Universitatea Bucureti Facultatea de Istorie

Casa Storck
- Muzeul Frederic si Cecilia Storck-

Prof. Dr.: M. S. Rdulescu

Student : Daniel Sfredel Cand am vizitat pentru prima data Casa Storck, azi Muzeul Frederic si Cecilia Storck, nu aveam date legate de istoria acestui loc sau de arhitectul constructiei, insa marturisesc ca impresia a fost una incantatoare, lasata de aerul artistic pe care il emana casa prin toti porii. Bineinteles, un asemenea loc nu se putea exista decat pe o strada linistita din centrul capitalei, al carei nume de poet, Vasile Alecsandri, intregeste peisajul. Istoria Casei Storck se confunda cu numele a doi artisti, Frederic Storck si Cecilia Cutescu Storck, doua personalitati de valoare ale artei plastice romanesti. Inainte de a aduce detalii legate de constructia casei, influentele arhitecturale si nu numai, consider ca este necesara o scurta prezentare a celor doi soti pentru a se intelege profunzimea lucrurilor. Tatal lui Frederic, Karl Stock, a fost un german din Hanau, stabilit la Bucuresti in preajma anului 1849, isi deschide un atelier de sculptura, incepe sa realizeze decoratiuni din ipsos pentru case si are destul de mult succes, realizand printre altele medalionul Irinei Sutu asezat deasupra oglinzii din holul Muzeului Bucuresti 1. Fiul cel mare al batranului Strock, Carol, a continuat acativitatea tatalui sau in atelierul ramas ca mostenire, dupa o serie de studii la Florenta si Philadelphia, dintre operele cele mai cunoscute amintesc de statuia din bronz a lui Carol Davila (asezata azi in fata Facultatii de Medicina) . Cel de-al doilea fiu al lui Karl a fost Frederic, facand, la randul lui cariera in domeniul sculpturii, devenind printre altele membru fondator al societatii Tinerimea Artistica sau profesor la Scoala Belle Arte, realizand lucrari ca Industria si Agricultura sau statui lui Mihai Eminescu pentru gradina publica din Galati. In 1909 Frederic se casatoreste cu Cecilia Cutescu. Aceasta se naste in 1878, in comuna Caineni, langa Ramnicu Valcea. Crescuta de bunici, dupa divortul parintilor, al caror nume de familie il va si prelua este puternic influentata in copilaria de locul din strada Teilor (azi strada Galati), unde gradina plina cu flori a bunicilor ii intareste fascinatia pentru culoare. Dandu-si seama de talentul de care dispune, bunicii o trimit la studii la Munchen, calatoreste, bineinteles, si la Paris, unde va expune la varsta de 23 de ani prima lucrare 2.
1 2

Lelia Zamani , Oameni si locuri din vechiul Bucuresti, Ed. Vremea, Bucuresti, 2008, p. 145. Duduta Olian, Bucurestiul sufletului, , Ed. Vremea, Bucuresti, 2009, p. 151.

Asa cum am amintit mai sus, in 1909 il intalneste pe Frederic Storck si incep sa viseze la proiectare unei case, dorinta de a o avea reiese si din patima cu care a fost construita. Lucrarile incep in 1911 avandu-l ca arhitect pe Alexandru Clavel pe planurile stabilite in principal de cei doi artisti, care nu numai ca au influentat stilul constructiei, anglonormand, nici neputand sa nu fie altfel daca ne gandim la originile lui Frederic Storck, dar au participat direct la construirea casei. Un exemplu in acest sens stau marturie infloriturile fatadei cioplite de dalta lui Frederic si culoarea generala la cladirii, de un rosu pompeian, avand rolul de a scoate in evidenta decoratiunile din marmura si bronz
3

. Finalizarea constructiei are loc doi ani mai tarziu iar crezul desenat de cei doi artisti

deasupra intrarii sa muncesti, sa muncesti, iar sa muncesti a nascut, daca ma pot exprima astfel, un adevarat monument de arhitectura. Casa Storck a devenit muzeu in octombrie 1951 in urma donatiei facute de Cecilia si fiicele sale. Inca de la intrarea in muzeu putem observa inventivitatea de care au dat dovada artistii in alcatuirea planurilor casei si atentia detaliilor, fapt ce a necesitat o munca si o motivatie extraordinara. Dar pana sa patrunzi in universal cultural din inima Bucurestiului, privirea iti este luata de fragmentele de piatra din curte, sprijinite de calcanul casei vecine, care nu reprezinta altceva decat bucati din ruinele Teatrului National si ale Universitatii, distruse de bombardamentele din 19444. Se pare ca Cecilia a tinut neaparat sa obtina aceste fragmente de piatra, in memoria sotului ei, decedat in urma cu 3 ani, dintr-un motiv simplu : tatal lui Frederic, de care am amintit mai sus, este cel care a realizat frontonul cladirii Universitatii, reprezentand Minerva incununand artele orasului Bucuresti5. Opere celor doi isi fac simtita prezenta inca din vestibul, unde gasim Muncitorul pietrar, opera sculptata in tinerete de Frederic, vrand parca sa reaminteasca de inscriptia pictata de la intrare si care a reprezentat punctul de plecare in opera si viata celor doi soti. Peretii vestibullui sunt impodobiti de portrete si fete expresive in ulei sau pastel.

