șanț
45 Filipoiu Macedon Iacob 1897 Șanț
46 Domide Lazăr 1899 Șanț
47 Domide Macedon 1897 Șanț
48 Căilean Florea 1897 Ilva Mare
49 Lazăr Chisner 1897 Șanț
50 Cotul Teofil 1896 Șanț
51 Morozan Iacob 1894 Șanț
52 Sot Lazăr 1900 Dumitra
53 Olariu Alexandru 1894 Șanț

652
Nr.
Numele şi prenumele Anul nașterii Domiciliul Observații
crt.
54 Olariu M. Tănase 1895 Șanț
55 Sasu Iacob 1897 Feldru
56 Pop Florea 1897 Șanț
57 Moisil ilie 1897 Șanț
58 Pătrășcan Pavel 1897 Șanț
59 Sângerozan Victor 1898 Șanț
60 Popârțac Florea 1898 Șanț
61 Tescu Miron 1894 Prundu Bârgăului
62 Tescu Vasile 1888 decedat
63 Olariu S. Tănase 1900 Șanț
64 Sângeorzan George 1900 Șanț
65 Nistor Clement 1899 Șanț
66 Pătrășcan Ilisie 1897 Șanț
67 Nergheș Clement 1897 Șanț
68 Natarăș Domițian 1896 Șanț
69 Oniga Ioachim 1896 Coșna - Bucovina
70 Sneaha Constantin 1895 Șanț
71 Buta George 1895 Șanț
72 Domide Nechita 1895 Șanț

653
Nr.
Numele şi prenumele Anul nașterii Domiciliul Observații
crt.
73 Nistor Foca 1894 Șanț
74 Cotul Al. Florean 1895 Șanț
75 Popârțac Gavrilă 1889 Șanț
76 Grapini Octavian 1893 Șanț
77 Pomohaciu Octavian 1898 Șanț
78 Grapini Macedon 1900 Șanț
79 Cotul Ilisie 1900 Șanț
80 Gușă Ioachim 1897 Șanț
81 Filipoiu N. Florea 1900 Șanț
82 Todosă Pantelimon 1894 Șanț
83 Sângeorzan N. Florea 1894 Șanț
84 Dănilă Luca 1899 Șanț
85 Nistor P. Octavian 1900 Șanț
86 Nistor C. Octavian 1900 Șanț
87 Jugan Constantin 1897 Șanț
88 Jugan Roman 1899 Șanț
89 Durja Roman 1899 Rodna
90 Pătrâșcan Sever 1899 decedat
91 Adam Calistru 1893 Șanț

654
Nr.
Numele şi prenumele Anul nașterii Domiciliul Observații
crt.
92 Filip Mihai 1898 Șanț
93 Nistor Dumitru 1900 Șanț
94 Cicșa Filip 1893 Șanț
95 Nistor Teofil 1896 Șanț
96 Nistor Alexa 1896 decedat
97 Scripețiu Luca 1891 decedat
98 Scripețiu Grigore 1891 Șanț
99 Sot Iustin 1891 Șanț
100 Domide Iosif 1891 Șanț
101 Pătrășcan D. Oxctavian 1891 Șanț
102 Natarăș Macedon 1900 Șanț
103 Moisil Gavrilă 1900 Șanț
104 Sas Ștefan 1900 Șanț
105 Nistor Alexandru 1899 decedat

Șanț, la 25 iulie 1938.

Primar, Notar,
ss indescifrabil ss indescifrabil

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940, ff. 256-258.

655
 314.
1938, iulie 28, Șieu Măgheruș

Nr. 899/1938 not[ariat] comuna Șieu-Măgheruș

Ad. 2177/1938 pret[ură]
Tablou
despre locuitorii care în 1918/1919 au făcut parte din Garda Națională
Nr.
Numele şi prenumele Funcția Observații
crt.
1 Moldovan Teodor preot, președintele gărzii naționale mort
2 Moldovan Ioan stegar, comandantul gărzii naționale mort
3 Butta Nicolae plutonier, comandantul plutonului I mort
4 Bojor Ioan sergent instructor, comandantul plutonului II
5 Sălăgean Petru comandantul plutonului III
6 Măierean Nicolae gardist
7 Oltean Alexandru gardist
8 Tinca Grigore gardist
9 Filimon Dumitru gardist
10 Nief David gardist
11 Weindrich Ioan l. Gh. gardist
12 Gros David gardist
13 Löw Ioan gardist
14 Zăgrean Vasile gardist

656
Nr.
Numele şi prenumele Funcția Observații
crt.
15 Sigmirean Ioan juji gardist
16 Câmpan Andrei gardist
17 Măierean Alexandru gardist
18 Sâmboan Vasile gardist
19 Cosma Dumitru gardist
20 Schlect Ioan Hanțig gardist
21 Schlect Löw Ioan gardist
22 Rus Alexandru gardist
23 Rus Ioan l. Gh. gardist
24 Albețel Teodor gardist
25 Măierean Dumitru gardist

Șieu Măgheruș, la 28 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 249.

657
 315.
1938, iulie 29, Șieu Sfântu

Județul Năsăud comuna Șieu-Sfântu

Plasa Lechința
Tablou
cu locuitori care în anul 1918/1919 au făcut parte din Gărzile Naționale.
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
1 Kövari Mozes Ungaria
2 Orban Andreiu mort
3 Erdes Ioan adresa necunoscută
4 Șereș Carol junior mort
5 Șereș Carol senior Șieu Sfântu
6 Șereș Francisc Bistrița
7 Șoș Ioan Șieu Sfântu
8 Barta Dănilă Șieu Sfântu
9 Olah Francisc Șieu Sfântu
10 Măgherușan Leon București
11 Sabo Alexa Șieu Sfântu
12 Sabo Mihaiu Chișinău
13 Albert Francisc Șieu Sfântu
14 Secheiu Ioan a Rozaliei Șieu Sfântu

658
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
15 Nagy Dănilă Șieu Sfântu
16 Pop Vasile meșteru Șieu Sfântu
17 Fejervari Francisc Șieu Sfântu
18 Fejerdi Alexa Piatra, jud. Someș
19 Fejerdi Alexandru Mercurea Nirajului
20 Fejerdi Alexa Șieu Sfântu

Șieu Sfântu, la 29 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 242.

659
 316.
1934, iulie 25, Șoimuș

Județul Năsăud comuna Șoimuș

Plasa Șieu
Tabel nominal
cu foștii membrii ai Gărzii Naționale române din anul 1918-1919
Gradul G. Naț. în Decoratii rom.
Nr. Locul Data Ocupațiunea Domiciliul
Numele si prenumele militar în care a cu nr. brev. sau
crt. nașterii nașterii actuală actual
G. Naț. servit M.O.
1 Moldovan Mihăilă Șoimuș 1878 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
2 Ursa Ioan l. Grigore Șoimuș 1889 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
3 Moldovan Vasile Șoimuș 1883 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
4 Pop Toader l. Grigore Șoimuș 1884 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
5 Bojor Toader Șoimuș 1889 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
6 Luca Ioan l. Ștefan Șoimuș 1878 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
7 Baci Toader l. Vasile Șoimuș 1879 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
8 Blaga Ioan Șoimuș 1876 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
9 Luca Toader l. Ion Șoimuș 1893 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș
10 Luca Nistor Șoimuș 1886 soldat Șoimuș agricultor Șoimuș

Șoimuș, la 25 iulie 1934. Notar, ss indescifrabil

Ibidem, f. 219.

660
 317.
1940, martie 8, Archiud

Județul Mureș; comuna Archiud

Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut Garda în care Anul Numele Purtarea în Domiciliul sau cercul
crt. prenumele în G.N.R. a activat nașterii părinților viața civilă de recrutare
Grigore și
1 Rad Constantin caporal Teaca 1895 bună Moisei, șef de post
Ana
Simion și
2 Sabău Vasile soldat Teaca 1897 bună Cristur, jud. Someș
Rozalia
Budulicean Ilie și
3 Teaca 1893 bună București
Ioan Nastasie
Florea Petru și
4 Teaca 1898 bună Archiud, Mureș
Constantin Nastasia
Francisc și
5 Morar Ștefan Teaca 1891 bună Archiud, Mureș
Ana
Avram și
6 Sabău Avram Teaca 1900 bună Archiud, Mureș
Sofia

Archiud, la 8 martie 1940.

Notar,
ss indescifrabil

ANMS, fond Prefectura Mureș, acte politice, d. 2.370/1940, f. 2.

661
 318.
1940, aprilie 13, Pintic

Județul Mureș comuna Pinticu

Tabel nominal
cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919 a comunei Teaca
Nr. Numele și Gradul avut în Garda în care a Anul Numele Purtarea în viața Cercul de
crt. prenumele G.N.R. activat nașterii părinților civilă recrutare
Andrei şi
1 Furdu Aurel Frt. Frt. 1898 bună Mureş
Teodora
Teodora şi
2 Buta Zaharie Frt Frt 1899 bună Mureş
Ileana
Ştefan şi
3 Jeican Andrei Frt Frt 1896 bună Mureş
Catrina

Pinticu, 13 Aprilie 1940.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 8.

662
 319.
1940, martie 2, Teaca

Nr. 478/1940 comuna Teaca

Tabel nominal cu foștii membrii care au făcut parte din Garda Națională Română din anii 1918/1919
Nr. Numele și Gradul avut în Garda în care a Anul Numele Purtarea în Cercul de
crt. prenumele G.N.R. activat nașterii părinților viața civilă recrutare
Garda Națională Anton
1 Dr. Dorgo Ioan sublocotenent 1898 bună Mureș
din Teaca Amalia
Dr. Augur 8 august Alexandru
2 stegar idem bună Mureș
Aurel 1895 Ana Rîpeanu
Ionescu Chirilă Teodor
3 plutonier idem 1885 bună Mureș
(Ioana) Anastasia Bonț
Ioan
4 Cipoan Ioan caporal idem 1900 bună Mureș
Maria Drăguș
Rus Ioan Teodor
5 caporal idem 1883 bună Mureș
(Gorica) Maria Rus
Popșor Teodor
6 soldat idem 1892 bună Mureș
Alexandru Anișca Morar

Teaca, la 2 martie 1940. Notar,

ss indescifrabil

Ibidem, f. 12.

663
 320.
1938, iulie 30, Țigău

Nr. 899/1938 Not[ariat] comuna Țigău

Ad. Nr. 2177/1938 Pret[ură]
Tablou
despre locuitorii care în 1918/1919 au făcut parte din Garda Națională
Nr. crt. Numele si prenumele Funcția Observații
1 Herinean Titu președintele Gărzii Naționale
2 Baba Grigore comandant plut. I
3 Vereș Ioan comandant plut. II mort
4 Iușan Ioan gardist
5 Puian Vasile gardist
6 Vereș Ioan l. Grigore gardist
7 Iușan Ionică gardist
8 Zăgrean Grigore gardist
9 Breșfelean Mihai gardist
10 Herinean Teodor gardist
11 Baba Ioan gardist
12 Astalâș Ioan gardist
13 Sălăgean Ioan gardist
14 Herinean Ionică gardist

Ţigău, la 30 iulie 1938. Notar,

ss indescifrabil
ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940, f. 244.

664
 321.
1938, iulie 29, Chiraleș

Notariatul Chiraleș
Tablou
cu locuitorii din comunele aparținătoare acestui notariat care au făcut parte din Garda Națională 1918/1919
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
1 Sigmirean Grigore Sâniacob, Jud. Năsăud în viață
2 Baba Ioan Sâniacob, Jud. Năsăud în viață
3 Rus Teodor Sâniacob, Jud. Năsăud în viață
4 Radu Vasile Sâniacob, Jud. Năsăud în viață
5 Moldovan Vasile Sâniacob, Jud. Năsăud în viață
6 Deac Augustin Chiraleș în viață
7 Mărțian Ioan sol. Chiraleș în viață
8 Morar Ioan l. Grigore Chiraleș în viață
9 Suciu Teodor Chiraleș în viață
10 Vultur Zaharie Chiraleș în viață

Chiraleș, la 29 iulie 1938. Notar,

ss indescifrabil

Ibidem, f. 237.

665
 322.
1938, iulie 30, Herina

Tablou
cu locuitorii din circumscripția notariatului Herina care în 1918/19 au făcut parte din Garda Națională
Nr.
Numele si prenumele Comuna Adresa lui actuală Observații
crt.
1 Herinean Constantin Galații Bistriței mort
2 Petrar Gavril Galații Bistriței mort
3 Arcălean Chirilă Galații Bistriței Galații Bistriței
4 Șomfelean Constantin Galații Bistriței Galații Bistriței
5 Moldovan Ștefan Galații Bistriței Galații Bistriței
6 Șomfelean Niculae Galații Bistriței Galații Bistriței
7 Lupșor Pavel Galații Bistriței Galații Bistriței
8 Luca Niculae l. Grigore Galații Bistriței mort
9 Herinean Chirilă Galații Bistriței Galații Bistriței
10 Bărăbaș Pavel Galații Bistriței Galații Bistriței
11 Dipșan Toader Galații Bistriței Galații Bistriței
12 Mureșan Petru Galații Bistriței Galații Bistriței
13 Herinean Ioan Galații Bistriței mort
14 Șomfelean Pavel Galații Bistriței Galații Bistriței
15 Vermeșan Toader l. Ioan Galații Bistriței Galații Bistriței

666
Nr.
Numele si prenumele Comuna Adresa lui actuală Observații
crt.
16 Vermeșan Toader l. Mihail Galații Bistriței Galații Bistriței
17 Șomfelean Trifan Galații Bistriței Galații Bistriței
18 Petrar Moisă Galații Bistriței Galații Bistriței
19 Șomfelean Zaharie Galații Bistriței mort
20 Groze Sever preot Herina mort
21 Iudean Ioan Herina Herina
22 Iudean Niculae Herina Herina
23 Trifan Simion Herina Herina
24 Cozma Niculae Herina Herina
25 Huciu Flore Herina Herina
26 Gavra Ilie Herina Herina
27 Gondosch Mihail pol. Herina Herina
28 Tholblum Avram Herina Herina
29 Mathos Mihail 153 Herina Herina
30 Mathos Mihail 154 Herina Herina
31 Gavra Iosif Herina Herina
32 Gondosch Mihail 146 Herina Herina
33 Bumb Mihail Herina Herina
34 Varga Costan Herina Herina

667
Nr.
Numele si prenumele Comuna Adresa lui actuală Observații
crt.
35 Weber Ioan 139 Herina Herina
36 Moruțan Vasile Herina Lechința
37 Iudean Petre Herina Herina
38 Trifan Ioan Herina mort
39 Sonea Vasile Herina Herina
40 Leb Herman Herina Herina

Herina, la 30 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 243.

668
 323.
1938, iulie 29, Matei

Notariatul Matei
Nr. 1220/1938
Ord. dvs Nr. 2177/1938
Tablou
cu oamenii care au luat parte în Garda Națională din 1918/1919
Nr.
Numele si prenumele Comuna unde a făcut serviciul Adresa actuală Observații
crt.
1 Oltean Simion cioata Matei Matei
2 Oltean Vasile cica Matei Matei
3 Oltean Ioan lui S Matei Prundul Bârgăului
4 Patco Vasile senior Matei Fântânele
5 Istrate Ioan Matei Matei
6 Crăciun Ioan senior Matei mort
7 Suci Ioan l. Simion Matei Matei
8 Oltean Grigore Matei Matei
9 Patco Aurel Matei mort
10 Suci Ioan fileru Matei Matei
11 Suci Ioan lui David Matei Matei
12 Râpan Arsente Matei mort
13 Moldovan Augustin Moruț Moruț

669
Nr.
Numele si prenumele Comuna unde a făcut serviciul Adresa actuală Observații
crt.
14 Zautner Mihail Moruț Moruț
15 Zautner Ioan Moruț mort
16 Emrich Martin senior Moruț Moruț
17 Schatz Gustav senior Moruț Moruț
18 Cocsis Ștefan Moruț Moruț
19 Bucșa Gavrilă Moruț mort
20 Inteser Ioan Moruț Moruț
21 Lindert Martin Moruț Moruț
22 Schuster David Moruț mort
23 Mărginean Iacob Fântânele mort
24 Pop Ionică Fântânele Fântânele
25 Rus Constantin Fântânele Fântânele
26 Budelecan Anania Fântânele Fântânele
27 Iluan Nistor Fântânele Fântânele
28 Groza Iacob l. Ioan Fântânele Fântânele
29 Pop Toader oanii Fântânele Fântânele
30 Biriș Costin Fântânele Fântânele
31 Lăzărean Gheorghe l. Fântânele Fântânele
32 Pop Ioan lui Iacob Fântânele Fântânele

670
Nr.
Numele si prenumele Comuna unde a făcut serviciul Adresa actuală Observații
crt.
33 Lăzărean Ioan l. Grigore Fântânele mort
34 Iluaș Grigoreaș Fântânele Fântânele
35 Biriș Alexandru l. D. Fântânele Fântânele
36 Fizeșan Toader Fântânele Corvinești

Matei, la 29 iulie 1938.

Notar,
ss indescifrabil

Ibidem, f. 240.

671
 324.
1938, septembrie 9, Prundu Bârgăului

Pretura plășii Bârgău

Tablou
despre locuitorii din comunele plasei Bârgău care au făcut parte din Garda Națională în anul 1918-1919
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
1 Bistrița Bârgăului Pavel Ștefan Bistrița Bârgăului
2 Bistrița Bârgăului Bugnariu Dănilă Bistrița Bârgăului
3 Bistrița Bârgăului Hangan Anton Bistrița Bârgăului
4 Bistrița Bârgăului Capotă Cifor Bistrița Bârgăului
5 Bistrița Bârgăului Rogină Petru Bistrița Bârgăului
6 Bistrița Bârgăului Drăgan Dănilă Bistrița Bârgăului
7 Bistrița Bârgăului Boneu Constantin Bistrița Bârgăului
8 Bistrița Bârgăului Mare Tănase Bistrița Bârgăului
9 Bistrița Bârgăului Sneaga Condrate Bistrița Bârgăului
10 Cușma Toncean Nicolae Cușma
11 Cușma Griga Toader Cușma
12 Cușma Griga Vasile Cușma
13 Cușma Lazăr Ioan Cușma
14 Cușma Orheian Vasile Cușma

672
 Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
15 Dorolea Nasswetter I, 92 Dorolea
16 Dorolea Rainer Andrei Dorolea
17 Dorolea Nasswetter Andrei Dorolea
18 Dorolea Ohler Andrei Dorolea
19 Dorolea Brandscher M. Dorolea
20 Dorolea Brandscher I. Dorolea
792
21 Iad Ilișiu Grigore notar Iad, nr. 3
22 Iad Spuc Mihail Iad, nr. 76
23 Iad Axente Ioan Iad, nr. 332
24 Iad Cifor Petru Iad, nr. 78
25 Iad Cifor Ioan Iad mort
26 Iad Cifor Flore Iad mort
27 Iad Cifor Toader Iad, nr. 51
28 Iad Pușcaș Flore Iad, nr. 104
29 Iad Pușcaș Ioan Iad, nr. 102
30 Iad Pașcu teodor Iad, nr. 46
31 Iad Leah Crucian Iad, nr. 48

792
Livezile

673
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
32 Iad Gafton Toader Iad, nr. 97
33 Iad Cristea Dănilă Iad, nr. 33
34 Iad Marțian Costan Iad, nr. 45
35 Josenii Bârgăului Cozac Ioan Romus, jud. Hunedoara
36 Josenii Bârgăului Hulpea Pantilimon Josenii Bârgăului
37 Josenii Bârgăului Budăcan Grigore mort
38 Josenii Bârgăului Moldovan Vasile Cocu Josenii Bârgăului
39 Josenii Bârgăului Parasca Simion mort
40 Josenii Bârgăului Trif Terente Josenii Bârgăului
41 Josenii Bârgăului Luncan Alexandru Josenii Bârgăului
42 Josenii Bârgăului Ilea Vasile Josenii Bârgăului
43 Josenii Bârgăului Farcaș Ignațiu Josenii Bârgăului
44 Josenii Bârgăului Buf Grigore Trifan Josenii Bârgăului
45 Josenii Bârgăului Baciu George Josenii Bârgăului
46 Josenii Bârgăului Dobrea Ilie Josenii Bârgăului
47 Josenii Bârgăului Pahone Vasile Josenii Bârgăului
48 Josenii Bârgăului Hogiu Ioan Josenii Bârgăului
49 Josenii Bârgăului Urs Constantin Josenii Bârgăului
50 Josenii Bârgăului Nath Petre l. Ilie Josenii Bârgăului

674
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
51 Josenii Bârgăului Lucuța Vasile Josenii Bârgăului
52 Josenii Bârgăului Cozac Iacob Josenii Bârgăului
53 Josenii Bârgăului Tămaș Ioan Josenii Bârgăului
54 Josenii Bârgăului Sauca Vasile mort
55 Josenii Bârgăului Someșan Dănilă Josenii Bârgăului
56 Josenii Bârgăului Pop Ioan Josenii Bârgăului
57 Josenii Bârgăului Nath Cifor l. Ilie Josenii Bârgăului
58 Josenii Bârgăului Țarcă Sdrăbău Simion Josenii Bârgăului
59 Josenii Bârgăului Budăcan Simion mort
60 Josenii Bârgăului Pop Pavel Josenii Bârgăului
61 Josenii Bârgăului Lazăr Simion Josenii Bârgăului
62 Josenii Bârgăului Ciot Toader Josenii Bârgăului
63 Josenii Bârgăului Teut Grigore Josenii Bârgăului
64 Josenii Bârgăului Dan Dănilă Josenii Bârgăului
65 Josenii Bârgăului Mănarcă Petre Josenii Bârgăului
66 Josenii Bârgăului Bucinaș Grigore Josenii Bârgăului
67 Josenii Bârgăului Dan Zaharie Josenii Bârgăului
68 Mijlocenii Bârgăului Boța Dănilă Mijlocenii Bârgăului
69 Mijlocenii Bârgăului Budecan Leon Mijlocenii Bârgăului

675
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
70 Mijlocenii Bârgăului Bălăncan Ioan Mijlocenii Bârgăului
71 Mijlocenii Bârgăului Bălăncan Calament Mijlocenii Bârgăului
72 Mijlocenii Bârgăului Bălăncan Dănilă Mijlocenii Bârgăului
73 Mijlocenii Bârgăului Andreica Victor Mijlocenii Bârgăului
74 Mijlocenii Bârgăului Ciot Monda Andrei Mijlocenii Bârgăului
75 Mijlocenii Bârgăului Colniță Simion Susenii Bârgăului
76 Mijlocenii Bârgăului Colniță Vasile Mijlocenii Bârgăului
77 Mijlocenii Bârgăului Ciot Monda Toader Mijlocenii Bârgăului
78 Mijlocenii Bârgăului Ciot Monda Vasile Mijlocenii Bârgăului
79 Mijlocenii Bârgăului Colniță Nicolae Mijlocenii Bârgăului
80 Mijlocenii Bârgăului Corciu Toma Mijlocenii Bârgăului
81 Mijlocenii Bârgăului Ciot Monda Ilie Mijlocenii Bârgăului
82 Mijlocenii Bârgăului Dan Toader mort
83 Mijlocenii Bârgăului Guțiu Petru Sighișoara
84 Mijlocenii Bârgăului Guțiu Toader nu se știe domiciliul
85 Mijlocenii Bârgăului Guțiu Simion Mijlocenii Bârgăului
86 Mijlocenii Bârgăului Grigorescu Leon Mijlocenii Bârgăului
87 Mijlocenii Bârgăului Ghiță Pavel l G. Nepos
88 Mijlocenii Bârgăului Ghiță Ioan l. Const. Mijlocenii Bârgăului

676
 Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
89 Mijlocenii Bârgăului Mistric Petru Ilva Mare
90 Mijlocenii Bârgăului Monda Costan Sfântu Gheorghe
91 Mijlocenii Bârgăului Mănarcă Macedon Mijlocenii Bârgăului
92 Mijlocenii Bârgăului Nap Simion Mijlocenii Bârgăului
93 Mijlocenii Bârgăului Platon Larion Mijlocenii Bârgăului
94 Mijlocenii Bârgăului Șut Ioan Diciosânmărtin793
95 Mijlocenii Bârgăului Sălăgean Ioan Mijlocenii Bârgăului
96 Mijlocenii Bârgăului Vânca Simion Mijlocenii Bârgăului
97 Mijlocenii Bârgăului Vlasa Vartolomei Mijlocenii Bârgăului
98 Mureșenii Bârgăului Hangan Gerasin Mureșenii Bârgăului
99 Mureșenii Bârgăului Măjeri Gavril Mureșenii Bârgăului
100 Mureșenii Bârgăului Buraciuc Axente Mureșenii Bârgăului
101 Mureșenii Bârgăului Vidican Nicolae mort
102 Mureșenii Bârgăului Galben Vasile Mureșenii Bârgăului
103 Mureșenii Bârgăului Tanca Toader Mureșenii Bârgăului
104 Mureșenii Bârgăului Mendelovits Iosif Mureșenii Bârgăului
105 Mureșenii Bârgăului Vălean George Mureșenii Bârgăului

