Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXII • NR. 5 (247) • 2019 • 20 PAG. • 5 lei

Jacques Hérold – Marele Transparent


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 5 ((247
247
247)) • 2019
2019
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Despre har, cu
smerenie! l 2

MIªCAREA IDEILOR
Jacques Hérold 110
Coodonator: Petriºor Militaru
despre har,
a rvantext

cu smerenie!
Sarane ALEXANDRIAN: Jacques
Hérold. Studiu istoric ºi critic (I) l 3
Salah STÉTIÉ: [Jacques Hérold ºi
Marea Lebãdã Divinã] l 4
Petre RÃILEANU: Jacques Hérold: …esenþialul la lumânare nu este ªi atunci? Revista de culturã editatã de
dezgolirea transparenþei l 5 ceara care lasã urme, ci lumina. Suntem, fiecare, luminã ºi întuneric:
AIUS Printed
te

Christophe DAUPHIN: Jacques Antoine de Saint-Exupery, conºtiinþã ºi instinct, voinþã ºi neputinþã,


„Citadela” generozitate ºi egoism, hãrnicie ºi delãsa-
Hérold, sub semnul de foc al imaginaru- re, iubire ºi urã, în fracþii diferite, ºi, vrând
lui l 6 DIRECTOR
S
criu acest rânduri pentru priete- sau nevrând, ca fiinþe sociale, oferim ºi
Christophe DAUPHIN: Sãmânþa vie- nii care s-au dedicat unei profe- primim, în schimburi mai mult sau mai pu- Nicolae Marinescu
þii l 7 sii, ºi-au asumat condiþia de în- þin echitabile.
treprinzãtor/ om de afaceri (la mine aface- ªi?!...
re vine de la a face, nu de la „a înºela”) ori Încercând sã înþeleg, descopãr lumina. REDACTOR-ªEF
BELETRISTICÃ pe aceea a unei demnitãþi publice din do- Vestea cea bunã sunteþi Voi, prietenii mei! Petriºor Militaru
Ion MUNTEANU: Puntea l 8 rinþa de a contribui ca viaþa celor din co- Care din banii puþini, obþinuþi ca sala-
munitatea cãreia îi aparþin sã fie mai bunã riu modest, sau din pensia drãmuitã, scoa-
CRONICA LITERARÃ ºi mai frumoasã. teþi o carte pe care o dãruiþi, de cele mai SECRETAR DE REDACÞIE
Ion BUZERA: Pacientul se aflã în afa- Prietenii mei sunt oamenii pe care îi pre- multe ori, celor care cautã, ca ºi voi, sã îºi Maria Dinu
þuiesc, pentru cã au fost binecuvântaþi cu simtã vibraþia sufletului rezonând cu un
ra oricãrui pericol l 9 har: inteligenþi, muncitori, creativi, oneºti, altul. Sau cumpãraþi pânzã, vopseluri, pen- REDACTORI
cu sentimentul demnitãþii umane faþã de sule, ori marmurã, o foaie de aluminiu sau
LECTURI sine ºi faþã de semeni. cupru, ca sã daþi corp duhului care v-a Cosmin Dragoste
George POPESCU: Mircea Liviu De vârste ºi cu preocupãri diferite, ne-am vizitat, bucurându-vã singurãtatea cu re- Marius Cristian Ene
Goga, imersiunea chtonicului: un con- mãrturisit reciproc, nu o datã, oboseala, deza- velaþia unei minuni surprinse într-o fãrâ- Daniela Micu
mãgirea, lipsa de orizont ºi ne-am întrebat, mã de viaþã. Voi, care într-o salã de spec- Cristi Nedelcu
trapunct elegiac l 10 cu aceste sau cu alte cuvinte: Quo vadis? tacol, actori, muzicieni, dansatori ºi pu-
Mihaela ALBU: Un Poet scrie în Nord ªi totuºi rãspunsul e lângã noi, ocultat blic, vã transfiguraþi existenþa cotidianã
despre Maladiile lãmpilor l 10 doar de miopia care ne împiedicã sã ve- într-o aventurã miraculoasã, care face ca REDACTORI ASOCIAÞI
Anca ªERBAN: Cãlãtorie prin cele dem pãdurea, din cauza copacilor. Ne-am timpul ºi spaþiul sã-ºi uite limitele ºi sã Mihaela Albu
patru camere ale inimii l 11 repezit într-o realitate strãinã, aceea a li- încercãm sentimentul inefabil al solidari- Denisa Crãciun
ªtefan VLÃDUÞESCU: Curs practic bertãþii, ca un flãmând asupra hranei în- tãþii cu semenii noºtri.
delung interzise, ignorând nevoia de mã- Voi, care cu ºtiinþa ºi energia voastrã, Geo Fabian
de amorezare olteneascã l 11 surã ºi de responsabilitate. La propriu, cu neodihna de zi ºi de noapte, iscodiþi Silviu Gongonea
dupã magazinele goale, ne-am trezit cu ele tainele acestei lumi ºi ne daþi mijloace pen- Ioana Repciuc
EXIPORA 2019 pline ºi acum am vrea sã ne bucurãm de tru ca viaþa sã ne fie un pic mai uºoarã, Mihaela Velea
Basarab NICOLESCU: „Tot ceea ce toate bunurile ce ni se oferã, indiferent mai previzibilã ºi mai sigurã, care uneori
s-a scris ºi fãcut în exil ºi diaspora repre- dacã ne fac trebuinþã sau nu. vã angajaþi cu liniºtea, cu sãnãtatea ºi cu
Prezentul, clipa, e unica dimensiune a agoniseala voastrã, câtã e, sã transformaþi COLEGIUL DE REDACÞIE
zintã o componentã a culturii române”. timpului profan care ne-a fãcut captivi. un gând în realitate palpabilã, existaþi! Gabriel Coºoveanu
Interviu realizat de Petriºor Militaru l 12 Rãtãcirea pãrinþilor pierde copiii care se Voi, toþi aceºti prieteni pe care vã ºtiu Gheorghe Fabian
înstrãineazã de familie, de locul ºi de istoria ºi pe care nu v-am cunoscut, prin harul pe
ARTE care le erau ancorã. Telefonul mobil „de care l-aþi primit daþi din lumina pe care o Viorel Pîrligras
Gheorghe FABIAN: Un spectacol fol- ultimã generaþie”, un autoturism, o searã în purtaþi luminã lumii din care faceþi parte ºi
„club” sau o „vacanþã” sunt „artificiile” care sunteþi garanþia cã, în fiecare zi, Cetatea CONCEPTUL GRAFIC
cloric de elitã l 13 dau iluzia de viaþã, în fond oferindu-ne doar va fi mai aproape de Slava Sa.
Nicolae MIHAI: Pentru o istorie an- Lucian Irimescu
o captivitate auritã în care idealul ar fi sã Împreunã, fiecare cu puterile lui!
tropologicã a urbanului pornind de la devenim fiecare un rege Midas.
fotografiile de altãdatã l 13 COORDONARE DTP
Marius DOBRIN: Între copii ºi tine- Mihaela Chiriþã
ret l 14
Viaþa bate filmul pentru Andreea Soa- Revista apare cu sprijinul
re: de la Vâlcea la… Carnegie Hall. In-
Societãþii de avocaþi
terviu realizat de Ion Jianu l 15
„Sãuleanu ºi asociaþii”
Gheorghe FABIAN: O mare operã ro-
manticã: „Mefistofele” de Boito l 16
Revista „Mozaicul” este membrã
Geo FABIAN: Un „detaliu” fãrã im-
A.R.I.E.L.
portanþã? l 16
Partener al OEP (Observatoire
SERPENTINE
Florin COLONAª: DDOOSS – Revis- Européen du Plurilingvisme)
ta de Poesia l 17
Tiparul: Aius PrintEd
UNIVERSALIA Tiraj: 300 ex.
Dante MAFFIA: Poeme. Traducere de
Geo Vasile l 18 ADRESA REVISTEI:
William WOLAK: Poeme. În româneº- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
te de Olimpia Iacob l 18 Tel: 0351 467 471
E-mail: mozaicul98@yahoo.com
AVANGARDE
Petriºor MILITARU: Tristan Tzara în ISSN 1454-2293
corespondenþa de familie l 19

ARTE
Cãlin STEGEREAN: Legãturi de sîn-
ge l 20 9 771454 229002
O nouã ediþie a „Mozaicului cultu- Responsabilitatea asupra
conþinutului textelor revine autorilor.
ral” l 20 Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiazã.

Florentina Voichi – Strigãtul


www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


E
seist, romancier ºi istoric de artã, Sarane Alexandrian a studiat psihologia la Sorbona ºi istoria
artei la ªcoala de la Luvru. În martie 1947, la vârsta de nouãsprezece ani, a luat legãtura cu
Jacques Hérold
Jacques Hérold

m iºcarea ideilor
André Breton ºi a fost unul dintre organizatorii Expoziþiei Internaþionale a Suprarealismului de
la Maeght. În ianuarie 1948 a întemeiat prima revistã suprarealistã de dupã rãzboi, Neon.
Începând cu 1962, Alexandrian a fost critic de artã la publicaþiile L’Oeuil, Connaissance des Arts ºi la
sãptãmânalul Arts, apoi critic literar la L’Express. A publicat cinci romane, dintre care unul, Les Terres
fortunees du songe (Galilée), a fost ilustrat de Jacques Hérold, o culegere de povestiri fantastice, Le
110
Deconcerto (Galilee) ºi de eseuri traduse în mai multe limbi, Les Libérateurs de l’amour (Seuil), Le
Socialisme romantique (Seuil), Histoire de la philosophie occulte (Seghers), Histoire de la littérature
érotique (Seghers).
Cãrþile sale L’Art surréaliste (Hazan), André Breton par lui-meme (Seuil), Le Surréalisme et le reve
(Gallimard), L’Aventure en soi (Mercure de France), precum ºi monografiile lui Victor Brauner, Max Ernst,
Marcel Duchamp, Hans Belmer ºi ale altora (inclusiv a propriei sale soþii, Madeleine Novarina) l-au
transformat într-o autoritate recunoscutã pe plan mondial în domeniul suprarealismului.

n SARANE ALEXANDRIAN

Jacques Hérold.
studiu istoric ºi critic (I)
Anii de ucenicie tre altele, au descoperit cã taþii casa în care locuia împreunã cu
lor lucraserã amândoi într-una din familia sa, la Galaþi. […]

J
acques Hérold a fost, prin marile fabrici de cherestea care, În acelaºi timp, era obsedat, la
felul sãu de a gândi, dar ºi împreunã cu uzinele de celulozã, fel ca tovarãºii sãi de joacã, de
prin modul de viaþã, cel mai formau industria acestei regiuni, grupul de prostituate care mer-
suprarealist dintre suprarealiºti, unul dintre ei lucrând la cantinã, gea la vizita medicalã de joia di-
cãci, pentru el, valorile cãrora iar celãlalt fiind contra-maistru. mineaþa, parcurgând bulevardul
prietenii sãi poeþi ºi artiºti le dã- Hazardul obiectiv, aceastã þe- central îmbrãcate în fuste scurte,
duserã atâta strãlucire, visul, iu- sãturã de coincidenþe semnifica- râzând ºi provocându-i pe oame-

A
birea, revolta, jocul, umorul ne- tive ce orienteazã existenþa uma- nii care le priveau de la ferestre. nticipând faptul cã în 2020 se împlinesc 110 ani de la
gru erau tot atât de naturale ca nã, îi anunþa deci pe cei doi pic- Acestea locuiau în afara oraºu- naºterea lui Jacques Hérold, vrem sã propunem citito-
respiraþia, asumându-ºi-le cu o tori cã prietenia lor fusese pre- lui, în cãsuþe cu o singurã came- rilor revistei noastre, prin acest dosar comemorativ,
vitalitate, o candoare ºi o nonºa- destinatã. rã, dispuse în cerc, fiecare fatã trei texte remarcabile despre opera suprarealistã a lui Jacques
lanþã care îi fermeca pe toþi cei Copilãria lui Jacques Hérold, având-o pe a ei unde îºi aºtepta Hérold scrise de Sarane Alexandrian, Petre Rãileanu ºi Cristophe
din preajma lui, aducându-i sub penultimul nãscut într-o familie clientul. Hérold ºi tovarãºii sãi Dauphin. Ultimele douã texte menþionate fac parte din catalogul
ºarmul personalitãþii sale origina- cu ºase copii (a avut trei surori ºi s-au aventurat în acest cartier expoziþiei simultane (dedicate lui Jacques Hérold între 18 ianua-
le. Îi plãcea sã creadã cã hazardul doi fraþi) nu s-a petrecut însã la aparte. Totuºi, iniþiatoarea lui nu rie ºi 25 martie 2018) la Galeriile „Les Yeux Fertiles” ºi „Le Mino-
obiectiv îi orienta viaþa, încã de Piatra Neamþ. A plecat de acolo a fost una dintre aceste fete. ªi-a taure” din Paris, ce surprindea evoluþia lui artisticã din perioada
la naºtere. Faptul de a se fi nãs- la vârsta de doi ani, atunci când pierdut virginitatea la doispreze- post-suprarealistã. Insuficient cunoscut încã în România, spe-
cut pe 10 octombrie 1910 la Pia- tatãl sãu, Bernhardt Blumer, in- ce ani, cu o servitoare din Fãlti- rãm ca prin prezentul dosar cititorul român se va apropia ºi mai
tra Neamþ, un orãºel din Moldo- stabil de felul lui, care îºi schim- ceni care l-a luat în camera ei, mult de originalul trio suprarealist românesc din Paris: Victor
va aflat în apropierea frontierei ba mai mereu meseria, fiind când episod pe care ºi-l amintea cu plã- Brauner – Jacques Hérold – Jules Perahim, ca sa îi pomenim
austro-ungare, din care ghidul mic comerciant, când angajat în cere: „M-a hãpãit, spunea el, ºi numai pe artiºti. (P.M.)
Joanne din acea epocã semnala vreo fabricã, a plecat cu ai sãi la pãstrez amintirea unui miros de
fortãreaþa din secolul al XV-lea Galaþi pentru a deveni producã- ciocolatã, pentru cã ea folosea Coodonator: Petriºor Militaru
restauratã de ªtefan cel Mare ºi, tor de bomboane. Galaþi era cel ambalajul de la ciocolatã ca sã se
dincolo de pãdure, mãnãstirea mai important port la Dunãre, iar fardeze“. tate interzisã, aproape blestema- neºti de specialitate, precum
întemeiatã de cãlugãrul Nicodim, aici veneau nave ce strãbãtuserã În 1923, familia s-a mutat la tã, împotriva ºi în ciuda tuturor. Contimporanul, revistã condu-
plinã de manuscrise preþioase, Marea Neagrã. Era, în acelaºi Bucureºti, unde tatãl sãu a des- Tatãl sãu, complet necunoscãtor, sã de un prieten al lui Tristan
acoperite cu argint, nu a repre- timp, un oraº comercial prosper, chis un magazin de cãmãºi. nu putea sã înþeleagã îndârjirea Tzara. [Marcel Iancu, nota trad.]
zentat un eveniment deosebit cu o populaþie pestriþã, în care se Hérold, care pe vremea aceea pic- cu care urma pictura. La maturi- Era entuziasmat mai ales de o
pentru Jacques Herold pânã în amestecau toate naþiile Europei. ta tablouri copiate dupã cãrþi poº- tate, artistul spunea: „A vrut me- micã revistã, Bilete de papagal,
ziua în care, ajungând sã îl cu- Din oraºul nou, situat pe un deal tale, ºi-a atârnat una din opere reu sã facã altceva decât ceea ce publicatã de marele poet Tudor
noascã la Paris pe Victor Brau- ce domina fluviul, puteai sã con- pe peretele magazinului. Un client fãcea. Era destul de ciudat… Or Arghezi, cãruia i-a scris la vârsta
ner, de care avea sã-l lege o înde- templi ultima ramurã a Balcanilor. a cumpãrat tabloul ºi, prin urma- eu n-am vrut niciodatã sã fac alt- de ºaptesprezece ani, exprimân-
lungatã prietenie, a aflat cã ºi Cea mai veche amintire din co- re, a obþinut permisiunea de a se ceva decât ceea ce fãceam“. du-ºi admiraþia. Acesta a accep-
acesta, cu ºapte ani mai mare ca pilãria lui Hérold este de la patru înscrie la o ºcoalã de arte, cu con- Studentul nu avea o camerã tat sã îl primeascã la el acasã, la
el, se nãscuse în acelaºi loc. Prin- sau cinci ani, când a fugit din diþia sã nu abandoneze studiile de lucru ºi resimþea acut lipsa Bucureºti, apoi sã îl revadã, ast-
liceale. Admis la o ºcoalã de de- acesteia. Ca sã picteze un nud, a fel cã tânãrul l-a avut drept iniþia-
sen, Hérold se instalã, alãturi de trebuit sã-ºi aºeze modelul într-o tor în poezie pe acest autor repu-
colegi, în jurul unei statui de fe- camerã din apartamentul familiei, tat. Prietenia cu Arghezi a com-
meie pe care trebuiau sã o copie- când era singur acasã. Dar pãrin- pensat plictiseala celor doi ani de
ze; dar, în timp ce se chinuiau sã þii s-au întors acasã pe neaºtep- studiu la Arte Frumoase. Era to-
o picteze, statuia a început sã se tate ºi, surprinzându-l lucrând, s- tuºi apreciat de profesorul sãu,
miºte. ªi-a dat seama cã este un au scandalizat; îngrozit de a fi Theodorescu-Sion, un pictor cu-
model viu, iar dorinþa de a picta provocat o asemenea dramã, ado- noscut, ale cãrui tablouri repre-
i-a dispãrut brusc. Ideea cã ar pu- lescentul va aborda doar pe as- zentau întotdeauna care cu boi
tea sã rãmânã nepãsãtor în faþa cuns respectivul gen de pcturã. sau þãrãnci cu ulcioare pe cap.
unei femei goale, ca sã o picteze, În lipsa unui atelier, a cãutat sã Ideea de a se dedica, la fel ca pro-
în loc sã o mângâie, i s-a pãrut îºi realizeze nudurile într-un bor- fesorul sãu, unei picturi folclori-
absurdã. În cele din urmã s-a de- del din Bucureºti, dimineaþa, ce ºi naþionaliste îl deprima pe
dat ºi acestui tip de lucru în faþa când prostituatele nu aveau Hérold. Sarcinile practice care îi
modelului, având însã convinge- clienþi, ci rãmâneau în compania erau impuse i se pãreau inutile.
rea cã în acest fel nu va învãþa matroanelor ºi a copiilor lor na- În loc sã facã mulaje din ghips
nimic important. turali. Gãsea acolo o ambianþã de sau naturi moarte, prefera sã pic-
Pe 29 octombrie 1927, Jacques gineceu, un spirit mic burghez, teze portrete ºi peisaje „cãutând
Hérold a intrat ca bursier la ªcoa- cu totul neaºteptat într-un astfel pitorescul“.
la de Arte Frumoase din Bucu- de loc. Avea impresia cã a deve- În timpul verii a descoperit un
reºti, dupã ce luase în mod strã- nit el însuºi un membru al acestei subiect senzaþional într-o maha-
lucit examenul de admitere la care a doua familii. Dupã ce le asculta la a oraºului: o casã care, în urma
i se ceruse sã reproducã în cãr- o vreme, îi cerea uneia dintre unei alunecãri de teren, se cufun-
bune statuia Moise a lui Miche- prostituate sã îi serveascã drept dase atât de mult, încât rãmãsese
langelo. Pe fotografia de pe car- model, iar ea îl conducea în ca- îngropatã în pãmânt pânã la mij-
netul de admitere apare cu cra- merã, unde începea ºedinþa. El locul ferestrelor. A început sã pic-
niul ras (deoarece la liceu trebui- mãrturisea: „Pictam un nud care teze aceastã casã bizarã, fãrã sã
se sã poarte o uniformã kaki cu nu avea sã fie terminat niciodatã, îºi dea seama cã stãtea în plin
numãr matricol ºi sã aibã pãrul pentru cã, în acea cãmãruþã, eram soare. Însã casa era încã locuitã
tuns complet). Datoritã talentu- preocupat mai degrabã de altele, de o bãtrânã care nu dorea sã ple-
lui sãu incontestabil, a fost apre- decât de pictat“. ce ºi care, luându-l drept un an-
ciat atât de profesori, cât ºi de Hérold se informa cum putea gajat de la cadastru care venise
colegi. Totuºi, în tinereþe Hérold mai bine despre arta ºi poezia
a practicat pictura ca pe o activi- modernã, din publicaþiile româ- (Continuare în pag.5)

, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 3


L
-am cunoscut pe poetul libanez de expresie francezã Salah Stétié1 (n. 25 decembrie 1929, Beirut) în vara lui 2017, datoritã prietenilor mei Denisa Crãciun2 ºi Iulian
Ionaºcu3. Cu acest prilej mi-a povestit cum, în octombrie, urma sã fie preºedinte de onoare al Salonului „Le Temps du Livre” defãºurat la Elancourt, unde erau invitaþi
70 de scriitori, editori ºi librari. Aici el urma sã modereze discuþiile despre cultura mediteraneanã ºi sã þinã o conferinþã în memoria scriitorului Blaise Cendras,
m iºcarea ideilor
înmormântat la Tremblay-sur-Mauldre, unde am ºi fost împreunã. Salah Stétié avea pe atunci 88 de ani ºi era cunoscut, pe de o parte, ca diplomat ºi fost ministru al Libanului,
iar pe de altã parte, ca scriitor de limbã francezã laureat al Premiului Saint-Simon pentru autobiografia sa L’Extravagance (Editura Robert Laffont, 2014) ºi ca traducãtor al lui
Kahlil Gibran în limba francezã. Fãrã a intra în detalii biografice vom preciza aici cã Salah Stétié a vizitat de mai multe ori România, iar la Paris (pe lângã alte personalitãþi de talie
internaþionalã) a fost prieten cu români ca Brâncuºi, Cioran, Ionesco, Paul Celan, Gherasim Luca ºi Jacques Hérold, care i-a ºi ilustrat volumul de versuri Nuage avec des voix
(Fata Morgana, 1984). Nu întâmplãtor, poetul de origine libanezã apare evocat într-unul din volumele postume ale lui Cioran: „Ieºind de la familia Masui, dau nas în nas cu Salah
Stétié, care locuieºte, ceea ce nu ºtiam, în acelaºi imobil. Intru aºadar la el: discuþie cât se poate de fructuoasã de aproape douã ceasuri. Postul pe care-l ocupã ºi diferitele
obligaþii decurgând de aici nu l-au uzat deloc.”4 Cu toate cã poezia lui Salah Stétié nu este suprarealistã (deºi, în esenþã, ea nu este strãinã de spiritul miºcãrii fondate de André
Breton), putem considera cã prietenia dintre poetul Salah Stétié ºi artisul Jacques Hérold reprezintã un fenomen spiritual specific miºcãrii suprarealiste. În acest sens am ºi ales
fragmentul din autobiografia sa în care Salah Stétié descrie una din întâlnirile sale cu Jacques Hérold (pp. 172-176).

