Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 10 (240) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

8 0
1dee aannii

2e
0
anni
Viorel Pîrligras

d
d
n NICOLAE MARINESCU

AVANTEXT
Nr. 10 ((240
240
240)) • 20

Nicolae MARINESCU: De la Mozaikul


18
2018
de la
–180, la Mozaicul – 20 l 2

MIªCAREA IDEILOR
Mozaikul –
DOSAR MOZAIKUL 180/ MOZAICUL 20
Coordonator: Nicolae Marinescu
Ion Bogdan LEFTER: Bravo cetãþenilor 180, la
a rvantext

Constantin Lecca ºi Nicolae Marinescu!

Mozaicul – 20
l3
Eugen NEGRICI: Un fapt eroic l 3
Ion BUZERA: Mozaicul: zece punc-
te l 4

L
Cosmin DRAGOSTE: Neopaºoptis- a 3 octombrie 1838, adicã acum nare a cãlãtorie mele) au creat un climat
180 de ani, de sub teascurile ti- favorabil angajamentului boierimii lumina- Revistã de culturã editatã de
mul – o paradigmã de articulare încã
te

viabilã l 4 pografiei pe care o înfiinþase, cu te a locului ºi a burgheziei dinamice, pen- AIUS Printed
Petriºor MILITARU: „Mozaicul” – un an înainte, în dependinþele casei mare- tru o reformã profundã a societãþii româ-
douã decenii de serie nouã l 5 lui clucer Iordache Oteteliºanu, din cur- neºti, pentru ieºirea din starea de conser-
tea bisericii Sf. Ilie din Craiova, apare pri- vatorism medieval ºi oriental ºi pentru in- Apare sub egida Uniunii
Gabriela GHEORGHIªOR: Vreme tre-
ce, vreme vine... l 5 ma revistã de culturã din Oltenia, Mozai- tegrarea în lumea civilizatã a Europei Oc- Scriitorilor din România
Silviu GONGONEA: Mozaicul, o re- kul, din iniþiativa ºi pe cheltuiala lui Con- cidentale.
vistã cât o instituþie l 6 stantin Lecca, profesor de caligrafie ºi Literatura publicatã în Mozaikul avea
Xenia NEGREA: Despre Mozaicul. desen la ªcoala Centralã din Bãnie, unde un puternic rol moralizator ºi formativ, as-
Profesori/loialitate/identitãþi l 6 era coleg, între alte personalitãþi, cu Stan- pirând sã promoveze, în spirit iluminist, DIRECTOR
Paul ARETZU: Dublã aniversare l 7 ciu Cãpãþâneanu – director, Grigorie Ple- valorile umaniste ºi activiste ale omului
ºoianu, Costache Poenaru ºi Ioan Maio- modern, liber, dinamic ºi responsabil. Nu Nicolae Marinescu
Mihaela Gabriela PÃUN: Presa cultu-
ralã ºi conºtiinþa identitarã la centena- rescu. Publicaþia, apãrutã sãptãmânal întâmplãtor, la 1 noiembrie 1848, Constan-
rul Marii Uniri l 7 pânã la 25 septembrie 1839, a reuºit sã tin Lecca a fost nevoit sã plece din Craio- REDACTOR-ªEF
Gabriel NEDELEA: Prietenie mozai- devinã, prin cele 52 de numere ale sale, un va ºi, pãrãsindu-ºi familia, sã se întoarcã Petriºor Militaru