793
Târnăveni

677
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
106 Mureșenii Bârgăului Pudilic George l. D. Mureșenii Bârgăului
107 Mureșenii Bârgăului Măjeri Ioan mort
108 Mureșenii Bârgăului Măjeri Pantilimon Mureșenii Bârgăului
109 Mureșenii Bârgăului Hangan Ioan l. Ion Mureșenii Bârgăului
110 Prundu Bârgăului Dodu Dumitru Prundu Bârgăului
111 Prundu Bârgăului Tonea Ioan Prundu Bârgăului
112 Prundu Bârgăului Vlad Dănilă Prundu Bârgăului
113 Prundu Bârgăului Ușeriu Ilie l. Șt. Prundu Bârgăului
114 Prundu Bârgăului Vrăsmaș Macedon Prundu Bârgăului
115 Prundu Bârgăului Pop George Prundu Bârgăului
116 Prundu Bârgăului Buta Ioan Prundu Bârgăului
117 Prundu Bârgăului Badiu Ioan Prundu Bârgăului
118 Prundu Bârgăului Hasnaș Costan Prundu Bârgăului
119 Prundu Bârgăului Ropa Vasile Prundu Bârgăului
120 Prundu Bârgăului Ușeriu Maxim Prundu Bârgăului
121 Prundu Bârgăului Gamenți Iuliu mort
122 Prundu Bârgăului Buleu Vasile mort
123 Prundu Bârgăului Varna Victor, notar mort
124 Prundu Bârgăului Monda george Prundu Bârgăului

678
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
125 Prundu Bârgăului Gâvan Nicolae Prundu Bârgăului
126 Prundu Bârgăului Bruj Ilie Prundu Bârgăului
127 Prundu Bârgăului Andreica Dumitru Prundu Bârgăului
128 Prundu Bârgăului Andreica Ioan Prundu Bârgăului
129 Prundu Bârgăului Bărbos Ștefan, notar mort
130 Rusul Bârgăului Sorean Flore l. Șt. Rusul Bârgăului
131 Rusul Bârgăului Zăvoean Flore Rusul Bârgăului
132 Rusul Bârgăului Prundar Gavril l. I. Rusul Bârgăului
133 Rusul Bârgăului Griga Grigore Rusul Bârgăului
134 Rusul Bârgăului Ușeriu Aurel Rusul Bârgăului
135 Rusul Bârgăului Băloi Andrei Rusul Bârgăului
136 Rusul Bârgăului Băloi Ioan Rusul Bârgăului
137 Rusul Bârgăului Bacea Iacob Bobu Rusul Bârgăului
138 Rusul Bârgăului Covaciu Vasile Rusul Bârgăului
139 Rusul Bârgăului Prundar Paramon Rusul Bârgăului
140 Rusul Bârgăului Sorean Gavril Rusul Bârgăului
141 Rusul Bârgăului Prundar Ioan l. F. Rusul Bârgăului
142 Rusul Bârgăului Uifelean Flore l. N. Rusul Bârgăului
143 Rusul Bârgăului Macavei Ioan Rusul Bârgăului

679
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
144 Rusul Bârgăului Bacea Ioan l. Iacob Rusul Bârgăului
145 Rusul Bârgăului Oanea Nicolae Rusul Bârgăului
146 Rusul Bârgăului Bertejan Teodor Rusul Bârgăului
147 Rusul Bârgăului Parasca Nicolae Sârbu Rusul Bârgăului
148 Rusul Bârgăului Bartoș Grigore Rusul Bârgăului
149 Rusul Bârgăului Sovrea Ioan Rusul Bârgăului
150 Rusul Bârgăului Bugnar Ioan l. V. Rusul Bârgăului
151 Rusul Bârgăului Bugnar Nicolae l. Vasile Rusul Bârgăului
152 Rusul Bârgăului Uifelean George Rusul Bârgăului
153 Rusul Bârgăului Tămășoi Toader l. Clem Rusul Bârgăului
154 Rusul Bârgăului Crăciun Flore l. Ioan Rusul Bârgăului
155 Rusul Bârgăului Parasca Ioan l. Const. Rusul Bârgăului
156 Rusul Bârgăului Bugnar Gavril l. T. Rusul Bârgăului
157 Rusul Bârgăului Gavrihei George l. Ion Rusul Bârgăului
158 Rusul Bârgăului Herman Toader Rusul Bârgăului
159 Susenii Bârgăului Teut Ioan mort
160 Susenii Bârgăului Vânca Toader l. Echim Susenii Bârgăului
161 Susenii Bârgăului Dan Aurelian Crișan Susenii Bârgăului
162 Susenii Bârgăului Pop Andron Susenii Bârgăului

680
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
163 Susenii Bârgăului Ghița Iacob Susenii Bârgăului
164 Susenii Bârgăului Bruj Toader l. Ilie Susenii Bârgăului
165 Susenii Bârgăului Bondriș Ioan l. Gav. Susenii Bârgăului
166 Susenii Bârgăului Tănase Dumitru mort
167 Susenii Bârgăului Cornea Cornel mort
168 Susenii Bârgăului Cornea Leon Susenii Bârgăului
169 Susenii Bârgăului Tifu Ioan mort
170 Susenii Bârgăului Cornea George Susenii Bârgăului
171 Susenii Bârgăului Tănase Toader Susenii Bârgăului
172 Susenii Bârgăului Tănase Toader Susenii Bârgăului
173 Susenii Bârgăului Tănase Leon Susenii Bârgăului
174 Susenii Bârgăului Tănase Zaharie mort
175 Susenii Bârgăului Tănase Ioan l. P Susenii Bârgăului
176 Susenii Bârgăului Tănase Leon l. P Susenii Bârgăului
177 Susenii Bârgăului Trifan Ioan Susenii Bârgăului
178 Susenii Bârgăului Bondriș Lazar Susenii Bârgăului
179 Susenii Bârgăului Galben Valer l. N. Susenii Bârgăului
180 Susenii Bârgăului Galben Valer l. T Susenii Bârgăului
181 Susenii Bârgăului Buf Costan Josenii Bârgăului

681
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
182 Susenii Bârgăului Beșa Trifan Susenii Bârgăului
183 Susenii Bârgăului Axente Petre l. T Susenii Bârgăului
184 Susenii Bârgăului Bâlan Dumitru Susenii Bârgăului
185 Susenii Bârgăului Axente Simion Susenii Bârgăului
186 Susenii Bârgăului Cot Petre Susenii Bârgăului
187 Susenii Bârgăului Ghiță Octavian Susenii Bârgăului
188 Susenii Bârgăului Danea Larion Susenii Bârgăului
189 Susenii Bârgăului Danea Corneliu Buduș
190 Susenii Bârgăului Colniță Petru Susenii Bârgăului
191 Susenii Bârgăului Bota Mihai Susenii Bârgăului
192 Susenii Bârgăului Bruj Toader l. Cif. Susenii Bârgăului
193 Susenii Bârgăului Andreșel Ioan Susenii Bârgăului
194 Susenii Bârgăului Bruj Grigore Prundul Bârgăului
195 Susenii Bârgăului Puțura George Susenii Bârgăului
196 Susenii Bârgăului Corci Ion l. Gr. mort
197 Susenii Bârgăului Puțura Simion Susenii Bârgăului
198 Susenii Bârgăului Trandafir Vasile mort
199 Susenii Bârgăului Ciot Toma Susenii Bârgăului
200 Susenii Bârgăului Flămând Anchidim Susenii Bârgăului

682
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
201 Susenii Bârgăului Zaharie Vasile Susenii Bârgăului
202 Susenii Bârgăului Zaharie Toader Susenii Bârgăului
203 Susenii Bârgăului Vrâncean Andrei Susenii Bârgăului
204 Susenii Bârgăului Vrâncean Petru mort
205 Susenii Bârgăului Orban Leon Susenii Bârgăului
206 Susenii Bârgăului Zaharie Ioan l. G. Susenii Bârgăului
207 Susenii Bârgăului Tomoroga Ioan Susenii Bârgăului mort
208 Susenii Bârgăului Gâvan Gavril mort
209 Susenii Bârgăului Pop Macedon Susenii Bârgăului
210 Susenii Bârgăului Buf Nechita Susenii Bârgăului
211 Susenii Bârgăului Axente Ioan Susenii Bârgăului
212 Susenii Bârgăului Axente Ștefan Susenii Bârgăului
213 Susenii Bârgăului Georgiță Petru Susenii Bârgăului
214 Susenii Bârgăului Andreșel Vasile Susenii Bârgăului
215 Susenii Bârgăului Gârbovan Ioan mort
216 Susenii Bârgăului Zaharie Nicolae mort
217 Susenii Bârgăului Cornea Simion Susenii Bârgăului
218 Susenii Bârgăului Balan Ioan l. N Susenii Bârgăului
219 Susenii Bârgăului Cornea Traian Susenii Bârgăului

683
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
220 Susenii Bârgăului Bruj Vartolomei Susenii Bârgăului
221 Susenii Bârgăului Sălăgean Dumitru Susenii Bârgăului
222 Susenii Bârgăului Sălăgean Terente mort
223 Susenii Bârgăului Sălăgean Anton Susenii Bârgăului
224 Susenii Bârgăului Corca Ioan Susenii Bârgăului
225 Susenii Bârgăului Dod Vasile Tiha Bârgăului
226 Susenii Bârgăului Pop Simion l. Anton Prundul Bârgăului
227 Susenii Bârgăului Galben Maftei Susenii Bârgăului
228 Susenii Bârgăului Galben Ioan a F. Susenii Bârgăului mort
229 Susenii Bârgăului Baciu Ștefan mort
230 Susenii Bârgăului Tănase Avacom Susenii Bârgăului
231 Susenii Bârgăului Tănase Grigore Susenii Bârgăului
232 Susenii Bârgăului Tănase Gavril mort
233 Susenii Bârgăului Axente Ion l. Anton Susenii Bârgăului
234 Susenii Bârgăului Bălan Ioan l. Terente Susenii Bârgăului
235 Susenii Bârgăului Flămând Vasile mort
236 Susenii Bârgăului Buta Toader Susenii Bârgăului
237 Susenii Bârgăului Buta Ioan Susenii Bârgăului
238 Susenii Bârgăului Buleu Ioan Susenii Bârgăului

684
Nr.
Comuna Numele si prenumele locuitorilor Adresa actuală Observații
Crt.
239 Susenii Bârgăului Bălan Tănase Susenii Bârgăului
240 Tiha Bârgăului Ștefănuț Simion Tiha Bârgăului
241 Tiha Bârgăului Dologa Ioan Tiha Bârgăului
242 Tiha Bârgăului Savu Constantin Bistrița Bârgăului
243 Tiha Bârgăului Tanca Dumitru Ciupa Tiha Bârgăului
244 Tiha Bârgăului Șut George bras. Tiha Bârgăului
245 Tiha Bârgăului Dologa Macedon Tiha Bârgăului
246 Tiha Bârgăului Greabu Macedon mort
247 Tiha Bârgăului Monda Vasile Tiha Bârgăului

Prundu Bârgăului, 19 septembrie 1938.

Pretor,
ss indescifrabil

Ibidem, ff. 289-290.

685
 325.
1938, august 12, Bistrița

Pretura Plășii Centrale

Nr. 2.263/1938 adm.
Tablou
despre locuitorii plășii Centrale care au făcut parte din garda națională în anii 1918-1919
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
1 Bressler Toma 82 Aldorf794 în viață
2 Pohl Mihail 164 Aldorf în viață
3 Csikert Mihail 8 Aldorf în viață
4 Lukes Mihail decedat decedat
5 Teutsch Matei 92 Aldorf în viață
6 Barth Mihail 61 Aldorf în viață
7 Deichendt Mihail 14 Aldorf în viață
8 Barth Ioan 82 Aldorf în viață
9 Hanek Ioan 132 Aldorf în viață
10 Bressler Ioan 137 Aldorf în viață
11 Bressler Ioan 145 Aldorf în viață
12 Bressler G. 144 Aldorf în viață
13 Werner Ioan 161 Aldorf în viață

794
Unirea

686
 Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
14 Rauch Martin 167 Aldorf în viață
15 Seidel Ioan 6 Aldorf în viață
16 Seidel Mihail 9 Aldorf în viață
17 Seidel Mihail 18 Aldorf în viață
18 Sewatzky Carol 20 Aldorf în viață
19 Gellner Ioan 44 Aldorf în viață
20 Moldovan Vasile Heidendorf795 în viață
21 Ohlschlager Jacob 67 Aldorf în viață
22 Pohl Mihail 81 Aldorf în viață
23 Heinrich Matei 60 Aldorf în viață
24 Pohl Ioan 130 Aldorf în viață
25 Bulea Iosif Aldorf în viață
26 Ardănescu Ioan 60 a Aldorf în viață
27 Lonți Moti decedat
28 Alpert Mihail decedat
29 Lukes Mihail decedat
30 Zintz George 93 Aldorf în viață
31 Groh Ioan 94 Aldorf în viață
32 Bressler Toma 97 Aldorf în viață

795
Viișoara

687
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
33 Tudoran Tudor Aldorf decedat
34 Baba Alexa Caila în viață
35 Felecan Grigore Caila în viață
36 Bojor Grigore Caila în viață
37 Bălan Mihăilă Caila în viață
38 Butuc Pavel Caila în viață
39 Boțiu Ilarion Blăjenii de Jos în viață
40 Puică Gavrilă Blăjenii de Jos în viață
41 Mureșan Mihai decedat decedat
42 Tiboca Ioan Blăjenii de Jos în viață
43 Boldijeri Ioan Blăjenii de Jos în viață
44 Mureșan Grigore decedat decedat
45 Macrai Francisc Blăjenii de Jos în viață
46 Spătar Ioan Florean Blăjenii de Jos în viață
47 Runcan Ioan Blăjenii de Jos în viață
48 Chifa Simion Ilisie Blăjenii de Jos în viață
49 Măgerușan Teodor Blăjenii de Jos în viață
50 Chiuzan Mihai decedat decedat
51 Chiuzan Ioan Blăjenii de Jos în viață
52 Cârlejan Grigore Blăjenii de Jos în viață
53 Cârlejan Simion decedat decedat

688
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
54 Tudor Grigore Blăjenii de Jos în viață
55 Tudor Nicolae Blăjenii de Jos în viață
56 Drența Ilie decedat decedat
57 Onuț Alexandru decedat decedat
58 Filip Toader Blăjenii de Jos în viață
59 Spătar Mihai G. Blăjenii de Jos în viață
60 Mare Vasile Blăjenii de Jos în viață
61 Mureșan Mihai Blăjenii de Jos în viață
62 Spătar Iacob Blăjenii de Jos în viață
63 Moldovan Ioan Blăjenii de Jos în viață
64 Spătar Ioan Bindea Blăjenii de Jos în viață
65 Mureșan Ioan Blăjenii de Jos în viață
66 Chiffa Vasile Blăjenii de Jos în viață
67 Cârlejan Iacob Blăjenii de Jos în viață
68 Bălan Vasile lui Ilie Blăjenii de Sus în viață
69 Moldovan Grigore B. Blăjenii de Sus în viață
70 Bălan Pompei Blăjenii de Sus în viață
71 Măgherușan Mihai Blăjenii de Sus în viață
72 Rebrișorean Vasile Blăjenii de Sus în viață
73 Telcian Ioan Blăjenii de Sus în viață
74 Mititean Ioan Ștefan Blăjenii de Sus în viață

689
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
75 Telcian Ioan Mihaiu Blăjenii de Sus în viață
76 Strătulat Vasile Blăjenii de Sus în viață
77 Strătulat Iacob Blăjenii de Sus în viață
78 Kuales George 4 Jelna în viață
79 Adam Ioan 7 Jelna în viață
80 Graeff Ioan 11 Jelna în viață
81 Schuller Ioan 12 Jelna în viață
82 Miess Martin 17 Jelna în viață
83 Böhm Ioan 59 Jelna în viață
84 Cüpitan Ioan 54 Jelna în viață
85 Schuster Ioan 68 Jelna în viață
86 Eisner George 65 Jelna în viață
87 Someșan Vasile decedat decedat
88 Gal Martin jun. 69 Jelna în viață
89 Nierescher Ioan 85 Jelna în viață
90 Schuller George 86 Jelna în viață
91 Cseff Ioan sen. 90 Jelna în viață
92 Schuller Martin 96 Jelna în viață
93 Schuster George 106 Jelna în viață
94 Schuller Ioan 107 Jelna în viață
95 Schuller Ioan 108 Jelna în viață

690
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
96 Miess Ioan 111 Jelna în viață
97 Adam George sen. decedat decedat
98 Graeff George sen. 112 Jelna în viață
99 Adam Ioan 114 Jelna în viață
100 Cseff Ioan 117 Jelna în viață
101 Poschner Mihail 125 Jelna în viață
102 Böhm George 127 Jelna în viață
103 Weinrich Ioan 128 Jelna în viață
104 Braedt Ioan 131 Jelna în viață
105 Holzträger Ioan 133 Jelna în viață
106 Holzträger Ioan 134 Jelna în viață
107 Fleischer Ioan 135 Jelna în viață
108 Holzträger Mihail 136 Jelna în viață
109 Hendel Ștefan 3 Orheiul Bistriței în viață
110 Hesch Ioan 5 Orheiul Bistriței în viață
111 Hesch Martin decedat decedat
112 Ungar Martin 8 Orheiul Bistriței în viață
113 Hesch Ștefan 11 Orheiul Bistriței în viață
114 Wolf Mihail decedat decedat
115 Intschert Mihail 16 Orheiul Bistriței în viață
116 Hendel Ioan 17 Orheiul Bistriței în viață

691
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
117 Hendel Petre 19 Orheiul Bistriței în viață
118 Poschner Ioan 22 Orheiul Bistriței decedat
119 Moldovan Ioan 26 Orheiul Bistriței în viață
120 Ghindean Petre 27 Orheiul Bistriței în viață
121 Budaker Ioan 30 Orheiul Bistriței în viață
122 Hesch George 32 Orheiul Bistriței în viață
123 Hendel Ioan 33 Orheiul Bistriței în viață
124 Horeth Martin 136 35 Orheiul Bistriței în viață
125 Hesch Martin 37 Orheiul Bistriței în viață
126 Hesch Ioan 39 Orheiul Bistriței în viață
127 Weber Ștefan 40 Orheiul Bistriței decedat
128 Hendel George 41 Orheiul Bistriței decedat
129 Lörintz Ioan 45 Orheiul Bistriței în viață
130 Horeth Petre 51 Orheiul Bistriței decedat
131 Hendel Ioan 52 Orheiul Bistriței decedat
132 Hendel Martin 54 Orheiul Bistriței în viață
133 Poschner Petre 55 Orheiul Bistriței în viață
134 Stierl George 56 Orheiul Bistriței în viață
135 Horeth Martin 57 Orheiul Bistriței în viață
136 Ungar Petre 58 Orheiul Bistriței în viață
137 Hendel Petre 59 Orheiul Bistriței în viață

692
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
138 Poschner Ioan 62 Orheiul Bistriței în viață
139 Hesch Mihail 64 Orheiul Bistriței decedat
140 Horeth Mihail 66 Orheiul Bistriței în viață
141 Poschner Ioan 71 Orheiul Bistriței în viață
142 Hesch Ioan 69 Orheiul Bistriței în viață
143 Weber Ioan 75 Orheiul Bistriței în viață
144 Fleischer Martin 74 Orheiul Bistriței în viață
145 Maurer Ioan 75 Orheiul Bistriței în viață
146 Horeth Ioan 76 Orheiul Bistriței în viață
147 Ungar Mihail 78 Orheiul Bistriței în viață
148 Handel Mihail 81 Orheiul Bistriței în viață
149 Frühm George 79 Orheiul Bistriței în viață
150 Hesch George 86 Orheiul Bistriței în viață
151 Hesxch Mihail 89 Orheiul Bistriței în viață
152 Poschner Mihail 92 Orheiul Bistriței în viață
153 Ungar Mihail 94 Orheiul Bistriței în viață
154 Böhm Petre 117 Ghinda în viață
155 Schuller Ioan 118 Ghinda în viață
156 Konnerth Mihail 3 Ghinda în viață
157 Kuales Mihail 8 Ghinda în viață
158 Kuales Mihail 11 Ghinda în viață

693
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
159 Wolf George 17 Ghinda în viață
160 Frühm Ioan 26 Ghinda în viață
161 Csellner Ioan 33 Ghinda în viață
162 Kuales Martin 32 Ghinda în viață
163 Weindendt Ioan 36 Ghinda în viață
164 Mărginean Vistrian 45 Ghinda în viață
165 Turc Pavel 47 Ghinda în viață
166 Ghindean George 62 Ghinda în viață
167 Eichhorn Mihail 70 Ghinda în viață
168 Eichhorn Ioan 76 Ghinda în viață
169 Gross Ioan 79 Ghinda în viață
170 Klein Mihail 82 Ghinda în viață
171 Brachner Mihail 109 Ghinda în viață
172 Gross Ioan 110 Ghinda în viață
173 Fuhrmann Ioan 111 Ghinda în viață
174 Eichhorn Ioan 113 Ghinda în viață
175 Sonea Ioan lui Toader Sărata în viață
176 Făzăcaș Nicolae Sărata în viață
177 Păcurar Vasile Sărata în viață
178 Câmpean Flore Sărata în viață
179 Morar Gavrilă Sărata în viață

694
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
180 Gălpean Ioan jun. Sărata în viață
181 Gălpean Ioan a Florichi Sărata în viață
182 Aron Bernat Bistrița în viață
183 Jacob Alex Randi Sărata în viață
184 Jacob Alex Tojeș Sărata în viață
185 Pator Ioan Pitoli Sărata în viață
186 Cuc Vasile Sărata în viață
187 Jacab Miahail Alșo Sărata în viață
188 Biro Mihail Sărata în viață
189 Gălpean Vasile Sărata în viață
190 Ferenți Mihail Sărata în viață
191 Someșan Ioan a moașei Sărata în viață
192 Măgherușan Vasile Domnești în viață
193 Pop Ioan Sărata în viață
194 Gyarmaty Ștefan Sărata în viață
195 Jacab Petre Sărata în viață
196 Jacab Ștefan Sărata în viață
197 Bogețean Pavel sen. Sărata în viață
198 Cîrlejan Ilie Sărata în viață
199 Câmpean Dumitru Sărata în viață
200 Biro Francisc Sărata în viață

695
 Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
201 Moroșan Ioan Dângan Bistrița în viață
202 Bota Ioan jun. Sărata în viață
203 Cuc Ștefan Dumbrăvean Sărata în viață
204 onofrei Pavel Sărata în viață
205 Pop Ioan a Flori Sărata în viață
206 Măgherușan Vasile Sărata în viață
207 Raboca Vasile Sărata în viață
208 Raboca Ioan Sărata în viață
209 Pop Vasile a Flori Sărata în viață
210 Pop Flore a Ani Sărata în viață
211 Tocaciu Grigore Sărata în viață
212 Herinean Vasile l. V. Sărata în viață
213 Sălăgean Vasile Sărata în viață
214 Arcălean Toader Sărata în viață
215 Moruțan Vasile Sărata în viață
216 Câmpean Vasile Sărata
217 Gălățean Vasile Domnești în viață
218 Loliciu Flore Bistrița în viață
219 Loliciu Augustin Heidendorf796 în viață

