Europa și Rusia

de Mihai Ralea

Text analizat de: Bogdan Adrian Ionuț,

Specializarea: RISE RO

Anul de studiu: I

Ca să înțelegem acest text, trebuie să observăm câteva lucruri legate de autor. Unul din
cei mai mari eseiști interbelici, Mihai Ralea, s-a remarcat ca un mare filozof, sociolog, iar
mai târziu avea să devină academician și diplomat. Nu este de neglijat raportarea sa la
doctrina de stânga, Ralea fiind un socialist convins, iar mai apoi membru al PCR. Este cert că
,, această orientare spre Marxism " a lui Ralea să fie și motrivul de admirație și fascinație față
de Rusia și cultura ei.
Textul a fost publicat în 1922, la un an după sărbătorirea Centenarului lui Dostoievski,
care în percepția autorului fusese sărbătorit destul de sobru în Europa. Într-o oarecare măsură,
Ralea acuză Occidentul că a condamnat la asfixie noua Rusie și o urmărește cu îngrijorare.
Autorul face o distincție clară între rus și european, între Rusia și Europa. Pentru autor,
modul de viață și cultura rușilor se apropie mai tare de trăirile și filozofia pe care o crede
elementară vieții. Autorul amintește de eșuatele metode de europenizare a Rusiei. De
tentativa Caterinei a II-a de a aduce scrierile lui Voltaire, întâmplare ce sfârșește prin arderea
lor în Rusia sau de occidentalizarea încercată de Petru cel Mare, crearea Sankt-
Petersburgului, considerat ca primul oraș de tip occidental rusesc. Totuși aceste încercări
aduc un conflict spiritual, o confruntare între o ideologie greco-latină și cea rusă, o
confruntare mistico-filozofică mai exact.
Diferențele dintre cele două culturi sunt clare, nu doar obiceiurile sau limba, ci structura
spiritual a rușilor îi deosebește clar de europeni, iar Ralea concide prin întrebarea lui
Doistoievski: „Rusia e o ţară care nu seamănă întru nimic Europei. Cum vreţi ca Rusia să se
pasioneze pentru o civilizaţie la care n-a contribuit? ”
Dostoievski afirma un adevăr. Cultura europeană era diferită și suferise transformări
radicale. Un element interesant al textului îl constituie ideea de „l’âme européenne”, suflet
european, idee create de Nietzsche ce afirma că europenii şi-au reconstituit o civilizaţie din
resturile lumii greco-romane. Cu mici deosebiri etnice, cu mici infiltraţii străine, ele au
adunat arheologiceşte bucăţică de piatră lângă altă bucăţică de piatră, le-au îmbinat, le-au
lustruit, au perfecţionat detalii şi şi-au refăcut din ele templele, muzeele, palatele. Deci putem
afirma, că pentru autor, sufletul european este un mozaic cultural, filozofic și religios din
resturile lumii greco-romane, la care s-au adăugat odată cu trecerea timpului influențe galice (
viitoare franceze ), germane și italiene. Acest suflet european este un rezultat milenar al unui
proces extraordinar de complex, un proces ce s-a încheiat prin nașterea culturii europene și a
sufletului european.
În ceea ce mai dezvoltă în acest text, Ralea face o delimitare clară între lumea europeană
și cea rusă, pe care le aduce pe talerul comparației. Dacă la europeni, Ralea vede nevoia clară
de dovezi și lipsa nuanțării problemelor existențiale, la ruși acesta vede un misticism
impresionant, alimentat de credința creștină a rușilor. Ralea spunea că europenii își aduc
aminte de Hristos doar în nevoie sau necaz, ceea ce îi diferă de ruși. De asemenea, caracterul
rus, care este gata să meargă până la sacrificiul suprem pentru credință și națiune este apreciat
de Ralea: ,, Ceea ce pentru noi e o corvoadă, pentru el e o fericire și onoare. ".
Concluzia râmâne la latitudinea cititorulu. Este clar că acest text separă două lumi, dar
de ce nu le-ar uni? Europenismul și Rusia vor fi mereu două entități culturale de o mare
valoare, dar nu trebuie să uităm că ambele își au așezarea pe bătrânul continent european.