carã l 8 nucleu intelectual iradiant, care a contri- la Braºov, fiind trecut pe o listã de Eforia
Marius DOBRIN: ªi de la capãt. buit la pregãtirea spiritualã a elitei locului ªcoalelor, alãturi de alþi profesori, pentru
în perspectiva marilor schimbãri care cã ar fi luat „parte la cauza revoluþiei, în- SECRETAR DE REDACÞIE
Punct l 8
aveau sã facã din capitala Olteniei un cen- trebuinþând propaganda”. Maria Dinu
CRONICA LITERARÃ tru de rezistenþã al Revoluþiei de la 1848 în Contribuþia lui Constantin Lecca la pro-
Ion BUZERA: Un liberal sapienþi- Þara Româneascã. pãºirea culturii române prin promovarea REDACTORI
al l 9 Esenþialã pentru profunzimea ºi anver- valorilor europene ºi deci la modernizarea
gura energiei modelatoare a iniþiativei lui societãþii româneºti a fost recunoscutã de
Cosmin Dragoste
Constantin Lecca a fost formaþia sa la Bra- publicaþiile timpului, de la Curier de ambe Marius Cristian Ene
BELETRISTICÃ
Florin BUZDUGAN: Poeme l 10 ºov, unde a învãþat germana ºi maghiara, sexe, la Albina româneascã ºi Gazeta de Daniela Micu
Mãdãlin Teodor ROªIORU: Sleepless apoi perfecþionarea în mediul românesc Transilvania, iar noi, cei care azi ducem Cristi Nedelcu
(III) l 10 din Budapesta, în compania lui Zaharia mai departe acest proiect european, neîn-
Carcalechi, unde, simultan cu deprinde- cheiat încã, vedem în acest înaintaº – miº- REDACTORI ASOCIAÞI
LECTURI rea „mãiestriei zugrãvelii, adicã pictura”, cându-se cu dezinvolturã între Braºov,
avea sã colaboreze la „Biblioteca româ- Budapesta, Craiova, Viena, Roma sau Bu- Denisa Crãciun
Cristina GELEP: Nãucul – un roman
bizar l 11 neascã”, publicând eseuri istorice ºi des- cureºti, capabil sã deprindã ºi sã practice Geo Fabian
Liviu Marius ILIE: Cartea matrioºka coperind meºteºugul tipografic ºi pute- performant ocupaþii diferite de scriitor, is- Silviu Gongonea
– despre „idei ºi istorii” mai mult sau rea modelatoare a textului editat. toric, pictor, editor ºi tipograf, om de idei Ioana Repciuc
mai puþin recente l 11 Revoluþia lui Tudor Vladimirescu de la ºi întreprinzãtor – aºa cum am mai spus-o, Mihaela Velea
Ion MUNTEANU: De ce scrie cel care 1821, dar ºi activitatea Societãþii literare, un model dezirabil ºi azi. El era atunci –
scrie? Dar cel care picteazã, de ce întemeiatã în 1827 de Dinicu Golescu, dupã ceea ce încercãm ºi noi sã fim acum – „ro-
celebra sa cãlãtorie în Occident (din care mân ºi european în acelaºi timp”, cum spu- COLEGIUL DE REDACÞIE
scrie? l 12
ªtefan VLÃDUÞESCU: Un steag pen- a rezultat, la întoarcere, cunoscuta Însem- nea Adrian Marino. Gabriel Coºoveanu