796
Viișoara

696
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
220 Weiss Ioan Domnești în viață
221 Lucaciu Toader Domnești în viață
222 Lucaciu Ioan Domnești în viață
223 Lucaciu Cornel Domnești în viață
224 Fejer Ioan Domnești în viață
225 Feier Constantin Domnești în viață
226 Feier Niculae Domnești în viață
227 Arcălean George Domnești în viață
228 Arcolean Ioan Domnești în viață
229 Loliciu Niculae Domnești în viață
230 Bartoș Toader Domnești în viață
231 Zăgrean Ioan Cluj în viață
232 Bartoș Costan Domnești în viață
233 Bartoș George Domnești în viață
234 Lucaciu Toader Domnești în viață
235 Horeth David Domnești în viață
236 Gălățan Pavel Domnești în viață
237 Hendel Mihail Domnești în viață
238 Zăgrean Toader Domnești în viață
239 Nief David Domnești în viață
240 Nief George Domnești în viață

697
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
241 Loliciu Toader Domnești în viață
242 Weiss David Domnești în viață
243 Ungar David Domnești în viață
244 Eisenburger Eduard Ploiești în viață
245 Nief David Onerth Domnești în viață
246 Nief Ioan Hos Domnești în viață
247 Martin Cseff Ioan Domnești în viață
248 Fritsch Martin Domnești în viață
249 Bartoș Niculae Domnești în viață
250 Budaker Mihail Domnești în viață
251 Nețean Toader Domnești în viață
252 Zăgrean Pavel Domnești în viață
253 Klein Mihail Domnești în viață
254 Ungar David Domnești în viață
255 Ungar Martin Anders Domnești în viață
256 Everth Ioan Domnești în viață
257 Ungar Martin Domnești în viață
258 Poscher martin Domnești în viață
259 Nendel Mihail Domnești în viață
260 Ungar Mihail Domnești în viață
261 Nief David jun. Domnești în viață

698
Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
262 Hordoan Gavril Bistrița în viață
263 Tartler Martin 124 Tărpiu în viață
264 Gottschick Ioan 1 Tărpiu în viață
265 Krauss Matei 5 Tărpiu decedat
266 Greiger Otto 7 Tărpiu decedat
267 Gottschick Matei 20 Tărpiu în viață
268 Gottschick Matei 21 Tărpiu în viață
269 Rührig Ioan 28 Tărpiu în viață
270 Bachner Ioan 32 Tărpiu în viață
271 Rührig Ioan 34 Tărpiu în viață
272 Rührig Ioan 42 Tărpiu în viață
273 Krauss Matei 59 Tărpiu în viață
274 Breibert Matei 61 Tărpiu în viață
275 Rührig George 62 Tărpiu în viață
276 Rührig Matei 63 Tărpiu în viață
277 Mandt Ioan 73 Tărpiu în viață
278 Rührig George 104 Tărpiu în viață
279 Hartner Matei 108 Tărpiu în viață
280 Rührig Matei 111 Tărpiu în viață
281 Bachner Ioan 122 Tărpiu în viață
282 Rührig Ioan 158 Tărpiu în viață

699
 Nr.
Numele si prenumele Nr. Casei Domiciliul actual (adresa) Observații
crt.
283 Gottschick Ioan 164 Tărpiu în viață
284 Krauss George 170 Tărpiu decedat
285 Ebert Matei 172 Tărpiu decedat
286 Breiberth Ioan 181 Tărpiu decedat
287 Breiberth Ioan 182 Tărpiu în viață
288 Breiberth Ioan 195 Tărpiu decedat
289 Heinrich Mihail 203 Tărpiu în viață
290 Rührig Matei 205 Tărpiu în viață
291 Eberth Matei sen. 206 Tărpiu în viață
292 Mösel Ioan sen. 208 Tărpiu în viață
293 Rührig Matei 211 Tărpiu decedat
294 Krauss Ioan 212 Tărpiu decedat
295 Zirkuli Gotfried 149 Tărpiu decedat

Potrivit raportului notarului comunei Heidendorf797, serviciul de pază a comunei pe timpul Revoluției în comunele acestui
notariat s-a făcut de locuitorii comunei pe rândul caselor sub conducerea primarului. Act sau tablou despre modul de organizare
nu se găsește.
Bistrița, la 12 august 1938.

Ibidem, ff. 282-285.

797
Viișoara.

700
 326.
1938, august 11, Năsăud

Tablou
despre locuitorii plasei Năsăud care au făcut parte din Garda Națională în anul 1918-1919
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
1 Istrate Ion l. V. Login Nepos da
2 Istrate Ion l. Grigore Nepos da
3 Istrate Ion l. Nicolae Nepos da
4 Pop Iacob l. Alexa Nepos da
5 Rognean Petru Nepos da
6 Rognean Vasile l. Precup Nepos da
7 Lazăr Silivan l. Pașcu Nepos da
8 Istrate Ioan Nepos nu
9 Istrate Ion Nepos da
10 Ileni Macedon Nepos da
11 Iaz Dumitru Nepos da
12 Băieș George Nepos da
13 Cifor David Nepos da
14 Istrate Izachil l. Vasile Nepos da
15 Leonte Ion l. Vasile Nepos da

701
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
16 Nicolae Vasile l. Dumitru Nepos nu
17 Băieș Grigore Nepos da
18 Lazăr Izechil Nepos da
19 Login Vasile Nepos da
20 Someșan Vasile Nepos da
21 Pop Ieronim Nepos da
22 Drăgan Viorel Mocod da
23 Anuță Grigore Mocod da
24 Mureșan Gavrilă M. Mocod da
25 Nechiti Gavrilă Mocod da
26 Moldovan Ioan Mocod da
27 Mureșan Petru M. Mocod da
28 Olariu Gavrilă Mocod da
29 Plăianu Gavrilă Mocod nu
30 Olariu Ioan l. A. Mocod da
31 Timoce Vasile Mititei da
32 Onighi Dumitru Mititei da
33 Pălage Dumitru Mititei da
34 Fontul Tănase Mititei da

702
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
35 Braic Ștefan Mititei da
36 Oproae Grigore T. Mititei da
37 Onighi Iulian Mititei da
38 Sforgace Grigore Mititei da
39 Tămaș Ioan l. Gr. Mititei da
40 Angelini Petru Runcu Salvei nu
41 Pintia Vasile Runcu Salvei da
42 Zăgrean Tănase Runcu Salvei da
43 Andreeș Petru l. Șt. Runcu Salvei da
44 Cosmi Ioan Runcu Salvei nu
45 Filip Ioan Runcu Salvei da
46 Mititean Cornel Runcu Salvei da
47 Petri Vasile Runcu Salvei da
48 Dumitru Ioan l. A. Runcu Salvei da
49 Burdeți Simion L. Dumitru Rebrișoara da
50 Tofeni Alexandru Rebrișoara da
51 Roș Dumitru l. macedon Rebrișoara da
52 Țârca Ioan l. Nicolae Rebrișoara nu
53 Tiron Petre l. Grigore Rebrișoara da

703
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
54 Lăcătuș Ioan Rebrișoara da
55 Tiron Petre Rebrișoara da
56 Mureșan Dumitru l. Ion Rebrișoara da
57 Dumitrean George Rebrișoara nu
58 George Petru Rebrișoara da
59 Nășcuțiu George Rebrișoara da
60 Acu Ionică l. Donisă Rebrișoara da
61 Olăriți Ion Rebrișoara da
62 Doci Macedon Rebrișoara nu
63 Olariu Nicolae l. Condr. Rebrișoara da
64 Eremei Nicolae Rebrișoara da
65 Burza Ilie Rebrișoara da
66 Burduhos Dumitru Rebrișoara da
67 Bodiu Ștefan Rebrișoara da
68 Dedea Echim Rebrișoara da
69 Mureșan Macedon Rebrișoara da
70 Varvari Valer Rebrișoara da
71 Ilovan Leon Rebrișoara da
72 Bozbici Toader l. N. Rebrișoara da

704
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
73 Bozbici Ioan lui Vasile Rebrișoara nu
74 Ilovan Dumitru l. Pantilimon Rebrișoara da
75 Burduhos Macedon Rebrișoara nu
76 Pop Ilie Rebrișoara da
77 Petri Simion Rebrișoara da
78 Jula Anton Rebrișoara da
79 Jigan Macedon Rebrișoara da
80 Bulai George l. Petre Rebrișoara da
81 Acu Dumitru Rebrișoara da
82 Hader Dumitru l. Ion Rebrișoara da
83 Buta George Rebrișoara da
84 Lup Vasile Rebrișoara da
85 Pop Nicolae Rebrișoara da
86 Albert Ștefan senior Nimigea de Jos da
87 Pop Nicolae, dr. Nimigea de Jos da
88 Albert Ioan Nimigea de Jos nu
89 Favrai Ștefan Danci Nimigea de Jos da
90 Szigyarto Ștefan Nimigea de Jos da
91 Szabo Ioan Nimigea de Jos da

705
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
92 Fehér Ștefan Nimigea de Jos nu
93 Pop Ioan l. Rafila Nimigea de Jos da
94 Chita Dumitru Nimigea de Jos da
95 Pârțiu Ioan Nimigea de Jos da
96 Forrai Ștefan Lakos Nimigea de Jos nu
97 Balog Grigore Nimigea de Jos da
98 Silai Francisc Loji Nimigea de Jos da
99 Albert Francisc Nimigea de Jos nu
100 Baizat Alexandru Tincu Nimigea de Jos da
101 Ferenczi Mihail Nimigea de Jos da
102 Feher Andrei l Mihail Nimigea de Jos da
103 Szigyarto Ștefan Ira Nimigea de Jos da
104 Găvrilaș Petru Nimigea de Jos da
105 Kristo Iosif Nimigea de Jos da
106 Spermezan Gheorghe Nimigea de Sus da
107 Spermezan Pantelimon Nimigea de Sus da
108 Bărari Grigore l. M. Nimigea de Sus da
109 Spermezan Solovăstru Nimigea de Sus da
110 Spermezan Anchidim l. Toader Nimigea de Sus da

706
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
111 Rebrean Mihăilă Nimigea de Sus nu
112 Briciu Ștefan Tăure da
113 Moroșan Pantelimon Tăure nu
114 Pop Gavrilă Tăure da
115 Sabo Ioan l. Lazăr Tăure da
116 Avram Gavrilă Tăure nu
117 Baciu Teodor Mintiu da
118 Vălean Vasile Mintiu da
119 Marțian Ilie Mintiu nu
120 Mureșan Ștefan Mintiu da
121 Vălean leon Mintiu da
122 Vălean Augustin Mintiu da
123 Hăban Ioan Mintiu da
124 Someșan Gavrilă Mintiu da
125 Petrian Ioan Mintiu da
126 Rus Grigore Mintiu da
127 Rus Gavrilă a Ani Mintiu da
128 Moldovan Vasile l. G Telciu da
129 Moldovan Nicolae lui T Telciu da

707
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
130 Moldovan Pavel lui Gh. Telciu da
131 Pupeză Alexandru Telciu da
132 Pop Ioan plăian Telciu da
133 Olisim Dumitru Telciu da
134 Gaftone Anchidim Telciu da
135 Cornea Toader Telciu da
136 Scuturici Pavel Telciu da
137 Scuturici Ioan l. Marțian Telciu da
138 Scuturici Gh. lui Dămian Telciu da
139 Ganea Gheorghe Onului Telciu da
140 Frijan Dumitru Telciu da
141 Telcean Ioan lui Dumitru Telciu da
142 Filip Gheorghe foca Telciu da
143 Covaci Nicolae D. Telciu da
144 Covaci Nițil. N. Telciu da
145 Gril Simion Telciu da
146 Gril Toader Telciu da
147 Covaci Lazăr Telciu da
148 Ganea Niță Telciu da

708
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
149 Rebrișorean Ioan Telciu da
150 Bondane Gh. Lui Grig. Telciu da
151 Hondrariu Dumitru Telciu da
152 Moldovan Pavel l. Nic. Telciu nu
153 Ganea Ion lui Tănase Telciu nu
154 Hondrari Ignat Telciu nu
155 Tompa Toader Telciu nu
156 Bichigean Gheorghe Mari Telciu da
157 Bașotă Pompei Zagra da
158 Maniu Otilia căș. Chiș Zagra da
159 Găvrilaș Gavrilă Zagra da
160 Morar Traian Zagra da
161 Hoștea Sidor Zagra da
162 Hoștea Traian Zagra da
163 Bumbu Dumitru Zagra da
164 Maniu Dumitru Zagra da
165 Fetti Gavrilă Zagra da
166 Jigan Valer Zagra da
167 Hurdea Victor Zagra da

709
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
168 Coptil Anchidim Suplai da
169 Macra George lui Ion Suplai da
170 Găvrilaș Arsente Suplai da
171 Fetii Ion l. V. Suplai da
172 Fetti Ion l. Sidor Suplai da
173 Dâmbu Zaharie Suplai da
174 Epure Gavrilă Poienile Zagrei da
175 Varga Vasile Poienile Zagrei
176 Plăian Pantelimon Poienile Zagrei
177 Rus Valer Poienile Zagrei
178 Pop Ștefan Poienile Zagrei nu
179 Bulz Ioan Poienile Zagrei da
180 Bulz Gavrilă Poienile Zagrei nu
181 Varga George Poienile Zagrei da
182 Rai Sever Poienile Zagrei da
183 Pop George l. Gavrilă Poienile Zagrei nu
184 Moldovan George lui Dumitru Romuli da
185 Rus Ion l. C. Romuli da
186 Timoce Vasile l. N. Romuli da

710
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
187 Fortun Ion Romuli nu
188 Chilian Ioan Romuli nu
189 Rus Ioan l. Vasile Romuli da
190 Peter Dumitru Romuli da
191 Monița Gavrilă Romuli da
192 Rus Gavrilă l. Dumitru Romuli nu
193 Curtuiuș Augustin Romuli da
194 Bulz Vasile l. Costan Romuli da
195 Cozmi Dumitru Romuli da
196 Nedelea Aurel Rebra da
197 Rus Ion lui Mihai Rebra da
198 Boitoș Petre Rebra nu
199 Scurtu Maftei Parva da
200 Sfrângeu Ioan Parva da
201 Pupăză Vasile Salva da
202 Furcea Nicolae Salva da
203 Oproaie Ioan Salva da
204 Sas Clement Salva da
205 Gavrilă Ion l. Vasile Salva da

711
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
206 Gavrilă Vasile l. Vasile Salva da
207 Filip Gavrilă Salva da
208 Tuturuga Nicolae l. Ion Salva da
209 Pavelea Ion l. Grigore Salva da
210 Vasile Nicolae l. Tănase Salva da
211 Fetinca Grigore Salva da
212 Gavrilă Vasile l. Tănase Salva da
213 Onul Grigore Salva da
214 Ceșa Gavrilă Salva da
215 Coșbuc George, preot Coșbuc da
216 Câmpean Toader Coșbuc da
217 Fodor Nechita Coșbuc da
218 Zăgrean Toader l. Arit. Coșbuc da
219 Nastace Ioan Coșbuc da
220 Zăgrean Ioan lui Maftei Coșbuc da
221 Ștefan Irimei Coșbuc da
222 Cifor Alexa Coșbuc da
223 Cifor Ipate Coșbuc da
224 Miron Anton Bichigiu da

712
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Dacă este în viață Observații
crt.
225 Tinca Pavel Bichigiu da
226 Miron Victor Bichigiu da
227 Burcușel Ioan Bichigiu da
228 Dolha Alexa Bichigiu da
229 Dobricean Flore Bichigiu da
230 Dolha Grigore Bichigiu da
231 Dobricean Grigore Bichigiu nu
232 Todoran Demian Bichigiu nu

Năsăud, la 11 august 1938.

Ibidem, ff. 265-269.

713
 327.
1938, august 8, Șieu

Județul: Năsăud
Pretura Plășii Șieu
Tablou
despre locuitorii din circumscripția Plășii Șieu care în anii 1918-1919 au făcut parte din Garda Națională
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
1 Someșan Grigore, profesor Constanța
2 Puiu Simion, agricultor Monor
3 Bortăș George (Nițu), agricultor Monor
4 Neagoș Ioan (Gacita), Monor
5 Echim Dumitru, fost primar decedat
6 Bortăș Zaharie (Vlasa), agricultor Monor
7 Cincea Pavel, agricultor Monor
8 Neagoș Vasile (Duca), agricultor Monor
9 Rus Artene, agricultor Monor
10 Rus Flore, agricultor Monor
11 Rus Ioan, agricultor Monor decedat
12 Cincea Ioan, agricultor Monor
13 Echim Mihăilă (Lica), agricultor Monor
14 Echim Simion (Gicu), agricultor Monor

714
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
15 Tanco Dumitru Suciu, agricultor Monor
16 Echim Simion Pop, agricultor Monor
17 Cira Toader, agricultor Monor
18 Cincea Ilie Onigaș, agricultor Monor
19 Haja Ioan Baba, agricultor Monor
20 Turcu Marian, agricultor Monor
21 Turcu Toader Horciu, agricultor Monor
22 Drăgan Ilie Tanco, agricultor Monor
23 Baba Ioan, agricultor Monor decedat
24 Baba George j. plut. Grujba - Hotin
25 Tanco Ioan Duca, agricultor Monor
26 Furdui Iacob, agricultor Monor
27 Neagoș Pavel Echim, agricultor Monor
28 Neagoș Vasile Gacita, agricultor Monor
29 Neagoș Simion Ilea, agricultor Monor
30 Moțoc Toader Nica, agricultor Monor
31 Moțoc Simion Duca, agricultor Monor
32 Drăgan Ilie Cira, agricultor Monor
33 Furdui Ilie Trif, agricultor Monor

715
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
34 German Ioan 260, agricultor Șieu
35 Emrich Matei 223, agricultor Șieu
36 Müller Martin 145, agricultor Șieu
37 Emrich Ioan 151, agricultor Șieu
38 Sălăjean Alexandru 182, agricultor Șieu
39 Decsei Ioan 174, agricultor Șieu
40 Szakacs Iosif 207, agricultor Șieu
41 Wolf Martin 218 Șieu
42 Nagy Pavel 207 Șieu
43 Szakacs Samuilă 171 Șieu
44 Lutsch Ioan 207 Șieu
45 Lutsch Mihail 28 Șieu
46 Wolf Traugestt 41 Șieu
47 Wolf Ioan 42 Șieu
48 Engel Gustav 47 Șieu
49 Engel Mihail Șieu
50 Emrich george 52 Șieu
51 Bachner Mihail 56 Șieu
52 Wolf Ioan 59 Șieu

716
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
53 Blum Lazăr 66 Șieu
54 Ungar Mihail 70 Șieu
55 Balmos Ioan 71 Șieu
56 Horeth Martin 136 Șieu
57 Someșan Victor 240 Șieu
58 Suciu Ioan 250 Șieu
59 Balmoș Iacob 276 Șieu
60 Șuteu Ioan 279 Șieu
61 Balmoș Ioan 285 Șieu
62 Balmoș Vasile 292 Șieu
63 Podar Andrei 298 Șieu
64 Podar George 303 Șieu
65 Șuteu Ioan 305 Șieu
66 Cosma Ionel 309 Șieu
67 Jula Alexandru 310 Șieu
68 Zbâncă Ilarion 309 Șieu
69 Zbâncă Toader 327 Șieu
70 Zbâncă Andrei 328 Șieu
71 Podar Victor 332 Șieu

717
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
72 Szabo Andrei 339 Șieu
73 Szabo Mihail 353 Șieu
74 Barna Ioan 354 Șieu
75 Suciu George 371 Șieu
76 Zbâncă Toader Gulău Șieu
77 German Ioan 115 Șieu
78 German George 114 Șieu
79 Hăbălău vasile 118 Șieu
80 Balmoș Toader 250 Șieu
81 Florița Ioan 80 Șieu
82 German Ilie 186 Șieu
83 Cosma Ioan 314 Șieu
84 Rusu Ilie Șieuț
85 Câmpean Grigore Șieuț
86 Neagoș Ștefan Șieuț
87 Puiu Vasile Șieuț
88 Dumbravă Leon Brăila
89 Groze Ilie Șieuț
90 Gotea Victor Șieuț

718
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
91 Dumbravă Dumitru lui Artene Șieuț
92 Zăgrean Ioan Șieuț
93 Buta Simion Ruștior
94 Buta Dumitru Ruștior
95 Buta Grigore Ruștior
96 Negrea Grigore l. Iacob Ruștior
97 Buta Ioan lui Nechita Ruștior
98 Danea Dumitru lui Ștefan Ruștior
99 Cira Ilie lui Dănilă Ruștior
100 Negrea Ioan lui Ionică mort
101 Nechiti Ioan Sebiș
102 Melian Iulian mort
103 Oltean Ioan Sebiș
104 Nechiti Pompei București
105 Simionca Vasile mort
106 Melian Simion Sebiș
107 Melian Maftei Sebiș
108 Melian Ioan Sebiș
109 Melian Simion Sebiș

719
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
110 Melian Valeriu
111 Aluaș Ioan Sebiș
112 Gordon Vasile lui George Lunca
113 Gordon Vasile lui Maftei mort
114 Onigaș Toader Lunca
115 Macarie Mihăilă Lunca
116 Demian Ion mort
117 Peica Sevestean Lunca
118 Cojoc Vasile lui Pavel Lunca
119 Buta Sever Lunca
120 Blaga Vasile Măgurele
121 Cotoc Flore Mărișelu
122 Hordoan Alexandru Mărișelu
123 Marcu Alexandru Mărișelu
124 Feier Nicolae Mărișelu
125 Cotoc Trifan Mărișelu
126 Pop Ioan lui Nicolae Mărișelu
127 Hedeș Toader Mărișelu
128 Luca Iacob l. Simion Mărișelu

720
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
129 Moldovan Alexandru l. George Mărișelu
130 Moldovan Ioan lui George Mărișelu
131 Moldovan Ioan lui Nicolae Mărișelu
132 Roiban Nicolae Mărișelu
133 Roiban Grigore Mărișelu
134 Luca Toader Mărișelu
135 Cotoc Ioan Stanu Mărișelu
136 Ilieș Alexandru Mărișelu
137 Hordoan Toader Mărișelu
138 Hordoan Ioan lui Iacob Mărișelu
139 Bura Vasile Mărișelu
140 Pop Vasile Mărișelu
141 Budurlean Vasile Mărișelu
142 Sotrea Alexandru Mărișelu
143 Cozma Ignat Mărișelu
144 Morari Toader Mărișelu
145 Hordoan Andrei Mărișelu
146 Bura Simion Măgurele
147 Barteș Nicolae Sfâru Măgurele

721
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
148 Budurlean Vasile Măgurele
149 Roșca Grigore a Tomi Măgurele
150 Roșca Vasile lui George Măgurele
151 Roșca Ioan lui Gavril Măgurele
152 Barteș Toader Bărtășel Măgurele
153 Roșca Dumitru Măgurele
154 Roșca Gavril Măgurele
155 Demian Grigore Măgurele
156 Nicoară Vasile Lica Măgurele
157 Nicoară Ioan Cordășel Măgurele
158 Morari Dumitru Măgurele
159 Roșca Ioan Zidarul Măgurele
160 Bișcovan Ioan Șuler Măgurele
161 Bișcovan Ioan lui Constantin Măgurele
162 Moldovan Maftei lui Irimie Bârla
163 Moldovan Maftei lui Iacob Bârla
164 Pop Vasile Bârla
165 Pop Grigore Bârla
166 Rus George Bârla

722
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
167 Timar Ioan lui Iacob Bârla
168 Moldovan Alexandru Bârla
169 Pop Grigore Bârla
170 Suci Vasile lui Ioan Bârla
171 Timariu Timoftei Bârla
172 Moldovan Pavel Bârla
173 Timar Macarie Bârla
174 Suciu Ioan a Petri Bârla
175 Timoce Simion Bârla
176 Titieni Florian Sântioana
177 Flore George Sântioana
178 Cochisă Dumitru lui Ioan Sântioana
179 Haleș Vasile Sântioana
180 Crăciun Pavel Sântioana
181 Moldovan Ioan lui Vasile Sântioana
182 Urs Vasile Sântioana
183 Zăvoian Simion Sântioana
184 Suciu Simion Sântioana
185 Nistor Petru Sântioana

723
Nr.
Numele si prenumele Domiciliul actual Observații
crt.
186 Flore Dumitru lui Vasile Sântioana
187 Flore Mihăilă Sântioana
188 Titieni Grigore lui Trifan Sântioana
189 Nistor Simion Sântioana
190 Flore Simion Sântioana
191 Vărărean Marian Sântioana
192 Drăguș Ștefan Sântioana
193 Nistor Vasile Sântioana
194 Flore Grigore Sântioana
195 Timoce Simion Sântioana
196 Timoce Grigore Sântioana

Șieu, la 8 august 1938.