n SALAH STÉTIÉ
[Jacques Hérold ºi Marea Lebãdã Divinã]
V
echea casã fermecatã Annecy, astfel încât sã fiu aproa- veºmântaþi în verde ºi iarna ºi
din Veyrier-du-Lac5, pe de Geneva, în caz de pericol. vara –, la viaþa savuroasã ºi sub-
unde spiritul înaltei Locuiam într-un mic hotel sãrã- stanþialã, poate o nouã versiune
burghezii a pãtruns temeinic, in- cãcios ºi muream de foame, la a Discipolilor la Sais, Novalis
stalându-se elegant, dar fãrã propriu. Ca sã treacã timpul, mã fiind pentru noi o referinþã deplin
ostentaþie în mobilierul vechi de plimbam cât de des puteam pe identificabilã.
câteva generaþii, a fost, pentru mai malul lacului, încercând sã îmi
mult sau mai puþin timp, gazda înºel foamea teribilã prin contem-
multor personalitãþi esenþiale pen- plarea peisajelor sau a trecãtori- Prezentare ºi traducere
tru literatura secolului al XX-lea. lor ºi trecãtoarelor, pe care îi pri- din limba francezã
Cartea de oaspeþi, garnisitã cu veam aºezat pe o bancã. Într-o zi, de Petriºor Militaru
semnãturi prestigioase, stã mãr- o lebãdã a ieºit din apã ºi s-a apro-
turie: de la Paul Claudel la Jules piat de mine. Imediat, mi-am ºi
Supervielle, de la Pierre Jean Jou- imaginat-o jumulitã ºi friptã. Se 1
În Colecþia „Biblioteca Arabã”
ve ºi Blanche Reverchon-Jouve lãsa seara. Imaginaþia mea deve- a Editurii Proema au apãrut pentru
la Jean Paulhan, de la Octavio Paz nea tot mai puternicã. Când s-a prima datã selecþii din lirica poetului
însoþit de prima sa soþie ºi apoi lãsat noaptea, n-am mai rezistat. Salah Stétié în volumul intitulat Aco-
de cea de-a doua, la André Piey- M-am întors în camera mea, am lada poeþilor. Selecþii din lirica ro-
mânã ºi libanezã contemporanã, Bu-
re de Mandiargues ºi Charles-Al- luat coarda care îmi lega valiza cureºti, 2014.
bert Cingria, de la Benoist- citeºte breviarul sub ferestrele de carton ºi m-am întors la banca 2
Denisa Crãciun este traducã-
Méchin la André Germain, fostul mele?” Suzanne [Tézenas] se de lângã lacul devenit invizibil – tul, camera, totul. Mã sufocam toarea primei antologii bilingve în
preºedinte al Crédit Lyonnais ºi, amuza: „E Salah, un tânãr poet pe vremea aceea, nu existau feli- de-a dreptul, ajungând sã respir limba românã din poezia lui Salah
ocazional, un eseist strãlucitor, libanez, care citeºte în fiecare zi nare. Lebãda era acolo, pe mal, doar puf ºi fulgi. În pragul morþii Stétié: Cealaltã parte arsã a celui
care venea în vizitã în calitate de Iluminãrile”. slãbitã ºi adormitã. M-am apro- (cel puþin aºa credeam eu), la care prea pur, apãrutã la Editura Tim-
vecin – printre zeci de alte nume. Mult mai târziu, lebedele lacu- piat cu cea mai mare grijã, i-am mã condamnase Marea Lebãdã pul, Iaºi, 2018.
3
Aº mai aminti câþiva vizitatori lui Annecy aveau sã fie eroinele pus brusc ºnurul în jurul gâtului Divinã, mi-am luat dintr-un salt Iulian Ionaºcu este artist-foto-
de la Veyrier: Madeleine Renaud uneia dintre cele mai stranii în- ºi am strâns cu putere. S-a zbãtut valiza, am îndesat acolo cum am graf ºi a avut o expoziþie de portrete
putut mai bine trupul roz ºi ne- cu Salah Stétié la Iaºi, cu ocazia lan-
ºi Jean-Louis Barrault, André ºi torsãturi din întreaga mea viaþã. violent, apoi a murit. Era o lebã- sãrii antologiei de poezie sus menþi-
Clara Malraux pentru o oprire de Bruno Roy, pe vremea aceea edi- dã micã, puteam s-o ascund sub dezmembrat, am înghesuit ºi cât onate la Centrul Cultural Francez în
câteva zile, Giuseppe Ungaretti, torul meu de la Fata Morgana, haina mea care oricum devenise mai multe pene ºi fulgi, mi-am aprilie 2018, în cadrul Zielelor Re-
Pierre Boulez, David Gascoyne, tocmai publicase unul dintre vo- prea largã, pentru cã eram numai umplut ºi buzunarele costumului vistei „Convorbiri literare”.
soþii Ionesco ºi chiar René Char. lumele mele de versuri, Nuage piele ºi os. În camera mea, unde cu alte mase impalpabile, iar apoi 4
Emil Cioran, Caiete III (1969–
[…] Aveam douãzeci ºi doi de avec des voix, ilustrat cu trei gra- aveam mereu la îndemânã un cu- am ieºit pe furiº din hotel, dupã 1972), Traducere din francezã de
ani ºi eram frumos: cel puþin aºa vuri ale lui Jacques Hérold7, unul þit (nu se ºtie niciodatã), mi-am ce am pândit o orã întreagã ab- Emanoil Marcu ºi Vlad Russo, Edi-
îmi spunea tânãrul meu prieten. dintre ultimii pictori suprarealiºti spus cã, dupã ce o voi jumuli ºi senþa portarului ºi, plin tot de þia a II-a, Editura Humanitas, Bucu-
„Ah, Stétié, îmi ºoptea, în timp ce majori dinainte de dispariþia miº- tãia, nu voi pãstra decât bucãþile fulgi, cu valiza mea plinã ºi uºoa- reºti, 2010.
5
aparatul îºi lua zborul, în ochii tãi cãrii. Artistul, de origine românã pe care le puteam gãti pe soba rã, am fãcut o lungã plimbare în Veyrier-du-Lac este o comunã
în departamentul Haute-Savoie din
se simte focul sirian!” Am rãmas ºi evreu, venea uneori sã cineze mea cu cãrbuni, indiferent de cât afara oraºului ºi, ajuns la o mare sud-estul Franþei.
acolo ºi, afirmaþia luând repede o la mine, împreunã cu soþia. Îi plã- timp aº fi avut nevoie pentru asta: groapã de gunoi, am scãpat, cu 6
Este vorba despre scriitorul ºi
altã întorsãturã, ochii mei s-au cea sã povesteascã despre viaþa vis nebun ºi flãmând, al unui repeziciune, de consecinþele gre- muzicianul elveþian Charles-Albert
transformat în þevi de tun. Mai lui aventuroasã, iar mie îmi fãcea «malnutrit fizic ºi moral». Am în- ºelii mele.” Cingria (1883-1954).
târziu, scriitorul inspirat ºi savant, plãcere sã-l ascult. „În 1942, îmi ceput sã jumulesc pasãrea: nu- Astfel, revenind la verile feri- 7
Salah Stétié, Nuage avec des
pe care l-am citit mereu cu pasiu- spunea, eram singur. Temându- mai pene ºi, sub pene, ce de fulgi cite ºi uitând de lebãda sacrifica- voix, avec des gravures de Jacques
ne, avea sã se stabileascã la Pa- mã cã, dacã aº fi rãmas în capita- mãtãsoºi! Mii, sute de mii de tã, ne întorceam la superba casã Hérold, Fata Morgana, 1984.
ris, pe rue des Canettes, în aron- lã, aº fi fost arestat de SS sau de smocuri albe care curând m-au veche din Veyrier-du-Lac – situa-
dismentul al ºaselea6. Am aflat din poliþia francezã, m-am refugiat în invadat, mi-au umplut pãrul, pa- tã la poalele munþilor Aravis, în-
întâmplare cã, murind foarte bã-
trân în camera lui singuraticã, fãrã
sã-ºi dea seama cineva, a fost
devorat de cele trei pisici ale sale.
Tot la Veyrier. În fiecare dupã-
amiazã, mã plimbam pe sub co-
pacii de lângã casã, citind o cãr-
þulie, întotdeauna aceeaºi. Eram
îmbrãcat în negru, dupã moda
anilor ’50. Octavio Paz, care nu
mã cunoºtea încã, îºi exprima în-
grijorarea faþã de stãpâna locu-
lui: „Cine-i acest tânãr seminarist
care, în fiecare dupã-amiazã, îºi

Jacques
Jacques
Hérold
110
110 Denisa Crãciun, Salah Stétié ºi Petriºor Militaru (Paris, august 2017)

4 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


n PETRE RÃILEANU
Jacques Hérold: dezgolirea transparenþei

m iºcarea ideilor
P
oeþilor le datorãm, scria îndepãrtate analogii, menite sã lã. Din aceeaºi familie, La Fete et Rodanski sau chiar cu Femmeoi- ieºirile din radã,
André Breton, „aceas- semnaleze unitatea lumii. la profondeur du noir, 1964, în selle, femeia-pasãre („Pasãrea ªi vânturi tainice mã-nnari-
tã febrã de a cuceri, dar Dupã ce a pictat „intimitatea care Piatra filosofalã se regãseº- femelã” ºi în „limbaj familiar: tâ- pau pe loc).
de cucerire totalã, care nu ne va materiei” în ecorºeurile sale care te chiar în mijloc, desemnatã aici nãrã naivã, prostuþã”, Larousse), Este interesant sã constatãm
mai pãrãsi niciodatã”, adicã fa- merg pânã la „a smulge pielea ce- drept centru de iradiere. care ar putea fi în egalã mãsurã o cã lexicul care desemneazã culori
cultatea ochilor noºtri de a reflec- rului”, dupã ce a oferit viziunea Vrãjitor negru (Sorcier noir), interpretare personalã a „mitului” ºi realitãþi vizuale din poemul lui
ta „ceea ce, nefiind, e totuºi la fel timpului materializat în cristal, în din 1960, este un tablou alb care suprarealist al femeii-copil. Déra- Rimbaud se regãseºte în pictura
de intens precum ceea ce este”. opera sa picturalã începe o perioa- sugereazã o miºcare ritualã ºi pia- de, folosit drept titlu al mai mul- lui Herold: „lãptos”, „azururi
Într-adevãr, Jacques Hérold face dã de o creativitate excepþionalã, tra filosofalã, de aceastã datã sub tor tablouri, pe care Hérold l-a verzi”, „plutire palã”, „albãstreli”,
parte dintre aceia, pictori ºi po- plasatã sub semnul DÉRADE: forma unui romb, apare ca un atri- descoperit, ca un adevãrat cu- „roºeþi amare” (ale iubirii), „coa-
eþi, care au capacitatea sã vadã cuvânt inventat de cãtre Rimbaud but al personajului. În acest ta- noscãtor, în amplul poem al lui gulãri violete”, „zãpezi uimite”,
dincolo de vizibil, sã sesizeze ºi ºi însemnând „ieºit din radã”, si- blou, culoarea albã are o valoare Rimbaud, Corabia beatã (Le „soare de argint, valuri sidefii, cer
sã reprezinte ceea ce este „mai nonim al eliberãrii, al desprinderii în acelaºi timp moralã ºi plasticã, bateau ivre, catrenul 15): ca de jãratic”, „parfum negru”,
viu ºi mai ascuns în fiinþe”. El de orice constrângere, al ecloziu- fiind vorba despre capacitatea Des écumes de fleurs ont bercé „ceþuri violete”, „cer înroºit”, „ar-
abordeazã pictura asemenea unei nii ºi desfãºurãrii. Tabloul Déra- personajului Vrãjitor-Poet-Pictor mes dérades hipelaguri siderale”.
scrieri-lecturi. Citeºte natura, fi- de, din 1960, este o miºcare as- de a informa invizibilul. Negrul ºi Et d’ineffables vents m’ont Printr-o parte a operei sale,
inþele, obiectele ºi ne reveleazã, censionalã într-un vârtej de tuºe albul ca binele ºi rãul sunt rever- ailé par instant. Jacques Hérold este Arthur Rim-
în scrisul sãu sub formã de ima- prismatice, pene ºi petale albe. sibile, iar artistul, în calitate de (Spume de flori îmi legãnau baud pictor.
gini, viaþa lor secretã, metamor- Miºcarea din acest tabloul amin- „pândar al miraculosului” („gu-
fozele ºi înþelesurile lor ascunse. teºte Rãpirea Sfântului Pavel (Le etteur du merveilleux” – Patrick
De-a lungul anilor, Hérold a Ravisssment de Saint Paul), pic- Waldberg), distileazã roua soa-
inventat ºi a dezvoltat un reper- tat de Dominiquino ºi apoi de relui din adâncimile negre – Dros-
toriu de forme, modalitãþi, acþiuni Poussin. Transa sfântului prin cre- éra 1, 1961.
de picturã de o originalitate ab- dinþã ºi rãpirea lui în cer au un echi- În tablourile, desenele ºi
solutã, pe care nimeni altcineva valent la fel de puternic, la fel de sculpturile sale, Jacques Hérold
nu le mai folosise, înaintea sa: exemplar, în transa poeticã a artis- realizeazã o dezgolire a transpa-
puncte de foc, aºchii de gheaþã, tului vizionar. Aceeaºi miºcare renþei. Ia instantanee din fondul
„o nouã ºtiinþã a unghiurilor” existã ºi în Le mot de passe, 1960, aerului ºi capteazã miºcarea în
(André Breton), tuºe pãtrate sau L’Éclamé, 1963). plinã desfãºurare, oferind-o ve-
dreptunghiulare combinate într- O plutire fãrã axã, fãrã direc- derii. Miºcarea fixatã în tablou îºi
o tramã strânsã (Sarane Alexan- þie, uºoarã ca un gând, ca o amin- conþine, precum cristalul, toate
drian), „picturã în faþete” (Michel tire sau ca un vis treaz trece în potenþialitãþile.
Butor), flãcãri ºi petale savant tablouri precum: A tous vents, Asemenea poeþilor ºi scriitori-
modelate ºi distribuite în compo- 1963 sau Une Femme Passe, lor sãi preferaþi, Hérold cautã nu
ziþiile sale. Hérold foloseºte aces- 1971. Nu existã contur, nu existã numai sã revoluþioneze limbajul,
te instrumente picturale conform formã precisã, nimic altceva de- ci tinde de asemenea spre o formã
unei sintaxe personale, în acelaºi cât un vârtej de petale ºi de flã- a absolutului capabil sã dezlege
fel în care poeþii folosesc limba- cãri. În ambele tablouri se regã- viul de fatalitatea efemerului. A
jul, pentru a ordona miºcãrile se- seºte, bine evidenþiat, un pãtrat capta efemerul înseamnã a-i oferi
crete ale gândirii, pentru a capta cu faþete de cristal, care este mag- dreptul la o formã de eternitate.
fluxul imprevizibil al asociaþiilor netul vârtejului ori matca din care Asemenea lor, el cautã drept
de idei, pentru a sesiza cele mai izbucneºte. Este Piatra filosofa- titlu al tablourilor sale cuvinte
rare, îngropate în dicþionare, fi-
ind incitat de încãrcãtura lor po-
eticã insolitã, apropiatã de mira-
culos: L’Éclamé, („termen rar re- PREZENTÃRI: B. HEROLD un pictor blond ºi tînãr, modest ºi
feritor la pãsãri. O pasãre ce are virgin începînd din acest numãr se adaogã grupului nostru. Fecundã
piciorul sau aripa ruptã. De exem- ºi plinã de polen mîna lui aduce în creion deocamdatã, un suflet ºi o
plu un canar cu piciorul rupt”, viziune atît de transparente cu noi încît dela primele desene ne-am
Littré); Droséra (ros solis în lati- strãvãzut ºi ne-am contopit. B. Herold a sosit cu toatã rîvna ºi a
nã, roua soarelui, sau droseros plecat într’un þinut printre alþi cîþiva prieteni pictori pentru un an de
din greaca veche, însemnând zile sã se cerceteze ºi sã se desãvîrºeascã în timp. În spaþiu prezenta-
acoperit de rouã); Autogene rea lui pentru noi e integralã ºi definitivã. Desenele lui de aici încolo
(„existând prin sine însuºi”, La- dacã va ºti sã-ºi þie treazã tinereþea ºi efortul spre o picturã tot mai
rousse), care este de asemenea o purã ºi mai vizionarã, nu vor face decît colecþiile, fazele ºi punctele
metaforã a artistului ce se creea- lui de ajungere. Optimismul nostru ºi gãsirea în B. Herold al unui
zã ºi recreeazã cu fiecare operã a artist autentic, al unui creator intuitiv, care a ºtiut sã se debaraseze în
sa. Câteodatã, inventeazã el în- prima zi de o întreagã serie de obstacole ºi impuritãþi ºi sã se releve în
suºi cuvinte, asemenea misterio- cele cîteva desene aduse, ca un temperament ºi un rafinat interesant,
sului Je t’raime, compus aseme- ne face sã credem cã el va adãoga puþinilor pictori autentici de la noi
nea bâlbâielii lui Gherasim Luca încã o personalitate ºi încã o forþã.
ºi care nu este lipsit de legãturã
cu Spectr’Acteur al lui Stanislas Text apãrut în revista avangardistã unu nr. 28/ august 1930

(Urmare din pag.3) frazã care ar fi putut la fel de bine care avea de gând sã le vândã Revista lunarã Unu, având (pseudonim al lui Mihail Cosma),
sã îi aparþinã lui Hérold. Chiar unei agenþii de publicitate. Unul forma unui jurnal cu douãspre- care publica în Unu texte în limba
s-o exproprieze, a început sã-l dacã nu au inspirat în mod direct dintre afiºe lãuda avantajele pis- zece pagini, întemeiatã de medi- francezã.
înjure ºi sã cearã ajutor. Când a personajele jupuite ale lui Hérold cinei Lido, cu valuri artificiale, cul militar Saºa Panã, i-a revelat
terminat treaba ºi a vrut sã-ºi ia (care, dupã cum vom vedea, construitã în centrul oraºului. lui Hérold spiritul avangardei.
tabloul, Hérold a vãzut cã toatã aveau o motivaþie total diferitã), Când s-a dus, cu afiºul fãcut sul A descoperit acolo poemele lui Prezentare ºi traducere
vopseaua de pe pânzã se scurse- boii jupuiþi ai lui Soutine l-au fã- sub braþ, la biroul de publicitate Ilarie Voronca ºi desenele lui Vic- din limba francezã:
se spre partea de jos a acesteia, cut extrem de sensibil la trei acci- care organiza un concurs pentru tor Brauner, cei doi inventatori ai Marius Cristian Ene
ca ºi cum ar fi imitat miºcarea des- dente al cãror martor a fost la a gãsi cel mai bun proiect de po- „pictopoeziei“, pe care o lansa-
cendentã a casei aflate în pericol. Bucureºti ºi pe care le-a povestit pularizare a acestei piscine, a fost serã în revista lor 75HP, cu cinci
Aceastã pãþanie i s-a pãrut un apoi în Maltratat de picturã: chemat pe ºantier sã-l întâlneas- ani mai devreme. Voronca ºi Brau-
avertisment cã ar trebui sã renun- motociclistul rãsturnat de un taxi, cã pe director. Acesta a desfãcut ner pãreau, pentru tot acest grup,
þe sã picteze dupã model, încer- tramvaiul care a deraiat ºi a zdro- foaia, a cercetat-o ºi a strigat; „Nu tinerii maeºtri ai miºcãrii moder-
când sã creeze o asemãnare între bit un trecãtor de un zid, angaja- mai e nevoie de concurs! Iatã ce niste din România. Sediul revis-
ceea ce picta ºi ceea ce vedea. ta unui magazin cu faþa jupuitã ne trebuie”. Imaginea, tãiatã în tei Unu era o lãptãrie care îi apar-
Pictorul modern care îl impre- dupã spargerea vitrinei pe care o diagonalã a unei femei care plon- þinea poetului Stephan Roll, unde
siona cel mai mult era Soutine, curãþa. Aceste viziuni l-au fãcut ja în apã, era un dinamism alert. aveau loc reuniuni foarte anima-
pe care nu îl cunoºtea decât prin sã se gândeascã la valoarea on- Acest afiº, tipãrit în multe exem- te. Hérold a adus acolo desenele
intermediul câtorva reproduceri. tologicã a sângelui ºi a pielii în plare, a acoperit curând zidurile semnate B. Herold (transformân-
Seria acestuia de boi jupuiþi, pã- fiinþa umanã. din Bucureºti, iar Hérold a fost du-ºi pentru prima datã prenume-
sãrile sale moarte ºi agãþate de
cârlige, predominanþa roºului îi
Pãrãsind Artele Frumoase în
1929, tânãrul s-a angajat la o agen-
satisfãcut de acest prim succes.
Totuºi, nu era decât o soluþie pro-
le în nume), iar acestea au fost
reþinute spre publicare. Nu l-a Jacques
Jacques
comunicau sensul violenþei ºi al
tragicului în artã. Nu ºtia cã Sou-
þie de arhitecturã, pentru a-ºi câº-
tiga existenþa. Dar la masa lui de-
vizorie: nu se credea sortit sã facã
afiºe toatã viaþa, dupã cum nu se
întâlnit pe Victor Brauner, plecat
la Paris împreunã cu soþia sa Hérold
tine declarase: „Atunci când pic- sen a compus, ascunzându-se de vedea nici arhitect. Margit pe 5 aprilie 1930, dar s-a
tez, îmi înmoi pensulele în creier“, angajator, câteva zeci de afiºe pe împrietenit cu Claude Sernet 110
110
, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 5
C
hristophe Dauphin
(nãscut în 1968) a fost n CHRISTOPHE DAUPHIN
membru al comitetului
m iºcarea ideilor

Jacques Hérold,
revistei suprarealiste Supérieur
Inconnu. Poet, eseist, membru al
Academiei Mallarmé, este auto-
rul a circa patruzeci de volume
(poezie, eseuri ºi antologii despre
poezia contemporanã ºi arta mo-
dernã), printre care, alãturi de
Rose-Hélene Iché, Michel Butor
sub semnul de foc al imaginarului
exprime miºcarea”. Pictorul ju-
ºi Jean-Michel Gautier, al celui in- poaie fiinþele pentru a exalta via-
titulat Jacques Hérold et le sur- þa dezvãluind principiul ei motor.
réalisme (Silvana Editoriale), ca- Aici, în aceastã circumstanþã,
talog al expoziþiei consacratã este vorba despre dorinþã, despre
marelui pictor de cãtre Muzeul Iubire. La stânga, în prim-plan,
Cantini din Marsilia, între 10 oc- capul-orologiu al unei pisici roº-
tombrie ºi 17 februarie 2011, cu cate ne aratã cã a trecut o jumã-
ocazia centenarului naºterii sale. tate de orã dupã miezul nopþii. În
dreapta se aflã o bufniþã purpu-

P
rimele desene ale lui rie. În spatele acesteia, în linie de
Jacques Hérold au apã- fugã, un tufiº vegetal jupuit, din
rut la Bucureºti, într-una care apar patru feline: doi lei ºi
din cele mai importante reviste de doi tigri, de asemenea jupuiþi. În
avangardã ale epocii, revista centru, un cuplu vãzut din spate
„Unu“, ele fiind considerate chiar înainteazã spre orizont. Femeia,
de la început drept foarte promi- al cãrei cap se sprijinã cu tandre-
þãtoare de cãtre exigentul director þe pe umãrul bãrbatului, este gã-
Saºa Panã: „Lucrãrile sale ne în- titã cu o rochie de mireasã. Bãr-
deamnã sã credem cã va adãuga, batul este în întregime jupuit, de
la numãrul foarte mic de pictori un roºu aprins, purpuriu. Cuplul
adevãraþi care existã la noi, forþa înainteazã pe un covor format
ºi personalitatea sa. Când au apã- prin îmbinarea dintre o bufniþã ºi
rut primele sale desene, în august o cucuvea, adicã prin uniunea a
1930, Jacques Hérold, pe atunci douã pãsãri de pradã jupuite,
în vârstã de douãzeci de ani, îºi solitare ºi nocturne. Menþiunea
pãrãsise deja þara natalã, Româ- „Je t’raime“ (care înseamnã: Te
nia, pentru a merge la Paris. A ajuns
la Viena pe Dunãre, dupã cinci zile, Jacques Hérold – Zbor am, Te iubesc, Te visez) se aflã în
stânga tabloului, pe o bandã ju-
dormind pe punte, fãrã altceva de- dea zilnic. Când îl cunoaºte pe puitã ºi pictatã în culorile vii ale
cât trusa de picturã ºi bocceluþa acesta, Hérold se vede confirmat realiste ºi a hazardului obiectiv. O Breton îi reproºeazã acest lucru
pasiunii. „Ca sã traduc preocu-
pe care i-o fãcuse mama sa. O cãlã- în expresia imaginarului sãu: o tematicã pe care artistul o ignora cu prea multã duritate. Este pri-
pãrile mele într-un mod concret,
torie euforicã ºi iniþiaticã. lume vãzutã din interiorul lucru- în momentul petrecerii faptelor. ma rupturã. Din fericire, cei doi
a fost nevoie sã dotez neapãrat
La Paris, Hérold ºi-a gãsit mai rilor. Pictura ºi personalitatea lui Însã Hérold nu a devenit supra- bãrbaþi se vor regãsi mai târziu,
fiecare lucru cu o structurã mus-
multe slujbe, pentru a supravie- Tanguy îl impresioneazã. Univer- realist. El s-a nãscut suprarealist. spre beneficiul amândurora. Pe
cularã, singura care, în ochii mei,
þui ºi pentru a-ºi putea plãti ca- sul acestuia nu este al sãu, dar i În acelaºi fel în care el nu jupoaie plan pictural, suprarealismul exer-
ar fi putut sã exprime miºcarea.
mera de hotel. Nu avea nimic, în se pare „incredibil” cã e cu pu- ca un sadic, ci pentru a incarna citã o influenþã directã asupra lui
Jupuiam sistematic nu numai per-
afarã de cutia cu vopseluri, ºi nu tinþã sã pictezi în acest fel. dorinþa ºi viaþa în miºcare. Hérold, fãrã sã modifice origina-
sonajele, ci ºi obiecte, peisajul,
deþinea decât o cunoaºtere rudi- Între 1934 ºi 1938, „perioada 1934 este un an de cotiturã, litatea inspiraþiei sale.
atmosfera. Pânã când smulgeam
mentarã a limbii franceze. Înce- ecorºeurilor” îºi extrage sursa din atât pe planul creaþiei, odatã cu În 1938, Hérold se alãturã de-
pielea cerului.” scrie Jacques
puturile sejurului sunt extrem de trei evenimente care marcaserã concretizarea cercetãrilor despre finitiv grupului suprarealist ºi de
Hérold . Dar artistul nu se gân-
grele. Încã de la primele lucrãri imaginarul ºi inconºtientul picto- ecorºeu, cât ºi în ceea ce priveº- acum înainte participã la toate
deºte niciodatã la ce va însemna
pictate de Jacques Hérold dupã rului. E vorba de diferite evenimen- te întâlnirile. Într-adevãr, 1934 manifestãrile colective. În acelaºi
tabloul. Tabloul se organizeazã…
sosirea sa la Paris, tema germina- te petrecute în România, pe care este anul în care Jacques Hérold an, Hérold atinge, odatã cu Je
organic. Gândul se formeazã,
þiei este reprodusã într-un mod Jacques Hérold avea sã le relate- îl întâlneºte, la Paris, la Yves Tan- t’raime, una dintre culmile „pe-
prinde formã în acelaºi timp în
obsesiv, sub forma ecloziunii, a ze mai târziu (Point-Feu, în Le guy ºi în prezenþa lui Victor Brau- rioadei ecorºeurilor“. Cu pensu-
care formele ºi culorile ies din
înrãdãcinãrii, a naºterii ºi mai ales Surrealisme Encore et Toujours, ner, pe Andre Breton. Întrevede- la sa bisturiu, Hérold pune aco-
pensulã. Hérold picteazã adesea
a renaºterii, a apariþiei corpurilor Cahiers de Poesie, august 1943). rea este cãlduroasã. Însã în 1935, lo, dezgolite, „mecanismele” pal-
într-o stare de mare obosealã,
ºi a lansãrii în zbor. Exploreazã, Primul: un motociclist se izbeºte când propune, pentru expoziþia pitânde, muºchii fremãtând ºi or-
hipnagogicã.
de asemenea, tema ecorºeului, de un taxi. Dupã ºoc, acesta se din 1935 de la Londra, o pânzã al ganele sensibile, cu scopul de a
Cel de-al doilea rãzboi mon-
care se va dezvolta sub toate for- ridicã, iar sângele þâºneºte din cãrei format este superior celui al „dota fiecare lucru cu o structurã
dial începe, astfel cã Jacques
mele sale începând din 1934. Pen- hainele sale, gãurite în mai multe unei picturi în ulei de Picasso, muscularã care singurã poate sã
Hérold va fi curând obligat sã
tru Hérold , tabloul este un câmp locuri: „motociclistul arãta ca o meargã în sudul Franþei. Dintr-
pasional al cãrui izvor se aflã atât fântânã monumentalã din care odatã, lucrurile înþepenesc ºi se
în înãuntrul artistului, cât ºi în curgeau mai multe jeturi subþiri de coaguleazã asemenea sângelui.
afara acestuia. Tabloul este un sânge“. Al doilea: un tramvai de- Pictura lui Hérold are de suferit
focar situat între oglinda plasatã raiazã ºi loveºte faþada unei clã- ºi de profitat din acel precipitat
înãuntrul pictorului ºi însuºi pic- diri. În timp ce sunt ridicate restu- chimic cãruia Breton ºi poezia
torul ºi joacã în acelaºi timp rolul rile vehiculului, este descoperit, suprarealistã îi acordã o atât de
de oglindã în relaþiile obiect-pic- turtit de perete ca un afiº, trupul mare importanþã: cristalizarea.
tor. Aceastã primã perioadã eroi- unui bãiat de brutãrie, spoit cu Jacques Hérold nu îºi abando-
cã ºi bogatã de „încolþiri” se în- croasante care i se încrustaserã neazã cercetãrile ºi tematica ju-
trerupe la sfârºitul anului 1931 ºi în carne. Al treilea: angajata unui puirii fiinþelor ºi lucrurilor, ci o
nu va fi reluatã decât în 1933. magazin, cãþãratã pe o scarã, spa- înãspreºte, pentru cã opera tre-
Motivul: pictorul trece printr-o lã o fereastrã. Chipul ei e de o fru- buie sã tindã spre cristalizare,
perioadã de sãrãcie cruntã, bo- museþe remarcabilã. Tânãra cade spre frumuseþea durã, convulsi-
gatã totuºi în întâlniri semnifica- ºi apoi se ridicã, cu pielea feþei vã ºi strãlucitoare. Muºchii în-
tive, precum aceea, decisivã, cu smulsã ºi înfãºuratã în spirale, ca sângeraþi devin straturi de cris-
Yves Tanguy, cu care se va ve- aºchiile unui tâmplar, cu muºchii tal. Hérold înãspreºte fiinþele ºi
feþei dezgoliþi, intacþi, fãrã nici un lucrurile ºi ca o formã de rezis-
strop de sânge. „Anumite repre- tenþã împotriva agresiunilor lumii
zentãri directe ale inconºtientului, exterioare, care se dedã rãzboiu-
scrie Hérold, m-au condus spre lui ºi masacrelor („Este posibil ca
reprezentarea picturalã a unor per- aceste personaje sã fi fost con-
sonaje total dezgolite, parþial ju- struite astfel încât sã-mi ofere si-
puite. Caracterul tulburãtor al aces- guranþã într-o lume care se prã-
tei particularitãþi m-a incitat sã îi buºise dramatic”, J.H.). Cristalul
caut cauzele. Se ºtie cã amintirile a fost o tematicã dragã suprarea-
din copilãrie joacã un rol predo- liºtilor. Jacques Hérold i-a fost
minant în subconºtient ºi în ma- pictor, iar André Breton, poet.
nifestãrile acestuia la vârsta adul- Una dintre pânzele cele mai im-
Jacques
Jacques tã. În ele am putut sã gãsesc rãdã-
cinile acestei obsesii”. Aceste trei
portante, chiar ºi dupã pãrerea lui
Hérold , este cea intitulatã Cape-
Hérold scene trãite au scos la luminã te-
mele ecorºeului, ale ruperii corpu-
tele (Les Tetes, 1939). În prim pla-
nul acestui tablou enigmatic ºi
lui, ale nuditãþii ºi ale dislocãrii fi-
110
110 inþei. Ele aparþin tematicii supra-
înfricoºãtor se remarcã un bust
Jacques Hérold ºi Victor Brauner la Paris de femeie, tãiat dintr-o piatrã mag-

