,,Europa și Rusia" de Mihai Ralea, 1922

Comentariu realizat de Ghidirim Maia, RISE RO, anul I, gr.3

,,Da, noi credem că nația rusească e un fenomen neobișnuit în istoria omenirii.
Caracterul poporului rus într-atât nu se seamănă cu caracterul tuturor europenilor
contemporani, încât europenii până astăzi nu-l înțeleg, iar ceea ce înțeleg e cu totul invers."
Acest citat aparține unuia dintre cei mai mari patrioți ai poporului rus, F.M. Dostoievski,
marele scriitor rus, romanele, scrisorile și articolele căruia sunt înmiresmate de patriotism și
credința în menirea deosebită a poporului rus. Afirmația respectivă a marelui scriitor trasmite
ideea că Europa și Rusia, sunt două concepte total diferite, mai ales la nivelul specificului
populației acestora, accentuând că diferențele între acestea nu este de ordin politic, ci mai
degrabă de ordin intelectual și moral.
Despre spiritul culturii europene și cel a civilizației rusești comunică în eseul său ,,
Europa și Rusia" dl Mihai Ralea având pe deplin dreptul de a face această analiză, întrucât
este un mare eseist romând din perioada interbelică, filosof, psiholog, sociolog, diplomat,
profesor la Universitatea din Iași, director al revistei ,,Viața românească" și membru titular al
Academiei Române.
Cu toate că influențele europene asupra rușilor au fost bine primite pe parcursul
domniei Ecaterinei a II-a, totuși, primele ciocniri ale acestor două lumi diferite au produs ură
în rândul populație ruse față de valorile Europene. Primele influențe ale civilizației europene
au ajuns pe teritoriul Rusiei datorită lui Petru cel Mare, care călătorind prin toată Europa a
fost inspirat de specificul acesteia atât de mult, încât pe pământurile mlăștinoase ale Rusiei a
creat orașul rusesc după modelul occidental, Sankt-Petersburgul. Până la acel moment, Rusia
nu avea orașe, era o imensă viață țărănească, primitivă, de aceea mulți ruși nu au acceptat
,,opera" lui Petru I, țăranii ruși considerând Europa drept o întruchipare a lui ,,Antihrist" după
cum afirmă Nichifor Crainic în eseul său ,,Parsifal". Influențele Europei asupra Rusiei au fost
atât de izbitoare, încât se consideră că Revoluția din 1917 este ,,opera" Occidentului,deoarece
în ultimul strat al societății de la oraș, zăceau ideile bolșevismului. Drept reacție la
pătrunderea valorilor Europene în Rusia pe parcursul guvernării lui Petru I, a apărut curentul
slavofil, scopul căruia era să demonstreze că valorile europene nu se pot pe deplin încadra îm
mediul rusesc, chemând rușii la valorificarea propriei istorii, propriei tradiții și idealuri, astfel
încât teoreticianul acestei mișcări, Serghei Axakov afirmă :,, istoria rusă are valoarea istoriei
sfinte."
Totalitatea acestor reacții a Rusiei la valorile europene sunt cauzate de diferențele
intelectuale și mentale dintre acestea. În primul rând, europenii, fiind o civilizație
reconstituită din resturile lumii greco-romane, pas cu pas au perfecționat cele moștenite peste
care mai târziu au așternut tehnica, o singură invenție a europenilor de la antici încoace, doar
pentru a-și asigura conforul. În acest context, F.M. Dostoievski susține :,,Noi, rușii credem în
bine și în ortodoxie, nu ca burghezii europeni - în confort." De aici reesă că europenii cred în
logică și rațiune care au contribuit la tendința spre perfecțiune, iar facultățile de cunoștere a
rușilor sunt sentimentul ori credința mistico-religioasă. Din acest motiv, rușii nu au filosofi, ci
apostoli, care luminează spiritul rusesc și alungă ,,Antihristul" european.
Perfecțiunea europeanului contribuie la apariția clarității desăvârșite, însă claritatea
prin precizia ei nu mai are puteri creatoare, întrucât obscuritatea trezește neliniștea
sufletească, fiind fecundă. Rusia având spirit obscur prin viața ei țărănească, satul fiind
considerat copilăria culturii, în ea mocnesc capacitățile creatoare a civilizației viitoare,
întrucât și din punct de vedere religios, Rusia e în proces de definire. Faptul că Europa e
logică, iar prin tendița sa spre perfecțiune a atins apogeul său, numit civilizație, pe când Rusia
e încă în proces de definire, un european nu va înțelege un rus și invers, pentru că europenii
fiind supuși rațiunii se bazează pe principiul contradicției, iar rușii fiind în proces propriu de
definire și creație, în mentalitatea lor coexistă perfect ideile contradictorii, fapt dovedit prin
complexul personaj Dmitri, din ,,Frații Karamazov" de Dostoievski. Complexitatea și
contradicția acestui personaj se manifestă prin ceea că pe cât e de hotărât, pe atât de haotic
este. Unul din exemplele care dovedește că ceea ce e o normalitate la ruși, la europeni e o
corvoadă, este acela că raționalii germani în contextul celui de-al Doilea Război Mondial
credeau în puterea științei, respectiv tehnicii, ca element esențial al victoriei în război, însă,
conform unor mărturii al participanților la război, rușii își încredințau victoria în vodka, care
oferea curaj soldaților, relația aceasta fiind neînțeleasă de un european rațional. Misticismul
spiritului rusesc este deseori neînțeles, însă mistica este una dintre temele centrale ale
literaturii tuse, ea fiind unul dintre motivele creției lui N.V. Gogol, un mare scriitor
ucraienean, dar care și-a petrecut viața în Rusia.
Diferențele între mentalitatea rusească și cea europeană se manifestă și în pictură.
Dacă pictura europeană a evoluat în tematica sa de la Renaștere la Expresionism care s-a
manifestat la începutul sec. XX, rușii în contextul oricărui curent au promovat sufletul lor-
satul. În muzică, dacă baza muzicii occidentale este minor-majorul, valorificat de marii
compozitori europeni precum Ludwig van Beethoven, Mozart, Chopin, la ruși, baza muzicii
este modul, inspirat din folclorul rusesc.
Așadar, într-adevăr Rusia și Europa sunt două lumi diferite din punct de vedere moral
și intelectual, iar în acest context este interesant cine are o influență mai mare, Ecaterina a II-
a, prințesa germană care a devenit patriotă a Rusiei, sau Petru cel Mare, inițiatorul operei
occidentale în mediul slav. Rămâne de observat!