Ibidem, ff. 262-263.

724
 328.
<sine dato>, <Bistrița>

Dl doctor Cosmuța
Tabel nominal
cu voluntarii și legionarii veniți din armatele franceză, italiană și din Rusia, domiciliați în Bistrița
Unitatea în care a fost
Nr. Numele Anul Unitatea cu care Țara în care
Gradul Domiciliul înrolat ca legionar ori
crt. prenumele nașterii a venit în țară a fost înrolat
voluntar
Batal[ion] 7
Bistrița, str. Regiment 1 Turda
1 Urs Ioan Ser[gent] 1886 vol[untari] Rusia
Ghinzii 14 Hârlău
veniți din Rusia
Bat[alion] 22
Zegrean Nouă de Jos
2 Cap[oral] 1878 Batalion 22 Italia Italia în lagărul Italia
Pavel nr. 5
de la Făgăraș
A luptat cu
R[egiment] 1
Bărnuț Ungurească Reg[imen]t 1 Avram regimentul
3 Sold[at] 1877 A[vram] Iancu -
Grigore nr. 2 Iancu - Kiev în Basarabia
Kiev
Rusia
A luptat cu
R[egiment] 1
Pop Valea Reg[imen]t 1 Avram regimentul
4 Capor[al] 1890 A[vram] Iancu -
Alexandru Budac[ului] 7 Iancu - Kiev în Basarabia
Kiev
Rusia

725
 Unitatea în care a fost
Nr. Numele Anul Unitatea cu care Țara în care
Gradul Domiciliul înrolat ca legionar ori
crt. prenumele nașterii a venit în țară a fost înrolat
voluntar
A luptat cu
Str. R[egiment] 1
Mican Reg[imen]t 1 Avram regimentul
5 Capor[al] 1887 Cărămidari A[vram] Iancu -
Grigore Iancu - Kiev în Basarabia
nr. 60 Kiev
Rusia
[Str.]
Cepănariu Nu cunoaște numele A venit în grup
6 Sold[at] 1883 Cărămidari Franța
Ion unității în lagăr Făgăraș
nr. 70
Regimentul
Șomotecan Năsăudului Regimentul Crișan
7 Sold[at] 1886 Horia, C[loșca] Rusia
Teodor nr. 2 Siberia
și Crișan
Căilean Bat[alion] de
8 Capor[al] 1893 Pa[i]elor nr. 5 Bat[alion] de Legiune Franța
Toader Legiune Făgăraș
Reg[imen]t
Hasașiu Pa[i]elor nr. Reg[imen]tul Avram
9 căpitan 1890 Avram Iancu, Rusia
Ioan 10 Iancu, Bat[alion] 2
B[atalion] 2
Legiunea
Borșa Budacului nr. Legiunea voluntari
10 sergent 1885 vol[untari] în Rusia
Vasile 11 din Kiev
Iași
Bat[alion] 30
Filimon Bat[alion] 30
11 Sold[at] 1895 Budac. 34 Legionar Italia
Onul Legionar Italia
Făgăraș
Tinteleșan T[âr]g[ul] de Cu legiunea în
12 Sold[at] 1883 Legionar din Rusia Rusia
Ioan vite nr. 49 lagăr

726
 Unitatea în care a fost
Nr. Numele Anul Unitatea cu care Țara în care
Gradul Domiciliul înrolat ca legionar ori
crt. prenumele nașterii a venit în țară a fost înrolat
voluntar
Andr[ei]
Tudoran Bat[alion] 24 legionar Cu legiunea în
13 Sold[at] 1877 M[ureșanu] Franța
Iacob Franța lagăr Sibiu
nr. 48
Cu Bat[alion] 5
Grozav Teutașilor din Bat[alion] 5 Legionar
14 Sold[at] 1897 Legionar în Italia
Petru Dos 9 Italia
lagăr Făgăraș
Bat[alion] 7 legionar Cu Bat[alion] 7
15 Urs Pavel Serg[en]t 1893 Lemnelor 55 Rusia
Rusia în lagăr la Huși
Reg[imen]t 1
Rusia
Măgherușan Plut[onier] Cărămidari Turda, a luptat
16 1889 Reg[imen]t 1 Turda pe frontul
Pavel maj[or] nr. 38 cu R[egimentul]
R[omânesc]
19 Inf[anterie]
Voluntar în Vechiul
Măgherușan
17 sergent 1882 Cărămidari 38 Reg[imen]t 33 - regat
Ion
Inf[anterie] Român România
Bat[alionul] 7
Reg[imen]t I Turda din
18 Timiș Ion Subl[ocotenen]t 1872 Budac nr. 7 Rusia
Rusia R[egimentul] 1
Turda
Șomotecan Regi[men]t 1 Avram R[egimentul] 1
19 Serg[ent] 1890 Școlii 33 Rusia
Pavel Iancu Rusia A[vram] I[ancu]

727
 Unitatea în care a fost
Nr. Numele Anul Unitatea cu care Țara în care
Gradul Domiciliul înrolat ca legionar ori
crt. prenumele nașterii a venit în țară a fost înrolat
voluntar
Legionarii din
Voluntar Legiunea
20 Pinti Ianoș Cap[oral] 1889 Largă 17 Franța la Franța
Franceză
Făgăraș
Bat[alion] 27
Muzicanților Bat[alion] 27
21 Covaci Iosif Sold[at] 1898 Leg[ionar] la Italia
3 Legionar din Italia
Făgăraș
Popovici Legionar în primul Cu legiunea la
22 Sold[at] 1890 Sigmir 4 Franța
Vasile transp[ort] Făgăraș
Bugnar Voluntar din Rusia B[atalion] 1
23 Sold[at] 1876 Bistrița România
Vasile B[atalion] 1 A[vram] I[ancu]
Putilian Legion[ar] B[atalion] B[atalion] 2
24 soldat 1896 Bistrița Italia
Gheorghe 8 A[vram] I[ancu]
Harpa Plut[onier] Bistrița, Reg[iment] Avram Reg[iment] Rusia
25 1898
Dumitru maj[or] Apelor nr. 17 Iancu Avram Iancu Romania
Legiune
Sfrângeu Elisa[beth]
26 sergent 1892 Legiunea franceză Franceză la Franța
Alexa Gass[e] nr. 23
Făgăraș
Sub[urbiile] [Regiment] Avram R[egiment]
27 Suci Petru Fr[un]t[aș] 1887 Rusia
de Jos nr. 33 Iancu A[vram] Iancu
Misiunea
Căldare Legiunea Rom[ână]
28 Serg[en]t 1892 Pa[i]elor 17 Rom[ână] Rusia
Ioan Siberiană
V[ictor] Cădere

728
 Unitatea în care a fost
Nr. Numele Anul Unitatea cu care Țara în care
Gradul Domiciliul înrolat ca legionar ori
crt. prenumele nașterii a venit în țară a fost înrolat
voluntar
Reg[imen]t Horia R[egiment]
29 Baba Ioan Sold[at] 1884 Apelor 7 Italia
Italia Horia
Bistrița, str.
Reg[imen]t 2 A[lba] R[egiment] 2
30 Nagy Ioan Sold[at] 1886 Princ[ipesa] Rusia
Iulia Român A[lba] Iulia
M[aria] 77
Bistrița,
Reg[imen]t Horia Reg[imen]t 1
31 Iacobel Iosif Sold[at] 1885 Sub[urbiei] de Italia
Italia Horia
Jos 56
Caracas Bistrița, Reg[imen]t 2 Alba Reg[iment] 2
32 Plut[onier] 1897 Rusia
Petru Fântânei 21 Iulia A[lba] Iulia
Cepănariu Bistrița, Reg[imen]t 2 Alba Reg[iment] 2
33 Sold[at] 1893 Rusia
Alexandru Codrișor 16 Iulia A[lba] Iulia
Bat[alion] 27
Aldorf798 nr. Bat[alion] 27
34 Sabău Ilie Capor[al] 1896 Legionar la Italia
66 Legionar
Făgăraș
Primul
Mustea Bistrița, Spital Legiunea Rom[ână]
35 căpitan 1895 Bat[alion] Rusia
Remus 23 Rusia
legionari
Bistrița, Reg[imen]t Avram Reg[imen]t
36 Tătar Iuliu căpitan 1891 Rusia
Cazarmei 3 I[ancu] A[vram] I[ancu]

798
Unirea

729
 Unitatea în care a fost
Nr. Numele Anul Unitatea cu care Țara în care
Gradul Domiciliul înrolat ca legionar ori
crt. prenumele nașterii a venit în țară a fost înrolat
voluntar
Toma P[lutonier] Bistrița, B[atalion] 3
37 1898 Bat[alion] 3 Crișan Italia
Gheorghe major Școalei 18 Crișan
Bat[alion] 31
Măgherușan Bat[alion] 31
38 Cap[oral] 1887 Sărățel Legionar la Italia
Grigore Legionar
Făgăraș
Bistrița,
Vlad
39 Soldat 1876 Cimitirului nr. Reg[imen]t 2 Horia Italia
Teodor
16
Olteanu Aj[utor] Bistrița,
40 1886 Reg[imen]tul Crișan Italia
Vasile Sublt[ocotenent] Neustift
Mocodean Pl[utonier] Bistrița,
41 1889 Reg[imen]t Turda Batalionul [N]uțiu Rusia
Nicolae ma[jor] Paielor 44
Berbecariu Bistrița,
42 Sold[at] 1888 Batal[ion] 33 Legionar Italia
Dumitru Budacului
Bistrița, Gării
43 Theil Ioan Sold[at] 1872 Bat[alion] 1 Legionar Italia
34
Bistrița,
44 Rău Maftei Capor[al] 1894 Bat[alion] 20 Legionar Italia
Budacului 64
Bistrița,
Borbely
45 Sold[at] 1896 Klöstergasse Cu un bat[alion] de legionari Franța
Ștefan
30
Schuster Bistrița,
46 Sold[at] 1896 Batalionul Legionar Special Italia
Ioan Neustift 9

730
 Unitatea în care a fost
Nr. Numele Anul Unitatea cu care Țara în care
Gradul Domiciliul înrolat ca legionar ori
crt. prenumele nașterii a venit în țară a fost înrolat
voluntar
Bistrița,
47 Ciocan Iuliu Plut[onier] 1888 Legiunea I voluntari Franța
Budac 20
Adamuț Bistrița, Gării
48 Sold[at] 1884 Legiunea voluntari din 1922 Rusia
Ianoș 34
Aj[utor]
49799 Ivan Mihai
Sublt[ocotenent]

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud, d. 74/1940, f. 1.

799
Completat în document cu creionul, doar numele și gradul.

731
 329.
1931, ianuarie 3, Jidovița

Tablou nominal
asupra voluntarilor și legionarilor
Nr.
Numele și prenumele Domiciliul Voluntar Legionar Unde?
crt.
1 Someșan Traian Jidovița800 - legionar Siberia
2 Lușcan Gavrilă Lușca voluntar legionar România și Rusia
3 Epura Gheorghe Lușca voluntar - Italia
4 Pop Dumitru Lușca - legionar Italia
5 Ciorceriu Gavrilă Lușca - legionar Italia
6 Câtiul Ioan Lușca - legionar Franța
7 Ilovan Ioan l. Filip Prislop - legionar Italia

Jidovița, la 3 ianuarie 1931.

Notar,
s.s. indescifrabil

ANBN, fond Prefectura județului Năsăud – nr. bază, d. 1.789/1940, f. 22.

800
Înglobată în orașul Năsăud

732
 330.
1931, ianuarie 5, Leșu

Notariatul comunei Leșu

Județul Năsăud
Plasa Rodna Comuna Leșu
Tablou nominal
cu voluntarii și legionarii aflători pe teritoriul comunei Leșu
Nr.
Numele și prenumele Unde a fost prizonier Anul înrolării Observații
crt.
1 Avram Aurel Italia 1917
2 Suciu Vasile Rusia 1917
3 Cuvei Ioan I. Simion Italia 1919
4 Gorgan Mihăilă Italia 1917
5 Mescanec Maxim Italia 1917
6 Zăgrean Simion Italia 1917
7 Pop Niculai Savu Italia 1917
8 Andronesi Dumitru Italia 1917
9 Vărărean Iovu Italia 1917
10 Persecă Ioan lui T. Italia 1918
11 Belei Alexandru Italia 1919
12 Talabă Șofron Italia 1919
13 Irimie Ioan Italia 1918

733
Nr.
Numele și prenumele Unde a fost prizonier Anul înrolării Observații
crt.
14 Deac Gerasim Rusia 1917
15 Dragotă Ilie Rusia 1917
16 Bosbiciu Petru Rusia 1917
17 Mălai Traian Rusia 1917
18 Serețan Mihăilă Rusia 1917
19 Todică Damian Rusia 1917
21 Constantin Ioan I. Anton Italia 1918
22 Bindean Ilie Italia 1918
23 Avram Ioan Rusia 1917
24 Constantin Victor Rusia 1918

Leșu, la 5 ianuarie 1931.

Primar, Notar,
s.s. indescifrabil s.s. indescifrabil

Ibidem, f. 21.

734
 331.
1930, decembrie 31, Măgura Ilvei

Tablou
despre foști voluntari și legionari din comuna Măgura Ilvei

Nr.
Numele și prenumele Observații
crt.
1 Bora Gavrilă l. V. voluntar
2 Șteopoae Ioan voluntar
3 Borgovan Ioan voluntar
4 Sităriți Timoftei l. V. voluntar
5 Sidor Domide voluntar

Legionari nu au fost.
Notar,
Măgura Ilvei, 31 decembrie 1930. s.s indescifrabil

Ibidem, f. 20.

735
 332.
1930, decembrie 31, Poiana Ilvei

Tablou
despre foști voluntari și legionari din comuna Poiana Ilvei
Nr.
Numele și prenumele Observații
crt.
1 Ureche Alexandru voluntar
2 Cleja Simion voluntar
3 Coruți Ilie voluntar
4 Lupșan Cifor voluntar
5 Buta Emil voluntar
6 Titieni Avacum voluntar

Legionari nu au fost.
Notar,
s.s. indescifrabil
Poiana Ilvei, 31 decembrie 1930.

Ibidem, f. 21.

736
 333.
1931, februarie 25, Rebrișoara

Județul Năsăud
Nr. 1415/1930 comuna Rebrișoara
Tablou
cu numărul foștilor voluntari și legionari aflători pe teritoriul comunal Rebrișoara
Nr.
Numele și prenumele Nr. crt. Numele și prenumele Observații
crt.
1 Sârb Nicolae l. Ștef. 27 Rus Simion
2 Sârb Leon l. Ștef. 28 Acu Pavel
3 Bozomală Dumitru recte Burdeț 29 Urda Pavel
4 Pop Ioan l. Dumitru 30 Ani Ioan a Ravechi
5 Cârcu Mihăilă 31 Băieș Nicolae
6 Ani Iosif 32 Băieș Traian
7 Bodiu Macedon l. Nicolae 33 Mari Nicolae
8 George Ioan l. Ștefan 34 Linul George l. Toader
nu a fost la declarație Linul George l. Tănase
9 35
Bodiu George l. Călăment801
10 Pop Nicolae l. Calistru 36 Burduhos Macedon l. M.
11 Cotu Clement 37 Seni Toader l. Ștefan
12 Senil Nicolae i. Ioan 38 Ani Nicolae l. D-tru

801
Corectura în document.

737
Nr.
Numele și prenumele Nr. crt. Numele și prenumele Observații
crt.
13 Salvan Macedon 39 Bozbici Ioan l. Nicolae
14 Pop Grigore l. Ioan 40 Sârb ion l. Toader
15 Doboca Toader 41 Burdeț Leon l. D-tru
16 Irini Vasile l. Iosif 42 Rotar Petre
17 Cârcu Nicolae l. Toader 43 Pop Macedon l. Leon
18 Rebrișorean Anton 44 Mureșan Leon
19 Moldovan Iulian 45 Ani Ioan l. Leon
20 Scurtu Ioan l. Leon 46 Cârcu George l. Simion
21 Muthi Simion 47 Ilovan Vasile
22 Buhai Dumitru l. Ioan 48 Muthi George
23 Burduhos George l. Vasile 49 Grec George l. Ioachim
24 Burduhos Iosif 50 Roș Ilie
25 Mihalca Dumitru l. Toader 51 Hoha Macedon l. Ioan
26 Muthi Vasile l. George 52 Petri George

Rebrișoara, 25 februarie 1931.

Notar,
s.s. indescifrabil
Ibidem, f. 104.

738
 334.
1931, februarie 27, Salva

Tablou
cu voluntarii și legionarii aflători pe raza notariatului Salva
Nr.
Numele și prenumele Ce a fost la armată? Domiciliul Observări
crt.
1 Vasile Vasile voluntar Salva
2 Furcea Vasile voluntar Salva
3 Filip Nistor voluntar Salva
4 Filip Nicolae voluntar Salva
5 Cimbula Ștefan voluntar Salva
6 Cleja Anchidim voluntar Salva
7 Filip Anchidim voluntar Salva
8 Ceuca Anchidim voluntar Salva
9 Corbu Traian voluntar Salva
10 Pop Grigore voluntar Salva
11 Pavelea Ioan voluntar Salva
12 Horgoș Iosif voluntar Salva
13 Ceuca Ioan voluntar Salva
14 Lari Todor voluntar Salva

739
Nr.
Numele și prenumele Ce a fost la armată? Domiciliul Observări
crt.
15 Mihăese Iacob voluntar Salva
16 Moldovan Alexandru voluntar Salva

din comuna Coșbuc

Nr.
Numele și prenumele Ce a fost la armată? Domiciliul Observări
crt.
1 Popoviciu Dănilă voluntar Coșbuc
2 Cosmi Nicolae voluntar Coșbuc
3 Cracău Alexa voluntar Coșbuc
4 Cracău Sidor voluntar Coșbuc
5 Cotuțiu Iosif voluntar Coșbuc
6 Miron Artene voluntar Coșbuc
7 Ceuca Anton legionar Coșbuc
8 Cira Anchidim legionar Coșbuc
9 Ilie Anchidim legionar Coșbuc
10 Cira David legionar Coșbuc
11 Parasca Ioan legionar Coșbuc

740
 din comuna Bichigiu

Nr.
Numele și prenumele Ce a fost la armată? Domiciliul Observări
crt.
1 Moldovan Condrate legionar Bichigiu
2 Pop Grigore l. Art. voluntar Bichigiu
3 Sabău Ioan voluntar Bichigiu
4 Cătană Ioan voluntar Bichigiu
5 Urs Ioan voluntar Bichigiu
6 Androne Victor voluntar Bichigiu
7 Dolha Vasile voluntar Bichigiu
8 Andreiu Romulus voluntar Bichigiu
9 Dobricean Grigore voluntar Bichigiu
10 Dolha Solovăstru voluntar Bichigiu
11 Todoran Macedon voluntar Bichigiu
12 Dobricean Anchidim voluntar Bichigiu

Salva, la 27 februarie 1931.

Notar cerc[ual],
ss indescifrabil
Ibidem, f. 72.

741
 335.
<1936>, <f. l.>

Pr[imită]. 4 XII 1936802

Uniunea Foștilor Voluntari
Cluj, str. Avram Iancu, 2
Tablou suplimentar803
despre voluntarii din județul Năsăud propuși pentru decorație, pe comune
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
1 Tătar Iulian căpitan Rusia of. activ Bistrița
2 Urechia Silvestru căpitan Rusia of. activ Bistrița
3 Berindei Iuliu căpitan Rusia of. activ Bistrița
4 Muste Remus căpitan Rusia of. activ Bistrița
5 Istrate Ioan căpitan Italia of. activ Bistrița
6 Ivan Pantilimon căpitan Italia of. activ Bistrița
7 Fetti Leon căpitan Italia of. activ Bistrița
8 Timiș Ioan sublocot. Rusia înv. în pensiune Bistrița
9 Dr. Cozmuța Cornel sublocot. Rusia medic oraș Bistrița
10 Ivan Mihai ajut. subl. Italia angaj. în cerc. de recr. Bistrița
11 Măgherușan Pavel plutonier major Rusia angaj. în cerc. de recr. Bistrița

802
Notiță cu creionul.
803
Tabel întocmit de președinte Dumitru Nacu, locotenent în retragere.

742
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
12 Mocodean Nicolae plutonier major Rusia funcț. poliție Bistrița
13 Harpa Dumitru plutonier major România subof. activ Bistrița
14 Cicșa Mihail plutonier Siberia agricultor Bistrița
15 Bochiș Gavril sergent Siberia înv. dir. Bistrița
16 Ursu Pavel sergent Rusia restaur. Bistrița
17 Căldare Ioan sergent Rusia funcț. st. Bistrița
18 Măgherușan Ilie sergent România zidar Bistrița
19 Tinteleșan Ioan (Bacristichi) sergent Rusia zidar Bistrița
20 Șomotecan Pavel sergent Rusia pers. de serv. jud. Bistrița
21 Borșa Vasile sergent Rusia cizmar Bistrița
22 Urs Ioan Onițoi caporal Rusia econom Bistrița
23 Pop Alexandru caporal Rusia pavator Bistrița
24 Mican Grigore caporal Rusia zidar Bistrița
25 Suciu Petru fruntaș Rusia fact. poștal Bistrița
26 Șomotecan Todor soldat Siberia zilier Bistrița
27 Caracaș Petru plutonier Rusia subof. activ Bistrița
28 Bărnuț Grigore plutonier Rusia muncitor Bistrița
29 Vlad Todor plutonier Italia camer. prefec. Bistrița
30 Iacobele Iosif plutonier Italia fact. poștal Bistrița

743
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
31 Baba Ioan plutonier Italia miner fără lucru Bistrița
32 Ilieș Ilie căpitan Rusia Bistrița
33 Tipa Constantin locot. România ing. silv. Bistrița
34 Lupoaie Constantin ajut. subl. Italia reg. t jand. Bistrița
35 Bohatir Simion plut. maj. România plut. maj. adm Bistrița
36 Dumitrean Octavian căpitan Italia of. activ Bistrița
37 Toma Gheorghe plut. maj. Italia plut. maj. Bistrița
38 Rusu David plut. maj. Italia plut. maj. Bistrița
39 Magda Macedon V. plut. maj. Franța plutonier. Bistrița
40 Corlea George plut. maj. Franța plutonier. Bistrița
41 Tercean Gh. Vasile plut. maj. România plutonier. Bistrița
42 Rău Maftei caporal Italia econom Bistrița
43 Todoran Iacob soldat Franța econom Bistrița
44 Corlea George soldat Italia econom Bistrița
45 Nagi Ioan soldat Rusia econom Bistrița
46 Măgherușan Vasile soldat Franța econom Bistrița
47 Ciocan Iuliu soldat Franța econom Bistrița
48 Pop Ioan soldat România econom Bistrița
49 Răcătineanu Savu plutonier Italia econom Bistrița

744
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
50 Ilieșiu Ilie căpitan Rusia ofițer activ Bistrița
51 Hasașiu Ioan căpitan rez. Rusia funcționar Bistrița
52 Oltean Vasile ajut. subl. Italia pensionar Bistrița
53 Rusu David plut. maj. Italia reangajat Bistrița
54 Ciocan Iuliu plut. maj. Franța sub. com. pol. Bistrița
55 Butuc Mihail plutonier Franța intendent Bistrița
56 Mihalca Simion plutonier Italia gard. publ. Bistrița
57 Borșa Ștefan caporal Rusia cizmar Bistrița
58 Rău Maftei caporal Italia funcț. publ. Bistrița
59 Ciui Gavrilă caporal Franța agricultor Bistrița
60 Tiplea Gavrilă soldat Rusia agricultor Bistrița
61 Nacu Dumitru locot. România avocat Năsăud
62 Sârb Nicolae plut. maj.rusia Rusia gardian p. Năsăud
63 Ianul Ioan sergent Rusia agricultor Năsăud
64 Vâju Leon sergent Siberia fact. poștal Năsăud
65 Nacu Ioan (Năcescu) sergent Rusia agricultor Năsăud
66 Prădan Petre l. Grig. capor. Siberia agricultor Năsăud
67 Dale Flore capor. Rusia pantofar Năsăud
68 Ionașc Mihăilă capor. Italia pădurar Năsăud