6 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


Hérold este primit de prietenul sãu Dupã rãzboi, pictura lui Jacques noir en voute, 1947) o guaºã pe
Robert Rius, care întemeiase re- Hérold, în continuare obsedat de care André Breton a agãþat-o de
vista semiclandestinã La Main a cristalizare, capãtã o formã foarte zidul atelierului sãu. În 1947, Mar-

m iºcarea ideilor
plume, împreunã cu câþiva entu- diferitã. Lichidul cristalin invadea- cel Duchamp ºi André Breton or-
ziaºti, supravieþuitori ai grupãrii zã întregul spaþiu. Cristal lichid ganizeazã Expoziþia Internaþiona-
suprarealiste sau a revistei neo- (Cristal liquide, 1947) este una lã a Suprarealismului, la Galeria
dada Les Reverberes de Jean dintre operele cele mai importan- Maeght. Cu aceastã ocazie,
Marembert, printre care Marc Pa- te ale acestei perioade; suntem Hérold prezintã, în Galerie des
tin. Hérold publicã Points-feu, tentaþi sã o considerãm o operã Autels, Marele Transparent, o
adicã primul capitol din ceea ce eponimã, deoarece „cristalul li- statuie înaltã de doi metri, în onoa-
avea sã devinã Maltraité de Pein- chid” îmbibã într-o manierã covâr- rea fiinþei mitice a cãrei apariþie
ture, în Les Cahiers de Poésie, ºitoare lucrãrile acestei perioade. fusese anunþatã de André Breton.
revistã condusã de Jean Simon- Cristal lichid este un personaj ui- Între 1948 ºi 1954, Hérold stu-
poli, care „pãstoreºte” La Main a mitor, un totem, format dintr-o diazã raportul dintre fiinþã ºi frag-
plume. Poeþii Rius ºi Simonpoli se suitã de forme triunghiulare (de mentele sale de piatrã ºi de cuarþ.
alãturaserã Rezistenþei, astfel cã diamant) încã larg jupuite. Pretu- Cristalul rãmâne un element ma-
au fost denunþaþi, arestaþi ºi tor- tindeni în jurul sãu, inclusiv în jor, dar modul în care este tratat
turaþi de naziºti, în final fiind uciºi partea sa stângã, este încadrat de cunoaºte o evoluþie datoritã spar-
împreunã în iulie 1944. Alþi doi o serie de pietre în levitaþie. Regã- gerii lumii minerale, dupã cum se
apropiaþi ai lui Hérold aveau sã- sim o tematicã identicã în Vârte- poate vedea în Rochia trandafi-
ºi piardã viaþa: cineastul, mem- jul semnelor (Le Tourbillon des rului din nisipuri (La robe de la
bru al Rezistenþei, Sylvain Itkin, signes, 1947), un tablou dominat rose des sables, 1948) ºi în Fru-
împuºcat la Lyon, ºi marele poet de un soare jupuit ºi neliniºtitor – mos ºi Bun (Bel et Bon, 1951).
român Benjamin Fondane, depor- simbol al inconºtientului –, pre- Hérold este preocupat de încer-
tat ºi ucis, împreunã cu sora sa, cum ºi în Roºul în flãcãri, negrul carea de a face expresivã textura
la Auschwitz Birkenau. în boltã (Le Rouge en flamme, le tabloului, modulând grosimea
pastei ºi diversificând tuºele pã-
trate ºi dreptunghiulare. Artist al
materiei, Hérold vrea sã o facã sã
n CHRISTOPHE DAUPHIN aparã pe suprafaþa pictatã.
De la cristale, Hérold trece, în
Sãmânþa vieþii 1961, la flãcãri, la pene ºi la peta-
le, care pot, de asemenea, sã fie
lui Jacques Hérold combinate. Folosind cioburile,
B. Herold, unu, dec. 1932 copie
tuºele, penele ºi limbile de culoa-
neticã. Peisajul este literalmente aratã trei orizonturi succesive ºi Calea se desface ca un ochi de sticlã re, Hérold va picta legenda ve-
înveºmântat de capul ºi de labe- suprapuse. Hérold subînþelege cã Pe fondul nopþii magnetice getalului ºi puterea sa de meta-
le unei rase monahale imense. O orizonturile se succed la infinit. Care se înveºmântã cu un nor morfozã, de comunicare cu cele-
a doua rasã este plantatã carnal Însã în aceastã epocã extrem lalte regnuri, pentru a ajunge la o
în gâtul capului dublu. Nãscutã de tragicã Hérold soseºte la Mar- Calea se desface ca un pumn grãdinã alchimicã. Ne putem în-
din cristal de chiciurã, ale cãrui silia la sfârºitul anului 1940 spe- Ce vine sã boxeze cu viaþa treba, la fel ca Michel Conil-La-
vârfuri sunt explozii de gheaþã, rând sã se îmbarce pentru State- coste (în Le Monde, 14 aprilie
rasa cãlugãreascã literalmente le Unite. La Villa Air-Bel, Victor Un pumn însângerat 1965) ce anume i-a dictat lui
devoreazã capetele ºi peisajele. Brauner, André Breton, Oscar Care-i o insulã de eter Jacques Hérold o manierã atât de
Muºchiul devine atât de întins Dominguez, Max Ernst, Jacques În liana venelor iubirii singularã ºi de constantã: aceas-
încât încremeneºte, devine pia- Hérold , Wilfredo Lam, Jacqueli- tã organizare prin tuºe în creºte-
trã. Hérold este singurul pictor ne Lamba ºi André Masson cre- Calea se desface pe terasa realului re, sparte spre interior de tãieturi
suprarealist care s-a aventurat eazã Jocul (de tarot) de Marsilia. Unde am pus ºervetul buzelor tale de paletã aplicate parcã cu mis-
pânã la capãt în acest proces în Hérold picteazã douã cãrþi ale jo- Marea Neagrã cerul ºi gara cea mai apropiatã tria, în timp ce pasta onctuoasã,
care miºcarea devine cristal. Iar cului: Sade (Geniul familiei Revo- Care se îmbrãþiºeazã comprimatã de muchia uneltei, îi
cristalul, miºcare explozivã. luþiei) ºi Lamiel (Sirena familiei scapã pentru a forma un ºirag
Hérold realizeazã mai multe ope- Revoluþiei). Nu avea sã plece în A iubi se confundã cu a vedea spre exterior, iar dispoziþia dan-
re în aceeaºi manierã, printre care America. Între 1940 ºi 1942, lo- Suprarealul arde trosneºte santã a tuºelor sale, îndoite con-
Arterele vegetale (Les Arteres cuieºte în apropierea portului Aix. ªi se consumã în mãruntaiele noastre form axelor unui desen invizibil
vegetales, 1939). Dincolo de ori- Ca sã trãiascã, face batoane de În cãutarea plãgii roditoare. pe care îl urmeazã însã asemenea
zont (Au-dela de l’Horizon, 1940) fructe uscate, datoritã iniþiativei unor linii magnetice, ºi urmãrind
este cu siguranþã una dintre ope- generoase a prietenului sãu, co- (Poem extras din L’Ombre que les loups emportent, repere (ceea ce confirmã „mache-
rele majore ale acestei perioade. mediantul Sylvain Itkine. Les Hommes sans Épaules éditions, 2012). tele“ prealabile în tuº, unde de-
Compoziþia tabloului, în care strã- În chiar anul în care se întoar- senul chemat sã susþinã tabloul
luceºte un soare galben apos, ne ce la Paris, în iunie 1943, Jacques în proiect apare în continuitatea
Traducere din limba francezã de Marius Cristian Ene traseului sãu integral). Alte ele-
mente permanente, dar supuse de
fiecare datã economiei ºi naraþi-
unii particulare a tabloului: fon-
dul întunecat, matitatea suprafe-
þei (care se preteazã pentru anu-
mite subtilitãþi cu mult mai bine
decât strãlucirea) ºi rãspândirea
acestor aºchii, acestor crescen-
do-uri de culoare despre care am
vorbit, dispuse adesea prin su-
prapunere asemenea unui aco-
periº sau a unor pene scurte ºi
rotunde pe care le putem vedea
la gâtul împodobit al celor mai fru-
moase pãsãri.
Jacques Hérold a murit la Pa-
ris, pe 11 ianuarie 1987, la vârsta
de ºaizeci ºi ºase de ani.

Jacques
Jacques
Hérold
Jacques Hérold Herold , unu, 1930, No. 28 c
110
110
, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 7
n ION MUNTEANU
N
orii împovãraþi de apã, fusese mai aproape de mal, omul
în jocul lor greoi, se mai tânãr, încã fãrã nume, ieºise
atingeau de vârful sal-
câmilor ºi al plopilor ca niºte ba-
loane cenuºii, diforme, strunite
puntea victorios în bãtaia cu stihia. Lui i
se recunoscuse, la judecata du-
hurilor apei, cã nu-ºi încheiase
din sfoarã de un puºti invizibil. (fragment de roman) misiunea, având nevoie de timp
Iar unde se înþepau, din ei cur- sã-ºi creascã bãieþii ºi sã-i ajute
gea perdea deasã de ploaie, pe mai în putere, nu ne intereseazã va face fiecare în viaþã, ca sã le acritã cu corcoduºe, cu mãmãli- sã ajungã oameni însemnaþi, ca
b eletristicã

toatã valea înverzitã a Amaradiei, deocamdatã numele lui, aproape tulburãm liniºtea. Vor descoperi gã rece, rãmasã de la prânz, cior- la rândul lor, dupã puteri, ºi ei sã-
deasupra pâlcurilor de zãvoi cres- de capãtul dinspre sat. Primul, ei singuri, când va veni vremea, bã de urzici, cu o mânã de orez ºi ocroteascã semenii, mai ales
cute, ca ºi copiii satului, la întâm- tãcut, era mai degrabã timid ºi dacã nu cumva, confuz, ºtiu deja aruncatã în ea, ºi cu ardei iute, sã viitorul chirurg. ªtia sã înoate ºi
plare. Plouase cu stropi mari ºi lucrase toatã viaþa pe ºantier, fã- toate aceste lucruri. subþieze sângele, zeamã de varzã reuºi, dupã o lungã ºi disperatã
reci trei zile ºi trei nopþi, ºi încã când zilnic naveta înspre ºi din- Mai trecuserã ei puntea, cei cu boia de ardei, lapte acru cu zbatere, sã se agaþe de crengile
nu contenea, exact ca în Biblie, spre oraºul care îi asigura un sa- doi navetiºti, la fel ca mulþi alþii, turtã dulce de mãlai, pãsat cu unui copac culcat în apã, astfel
iar dacã acolo potopul durase lariu mizer, de muncitor necalifi- ºi în alte situaþii asemãnãtoare, unturã din garniþã, mâncare de trãgându-se pe mal. κi pierduse
mai mult, iertatã îmi fie ignoranþa cat, însã atât de necesar lui ºi mai adicã tot pe vreme câineascã, aºa praz, fasole scãzutã, ciulama de umbrela, geanta cu pâine ºi pãlã-
ºi îndrãzneala comparaþiei. De pe ales femeii lui bolnave. Altfel, bine cã nu erau înfricoºaþi de tumultul ciuperci, legatã cu fãinã ºi drea- ria, dar mai vorbim de pagubã?
dealuri, la întâmplare, se revãrsau legat, puternic, dupã o viaþã de de apã de sub ei. Mai mult îi în- sã cu mujdei de usturori, varzã Celãlalt n-a fost la fel de norocos;
pâraie mocirloase care ºerpuiau cãrat fiare, saci de ciment, gãleþi grijora ce cãdea din cer, potopul cãlitã, cu jumãri sau cârnaþi din neºtiind sã înoate, pe el valul îl
nãvalnic printre case, scobindu- cu mortar sau cu nisip, baloþi de ce nu da semne cã s-ar potoli. gãleatã ºi mãmãligã caldã, slãni- trimisese direct în hãu, adânc, fãrã
le la temelie, prin curþi sau pe uli- cãrãmizi ºi de bolþari, cutii cu gre- Deºi darul lui Dumnezeu pe pã- nã afumatã de pe coº, cu ceapã scãpare... Rostul lui se încheiase,
þe, ca sã-ºi dea întâlnire mai jos, sie ºi cu faianþã de la o schelã la mânt, în exces, ploaia nu fãcea verde, laptele boului, adicã o zea- lãsându-le ºi altora fiare de cãrat.
în ºanþuri ºi hududoaie sãpate tot alta, de la un etaj la altul, dintr-un bine nici grâului nici porumbu- mã din seminþe de dovleac coap- ªi saci de ciment ºi gãleþi cu nisip
de ele adânc în humã, printre rã- oraº într-altul, spre înãlþarea pa- lui, nici viei ºi nici pomilor fructi- te pe plitã ºi pisate cu pisãlogul ºi cutii de gresie ºi de faianþã, pe
dãcini, dupã ce trecuserã de stra- triei ºi a comunismului etern. Era feri, ca de altfel nici legumelor ºi de usturoi direct în strachinã, în- marile ºantiere ale patriei.
tul gros de lut de deasupra ºi de la sfârºitul ultimei zile de servi- celorlalte plante cu rãdãcini tine- muiate în apã fierbinte, mâncare L-au cãutat o sãptãmânã, rude,
alte straturi intermediare de nisip. ciu, urmând sã-ºi ia binemerita- re ºi vulnerabile care puteau ori- de prune uscate (poate ºi chisã- vecini sau cete de copii mânaþi
Spãlau murdãria din cale, faþa tul concediu de odihnã de care când putrezi. Torentul mâlos al liþã, un fel de compot de prune, de aventurã, apoi, mai temeinic,
dealului, satul ºi poienile, cu o nu profitase câþiva ani buni, apoi Amaradiei se vãieta la nici o ju- fierte cu tot cu sâmburi în oalã de în urmãtoarele trei zile pline, când
apã la fel de murdarã, ca sã ajun- intra direct în pensie. În loc de mãtate de metru sub ei, scoþând pãmânt, la foc mic, ºi îndulcit cu apa dãduse înapoi, pe ambele
gã pe mai multe cãrãri în matca pelerinã de ploaie, iatã-l, purta pe din mãruntaie, pe limba lui, ocãri o lingurã de zahãr, dacã ar fi tim- maluri, prin desiºurile de sãlcii ºi
Amaradiei, aducându-i un spor spate un sac alb ºi rupt, de plas- numai de el înþelese, dar ºi spu- pul ei, dar sã nu ne amãgim ºi sã de arini, prin vâlcelele unde cu-
de substanþã, de materie grea, tic, gãsit pe ºantier, pe care scria me ºi gunoaie de tot felul, crengi uitam cã suntem de-abia în luna renþii lãsaserã strat gros de mâl
vâscoasã, dacã temutul râu va „azotat de amoniu”. Celãlalt, mult ºi rãdãcini de copaci, pentru a le mai, iar pânã sã se coacã numite- ºi tot felul de pãsãri de curte ºi
mai fi având nevoie de oarece mai tânãr, era tatã a doi bãieþi, cel bãga din nou la fund, în vârtej, le fructe va mai trece apã multã de animale moarte… Nu-l gãseau
surplus. Cel puþin o sãptãmânã, mare ajungând mai târziu, dupã ca sã le scoatã la suprafaþã, ur- pe Amaradia!), bob fiert, zãbic, niciunde. În primele ore ale unei
pânã se retrãgeau puhoaiele, 1990, sã lucreze într-o firmã mare lând, puþin mai la vale. La cape- orez cu lapte de caprã, boabe de dimineþi însorite, însã, în cea de-
puntea rãmânea singura intrare din Germania, din care avea sã se tele punþii nu mai era nimeni; se porumb ciocantin sau seminþe de a doua sãptãmânã, departe de sat,
în sat, deoarece vadul prin care întoarcã doar la pensie, chemat pare cã ei erau întârziaþii care se floarea soarelui, de dovleac ºi de într-o poianã, cu faþa în sus, ca ºi
treceau carele cu boi, cãruþele cu de rãdãcini, iar cel mic, medic chi- grãbeau sã intre în sat. Sau sã-ºi dovlecel, coapte pe tablã, ºi tot cum se odihnea, îl descoperise
cai, ºi mai ales tractoarele cu mulþi rurg ºi profesor universitar, va plãteascã tributul, cum vom ve- ce mai are þãranul de prin aceste un tânãr care venise þintã în acel
cai putere, era de-acum inundat. ocupa pentru o perioadã funcþia dea. Peste puþin timp, ceilalþi sã- locuri de pus pe masã! Iar dacã loc. Flãcãul nu participase pânã
Forþând malurile, apa Amara- de director al celui mai mare spi- teni urmau sã se strângã de pe nu are de nici unele, staþi liniºtiþi, atunci la cãutãri, având alte tre-
diei ajunsese pânã aproape de tal din oraº. Deocamdatã sunt uliþe, din curþi ºi grãdini, fiecare pânã la urmã se va sãtura ºi el buri, dar se învinovãþea pentru
scândurile strâmbe ºi aproape doar doi copii care, când nu merg de unde avea treabã, ºi sã-ºi din ceva, altfel la noapte va visa asta. Cu o noapte înainte, ador-
putrede ale podeþului de picior, la ºcoalã, de obicei pasc vacile aprindã becurile în casã, când numai mese întinse… mind greu, visase cã îl va gãsi pe
ameninþându-i pe cãlãtori. La în- pe islaz, însã acum, fiind searã aveau noroc ºi nu se lua lumina, Vuietul apei, precum mugetul cel înghiþit de ape, adicã pe bie-
ceputul acela de mai, într-o zi oa- ploioasã, tocmai ce ºi-au închis altfel aprindeau o lumânare, o lan- unui taur înjunghiat, ajungea tul, pe blândul, pe timidul nea
recare a unei sãptãmâni oareca- animalele în grajd, intrând în casã ternã sau o lampã cu gaz, adu- pânã în sat, obligându-ne sã ne Niþã Lapre-gros, exact în locul
re, spre searã, venind de la oraº, pentru a-ºi lipi amândoi frunþile nându-se liniºtiþi în jurul mesei, întoarcem pe mal ºi sã privim mai unde acum ajunsese sã-l caute.
pe punte se gãseau doi oameni, de geam, în aºteptare, care sã-ºi fiecare cu puþinul pe care-l avea de aproape ce li se mai întâmplã ªi nu se orientase dupã miros, aºa
unul bãtrân, poreclit Niþã Lapte- vadã primul tatãl venind, ºi nu sã-l punã pe ea: ciorbã de ºtevie, celor doi navetiºti, rãmaºi la anan- cum ai fi crezut, înecatul intrând
gros, pe la mijlocul ei, ºi celãlalt ne apucãm noi sã le spunem ce de lobodã roºie sau de dragavei, ghie, pe punte, nu de alta, dar tre- în putrefacþie, probabil, de câte-
buie sã-i lãsãm ºi pe ceilalþi sã- va zile, ca ºi celelalte vietãþi sur-
teni sã mãnânce în voie, sã le prinse de apã, înecate ºi luate ºi
priascã bucãtura. Poftã mare! ele la vale, vântul ce se pornise
Pentru cã dacã nici la masã nu din senin împrãºtiind duhoarea
este liber bietul þãran, atunci când lor pânã departe; nu, el se ghida-
sã mai fie? Cel cãruia i se spunea se dupã imaginile din vis, în aces-
Lapte-gros, ºi aºa îi vom zice ºi te locuri în care nu ajunsese nici-
noi, fiindcã nu avem la îndemânã odatã, departe de sat, aproape de
catalogul cu toate numele reale vãrsarea Amaradiei în Jiu. Imagini
ale oamenilor din sat, iar memo- clare, de parcã Dumnezeu îi trimi-
ria nu ne mai satisface asemenea sese prin poºtã fotografii de la
nechibzuite pretenþii, nea Niþã, faþa locului. Mortul avea ochii
deci, se oprise sub lovitura pu- închiºi, iar pe chip nu se întipãri-
ternicã a unei rafale de vânt, în- se nimic din grozãvia prin care
tãritã de perdeaua deasã de ploa- trecuse: faþa îi era seninã, aºa
ie care-i venea din faþã. Îndoit ca cum îi fusese întotdeauna, împã-
o cumpãnã de fântânã, aºtepta cat cu binele ºi cu mai puþin bi-
sã se nãruiascã peretele lichid nele, cu greul ºi cu uºorul, cu
ce-i bloca înaintarea, când un val puþinul ºi cu mult prea puþinul
uriaº, cu zgomot, se nãscu în vieþii. Nici nu era umflat de apã.
apropierea punþii ºi într-o clipitã De fapt, la autopsie, nu i-au gãsit
o rãsuci ca pe o frunzã întoarsã gram de apã în plãmâni: omul mu-
de vânt, ºi tot ca pe o frunzã o rise de fricã, îi plesnise inima, cum
risipi în neant. Pe amândoi cãlã- diagnosticau babele, înainte de
torii, ca ºi cum ar fi fost doi ge- a-l înghiþi valul. Când îl dezbrã-
meni legaþi cu acelaºi cordon caserã de veºnica lui salopetã al-
ombilical, valul îi aruncã cu vio- bastrã în care lucra, umbla ºi pro-
lenþã în hãu, cu toate eforturile babil uneori dormea, sub cãma-
lor de a-ºi încleºta mâinile de ca- ºã, sub un brâu lat din lânã cãru-
bluri. Priveliºtea era înfricoºãtoa- ia þãranii de pe aici îi spun bete,
re: întoarsã cu podeaua în sus, lipitã de piele gãsiserã o pungã
Florentina Voichi – Melancolia

puntea începu sã se lepede de de plastic în care avea câteva


acum, pe rând, ca de un alt ba- hârtii de o sutã de lei, neatinse
last, dupã ce se debarasase de de apã. Omul îºi luase ultimul sa-
oameni, ºi de scânduri, smulse ºi lariu ºi, de teama hoþilor de buzu-
ele de curenþi, rãmânând doar nar care bântuiau, ca ºi acum,
patru fire de oþel împletite în bã- autobuzele, gãrile ºi autogãrile, îl
taia valurilor, patru corzi ale unui ascunsese bine, sã-l aducã întreg
arc uriaº, întins la întâmplare de acasã, pentru medicamentele fe-
forþa terifiantã a naturii, pierdute meii lui, fãrã sã ºtie cã acei bani
ºi ele, apoi, în pustiul de ape… aveau sã acopere cheltuielile
Dupã aproape o orã, cel care propriei lui înmormântãri…

8 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
pacientul se aflã ba lui Flaubert, un modul vivendi
caricatural. Evoluþia lui Tzvetan
Todorov este una minunatã: a

în afara oricãrui pericol


un imbold absolut, interior, o poa-
trebuit sã cunoascã din interior
„balaurul”, aproape cã s-a lãsat
cu voluptate înghiþit de el, pen-
tru a ºti cu ce se confruntã ºi pen-
te justifica, fiind aptã sã-l uimeas- tru a-l doborî mai cu folos ºi mai
cã pe cel obiºnuit sã-i asocieze cu dexteritate.
numele cu reþetarele anilor 60-70, Dacã la Borges infinitul litera-