tru România-ntreagã l 12 Gheorghe Fabian
Silviu GONGONEA: Scalpel discur- Viorel Pîrligras
siv ºi estetizãri zen l 13
Daniela GHIÞÃ: Restituirea adevãra- CONCEPTUL GRAFIC
telor valori l 13
Lucian Irimescu
ARTE
Mona POP: Filarmonica „Oltenia” COORDONARE DTP
Craiova – stagiunea „muzica uneºte” Mihaela Chiriþã
continuã! l 14
Geo FABIAN: Viori celebre – secrete
de sonoritate (III) l 14 Revista „Mozaicul” este membrã
Cristi NEDELCU: Avanpremierã la o A.R.I.E.L.
stagiune-eveniment l 15
Magda BUCE-RÃDUÞ: Naþional ºi
universal în mesajul simpozionului de Partener al OEP (Observatoire
sculpturã – Craiova 2018 l 15 Européen du Plurilingvisme)
Mihaela VELEA: Oglinzi oglindite l 16
Marius DOBRIN: Jamais Vu Mais Punctul zero al noii serii Mozaicul - N.Marinescu ºi C.M. Popa (29 dec. 1999) Tiparul: Aius PrintEd
Non Avant-Garde l 16
Cãtre cititorii revistei Mozaicul, Tiraj: 500 ex.
SERPENTINE ADRESA REVISTEI:
Mihaela ALBU: „Piese” de referinþã Vã facem cunoscut cã începând din ianuarie 2019, revista Mozaicul se va distri-
ale culturii transilvane în viziunea isto- bui pe bazã de abonament. Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
ricului literar Mircea Muthu l 17 Adonamentele se fac direct la redacþie, prin: Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
Adrian BODNARU: UNIVversuri l 17 1) mandat poºtal pe adresa: Aius Printed S.R.L., Str. Paºcani, nr. 9, Craiova, jud. E-mail: mozaicul98@yahoo.com
Dolj, cod poºtal 200151
EVENIMENT EDITORIAL 2) virament bancar pentru: Aius Printed S.R.L. Craiova, jud. Dolj - CUI RO2307037, ISSN 1454-2293
Carmen FÃGEÞEANU: Sandokan se Nr. înreg. Reg. Com: J16/2389/1991. Cont bancar RO23RNCB0134041836180001 des-
întoarce la luptã l 18 chis la BCR Craiova.
Preþul abonamentului pentru cititorii din România este:
UNIVERSALIA - pentru 6 luni - 42 lei
Iosif BRODSKI: Poeme. În româneºte - pentru un an - 84 lei
de Leo Butnaru l 19 Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este: 9 771454 229002
- pentru 6 luni - 25 euro (30 USD) Responsabilitatea asupra
AVANGARDE - pentru un an - 50 euro (60 USD) conþinutului textelor revine autorilor.
Petriºor MILITARU: Dan Gulea ºi Manuscrisele nepublicate
Preþul abonamentului include taxele poºtale.
marginaliile avangardelor l 20 nu se înapoiazã.
Termenul limitã pentru abonare este 30 noiembrie 2018.
Pentru detalii legate de adresa de expediere a revistei ºi alte informaþii ne puteþi
contacta la tel. 0351 467 471, 0722 214 373 sau e-mail editura.aius@gmail.com www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