745
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
69 Găridan Găzdac Nicolae capor. Italia agricultor Năsăud
70 Schiopul Paramon soldat Rusia agricultor Năsăud
71 Sârb George l. Vas. soldat Rusia agricultor Năsăud
72 Sârb Ioan l. Vasile soldat Rusia agricultor Năsăud
73 Ghiliciu Nicolae soldat Rusia agricultor Năsăud
74 Jenciu Aurel soldat Siberia serv. la liceu Năsăud
75 Anton Dumitru soldat Italia agricultor Năsăud
76 Vasilichi Ioan soldat Italia agricultor Năsăud
77 Prădan Dumitru soldat Italia muncitor Năsăud
78 Mureșan George soldat Italia agricultor Năsăud
79 Maior Dionisie locot. Rusia profesor Năsăud
80 Maftei Toader plutonier Italia Năsăud
81 Cârlan Vasile Năsăud
82 Dr. Călugăru Emil locot România avocat Rodna
83 Partene Ioan plut. Italia miner Rodna
84 Istrate Ioan sergent Rusia comerciant Rodna
85 Grozea Ironim sergent Rusia jand. șef. s. Rodna
86 Luciu Gerasim sergent Italia agricultor Rodna
87 Cârolan Nechita caporal Rusia agricultor Rodna

746
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
88 Migovan Florea caporal Italia cărăuș Rodna
89 Tămaș Solovăstru caporal Italia agricultor Rodna
90 Buculei Ioan soldat Rusia muncitor Rodna
91 Someșan Augustin soldat România muncitor Rodna
92 Anca Alexandru soldat Rusia inf. fără oc. Rodna
93 Anca Florea soldat Rusia aj. agric. Rodna
94 Pioraș Gavril soldat Italia agricultor Rodna
95 Bindiu Maxim soldat Italia agricultor Rodna
96 Morozgu Ioan soldat Italia agricultor Rodna
97 Partene Ioan plutonier Italia miner Rodna
98 Cotu Gheorghe soldat Rusia agicultor Rodna
99 Cârdan Florea soldat România const. de tel. Rodna
100 Buta Dumitru soldat Rusia agricultor Rodna
101 Hăruța George plutonier Italia agricultor Sângeorz-Băi
102 Lupoaie Alex. L. G. sergent Italia agricultor Sângeorz-Băi
103 Joja Alex. L. Maxim caporal Italia agricultor Sângeorz-Băi
104 Ciobotar Ioan l. C. caporal Italia agricultor Sângeorz-Băi
105 Procope l. Partene caporal Siberia agricultor Sângeorz-Băi
106 Lucian Ioan l. Ilie soldat Siberia agricultor Sângeorz-Băi

747
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
107 Hăruța Maxim l. Al. soldat Italia agricultor Sângeorz-Băi
108 Costan Ștefan soldat Italia agricultor Sângeorz-Băi
109 Haliță Ioan l. Al. soldat Italia agricultor Sângeorz-Băi
110 Mutu Macidon soldat Rusia lucr. CFR Sângeorz-Băi
111 Andronesi P. Ioan soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
112 Buian Ioan l. Precup soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
113 Huluduc Gh. Maftei soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
114 Strugar Flore l. Gh. soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
115 Pop Flore l. Ștefan soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
116 Lazăr Arsene a Lăzăr. soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
117 Olar Alexandru soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
118 Tahâș Alexandru a Luchi soldat Rusia agricultor Sângeorz-Băi
119 Cristurean Emanuil plut. maj. Italia agricultor Sângeorz-Băi
120 Răzvanță Todor caporal Italia agricultor Sângeorz-Băi
121 Sohorca Ioan l. Sim. soldat Italia agricultor Sângeorz-Băi
122 Tomi Ieronim plut. maj. Rusia agricultor Ilva Mare
123 Mureșan Ironim sergent Italia agricultor Ilva Mare
124 Sucila Todoșa Todor caporal România luc. cu pal. Ilva Mare
125 Cătuna Ofilor soldat Rusia zilier Ilva Mare

748
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
126 Pop Toader soldat Rusia agricultor Ilva Mare
127 Chifor Const. L. Gher. soldat Rusia agricultor Ilva Mare
128 Cătuna Ironim l. Ion soldat Siberia agricultor Ilva Mare
129 Androne Ieronim soldat Siberia agricultor Ilva Mare
130 Bugnaru Alexa soldat Siberia agricultor Ilva Mare
131 Roșca Zaharia soldat Rusia zilier Ilva Mare
132 Boca Pavel l. Filip sublocot. Siberia proprietar Ilva Mare
133 Tomuța Onis. A Nat. plut. maj. Italia econom Ilva Mare
134 Piciu Zaharie sergent Italia zilier Ilva Mare
135 Suvei Procopie sergent Italia muncitor Ilva Mare
136 Popanton Grigore caporal Italia econom Ilva Mare
137 Cruți Anchidim soldat Italia mecanic Ilva Mare
138 Urs Samson soldat Italia mecanic Ilva Mare
139 Gagea Leon plutonier Rusia agricult. Ilva Mică
140 Irimie Iacob sergent România tâmplar Ilva Mică
141 Steopaci Aurel sergent Italia cojocar Ilva Mică
142 Ștefan Pavel caporal România zilier Ilva Mică
143 Eremie Silivan soldat România agricult. Ilva Mică
144 Drejan Alexandru soldat Rusia lucr. agr. Ilva Mică

749
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
145 Gagea Ilie soldat Italia agricult. Ilva Mică
146 Tura Vasile soldat Italia zilier Ilva Mică
147 Nechiti Grigore l. H. soldat Rusia muncitor Ilva Mică
148 Martitia Vasile soldat Rusia muncitor Ilva Mică
149 Crăsnea Leon soldat Rusia agricultor Ilva Mică
150 Neștiutu Iosif zis Născuțiu soldat Rusia agricultor Ilva Mică
151 Siminic Ioan soldat Rusia agricultor Ilva Mică
152 Bența Tod. A Petri soldat Rusia zilier Ilva Mică
153 Marica Macedon soldat Italia mecanic Ilva Mică
154 Moldovan Petre soldat Italia agricult. Ilva Mică
155 Bentea Todor l. Gr. soldat Rusia agricult. Ilva Mică
156 Gogea Ioan soldat Siberia muncitor Ilva Mică
157 Lemach Ioan soldat Italia zilier Ilva Mică
158 Batoș Antonom plutonier Italia zilier Ilva Mică
159 Ștefan P. Ioan fruntaș Italia agricult. Ilva Mică
160 Rebrișorean Dumitru plutonier Siberia agricult. Maieru
161 Bolfa Ioan sergent Rusia agricult. Maieru
162 Olariu Nicolae caporal Rusia agricult. Maieru
163 Boșca Petru caporal Rusia agricult. Maieru

750
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
164 Crăciun Ioan caporal Rusia cojocar. Maieru
165 Buia Lazăr soldat Rusia agricult. Maieru
166 Ceoncan Alexandru soldat Rusia agricult. Maieru
167 Lăzăroaie Ioan soldat Rusia agricult. Maieru
168 Croitoru Octavian soldat Italia lucr. de zi Maieru
169 Bolfă Iulian soldat Rusia agricult. Maieru
170 Candale Ioachim soldat Siberia lemnar Maieru
171 Lăcătiș Dorotei soldat Italia lucr. zi Maieru
172 Rauca Iacob soldat Rusia agricult. Maieru
173 Crețu Vasile soldat Rusia agricult. Maieru
174 Todică Damian sergent Rusia agricult. Leșu
175 Avram Ioan sergent Rusia agricult. Leșu
176 Bosbici Petru caporal Rusia agricult. Leșu
177 Serecian Mihăilă soldat Rusia agricult. Leșu
178 Suciu Vasile soldat Rusia agricult. Leșu
179 Dragotă Ilie soldat Rusia agricult. Leșu
180 Mihai Traian soldat Rusia agricult. Leșu
181 Deac Gerasim soldat Rusia agricult. Leșu
182 Măgerușan Clement soldat Rusia agricult. Leșu

751
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
183 Mescanir Maxim soldat Italia agricult. Leșu
184 Androne Dumitru soldat Italia agricult. Leșu
185 Zăgrean Simion sergent Italia agricult. Leșu
186 Gorgan Mihăilă soldat Italia muncitor. Leșu
187 Talabă Sofron soldat Italia muncitor. Leșu
188 Comșa Iosif plutonier Rusia brig. silv. Telciu
189 Neagoș Simion plutonier Rusia brig. silv. Telciu
190 Bondane George plutonier Italia agricult. Telciu
191 Bondane Ștefan sergent Italia brig. silv. Telciu
192 Ordace Celement sergent Rusia agricult. Telciu
193 Pupeză Luca caporal Italia agricult. Telciu
194 Mititean Ioan soldat Rusia agricult Telciu
195 Todericiu Ioan sergent Rusia agricult Telciu
196 Homei Dumitru soldat Rusia agricult Telciu
197 Arman Ilie soldat Italia agricult Telciu
198 Pop Sevestean l. L. soldat Italia agricult Telciu
199 Boroș Ioan (mort) plut. major Rusia agricult. Telciu
200 Ghiliciu Toader soldat Franța agricultor Telciu
201 Răcățeanu Savu plutonier România șef. jand. Telciu

752
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
202 Cârcu Mihăilă sergent Rusia agricult. Rebrișoara
203 Gheorghe Ioan l. Șt. caporal Rusia agricult. Rebrișoara
204 Bodiu Macedon caporal Rusia agricult. Rebrișoara
205 Ani Iosif caporal Rusia agricult. Rebrișoara
206 Sârb Leon l. Ștefan caporal Rusia agricult. Rebrișoara
207 Pop Macedon soldat Italia agricult. Rebrișoara
208 Salvan Sabou Macedon soldat Italia agricult. Rebrișoara
209 Grec George l. Ioach. soldat Rusia agricult. Rebrișoara
210 Cârcu George soldat Rusia agricult. Rebrișoara
211 Linul George soldat Rusia agricult. Rebrișoara
212 Mari Nicolae soldat Rusia agricult. Rebrișoara
213 Rus Simion soldat Rusia agricult. Rebrișoara
214 Burduhos Iosif l. V. soldat Rusia agricult. Rebrișoara
215 Buhai Dumitru soldat Rusia agricult. Rebrișoara
216 Muthi Simion soldat Rusia agricult. Rebrișoara
217 Scurtu Ioan soldat Rusia agricult. Rebrișoara
218 Moldovan Iulian soldat Rusia agricult. Rebrișoara
219 Cârcu Nicolae soldat Siberia agricult. Rebrișoara
220 Pop Grigore soldat Italia cojocar Rebrișoara

753
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
221 Pop Nicolae soldat Italia agricultor Rebrișoara
222 Seni Toader l. Ștefan soldat Franța agricultor Rebrișoara
223 Mihalca Dumitru l. T. soldat Italia agricultor Rebrișoara
224 Rotar Petru soldat Franța econom Rebrișoara
225 Băeș Traian soldat Franța econom Rebrișoara
226 Ani Ioan l. Leon soldat Franța econom Rebrișoara
227 Ani Nicolae soldat Franța econom Rebrișoara
228 Cotu Chelement caporal Italia agricult. Rebrișoara
229 Burduhos George soldat Italia agricultor Rebrișoara
230 Androne Victor sergent Italia agricultor Bichigiu
231 Moldovan Condrate soldat Italia agricultor Bichigiu
232 Andrei Romolus soldat Rusia agricultor Bichigiu
233 Sava Ioan caporal Rusia muncitor Bichigiu
234 Gavrilă Vasile caporal Italia agricult. Bichigiu
235 Furcea Vasile caporal Siberia agricult. Bichigiu
236 Filip Nistor caporal Rusia agricult. Bichigiu
237 Filip Ioan caporal Rusia agricult. Bichigiu
238 Vasilichi Vasile caporal Siberia agricult. Bichigiu
239 Cleja Anchidim caporal Italia agricult. Bichigiu

754
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
240 Cerna Anchidim soldat Rusia agricult. Bichigiu
241 Filip Nicolae soldat Rusia agricult. Bichigiu
242 Mihăese Iacob soldat Rusia agricult. Bichigiu
243 Pop Grigore soldat Franța cojocar. Bichigiu
244 Timbulea Șt. (mort) soldat Rusia agricultor Bichigiu
245 Pavel Nicolae plut. maj. Rusia lemnar Poienile Zagrei
246 Pavel Nicolae sergent Rusia econom Poienile Zagrei
247 Prislopan Victor sergent Italia agricult. Tăure
248 Câmpan Ioan caporal Rusia agricult. Tăure
249 Pușcaș Dumitru caporal Rusia agricult. Tăure
250 Spătar George caporal Italia agricult. Tăure
251 Curtuiuș Petru sergent Rusia agricult. Romuli
252 Turlaș George soldat Rusia econom Romuli
253 Apostol Sidor soldat Siberia agricult. Romuli
254 Pop Ioan l. D. D. caporal Rusia agricult. Rebra
255 Pop Ioan caporal Rusia agricult. Rebra
256 Cozmi Nicolae caporal Rusia agricult. Coșbuc
257 Popovits Dănilă caporal Rusia comerciant. Coșbuc
258 Cracău Alexandru soldat Rusia muncitor Coșbuc

755
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
259 Cracău Timoftei soldat Rusia servitor Coșbuc
260 Cotuțiu Iosif soldat Rusia agricult. Coșbuc
261 Miron Artene soldat Rusia agricult. Coșbuc
262 Chira Anchidim soldat Italia agricult. Coșbuc
263 Chira Anchidim soldat Italia agricult. Coșbuc
264 Ilie Anchidim soldat Italia agricult. Coșbuc
265 Nechita Nicolae soldat Rusia agricult. Coșbuc
266 Parasca Ioan soldat Franța agricult. Coșbuc
267 Scridon Vasile sergent Rusia agricult. Feldru
268 Ileni M. Ilie caporal Rusia agricult. Feldru
269 Cojocar Iacob caporal Italia tâmplar Feldru
270 Bote Teodor soldat Rusia agricultor Feldru
271 Costinaș Ioan caporal Rusia agricultor Feldru
272 Timbulea Ioan soldat Rusia agricultor Feldru
273 Gălan Vasile soldat Rusia muncit. de păm. Feldru
274 Onciu Macedon soldat Rusia muncit. de păm. Feldru
275 Galben Anchidim soldat Rusia cojocar Feldru
276 Girigan Dănilă soldat Rusia agricult.. Feldru
277 Danciu Grigore soldat Rusia agricult.. Feldru

756
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
278 Iloaie Leon soldat Rusia agricult.. Feldru
279 Cacior Dionisiu caporal Rusia munc. agr. Nepos
280 Vărărean George caporal Rusia agricult. Nepos
281 Leonte Grigore soldat Siberia agricult. Nepos
282 Tomi Traian soldat Rusia agricult. Nepos
283 Pop Gavrilă l. Samson soldat Rusia agricult. Nepos
284 Istrate Vas. L. Dionis. sergent Rusia agricult. Nepos
285 Tofan Ioan l. Ioach. soldat Rusia agricult. Nepos
286 Istrate Ilie (mort) sergent Rusia agricult. Nepos
287 Tomi Petru soldat Italia agricult. Nepos
288 Bota David soldat Italia muncitor Nepos
289 Mucala Gavrilă soldat Italia muncitor Nepos
290 Istrate Alexandru soldat Italia zilier Nepos
291 Cacior Petru soldat Rusia funcționar Nepos
292 Felecan Macedon soldat Rusia agricult. Suplai
293 Macra Leon soldat Rusia agricult. Suplai
294 Fetti Pavel soldat Franța agricult. Suplai
295 Pinti Gheorghe soldat Franța agricult. Suplai
296 Dâmbu Ioan soldat Siberia agricult. Suplai

757
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
297 Scridon Andrei soldat Rusia agricult. Mocod
298 Hicișcan Mihăilă soldat Rusia agricult. Nimigea de jos
299 Podoabă Aurel soldat Rusia agricult. Nimigea de jos
300 Săsărman Grigore caporal Italia econom. Nimigea de Sus
301 Marte Petrea soldat România econom Runcu Salvei
302 Pop Ioan soldat Italia econom Runcu Salvei
303 Ioca Ioan soldat Rusia agr. zilier Runcu Salvei
304 Marte Grigorie soldat Italia agricult. Runcu Salvei
305 Moldovan Androne soldat Italia agricult. Runcu Salvei
306 Paramon Cilică soldat Rusia agricult. Runcu Salvei
307 Sărmaș Zaharie soldat Rusia agricult. Runcu Salvei
308 Leonca Ioan soldat Rusia agricult. Runcu Salvei
309 Harap Teodor Olar soldat Siberia agricult. Runcu Salvei
310 Moșdroagă George soldat Rusia agricult. Runcu Salvei
311 Pop Ioan zis Ionică soldat Rusia agricult. Runcu Salvei
312 Spermezan Timoftei soldat Siberia agricult. Runcu Salvei
313 Turșan Ioan sergent agricult.. Zagra
314 Neamțiu Victor soldat agricult. Zagra
315 Zinvel Victor soldat agricult. Zagra

758
 Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
316 Cadău Ioan l. Ilie soldat agricult. Zagra
317 Plăian Dămian soldat agricult. Zagra
318 Mani Grigore l. Nechiti soldat agricult. Zagra
319 Drăgan Tănase l. T. soldat agricult. Zagra
320 Cute George soldat agricult. Zagra
321 Lacatiș Maftei soldat agricult. Zagra
322 Man Grigore soldat România agricult. Zagra
323 Sângeorzan Petru soldat Rusia agricult. Mititei
324 Fetinca Grigore soldat Rusia agricult. Mititei
325 Oproae Ioan l. Toader soldat Italia agricult. Mititei
326 Năsăudean Nicolae soldat Italia agricult. Mintiu
327 Lușcan Gavril soldat Rusia zil. agr. Lușca
328 Epure George soldat Italia agricult. Lușca
329 Șinteregan Vasile soldat Rusia agricult. zil. Jidovița804
330 Luca Gavrilă soldat Rusia agricult. Găureni805
331 Bruj Ilie a Tomi caporal Siberia agricult. Poiana Ilvei
332 Ureche Alexandru caporal Italia agricult. Poiana Ilvei

804
Localitate înglobată în orașului Năsăud
805
Aluniș

759
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
333 Lupșan Chifor soldat Franța agricult. Poiana Ilvei
334 Tonea Ioan caporal Siberia agricult. Măgura Ilvei
335 Bora Gavrilă caporal România lemnar Măgura Ilvei
336 Șteopan Ioan Borlean soldat Rusia muncitor Măgura Ilvei
337 Luca Ioan caporal Franța muncitor Măgura Ilvei
338 Foca Ivașcu caporal Siberia agricult. Șanț
339 Varga Ștefan zis Goașan caporal Rusia munc. agr. Șanț
340 Moisil Sever soldat Italia agricult. Șanț
341 Tescu Andrei (ovăz) soldat Siberia munc. agr. Șanț
342 Nistor Petru l. Roman soldat Siberia agricultor Șanț
343 Câmpan Scridon soldat Siberia agricultor Șanț
344 Porcius Tănase soldat Rusia agricultor Șanț
345 Filipoiu Sevestean l. Onisim soldat Rusia agricultor Șanț
346 Babău Iosif soldat Rusia munc. agr. Șanț
347 Forogău Maxim soldat Italia agricult. Șanț
348 Pop Timoftei l. Zahar. soldat Italia agricult. Șanț
349 Filipani Toader caporal Siberia agricult. Șanț
350 Echim Mihail subloc. Rusia învăț. Monor
351 Cismaș Iacob soldat România agricult. Monor

760
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
352 Ciuciș Pavel caporal Italia agricult. Monor
353 Rus Artene soldat Rusia agricult. Monor
354 Pantea Ioan soldat Rusia agricult. Monor
355 Echim Simion soldat Italia agricult. Monor
356 Rus Simion (mort) soldat Rusia agricult. Monor
357 Drăgan Iacob plut. maj. Rusia funcț. stat Șieu
358 Echim Mihăilă (mort) soldat Rusia agricult. Șieu
359 Pantea Ștefan l. Gr. caporal Rusia agricult. Șieuț
360 Gotea Ioan l. Gavril fruntaș Rusia agricult. Șieuț
361 Hăbălău Vasile plutonier Rusia agr. zilier Șieuț
362 Dedean Dumitru l. S. plutonier Rusia econom Șieuț
363 Cueșdean Ștefan l. A. plutonier Rusia econom Șieuț
364 Dărăban Nechita caporal Rusia agricult. Ardan
365 Ursa Simion Grefului soldat Rusia munc. păm. Ardan
366 Ursa Vasile l. Ioan soldat Rusia agricult. Ardan
367 Andrecuț Nechita soldat Rusia agricult. Ardan
368 Bor Ionică l. Ioan soldat Rusia agricult. Ardan
369 Chereja Indrei soldat Rusia agricult. Ardan
370 Rus Larion soldat Rusia muncitor. Ardan

761
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
371 Vlasa Ioan soldat România agricult. Ardan
372 Chereja Ioan soldat România agricult. Ardan
373 Tiniș Gavril l. Nech. soldat România agricult. Ardan
374 Simionca Vasile l. I. caporal Italia agricult. Sebiș
375 Chilian Ioan l. Vasile soldat Rusia agricult. Sebiș
376 Pârcălab Iacob fruntaș Italia agricult. Șoimuș
377 Mihalca Filip soldat Rusia munc. păm. Șoimuș
378 Oltean Ioan l. Manoil soldat Rusia econom Ruștior
379 Drăgan Ioan soldat Italia econom Ruștior
380 Ciuca Ignat soldat Rusia econom Gledin
381 Buta Ilie soldat Rusia econom Gledin
382 Țâra Samson soldat România econom Gledin
383 Țâra Samson sergent România econom Gledin
384 Echim Mihăilă soldat Rusia econom Gledin
385 Nicoară Simion plutonier Rusia econom Măgurele
386 Zaconel Ioan plutonier Rusia econom Măgurele
387 Morar Meșter Dumitru soldat Italia econom Măgurele
388 Morari Ioan soldat Italia econom Mărișelu
389 Simion Victor locotenent Italia secretar Mărișelu

762
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
390 Urs Iosif plut. maj. Italia econom Nețeni
391 Baban Gavrilă plut. maj. Rusia econom Enciu
392 Ștefan Cosma caporal România șofer Galații Bistriței
393 Măerean Ioan sergent Italia econom Șieu Cristur
394 Mican Gheorghe sergent Rusia econom Șieu Cristur
395 Brici Grigore soldat Rusia econom Șieu Cristur
396 Chirlejan Ioan soldat Rusia econom Șieu Cristur
397 Mureșan Ioan l. P. soldat România econom Șieu Cristur
398 Pop Ioan soldat Rusia econom Șieu Cristur
399 Beudean Ioan- soldat Franța econom Șieu Cristur
400 Radulean Toader caporal Italia păz. de câmp Dipșa
401 Socaciu Ioan soldat Rusia agricult. Dipșa
402 Stoica Izidor soldat Rusia munc. agr. Dipșa
403 Andreica Vasile l. C. c. plutonier Siberia agricultor Corvinești
404 Sâniecoban Ioan soldat Rusia agricultor Șirioana
405 Encean Toader soldat Rusia agricultor Șirioana
406 Vultur Vasile soldat Franța agricultor Șirioana
407 Balogh Niculae soldat România servitor Șieu Sfântu
408 Brangea Mihail soldat Rusia plugar Șieu Sfântu

763
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
409 Ciorbea Ioan serg. instr. Italia șofer Șieu Sfântu
410 Nușfelean Vasile soldat Franța agricult. Șieu Sfântu
411 Câmpan Vasile soldat Rusia agricult. Șieu Măgheruș
412 Groștior Petru soldat Rusia agricult. Șieu Măgheruș
413 Pop Ioan soldat Rusia agricult. Șieu Măgheruș
414 Rus Ioan soldat Italia agricult. Sâniacob
415 Lăcătuș Matei soldat Italia fierar. Simionești
416 Oltean Ioan l. Ciriluș soldat Italia agricult. Matei
417 Bota George soldat Siberia agricult. Moruț
418 Moroșan Ioan soldat Italia agricult. Chiraleș
419 Bretfelean Toader soldat Italia agricult. Chiraleș
420 Măgherușan Mihail sergent Rusia agricult. Chintelnic
421 Cristurean Ioan soldat Italia agricult. Chintelnic
422 Cocian Mihăilă soldat România agricult. Caila
423 Boldojer Vasile soldat Rusia agricult. Blăjenii de Jos
424 Pop Simion soldat România agricult. Blăjenii de Jos
425 Bechiș Ioan soldat Rusia servitor Blăjenii de Sus
426 Bilegan Ioan soldat Rusia servitor Blăjenii de Sus
427 Moldovan Mihail soldat Rusia plugar Blăjenii de Sus