P
e cât de sumbru-îngrijo- dar nu pe cel familiarizat cu cãrþi- turii era metaforic, în realitate el
rat e titlul, pe atât de to- le lui din anii 90. Reuºeºte, într-o este foarte concret. Literatura nu
nic e conþinutul cãrþii lui singurã frazã, sã punã, admirabil, e în niciun pericol, ci numai în ex-
Tzvetan Todorov, pe care am re- sub semnul dubiului cele douã pansiune, ca Universul. Predarea
citit-o de curând, de data aceasta curente-vedetã: „Spre deosebire tâmpã cvasi-generalizatã ºi boga-
în transpunerea româneascã: de stucturalistul clasic, care înlã- ta exegezã inutilã sunt praf cos-
Literatura în pericol, traducere tura chiar problema adevãrului mic. (Bun ºi acesta, în anumite
ºi postfaþã de Luigi Bambulea, Edi- textelor, poststructuralistul îºi circumstanþe.) Nicio galaxie nu
tura Art, 2011, 112 p. Revin asu- doreºte s-o examineze, însã co- stã pe loc ºi niciun telescop nu le
pra ei, deoarece nevralgiile de la mentariul sãu invariabil este cã poate cuprinde pe toate. Nu te
care a pornit sunt la locul lor, cu nu vom obþine niciodatã un rãs- poþi (încã) teleporta de aici aco-
toate cã ecouri nu se poate spune puns.” (p. 31) Ele sunt legate de lo: la mii de ani-luminã. Ceea ce e
cã n-a avut. o vidare (fie ºi involuntarã) a în- cu adevãrat important nu se vede.
Situaþia cu care polemizeazã seºi ideii de literaturã. De fapt, Bâjbâim sub petecul nostru de
Todorov este cea a învãþãmân- nihilismul e cea mai la îndemânã cer, dar avem la îndemânã „mare-
tului preuniversitar din Franþa, reacþie atunci când nu (mai) ai le dialog dintre oameni” (p. 91)
þara de adopþie. Acesta era/e cen- idei. Dacã nu e genuin-metafizic, Aºa cã astfel de rânduri/întrebãri
trat pe o predare excesiv de for- dacã nu atinge fibrele ultime ale nu pot fi decât de la sine înþele-
malistã a literaturii, în funcþie de vieþii, are toate ºansele sã fie ri- se: „Nu avem oare cu toþii intere-
„categorii”, „genuri”, „registre” dicol. (E de meditat, totuºi, asu- sul sã aderãm la acest punct de
º.a.m.d. Diagnosticul e precis: pra a ceea ce Todorov numeºte vedere? Sã eliberãm literatura din
„pãsãreasca” discursurilor de tip „solipsism”, în varianta textualis- corsetul sufocant în care e închi-
comentariu literar inhibã orice tã din literatura românã pre-1989: sã, fapt de jocuri formale, vãicã-
plãcere, codificã inutil ºi dispre- o formã de „rezistenþã”, de auto- realã nihilistã ºi egocentrism so-
þuieºte aproape pe faþã. Dar nu e explorare, de rupere a legãturilor lipsist? Aceasta ar putea elibera,
numai atât: obtureazã tocmai ce care chiar trebuiau rupte.) Moda la rându-i, critica spre orizonturi
are literatura mai specific. (Vedeþi, francezã a „apocaliptismului” mai largi, scoþând-o din ghetoul
cumva, vreo asemãnare cu ceea literar nu e numai de prost-gust, fomalist care nu îi intereseazã de-
ce se întâmplã pe meleaguri mai trãdeazã ºi cam multe complexe cât pe alþi critici ºi deschizând-o
estice?) Onest, îºi pune ºi între- nevindecate. E ceea ce Todorov marii dezbateri de idei la care par-
barea: „ar trebui deci sã mã simt a înþeles foarte bine ºi a încercat, ticipã înteaga cunoaºtere a omu-
responsabil pentru starea actua- din mers, sã panseze. lui.” (p. 86) Ba da, dar nu chiar
lã a disciplinei literare?”, p. 20. Un rãspuns îl gãseºte în isto- „toþi” vor rãspunde aºa. (Robo-
(Rãspunsul este da.) Într-un fel, ria esteticii. Centrarea pe secole- þeii literaturii nu se lasã: vor sã
întregul opuscul e o încercare de le al XVII-lea/al XVIII-lea e vigu- ajungã pe Marte înaintea tuturor.)
a calma/„rezolva” aceastã angoa- roasã ºi blând-nostalgicã, cu de- ria literaturii, cu atât mai mult cu rii nu e un scop în sine, ci una Rana e/era aproape vindecatã.
sã, deºi e clar cã: „În viziunea mea cupaje care trãdeascã o lungã cât se ia la harþã cu multe dintre dintre cãile regale ce conduce la Literatura în pericol nu acti-
– astãzi, ca ºi odinioarã – abor- experienþã a frecventãrii lor, în aºa ticurile, fantasmele ºi patinãrile în împlinirea fiecãruia dintre noi.” veazã aproape niciun fel de re-
darea internã (studiu al relaþiei fel încât marile tendinþe (v. pp. gol ale acesteia. Capitolul Ce (p. 25) Sau: „literatura deschide sursã spectacularã, dar nu pre-
elementelor operei între ele) tre- 44-45) sã fie puse bine în valoa- poate literatura? (pp. 69-79) con- la infinit aceastã posibilitate de zintã nici vreun risc de specula-
buie sã completeze abordarea re. (De ex., B. Constant: „Dar arta þine unele dintre cele mai perti- interacþiune cu ceilalþi, îmbogã- þie goalã. E simplã, melancolicã,
externã (studiul contextului isto- ajunge la scopul pe care nu-l nent-entuziaste pagini pe aceas- þindu-ne, deci, incomensurabil” înduioºãtor-pateticã, vag-crispa-
ric, ideologic, estetic). Înalta pre- are.”; „Literatura þine de tot”.) tã temã scrise în ultimele decenii. (p. 16) Ori: „Toate „metodele” tã, tardiv-lucidã, parþial suspi-
cizie a instrumentelor analizei Din pãcate, nu ºi-a dat seama, în Rememorarea unor concepþii sunt bune, atâta vreme cât rãmân cioasã ºi dezinteresat-optimistã.
avea sã facã posibile studii mai siajul propriilor, corecte, consta- diferite asupra esteticului e bine- mijloace, în loc sã devinã sco- În schimb, e de o persuasiune la
rafinate ºi mai riguroase, dar ob- tãri, cã unul dintre rolurile post- venitã. (În treacãt fie zis, am înþe- puri.” (p. 87) Limbajul folosit este, care, în principiu, n-ai cum sã nu
iectivul ultim rãmânea înþelege- modernismului, la care nu se re- les încã o datã de ce mã consider, iatã, „normal”, comprehensibil de aderi, fiind vorba de un program
rea sensului operelor.” (p. 27) ferã, tocmai acesta a fost/este: de mãcar stilistic, flaubertian. Cf. ci- orice om instruit, la antipozii ce- extrem de ingenios, recalibrant,
Tzvetan Todorov s-ar scoate „din a îndulci „abisul” (p. 63) dintre tatul din prozatorul fancez de la lui „ºtiinþific”-(post)structuralist, pe care ºtie cã l-a declanºat ºi
context”, dar ºtie cã nu poate: el „literatura de masã” ºi „literatura p. 83: „Atunci când descopãr o care fãcuse din falsitatea lui, vor- aproape l-a descris.
comunicã, la un moment dat, ui- de elitã”. Un alt sistem de poziþi- asonanþã nereuºitã sau o repeti-
mirea cã fenomenele pe care le onare e decelabil în ceea ce s-ar þie într-una dintre prozele mele
observa în liceele franceze nu numi pragmatica de zi cu zi: „Li- sunt sigur cã mã împotmolesc în
concordau deloc cu ideile lui. teratura poate mult. Ne poate în- Falsitate.”) Eliberat complet
Numai cã acele „întâmplãri” îºi tinde mâna când suntem profund (scrierea însãºi a eseului pare sã
aveau sursa (e descoperirea ul- deprimaþi, ne apropie de ceilalþi fi fost catharcticã…) de poncife-
tragiatã, iniþializantã a cãrþii) în oameni din jurul nostru, ne face le tinereþii pariziene, ajunge la
ceea ce promovase chiar el, între sã înþelegem mai bine lumea ºi ne consideraþii libere, oportune, fie
alþii. (Împreunã cu, bineînþeles, ajutã sã trãim. Ceea ce nu înseam- ºi „banale” din perspectiva celor
Genette, cu care s-a întâlnit pri- nã decât cã ea este, înainte de care au depãºit, între timp, peri-
ma datã „într-un gang întunecos orice, o metodã de îngrijire a su- colele: „Înfãþiºând un obiect, un
de pe stada Serpente”, p. 12, pro- fletului. Fiind totodatã ºi o reve- eveniment sau un personaj, scri-
iecþie simbolicã, eventual, a peri- laþie a lumii, ea poate, pe parcurs, itorul nu emite o tezã, dar pro-
fericului de atunci al poeticii.) sã ne transforme, pornind din in- voacã cititorul sã o formuleze: el
Micul complex de vinovãþie oda- teriorul fiecãruia. Literatura are de propune, mai degrabã decât sã
tã instalat/conºtientizat, e nevoie jucat un rol vital; dar pentru impunã, îºi lasã deci liber citito-
de terapie. Dimensiunea testimo- aceasta ea trebuie sã fie înþelea- rul ºi îl incitã totodatã sã devinã
nialã (chiar din prima, vag-prous- sã într-un sens general ºi susþi- mai activ. Prin folosirea evocatoa-
tianã, frazã) va fi, aºadar, una in- nut, sens care a prevalat în Euro- re a cuvintelor, printr-un recurs
conturnabilã: reflecþiei reci, pur pa pânã la sfârºitul secolului al la istorie, exemple, cazuri particu-
constatative, care are toate moti- XIX-lea ºi care astãzi e margina- lare, opera literarã produce o
Florentina Voichi – Montserat

vele sã fie durã, i se adaugã un lizat, în timp ce o concepþie ab- deviere de sens, activeazã posi-
strat moral, „autocritic”, plural-in- surdã ºi limitatã este pe cale sã bilitãþile noastre de interpretare
terogativ, care îl va soma sã de- triumfe.” (p. 72) Dacã mãcar simbolicã, trezeºte capacitãþile
pisteze genealogiile ascunse ale unele dintre ideile de aici ar fi in- noastre de asociere ºi provoacã
stãrilor de fapt constatate. Neex- teriorizate de „profesioniºtii” do- o miºcare ale cãrei unde de ºoc
cluzându-se din ecuaþie, umani- meniului, atunci ameninþãrile po- se prelungesc mult timp dupã
zeazã (subiectiveazã) un demers menite în primele douã capitole contactul iniþial.” (p. 74) Numai
care, în deceniile trecute, pusese ºi reamintite pe parcus se vor cã aceste „banalitãþi” au fost anu-
cãinþa în prea multe paranteze. pierde ca un fum. late de structuraliºti ºi poststruc-
Autorul are o directeþe a re- Cãrticica lui Tzvetan Todorov turaliºti în moduri incredibil de
gândiri literaturii din perspectivã poate funcþiona foarte bine ca o sofisticat-bizare. Fostul poetician
intens-ontologicã pe care numai introducere dens-austerã în teo- ºtie acum: „Cunoaºterea literatu-

, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 9


n GEORGE POPESCU

Mircea Liviu Goga, imersiunea chtonicului:


D un contrapunct elegiac
e la super-extra-teres-
tru, cum pare a-ºi fi
asumat cumva decisiv
– dar nedeterminant – cu câteva
matic e cel al casei, peste care tre-
când, bunicul orb, exhibând tã-
cerea aºternutã pe podea, abia
îþi vei iniþia parcursul ambiental,
aceºtia ºi maeºtri ai genului pe de versuri, Pe dealuri cu moar-
bune decenii în urmã în destin mãr- care l-am „trãdat” mai înainte, tea, în care personal identific de la umbrele duzilor, spre o în-
ºãluirea sa pe haturile prea desþe- poezie de când se ºtie. Ceea ce ceea ce am suspectat a fi, în firea cãpere în care memoria, trezitã,
lenite ale literaturii în ansamblul m-a uimit însã la primul contact ºi în esenþa sa intimã, autorul: un nu mai poate substitui nicio pre-
ei, Mircea Liviu Goga revine, cu poezia sa a fost dezinvoltura, inclasificabil; dificil de intuit, im- zenþã din trecut spre a substitui
nu atât de frecvent, dar nu mai împinsã pânã spre dezinhibare, cu previzibil în demersuri, în ciuda ori a combate golul, el însuºi
puþin decis, sub semnul poeticu- care se miºcã pe claviatura scrii- aerului cumva taciturn, cumva simptom ºi topos al morþii. Iatã,
l ecturi

lui într-un veºmânt hiper-terestru. turii poetice, de la recursul ne- silenþios, chiar ºi atunci când, în în context, întâiul poem al volu-
Îmi denunþ culpa de a nu fi un programat, cvasi-instinctual, la o rumoarea discuþiilor felurite, in- mului, în care, în haloul ivit în
familiar ºi, deci, prea puþin ori de- tradiþie ce nu ºi-a epuizat resur- tervenþiile sale, nelipsite de jocul marginea unei memorii stânjeni-
loc familiarizat cu genul science- sele la agresarea dicteu-automa- aparenþelor de „neºtiutor”, ori de te de neliniºtea ce contrapunc-
ficþiunii, ca s-o numesc ºi eu în ticã, aºadar sub bunul semn al „neavizat”. În cãutarea unei po- teazã, ca într-o nocturnã chopi-
stilul ironist sorescian: asta nu experimentalismului post-post- sibile chei de intrare în ambien- nianã, tocmai acel gol cu iz fune-
înseamnã cã nu realizez locul, cu avangarde. Mãrturii erau, atunci, tul lirismului din aceastã carte – bru, survine avertismentul unei
toatã deferenþa cuvenitã, a aces- inserþiile unei imagerii debitoare cheie, cum avertizam deja, mai iluzii, al unei ferestre uitate des-
tei literaturi, cãci literaturã este de depozitului insolitului, totul dis- mult ca resort al acestei mutaþii chise ºi a vântului care, din posi-
vreme ce imaginaþia ºi toatã zes- tribuit în eºantioane de o acutã structurale de scriiturã –, m-am bil etalon al neuitãrii, sfârºeºte
trea sa vocaþionalã îºi conjugã aici densitate metaforicã. oprit la douã posibile repere cu prin a repotenþa, cu o distingere
multiple ºi, adesea, nebãnuite re- Constat – ºi îmi îngãdui sã valoare explicativã: prima ar fi solemnã, ceea ce s-ar putea numi
surse. Lecturile mele din acest parte riscul unei competiþii, fatal- avertizez asupra noutãþii absolu- Þara, în accepþia secularã de sat, angoasa existenþialã: În aceastã
sector s-au dovedit mai ales in- mente neleale, cu autorii de sf. te, pentru mine, fireºte – acum, de lume ruralã, recuceritã, prin casã/ Lumina alunecã leneºã pe
fantile, cu semnificaþia idiomaticã Pe Mircea Liviu Goga l-am sub impactul lecturii acestui vo- tonalitatea eminamente evocati- pereþi,/ Trece printre animale
primarã a atributului, incumbând descoperit însã târziu în posturã lum pe care îl supune, el împreu- vã, în ingenuitatea ei de-acum nenumite./ De-i vei depãºi pra-
inocenþa ca mobil intelectiv. de poet. Deºi sunt convins cã din nã cu noi, atenþiei cititorilor, cã pierdutã, ori datã pierdutã, sal- gul,/ Sã nu te mire bunicul orb/
Astfel încât ºi cãrþile lui Mir- ºuºoteli ºi clevetiri mai mult ori autorul pare a-ºi fi îngãduit un vate, aºadar, prin proiecþiile unor Care-þi va arãta, din greºealã,/
cea Liviu Goga le-am supus unei mai puþin angeline pe la mese cu fel de scurtã, dar spectaculoasã zariºti de care Blaga îºi legase, în Pendula în locul oglinzii ? ªi se
astfel de lecturi, probabil culpa- multe cafele, o instanþã ocultã mã recreaþie stilisticã, înainte de toa- felul sãu epocal, ºi magicul ºi mis- va face cã n-a observat/ Tãce-
bile, îndeosebi în punctul de so- avertizase nu doar cã tânãrul im- te, ºi ne întoarce spre o partiturã terul, zariºti pe care troneazã, ca rea aºternutã pe podea...
sire. Spre a mã rãscumpãra cum- berb din Craiova prea trademiza- singularã în propriul sãu travaliu niºte relicve sacrale, dealurile cu O poeticã a unei memorii asu-
va, în acest context, mã grãbesc tã nu era deloc strãin de o astfel creator: poeticul ºi-a dat jos mai încã viile sale pãduri. ªi, pânã la mat redundante, ca într-un cânt
sã adaug cã la fel s-a întâmplat ºi de ispravã, pe cât de împovãrã- vechi decoraþii, a renunþat la linii ele, indicând acum cel de-al doi- al unei deznãdejdi iscate din
cu alþii, altminteri faimoºi creatori toare, pe atât de riscantã. Mai ale unei semantici dezagregante lea reper, o casã care, aºa cum contemplaþia, în fapt indirectã,
din domeniu. ªi fac aceste con- mult, citind în vara trecutã câte- în planul limbajului ºi s-a aºezat, spuneam, e Casa, mai precis ºi mereu subînþeleasã, subscrisã,
fesiuni fiindcã îmi pare nu doar va duzini din textele sale am cã- cu o cuminþenie de sorginte brân- mai sugestiv, acel ori acea ACA- a unui prezent cu infinitele sale
important, dar poate chiar obli- pãtat convingerea cã, în realitate cuºianã, la casa sa, vreau sã spun SÃ, cu tot ceea ce presupune insidii peste care planeazã, ca
gatoriu ca, în calitate de cititori, ºi nu neapãrat ca tot românul de la þearã, acolo unde un strã- într-o gramaticã nedenaturatã a într-un descântec, sfios ºi deo-
mai mulþi ori mai puþin model/ (care, se spune, s-ar fi nãscut... strã bunic al nostru voia, printr- firii noastre autohtone. potrivã temerar, spectrul ºuºotit
modele, sã facem delimitãrile ne- poet!), el scrie, mai în tainã, mai un alt veac, sã ºi... moarã. ªi iatã Moartea nu e aici un prag (poa- al unui contrapunct de esenþã
cesare spre a evita astfel fie ºi în în cercuri restrânse de amici, fie cum am ajuns la titlul acestei cãrþi te ºi fiindcã unicul prag emble- elegiacã.

C
ititorii de poezie ºtiu cu
siguranþã cã o emble- n MIHAELA ALBU
mã (asumatã) a poetu-
lui George Vulturescu este Nor-
dul (cu majusculã) – denotativ ºi
conotativ deopotrivã. „Unitatea
un Poet scrie în Nord
stilisticã ºi tematicã” a artei sale
a fost adesea scoasã în evidenþã
de cei care i-au comentat opera
ºi îl citãm aici, de exemplu, pe Felix
despre Maladiile lãmpilor
Nicolau, cel care, sub titlul „Ne- dului (2016). rect, ne apare titlul poemului de basm, a celui care cu un ochi plân-
învins vulturul negru” (din Zia- ªi astfel, într-o imaginarã geo- deschidere (care este totodatã ºi ge ºi unul râde. Sunt „a lumii douã
rul de duminicã 11-17 aprilie grafie literarã, spaþiul Nordului al primului ciclu) – „Poemul de la feþe”, sunt cele douã principii,
2010) fãcea aceastã observaþie în se proiecteazã ca spaþiu matrice, ora trei noaptea”. Un fragment negativul ºi pozitivul, care dau
urma lecturii antologiei de poe- semn al individualizãrii (el vorbeº- definitoriu (în care întâlnim in echilibrul universului. Ochiul
zie Orb prin Nord. (În antologie, te despre „rasa mea din Nord”), nuce principalele teme ale poe- Orb, lipsa vederii trimite la întu-
de bunã seamã, selecþia aparþi- dar ºi al nobleþei totodatã, un ziei lui George Vulturescu) a fost neric, Ochiul Teafãr sugereazã Un poet „smintit din Nord”, un
nea poetului, iar titlul ales demon- spaþiu poetic, identificabil doar ales de poet pentru coperta pa- Lumina, iar mai departe trimite- „zãnatic” nu poate fi decât cel ce
streazã încã o datã sub ce pecete aparent, aparþinând desigur unei tru: „Moartea îi face loc poemu- rea se face firesc cãtre Lampã. vede nevãzutul, cel ce cuprinde
stilisticã ºi-a asumat destinul mitologii imaginare. lui de la ora trei/ din noapte/ ea Numai cã … chiar ºi lampa poate în Cuvânt necuprinsul existenþei.
poetic.) „Nordul colþului îndepãr- Volumul despre care facem recunoaºte în el literele de pã- fi „bolnavã”, iar „maladiile lãmpi- În volumul în discuþie, un poem
tat al lui Vulturescu figureazã ca vorbire aici, intitulat Maladiile mânt/ ea recunoaºte în ele pã- lor” nu se pot vindeca decât dacã definitoriu este ºi „Poetul care îºi
o coordonatã majorã a lumii lui lãmpilor (ed. TracusArte, 2019), mântul mormântului tãu/ numai ºtim sã le aprindem. duce versurile cu elefanþii”. El trã-
imaginare”, observa ºi Adam Sor- structurat în trei secvenþe cu ti- cu ochii poemului poþi privi moar- Cheia întregului volum, expli- ieºte în Nord, ex-centric deci, dar
kin (în prefaþa cu un titlu împru- tluri (voit) ºocante („Poemul de tea – chiar dacã ai un Ochi Orb ºi caþia într-un fel chiar a titlului, acolo, „în Nord, rãufãcãtorii nu
mutat dintr-un vers al poetului – la ora trei noaptea”, „Discret, pre- unul Teafãr,/ nu o sãrãci: lasã sã pare a fi sugeratã în poemul „Nu vin cu lãmpi/ ci la lumina jãrati-
„Litera nu trebuie sã-þi ºtie nu- cum cineva la morgã sã identifi- þi se vadã în gãvanele lor/ tãciu- credeam sã-nvãþ”. Aici lampa cului din lama cuþitului”. Suntem
mele” – la volumul bilingv Alte ce un cadavru” ºi „Jurnal”) pare nii dimineþii/ cum lupii vãd tãciu- este asemenea memoriei, iar „lãm- în provincie, spaþiul îndepãrtat –
poeme din Nord, Editura Funda- – la prima vedere – a se desprin- nii lãsaþi nestinºi/ în vetrele ca- pile oarbe”, inutile aºadar, „bol- la propriu ºi la figurat – de cen-
þiei Culturale Poezia, 2011). de uºor de tema-emblemã ºi to- selor – / tu ºtii cã în Nord rãufã- nave”, suferind de maladia pier- tru, autorul identificându-se cu
„Rãmân fidel Nordului”, mãr- tuºi localizarea obsedantã se cãtorii nu vin cu lãmpi/ ci la lumi- derii semnificaþiei, nu mai aratã locul în care poeþii „nu stau nici-
turisea undeva scriitorul care trã- constituie ici-colo drept simbol na jãraticului din lama cuþitului –/ drumul. Un drum, despre care, odatã la masã cu împãrþitorii de
ieºte în Satu Mare, adicã în nor- definitoriu. Spaþiul e locuit de lupi lupii urlã la lunã”. mãrturiseºte poetul, „doar mi-l panglici”.
dul þãrii, spaþiu regãsit ca un con- care „urlã la lunã” ºi de bufniþe – Teme conexe, subsumate co- amintesc”, dupã cum memoria Dacã îndoiala îl cuprinde, dacã
stant leitmotiv al poeziei sale, un pãsãri ale nopþii. Cãci Nordul nu notaþiei sugerate de Nord, întâl- poate depozita realitatea fãrã ca „nici un poet nu se naºte în Sãt-
domeniu pe care a pus stãpânire poate sugera decât întunericul, nim astfel frecvent ºi în acest faptele în sine sã mai existe. Tru- mar”, dacã „nu e niciun Poet în
pentru totdeauna. Cine i-a urmã- iar semnele prin care este marca- volum: Întuneric, Negru, Noap- ditorul Cuvântului, al Luminii oraº”, noi afirmãm cã în vechiul
rit parcursul poetic a observat cã tã noaptea au conotaþii specifi- te, asociate – direct ori indirect – Cuvântului e conºtient însã ºi de oraº de pe Someº, în Nord, existã
multe dintre volumele publicate ce. Printre ele – luna, buha ori cu leitmotivul Ochiului Orb, aflat faptul cã totdeauna vor exista cel puþin unul, fiind el totodatã ºi
pânã în prezent cuprind chiar în lampa. Simbolistica temelor poa- în contrabalans cu Ochiul Tea- „iluzii de aprins lampa”, cã Lu- un meºter diriguitor de revistã –
titlu termenul „nord”: Nord ºi te fi mai uºor sau mai greu deco- fãr. Este o temã recurentã aceas- mea „ne zãpãceºte” (cum spus-a dedicatã cui altcuiva decât Poe-
dincolo de Nord (2001), Mono- datã, dar, oricum, inerent subiec- ta în poezia lui George Vultures- G.M. Hopkins – pe care-l citeazã ziei? Cãci acolo „lupoaicele cau-
grame pe Pietrele Nordului tivã. Ceea ce se observã imediat cu, pornitã de la sensul concret, în motto), cã Lumea e „goalã ºi tã jãratic la focurile nepãzite”,
(2005), Alte poeme din Nord la lecturã este obsesia cu care biografic ºi trimisã cãtre spaþiul mutã”, cu alte cuvinte ne amã- acolo, departe, poeþii pot afla
(2007), Orb prin Nord (antologia revin lupii, pietrele, litera, cu- metaforei, amintind, poate, ºi de geºte, ºi ne trezeºte apoi „cu mii cuvintele care „ºfichiuie”, cuvin-
amintitã – 2009) ori Sigiliul Nor- vântul, focul, ochiul. Explicit, di- simbolistica împãratului din de lãmpi”. te care pot închipui neînchipui-