3 4

Ibidem, p. 152. Ibidem, p. 152. 5 Florian Georgescu (ed.): Istoria oraului Bucureti, Bucureti: Muzeul de Istorie a oraului Bucureti (MIMB), 1965, p. 422.

In sala a doua dam si peste autoportrele artistilor, ce constituie doua valoroase sculpturi, nu poti sa nu treci cu vederea expresivitatea fetelor si o excelenta captare a detaliilor, incat poti face o legatura intre opera si ansamblul casei, casa constituind o opera in sine. In urmatoarele sali apar o serie de portrete ale unor personalitati din cultura romaneasca si universala, unde cu usurinta il recunoastem pe poetul Alexandru Macedonski. 6. Ca peste tot in muzeu, picturile Ceciliei se competesc cu sculpturile realizate de Frederic, nu poti sa nu te gandesti ca lucrari ca Spre infinit sau Adolescenta nu completeza picturile Ceciliei Maternitatea sau Omul in univers. Totul pentru aspiratia de a crea in interiorul casei, cum aminteste chiar pictorita in autobiografia sa O viata daruita artei, seninatate7. Viata traita in aceasta casa de cei doi artisti, invaluita de armonie si seninatate cum isi dorea Cecilia, reiese si din decorul completat de un mobilier de arta, ales cu un rar rafinament. Printr-o arcada sustinuta de o coloana monolit de marmura verde (adusa de la Ravenna) se ajunge la atelierul cel mai mare de picture din acest spatiu. Capiteliul din bronz al coloanei in stil bizantin este o reproducere in mic a capitelului unei coloane din piata San Marco din Venetia. In acelasi atelier de pictura se gaseste si o copie dupa frontonul bisericii Coltea 8. Pentru ca istoria acestei case se identifica cu istoria familiei Storck, nu pot sa nu amintesc cu primele momente de incercare la care a fost supusa familia Storck si ca o stranie consecinta si casa in ansamblu ei arhitectural. Acestea au inceput odata cu decembrie 1942, cand Fritz, asa cum era alintat de sotia sa, a murit, lasand in urma o opera impunatoare. Imediat, casa este bombardata, acoperisul distru iar atelierul lui Frederic din curte este pus la pamanat in totalitate impreuna cu operele existente acolo. Cecilia va ramane in casa inca o jumatate de veac, continuad sa picteze si sa predea pictura, faima pe care o avea in epoca fiind neegalata de nicio femeie artist din Romania. Asa cum am amintit mai sus, la inceputul anilor 50 casa devine muzeu si adaposteste
6

o atmosfera de liniste, de armonie, de

Florian Georgescu (ed.): Istoria oraului Bucureti, Bucureti: Muzeul de Istorie a oraului Bucureti (MIMB), 1965, p. 424. 7 Duduta Olian, Bucurestiul sufletului, , Ed. Vremea, Bucuresti, 2009, p. 152. 8 Lelia Zamani , Oameni si locuri din vechiul Bucuresti, Ed. Vremea, Bucuresti, 2008, p. 146

operele cele mai de seama ale celor doi artisti. Ca marturie despre valoarea sotilor-artisti Strock stau insemnarile lui Alexandru Bogdan Pitesti, care, uneori cu un umor deosebit portretizeaza personalitatile celor doi, amintind, pe rand despre Cecilia ca in primii ani ai veacului acestuia, pictorita este o frecventa si singulara prezenta feminina la masa artistilor9 avand, dupa spusele celebrului colectionar de arta, un temperament vijelios10. Despre Frederic, Alexandru Bogdan Pitesti povesteste ca este un mare artist pentru toate timpurile si toate locurile. Ajuns in plina maturitate a talentului, el nu maid a decat capodopere de o arta desavarsita si bine gandita11. Traditia sotilor Stock si a inaintasilor lor va fi continuata de cele doua fete ale acestora, uimind, totodata cum a fost posibil ca in atatea generatii sa iasa numai talente artistice. Inchei prin a aminti vorbele Ceciliei Strock despre locul pe care l-a construit, l-a pictat si la iubit atat de mult : aici, unde s-a irosit munca curata si au rasunat voci inocente de copil, inganandu-se in ciripitul pasarilor din gradina, surade si ochiul lui Dumnezeu12

Petre Oprea, Colectionarul mecena Alexandru Bogdan Pitesti, Ed, Maiko, Bucuresti 1991, p. 62 Ibidem, p. 16 11 Ibidem, p.119 12 Duduta Olian, Bucurestiul sufletului, , Ed. Vremea, Bucuresti, 2009, p. 154.
10