764
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
428 Popoviciu Ioan soldat Italia servitor Blăjenii de Sus
429 Sabău Mihăilă soldat Siberia agricult. Budacul de Sus
430 Feldrihan Arsene soldat Rusia agricult. Budacul de Sus
431 Bucșa Ioan soldat Italia zilier Budacul de Sus
432 Sabău Nistor l. Nicolae soldat Italia agricult. Budacul de Sus
433 Ioan Ioan l. Ars. soldat Rusia zilier Budacul de Sus
434 Domniție Ioan soldat Italia zilier Budacul de Sus
435 Cocoș Ilie soldat Italia zilier Budacul de Sus
436 Oanea Simion sergent Rusia agricult. Budacul de Jos
437 Rebrean Dumitru soldat Rusia agricult. Satu Nou
438 Duda George soldat Rusia agricult. Orheiu Bistriței
439 Ignat George soldat Rusia agricult. Buduș
440 Oanea Simion sergent Rusia agricult. Buduș
441 Solonca Dionisiu soldat Italia pantofar Dumitrița
442 Căpitan George sergent Rusia agricult. Buduș
443 Sabău Ilie caporal Italia pantofar Aldorf
444 Popârțac Ilisie caporal Italia agricult. Aldorf
445 Lăcătuș Vasile Babu soldat Italia agricult. Iad
446 Conta Ioan caporal Italia canton. CFR Iad

765
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
447 Filipoi Ioan (șutului) soldat Siberia agricult. Iad
448 Bilegan Ștefan soldat Franța agricult. Cușma
449 Vermeșan Petre soldat România agricult. Bidiu
450 Suciu George Iușan soldat Franța agricult. Bidiu
451 Flămând Iulian subloc. rez. Rusia învățător Susenii Bârgăului
452 Gal Andrei caporal Rusia agricult. Susenii Bârgăului
453 Beblea Dănilă Bozac caporal Rusia măcelar. Susenii Bârgăului
454 Flămând Ștefan caporal Siberia agricult. Susenii Bârgăului
455 Trăsneu Nicolae caporal România muncitor Susenii Bârgăului
456 Anton Irimie (Silivan Irimie) soldat România agricult. Susenii Bârgăului
Bălănean Timoftei (Bălănescu
457 soldat România agricult. Susenii Bârgăului
Matei)
458 Rusa Alexandru soldat România munc. cu zi. Susenii Bârgăului
459 Bosiac Grigore soldat Rusia agricult. Susenii Bârgăului
460 Curean Ion l. Niculae soldat Siberia agricult. Susenii Bârgăului
461 Pop Vasile l. Ioan plut. maj. Rusia agricult. Josenii Bârgăului
462 Hogiu Vasile l. V. caporal Rusia jandarm Josenii Bârgăului
463 Ciot Petre caporal Rusia agricult. Josenii Bârgăului
464 Vlasa Ioan caporal Rusia muncit. Josenii Bârgăului
465 Baciu Leon soldat Rusia agricult. Josenii Bârgăului

766
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
466 Lucuța Todor l. Tod. soldat Rusia agricult. Josenii Bârgăului
467 Aluaș Vasile soldat Siberia agricult. Josenii Bârgăului
468 Lucuța Iacob soldat Rusia agricult. Josenii Bârgăului
469 Tămaș Irimie caporal Italia agricult. Josenii Bârgăului
470 Șiut Grigore l. Larion fruntaș Italia agricult. Josenii Bârgăului
471 Pop Ioan soldat România agricult. Josenii Bârgăului
472 Parasca Grigore soldat Italia agricult. Josenii Bârgăului
473 Ciurea Vasile soldat Italia agricult. Josenii Bârgăului
474 Andreica Dumitru l. S. s. plutonier Italia agricult. Prundu Bârgăului
475 Dodu Dumitru sergent Italia cojocar Prundu Bârgăului
476 Găvan Nicolae l. Alexa caporal Rusia agricult. Prundu Bârgăului
477 Andreica Ioan l. S. soldat Rusia agricult. Prundu Bârgăului
478 Monda George l. Grig. soldat Rusia morar Prundu Bârgăului
479 Buleu Vasile Palag. soldat Rusia agricult. Prundu Bârgăului
480 Moișan Simion l. Ilar. soldat România agricult. Prundu Bârgăului
481 Vlad Ioan a. Mariei soldat România agricult. Prundu Bârgăului
482 Prapescu Gheorghe caporal Salonic ing. silv. Prundu Bârgăului
483 Bălan Zaharie soldat Franța agricult. Prundu Bârgăului
484 Popandron George plutonier Rusia agricult. Bistrița Bârgăului

767
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
485 Moldovan Ioan Nuțu caporal Rusia agricult. Bistrița Bârgăului
486 Rusan Grigore a Petri soldat Rusia agricult. Bistrița Bârgăului
487 Hangan Vasile soldat Rusia agricult. Bistrița Bârgăului
488 Buta Toader l. Andrei soldat Rusia agricult. Bistrița Bârgăului
489 Ban Ion a Nastasiei soldat Rusia pantofar Bistrița Bârgăului
490 Turja Toader a Dochi soldat Italia agricult. Bistrița Bârgăului
491 Holbură Toader sergent Italia muncitor Bistrița Bârgăului
492 Pădure Simion caporal Rusia strungar Bistrița Bârgăului
493 Sârdea Zaharie Bistrița Bârgăului
Mijlocenii
494 Mănarcă Macedon sergent Rusia agricult.
Bârgăului
Mijlocenii
495 Nap Simion soldat Rusia agricult.
Bârgăului
Mijlocenii
496 Platon Ioan soldat Rusia agricult.
Bârgăului
Mijlocenii
497 Sălăgean Ioan soldat Rusia agricult.
Bârgăului
Mijlocenii
498 Andreica Victor plut. maj. Italia agricult.
Bârgăului
Mijlocenii
499 Ciot Monda Ilie caporal Italia muncitor
Bârgăului

768
Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
Mijlocenii
500 Ghiță Ioan soldat Italia muncitor
Bârgăului
Mijlocenii
501 Hăsnaș Grigore l. Șt. soldat Franța agricult.
Bârgăului
502 Dologa Gheorghe caporal Rusia agricult. Tiha Bârgăului
503 Ciorbă Ioan fruntaș Siberia agricult. Tiha Bârgăului
504 Șut Ioan l. Dumitru fruntaș Siberia agricult. Tiha Bârgăului
505 Pășcan Axente soldat Rusia agricult. Tiha Bârgăului
506 Pavelean Luca soldat România agricult. Tiha Bârgăului
507 Moișan Dumitru soldat Siberia agricult. Tiha Bârgăului
508 Albu Ioan soldat Siberia agricult. Tiha Bârgăului
509 Răzvanță George soldat Rusia agricult. Tiha Bârgăului
510 Bozga Costan soldat Rusia agricult. Tiha Bârgăului
511 Hăngănuț Nicolae soldat Italia agricult. Tiha Bârgăului
512 Lazăr Liviu plutonier Rusia funcționar Tiha Bârgăului
513 Corciu Ioan caporal Italia agricult. Rusul Bârgăului
514 Pop Iacob fruntaș Rusia agricult. Rusul Bârgăului
515 Bartoș Grigore soldat Rusia agricult. Rusul Bârgăului
516 Cristea Flore soldat Rusia agricult. Rusul Bârgăului
517 Gabrihei George soldat Italia agricult. Rusul Bârgăului

769
 Nr.
Numele și prenumele Gradul militar Proveniența Ocupațiunea Domiciliul
crt.
Mureșeni
518 Moroșan Dănilă plutonier Italia agricult.
Bârgăului
Mureșeni
519 Buta Ioan soldat Franța muncitor
Bârgăului
Mureșeni
520 Buraciuc Cifor soldat Rusia muncitor
Bârgăului
521 Deac Vasile sergent Siberia muncitor Ploiești
522 Drăgan Teodor caporal Rusia muncitor Mineu806

<1936>

ANBN, Idem, colecția Nacu Dumitru, d. 1, ff.1-7.

806
În județul Sălaj.

770
VI. SCHIŢE BIOGRAFICE
 ANTON NICOLAE

N. 24 iunie 1878 Năsăud – d. 23 octombrie 1957, Sângeorz-Băi.

Ofițer de carieră în armată și jandarmerie.

Nicolae Anton a fost comandantul Gărzii Naționale Române din
comitatul Bistrița-Năsăud și unul dintre delegații acestei structuri prezent la
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În calitate de comandant al Gărzii
Naționale a coordonat înființarea și activitatea gărzilor naționale locale și a
asigurat liniștea și ordinea publică în comitat. A fost ales membru al Marelui
Sfat Național. După intrarea armatei române în Bistrița, Nicolae Anton a fost
mutat la Comanda Gărzii Naționale în Dej, iar în ianuarie 1919 a fost primit în
armata română.
S-a născut în Năsăud la 24 iunie 1878 în familia căpitanului Teodor
Anton și a soție sale Ludovica (Luisa), născută Clococean. A urmat studiile
gimnaziale la Liceul grăniceresc din localitatea natală și a absolvit, în anul
1898, Institutul Militar din Sibiu.
Cariera militară în armata austro-ungară: sublocotenent (1899-1905),
locotenent (1905-1913), căpitan (1913-1917) și în 1917 maior în Regimentul
44 de Infanterie (1899-1908), apoi, Regimentul 60 de Infanterie (1908-1918).
În 1914 a luptat pe frontul din Galiția (la Lemberg), iar din 22 iunie 1918 până
la 1 noiembrie 1918 a fost încadrat la Regimentul 6 Infanterie. Din noiembrie
1918 și până la 25 ianuarie 1919 a fost numit comandantul Gărzii Naționale
Române a comitatului Bistrița-Năsăud. A fost rănit în două rânduri în războiul
mondial.
Nicolae Anton s-a căsătorit la 2 martie 1919 cu Domnica Chirtop în
Câmpeni județul Turda.
După 1918 a servit ca militar în cadrul Diviziei 20 Infanterie, care a
luptat în anul 1919 în Ungaria. În anul 1919 a fost avansat la gradul de
locotenent-colonel și în 1923, la cel de colonel. A servit în Regimentul 10 de
Jandarmi din Cernăuți, Regimentul 3 de Jandarmi din Galați, Corpul de
Jandarmi Sibiu, Inspectoratul de Jandarmi Cluj, Sub-inspectoratul General de
Vest al Jandarmeriei, cu sediul la Cluj. A fost trecut în rezervă la 24 iunie 1934.
Din 25 ianuarie și până la 15 mai 1920 a servit ca militar în cadrul
Diviziei 20 Infanterie, cu care s-a ocupat Ungaria. În anul 1919 a fost avansat

773
la gradul de locotenent-colonel și, în 1923, la cel de colonel. Până la trecerea
în rezervă la 24 iunie 1934, a mai activat la Regimentul 10 de Jandarmi din
Cernăuți, Regimentul 3 de Jandarmi din Galați, Corpul de jandarmi Sibiu,
Inspectoratul de Jandarmi Cluj, Subinspectoratul General de Vest al
Jandarmeriei cu sediul la Cluj.
A primit mai multe medalii și decorații, dintre care „Steaua României”
în grad de ofițer în 1925 și „Coroana României” în grad de comandor în 1930.
Nicolae Anton s-a căsătorit la 2 martie 1919 cu Domnica Chirtop în
Câmpeni județul Turda. După decesul primei soții, survenit în 1929, în anul
1931 s-a căsătorit cu Elena, născută Vasilichi, pictoriță și cântăreață
consacrată. Artista Ileana Anton, cum a semnat după căsătorie, a avut
numeroase concerte și expoziții personale la Cluj, București, Brașov și
Timișoara.
După pensionare a trăit mulți ani la Timișoara, iar în anul 1952 familia
Anton s-a mutat în localitatea Șanț și, după câțiva ani, în Sângeorz-Băi.

Referințe:

Buzilă, Ștefan, Familia grănicerească Anton, în „Arhiva Someșană”,

nr. 11, 1929, pp. 50-53.
col. Cimuca, Ionel, Colonelul Nicolae Anton, o personalitate marcantă
a Jandarmeriei ardelean, în „Glasul Pământului”. Revista bistrițenilor și
năsăudenilor stabiliți în Banat, nr. 4/2010, pp. 40-46.
Ureche, Lazăr, Delegații oficiali ai județului Bistrița-Năsăud la Marea
Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, în Bistrița. 90 de
ani de la marea Unire, Editura Barna’s, Bistrița, 2008, p. 116; republicat în
Cultură și educație – In memoriam Lazăr Ureche, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca,
2014, pp. 38-58.

774
 GRAPINI ENEA

N. 16 septembrie 1893, Șanț – d. 1 martie 1978, București.

Inginer constructor, arhitect, om politic.

Membru al Partidului Socialist-Democrat Român din Ungaria și
activist de bază, participat la toate acțiunile care i-au fost încredințate pentru
pregătirea evenimentelor ce au culminat cu proclamarea unirii la 1 decembrie
1918.
Pentru meritele sale de activist a fost ales membru al Comitetului
Central al Partidului Socialist-Democrat Român din Ungaria și delegat al
partidului pentru negocierile cu Partidul Național Român, membru al Consiliul
Național Român Central de la Arad, alături de colegii săi de partid Tiron
Albani, Ion Flueraș, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu și Bazil Surdu.
Enea Grapini, (Aeneas) fiul preotului Panfiliu Grapini și a soției sale
Lucia, din Șanț, a studiat la școala din comuna natală, apoi la liceele din
Năsăud, Gherla și Bistrița. În anul 1911 a absolvit liceul de la Gherla ca șef de
promoție și s-a înscris la Universitatea Tehnică Regală „Jószef” din Budapesta,
pe care a absolvit-o în anul 1915, cu diploma de inginer constructor și arhitect.
La Budapesta, în timpul studenției, Enea Grapini a intrat în contact cu
persoane de diferite naționalități și meserii, în special cu muncitori de la
uzinele unde și-a desfășurat practica. În anul 1912 s-a înscris în Partidul Social-
Democrat Român din Ungaria, în cadrul căruia a susținut o activitate intensă.
După absolvirea facultății, a rămas să-și desfășare activitatea de inginer
și de activist de partid la Budapesta. A fost numit notar al Congresului al IX-
lea al Partidul Social-Democrat Român din Ungaria - mai 1918 – și a publicat
în ziarul „Adevărul” lucrările congresului, întocmite și păstrate în manuscris
de autor.
După Marea Unire s-a stabilit cu familia la Bistrița și s-a dedicat
meseriei de inginer. A fost numit director onorific la Camera de Muncă
Bistrița. In urma celui de la II-lea Dictatului de la Viena, din în august 1940, a
luat atitudine și s-a implicat în organizarea la Bistrița a demonstrației de protest
din 8 septembrie 1940. Sub presiunea autorităților horthyste este obligat să se
refugieze la București.

775
 S-a retras din viața politică și s-a dedicat profesiei de inginer, iar
răsplata pentru activitatea profesională continuă și meritorie de peste cinzeci
de ani a fost încununată cu Diploma de Aur al Universității Tehnice din
Budapesta, acordată la 15 decembrie 1972.

Referințe:
Grapini, Florea, Enea Grapini și ziua cea mare, apărută sub egida
Fundația „Constantin-Titel Petrescu, București, noiembrie 1999.
Aneas Grapini un strateg socialist pentru Marea Unire, în Tanco
Teodor, Virtus, Romana, Rediviva, vol. V, Bistrița, 1984, pp. 364-368.

776
 HALIŢĂ SOLOMON

N. 17 aprilie 1859 Sângeorz-Băi – d. 1 decembrie 1926, Cluj.

Profesor, inspector general în învăţământul preuniversitar din

România, om politic.
Ca răspuns la delegaţiile românilor ardeleni sosite la Iaşi în 10,18 şi 25
noiembrie 1918, primul-ministru Ion I.C. Brătianu l-a numit în fruntea misiunii
care urma să facă legătura cu Comitetul Naţional al Românilor din Ardeal, care
a ajuns mai întâi la Dej şi apoi la Arad, la Consiliul Naţional Român Central.
A elaborat în această calitate un memoriu, în manuscris adresat „ministrului-
preşedinte” Ion I.C. Brătianu la Iaşi. În acesta relata faptul că în preziua
Adunării de la Alba-Iulia, s-a întâlnit cu membrii Consiliului Naţional Român
Central şi a insistat să-i convingă pe aceştia să renunţe „de a face să se aclame
o proclamaţie cu tot felul de angajamente faţă de minorităţi”, arătându-le că
„nu e logic ca o provincie, ca parte din viitorul întreg, să ia angajamente pentru
întreg, că nu e nici politic, deoarece nu se poate prevedea dacă acele
angajamente vor conveni viitorului politic al statului întregit”
Solomon Haliţă a frecventat primele trei clase la Școala trivială din
Sângeorz-Băi, clasa a IV-a şi cursul superior, la Gimnaziul grăniceresc
năsăudean. Studii universitare în istorie, filosofie, pedagogie, ca şi ale Şcolii
Normale Superioare - Pedagogium, la Viena, absolvite în anul 1883.
A activat în societatea studenţească „România Jună”, unde a cunoscut
ideile „Junimismului” şi critica, ca și direcțiile noi, promovate de Titu
Maiorescu. S-a stabilit în Regatul României, unde a funcţionat ca profesor la
Dorohoi, Şcolile Normale din Bârlad (1883-1893) şi Galaţi (1893-1905).
La Bârlad a înfiinţat revista şcolară „Gheorghe Lazăr”, în care a
publicat numeroase studii pedagogice şi unde a beneficiat de colaborarea lui
Spiru Haret. O perioadă a funcţionat ca revizor şcolar al judeţului Tutova (1
octombrie 1888-15 martie 1891) şi apoi inspector general al învăţământului (1
septembrie 1896-1 septembrie 1899; 1 martie 1901-31 decembrie 1904). A fost
perioada în care s-a ilustrat pe tărâm practic, ca înfăptuitor al reformelor
şcolare şi organizator al învăţământului primar şi normal.
A organizat activitatea extra-şcolară prin înfiinţarea de bănci populare,
obşti săteşti, cooperative pentru copii, cantine sociale, societăţi de sprijin,

777
cercuri culturale, cursuri complementare, biblioteci populare, asociaţii
didactice şi a desfăşurat o vastă activitate de controlor şi anchetator, în calitate
de inspector.
Din 1905 s-a transferat la Iaşi, la catedra de filosofie şi pedagogie de la
seminar. Pe lângă activitatea didactică, a dezvoltat o vastă muncă
gospodărească şi administrativă, cu precădere în ajutorarea refugiaţilor şi
evacuaţilor, prin programul de asistenţă „Regina Maria”.
Din 1922, în calitate de prefect al judeţului Bistriţa-Năsăud, a organizat
învăţământul prin înfiinţarea a 3 licee, 4 şcoli de meserii şi o şcoală normală.
S-a preocupat de înfiinţarea societăţii „Regna” pentru exploatarea pădurilor
grănicereşti.

Referințe:

Bureacă Ioan, Spiritualitate Năsăudeană Bistriţeană, Ed. Mesagerul

Bistriţa, 2006, pp. 272-273.
Kiriţescu Constantin (1927), Istoria războiului pentru întregirea
României 1916-1919, Ediţia a II-a refăcută şi mult adăogită, Editura Casei
Şcoalelor, Atelierele „Cartea Românească”, Bucureşti, 1925-1927, pp. 375-
376.
Solomon Haliţă: om al epocii sale, ediţie îngrijită, note şi studiu
introductiv de Alexandru Dărăban, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2015.
„Gazeta Bistriţii”, Bistriţa, anul VI, nr. 24, sâmbătă, 15 decembrie
1926, pp. 1-6.
Manoliu Sandu, Un om şi o energie: Solomon Haliţă, în Icoana unei
şcoli dintr-un colţ de ţară românesc. Anuarul Şcolii Normale din Năsăud,
Năsăud, 1929, pp. 259-290.
Oanea Laurenţiu, Năsăudenii şi Unirea Ardealului, în „Plaiuri
Năsăudene”, Bucureşti, anul I, nr.8, 1 decembrie 1943, p. 1,4.
Onofreiu Adrian, Băndean Ana Maria, Prefecţii judeţului Bistriţa-
Năsăud, (1919-1950; 1990-2014), Ed. Charmides, Bistriţa, 2014, pp. 58-63.
Ureche Lazăr: Solomon Haliţă, militant pentru înfăptuirea Marii Uniri,
în „Revista Bistriţei”, Bistriţa, VIII, 1994, pp.185-190.
Tanco Teodor, Virtus Romana Rediviva, I, Bistriţa, 1973, pp. 232-233.

778
 NACU DUMITRU

N. 15 noiembrie 1892, Năsăud – d. 24 iunie 1988, Năsăud

Avocat, primar, prefect, om politic.

Participant activ la lupta de eliberare națională a românilor aflaţi sub
stăpânire străină. La 27 martie/9 aprilie 1918 a fost prezent la adunarea care
proclama unirea Basarabiei cu România. A adunat în colecţia sa ordine
militare, documente privind alegerea delegaţilor pentru adunarea de la Alba
Iulia.
Dumitru Nacu a absolvit şcoala primară şi Liceul grăniceresc din
localitatea natală, Năsăud. A activat la societatea literară „Virtus Romana
Rediviva” şi a redactat revista elevilor „Musa Someşană”.
La 1 decembrie 1915 a trecut graniţa și s-a stabilit la București,
Bucureşti pentru a-şi continua studiile. În anul 1916, după intrarea României
în război, s-a înscris voluntar în armata română, sub comanda generalului
Averescu. După terminarea războiului a servit în Regimentul 85 Infanterie şi a
urmat studii juridice, fără frecvenţă. În 1925 a trecut în rezervă, s-a reîntors la
Năsăud și a fost numit director al Administraţiei Fondurilor Grănicereşti.
Primar al orașului Năsăud (1 martie 1926-28 iunie 1929; 27 mai 1931-
21 iunie1932; 16 septembrie 1937-14 ianuarie 1938). Prefect al județului
Năsăud (15 noiembrie 1933-25 aprilie 1936).
După cedarea Ardealului de Nord, Dumitru Nacu s-a refugiat la
Bucureşti, unde împreună cu mai mulţi intelectuali ardeleni a constituit
„Asociaţia generală a refugiaţilor şi expulzaţilor din Ardealului de Nord”. A
susţinut şi editat ziarele „Ardealul” şi „Plaiuri năsăudene”.
Pentru convingerile sala politice, a fost arestat şi trimis de către
comunişti în lagărele de muncă forţată de pe şantierul canalului Dunăre –
Marea Neagră.
Participant activ la lupta românilor aflaţi sub stăpânire străină, Dumitru
Nacu a adunat în colecţia sa ordine militare, documente privind alegerea
delegaţilor pentru Adunarea de la Alba Iulia, statistici şi grafice pe judeţe
reprezentând raportul între populaţia română şi a naţionalităţilor din anul 1940

779
până în 1944, repartiţia refugiaţilor din Transilvania după Dictatul de la Viena,
documente valoroase care se păstrează la Arhivele Naţionale Bistriţa-Năsăud.

Referinţe:

Bureacă Ioan, Spiritualiatatea năsăudeană bistriţeană, Editura

Mesagerul, Bistriţa, 2006, p. 350;
Onofreiu Adrian, Băndean Ana Maria, Prefecţii judeţului Bistriţa-
Năsăud, Editura Charmides, 2014, p.79;

780
 OANEA LAURENŢIU

N. 16 august 1888 în Sângeorz-Băi – d. 29 martie 1970 în Bucureşti.

Avocat, secretar al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, om politic.

A fost trimis de Alexandru Vaida-Voevod şi Teodor Mihali să
informeze guvernul român de la Iaşi despre intenţia românilor transilvăneni de
a convoca Marea Adunare Naţională la Alba-Iulia, solicitând sprijinul
guvernului român de a trimite trupe în Transilvania, pentru a preîntâmpina
eventualele tulburări. S-a implicat în constituirea consiliilor şi gărzilor
naţionale româneşti din comitatul Bistriţa-Năsăud şi a ţinut legătura cu
Consiliul Naţional Român Central din Transilvania. Delegat din partea
cercului Năsăud, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia de
la 1 decembrie 1918; a fost unul dintre secretarii adunării. La 2 decembrie 1918
a fost ales în Marele Sfat Național.
Laurenţiu Oanea a absolvit şcoala primară în localitatea natală şi Liceul
grăniceresc din Năsăud, după care a urmat ştiinţele juridice la Budapesta şi
Cluj.
A fost membru al Partidului Naţional Român, iar după unire a activat
ca parlamentar din partea Partidul Naţional Liberal.
Memoriile sale privind participarea la Marea Adunarea de la Alba Iulia
le-a consemnat într-un manuscris: Unirea de la Alba Iulia din 1 Decembrie
1918, păstrat de urmașii istoricului Vasile Netea.