10 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


A
flându-se la cel de-al sea, mai ales noi iubitorii toam-
patrulea volum de ver- n ANCA ªERBAN nei. Un punct central al volumu-
suri, se poate afirma lui este copacul, pe care l-am per-
despre Marilena Tiugan cã are un
univers poetic bine conturat,
consistent, captivant prin forþa
de netãgãduit în planul imagini-
cãlãtorie prin cele patru ceput ca un alter-ego al eului li-
ric, aflat în permanentã schimba-
re de-a lungul anotimpurilor ºi
totuºi neclintit, autoreflexiv, pu-
lor. Poezia Marielenei Tiugan este
scrisã într-un registru confesiv,
este expresia unui eu nostalgic
camere ale inimii ternic ºi în egalã mãsurã vulne-
rabil, uman: „existã câte o zi/ când
simþi/ cã de-ai atinge/ doar o
care penduleazã între tranºee mea încoronatã ºi Ispita lucidi- ze ale Divinitãþii: Cel de sus, Cel- mama nu-þi uita umbrela cã va frunzã/ ar începe sã doarã/ înlã-
existenþiale, privind spre înãlþimi tãþii. Mi se pare expresivã aceas- care-nu-vorbeºte-cu-voce tare, ploua/ vezi ºtia cã va ploua/” (va untru/ ramurile copacului/ ca o
reflectate de propriul sine într-o tã structurã a volumului, cifra Cel-care-îºi-deschide-cãtre- ploua, p.135). Remarcãm o în- ranã/ pe care nu ai curajul/ s-o
cãlãtorie ce stã sub semnul sa- ºapte fiind cifra cãutãtorului ade- toate-cãrãrile-inimii,Cel ce este toarcere la origini, la un timp pri- oblojeºti” (o zi, p.212). Poezia
crului. Volumul Odisee în zigzag vãrului, expresie a înþelepciunii ºi nãscut sub lege de la începuturi. mordial, un timp al puritãþii de Marilenei Tiugan este expresia
vine în continuarea volumului spiritualitãþii. Chiar dacã tocmai aceastã legã- care fiinþa are nevoie pentru o a unei cãlãtorii interioare subli-

l ecturi
Colivia cu aripi, dar atinge di- Dacã la început volumul pare turã cu spritualitatea conferã co- înþelegere de substanþã a lumii. mate prin (auto)descoperire ºi re-
recþii noi, fiinþa îºi continuã cãlã- a pune în luminã o cãlãtorie spiri- erenþã fiinþei ºi trãitului în gene- Întoarcerea este în cadrul volu- descoperire a fiinþei învãluite în
toria cãtre sine, având acces la tualã, dublatã de o cãlãtorie cã- ral, Marilena Tiugan depãºeºte mului de fapt un pas înainte spre luminã, prin cele patru camere ale
acea cunoaºtere, care de cele mai tre sine, adesea într-un cadru se- aceastã sferã, o transformã într- sine, spre acea evoluþie interioa- inimii, care poate visa la lumi
multe ori se descoperã în tãcere, lenar, poate chiar ascetic, pe par- un prilej de descoperire, de auto- rã lucidã, dupã care tânjim ade- care nu s-au nãscut încã.
prin depãºirea barierelor, nu de cursul volumului cadrul natural, descoperire.
puþine ori autoimpuse. Din punct exteriorul se contureazã, ca refle- Poezia este pentru Marilena
de vedere structural este împãr- xie a interiorului, cu care se aflã Tiugan calea personalã, ea se
þit în ºapte pãrþi semnificative în deplinã rezonanþã. În prima naºte din rugãciune ºi prinde
pentru economia volumului: Cã- parte al volumului apare în prim contur prin filtrul cuvintelor ºi
lãtorie cu fidelitate, Cutia de plan conexiunea cu Divinitatea, sensibilitãþii cu care fiinþa aflatã
rezonanþã, Strada dintre acope- o experienþã personalã cât se într-o perpetuã cãlãtorie perce-
riºuri, Valea cu himere, Aleanul poate de autenticã, care miºcã pe lumea. Ca orice cãlãtorie, ºi
culegãtorului de stele, Toamna rotiþele din interiorul fiinþei uma- cea menþionatã anterior este o
ne, oferind acces la dimensiunile una cu umbre ºi lumini, cu zbor
cele mai profunde din lãuntrul ºi cãdere, cu amintiri ºi nostalgii.
sãu: „priveºti în sus/orb în piaþa În a cincea parte observãm o
anonimã/vrei sã pari curajos/ în- identificare a eului liric cu acel
chipuieºte-þi numai/ omule/ o cli- copil interior, pe care îl þine me-
pã/ când/ Cel-de-Sus/ þi-ar cere reu treaz în interiorul fiinþei sale,
sã te vezi/ fãcând schimb de corp/ prin memoria unei figuri materne
cu Hristos” (închipuieºte-þi cli- protectoare, esenþã a echilibru-
Petriºor Militaru, Marilena Tiugan, Maria Dinu, Anca ªerban,
pa, p.29). Apar mai multe iposta- lui interior, a forþei: „îmi spunea la lansarea volumului

curs practic de amorezare olteneascã


A
l ºaptelea volum de Duºmanilor voºtri sã-i mãnânce/ alcool („Bebe Mãtrãgunã”). Din
„focuri” al lui Con- Singurãtatea, cã eu ºtiu ce e aia!” iubire pentru soþie, George Bise-
stantin Pãdureanu, Nicio suferinþã nu este mai mare ricaru se lasã dirijat de aceasta
„Focuri cu vãlvoare” (Craiova, decât singurãtatea, adicã oricâtã („Sub comanda nevestei”). Vasi-
Editura Aius, 2018), este de de- suferinþã ar aduce iubirea, ea va lica Poparã se iubeºte cu Marin
parte cel mai armonios, cel mai fi mai redusã decât cea provoca- Caval (cãsãtorit ºi cu doi copii)
echilibrat ºi mai valoros dintre tã de singurãtate. Oricâte dureri ºi fuge din casa soþului; Caval îºi
tul. ªi numai acolo poate exista toate. Seria ruleazã metaforic ºi ºi dezamãgiri ar aduce amoreza- aduce nevasta acasã ºi o izgo-
„un poet smintit din Nord”, un deictic sensurile esenþiale ale le- rea, ea te salveazã de singurãta- neºte pe nefericita cãutãtoare a
poet care „mai are elefanþi/ ºi mer- xemului: „Focuri mocnite” (2012), te, aºa zice axioma iubirii olteneºti fericirii: „Ãla ºi-a luat nevasta în-
ge unde vrea cu ei”. „Focuri arzând” (2013), „Focuri de aici. Am arãta, pe de altã par- apoi/ ªi pe tine te-a gonit,/ Iar
Chiar dacã în Nord se întâmplã pe dealuri/ Feuer auf den Hugeln” te, cã amorezarea este o iubire pe ãsta nu te mai primeºte” („Vãdu-
sã existe ºi „o duminicã a fricii”, (ediþie bilingvã românã-germanã, cont propriu, una din care scapã va”). Miþa Ghera se iubeºte de
poetul simte, ºtie cã, atunci când 2014), „Focuri pe colnic/ Fuegos cine ºi cum poate, dar scapã în fatã cu Adrian Corbu pe plaja de
scrii, „nu existã fricã” sau tocmai por el otero” (ediþie bilingvã ro- orice caz de singurãtate. Doar pe Jiu, „La miezul nopþii, în vãpa-
„noaptea fricii din mijlocul pagini- mânã-spaniolã, 2015), „Focuri pe amorezarea te salveazã de singu- ia lunii” („În vãpaia lunii”).
lor” îi este proprie creatorului de câmpii/ Flames in the fields” (edi- rãtate întotdeauna. Iubirea olte- Din volum rezultã cã iubirea
poezie, aprinzãtorului de „torþe din þie bilingvã românã-englezã, neascã este amorezare peste gura ca la carte o face olteanca: ea
Impresia exterioarã induce
paginile/ altor cãrþi despre fricã”. 2016), „Focuri de Aoleo Mãrie” lumii, indiferentã faþã de conse- conduce relaþia eroticã, ba chiar
aparenþa netoatã cã volumul este
Sunt cãrþile „fratelui” Borges, ale (2017). cinþe, faþã de vârstã, faþã de timp. uneori iese din umbrã ºi pune
unul descriptiv, ironic ºi umoris-
lui Apollinaire, Mallarmé, Novalis Ca ºi anterioarele, cartea de Leana Fontea de 58 de ani ºi-a punctul pe iubire. Nicu Doroban-
tic. În fapt, avem de a face cu unul
ºi alþii, ºi alþii, poetul afiºând ade- faþã se bucurã de o binemeritatã, îngropat bãrbatul ºi se aflã în þu ºi Ioana Burlacu sunt amore-
dintre cele mai concentrate volu-
sea o subtilã intertextualitate cu competentã ºi dedicatã escortã amor cu Vasile Goge de 45 de ani zaþi; tabloul este memorabil, dia-
me de liricã de amorezare scrise
alte scrieri, cu alþi poeþi ºi alte teme. criticã: cele douã prefeþe sunt („Amorezaþii”). În iubirea Bãlii logul îl începe el: „– Nesfielnicul
de la „Poeme de amor” (de Mir-
Din aceastã fricã – „turn de fildeº” semnate de Nicolae Creþu ºi Felix Surcel pentru soþul mort (Gogu) m-a îndemnat, într-o clipã/ de
cea Cãrtãrescu) încoace. Desi-
ori „copitã” – se naºte litera, scri- Nicolau, iar cele douã postfeþe, ºi devenit moroi, amãgind-o ºi neatenþie, la o pornire necugeta-
gur se poate spune cã este axatã
sul. Cãci, aºa cum am mai afirmat, de Diana Câmpan ºi Andrei Mol- dând satul peste cap, intrã ºi cu- tã/ ºi am fi cãzut în pãcat./ – Bine,
pe iubire o carte în care 17 dintre
o altã temã repetatã în poemele lui dovan. rajul de a-i „înfige” „Mortului sula atunci sã dãm frâu liber dragos-
cele 22 de poeme sunt poeme de
George Vulturescu este litera (si- În cele ºapte volume se struc- în inimã”; popa Stan Chibrit a luat tei/ ªi sã ne lãsãm în voia/ Porni-
amorezare. Numai cinci („Nave-
necdocã a cuvântului, iar mai de- tureazã liric lumea ºi quasi mito- aprobarea Mitropoliei ca sã dez- rilor necugetate .” („Porniri necu-
tiºtii”, „Urcior”, „La cumpãrã-
parte a cãrþii!). Literele dau cuvin- logia de amorezare a unui sat (Ru- groape pe Gogu Surcel, dar nici- getate”). O altã Ioanã: Gicã Talpã
turi”, „Manochinul” ºi „Crimele
tele, „douã cuvinte/ sau o mie de darii Olteniei) din apropierea unui un sãtean din mulþime nu îndrãz- vrea sã-i dea Ioanei Brânzan („fatã,
pãdurarului”) fac notã discordan-
cuvinte/ întinse ca un giulgiu pes- oraº oltenesc semnificativ (Co- neºte sã facã gestul. Bãla l-a iu- nu muiere”) o bãsmãluþã ºi mãr-
tã ºi nu sunt poeme erotice.
te cadavrul adevãrului”. Cu cele veia). În ciuda pactului poetic al bit pe lumea aceasta ºi vrea sã gele. Ea decodificã gestul ºi-i spu-
Este dragoste olteneascã ru-
„o mie de cuvinte” poetul scrie, transvazãrii ºi al imaginarului nu pãstreze iubirea într-o singurã ne: „– Hoþule vrei sã mã pãcã-
ralã, þepoasã, abrazivã, impulsi-
încearcând sã cunoascã, sã afle se poate trece peste decodifica- lume („Gogu Bãlii”). leºti?!/ Cã ai minþit multe fete-n
vã, rea ºi rãzbunãtoare, rareori
adevãrul. rea celor douã localitãþi ca rezo- Privit în abstract întreg volu- sat.” Apoi, „stãtu ºi se gândi” (…)
duioasã, delicatã, mângâietoare,
Sã ne amintim acum ºi de ceea nând în ordinea realului cu co- mul este un curs practic de amo- „prinse curaj:/ – Gicã, ce e-n mânã
protectoare. Este amorezare: este
ce afirmase cândva Vintilã Horia, muna Podari ºi cu oraºul Craio- rezare olteneascã, un manual de nu-i minciunã/ (…)/ Ai mei sunt la
o iubire ºi fãrã dezlegare, ºi des-
ca ºi alþi creatori asemenea, cã li- va. Chiar primul poem al volumu- amorezare. Geta Chibrit ºi ªtefan moarã la Þuglui/ Te iau în casã,
chisã la orice compromis ºi la ori-
teratura este „o tehnicã particula- lui curent confirmã scena: „Prin Piþã se iubesc în amurg pe malul sã-mi dai/ Bãsmãluþa înfloratã ºi
ce suferinþã. Poemul din care ira-
rã de cunoaºtere”. Iar cel care se februarie, sosise în Rudarii Olte- Jiului („Pe malul Jiului”). Dragos- mãrgelele…” („Logodna”). Acest
diazã titlul volumului este „Sin-
ºtie fãcând parte dintre poeþii care niei/ ªtefan Piþã, un tânãr inginer tea de adevãratã mamã îl salvea- manual de amorezare, mentenan-
„au vãzut lupii faþã în faþã”, le-a gurãtatea”; pe Mihai Licurici „Îl
stagiar./ (...)/ Getei Chibrit, tehni- legase o femeie din Þuglui” ºi nici zã pe un alt ªtefan (copil înfiat) þã ºi reparaþii pentru amorezare ne
vãzut „tãciunii ochilor” ºi s-a mân- ciana veterinarã,/ I-a plãcut de de la înec („Cumpãna”). Din iubi- aratã oltenii la ei acasã. Ei bine, la
tuit de fricã scriind, este Poetul în vrãjitoarele nu au izbutit sã-i vin-
cum l-a vãzut./ (...)/ Dupã defila- dece pasiunea; în prezentul liric, rea necuvenitã dincolo de „ce ei acasã parcã mai vizibile sunt
cãutarea adevãrului sãu, în cãuta- rea de la 1 Mai/ S-au plimbat îm- este bine ºi ce este rãu” a Ilenei oltencele. „Focuri cu vãlvoare”
rea adevãrului Lumii. el vine spre casã, „Pe cer, vãpaia
preunã prin Coveia,/ S-au dus în apusului/ Ardea cu vãlvoare”, la Ciutureanu cu Ilarie Georgescu este o carte ce se citeºte cu plãce-
El, Poetul din Sãtmar, aflat per- Parcul Poporului” („Pe malul Jiu- rezultã Matei, un copil tãinuit re: are idee poeticã, are expresivi-
manent pe drumul de Sisif al cu- fel arde ºi sufletul lui meditativ,
lui”) sau „Autobuzele de pe tra- „Ce a fost viaþa asta a mea ?!/ Nu („Taina”). Pãrãsit de nevastã, tate ºi spune ceva dincolo de ce
noaºterii, al înþelegerii, þine min- seul Coveia-Rudarii Olteniei/ Se Fãnel Rãzoare (zis Bebe Mãtrã- pare cã relateazã.
te ºi scrie – cu „memoria aburin- tu nevastã, nu tu copii/ (…)/ Sã
cam rãriserã” („Navetiºtii”). nu-i blestemaþi nici pe duºmanii/ gunã) îºi anesteziazã iubirea cu
dã” a cuvintelor – Poezie! n ªtefan Vlãduþescu

, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 11


Basarab Nicolescu: „tot ceea ce s-a scris
ºi fãcut în exil ºi diaspora reprezintã
2019

o componentã a culturii române”


2019
aa2019

Petriºor Militaru: Spuneþi-ne, menteze operele respective. Este


pentru început, cum a luat naº- cazul operei lui Vintilã Horia care
tere ideea colocviilor EXIPORA. se tipãreºte în continuare graþie
Basarab Nicolescu: Iniþiativa doamnei Silvia Colfescu, director
colocviilor EXIPORA aparþine editorial la editura Vremea. Sper
xipora
xipor a

doamnei profesoare Ligia Csiki de ca în curând sã avem ediþii bine


la Liceul Tehnologic „ªcoala Na-
xipor

lucrate ale operelor literare ale lui


exipor

þionalã de Gaz” Mediaº, care îm- Leonid Arcade ºi atunci va fi o


preunã cu soþul ei, Attila Csiki, reformã în profunzime. Deocam-
au avut aceastã idee de a face datã aceasta e o speranþã, nu o
colocvii centrate pe personalitã- certitudine, pentru cã, dupã cum
þile româneºti din exil ºi din dia- bine ºtii, cel mai greu de schimbat
spora, de aceea numele colocvii- sunt prejudecãþile.
lor este o prescurtare a acestor P.M.: În ce mãsurã este Ghe-
douã cuvinte cheie: exil ºi dia- rasim Luca un scriitor aflat în
spora. Cei doi profesori s-au im- exil?
plicat personal (nu eram încã o B.N.: Din pãcate sunt unii is-
echipã) ºi au organizat, cu ajuto- torici literari care au în minte lu-
rul autoritãþilor locale, prima edi- cruri extrem de elementare, de
þie a colocviului care a avut loc la rudimentare ºi de mecaniciste, în
Mediaº, acum doi ani. Prima zi a ceea ce priveºte exilul unui scri-
fost dedicatã lui Vintilã Horia, iar itor. Cred cã ºi în cazul lui Ghera-
urmãtoarea zi lui Eugen Coºeriu, sim Luca va exista o cotiturã în
care începe sã fie tradus ºi în felul în care este receptat ºi aceas-
România ºi sã devinã din ce în ce ta ºi datoritã faptul cã, în a treia zi
mai cunoscut. Cu aceastã ocazie de colocviu, l-am avut ca mode-
a fost prezent grupul de cercetã- rator pe Petre Rãileanu – o auto-
tori de la Cluj-Napoca ce vin din- ritate incontestabilã în istoria
spre Eugen Coºeriu, coordonaþi avangardei româneºti ºi europe-
de Mircea Borcilã. Fiecare dintre ne. Ceea ce mi se pare relevant
cele douã secþiuni au reprezen- Ion Prioteasa, preºedintele Con- P.M.: Ce rol a jucat Leonid un centru de difuzare al cãrþii ro- este faptul cã Gherasim Luca
tat în sine un eveniment. Urmea- siliului Judeþean Dolj ºi spiritul Mãmãligã în dezvoltarea litera- mâneºti din exil, deoarece erau, merge mult mai departe decât as-
zã sã fie publicat un volum cu vizionar al lui Lucian Dindiricã, turii române din exil? peste tot în lume, autori care scoa- pectul pur literar sau estetic sau
lucrãrile prezentate la colocviu. managerul Bibliotecii Judeþeane B.N.: În România, Leonid Mã- teau câteva zeci de cãrþi în româ- de avangardã ºi el ajunge, printr-
În acelaºi timp, au avut loc ºi în- „Alexandru ºi Aristia Aman”. mãligã este practic necunoscut ca nã pentru cititorii de limbã româ- o intuiþie într-adevãr genialã, la o
tâmplãri tragice: mai întâi Prima- Actuala Casã Dianu urmeazã sã scriitor – pe cãrþi semna cu L.M. na din exil. Ideea – care pornise alchimie a verbului. Nu este vor-
ria Segarcea (oraºul natal a lui devinã sediul viitorului Muzeu al Arcade. El este cunoscut mai ales de la Aureliu Rãuþã din Spania – ba de o ars combinatoria ci, mai
Vintilã Horia) a decis sã îl facã Cãrþii ºi Exilului Românesc. ca animator cultural al Cenaclului era sã salvãm diferiþii ºi micii edi- degrabã, de a despica cumva cu-
Cetãþean de Onoare – în cadrul P.M.: Revenind în prezent, vã de la Neuilly, având posibilitatea tori români cu vânzarea ºi distri- vântul ºi de a intra înãutrul lui ºi
unei festivitãþi minunate ce a avut rog sã ne spuneþi cum aþi hotã- sã ne ofere un loc de întâlnire lân- buirea acestor cãrþi prin crearea a gãsi acel fond substanþial care
loc la liceul din localitate care îi rât ca primul invitat din acest an gã Paris, la Neuilly. Puþin timp unei reþele ºi editarea uni catalog se regãseºte la nivelul subcon-
poartã numele –, apoi, la ceva sã fie regizorul Andrei ªerban? dupã ce am ajuns la Paris, în 1968, cu noile apariþii. Ulterior, Asocia- ºtientului uman. În fond, Ghera-
vreme, la iniþiativa Institutului B.N.: Vreau sã îþi spun cã asta am intrat în acest cenaclu ºi am þia Hyperion – al cãrei preºedinte sim Luca este un mare cercetãtor
„Elie Wiesel”, i-a retras acest ti- a fost ideea lui Lucian Dindiricã. fost uimit de calitatea lucrurilor eram – a organizat, în parteneriat al subconºtientului pentru cã
tlu. Abia de curând instanþa a Eu am fost cu ideea tradiþionalã ºi care se întâmplau acolo. Noi ne cu revista 3e millénaire, primul acolo este sursa realitãþii la care
decis sã-i pãstreze titlul de Cetã- universitarã de douã zile de Co- reuneam la acest cenaclu pentru colocviu dedicat lui ªtefan Lupaº- el a avut acces direct. Acest as-
þean de Onoare al oraºului Segar- locviu EXIPORA: una dedicatã lui a pãstra sensul organic al Româ- cu în Franþa. Ca scriitor, L.M. Ar- pect alchimic s-a observat foar-
cea acordat postmortem de cãtre Leonid Mãmãligã, iar cealaltã lui niei, fiindcã era o nevoie organicã cade nu are scrieri extrem de nu- te bine ºi în proiecþia video de pe
Consiliul Local, în decembrie Gherasim Luca. Dar, cum între de a pãstra în noi aceastã identi- meroase fiindcã avea un spirit de retroproiector în care Gherasim
2015, cu ocazia centenarului naº- timp Andrei ªerban a donat arhi- tate româneascã. Mircea Eliade perfecþiune împins pânã la obse- Luca citea poemul Passion-
terii sale. va sa pentru viitorul Muzeu al venea la fiecare ºase luni sã ci- sie: rescria tot timpul. Opera lui nément. Un lucru care îl singula-
P.M.: Cum s-a fãcut trecerea Cãrþii ºi Exilului Românesc, atunci teascã la cenaclu din opera lui li- literarã majorã este Poveste cu þi- rizeazã pe Gherasim Luca în con-
de la Colocviul EXIPORA la Bi- am hotãrât ca ediþia aceasta sã aibã terarã, erau ºi Vintilã Horia, ªtefan gani. Rolul Colocviilor EXIPORA textul suprarealist: este modul în
blioteca Judeþeanã „Alexandru trei zile ºi prima sã îi fie dedicatã. Lupaºcu, Horia Damian, Sanda ºi a Muzeului Cãrþii ºi Exilului Ro- care se pregãtea fizic, se pregã-
ºi Aristia Aman” ºi Muzeul Cãr- P.M.: În prezentarea pe care Stolojan ºi mulþi alþii. Cenaclul a mânesc este tocmai de a reaminti tea interior (nu lucrând pe cuvin-
þii ºi Exilului Românesc ce urmea- i-aþi fãcut-o lui Andrei ªerban funcþionat timp de 30 de ani pânã cã tot ceea ce s-a scris ºi fãcut în te) pentru recital, dupã cum îmi
zã sã se deschidã la Craiova? l-aþi numit un mare gânditor. Vã în anii ’90, ceea ce este un semn exil ºi diaspora reprezintã o com- povestea poetul Michel Camus,
B.N.: În 2015, eram la coloc- rog rog sã dezvoltaþi puþin aceas- de vitalitate pentru o „instituþie” ponentã a culturii române. care l-a invitat într-o emisiune
viul dedicat centenarului lui Vin- tã idee extrem de interesantã. culturalã din exil. Ceea ce este im- P.M.: Acest demers de reeva- radio la France Culture. Altfel
tilã Horia ºi acolo l-am întâlnit, B.N.: În primul rând, el este, portant de subliniat este faptul cã luare a literaturii române prin spus este vorba de practica lite-
într-o searã, pe Lucian Dindiricã bineînþeles, un regizor de teatru avem acum la Craiova arhiva vie a integrarea literaturii din exil ºi rarã a cuvântului vorbit, de su-
ºi i-am povestit cã eu cãutam de extrem de cunosut, dar în acelaºi acestui cenaclu prin donaþia fã- diaspora are ºi o componentã netul care ajunge la nucleul se-
mult o locaþie cãreia sã-i donez timp el este un gânditor, chiar cutã de doamna Benedicte Mã- axiologicã? cret al cuvântului care este din-
toate documentele pe care le-am dacã nu a scris cãrþi de reflecþie mãligã în care existã chiar benzi B.N.: Speranþa mea e cã va fi o colo de cuvânt.
strâns timp de 50 ani, în Franþa, asupra teatrului. Însã în interviuri, de magnetofon cu înregistrãri de reevaluare a literaturii române,
despre exilul românesc. Am vã- articole, în unele fragmente din la cenaclu. Împreunã, Leonid Mã- dacã într-adevãr vom avea vocile Interviu realizat
zut cã ochii i s-au aprins, a doua biografia lui apãrutã la Polirom, cu mãligã ºi cu mine, am înfiinþat autorizate de mari critici care sã de Petriºor Militaru
zi mi-a spus cã nu a dormit. Nici o postfaþã pe care am semnat-o – Asociaþia Hyperion care includea citeascã, mai întâi, ºi, apoi, sã co-
eu nu dormisem, pentru cã mã tot în toate existã o reflecþie foarte
gândeam cum sã gãsesc locul profundã despre rolul pe care îl
potrivit pentru donaþia mea. Ast- joacã teatrul în viaþa fiinþei uma-
fel mi-a propus sã fac donaþia ne. El vine în continuarea unor
cãtre Biblioteca Judeþeanã „Ale- mari gânditori ai teatrului precum
xandru ºi Aristia Aman”, mi-a arã- Adolphe Appia, Alexandre de Sal-
tat sala de la etajul unu al clãdirii zmann, Louis Jouvet sau Peter
ºi în 2016 s-a fãcut inaugurarea Brook. Bineînþeles cã existã ºi alþi
colecþiei mele. Atunci, în discur- mulþi teoreticieni ai teatrului, dar
sul meu de deschidere, am spus ceea ce este interesant la aceastã
cã sper ca aceastã donaþie a mea linie spiritualã pe care o indic este
sã poatã fi un nucleu al unui vii- faptul cã teatrul are un rol esenþial
tor Muzeu al Exilului Românesc. în evoluþia spiritualã a fiinþei uma-
ªase luni dupã aceea, Consiliul ne. În al treilea rând, Andrei ªer-
Judeþean Dolj a fãcut un proiect ban este una dintre cele mai emi-
ºi s-au aprobat bani din fonduri nente personalitãþi ale exilului ro-
europene. Un rol important în mânesc.
acest demers l-a jucat domnul Andrei ªerban, Alexandru Boureanu, Basarab Nicolescu, Lucian Dindiricã