n ION BOGDAN LEFTER n EUGEN NEGRICI

m iºcarea ideilor
bravo cetãþenilor un fapt eroic
D
upã 1990, am pãºit, im- venþa, continuitatea. Multe din ele

Constantin Lecca ºi petuos ºi cu o semea-


þã inconºtienþã, într-o
etapã istoricã în care exerciþiul cri-
– ºi nu numai cele din provincie –
supravieþuiesc numai ele ºtiu cum
ºi prin ce subterfugii ºi aranjamen-

Nicolae Marinescu! tic nu mai are reguli de funcþio- te ingenioase. Conducãtorii lor (re-
nare, ambiþii axiologice, tentaþii dactori, directori fie ei) cu greu ºi-
situative, dorinþa de ierarhizare ºi ar putea numãra spaimele ºi nopþi-
de alegere a valorilor, a neghinei le nedormite în aºteptarea unui
de grâu. semn din partea finanþatorului.

I
deea de start a noului Mo-
zaic a fost luminoasã: spi- Faptul în sine al editãrii de cãr- A fi director de revistã în ast-
ritul revistei paºoptiste a þulii la edituri de cartier sau de fel de condiþii este un fapt eroic
bravului Constantin Lecca meri- familie pare a fi suficient pentru a care meritã toatã admiraþia noas-
ta – categoric – „resuscitat”. da semnatarului senzaþia magni- trã. De aceea, aº vrea sã-l felicit
N-a fost o simplã reluare de ficenþei ºi al splendorii actului sãu pe cel ce nu a cedat tentaþiei aban-
titlu, aºa cum se tot întîmplã în creator. donului, pe Nucu Marinescu,
istoria presei ºi cum fusese Prin pierderea rolului de altã- aflat de douã decenii la condu-
„moda” pe la mijlocul ºi cãtre sfîr- datã al criticului ºi prin puterea cerea acestei reviste, strãduindu-
ºitul anilor ’60 ai secolului XX. de egalizare a mediului online, se sã-i menþinã cota ºi prestigiul.
Intrat în etapa de „liberalizare” li- rolul revistelor literare a devenit La mulþi ani revistei Mozai-
mitatã de dupã cea de tip stali- unul confirmativ-binecuvântãtor. cul! ºi tuturor celor care au grija
nist de dupã preluarea puterii, Dar revistele literare însele nu ca ea sã supravieþuiascã ºi sã se
regimul comunist a permis atunci mai sugereazã stabilitatea, consec- impunã.
grupurilor literare din oraºele mari
ale României sã înfiinþeze noi pe-
riodice culturale, cãrora li s-au
cãutat „antecesori” în tradiþiile
locale, asumate cu mîndrie:
România literarã la Bucureºti
(„rebotezare” a Gazetei literare, cã. Reputatul cãrturar Adrian lidã, complexã, admirabilã.
titlu care fusese preluat de la omo- Marino militase încã din 1990 Revista n-avea cum sã reu-
nima sovieticã), Familia la Ora- pentru modelul paºoptist, vor- ºeascã altfel decît ca rezultat al
dea, Convorbiri literare la Iaºi bind – ºi, pe aceeaºi lungime de unui efort colectiv, dar sã nu ui-
º.a.m.d. Cu anumite limite ideo- undã cu el, ºi alþii – despre simili- tãm cã punctul de pornire a fost
logice: într-un sistem politic an-
timonarhic nu era sã fie repus în
circulaþie genericul Revistei Fun-
daþiilor Regale!; nici cel al Sbu-
rãtorului, revista mult prea mo-
tudinile cu prezentul, despre ur-
genþa aplicãrii unor reforme radi-
cale, „ca la paºopt”. Iar Constan-
tin M. Popa publicase în 1993 o
carte despre Marino. Firele s-au
iniþiativa unui om, a unui singur
om, aºa cum fusese ºi cea de cu
160 de ani înainte, a lui Constan-
tin Lecca. Nicolae Marinescu ºi-
a onorat mereu înaintaºul: i-a in-
180 de ani
dernistului, mult prea liberalului, împletit cu uºurinþã ºi noul vocat numele ºi i-a accentuat
„burghezului” filo-occidental Mozaicul a demarat cu autorul meritele, a scris despre el articole