Referinţe:

Tanco Teodor, Virtus Romana Rediviva, vol. VII, Bistriţa, 1993,

pp. 364-368.
Ureche, Lazăr, Delegații oficiali ai județului Bistrița-Năsăud la Marea
Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, în Bistrița 90 de ani
de la marea Unire, Editura Barna’s, Bistrița, 2008, pp. 109-135; republicat în
Cultură și educație – In memoriam Lazăr Ureche, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca,
2014, pp. 38-58.
ANBN, Colecţia Uza George, d. 34 (Povestea comunei Sîngeorz-Băi),
pp.163-167.

781
 ONIȘOR VICTOR

N în 19 iunie 1874 Zagra, județul Bistrița-Năsăud, d. 16 mai 1932, în

Viena.

Avocat, profesor universitar, om politic.

A participat la ședința Comitetului Executiv al Partidului Național
Român de la Oradea, din 12 octombrie 1918, care a stabilit textul declarației
care proclama separarea Transilvaniei de Ungaria. A primit misiunea ca,
împreună cu Petre Poruțiu, să se pună în legătură cu comandamentul armatei
române, pentru a-i prezenta stările de fapt și a determina trecerea munților și
intrarea în Transilvania. La Iași au avut întrevedere cu generalul Prezan, care
urma să obțină aprobarea guvernului și a regelui. A fost desemnat ca vice-
președinte al Consiliului Național Româna al comitatului Bistrița-Năsăud. S–
a ocupat de crearea consiliilor și gărzilor naționale românești din comitat.
Delegat ales, titular, din partea cercului Năsăud la Adunarea Națională
de la Alba-Iulia. A fost ales în Marele Sfat Național. Între 4 decembrie 1918 și
februarie 1920 a fost secretar general la Resortul Afacerilor Interne din cadrul
Consiliului Dirigent Român.
S-a implicat în activitatea politică, în cadrul curentului politic activist
al românilor din Transilvania. În anul 1904 a înființat, împreună cu alți
intelectuali, Clubul Național Român din Comitatul Bistrița-Năsăud. Din anul
1905 a fost ales membru al Comitetului Executiv Central al Partidului Național
Român din Transilvania. Candidat al românilor pentru parlamentul maghiar, a
fost învins în alegerile din 1906 de candidatul guvernamental Ioan Ciocan, ca
de altfel, și în anii 1908 și 1910.
Studii secundare la gimnaziul grăniceresc năsăudean. Licențiat al
Facultății de Drept din Budapesta și doctor în drept (1899). Între 1894-1895 a
fost președintele Societății „Petru Maior”. Avocat stagiar la Vârșeț, unde s-a
împrietenit cu Traian Vuia, pe care l-a sprijnit când a plecat la Paris. În anul
1900 s-a stabilit la Bistrița, ca avocat candidat. Profesor de limba română la
Gimnaziul evanghelic lutheran din Bistrița. Profesor la catedra de Drept
administrativ și financiar, începând cu 1 octombrie 1919, decan al Facultății
de Drept din Cluj (1922-1923, 1928-1929).

782
 A colaborat la revista periodică „Minerva” (Bistrița, 1892-1894), a fost
redactor al periodicului „Revista Ilustrată” (Bistrița, 1902). A întemeiat, în
calitate de proprietar-editor, „Revista Bistriței” (Bistrița, 1903-1910), unde a
expus scopul publicației în articolul-program Gândul nostru. Aici a publicat
impresiile din călătoria în care l-a însoțit pe Nicolae Iorga în comitatul Bistrița-
Năsăud și Maramureș (octombrie 1905). A scris articole documentate în
„Tribuna” (Sibiu). A tradus din opera lui Conan Doyle, Duet. Roman, Bistrița,
1905 și Jules Verne, Castelul din Carpați, Sibiu, „Tipografia”, Societate pe
acțiuni, 1897.
La Bistrița s-a implicat în activități obștești, prin participarea la
înființarea Reuniunii meseriașilor români – al cărei președinte a fost până la
plecarea din oraș – Reuniunea de citire și gimnastică, Societatea cărămidarilor,
toate, în favoarea românilor. A înființat prima librărie de cărți românești din
Năsăud și a avut inițiativa înființării Băncii cooperative populare din
localitatea natală, Zagra. Între 1920-1932 a activat în cadrul Băncii Agrare,
care trebuia să asigure finanțarea reformei agrare din Transilvania, în 1927 a
devenit vice-președinte al Secției Juridice a Astrei, în 1928 a fost membru al
comisiei pentru tratativele de la Rappalo cu delegația maghiară, între 1928-
1930 a fost președintele Societății „Regna” pentru exploatarea pădurilor
grănicerești.

Candidat la alegerile generale din 1919 – nu a putut onora mandatul de

deputat obținut, deoarece era funcționar public – și 1922, din partea Partidului
Național Român.
A redactat în manuscris, studiul Evenimentele premergătoare Unirii
tuturor românilor și Actul Unirii tuturor românilor.
Lucrări publicate:
Amintiri de la Societatea de lectură „Petru Maior” în Almanahul
Societății Academice „Petru Maior” al societăților pe Facultăți și Academii și
al cercurilor studențești regionale din Cluj, Tip. „Cartea Românească” S.A.
Cluj, 1929, pp. 67-76.
Doine și strigături din Ardeal. Culese și publicate întocmai cum le zice
poporul, Bistrița, 1894.
Istoria dreptului român, Orăștie, 1905.
Legea pentru alegerile de deputați și senatori: în Ardeal, Banat și
ținuturile românești din Ungaria, Cu explicări și adnotațiuni, Cluj, 1919.
Legile grănicerilor năsăudeni, despre administrarea pădurilor,
regularea proprietății, contractul din 1872 și pacea judecătorească din 1890,
Bistrița, 1905.
Legiuirea țěrii noastre. Cunoștințe de drept constituțional, Bistrița,
Editura autorului,1901.

783
 Tratat de Drept administrativ român, Cluj, Tipografia Dr. S.
Bornemisa, Piața Cuza Vodă, 16, 1923.
Venitul național, reforma monetară și criza economică din România,
1931, Ed. Cartea Românească S.A., București, 1931.
Referințe:
Bureacă Ioan, Spiritualitate Năsăudeană Bistrițeană, Ed. Mesagerul
Bistrița, 2006, pp. 368-369.
Lupșan Simion, Rusu-Sărățeanu Ioan, Victor Onișor, militant de seamă
pentru Unirea Transilvaniei cu România, în „File de istorie”, Bistrița, V, 1988,
pp. 134-146.
Orga Valentin, Câteva aspecte ale colaborării dintre Victor Onisor si
Aurel Vlad in cadrul grupului neoactivist de la Orăștie. în „Revista Bistriței”,
Bistrița, XV, 2001, pp. 238-249.
Regulamentul clubului național românesc din comitatul Bistrița-
Năsăud, Bistrița, 13 aprilie 1904.
Tanco Teodor, Virtus Romana Rediviva, III, Bistrița, 1974, pp. 271-
273.
Ureche Lazăr, Delegați oficiali ai județului Bistrița-Năsăud la Marea
adunare Națională de la 1 Decembrie 19818, în Cultură și educație. În
memoriam Lazăr Ureche. Volum colectiv de studii și articole, coord. Dan
Aurelia, Adrian Onofreiu, Angelo Manea, Dănuț Archiudean, Cluj-Napoca,
Ed. Argonaut, 2014, p. 47.
Victor Onișor, în „Plaiuri năsăudene”, București, anul II, nr. 9-10, 1-20
ianuarie 1944, p. 5.

784
PORTRETE
 NICOLAE ANTON

VASILE BICHIGEAN

787
 ENEA GRAPINI

ALEXANDRU HALIȚĂ

788
 SOLOMON HALIȚĂ

DIONISIE LOGIN

789
 IULIAN MARȚIAN

VICTOR MOLDOVAN

790
 DUMITRU NACU

LAURENȚIU OANEA

791
 VICTOR ONIȘOR

VASILE PAHONE

792
 IOAN PECURARIU

GRIGORE PLETOSU

793
 PETRE PORUȚIU

LIVIU RUSU

794
 ȘTEFAN SCRIDON

IOAN TARNIȚĂ

795
 PAVEL TOFAN

GAVRIL TRIPON

796
 REGELE FERDINAND

REGINA MARIA

797
 ION I C BRĂTIANU

MIRON CRISTEA

798
 IULIU HOSSU

VASILE GOLDIȘ

799
 IULIU MANIU

ALEXANDRU
VAIDA VOIEVOD

800
BISTRIȚA

BECLEAN

801
NĂSĂUD

RODNA

802
BISTRIȚA – DEFILAREA GĂRZII NAȚIONALE ROMÂNE

CAZARMA HONVEZILOR,
SEDIUL GĂRZII NAȚIONALE ROMÂNE
actualul Complex Muzeal Județean

803
 BISTRIȚA –
BISERICA EVANGHELICĂ

BISTRIȚA – BISERICA GRECO-CATOLICĂ

804
 BISTRIȚA – CASINA ROMÂNĂ

CLĂDIREA COMITATULUI/PREFECTURII BISTRIȚA-NĂSĂUD

în prezent demolată

805
 1918 noiembrie 2, Arad
APELUL CONSILIULUI CENTRAL NAȚIONAL ROMÂN

806
 1918 noiembrie 3, Dej
APELUL CONSILIULUI CENTRAL NAȚIONAL ROMÂN AL
COMITATULUI SOLNOC DĂBÂCA

807
APEL AL SFATULUI POPULAR AL COMITATULUI BISTRIȚA-
NĂSĂUD

808
PROCLAMAȚIE SEMNATĂ DE TEODOR MIHALI, JOHAN HOCK ȘI
WILHELM MELZER

809
 1918 noiembrie 3, Cluj
APEL AL SENATULUI SFATULUI NAȚIONAL ROMÂN SEMNAT
DE AMOS FRÂNCU

810
MANIFEST ÎMPOTRIVA UNIRII

811
ORDONANȚA COMANDANTULUI BRIGĂZII XIII INFANTERIE
COLONELUL GHERESCU

812
 ORDONANȚELE NR. 1 ȘI 2
SEMNATE DE MAIORUL COROAMĂ

813
 „SPRE ȘTIINȚĂ”
COMUNICAT AL APELULUI PREȘEDINTELUI SUA,
WOODROW WILSON

814
JURĂMÂNTUL GĂRZII NAȚIONALE ROMÂNE
DIN COMITATUL BISTRIȚA - NĂSĂUD

815
 1918 decembrie 1, Alba - Iulia
REZOLUȚIA MARII ADUNĂRI NAȚIONALE

816
 1920 mai 10, Cluj
ORDIN CIRCULAR REFERITOR LA ARHIVA FOSTELOR GĂRZI
NAȚIONALE ROMÂNE

817
GAZETA BISTRIȚEI

818
Credențional – Bistrița (cerc electoral)

819
Credențional – Beclean (cerc electoral)

820
Credențional – Năsăud (cerc electoral)

821
Credențional – Nicodim Morar, Teaca (cerc electoral)

822
Credențional – Ion Buzea, Teaca (cerc electoral)

823
Credențional – Todor Stanca, Teaca (cerc electoral)

824
Credențional – Toderică Cristea, Teaca (cerc electoral)

825
Credențional – Eugen Bran, Teaca (cerc electoral)

826
Credențional – Alexandru Toma, Budești

827
Credențional – Andrei Buzdug, Josenii Bârgăului

828
Credențional – Alexandru Luncan, Josenii Bârgăului

829
Credențional – Simeon Pahone, Josenii Bârgăului

830
Credențional – Lazăr Coman, Galații Bistriței

831
Credențional – Vasiliu Jeican, Galații Bistriței

832
Credențional – Emiliu Bartoș, Herina

833
834
Credențional – Gimnaziul superior fundațional din Năsăud

835
Credențional – Comisia administratoare a fondurilor grănicerești

836
Credențional – Comisia administratoare a fondurilor grănicerești

837
838
Credențional – Reuniunea învățătorească gr.-cat. „Mariana”
din Năsăud

839
Credențional – Reuniunea de binefacere a femeilor gr.-cat. și gr.-ort. române
din Bistrița

840
Credențional – Reuniunea de binefacere a femeilor gr.-cat. și gr.-ort. române
din Bistrița

841
842
Credențional – Comisia administratoare a fondurilor grănicerești

843
Credențional – Reuniunea meseriașilor români din Bistrița

844
Credențional – Secțiunea locală a Partidului Social-Democrat
Român din Ungaria și Transilvania

845
Credențional – Reuniunea română de cântări din Năsăud

846
847
Credențional – Reuniunea română de lectură din Năsăud

848
Credențional – Gardele Naționale Române din comitatul
Bistrița-Năsăud

849
850
 Indice toponimic
A Albeștii Bistriței, Ferihaz, 77, 78,
Abrud, 94, 189, 436, 441, 443, 472,
476, 522
Agrișul de Sus, 22, 132
Aiud, 244, 357, 380, 436, 442, 445,
493, 517
Alba (județ), 189, 434, 441, 442, 443
Alba Inferioară (comitat), 411
Albac, 419, 420, 428
Alba-Iulia, 4, 11, 13, 14, 16, 17, 24,
25, 31, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 43,
45, 50, 51, 55, 57, 58, 59, 60, 61,
62, 64, 66, 68, 69, 70, 71, 72, 73,
94, 97, 108, 132, 141, 151, 172,
173, 180, 189, 191, 193, 195, 200,
201, 202, 203, 205, 210, 211, 222,
224, 227, 241, 243, 245, 248, 249,
250, 253, 255, 258, 262, 263, 271,
272, 273, 275, 302, 303, 304, 311,
312, 313, 314, 315, 320, 321, 322,
323, 324, 325, 326, 327, 328, 329,
330, 332, 337, 346, 348, 349, 352,
355, 356, 357, 359, 362, 363, 371,
372, 375, 376, 408, 412, 431, 433,
434, 435, 436, 437, 438, 439, 440,
441, 442, 443, 444, 445, 446, 447,
448, 449, 455, 460, 471, 472, 477,
478, 479, 480, 481, 482, 483, 484,
488, 489, 490, 491, 492, 493, 494,
495, 521, 522, 729, 773, 774, 777,
779, 781, 782, 816
851
301, 583, 584, 585, 609, 611, 625,
626
Aleșd (plasă), 422
Alsofüle (Filea de Jos), 426, 427
Aluniș, Găureni, 178, 297, 493, 759
Anieș, 142
Apahida, 31, 191, 193
Arad, 16, 20, 23, 30, 37, 49, 50, 55,
56, 57, 60, 63, 64, 86, 88, 96, 97,
98, 103, 132, 147, 149, 153, 155,
170, 173, 191, 194, 195, 196, 198,
201, 242, 243, 244, 247, 248, 276,
320, 321, 323, 342, 346, 347, 348,
349, 350, 351, 359, 373, 375, 406,
408, 410, 411, 414, 418, 422, 423,
426, 432, 433, 434, 436, 437, 438,
441, 442, 449, 454, 467, 472, 476,
477, 494, 501, 519, 520, 521, 522,
561, 775, 777, 806
Arad (comitat), 412
Arada, 430
Arcalia, 77, 141, 313, 330, 522, 586,
587
Archiud, 22, 54, 61, 77, 80, 140, 154,
186, 206, 226, 588, 589, 661
Ardan, 77, 590, 591, 761, 762
Ardeal, 22, 23, 43, 44, 49, 50, 51, 54,
55, 57, 59, 74, 90, 91, 94, 95, 97,
98, 101, 105, 106, 132, 144, 145,
155, 165, 166, 170, 187, 188, 189,
190, 191, 192, 197, 203, 205, 235,
 238, 240, 263, 272, 286, 287, 290,
302, 326, 327, 335, 341, 357, 358,
359, 367, 368, 371, 372, 374, 377,
380, 381, 382, 384, 386, 391, 399,
404, 407, 408, 409, 410, 411, 412,
423, 425, 446, 457, 463, 466, 479,
486, 517, 519, 520, 521, 522, 524,
539, 540, 544, 552, 556, 777, 783
Arieș, 94
Arpaș, 189
Austria, 26, 344, 345, 408, 492
Austro-Ungaria, 20, 91, 109, 127,
128, 154, 204, 340, 341, 356, 378,
381, 383, 386, 387, 398, 400, 402,
407, 410, 438, 461, 493, 551, 552
B 60, 61, 62, 63, 67, 68, 69, 70, 71,
Baia Mare, 474, 637
Balcani (zonă), 271, 272, 340, 341,
343, 349, 410
Banat, 43, 200, 202, 203, 204, 205,
210, 240, 245, 246, 271, 286, 287,
342, 352, 355, 356, 357, 372, 374,
375, 408, 409, 410, 449, 450, 452,
454, 455, 457, 459, 460, 462, 465,
466, 468, 470, 479, 481, 774, 783
Basarabia, 13, 195, 197, 198, 199,
340, 451, 470, 500, 725, 726
Bața, 22, 52, 55, 125, 146
Bălți, 439
Bârgău (plasa, vale), 35, 57, 75, 80,
172, 173, 307, 308, 336, 545, 672
Bârla, 722, 723
Bârlad, 777
Beclean, 22, 24, 27, 28, 31, 52, 53,
54, 62, 69, 73, 118, 123, 132, 136,
141, 164, 188, 215, 313, 330, 332,
337, 367, 368, 369, 477, 522, 605,
801, 820
852
Beiuș, 195, 361, 373, 375, 422, 472,
477, 482, 522
Beliș, 36, 167, 168, 414, 415, 416,
417, 418, 419, 420, 421, 422, 423,
427, 428, 429, 449
Berghiu, 440
Berlin, 345, 486, 490
Beșineu (Viișoara; plasa), 39, 300,
301, 496, 518
Bichigiu, 177, 178, 179, 296, 712,
713, 741, 754, 755
Bichiș (comitat), 411, 454
Bidiu, 766
Bihor (comitat), 411, 422, 449
Bistrița, 4, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22,
24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 33, 35,
38, 39, 41, 42, 50, 51, 54, 55, 58,
73, 74, 75, 76, 80, 99, 100, 101,
105, 110, 111, 113, 119, 120, 122,
129, 130, 131, 132, 137, 138, 142,
151, 156, 158, 159, 160, 167, 176,
179, 180, 184, 188, 193, 194, 207,
208, 209, 212, 217, 220, 227, 228,
233, 236, 253, 255, 264, 268, 274,
276, 279, 280, 281, 282, 283, 294,
296, 301, 305, 306, 307, 308, 312,
313, 315, 316, 317, 322, 330, 331,
332, 335, 336, 337, 338, 339, 357,
359, 360, 376, 473, 477, 481, 482,
483, 485, 487, 488, 489, 495, 496,
497, 498, 499, 500, 502, 503, 504,
505, 506, 507, 508, 509, 510, 511,
512, 513, 515, 516, 517, 518, 519,
521, 522, 523, 527, 533, 534, 535,
536, 538, 539, 540, 541, 542, 543,
544, 545, 546, 548, 549, 550, 551,
552, 555, 556, 602, 606, 637, 651,
658, 686, 695, 696, 699, 700, 725,
728, 729, 730, 731, 742, 743, 744,
745, 773, 774, 775, 776, 778, 780,
 781, 782, 783, 784, 801, 803, 804,
805, 819, 840, 841, 844
Bistrița Bârgăului, 18, 32, 142, 185,
298, 316, 339, 506, 517, 545, 672,
685, 767, 768
Bistrița-Năsăud (comitat), 1, 3, 4, 7,
9, 10, 13, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 24,
25, 26, 27, 30, 32, 35, 37, 38, 39,
40, 42, 43, 45, 46, 50, 60, 61, 66,
67, 68, 69, 72, 75, 99, 100, 112,
155, 162, 174, 183, 188, 207, 208,
209, 252, 253, 268, 274, 280, 281,
307, 312, 313, 316, 317, 318, 325,
327, 328, 329, 331, 332, 335, 336,
371, 411, 483, 487, 489, 490, 496,
500, 504, 508, 517, 535, 541, 544,
581, 773, 774, 778, 780, 781, 782,
783, 784, 808, 815, 849
Blaj, 32, 55, 64, 93, 94, 151, 154,
189, 195, 202, 224, 248, 250, 251,
359, 361, 373, 375, 431, 436, 441,
443, 446, 455, 471, 472, 474, 477,
522
Blăjenii de Jos, Brașfalăul de Jos,
119, 120, 184, 298, 316, 688, 689,
764
Blăjenii de Sus, Brașfalăul de Sus,
52, 119, 185, 298, 316, 689, 690,
764, 765
Bobâlna, Olpret, 359, 384, 474, 520
Botoșani, 553
Bozieșiu, 133
Brad (oraș, cerc), 94, 195, 373, 375,
433, 474
Bradul Zarandului, 189
Bran, 189
Brașov (oraș, comitat), 73, 189, 195,
196, 303, 373, 374, 375, 380, 411,
472, 473, 476, 477, 478, 481, 490,
495, 496, 774
Brăteni, 77, 592
Brest Litowsck, 553
853
Bucerdea, 443
Bucovina, 13, 26, 90, 91, 98, 198,
199, 204, 246, 340, 342, 344, 345,
356, 358, 407, 453, 461, 470, 500,
551, 653
București, 14, 15, 16, 17, 21, 37, 42,
73, 101, 110, 202, 251, 280, 332,
339, 341, 354, 357, 365, 436, 446,
448, 453, 487, 489, 602, 637, 658,
661, 719, 774, 775, 776, 778, 779,
781, 784
Budacul de Jos, 77, 593, 594, 595,
765
Budacul de Sus, Budacul Român, 77,
282, 299, 300, 383, 596, 599, 765
Budapesta, Pesta, 20, 23, 25, 30, 50,
59, 63, 65, 67, 99, 125, 130, 169,
170, 172, 187, 211, 236, 244, 255,
256, 263, 278, 289, 290, 339, 342,
343, 344, 345, 346, 347, 348, 349,
351, 354, 357, 359, 366, 373, 377,
380, 401, 402, 403, 404, 405, 406,
408, 410, 412, 414, 415, 416, 421,
433,437, 438, 442, 452, 474, 476,
481, 485, 498, 499, 524, 534, 539,
554, 559, 572, 775, 776, 781, 782
Budești, 827
Buduș, 77, 308, 600, 601, 682, 765
Buftea, 341, 519, 520
Buteni, 472
Buza, 22, 28, 55, 145, 146
C
Caila, 185, 298, 316, 688, 764
Caransebeș, 36, 195, 202, 338, 362,
365, 374, 375, 467, 471, 473, 477
Caraș-Severin (comitat), 411
Careii-Mari, 471
Carpați (munți), 32, 243, 248, 456,
492, 528, 556, 783
Călățele, 416, 420, 421, 428
Căpușul Mic, 428
Câmpeni, 94, 189, 476, 773, 774
Cârlibaba, Cârlibaba Nouă, 300
Cehoslovacia, 482, 493
Celiabinsck, 552, 553
Cenad (comitat), 411, 454
Cepari, Cepan, 299
Cernăuți, 195, 198, 457, 505, 773,
774
Cernica, 73, 360, 361
Chețiu, 22, 53, 133
Chintelnic, 77, 368, 602, 764
Chiochiș, Cheuchiș, Chechiș, 141,
313, 330
Chiraleș, 22, 54, 80, 137, 665, 764
Chișinău, 197, 658
Chișineu, 472
Ciceu Corabia; Corabia, 24, 72
Ciceu Mihăiești, 22, 51, 104, 110,
128, 266
Ciceu Poieni, 53, 134
Cincu Mare, Cincul mare, 189
Ciuc (comitat), 411, 454, 473
Cîmpeni, 94, 189, 476, 773, 774
Cluj (oraș, comitat) Clujul, Cluj-
Napoca, 3, 12, 14, 15, 16, 17, 18,
19, 20, 21, 22, 23, 27, 28, 31, 32,
35, 38, 39, 40, 49, 50, 51, 52, 54,
55, 56, 57, 59, 60, 61, 66, 67, 68,
69, 85, 86, 88, 89, 93, 94, 95, 97,
98, 99, 100, 101, 105, 106, 121,
129, 130, 131, 143, 144, 145, 157,
165, 170, 187, 188, 189, 190, 191,
192, 193, 202, 203, 205, 206, 207,
209, 210, 211, 212, 228, 235, 243,
265, 270, 271, 272, 273, 276, 280,
281, 282, 283, 294, 295, 302, 304,
305, 307, 317, 318, 319, 337, 359,
360, 364, 366, 371, 374, 377, 380,
390, 398, 406, 408, 409, 414, 415,
416, 418, 419, 421, 422, 424, 426,
854
427, 428, 429, 430, 431, 443, 444,
445, 450, 473, 478, 481, 483, 489,
490, 495, 499, 501, 505, 519, 522,
524, 540, 550, 603, 617, 639, 642,
697, 742, 773, 774, 777, 778, 781,
782, 783, 784, 810, 817
Cociu, 313, 330
Cohalm, 189, 475
Cojocna (comitat; județ), 61, 205,
206, 411, 412, 427
Comlod, 77, 604
Constantinopol, 245, 458
Constanța, 714
Copșa mică, 189
Corvinești, 671, 763
Coșbuc, Hordou, 177, 185, 296, 316,
712, 740, 755, 756
Coșlariu, Coșlar, 443
Coșna, 300, 511, 520, 653
Craiva, 443
Cricău, 443
Cristur, 368, 369, 661
Cristur Șieu, 603
Criș, 94
Crișana, 14, 43, 110, 271, 272, 341,
342, 356, 453
Croația, 345, 410
Csonkatelep, (Săliștea Nouă, cătun al
satului Chinteni), 425
Curgan, 552
Cușma, 299, 505, 672, 766
D
Darnița, 340, 341
Dâmbul Negri, 416, 418, 430
Dângău, 428
Debrețin, 119, 482
Dej, 19, 24, 27, 31, 49, 50, 53, 57,
58, 66, 72, 74, 87, 89, 90, 102, 103,
104, 125, 127, 128, 129, 130, 133,
 141, 145, 157, 170, 176, 188, 202, G
217, 265, 266, 328, 336, 337, 338,
359, 368, 369, 370, 408, 431, 474, Galați, 777
475, 485, 505, 509, 519, 520, 521, Galații Bistriței, 24, 326, 773, 774,
522, 540,773, 777, 807 831, 832
Deva, 189, 357, 433, 474 Galșa, 472
Dipșa, 300, 763 Găureni, 178, 297, 759
Dorna, 358, 359 Germania, 203, 340, 345, 381, 383,
Draboi, 447 408
Dumbrava, Oșorhei, 167 Gherla, 49, 65, 66, 87, 91, 93, 188,
Dumbrăveni, Elisabetopole, 195, 202, 254, 255, 262, 263, 264,
Diciosânmărtin, 189, 442, 475, 677 265, 332, 346, 359, 360, 361, 364,
Dumitrița, 298, 765 365, 375, 431, 471, 474, 477, 482,
Dunărea (fluviu), 403, 457, 528 483, 495, 522, 775
Ghinda, 299, 693, 694
Gilău, 94, 189, 428
E Giula, 472
Giurcuța de Jos, Giurcuția, 420, 421
Enciu, 763 Giurcuța de Sus, 421, 428
Entradam, 130, 178, 179 Gledin, 300, 762
Estergom, 427 Grujba (Hotin), 715
Györ, 421