12 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


un spectacol folcloric de elitã
A
stãzi, folclorul muzical pretãrii la performanþa profesio-
este un fel de istorie nistã, pãrãsind stadiul „însãilãrii”
sentimentalã a unui concertante a unor numere so-
popor, importante evenimente listice (vocale sau instrumenta-
istorice reprezintã semnale ce în- le) ºi de dans popular în favoa-
fãþiºeazã destinele poporului; rea unor formule tematice speci-
folclorul poate fi considerat ca fice unei trupe academice. Iatã de
un document ce proiecteazã în ce salutãm orientarea actualã a
sufletele noastre simþirea, trãirea conducerii ansamblului ºi insis-
ce caracterizeazã un popor. Amin- tenþa cu care îºi motiveazã resur-
tirile folclorice vorbesc despre sele umane ºi financiare, cu sco-
formarea conºtiinþei sociale. Fol- pul de a cuceri inimile miilor de
clorul este, poate, unica formã iubitori ai folclorului oltenesc. Cei
care exprimã emoþia omului asu- doisprezece soliºti vocali ai an-
pra destinului sãu, caracterizân- samblului (în ordinea apariþiei în
du-l cu acele dimensiuni specia- spectacol): Lavinia Bîrsoghe,

a r te
le prin care se deosebeºte, în dra- Marius Mãgureanu, Liliana Popa,
goste, în suferinþe ºi lucruri, de Aneta ªiºu, Mariana Ionescu
alte popoare. Cineva spunea cã Cãpitãnescu, Cristian Bãnãþeanu,
poporul se naºte odatã cu istoria Liviu Dicã, Ciri Mayer, Manuela
ºi de aceea ajunge sã-i iei istoria Moþocu, Petricã Mîþu Stoian, Ni-
pentru a înceta de a mai fi popor. culina Stoican, Constantin En-
Din istoria unui popor face parte ceanu, au cântat cu dezinvoltura
ºi cântecul, care este un fel de artiºtilor experimentaþi, contri-
„certitudine a sufletului” pe baza buind din plin la succesul spec-
cãreia poate fi determinatã iden- conceptul de culturã generalã, tradiþii populare de la Dragobete cã Mîþu Stoian. Fãrã îndoialã, tacolului. Ca regie, ni s-a pãrut
titatea ºi apartenenþa la poporul contribuind la înfrumuþeºarea (24 februarie) la Sfinþii Constantin greul spectacolului a cãzut pe mai puþin inspiratã ideea „aglo-
respectiv. Folclorul muzical, cân- spiritualã a poporului. ºi Elena (21 mai), adicã de la Bo- umerii orchestrei, care s-a achi- merãrii” cvasipermanente a sce-
tecul tradiþional transmite inter- Într-un recent spectacol-pre- botaie (Vâlvãtaie) la Constandinul tat de dificila conjuncturã de a nei, unele „rarefieri” ar fi adus un
pretului ºi ascultãtorului un anu- mierã al Ansamblului folcloric puilor. acompania atât soliºtii, cât ºi dan- plus de inteligibilitate ºi „delica-
mit sentiment de viaþã. Desigur, „Maria Tãnase” din Craiova, inti- Pe scenã s-au derulat momen- satorii. Într-un non-respiro, ar- teþe” artisticã. Altfel, spectaco-
în zilele noastre, nimeni nu îºi va tulat Trecu’ anu’ cu olteanu’, am te de teatru popular în care pro- tiºti instrumentiºti, conduºi de N. lul are credibilitate, este intere-
exprima iubirea prin cuvintele pe avut marea bucurie sã constatãm tagoniºti au fost doi dansatori Draghia, au dovedit aplomb ºi sant, capteazã atenþia spectato-
care le foloseºte literatura popu- faptul cã acest colectiv ºtie sã facã (Margareta Chiurtu ºi Giani Adri- muzicalitate pe întreaga duratã a rului. Demersul Gabrielei Rusu-
larã ºi nu va descrie nemulþumiri- muzicã, sã danseze ºi sã recite, an Chivu) deosebit de bine în- spectacolului (peste douã ore). Pãsãrin meritã aplauzele ºi felici-
le, conflictele aºa cum o face ba- pentru cã reprezentaþia la care am drumaþi în arta cuvântului: au re- Nu vom intra în detalii ce privesc tãrile noastre sincere. Constatãm
lada popularã. De aceea, vom afir- fost „ochi ºi urechi” ne-a plãcut. alizat clipe de un farmec irezisti- nivelul interpretativ al orchestrei cu acest prilej faptul cã, regia de
ma cã folclorul muzical educã Dansatorii (coregrafia Ionel Garoa- bil, convingându-ne de buna- (poate, cu alt prilej) ºi nici în do- sunet rãmâne, în continuare, o
omul de azi nu doar în latura lui fã), orchestra (dirijor Nicolae Dra- cuviinþã în transmiterea mesaju- meniul repertoriului abordat de problemã nerezolvatã pe deplin.
artisticã, dar ºi prin semnele in- ghia), soliºtii vocali au creat un lui. Pe aceeaºi linie s-au situat ºi soliºtii vocali în acest spectacol, Preocuparea pentru sunetul fru-
tonaþionale de bazã ale gândirii spectacol verosimil, emoþionant. celelalte intervenþii „literare” ale gândit preponderent literar, ci mos, plãcut (care nu violenteazã
muzicale, prin înþelegerea profi- Gabriela Rusu-Pãsãrin, în dubla soliºtilor, excelând, aºa cum era vom sublinia faptul cã ansamblul urechea) trebuie sã fie o condiþie
lului estetic ºi social. Nu ajutã ipostazã de scenarist ºi regizor, a de aºteptat, cei trei artiºti de vârf craiovean s-a dovedit hotãrât de sine-qua-non.
doar la pãstrarea muzicalitãþii apelat, în primul rând, la folclorul ai ansamblului: Constantin En- a face paºi importanþi în direcþia
poporului nostru, dar ºi dezvoltã literar, înfãþiºându-ne obiceiuri ºi ceanu, Niculina Stoican ºi Petri- permanentizãrii ºi adecvãrii inter- n Gheorghe Fabian

pentru o istorie antropologicã a urbanului


pornind de la fotografiile de altãdatã
C
ând am fost rugat sã le, fotografiile. Gheorghe Brãtianu, înþelegem o
scriu despre un proiect Surprinzãtor, fotografiile reu- altã reprezentare curentã în epo-
editorial de istorie vi- nite în acest proiect provin din cã: prin intermediul accesului la
zualã a Craiovei, pornind de la mâinile mai multor fotografi. Re- istorie pe care fotografia îl permi-
fotografii din colecþii private, alizate în studiouri foto celebre te, aceasta se poate transforma
eram departe de a bãnui cât de ale Craiovei epocii interbelice, în instrument politic. O putem
departe mã vor purta paºii. Ca Krauss, Chaland-Paltour, LuX, judeca la fel dacã ne uitãm la fo-
istoric obiºnuit mai degrabã cu ele surprind nu doar prin tipolo- tografiile prilejuite de diferite eve-
perioada secolului al XIX-lea, mã gia subiectelor, varietatea teme- nimente militare, parade, decorãri
trezeam pus în faþa unei provo- lor, cât prin unghiurile de privire ale unor combatanþi, toate cen-
cãri ale cãrei contururi le intuiam, care individualizeazã ceea ce pare trate în Piaþa Unirii, devenit un
dar al cãrei spaþiu concret nu atât de repede supus efemerului, important loc al memoriei. Utili-
ºtiam dacã îl voi putea atinge aºa clipei. Avem de-a face cu o anu- zarea fotografiei pe parcursul ce-
cum îmi doream. Craiova nu este mitã topofilie înþeleasã ca o pa- lor douã decenii marcate, în sens
la primul astfel de proiect, doar siune (uneori obsesie) pentru tare, istoric, de decesul întemeie-
cã, de data aceasta, am avut ime- „peisaje locale marcate de timp, torului României Mari, regele
diat sentimentul cã este vorba de locuri unde trecutul este tangi- Ferdinand I (1927), ºi de alunga-
altceva. Mircea Georgescu, Mi- bil” (Kitty Hauser). Ori, dacã pri- rea ultimului suveran al României,
hai Murãreþu ºi Lucian Purcaru vim cu atenþie aceste fotografii, Foto: Mircea Georgescu regele Mihai (1947), ne pune în
nu sunt istorici sau specialiºti în descoperim numeroase astfel de faþa chipului surprinzãtor al unei
ºtiinþele socio-umaniste. Dar pa- locuri unde trecutul este tangi- rute pânã în zilele noastre, în dis- diul acestor imagini, importante comunitãþi urbane, dinamice ºi
siunea lor nepotolitã pentru cãu- bil. Calea Unirii, Piaþa Marºeu preþ total faþã de valoarea moºte- întrucât, în fiecare astfel de foto- tradiþionale, moderne ºi conser-
tarea urmelor vizuale ale Craio- sunt poate printre cele mai sem- nirii patrimoniale a Craiovei. Însã grafie, comandatã ºi developatã vatoare, care nu-ºi refuza nouta-
vei de altãdatã le-a alimentat nu nificative ºi pun în valoare nu nu numai strãzi sau pieþe, ci ºi la un studio craiovean de cãtre tea tehnicã sau vestimentarã,
doar dorinþa de a colecþiona (în doar importanþa unui corso pen- clãdiri, de la Palatul Justiþiei (ac- craioveni sau soldaþi nemþi, aflaþi sociabilizarea popularã ºi deschi-
fond, o boalã aristocraticã, nu?), tru comunitatea craioveanã, cât tuala Universitate) la ºcoli repre- într-un scurt intermezzo biogra- derea urbanã, fãrã a-ºi dispreþui
ci ºi generozitatea de a oferi pu- ºi textura culturalã a unui spaþiu zentative (Liceul „Fraþii Buzeºti” fic pe meleagurile oltene, se în- meseriaºii tãcuþi sau þãranii care
blicului craiovean un proiect aºe- pe care membrii ºcolii sociologi- pe care cu greu l-am vizualiza ca tâlnea individul cu oraºul. Spa- aprovizionau piaþa centralã. Mai
zat, coerent, de imersiune într-o ce a lui Dimitrie Gusti l-ar fi des- spital militar pentru soldaþii ger- þiul urban era un fundal pe care degrabã decât contraste, tuºe de
Craiovã de altãdatã (nu întâmplã- coperit cu plãcere. Dacã Piaþa mani în timpul celui de-Al Doilea se proiecta un individ surprins culoare ale peisajului urban cra-
tor titlul, Craiova de ieri 1927- Marºeu a dispãrut astãzi, supra- Rãzboi Mondial), statui sau par- într-un moment unic al biografiei iovean, pe care fotografiile, gru-
1947). Nu voi detalia foarte mult vieþuind numai prin intermediul curi (English Park-ul într-o ipos- sale, una de referinþã sau una pate inteligent în acest proiect,
acest proiect editorial, intrat pe acestor fotografii, capsule ale tazã diferitã faþã de cea pe care o obiºnuitã, una de loisir sau una ni le restituie, oferindu-ne rarul
ultima sutã de metri, care va fi, cu timpului, Calea Unirii (astãzi Stra- ºtim astãzi), biserici (ce unghi profesionalã. Pe de altã parte, prilej de a avea acces la o Craio-
siguranþã, salutat ºi comentat aºa da, trãdând deja pierderea unui aparte de cuprindere a bisericii când ne uitãm la fotografiile rea- vã incredibil de vie!
cum trebuie, dupã apariþia sa. statut urban prestigios) se încã- Madona Dudu dinspre catedrala lizate cu prilejul unor evenimen-
Ceea ce aº vrea sã propun acum pãþâneazã sã reziste în ciuda de- „Sf. Dumitru”!! ). te politice, de exemplu congresul n Nicolae Mihai
cititorilor noºtri va fi mai degra- teriorãrilor produse în timpul co- Nu are rost sã negãm, istoria liberalilor georgiºti din 3 august
bã o invitaþie la o altfel de lecturã munismului sau a „reamenajãri- Craiovei a fost deopotrivã pãs- 1930, facþiune liberalã înfiinþatã
a acestor documente mai specia- lor” clãdirilor, de prost gust, apã- tratã ºi consumatã prin interme- de renumitul nostru istoric

, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 13


O
rganizaþia Naþiunilor tacol. Marcel Iureº face un rol de
Unite considerã tine- n MARIUS DOBRIN patrimoniu în adaptarea poveºtii
reþea cuprinsã între 15 Ivan Turbincã. Împreunã cu Ale-
ºi 24 de ani, un interval generos.
Definiþiile sunt flexibile ºi segmen-
tele: copilãrie, adolescenþã, tine-
reþe, maturitate se dilatã ori se
între copii ºi tineret xandru Dabija construieºte un
spectacol de profundã umanita-
te, despre viaþã ºi moarte. Cele-
lalte adaptãri dupã Creangã sunt
contractã de la caz la caz. Titula- remarcabile (întreg demersul, mai
tura teatrului Colibri, „pentru co- vechi, al lui Dabija meritã apre-
pii ºi tineret”, este respectatã de ciat cu generozitate) dar sunt
oferta spectacolelor propuse. parazitate de unele grimase ori
Cei 70 de ani pe care-i împli- replici care se integreazã mai greu
neºte în 2019 sunt din plin dã- în mediul evocat.
ruiþi copiilor. De la Horia Davi- Sala de la Colibri se umple
descu ºi Eustaþiu Gregorian pânã pânã la refuz de fiecare datã, ºi
la Adriana Teodorescu, un fir asta este încântãtor. Ce fel de pu-
roºu al basmelor s-a înfãºurat blic? De toate vârstele, ceea ce era
într-un ghem uriaº, „zestrea” de de dorit. ªi totuºi, încã mai rãmâ-
dus mai departe. Copiii de azi se ne un segment semnificativ exclus
bucurã de un spaþiu generos, încã din oferta repertorialã: cei
a r te

chiar dacã nu întrutotul adecvat imediat sub limita (producþiilor de


magiei teatrului, dar cu certitudi- la ACT) de 16 ani. Pe scena asta
ne un liniºtit liman dupã vitrege- au evoluat liceenii craioveni aflaþi
le momente ale pierderii vechiu- în competiþie teatralã ºi astfel am
lui sediu. „Colibri” înseamnã mai putut descoperi cât de mulþi sunt
mult decât o salã de spectacole, preocupaþi sã joace. M-a surprins
acum ºi-a deschis porþile ºi pen- ferim la locul naºterii lor) sãu, Marcel Iureº ºi Florin Piersic jr. faptul cã li s-a propus o piesã care
tru ateliere care familiarizeazã pri- Patrel Berceanu. Producþiile de la depãºeºte sfera preocupãrilor
chindeii cu lumea artelor. ªi încã ACT au poposit, una câte una, specifice vârstei lor. Liceenii au
nu am epuizat aria de cuprindere, în ultima zi de joi a fiecãrei luni, mers mai departe, îºi construiesc
terenul de joacã amenajat în faþa pe scena de la Colibri, încât pu- ºi spectacole de care se simt
teatrului are ºi el un rost în a þine blicul craiovean a avut nespera- aproape. Aºa se face cã abia aº-
copiii aproape. Iar despre descin- ta ºansã de a vedea „acasã” o tept sã vãd producþia trupei de la
derea pãpuºilor în stradã, în deja seamã de creaþii de teatru con- Palatul Copiilor, cu piesa Dragã
tradiþionalul festival Puppets temporan, cele mai multe cu no- doamnã profesoarã, de Ludmila
Occupy Street, s-a vorbit pe mã- torietate naþionalã, semnate de Razumovskaia, în care e vorba de
surã ce i s-a dus vestea. regizori cu nume, cu actori de va- liceeni. Ei vor juca la sala Depar-
Patrel Berceanu, cel care a dat loare ºi, deloc de neglijat, la un tamentului de Artã Teatralã, aco-
numele de azi al teatrului, a avut preþ modest. Simpla lor enumera- lo unde acum doi ani studenþii
viziunea unei deschideri de an- re spune totul, unui cunoscãtor, ne ofereau un încântãtor specta-
vergurã, bazându-se pe ampren- despre oportunitatea ivitã în faþa col cu Avioane de hârtie, de Eli-
ta decisivã pe care arta dramati- spectatorului craiovean: Dumne- se Wilk. O autoare ce scrie foarte
cã a pus-o pe oraº, cum-necum, zeul de a doua zi, de Mimi Brã- mult despre lumea adolescenþi-
singura de duratã ºi cu onorabi- nescu, Fidelitate, de Chazz Pal- lor. Iar o combinatã de tineri ac-
litate în planul culturii naþionale. minteri, Pãi... despre ce vorbim tori ºi studenþi a scos la Naþional
Iar un proiect de viitor se þese noi aici, domnule?, de Cãtãlin o fastuoasã dramatizare dupã
pentru generaþii succesive cu de- ªtefãnescu, American Buffallo, Douã loturi.
gustãtori. Publicul spectacolelor de David Mamet, Cont(r)acte, de De altfel recursul la clasicii din
cu marionete sã fie în continuare Mike Bartlett, Omul pernã, de programa ºcolarã poate fi o foar-
atras spre scenã ºi pânã la vârsta Marin Mc Donagh, Apã de minã, te bunã cale de a pãstra în salã
maturitãþii. Paºii au fost timizi în de Szekely Csaba, Absolut, dupã publicul care, crescând, lasã în
timp. De ceva vreme avem parte Creangã, O intervenþie, Mike urmã marionetele. Recenta pre-
de proiectul „Colibri într-un Bartlett, Moº Nichifor, (tot mierã de la Colibri, Chiriþa la
ACT”, o inspiratã propunere de Creangã), Constelaþii, de Nick Fiind vorba de o artã care cere Scena în care actorul în vârstã, Iaºi, poate fi un punct de pleca-
colaborare adresatã deja celebru- Payne, Stage Dogs, (dupã David prezenþa la locul creaþiei, nu pu- personaj cabotin, coboarã în salã re. „Trilaterala” moldoveano
lui teatru creat de Marcel Iureº în Mamet), N-ai tu treabã, de Cãtã- tem fi decât încântaþi de a fi vã- spre a scruta prestaþia hamletia- (text) - olteano (actori) - maghia-
Bucureºti. Un parteneriat ce se lin ªtefãnescu. zut aici o galerie de tineri actori, nã a celui mai tânãr, a cãrui stea rã (regie ºi ce mai þine de con-
bazeazã pe susþinerea financiarã Regizorii sunt dintr-o listã de la Irina Antonie ºi Ana Ularu urcã, este emoþionantã. Replica strucþie) sugereazã ºi posibilita-
localã ºi pe deschiderea institu- prestigioasã, începând cu Alexan- pânã la Florin Piersic Jr, acesta ºoptitã ºi delicat cadenþatã a lui tea unor colaborãri (oameni, in-
þiei bucureºtene, ingredientul fi- dru Dabija ºi terminând cu mai ti- din urmã intrând pe scenã alãturi Piersic Jr este mai mult decât o stituþii, resurse) care sã ofere ºi
ind sentimentul declarat al recu- nerii Radu Iacoban, Cristi Juncu, de Marcel Iureº, o provocare din revelaþie, este pecetea unei reu- celor pe care termenul englezesc
noºtinþei pentru oamenii acestor Claudiu Goga, Oana Stoica. care iese învingãtor. Stage Dogs ºite tezaurizabile. Egalatã de par- teenager îi numeºte perfect po-
locuri. este un adevãrat masterclass. tenerul de scenã doar în alt spec- sibilitatea de a veni la teatru.
Într-un fel, Marcel Iureº con- La mulþi ani, Colibri! Copii
tinuã ideea colegului de faculta- cresc, sã-i pãstrãm aproape!
te ºi concitadinului (dacã ne re-
ocheanul întors
mare sau un foarte mare scriitor?” Auto-
rul, D. Pãcuraru, îºi construieºte argumen-
tele din contrarii, recunoscând totodatã
mentându-l pe Noica” ori cronica la volu- rialului îl citeazã pe cel considerat autori- dificultatea de a-l aºeza pe scriitor „într-
mul Blaga la Bistriþa de Jeniþa Naidin, tatea supremã în critica româneascã, N. un tipar prestabilit”, acesta fiind „un des-
Nr. 2 al cunoscutei publicaþii Portal- ambele semnate de Gh. Grigurcu, o croni- Manolescu: „Poezia fãrã mesaj/…/ e fãrã câlcitor de sistem”. Rãspunsul la întreba-
Mãiastra din Tg. Jiu, pus sub semn ar- cã la un roman al lui G. Chifu ºi douã la valoare esteticã.” Un argument – subîn- rea din titlu se subînþelege, autorul aºe-
ghezian, are pe prima paginã o continuare Poeme libere de O. Doclin, fragmentele þeles – este ºi includerea, în proximitatea zându-l pe Breban „în preajma marilor scri-
(din nr. precedent) a articolului semnat de din volumul Valeriu Anania – Icoane de editorialului, a unui poem de Dimitrie Ste- itori români, de la Liviu Rebreanu la Marin
Ion Brad dedicat marelui poet ºi este ur- început de Ioan ªt. Lazãr, subsumate ti- laru, preluat din ziarul Drum nou, din 1 Preda”, cu trimiteri „uneori” ºi la „marii
mat de cronica lui Tudor Nedelcea la Dic- tlului „Mentorat arghezian”, precum ºi oct. 1945. Revista mai cuprinde cronici, prozatori universali, mai ales ruºi”. Seman-
þionarul esenþial. Oamenii din viaþa lui poemele semnate de Mihai Firicã, N. Dra- dintre care le amintim pe cea a lui Stan V. lãm de asemenea mai multe cronici (sem-
T. Arghezi, alcãtuit de neobositul director goº, Toma Grigorie ºi cele câteva „resti- Cristea la vol. Silviei-Ioana Sofineti Des- nate de G. Vulturescu, Silviu Gongonea,
al revistei, Zenovie Cârlugea, cel care, aºa tuiri” din creaþia lui Ion Miloº. culþ în mileniul III, ori cea semnatã de Valerica Mitu º.a.) la volumele de poezie
cum încheie T. Nedelcea, „are deja un Ana Dobre la romanul Scrisorile ploii de ale Andreei H. Hedeº, Denisei Crãciun ºi
nume ºi un renume în literatura românã Carmen Georgeta Popescu. Radu Ilarion Spiridon Popescu. Carmel Doreal intrã în
contemporanã, clãdit pe o muncã istovi- Munteanu comenteazã antologia de pro- dialog cu Daniel Corbu, iar Gh. Glodeanu
toare ºi o pasiune debordantã.” Din aceas- zã 1918. Ce-ar fi fost dacã…, comentatã ne aminteºte despre mituri în opinia lui G.
tã „muncã ºi pasiune” au rezultat ºi alte de Horia Gârbea. Fireasca rubricã „Moro- Cãlinescu. Poesis publicã firesc multã
volume – Dicþionar esenþial. Lucian Bla- Caligraf (nr. 3), o publicaþie editatã de meþaian” aduce a XII-a semnalare a lui poezie, semnatã de Angela Baciu, Veroni-
ga. Oamenii din viaþa lui, comentat de A. Centrul Cultural Teleorman, lanseazã – în Marin Iancu privitor la „Personajele igno- ca Balaj, Mihaela Albu, Mihaela Aione-
Goci ºi L. Gruia. În acest numãr mai sem- editorialul semnat de Liviu Comºia – o rate” din opera lui Marin Preda. sei, precum ºi de poeþi strãini: din Argen-
nalãm „Pamfletarul Arghezi” de Toma Gri- provocare privind „Mesajul textului lite- tina – Maria Donnet, din Franþa – Venus
gorie ºi articolul exilatului de la Roma, rar”. Autorul atrage atenþia asupra „tonu- Khoury-Ghata, din Spania – Leopoldo
Mircea Popescu, despre o traducere în ita- lui autoritar în care se poartã discuþia” în Maria Panero. Acest bogat numãr al Poe-
lianã a poeziei argheziene. Tot sub sem- presa culturalã de azi, manifestându-ºi sisului este ilustrat cu lucrãri ale sculpto-
nul poetului este pus ºi interviul subsem- dezaprobarea faþã de „noii apostoli ai au- rului Domokos Lehel, despre care scriu D.
natei cu Aurora Cornu despre Giacometti tonomiei esteticului”. În favoarea argu- Poesis (nr. 1-2-3/ 2019) se deschide cu Pãcuraru ºi Vasile Andreica.
ºi Eli Lothar. Ne-au mai atras atenþia „Co- mentelor „mesajului” sãu, autorul edito- un titlu provocator: „Nicolae Breban, un (Mihaela Albu)

14 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


viaþa bate filmul pentru Andreea Soare:
de la Vâlcea la… Carnegie Hall
dez. Aº veni, repet, cu drag în
Ion Jianu: Dupã succesul din România, în Craiova, oraº ce de-
2016 de la Opera Naþionalã din vine tot mai frumos ºi interesant,
Bucureºti (unde aþi interpretat dar nu am fost invitatã oficial…
rolul principal din opera Cosi Am fost în vara anului trecut în
fan Tutte), nu aþi mai cântat pe România (acasã, la Râmnicu Vâl-
scenele româneºti, ci doar în cea) pentru o binemeritatã ºi uti-
Franþa, acolo unde v-aþi stabi- lã vacanþã. De ce spun ºi utilã?
lit din 2004. V-aþi fi dorit ºi alte Deoarece am fãcut ºi ºcoala de
colaborãri cu România? ºoferi ºi am obþinut permisul de
Andreea Soare: Din pãcate, conducere cu nota maximã.
invitaþia de a cânta la Opera Na- Ion Jianu: Dupã zece ani pe-
þionalã din Bucureºti în rolul prin-

a r te
trecuþi la Paris, aþi decis sã vã
cipal în opera Cosi fan Tutte, de stabiliþi, în 2018, la Strasbourg.
Mozart, din urmã cu trei ani, a De ce aþi pãrãsit capitala Fran-
fost unica reprezentaþie a mea pe þei? Nu erau contracte pe mãsu-
o scenã din România. Venisem rã sau alte motive v-au determi-
de la Londra, unde interpretasem nat plecarea?
rolul principal în acelaºi gran- Andreea Soare: În Franþa,
dios spectacol de operã, fuse- cântãreþii de operã nu sunt an-
sem aplaudatã pe scena din ca- gajaþi permanenþi la o anumitã
pitala Marii Britanii, dar cãldura operã. De exemplu, operele la
ºi aplauzele din þara ta sunt spe- care am fost angajatã în anul tre-
ciale, de nepreþuit. În sala Ope- cut, când am cântat aproape în
rei Naþionale din Bucureºti, la toatã Europa, au contracte înche-
sfârºit, vãzusem un fost preºe- iate ºi pentru perioada 2020-2021
dinte al þãrii mele prezent la spec- Andreea Soare la Carnegie Hall (New York) în continentul nostru, aºa cã nu
tacol aplaudând… (e vorba de este obligatoriu sã locuiesc în
Emil Constantinescu, n.a). M-am