Lovinescu; nici unu, 75 HP ori Criticii ideilor literare pe prima ºi a publicat ºi o ediþie a revistei
alte titluri de publicaþii avangar- paginã ºi în interior, pe a doua, de altãdatã: Mozaikul (1838-
diste, „vinovate” de radicalism semnatar al unui tandem de arti- 1839). Un proiect european (al-
„subversiv”; ºi cum sã fie recon- cole în numãrul inaugural, în rol cãtuitã împreunã cu Aurelia Flo-
diþionatã emblema Criterionului de „mentor” ideologic: Descope- rescu, Editura Aius, 2005). Pos-
scos cîndva de asociaþia din care rirea Europei (de cãtre iluminiº- teritatea nedrept de ºtearsã a lui
fãcuserã parte intelectuali între tii români de la sfîrºitul secolului Lecca a avut astfel parte de o re-
timp plecaþi în exil, departe de þara XVIII ºi de la început de XIX) ºi... paraþie. Personajul a fost mai mult
comunizatã, mai-toþi cei rãmaºi Pentru neopaºoptism (despre decît interesant: braºovean, cu
fiind deportaþi în Gulagul româ- „mesajul” generaþiei lui Kogãlni- studii la Buda, probabil cãlãtorit
nesc, pînã în 1964, unii dintre ei ceanu ºi a celorlalþi, considerat ºi pe la Viena, pictor, dar cu preo-
morþi în detenþie?! valabil peste ani, ca „necesitate cupãri multilaterale, mare cititor,
Mozaikul lui Lecca, primul obiectivã ºi imperioasã a moder- traducãtor de texte literare ºi po-
periodic cultural craiovean, sãp-
tãmînal, fusese ºi el în culpã de
„europeism” militant. Regimul
comunist, anti-occidental, recu-
perase paºoptismul din unghi
nizãrii, europenizãrii ºi democra-
tizãrii României postcomuniste”).
Salt în timp, pînã-n toamna lui
2018: 20 de ani de apariþie neîn-
treruptã a Mozaicului, seria Ni-
litico-istorice, cu vocaþie de ani-
mator cultural, profesor de desen
cu influenþe formative dincolo de
graniþele disciplinei. Pe lîngã re-
vistã, a mai înfiinþat la Craiova,
Mozaicul
naþional ºi progresist, nu ca miº-
care de integrare în civilizaþia
unitarã a Continentului, la nive-
lele ei cele mai avansate, pe-
atunci ºi ºi azi Vestice. Cine-o mai
colae Marinescu. 240 de ediþii
lunare (cîteva comasate). O gru-
pare de zeci de autori, redactori
ºi colaboratori apropiaþi, poeþi,
prozatori, dar mai ales „metalite-
unde a trãit un deceniu ºi jumã-
tate, un cerc literar, un cor, un te-
atru. A trãit în rîndurile protipen-
dadei braºovene, craiovene, fi-
nalmente bucureºtene, cînd a
20 de
20 de ani
ani
Dosar coordonat de Nicolae Marinescu
fi ºtiind cum s-au fãcut jocurile ratori”, critici, eseiºti, teoreticieni, venit în capitala Þãrii Româneºti,
în 1964, cînd a fost înfiinþatã ºi la exegeþi ºi ai celorlalte arte, spe- profesor de desen la Colegiul de
Craiova o nouã revistã literarã? cialiºti în ºtiinþele socio-umane. la Sf. Sava. O mãtuºã a sa, sora
Cert este cã i s-a spus Ramuri, Mii de texte care au lansat ori au mamei, a fost bunica lui Ion Luca decembrie 1989 ºi apoi în admi- restul interviurilor cu personali-
dupã mãruntul gazetã autohtonis- confirmat nume, au însoþit carie- Caragiale. La Craiova a fost prie- nistraþia localã. A scos în inter- tãþi intelectuale locale publicate
tã de pe la începutul secolului, re universitare, au consolidat re- ten cu alt ardelean strãmutat, o valul martie 1990-martie 1991 heb- pînã azi în Mozaicul.
biet ecou oltenesc al „sãmãnãto- putaþii locale ºi naþionale. Zeci ºi vreme chiar braºovean, Ioan domadarul politic ºi de opinie Interesant e ºi traseul ideolo-