F
H
Fanar (provincie în Turcia), 457
Făgăraș (oraș, comitat), 32, 55, 151, Hajdudorog, 376, 380
189, 375, 380, 411, 433, 457, 473, Hațeg, 189, 474
477, 725, 726, 727, 728, 729, 730 Hălmagiu (localitate, secție), 433
Fântânele, Iușiu, 22, 669, 670, 671 Hârlău, 725
Feldioara, 337 Herina (localitate, notariat), 24, 72,
Feldru, 34, 77, 178, 179, 185, 281, 80, 326, 327, 508, 666, 667, 668,
300, 316, 509, 510, 516, 605, 653, 833
756, 757 Holod, 472
Feleac, 211 Hordou, 177, 185, 296, 316
Finciu, 428 Hotin, 715
Fiume, 345, 354, 399, 400 Huedin, 66, 94, 167, 210, 265, 415,
Franța, 23, 26, 340, 345, 352, 393, 416, 418, 419, 420, 421, 428, 473
465, 726, 727, 728, 730, 731, 732, Hunedoara (comitat, județ), 189, 411,
744, 745, 752, 754, 755, 756, 757, 424, 433, 674
760, 763, 764, 766, 767, 769, 770 Huși, 552, 727

855
I K
Iad (localitate, plasa), Livezile, 24,
39, 72, 297, 299, 301, 327, 328,
515, 516, 518, 673, 674, 765, 766
Iași, Jassy, 37, 49, 54, 68, 90, 91,
138, 139, 284, 337, 349, 357, 358,
359, 446, 453, 519, 520, 552, 726,
777, 778, 781, 782
Ienopole, 247
Ighiu, 443
Ilia, 189, 474
Ilva Mare, 68, 77, 129, 131, 177,
178, 185, 281, 288, 300, 316, 512,
513, 515, 520, 606, 607, 637, 652,
677, 748, 749
Ilva Mică, 32, 34, 78, 129, 142, 178,
185, 300, 316, 510, 511, 517, 608,
618, 749, 750
Ineu, 247, 472
Isonzo, 482
Istanbul, Constantinopol, 245, 458
Italia, 23, 26, 295, 340, 341, 353,
452, 482, 725, 726, 727, 728, 729,
730, 732, 733, 734, 742, 743, 744,
745, 746, 747, 748, 749, 750, 751,
752, 753, 754, 755, 756, 757, 758,
759, 760, 761, 762, 763, 764, 765,
767, 768, 769, 770
J Maramureș (comitat, ținut), 10, 14,
Jeica, 78, 609, 610, 611
Jelna, 299, 690, 691
Jidovița, Entradam, Tradam, 78, 81,
130, 159, 178, 179, 296, 612, 613,
732, 759
Josenii Bârgăului, Borgo – Joseni,
Borgojoseni, 24, 71, 185, 298, 316,
324, 325, 326, 545, 674, 675, 681,
766, 767, 828, 829, 830
856
Kiev, 340, 341, 725, 726
L
Lancrăm, 440, 443
Lăpuș, 188
Lechința, 332, 473, 602, 603, 658,
668
Leșu, 28, 35, 78, 81, 178, 179, 226,
227, 300, 512, 513, 515, 614, 615,
733, 734, 751, 752
Liviu Rebreanu, Prislop, 79, 178,
185, 296, 316, 474, 634, 732
Ludoș, 189
Lugoj; 375, 431, 471, 473, 476, 477
Lunca, 316, 511, 720
Lupeni, 189, 476
Lușca, 78, 178, 179, 185, 215, 296,
482, 559, 572, 573, 574, 616, 732,
759
M
Maieru, 24, 56, 65, 72, 78, 129, 155,
178, 184, 256, 257, 300, 316, 328,
512, 513, 617, 618, 619, 750, 751
Manic, 22, 53, 135
43, 110, 194, 341, 342, 356, 395,
411, 453, 457, 467, 490, 511, 783
Marghita (localitate, plasă), 422, 472
Matei (localitate, notariat), 80, 669,
671, 764
Măgura, Măgura Ilvei, 63, 78, 81,
177, 179, 185, 226, 227, 281, 300,
316, 521, 522, 620, 735, 760
Măgurele, 720, 721, 722, 762
Mănăstireni (Mănășturul Unguresc),
415, 416, 428
Mănăștur, 210, 417, 420
Mănășturul de Sus, 418
Mănășturul Românesc, 419
Mărășești, 341, 492
Mărgău, 420
Mărișelu, Mărișel, Nușfalău, 52, 118,
313, 329, 415, 418, 419, 420, 428,
430, 720, 721, 762
Mediaș, 26, 337, 356
Miceștii de Câmpie, Micești, 440,
443
Miercurea, 189
Miercurea Nirajului, 659
Mihalț, 443, 447
Mijlocenii Bârgăului, Borgo–
Mijloceni, Borgomijloceni, 185,
298, 545, 620, 675, 676, 677, 768,
769
Milaș, 78, 317, 330, 332, 621, 628
Mintiu, Mintiul Român, Mintiu-rom.,
58, 176, 178, 185, 296, 316, 331,
482, 504, 707, 759
Miroslăvești, 358
Mititei, 129, 178, 179, 185, 297, 317,
702, 703, 759
Mociu, 189, 473
Mocod, 22, 52, 124, 131, 178, 179,
184, 185, 280, 297, 316, 330, 510,
702, 758
Moisei, 661
Moldova, 341, 399, 491, 530
Monariu, 78, 622
Monor, 301, 484, 490, 492, 493, 494,
495, 508, 714, 715, 760, 761
Morlaca, 430, 473, 477
Moruț, 669, 670, 764
München, 490
Muntenia, 260, 491, 553
Munții Apuseni, 49, 93, 95
857
Mureș (râu), 92, 203, 355, 440, 443,
444, 460, 494
Mureșenii Bârgăului, Borgo–
Mureșeni, Borgomureșeni, 18, 298,
545, 677, 678, 770
Mureș-Turda (comitat), 411
N
Năsăud, 7, 10, 11, 16, 17, 18, 19, 22,
24, 25, 27, 29, 30, 31, 32, 38, 39,
40, 42, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57,
58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67,
68, 69, 70, 71, 73, 76, 78, 80, 101,
107, 108, 109, 111, 112, 113, 114,
115, 117, 118, 121, 122, 123, 128,
129, 130, 131, 143,146, 148, 149,
150, 155, 156, 157, 158, 159, 160,
161, 162, 163, 164, 166, 170, 171,
172, 173, 174, 176, 177, 178, 179,
180, 181, 182, 183, 184, 187, 188,
191, 192, 193, 194, 200, 213, 214,
215, 216, 218, 219, 220, 221, 222,
223, 224, 225, 226, 227, 236, 237,
238, 239, 241, 249, 250, 251, 252,
253, 254, 260, 261, 268, 269, 270,
273, 274, 275, 276, 277, 281, 282,
296, 301, 304, 308, 311, 312, 314,
315, 316, 317, 320, 321, 322, 323,
324, 330, 331, 332, 335, 336, 361,
366, 371, 373, 375, 473, 477, 482,
484, 495, 496, 497, 498, 503, 508,
510, 511, 515, 520, 540, 542, 543,
559, 560, 561, 562, 564, 565, 568,
569, 576, 578, 580, 612, 616, 623,
624, 701, 713, 726, 732, 745, 746,
759, 773, 775, 778, 779, 781, 782,
783, 802, 821, 835, 839, 846, 848
Nepos (Vărarea), 177, 178, 179, 185,
281, 300, 317, 505, 508, 509, 510,
515, 516, 519, 676, 701, 702, 757
Nețeni, 78, 625, 626, 763
Nimigea de Jos, Nimigea
Românească, 119, 178, 179, 185,
297, 317, 482, 483, 705, 706
Nimigea de Sus, Nimigea
Ungurească, Roman Nemeti,
Nimigea Maghiară, 60, 119, 178,
185, 192, 297, 317, 706, 707, 758
Nistru (fluviu), 172, 271, 272, 456,
457, 459
Nochrich, 189
Novi Sad, Neoplanta, 245
O 634, 732
Ocna-Slatina, 194
Ocnița, 78, 627
Ocolul Calului, 428
Odorheiu (comitat), 411
Oltenia, 553
Olt, 433
Oradea, 15, 20, 195, 351, 361, 374,
375, 384, 386, 408, 422, 467, 471,
472, 519, 524, 782
Orăștie, 189, 244, 373, 377, 407,
433, 473, 474, 477, 481, 783, 784
Orheiu Bistriței, 299, 691, 692, 693,
765
Orlat, 189
Orosfaia, 78, 628
P Reghin, 189, 235, 474, 493
Parva, 177, 178, 184, 296, 316, 711
Pașcani, 358
Pen. Balcanică, 271, 272
Pesta, 211, 263, 359
Petroșeni, 189
Piatra, 22, 52, 120, 121, 141, 659
Piatra Neamț, 31, 337
858
Piave, 482, 483
Pinticu, 4, 662
Ploiești, 365, 485, 698, 770
Pocrowcka, 555
Poiana Ilvei, Sâniosif, 79, 81, 179,
282, 300, 316, 631, 736, 759, 760
Poieni, 177, 185, 297, 425
Poienile Zagrei, 178, 297, 317, 482,
483, 710, 755
Polonia, 450
Porumbacul de jos, 189
Posmuș, 79, 632, 633
Praga, 345, 346, 354, 406, 407
Prislop, 79, 178, 185, 296, 316, 474,
Prundu Bârgăului, Borgo – Prund,
Borgoprund, 80, 185, 281, 298,
339, 517, 545, 653, 672, 678, 679,
685, 767
Pui, 189
R
Radna (Maria Radna), 472
Ragla, 79, 299, 635, 636
Războieni, 337, 442, 444, 445, 493,
522
Rebra, 177, 178, 179, 185, 296, 317,
510, 711, 755
Rebrișoara, 22, 51, 81, 111, 164, 177,
178, 179, 185, 296, 316, 510, 518,
703, 704, 705, 737, 738, 753, 754
Reteag, 22, 52, 55, 125, 146, 147,
243, 330
Rișca, 418
Rodna (localitate, plasă), 25, 51, 53,
54, 62, 63, 68, 71, 79, 111, 126,
129, 144, 177, 178, 184, 185, 215,
227, 235, 288, 299, 300, 301, 316,
322, 330, 332, 512, 520, 522, 614,
 620, 637, 638, 639, 651, 654, 733,
746, 747, 802
Roma, 361, 364, 456, 486
România, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16,
17, 20, 21, 22, 25, 26, 30, 32, 34,
36, 37, 42, 43, 45, 46, 49, 54, 60,
62, 64, 65, 68, 74, 91, 94, 96, 109,
111, 139, 167, 170, 174, 194, 196,
197, 198, 199, 200, 201, 202, 203,
204, 210, 211, 221, 236, 238, 240,
242, 244, 245, 246, 247, 248, 251,
254, 255, 256, 258, 262, 268, 271,
272, 273, 278, 280, 281, 286, 291,
292, 293, 294, 340, 341, 344, 346,
349, 350, 351, 352, 353, 355, 356,
357, 360, 362, 363, 364, 365, 370,
376, 398, 399, 412, 413, 414, 445,
447, 448, 449, 450, 451, 453, 458,
459, 460, 461, 462, 463, 464, 465,
466, 471, 479, 480, 481, 483, 484,
487, 489, 490, 492, 493, 494, 495,
500, 502, 511, 512, 513, 514, 517,
520, 522, 529, 531, 539, 545, 551,
552, 553, 556, 727, 728, 732, 743,
744, 745, 746, 747, 748, 749, 752,
758, 759, 760, 762, 763, 764, 766,
767, 769, 774, 777, 778, 779, 784
Romuli, 58, 177, 178, 181, 185, 297,
316, 710, 711, 755
Romus, 674
Runcu Salvei, 130, 178, 179, 185,
297, 316, 703, 758
Rusia, 10, 23, 169, 220, 227, 295,
340, 341, 357, 358, 553, 725, 726,
727, 728, 729, 730, 731, 732, 733,
734, 742, 743, 744, 745, 746, 747,
748, 749, 750, 751, 752, 753, 754,
755, 756, 757, 758, 759, 760, 761,
762, 763, 764, 765, 766, 767, 768,
769, 770
Rusu Bârgăului, Borgo – Rus,
Borgorus, 185, 298, 316, 545
Ruștior, 719, 762
859
S
Salva, 32, 51, 56, 77, 81, 112, 113,
131, 142, 162, 177, 178, 179, 296,
316, 510, 581, 582, 711, 712, 739,
740, 741
Samara, 553
Sarajevo, 340, 383
Satu Mare (localitate, comitat), 411,
638
Satu Nou, Uifalăul de Sus, 299, 765
Săcuieu, 189
Sălaj (comitat, județ), 189, 411, 770
Săliște, 189, 425, 474, 475, 477
Sărățel, 79, 522, 640, 641, 730
Sătmar (zonă, ținut, regiune), 467,
474, 490
Sângeorz-Băi, 24, 59, 72, 79, 178,
182, 185, 300, 315, 329, 331, 511,
512, 642, 643, 747, 748, 773, 774,
777, 781
Sîngeorzul Nou, 300
Sâniacob, 665, 764
Sânmărtinul de Câmpie, 189
Sânmihai, 318, 330
Sântioana, 22, 53, 61, 126, 127, 213,
214, 430, 723, 724
Sântu, 319
Scărișoara, 428
Sebeș, 442, 447
Sebeșul săsesc, 189
Sebiș, 719, 720, 762
Seghedin, 338, 380, 475, 493
Serbia, 20, 245, 340
Sfântu, 330, 368, 369, 370
Sfântu Gheorghe, 677
Siberia, 76, 552, 553, 555, 726, 732,
743, 745, 746, 747, 749, 750, 751,
753, 754, 755, 757, 758, 759, 760,
763, 764, 765, 766, 767, 769, 770
Sibiu, (oraș, comitat), 14, 62, 65, 66,
67, 189, 202, 205, 221, 246, 251,
 252, 253, 254, 255, 256, 257, 259,
260, 264, 265, 266, 268, 270, 274,
277, 278, 279, 338, 349, 351, 359,
369, 370, 373, 374, 375, 380, 391,
408, 411, 431, 433, 443, 444, 446,
474, 475, 476, 477, 478, 481,485,
496, 501, 521, 524, 562, 727, 773,
774, 783
Sighișoara, 189, 475, 676
Silivașu de Câmpie, Sâlivaș, Silivaș,
262, 265, 268, 271, 274, 330
Simionești, 79, 646, 764
Sinaia, 144
Sira, 472
Slătinița, Pintic, 78, 79, 80, 297, 508,
629, 630, 647, 648, 662
Solnoc-Dobâca (comitat), 135, 145,
188, 330, 411, 807
Someș (județ, vale), 17, 22, 27, 35,
52, 57, 94, 114, 115, 164, 167, 172,
173, 177, 211, 220, 338, 369, 384,
409, 419, 497, 508, 510, 517, 659,
661
Sopron, 380
Statele Unite ale Americii, 32, 53,
55, 109, 125, 127, 153, 247, 263,
340, 451, 452, 550, 814
Strunga, 358
Stupini, 79, 649
Suceava, 18, 38, 300, 495
Suplai, 178, 297, 316, 482, 710, 757
Susenii Bârgăului, Borgo – Suseni,
Borgosuseni, 184, 298, 316, 330,
545, 676, 680, 681, 682, 683, 684,
685, 766
Ș 752
Șanț, Rodna Nouă, Rodnanouă, 15,
28, 38, 63, 79, 129, 177, 179, 185,
860
235, 299, 316, 332, 650, 651, 652,
653, 654, 655, 760, 774, 775
Șard, 443
Șieu (plasă, vale), 18, 80, 590, 635,
660, 714, 716, 717, 718, 724, 761
Șieu Măgheruș, 79, 656, 657, 764
Șieu Odorhei, 482
Șieu Sfântu, 77, 79, 369, 602, 603,
658, 659, 763, 764
Șieuț, 336, 718, 719, 761
Șimleu, 189, 474
Șirioara, 22, 53, 136, 137, 368
Șoimuș, 80, 660, 762
T
Tagliamento, 482
Tărpiu, 299, 699, 700
Tășnad, 189, 474
Tăure, Teure, 62, 131, 178, 221, 297,
707, 755
Târgu Frumos, 358
Târgu Mureș, 62, 167, 189, 219, 360,
475, 559, 572, 576, 578
Târnava Mare (comitat), 411
Târnava Mică (comitat), 411
Târnăveni, Diciosânmărtin, 442, 475,
677
Teaca, 24, 32, 59, 63, 66, 70, 80,
140, 186, 226, 273, 317, 318, 319,
320, 330, 661, 662, 663, 822, 823,
824, 825, 826
Teiuș, 189, 244, 337, 352, 442, 443,
444, 445, 493
Telciu, 18, 32, 39, 60, 142, 177, 178,
179, 194, 296, 316, 707, 708, 709,
Telna, 443
Tiha Bârgăului, Borgo–Tiha,
Borgotiha, 93, 298, 330, 338, 545,
684, 685, 769
Timișoara, 26, 69, 72, 307, 308, 335,
338, 356, 438, 475, 477, 481, 613,
774
Timiș-Torontal (comitat), 411
Timoc, 451
Tinca, 472, 477
Tirol, 341, 482, 498
Tisa (fluviu), 32, 66, 92, 94, 95, 167,
172, 203, 222, 266, 272, 355, 370,
446, 459, 460, 471
Torontal (comitat), 411, 454
Tradam, 159, 296
Transilvania, 10, 13, 14, 15, 16, 17,
18, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 26, 27,
30, 31, 32, 33, 37, 38, 42, 43, 45,
46, 50, 54, 64, 65, 66, 67, 68, 71,
97, 101, 102, 103, 110, 138, 139,
152, 154, 166, 167, 169, 170, 172,
174, 188, 200, 202, 203, 204, 209,
210, 212, 242, 247, 255, 261, 266,
268, 278, 289, 294, 295, 303, 312,
313, 314, 316, 322, 323, 341, 342,
343, 344, 347, 350, 351, 352, 353,
354, 355, 356, 361, 365, 366, 373,
374, 375, 377, 380, 381, 408, 432,
434, 435, 436, 446, 449, 450, 452,
453, 454, 455, 459, 460, 462, 465,
466, 467, 468, 470, 481, 484, 485,
486, 487, 488, 489, 490, 491, 492,
493, 494, 495, 499, 534, 550, 780,
781, 782, 783, 784, 845
Trei Scaune (comitat), 411
Tufeni, 430
Turda, 358, 475, 476, 477, 520, 725,
727, 730
Turda-Arieș (comitat), 189, 411
Ț 359, 504, 520
Țara Bârsei, 433
Țara Cernăuților, 457
Țigău, 493, 553
861
U
Ucraina, 493, 553
Ugocea (comitat), 411, 454, 493
Uioara, 444, 472
Ungaria, 23, 24, 25, 26, 29, 31, 32,
43, 64, 71, 74, 86, 94, 102, 103,
132, 138, 152, 153, 154, 166, 167,
169, 170, 172, 196, 197, 198, 199,
200, 202, 203, 204, 210, 225, 242,
250, 251, 254, 258, 261, 286, 290,
312, 313, 314, 316, 322, 323, 326,
327, 338, 339, 342, 343, 344, 345,
346, 348, 351, 352, 353, 354, 355,
356, 365, 375, 377, 379, 382, 383,
384, 386, 389, 390, 398, 399, 402,
404, 405, 407, 408, 409, 410, 411,
414, 420, 423, 427, 428, 432, 434,
435, 437, 449, 450, 452, 453, 454,
455, 457, 458, 459, 460, 462, 463,
465, 466, 468, 469, 470, 479, 481,
482, 485, 486, 492, 499, 504, 514,
519, 534, 539, 544, 550, 551, 658,
773, 775, 782, 783, 845
Unirea, Aldorf, 297, 686, 687, 688,
729, 765
Urali (munți), 552
Uriu, Uriu de Sus, 59, 185
Urmeniș, 66, 261, 262, 265, 270, 271
V
Vacz, 380
Valea Mare, 32, 142
Valea Mureșului, 408
Valea Timocului, 245
Vatra Dornei, 30, 50, 95, 96, 358,
Vâlcău, 421
Viena, 11, 30, 169, 203, 244, 303,
344, 346, 354, 361, 383, 392, 406,
 407, 412, 427, 434, 438, 485, 490,
501, 775, 777, 780, 782
Viișoara, Heidendorf, Beșineu, 39,
300, 301, 496, 518, 687, 696, 700
Vințul de Jos, 189
Volga (apă, fluviu), 552, 553
Volhinia (ținut), 450
W Zarand, 93
Washington, 51, 109, 385, 551
Z
Zagra, 61, 178, 185, 213, 297, 316,
482, 484, 709, 758, 759, 782, 783
Zagreb, 344, 345, 354, 410
Zalău, Zălau, 189, 265, 442, 444
Zara, 438, 440
Zărnești, 189, 340, 472, 477
Zlatna, 94, 189, 442

862