O
tistic a continuat la Paris, angajatã la Atelierul
riginarã din România (nãscutã la Râm- Paris. De ce am pãrãsit anul tre-
simþit specialã acasã la mine, Liric al Operei Naþionale din Paris (a susþinut nu-
nicu Vâlcea), soprana Andreea Soare cut capitala Franþei? Dintr-un
onoratã! A fost o experienþã ar- meroase concerte ºi a interpretat roluri pe scene-
s-a stabilit în Franþa din 2004 ca urmare motiv financiar, probabil cunos-
tisticã unicã ºi, din pãcate pen- le operelor Bastille ºi Garnier din capitala Fran-
a câºtigãrii marelui premiu la festivalul de muzicã cut, subînþeles: chiria la Paris este
tru mine, deocamdatã, unica în francofonã „Chants, sons sur scene” de la Baiaþei). În 2013 a câºtigat cele douã premii acordate una exagerat de mare (cel puþin o
România. Cu toate cã dorinþa de unui tânãr cântãreþ liric, Premiul AROP, înmânat
Mare. În acelaºi an a început cursurile Conser- treime din ceea ce câºtigam la câte
a cânta în þara mea a fost expri- pe scena operei Garnier, ºi Premiul Carpeaux.
vatorului Naþional de Muzicã din Strasbourg, cla- un contract se ducea pe chiria
matã dintotdeauna de mine! Sper sa de canto clasic, profesor Marie Madeleine Fiind nãscutã la 14 iulie, de Ziua Naþionalã a unui mic apartament!). Am decis
totuºi ca într-un viitor apropiat Franþei, mass-media din Hexagon a scris cã An-
Koebelé; în paralel a obtinut o licenþã în muzico- sã revin în oraºul unde am ajuns
sã colaborez din nou cu Opera dreea a fost, din naºtere, predestinatã sã locuias-
logie la Universitatea „Marc Bloch“ (2008). În pe- pentru prima oarã în Franþa, Stras-
Naþionalã din Bucureºti sau cu cã în Franþa! („Predestinare” care, în octombrie
rioada studiilor din Strasbourg a cãpãtat experi- bourg, ºi unde, printr-un credit
celelalte opere din România. 2016, a însemnat acordarea cetãþeniei franceze
enþã fiind invitatã la nenumãrate concerte la: Con- cu o dobândã foarte avantajoa-
Poate Opera Naþionalã din capi- pentru Andreea… Soleil).
siliul Europei, Parlamentul European, seara de galã sã la o bancã, am achiziþionat un
tala Olteniei? M-aº bucura foar- a Turului Franþei, decernarea premiului de litera-De-a lungul anilor petrecuþi în Franþa, ea a sus- apartament în care stau cu buni-
te mult sã particip la Festivalul þinut multe concerte în Europa, Asia ºi SUA, pre-
turã Goncourt etc.; în aceeaºi perioadã a fost ºi ca, cea care, alãturi de regretatul
Internaþional George Enescu, solistã (benevolã) în Corala „ACOR” a Parohieisa elogiind-o pentru calitãþile sale de sopranã, meu bunic, m-a crescut ºi a reu-
mai ales cã am introdus în majo- Ortodoxe Române din Strasbourg ºi solistã a fiind rãsplãtitã cu însemnate premii. În 2011, este ºit sã mã ducã în Franþa. E o po-
ritatea recitalurilor mele din lume corului de gospel „Ananias”. Dupã absolvirea laureatã a concursului internaþional de artã voca- veste de… povestit! Mã simt mi-
melodiile celebrului compozito- studiilor superioare din Strasbourg, Andreea alã de la Clermont-Ferrand, unde câºtigã rolul Don- nunat în acest apartament din
rul român, pe versurile lui susþinut examen de admitere la Conservatorul na Elvira, din opera Don Giovanni, de Mozart; Strasbourg, dar locuiesc puþin
Clément Marot (poet francez din tot în 2011 a fost laureata premiului HSBC a Fes-
Superior de Muzicã din Paris: din 195 de candi- timp în el deoarece sunt plecatã
perioada Renaºterii, n.a.). tivalului Internaþional de Muzicã din Aix en Pro-
daþi înscriºi la examen, a fãcut parte dintre cei multe, multe luni în alte oraºe (ºi
Ion Jianu: Cum a fost anul vence ºi câºtigatoarea premiului „Les amis du
cinci admiºi! A absolvit Conservatorul Superior þãri), acolo unde am opere sau
2018 pentru soprana Andreea festival d’Aix” al aceluiaºi festival. În ultimii ani,
de muzica din Paris în trei ani (2008-2011), cu toa- concerte de susþinut.
Soare?Vorbiþi-ne despre împli- a susþinut recitaluri în Japonia (Tokyo ºi Kanaza-
te cã ar fi trebuit sã facã cinci ani, dar profesoara Ion Jianu: Vorbind de pre-
niri, trofee… wa), în China (la Beijing), în insulele Guadeloupe
sa, Isabelle Guillaud, un nume celebru în lumea zent: care vã sunt angajamente-
Andreea Soare: Fãrã sã mã ºi Corsica. În 2016 a interpretat, în limba italianã,
muzicii din Franþa, a considerat cã este suficient le în prima parte a acestui an?
laud, dar realitatea-i aceasta: ºi rolul principal, Fiordiligi, din „Cosi fan tutte”, de
de pregãtitã pentru a da examenele finale cu cole- Andreea Soare: La începutul
2018 a fost un an foarte bogat în Mozart, pe scena Festivalului Garsington din Lon-
gii din anii superiori. Andreea a terminat secþia de anului, în ianuarie, am interpretat
activitatea mea artisticã din Eu- dra, timp de 11 reprezentaþii. Andreea a fost sin-
canto clasic ca ºefã de promoþie. Parcursul ei ar- rolul primei nimfe în opera Rusal-
ropa, nu numai din Franþa. Dacã gurul strãin distribuit într-un spectacol pe scena ka, de Dvoøák, la Opera Bastille
ar fi s-o luãm cronologic ºi se- festivalului. Dupã premierã (ca ºi timpul repetiþii- din Paris, apoi am fost invitatã sã
lectiv, ar trebui sã încep cu luna lor) a fost intervievatã, printre alþii, ºi de ziariºti cânt, împreunã cu câþiva instru-
februarie când am participat la de la The Oxford Times despre debutul ei pe o mentiºti din Orchestra Operei
un concert despre Coresponden- scenã celebrã din capitala Marii Britanii. Abia dupã Naþionale din Paris, pe scena
þa dintre compozitorul Strauss acest succes din Londra, a fost invitatã sã cânte Operei Garnier. În prezent am
ºi libretistul lui, Hofmannsthal, ºi în România! La Opera Naþionalã din Bucureºti început repetiþiile pentru opera
concert care a avut loc la Tea- a interpretat rolul principal din „Cosi fan tutte” Ariane et Barbe bleue, de Du-
trul Imperial din Compiegne (Fiordiligi). În noiembrie 2017, a susþinut un reci- kas, la Opera Naþionalã din Tou-
(Franþa) ºi a fost organizat în co- tal acompaniatã la pian de Yoan Hereau (din Fran- louse, reprezentaþiile fiind pro-
laborare cu Festivalul Internaþi- þa), recital în care, alãturi de arii celebre, a cântat gramate în luna aprilie. Totodatã,
onal de muzicã clasicã din Aix ºi lieduri româneºti la Carnegie Hall (New York) la aceastã instituþie de culturã de
en Provence. În lunile martie ºi cu ocazia Zilei Naþionale a României (organiza- renume din Franþa voi susþine, tot
aprilie am fost invitatã de opera tor: Institutul Cultural Român din New York), pre- în aprilie, un recital împreunã cu
Bastille sã învãþ douã roluri sa americanã având cuvinte de laudã pentru An- pianistul Robert Gonnella (din
principale în douã opere celebre:
Andreea Soare ºi... Andreea Soare/ portret dreea. De anul trecut, ea a pãrãsit Parisul, stabi- America). Luna aprilie va fi una
Teresa în opera Benvenuto Cel- fãcut de Silviu Bârsanu (S13) lindu-se la Strasbourg. deosebit de încãrcatã pentru
lini, de Berlioz, la Opera Bastil- mine deoarece am programate
le din Paris, ºi Euridice în opera susþinut un recital împreunã cu În luna octombrie am fost invita- în decembrie, ºi la care corala
încã douã concerte, în care va fi
Orfeo ºi Euridice de Gluck, la pianistul Aurelien Pontier (din tã de Opera din Koln (Germania) bisericii ortodoxe din Stras-
redatã integralitatea operelor lui
Opera Garnier din Paris – pen- Paris) în oraºul Melle (Franþa). sã cânt rolul Ellen Orford din bourg, a cãrei solistã am fost, a
Debussy, iar la sfârºitul lunii o sã
tru sezoanele viitoare la operã. Tot în luna iunie am susþinut opera Peter Grimes, de Benjamin câºtigat marele premiu!
cânt partea sopranei solo în ora-
În aprilie am susþinut douã con- douã recitaluri în cadrul Festi- Britten; în aceeaºi perioada am Ion Jianu: În vara anului tre-
toriul Stabat Mater, de Pergolesi,
certe cu Orchestra universitarã valului Internaþional de muzicã fost invitatã sã cânt într-un con- cut, ne-am revãzut în Aeropor-
la celebra Bazilica din Lourdes.
din Strasbourg, dirijatã de Cori- clasicã din Aix en Provence, re- cert cu Orchestra din Auvergne tul Craiova pentru câteva mi-
La sfârºitul verii voi reveni la
na Niemmeyer, în care am avut citaluri în care am cântat com- (Franta), un concert dedicat lui nute. Veneaþi din Germania ºi
Opera Naþionalã din Toulouse,
plãcerea sã interpretez ciclul de poziþii de George Enescu, Ri- Mozart, în oraºul Évian. Am în- plecaþi la Râmnicu Vâlcea… De
pentru opera Norma de Bellini.
melodii Les nuits d’été, de Ber- chard Strauss ºi Ravel. În ace- cheiat activitatea artisticã în ce aºa de rar veniþi în Oltenia
ªi… mai vorbim!
lioz. În luna iunie am susþinut, la eaºi perioadã am reluat concer- anul 2018 prin concursul inter- natalã?
Torino (Italia), un recital acom- tul de la Teatrul Imperial din naþional al coralelor bisericilor Andreea Soare: Am contracte Interviu realizat
paniatã, la pian, de Sonia Mazar Compiegne, concert pe care l-am ortodoxe române din Europa, stabilite cu un an, doi chiar trei de Ion Jianu
(din Ierusalim); imediat dupã am susþinut ºi la Aix en Provence. concurs ce a avut loc la Viena, înainte, nu pot sã le contraman-

, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 15


o mare operã romanticã: „Mefistofele” de Boito
T
ematica mefistofelicã dro D’Acrisso. În tabloul grecesc
sau faustianã a atras de am revãzut-o pe S. Radišiæ, de
multã vreme atenþia ar- aceastã datã în rolul Pantalis.
tiºtilor. În anul 1813, compozito- Nereus a fost interpretat de Pe-
rul german Ludwig (Louis) Spohr, triºor Efrem.
fermecat de Faustul lui Goethe, Dirijorului Dumitru Cârciuma-
a prelucrat subiectul în cadrul ge- ru i s-a încredinþat conducerea
nului liric. Richard Wagner a cre- muzicalã a premierei (rãspunzã-
at „Uvertura Faust”, iar Franz tor ºi pentru pregãtirea muzicalã,
Liszt a compus o amplã simfonie alãturi de pianista Corina Stãnes-
programaticã. Prima parte din mo- cu), dovedind eficienþã în a cu-
numentala lucrare a lui Goethe a prinde întregul, de a construi
stat la baza legendei dramatice a marile suprafeþe muzicale ºi de a
lui Hector Berlioz. Mendelssohn pune pe aceeaºi lungime de undã
a scris cantata „Prima noapte val- orchestra cu scena. Dovedeºte
purgicã”, iar Robert Schumann a nu doar profesionalism, impune
a r te

creat scenele oratoriale dupã ºi prin temperament, înþelegerea


Faustul lui Goethe. Douã titluri stilului, încãrcãtura romanticã a
de operã au intrat în circuitul discursului în fragmentele lungi.
spectacolelor pe plan internaþio- Ceea ce impresioneazã în spec-
nal. În primul rând, versiunea fran- tacol este corul (exemplar pregã-
cezã, „Faust” de Charles Gounod, tit de Lelia Candoi). În opera lui
apoi, mai rar abordata operã ita- Boito sunt multe momente cora-
lianã scrisã de Arrigo Boito. Din le; din acest motiv, opusul este
opusurile mai recente pe acest situat uneori în zona „operã-ora-
subiect vom aminti „Doctor toriu”. În spectacolul craiovean,
Faust” de Ferrucio Busoni ºi epi- din Craiova. te, dacã în ea nu s-ar ascunde vingãtoare). Actoriceºte, a con- aceastã remarcã nu este valabilã,
sodul faustian din „Îngerul de Regizorul german Peter P. marile adevãruri despre viaþã ºi vins pe deplin, excelând în trãirile întrucât corul este un personaj
foc” de Serghei Prokofiev. Pachl, aflat astãzi în vârful activi- univers, toate „înconjurate” de diabolice. Faust a fost interpretat activ, supus unui travaliu scenic
Arrrigo Boito (1842-1918) a tãþi ºi maturitãþi sale artistice, ºi scurta existenþã umanã. de Gianni Leccese (Italia), pose- de înaltã calitate artisticã ºi adec-
conceput aceastã operã în patru dirijorul Dumitru Cârciumaru au Capacitatea de a cuprinde vas- sor al unui glas de tenor liric, con- vare dramaturgicã. Opera roman-
acte, cu prolog ºi epilog. Filosi- fost personalitãþile care în frun- titatea subiectului, dispunerea in- vingându-ne de bunele sale însu- ticã de tipul Mefistofele nu poa-
fia poemului goethean a marii tea marelui colectiv de interpreþi terpreþilor (soliºti, cor, balet), dra- ºiri interpretative. Margherita, în- te fi pusã în scenã fãrã balet (co-
teme faustiene este, în adevãr, au dat viaþã unui interesant ºi ma operei ºi forþa sugestiei pen- truchipatã de soprana Renata Vari, regrafia Laurenþiu Nicu), care dã
inepuizabilã ºi astãzi, când cu convingãtor spectacol-frescã cu tru contemporani au reprezentat a jucat cu dezinvolturã, etalându- viaþã diferitelor scene de sabat,
greu gãsim pe cineva care sã aibã miºcare scenicã ºi conducere cea mai înaltã devizã a lui Peter P. ºi calitãþile vocale într-o extraor- nopþi valpurgiene, de o covârºi-
rãgazul necesar pentru a citi cele muzicalã. În conlucrarea cu Rãs- Pachl. Efectele de scenã, gândite dinarã „scalã” de nuanþe, de la toare expresivitate.
12.000 de versuri ale povestirii van Drãgãnescu, au construit pe de semnatarii luminilor (Silvia Ioa- mezzavoce la „izbucniri” de un Premiera operei a fost un suc-
dramatice consacrate legendei scenã iluzia universului, în care na Horobeanu, Roberto Bujor) au evident dramatism. ces rãsunãtor. Existã în acest
despre savantul ºi magul Evului globul pãmântesc semnificã, me- fost expresive (atmosfera drãceas- Roluri mai mici au fost „aco- spectacol destule învãþãminte
Mediu, Faust. Fiecare dintre noi toforic vorbind, simboluri uºor cã, bine „reflectatã”). perite” de Sanja Radišiæ (Serbia) pentru sufletul fiecãrui ascultã-
râvneºte în sinea sa la tinereþe de înþeles. Se observã cum Mefistofele a fost întruchipat într-o evoluþie de mult sexappeal, tor. Boito ºi Goethe ne oferã oca-
veºnicã, la iubire ºi îºi pune în- „zdrenþe” ale bãtrâneþii „cople- de italianul Pietro Toscano, care a voce cultivatã cu egalã dispune- zia de a ne pune întrebãri ºi cãuta
trebãri privitoare la rostul vieþii, ºesc” discursul ideatic, iar supra- adus cu sine experienþa scenicã, re a tuturor sunetelor. În scena rãspunsuri. Parafrazând pe cine-
nutrind speranþa în bine, de a nu naturalul este întruchipat de fiin- creaþia personalã ºi filosofia rolu- Sabatului (a Greciei antice), în va, vom spune: Mefistofele, un
ceda în faþa rãului, implicit, în þe îmbrãcate în albul simbolic. Pe lui. P. Toscano ni s-a înfãþiºat ca rolul Elena a cântat Cellia Costea spectacol la finalul cãruia simþi
dorinþa de schimbare. Faust este pãmânt se petrec ºi scene ciuda- un filosof care poartã dialog cu (stabilitã în Grecia) la nivelul pe pentru o secundã cã ai cucerit
în noi veºnic viu. Aceastã idee te, dominate de diavoli, avân- Dumnezeu despre dominaþia lu- care am putea sã-l situãm pe linia lumea. Un sincer „bravo” pentru
cãlãuzitoare, credem, cã a fost ºi du-l în prim plan pe însuºi Mefis- mii (este sarcastic, ironic); vocal, celor trei roluri principale. Priete- Opera craioveanã!
un crez dramaturgic al spectaco- tofele cu a sa mascã ºi constum se situeazã în zona bas-baritona- nul lui Faust, Wagner a fost tãl-
lului-premierã al Operei Române stranii. Ar putea fi totul o poves- lã (tonurile grave mai puþin con- mãcit de tenorului liric Allesan- n Gheorghe Fabian

S
untem puºi, adeseori, în
situaþia de a aprecia
dacã un lucru sau altul,
în aparenþã mãrunt, are vreo im-
un „detaliu” fãrã importanþã? sã, determinante sunt zecimile de
milimetru. Viorile au fost construi-
te pentru corzi de intestin, cum
am mai amintit; de aceea, a fost
portanþã în context general. Aces- zul mai gros, cu atât coarda era nevoie ca, treptat, sã se modifice
te detalii pot, la o adicã, sã per- mai sunãtoare ºi se auzea mai fru- lungimea tastierei la toate instru-
turbe munca ºi chiar sã anuleze mos. Toate celelalte corzi, în afa- mentele pe care le folosim astãzi.
valori. Unul dintre aceste detalii rã de sol, au pãstrat intestinul. În Preocuparea pentru a obþine un
se referã, în opinia noastrã, la ro- cele din urmã chiar ºi coarda mi a sunet mai mare, în concordanþã
lul ºi calitatea corzilor folosite de fost „convertitã”. Cântatul pe cu orchestraþiile tot mai ample,
un violonist, de exemplu. Extra- coarda mi din intestin, astãzi, nu face ca asemenea acumulãri sã fie
ordinara metodã „Kunst des Vio- poate fi de conceput. S-a optat, justificate. Apãsarea corzilor tre-
linspiel” (Arta de a cânta la vioa- definitiv, pentru corzi de metal buie supusã controlului. Dacã
rã) a lui Carl Flesch (1873-1944), (mai nou ºi alte aliaje). dorim sã conservãm instrumen-
metodã actualã în procesul pe- În ultimele decenii, s-a creat o tele pe care se cântã azi pentru
dagogic, este consideratã drept stare concurenþialã între celebre- generaþiile viitoare, meritã din
cea mai bunã ºcoalã de vioarã ºi le firme „Pirastro” (firmã germa- partea noastrã un efort de con-
inclusã în programa analiticã în nã, datând din 1798, cu sediul în ºtiinþã orientat spre protejarea lor
liceele ºi conservatoarele de pro- Offenbach am Main) ºi „Thomas- prin toate mijloacele posibile.
fil, chiar ºi la Moscova; „o biblie tik” (firmã austriacã, datând din În zilele noastre, în fabricarea
a violoniºtilor” (Otakar Ševèík); 1919, cu sediul în Viena), firme ce corzilor se folosesc cele mai mo-
amintim faptul cã Flesch a fost, s-au impus pe piaþã, fiind accesi- derne materiale sintetice (miez
între anii 1897-1902, profesor la bile. În dezvoltarea lor, niciuna nu sintetic), oþel cromat, metale pre-
Conservatorul din Bucureºti. O a cunoscut insuccesul: firma „Pi- pop-ului. Asemenea urmãri dãu- puþin faþã de coarda învelitã, pe þioase (aur, wolfram, argint, titan),
altã metodã de referinþã este ºi rastro” a început cu corzi de me- neazã îndeosebi instrumentelor care se pot obþine diferite culori, într-un cuvânt produse high-tech.
„Manualul de vioarã”, în 4 volu- tal, firma „Thomastik”, cu corzi mai vechi, de valoare ºi chiar ce- de la cãluº pânã deasupra tastie- Un bun violonist, care simte
me, semnat de George Manoliu de intestin învelit în metal. Sã lor datorate maeºtrilor lutieri pre- rei. Metalul are, de asemenea, o responsabilitatea necesarã în
ºi Ionel Geantã. Marele Paganini analizãm, în primul rând, însuºiri- þuiþi pe plan mondial. sonoritate „îngreunatã”, arcuºul acest sens ºi preþuieºte munca
manifesta o deosebitã preocupa- le corzilor metalice. Principala Instrumentele vechi sunt, în fiind solicitat, în compensare, la sa, manifestã o realã determinare
re pentru corzi de calitate, pe care caracteristicã constã în rezisten- adevãr, de valoare inestimabilã ºi o trãsãturã mai mare. Pe corzi de pentru lucrul bine fãcut, ocrotind
le comanda prin intermediul ca- þa mai mare faþã de acordaj, ceea reprezintã un bun artistic, prac- metal se cântã mult mai greu piz- instrumentul pe care cântã de aºa
sei Schott, formulând cereri clare ce convine deopotrivã solistului tic ºi istoric. Astãzi, este exclus zicato cu mâna stângã ºi mâna naturã încât sã-i fie un partener
în ceea ce priveºte grosimea cor- instrumentist ºi muzicianul de ca un tânãr artist sã participe la dreaptã, nu sunt atât bogate în loial pe o duratã de timp cât mai
zilor. Predecesorii noºtri au cân- orchestrã. Corzile de metal se pot un concurs internaþional dacã nu tonuri alicuante ºi repede „amu- lungã, spre bucuria lui ºi a ascul-
tat pe corzi de intestin de oaie; acorda mai uºor cu ajutorul cuie- posedã un instrument vechi de þesc”. Pe corzile mai grave, înde- tãtorului. Mica investiþie în corzi
treptat, s-a ajuns la „întremarea” lor, au o viaþã mai lungã, ceea ce calitate, al cãrui preþ poate fi osebi pe sol, sunetul se aude de calitate aduce foloase multi-
intestinului (miezului) cu o înve- are o influenþã beneficã asupra uneori astronomic. Corzile meta- dupã apãsare ºi se pune proble- plicate ºi contribuie la ridicarea
litoare de metal finã (foarte sub- laturii financiare. Neajunsurile se lice nu prezintã o culoare sonorã ma presiunii arcuºului (poate for- nivelului actului interpretativ!
þire). Prima coardã de acest fel a referã la presiunea peste mãsurã particularã. Locul de atingere al ma sunetul pânã la un semiton
fost, se înþelege, coarda gravã. asupra feþei instrumentului ºi frec- corzilor cu arcuºul este limitat, mai sus). Ceea ce înseamnã cã, n Geo Fabian
Cu cât metalul era mai fin, iar mie- ventale înlocuiri ale cãluºului ºi realizarea sunetului cu mult mai pentru o intonaþie curatã sau fal-

16 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


R
evista de Poesia este ía Marin y Silva ºi Serenidad de
subtitlul publicaþiei n FLORIN COLONAª Luis Maldonado Bomati. ªi o
spaniole, apãrute în re- mare surprizã! Pe o paginã în-
giunea spaniolã Valladolid, care treagã, e schiþat din câteva linii
se preocupã în exclusivitate de Avangarda de la A la Z un autoportret de Ferderico Gar-
genul poetic, admirabilul sãu ti- cia Lorca urmat de un text al
tlu fiind însã DDOOSS. Un nume
de revistã cu totul deosebit care
ne conduce mai degrabã, la pri-
ma vedere, spre tãrâmul science-
DDOOSS – marelui scriitor iberic „Amantes
asesinados per una perdiz”. Ur-
meazã douã pagini în oglindã –
Poes Amor cu Estrelta ºi Saxa-
fiction sau poate cãtre codul unui
Revista de Poesia te de José María Luelmo, fiecare

s er pentine
dosar al Serviciilor Secrete. Ori- ocupând jumãtate de paginã,
cum misterul pluteºte în aer, ca ºi cealaltã jumãtate fiind cu o gra-
în poezie… Cel de-al treilea ºi ultimul nu- ficã în peniþã, de altfel foarte
DDOOSS rãmâne, în fond, o mãr al revistei DDOOSS începe sugestivã: „Itacia que sexo o
revistã a iubitorilor de artã ºi cul- cu Media voz, dedicaþie cãtre mundo maderable/ encarrilas,
turã, a Comunitãþii Autonome din Rafael Busutil, fiind creaþia lui tatuado, lo invisible?” Parcã an-
Castilla y León cu epicentrul la José María Quiroga Pla. Poemul ticipând, acest numãr fiind de se-
Valladolid – oraº de trei sute de se aflã faþã în faþã cu o picturã rie, se acordã încã patru pagini
mii de locuitori, situat pe râul Pi- de José M. Maortua, reprezen- unde Luelmo publicã poemul
suerga, cu multe obiective istori- tând un nud feminin în picioare. Republica. Nuevo himno, iar
ce ca orice localitate ibericã, dar Apoi, un poem de trei pagini de Francesco Pino – Pabellon tri-
ºi cu trei publicaþii de avangar- Francisco Pino – De celada a color ca ºi José María Alfaro –
dã, în epocã, în care poezia îºi plumas de mar, urmat de Un Elegia al Capitan Galan. ªi…
gãseºte un loc de seamã. La în- poema en secreto de José Mar- la poesia e finita…
ceputul veacului trecut, în dece-
niul al treilea, a apãrut de fapt un
trio de reviste moderniste, cele-
lalte douã se numeau Meseta
(1926) ºi o alta A la Nueva Ven-
tura (primul numãr în primãvara
anului 1934), care, la rândul ei,
avea ºi ea un profil predominant
poetic. Desigur, curajul de a scoa-
te o asemenea publicaþie este re-
marcabilã. O asemenea acþiune
este foarte riscantã. Scrie multã
lume poezie, pe tot globul acest
gen literar este intens cultivat.
Pentru a scoate, însã, o astfelde
tipãriturã de profil sunt necesari
bani ori poeþii nu prea au aproa-
pe niciodatã resurse financiare.
Sã nu uitãm cã ºi F.T. Marinetti a Francisco Pino
scos o revistã Poesia, dar ºi fap-
tul cã la noi existã revista Poesis
International (Bucureºti) condu-
sã de Claudiu Komartin, Poesis
(Satu Mare) coordonatã de Geor-
ge Vulturescu, Poezia de la Iaºi,
avându-l ca director fondator pe
Cassian Maria Spiridon etc. La
Valladolid cei care au fost sufle-
tul aestei tipãrituri s-au numit
José María Luelmo (1907-1991) ºi
Francisco Pino (1910-2002) ºi ei
au reuºit sã editeze trei elegante
numere. Revista este tipãritã ge-
neros (31x24cm) pe hârtie bunã,
paginãri aerisite care nu suferã
de aglomerarea revistelor din
epocã a unor publicaþii iberice.
Primul numãr se deschide cu
un fragment dintr-un volum care
era pregãtit sã aparã curând sub
senãtura lui Rafael Alberti (1902-
1999) continuând apoi cu pagini
de poezie aparþinând lui Luis Fi-
guerira ºi Francisco Martin y José María Luelmo
Gomez care are douã cântece:
„Quiero guardar asta ahora/ ja-
viera doas las mananas/ y apoga
todos les sotes.” (Recuerdo). O
paginã cu un desen, centrat, cu
flori ºi petale de Maruja Mallo
este urmatã de un grupaj de poe-
me semnate de Francisco Pino ce
are un motto din Pierre Reverdy:
Les larmes roulent dans cet es-
pace/ Entre quatre lignes/ Une
glace (Fausse porte ou portrait).
Iar poeziile poartã titlurile: De
pronto, Banquete, Vales, Mis
amigo, 3 jazminess, Nida del flanta”. Alte poeme, alte iscãlituri: apoi cu Salvador Quintero – Dy-
Mantel Blanco. Apar ºi alte gru- José Maria de la Huerta, Alfonso onisiaca ºi Muerte. Grafica este
paje de versuri de Eduardo de de Cossio, José Maria Alfaro. 24 înlocuitã în acest numãr cu foto-
Ontañón Levantini, José Anto- de pagini elegante de poezie, în- grafia semnatã Garoy, iatã deci o
nio Madaval ºi José María Luel- nobilate de condeie poetice care revistã modernã în care fotogra-
mo. Între aceºtia intercalatã o vor juca un rol semnificativ în li- fia face casã bunã cu poezia. Ne
paginã pentru un nou desen de rica spaniolã ºi internaþionalã. întâlnim în continuare cu José
Maruja Malbo – Lagarto, cu În ianuarie 1931 apare cel de- María Luelmo, Francisco Pino,
motive zoomorfe întruchipând un al doilea caiet cu un editorial de- Rafael Laffon, Alfredo Marque-
uriaº în dinamica sa. Seria de po- spre poezie – Adivinacion de rie. Ramon Feria prezintã La cor-
ezie continuã prin creaþia lui Ale- José de Cossio care începe cu un riente del Gulf-Stream ºi Javieo
jandro Casona – Encanta di luna titlu foarte sentimental – El del- Echarri cu Nochebuena dormi-
y aqua, ce se încheie prin „La rana fin y la lagrima, aparþinând lui da ºi Luna ºi din nou 24 de pa-
tiende panales/ y el sapo toca la Gerardo de Diego, continuând gini încântãtoare de poezie. José María Quiroga Pla

, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 17


n DANTE MAFFIA

poeme sã fac
ºiraguri de nori cãlãtorinde:
nãdejdea e în a face.
din fulgere ºi muzici necunoscute Eu unde sunt, acum, tu unde eºti?
ce unduiesc în ochii sãi Suflet sau trup? Þipãt sau candelabru-n
ca jucãrii cioburi?
ºi cântece strãvechi. Am reîntâlnit-o
u niver salia

Închiºi în lãcaºele unei dorinþe pe chelneriþã


Parfumul ei de femeie ce rãtãceºte în cãutarea unei magii.
are eleganþa Eºti înlãuntrul inimii mele, aievea? Iar eu, Am reîntâlnit-o pe chelneriþa
unor curcubeie alergând unde sunt care a locuit la Foggia
spre a se-ncruciºa acum când totul se învârte-n jur vreme de opt ani.
în fulgerele dorului meu. nebuneºte? Slavã Domnului cã ploaia
Acum când þi-am gãsit numele, l-a adus pe bãrbatul ei
Numele sãu proporþia? sã vinã s-o ia
are inima lui Leopardi, la sfârºit de turã,
o chintesenþã slavã Domnului cã tu vegheai
ºi o ispitã de a exista.
Silvia…
Scrisoare a lui Eminescu înlãuntrul meu.
Iubirea este neastâmpãrul lui Dumnezeu, cãtre Veronica M-aº fi omorât.
dar eu sunt deja îndrãgostit,
M-am hotãrât
ea e cea ce-mi lipseºte, ªi tu crezi cã aº fi putut sã te trãdez?
îmi lipseºte prima literã a alfabetului. e ultima oarã cã-þi scriu,
dar mai întâi sã ºtii Crezi cã aº fi putut sã renunþ
cã am înghiþit toate calendarele, La mireasma ochilor tãi?
am nimicit timpul
Din Piaþa Unirii, Craiova spre a mã feri de contabilii cuvintelor
Ploaia, poeþii, tu ce mã însoþeºti
ce fac socoteli nocive, Acel gest al lui Eminescu
râd de firea mea de a fi fãrã timp, Ce anume are’n pãstrare Craiova?
goalã legãnându-þi ºoldurile, noaptea e adicã de fapt a oricãrui timp.
precautã, Acel gest al lui Eminescu
ºi totuºi nu-mi ascunde parfumul tãu când într-o searã
Te-am iubit…., vrând sã aprindã
ce mã face ºi mai frumos, o spun privirile dar cum aº fi reuºit sã-l dau un trup,
chelneriþelor ºi cei ai poeteselor. carul de foc
sã-nþelegi a trãit purificarea cãlcând pe cãrbuni
acel al meu amor, aprinºi.
Sã nu-mi spui chiar acum cã trebuie sã-þi dacã Dunãrea în fiecare zi curgea peste
înapoiez mine,
cuvântul plãmãdit din tine. Lasã-mi-l sã Tu ce aºtepþi sã se topeascã acel surâs
dacã stelele în cuvinte de foc
mã bucur se certau spre a mã lãsa fãrã vise,
faþã-n faþã cu seara, cu berea, cu în metafore fãrã prihanã?
geloase precum lupii de stepã?
Silviei prietenii, Ecoul sonor
întru ochii tãi stranii ce freamãtã-a al cuvintelor poetului
(Omagiu lui Ion Deaconescu Soarta mea era asta, se aflã aici lângã tine.
tãmâie. sã aºtept ca moartea sã-ºi lepede
amintind de o frumuseþe de fatã) Întru pantofii uneia ce trece grãbitã. Bea o gurã,
zdrenþele ei de scenã Sã bem amândoi o gurã,
Am întrevãzut un nou alfabet ºi sã ardã precauþia imitaþiilor aurului. tu sã mã bei pe mine,
Nu reuºesc sã pricep dacã eºti ploaia E prea mult sânge în inima mea,
aici, la Craiova, sau noaptea, eu pe tine.
în aceste calde zile de septembrie prea multã luminã în vinele mele.
dacã eºti tu cu povara ta de visãri, Dintr-un trandafir am ºtiut întotdeauna
fãcute din litere de-azur, dacã stai jos sau nu reuºesc sã te vãd. Traducere de Geo Vasile

Dragostea le cuprinde
n WILLIAM WOLAK
pe toate
Doar inima se bucurã acum
de pescuitul fãrã nãvod;
frumuseþea pune lacãte uºilor toate
poeme
nenorocirea însã le doboarã pe rând. decât urmele paºilor mai mult decât cicatricile cãutãtoare de
dispãrând în nisip sãruturi,
Lunga absenþã vesteºte îºi îngãduie totul, mai mult decât firul declanºator al unui vis.
dorinþa aºteptatã, ca parfumul ºi fulgerul.
ºi rãdãcinile adânci pornesc în voie sã Moartea mâine sã uite de toate,
creascã azi priveºte cum fiecare poet
împrejurul stâncii
când fiecare musafir ajuns aici pânã la Trupul iubitei iese dintr-un cerc de flãcãri.
Iatã cum focul acela dã la ivealã
urmã Fie ca mâinile tale lipsa îndoielii, a oboselii.
întunecã soarele, devenind festin sã ajungã dincolo de vise
ºi vin ºi desert. acolo unde lumina lunii Arderea sã fie acum singura ta cãlãuzã.
se trezeºte precum carnea. Flãcãrile cuvintele lor sã se facã simþite,
Atinge cicatricea ºi ea îþi va da sã atragã tot mai mult focul mistuitor,
un sfat nebãnuit: Fie ca sãruturile tale înghiþind un versant al muntelui.
farmecul trece, graþia rãmâne; sã se strecoare mai adânc decât ploaia
focul se dovedeºte mai drag în rãscrucea rozalie În Craiova, cei care sosesc arzând
decât fulgerul. a trupului. nici nu-ºi doresc altã stare.
Moartea mâine sã uite
Dragostea le cuprinde pe toate, Fie ca degetele tale de toate.
bunãtatea e datoria pe care sã atingã imprevizibilul
niciodatã nu vei obosi sã o plãteºti. mereu cu fiorul
dragostei. Sã nu le spui cã durerea aceasta
Sã nu le spui trebuie dusã de unul singur,
Parfum ºi fulger pentru Dileep Jhaveri cã prietenii, familia neputincioºi sunt
În Craiova sã înþeleagã ori sã aline disperarea.
Îmi aduc aminte de o noapte lui Ion Deaconescu Sã nu le spui dintr-o datã
plutind ºi nici prea curând sã nu le spui Ca un chei bãtut de valuri,
ca rochia de varã În haine de cãlãtorie ponosite, despre suferinþa greu de dus ce trebuie ai luat poziþie ºtiind
când sãrutul adunã laolaltã fiecare poet soseºte la Craiova sã o îndure, cã oceanul nu greºeºte.
liniºtea nodurilor cu vorbele la îndemânã ºi cele o mie de chipuri ale cãrnii,
cu setea cenuºii. sã alunge tactica fãþãrniciei. fãcându-ne vulnerabili peste mãsurã. Ajungi sã fii curajos,
dincolo chiar de dragoste sau silã,
Te ridici din aºternut, Moartea mâine sã uite de toate, Sã nu le spui ce ºtii atât de bine sã nu le spui cu ce preþ
cu ambele mâini azi ascultã cu luare-aminte cãci dupã lungã vieþuire ai ajuns sã crezi în cânt.
îþi prinzi pãrul la spate, cum poezia te ademeneºte ºi ei vor încerca groaza de trup.
În româneºte de Olimpia Iacob
ºi goliciunea ta mai palidã

18 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019


n PETRIªOR MILITARU

Tristan Tzara în corespondenþa de familie


Tristan Tzara, Coresponden- chiar pronunþia stâlcitã a micului acestor scrisori reprezintã un
1
þa de familie, Ediþie, traducere ºi Cristophe, pe care mama sa nu o adevãrat gest de savurare inte- A se vedea articolul lui Petre
notã introductivã de Mãdãlina poate rata în scrisorile cãtre so- lectualã pentru orice cititor inte- Banuº intitulat În umbra lui Tristan
Lascu, Editura Tracus Arte, Bu- þul aflat la distanþã. resat de Tzara/ dada/ avangardã, Tzara: Greta Knutson, soþia suede-

vangarde
cureºti, 2018, 172 p. Extrem de relevant ni se pare dar direcþiile de lecturã pe care zã, publicat în revista Observator
cultural nr. 822 din 13 mai 2016.
modul în care Mãdãlina Lascu se Mãdãlina Lascu ni le indicã, încã

a vangarde
2
O parte din aceste scrisori au

E
xegetã neobositã din foloseºte de unele simboluri din din start, fac lectura pasionantã apãrut iniþial ºi în revista Aldebaran
sfera avangardei româ- universul letric ºi vizual al soþilor – cum ar fi zis Gherasim Luca –, nr.2-4 din 1996, însoþite de o serie
neºti ºi europene, Mã- Tzara pentru a intra mai adânc în dar de aici încolo se pot întrezãri de fotografii inedite cu Tristan Tza-
dãlina Lascu ne oferã, de aceastã psihologia lui Tzara ºi în semnifi- unele direcþii noi de cercetare ra (cele mai multe din tinereþe) ºi cu
datã, un volum în care sunt cu- caþia unor versuri adecvate aces- pentru înþelegerea operei poeti- familia sa.
prinse cincizeci ºi cinci de scrisori tui context: folosirea numelui de ce a lui Tristan Tzara.
(scrise între anii 1924-1959), din- alint de cãtre Greta ce corespun-
tre care cincisprezece îi aparþin lui de cu supranumele pe care sin-
Tristan Tzara, iar celelalte sunt gur ºi-l asumã (cel de Lup) este
primite fie de la familia sa din Ro- cel mai bun exemplu în acest
mânia (pãrinþii – Filip ºi Emilia Ro- sens. Incitantã este ºi grila ba-
senstock ºi sora, Lucia), fie de la chelardianã pe care o aplicã vilei
soþia sa Greta Knutson1, ce pro- construite de Adolf Loos pentru
venea dintr-o familie burghezã din soþii Tzara („reºedinþa oniricã”),
Suedia ºi era cunoscutã ca artistã legãturile pe care le stabileºte în-
modernistã atrasã de pictura abs- tre scrisori ºi unele versuri din
tractã, cubism ºi suprarealism, cri- Omul aproximativ (1931) sau
tic de artã, prozatoare ºi poetã, dar portretul de pater al lui Tristan
ºi pasionatã de fenomenologie. Tzara aºa se dezvãluie printre
Scrisorile cuprinse în acest volum rânduri la lectura scrisorilor.
au ca sursã, pe de o parte, Biblio- Dar cum se reflectã Tristan
teca Literarã „Jacques Doucet” din Tzara în scrisorile pe care el le
Paris, iar pe de altã parte, arhivele trimite familiei sale din România?
de la Biblioteca Academiei Româ- „În scrisorile trimise pãrinþilor, în
ne2. „Corespondenþa de familie þarã, fizionomia lui se transformã,
Tristan Tzara furnizeazã detalii gradat, de la un tânãr scriitor de
însemnate pentru clarificarea succes, care se delecta, deghizat
unor subiecte importante legate în mexican, la balurile mondene
de viaþa ºi de activitatea artisticã din Paris, la un proaspãt cap de
a soþilor Tzara”, ne atenþioneazã familie, care îºi construia cãminul
Mãdãlina Lascu în nota introduc- ºi familia, pânã la un bãrbat ma-
tivã. Unul dintre aceste subiecte tur, trecut prin încercãrile istoriei,
îl reprezintã chiar istoria construi- copleºit de îndatoriri ºi de rãs-
rii locuinþei din Av. Junot nr. 15, punderi, care îl aducea mereu, în
care poate fi vãzutã ºi în zilele prim plan, pe fiul sãu, cãruia nu
noastre în Paris, ea beneficiind de TristanTzara mai contenea în a-i descoperi ca-
o plãcuþã de marmurã ce marchea- litãþi ºi a-i aduce laude. În absen-
zã cã ea a aparþinut celebrului da- Muzeului Naþional al Literaturii þa unei atitudini confesive,
daist nãscut la Moineºti. Române. portretul protagonistului acestor
Cercetãtoarea bucureºteanã Prin prisma spiritului ludic ºi scrisori nu depãºeºte liniile ge-
este deja cunoscutã publicului al vocaþiei creative, scrisorile Gre- nerale ºi nu capãtã consistenþa
cititor pentru îngrijirea volumu- tei Knutson reprezintã punctul de detaliilor; cu puþine excepþii […],
lui Epistolar avangardist (Tra- atracþie al volumului. Trecând el nu-ºi dezvãluie trãirile, gându-
cus Arte, 2012) – ce cuprinde scri- peste dificultãþile de traducere pe rile intime, tristeþile ori satisfac-
sori ºi mesaje cãtre Geo Bogza care le presupune atunci când ai þiile personale.”, subliniazã Mã- Greta Knutson ºi TristanTzara – 1925
semnate de nume ca Victor Brau- de-a face cu un artist nonconfor- dãlina Lascu fãrã a greºi câtuºi
ner, Ilarie Voronca ºi Colomba, mist, indiferent cã limbajul folo- de puþin. De fapt, impresia mea
Stephan Roll, Saºa Panã ºi Mary- sit este cel artistic sau cel scris, generalã este cã scrisorile cãtre
Ange, dar ºi ca autoare a amplu- îngrijitoarea ediþiei a identificat familie sunt politicoase, imperso-
lui studiu Imaginea oraºului în nu mai puþin de ºase limbi – sue- nale, convenþionale ºi denotã un
avangarda româneascã (Tracus deza, spaniola, italiana, catalana, bun-simþ burghez care trãdeazã
Arte, 2014) ce este la origine tezã idiºul ºi româna – cu care soþia buna educaþie pre-dadaistã.
sa de doctorat. De asemenea, lui Tzara se joacã ºi aruncã în aer Volumul de faþã câºtigã mult,
eseurile constante din Caietele norme gramaticale, creând expre- dincolo de valoarea documenta-
Avangardei (coordonate de Ion sii ºi structuri sintactice noi, in- rã incontestabilã, prin analiza
Pop) meritã ºi ele menþionate pen- ventând diminutive ºi amuzându- hermeneuticã pe care îngrijitoa-
tru înaltã þinutã academicã pe care se de potenþialul sãu creator. Nu rea o realizeazã în nota introduc-
o cultivã aceastã publicaþie de lipsesc nici desenele intercalate tivã cu o meticulozitate desãvâr-
specialitate tipãritã sub egida ºi diferitele adnotãri, fiind redatã ºitã. Nu doar cã parcurgerea

Lucia Rosenstock ºi Samy Rosenstock – 1902

Lucie Marie, Emilia ºi Filip Rosenstock Cristophe Tzara Casa - schiþã de faþadã

, serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019 19


E
xpoziþia de picturã a corpului gol feminin din aceste
Florentinei Voichi arti- n CÃLIN STEGEREAN lucrãri ce au ca titlu nume femini-
culeazã într-o cadenþã ne. În primul rînd, cea intitulatã
gravã un discurs despre perso-
naje care se relaþioneazã în pri-
mul rînd datoritã legãturilor de
legãturi de sînge „Montserat” etaleazã trupurile
goale a doi adulþi, tatã ºi fiicã, a
cãror ipostazã ne trimite la episo-
sînge. Fãrã sã fie ilustrarea teo- Dacã trupurile astfel unite evocã dul biblic, ilustrat de pictura
riilor psihanalitice despre relaþii- unul dintre misterele primordia- postrenascentistã, cea a lui Lot
le dintre mamã ºi fiu sau tatã ºi le, în naraþiunea ipostazelor par- ºi a fiicelor sale.
fiicã, dar ºi fãrã sã poatã ignora ticulare surprinse în diferitele ta- Spre deosebire de seria pre-
realitatea care a generat o nouã blouri, ochii personajelor preiau cedentã, tablourile tatã-fiicã nu
ºtiinþã la începutul secolului XX, funcþia comunicãrii. Mari, ca cei mai prezintã cuplul într-o adeziu-
artista sondeazã aspecte din zone ai mãºtilor antice, de acelaºi cali- ne corporalã ce formeazã un sin-
ale vieþii care, de obicei, au de a bru în raport cu geometria feþei, gur trup, dimpotrivã, relaþia lor
face cu teritoriile personale, de pentru a creºte expresivitatea, este una dinamicã, o naraþiune a
cele mai multe ori escamotate de ochii transmit stãri sau emoþii fie relaþionãrii spaþiale. În fiecare
convenþiile sociale. cã pleoapele sînt coborîte ca în dintre lucrãri trupul fiicei este
Unul dintre acestea, familia, „Înãlþarea”, se dilatã ca în „Stri- dezvelit ºi prezintã suficiente de-
definitã prin prisma legãturilor de gãtul” sau dialoghezã mut. În talii din care sã rezulte cã se aflã
sînge primare, este mediul expe- acelaºi tablou elementul defini- la vîrsta adultã.
a r te

rimentãrii primelor sentimente, toriu este braþul fiului, ridicat, care Discursul artistic este susþinut
determinate în primul rînd de afec- rupe monolitul trupurilor ºi indu- de o paletã cromaticã proprie, de-
þiune. Abordarea acestor teme ce ideea unei desprinderi dure- dicatã acestor teme, cu culori gre-
este decelabilã în lucrãrile cu per- roase, inexorabilã ºi ea, spre o le, saturate, uneori pînã la cãde-
sonaje caracterizate de vîrsta viaþã proprie, care, dacã nu se rea în obscuritate totalã, de-a drep-
aparentã adult-copil ºi în alte lu- produce, vireazã spre maladiv. tul insolitã în contextul picturii
crãri care pãstreazã aceeaºi tema- Una dintre cele mai emoþiona- româneºti, nu numai actuale. O
ticã dar intrã într-o zonã a ambi- te realizãri poartã titlul „Tragedia” anumitã culoare, roºul garanþã,
guitãþii relaþionale atunci cînd transmiþînd ºi aceasta disperarea evocatoare a sîngelui, revine în
cuplurile reprezentate au confi- iminentei separãri, de data aceas- aproape toate lucrãrile ºi le unifi-
guraþia unor adulþi. ta a fiului, care cuprinde trupul cã, în rezonanþe simbolice.
În acest orizont tematic am fost mamei ºi-i cautã intens privirea. Singularã în arta din România
frapat, atunci cînd le-am vãzut Deºi încã trupurile lor formeazã este ºi tematica despre care am
pentru prima datã, de multiplele un singur corp iar pãrul celor doi vorbit mai sus, pe care Florenti-
nuanþe în care tablourile Florenti- se uneºte ca o coroanã unicã, na Voichi ºi-a asumat-o cu tena-
nei Voichi se preteazã lecturii. Cu- privirea mamei, ce priveºte în di- citate pe parcursul mai multor ani,
plurile pictate, mamã - fiu ºi tatã - recþia opusã fiului, spune totul asupra unora dintre lucrãri reve-
fiicã, par departe de a exprima feri- despre necesara separare. nind de nenumãrate ori. Nu este
cirea misiunii de pãrinte sau a iu- o picturã de dragul picturii, ci pic-
birii filiale. Par a face cu greu faþã tura devine mediul prin care Flo-
destinului care i-a adus împreunã Tatã ºi fiicã rentina cerceteazã ºi aflã ceea ce
iar dragostea pare mai degrabã o Dacã în istoria picturii tema nu poate fi la îndemînã, la o sim-
dependenþã maladivã. maternitãþii are coordonate bine plã lecturã.
circumscrise, între picturile Flo- Sensul ºi meritul expoziþiei este
rentinei Voichi se aflã, alãturi de provocarea unor meditaþii despre
Mamã ºi fiu aceasta, ºi pandantul corespun- originea ºi evoluþia unor senti-
Lucrãrile din seria amintitã zãtor, care încã nu are un generic mente ºi atitudini care evolueazã
prezintã corpurile acestor cupluri echivalent dar cãruia nu i se poa- în spaþiul familiei, nu întotdeauna
filiale ca un monolit, unde braþul te refuza intensitatea unor senti- confortabile, a cãror reflectare în
Florentina Voichi – Liniºtea
ºi mai ales palma femeii fac figurã mente comparabile: relaþia tatã- spaþiul public este încã una dis-
de zãvor, ce sigileazã unirea ce- copii. În acelaºi timp, insinuarea cretã deºi manifestarea lor gene-
lor douã trupuri, acum în lipsa vilegiatã a mamei cu copilul pur- despart la naºtere, între acestea unei priviri dinspre complexul reazã o serie de comportamente
cordonului ombilical. Imaginea tat în pîntec, care nu se desface perpetuîndu-se acea legãturã oedipian nu poate poate fi trecu- cu mare impact atît în viaþa indivi-
argumenteazã acea legãturã pri- chiar dacã cele douã trupuri se misterioasã ce vine din zãmislire. tã cu vederea avînd în vedere ualã cît ºi în societate.

o nouã ediþie a „Mozaicului cultural”


U
n eveniment intrat deja recenta ediþie articole de ºi despre
în obiºnuinþã pentru un mare scriitor român din exil, din
publicul iubitor de pãcate încã foarte puþin (sau de-
culturã din Craiova, desfãºurat loc) cunoscut în þarã – L.M. Arca-
sub genericul „Mozaic cultural”, de. Având în vedere importanþa
s-a petrecut din nou joi, 25 apri- sa în peisajul literaturii române, el
lie a.c., în primitoarea salã „Con- fiind autorul a douã romane de
stantin C. Giurescu” de la Biblio- mare valoare artisticã – Poveste
teca Judeþeanã „Alexandru ºi cu þigani ºi Revoluþie culturalã
Aristia Aman”. – nu este de mirare cã simpozio-
Numele însuºi al evenimentu- nul EXIPORA, gãzduit anul aces-
lui – „Mozaic cultural” – acope- ta de Biblioteca judeþeanã din Cra-
rã, simbolic, conþinutul manifes- iova, a dedicat o zi întreagã pre-
tãrii. Se întâmplã de fiecare datã zentãrii ºi analizei operei scriito-
un evantai, un „mozaic” de fapte rului român, care a trãit ºi a scris la
culturale – lansãri de carte sau Paris în limba românã, iniþiind ºi
de reviste, scurte prelegeri pe o conducând totodatã un presti-
temã de larg interes, recitaluri de gios cenaclu literar. În prezenta-
muzicã sau poezie º.a. Dar titula- rea revistei, Mihaela Albu a fãcut
tura evenimentului trimite cu gân- mai întâi un scurt istoric al nume-
dul de bunã seamã ºi la numele relor anterioare – dedicate, în or-
revistei craiovene, Mozaicul, al dine, unor importanþi reprezentanþi
cãrei sumar din numãrul lunii res- ai exilului ºi nu mai puþin ai cultu-
pective este prezentat de fiecare rii române: Vintilã Horia, Mircea
datã de cãtre Nicolae Marinescu Nicolae Marinescu, Marian Mirescu, Mihaela Albu, Mircea Liviu Goga Popescu, ªtefan Baciu, Camilian
sau Petriºor Militaru. Revista cu- Demetrescu – pentru ca mai apoi
prinde aproape de fiecare datã un fiind binecunoscutul grafician amplu (de o orã ºi jumãtate!) a dovedit a fi reginã între reginele sã împãrtãºeascã celor prezenþi
„dosar” tematic, precum ºi pagini Viorel Pîrligras. fost de altfel semnatã – în numã- spiritului creator”. câteva detalii cu privire la viaþa ºi
de literaturã, de cronicã literarã, Un punct cu totul special în rul din aprilie al Mozaicului – de Un alt punct din desfãºurarea mai cu deosebire la opera acestui
de reportaje asupra unor eveni- program l-a reprezentat micro-re- scriitorul ºi criticul literar George programului l-a constiruit prezen- „mare necunoscut al culturii ro-
mente teatrale ori muzicale etc., citalul îndrãgitului actor craio- Popescu. Chiar dacã de data tarea numãrului 5 al revistei Anti- mâne”, L.M. Arcade.
într-un cuvânt, o reflectare a vie- vean Emil Boroghinã, care a în- aceasta publicul a ascultat doar lethe. Cum deja se cunoaºte, re- Informãm cu acest prilej citi-
þii culturale craiovene „la zi”. cântat auditoriul cu o selecþie din o selecþie, impresia nu a fost mai vista, dedicatã exclusiv exilului torii Mozaicului cã numãrul din
La întâlnirea cu cititorii din magistralul spectacol „De la Ovi- puþin pe mãsura celor notate de românesc, este un unicat în pei- luna iunie va include un „dosar”
25 aprilie, a fost prezentat aºa- diu la Mihai Eminescu”, având ºi cronicar – „cu toþii, la final, ne- sajul publicistic românesc. Iniþia- dedicat chiar autorului Poveºtii
dar numãrul 4/2019, „dosarul” un patronimic incitant – „Limba am redescoperit pofta de entu- tã de un specialist în literatura ºi cu þigani.
având ca temã „SFVA ºi fantas- latinã – prima instituþie a Euro- ziasm euforic, plecând cu sufle- publicistica exilului, prof. univ. dr.
ticul craiovean”, coordonator pei”. O cronicã a spectacolului tele încântate de poezia care s-a Mihaela Albu, ea gãzduieºte în Redacþia

20 , serie nouã, anul XXII, nr. 5 (247), 2019