rismului”. zeci de cãrþi cu poeme, articole, Maiorescu, tatãl lui Titu, acesta Demnitatea, apoi a fondat – cum gic parcurs de Nicolae Marines-
Tot rãul spre bine! Frontispi- studii, interviuri apãrute mai întîi din urmã fiindu-i elev lui Lecca. am arãtat deja – Editura Aius ºi, cu: de la efervescenþa revoluþio-
ciul ºi istoria Mozaikului aveau în revistã, apoi în culegeri publi- Artist, intelectual sofisticat, om în toamna lui 1998, Mozaicul. narã la „fesenismul” onest-inge-
sã fie readuse triumfal la supra- cate tot de Nicolae Marinescu, de lume, de familie bunã ºi cu sta- Aceeaºi combinaþie: activism ce- nuu mãrturisit în Sãptãmînalul
faþã în vremurile democraþiei post- fondator încã din 1991 al Editurii re, i-a cunoscut pe oamenii cu tãþenesc ºi construcþie culturalã. Demnitatea, apoi la reformismul
comuniste, dupã depãºirea ani- Aius. Colocvii Mozaicul anuale greutate din epocã ºi... i-a pictat. De consultat ºi recapitulãrile ºi „aripii tinere”, devenite Partid
lor tulburi ai începuturilor. La (din pãcate întrerupte de cîþiva Aºa a rãmas cunoscut, ca portre- evocãrile din cãrþile sale Sãptã- Democrat, repliat, dupã ºiruri-
1998, Nicolae Marinescu, fonda- ani), dezbateri consistente pe cele tist, chiar dacã printr-o operã mînalul Demnitatea. Libertatea ºiruri de dezamãgiri, pe poziþii
torul noului Mozaicul, în bun mai fierbinþi teme culturale ºi consideratã mai degrabã semni- pe cont propriu; Aius 20. File din politico-administrative din ce în
acord cu colegul sãu de „conspi- ideologice ale actualitãþii, la noi ficativã istoric decît valoroasã în istoria noastrã ºi Revista Mozai- ce mai discrete, în timp ce avan-
raþie” Constantin M. Popa, a con- ºi în lume. S-au tipãrit ºi volume sine. În tot cazul, Mozaikul stã cul. Modernitatea tradiþiei (toa- sa cultural pe linia europeistã ºi
siderat idealurile cosmopolite ale ale colocviilor. Revista a acordat mãrturie a remarcabilului sãu ni- te la Aius, apãrute în 2013, res- liberalã a Mozaicului, în sensul
lui Lecca, pledoariile sale pentru premii de recunoaºtere ºi unor vel intelectual. pectiv 2009, dupã primul deceniu valorilor consensuale ale demo-
valorile europene, pentru liberta- invitaþi de prin alte pãrþi, ºi unui Ne-am putea imagina cã pe al lunarului cultural, ºi 2011, la craþiei contemporane. Cum se
te ºi pentru demnitatea umanã numãr important de personalitãþi Nicolae Marinescu l-a convins aniversarea de atunci a editurii), ºtie, pînã la urmã s-a ºi produs
perfect potrivite ca precursorat craiovene ºi oltene, ceea ce a nu doar aventura culturalã, ci ºi ca ºi, pentru imaginea de ansam- fuziunea cu liberalii en titre.
pentru ceea ce avea de fãcut Ro- contribuit la coagularea unei foar- activismul cetãþenesc al lui Con- blu a vieþii artistice ºi intelectua- Între timp – 20 de ani de revis-
mânia momentului, la încã puþin te încurajatoare imagini de comu- stantin Lecca, în care se va fi re- le a zonei, Europa de acasã. Dia- tã, la 180 de la vechiul Mozaikul.
timp dupã prãbuºirea dictaturii: nitate intelectualã ºi artisticã re- gãsit. Craiovean din naºtere, fi- loguri despre teatru (2005); Cli- Îþi vine sã exclami: Bravo cetãþea-
reconstrucþie democraticã a so- gionalã de apreciabil nivel. Pe lolog, profesor de românã, urma- pa captivã. Dialoguri despre arta nului Constantin Lecca! ªi bravo
cietãþii ºi integrare euro-atlanti- scurt: o construcþie culturalã so- ºul s-a implicat în revoluþia din plasticã (aceeaºi editurã, 2008) ºi cetãþeanului Nicolae Marinescu!

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 3


1. La începuturile ei postmo- fost un câºtig însemnat, deºi nu
derne, nu paºoptiste, cãci nu pot n ION BUZERA chiar de la început. Au contribuit
m iºcarea ideilor
duce cu gândul pânã acolo, iar gânditori cu formaþii diverse ºi
titularul spaþiului moromeþian nu interese la fel. (Poate chiar diver-
se nãscuse, revista a fost un fel
de Poianã a lui Iocan craioveanã.
Devoram publicaþiile epocii ºi nu
Mozaicul: zece puncte gente.) Unul era mai ludic, altul
mai acrimonios. Cineva venea cu
perspective mai apãsat-filosofi-
ne plãceau, comentam texte ºi le paºoptistã”, a venit, evident, cu de apartament. Vezi, eventual, ºi ra n-are nicio ºansã acolo unde ce, altcineva vedea lucruri în ma-
hãcuiam MHS-istic, croiam la pla- preocupãrile care-l þineau în pri- textul meu din nr. 9/2013, p. 7. se manifestã spontaneitatea purã, niere literaturizante sau religioa-
nuri din nimic, ne fãceam cã avem zã în acei ani ºi a ajutat enorm. 5. Tocmai deschiderea cvasi- netrucatã a gândirii ºi emoþiei efi- se. Vreun auctore dorea sã scrie
maeºtri ºi inventam autoritãþi, ca Opera lui, cu toate morocãnelile uluitoare a fãcut posibilã ºi pe- ciente. Ceea ce conteazã a rãmas: mai eseistic, „odobescian”, în
sã avem ce decupa ºi lipi pe frigi- interioare ºi inaptitudinile/idio- rindarea diverºilor veleitari, care este tocmai ce se vede astãzi. timp ce vecinul de paginã lua sis-
der, gãseam teme cu o uºurinþã sincraziile literare transformate în s-au cernut (ºi se cern) singuri. 7. Mari nume ale literaturii ro- tematic materia la frãmântat. ªi-
suspectã ºi renunþam la ele la fel „metodã”, e de clar format euro- E preþul nedorit pe care îl plãteº- mâne de azi au scris, de aseme- au fãcut temele cum au putut:
de convinºi/convingãtori. (Une- pean, iar istoricii literari minori n- te orice liberalism. Vocaþia scri- nea, în revistã: Virgil Nemoianu, acestea au introdus o unitate sau
le au devenit, ce-i drept, utiliza- au cum s-o valideze, din moment sului e una a exersãrii ei continue Mircea Cãrtãrescu, Liviu Anto- mãcar un liant. Forþa Mozaicului
bile.) Paºii pe nisip au fost, însã, ce n-o pricep. sau nu e deloc. (Septuagenarul nesei, Luca Piþu, Ion Bogdan Lef- rezidã, acum, într-o plurivalenþã
clari: unii strâmbau din nas, alþii 3. În literatura românã actua- Andrei Pleºu are dreptate.) Dar ter. De fapt, mulþi alþii. Apecierea foarte bine stratificatã. Se ºtiu
îºi dãdeau seama cã nu e de na- lã, pur ºi simplu sufocatã de atâ- simpla surfilare nu e nici ea sufi- pe care au arãtat-o proiectului a bine secþiunile, se cunosc opor-
sul lor. Atât unii, cât ºi ceilalþi, au ta centralism inept, o revistã pre- cientã: e nevoie, se ºtie, de-un fost tacitã, generoasã ºi elibera- tunitãþile, responsabilitãþile. O
publicat mai târziu aici. (Gladio- cum aceasta e oxigen curat. Aici numãr neprecizabil de alte cali- toare de complexe. dimensiune discret-neoavangar-
lele, generoase, gravitau.) E de la libertatea e asiguratã, nu depin- tãþi. Pentru cine s-a inserat au- 8. În Mozaicul apare frecvent distã îºi face, câteodatã, curaj ºi
sine înþeles, altfel spus, cã în cea de de capriciile neocomuniste tentic în coloanele-i, Mozaicul a Ionel Ciupureanu (i s-a dedicat reactualizeazã, înþelepþitã, înce-
mai importantã revistã din isto- (sau de alt fel) ale cutãrui ratat. fost o ºcoalã a spiritului critic, a ºi un numãr special), cea mai pre- puturile. Tehnoredactarea e in-
ria Olteniei ºi-au vãzut numele nu Primul punct al oricãrui program deschiderii minþii ºi a europeni- þioasã marfã poeticã „secretatã” ventivã în exactitate, introducând
numai toþi scriitorii aferenþi rele- de creaþie reuºit e mereu îndepli- zãrii reflexelor cognitive. Dar e de urbe. Arta lui este incompre- un anume fel de recognoscibil:
vanþi, ci ºi muzicologii, criticii de nit. (Celelalte nouã sunt ºi ele cel evident ºi cã astea sunt lucruri hensibilã pentru mãrunþeii atât meritul lui Viorel Pîrligras. O
teatru, de film º. a. m.d. O utopie puþin la fel de uºor de dobândit!) grele, nu se lipesc de oricine. Cei de vioi ai criticii literare actuale. aproape insesizabilã sinergie „îºi
firavã s-a altoit pe ºi s-a concre- A da impuls vocaþiilor individua- mai mulþi preferã postura cãldu- ªi e bine cã-i aºa. face de cap”. Spiritul critic este,
tizat în posibilitãþile locului. le, acelea care consacrã un spa- þã, comodã, sumisivã. 9. Cã tot m-am referit la IBL, bineînþeles, îmbunãtãþibil, nu
2. Dacã îl lãsãm de-o parte, ca þiu cultural, a fost ceva vehiculat 6. Micimea sufleteascã nu a lip- vorba unui congener: nu trebuie poate lua vacanþã. Oricând poa-
sã zic aºa, pe d-nul Marinescu, absolut nestingherit din start. sit. Nici cea esteticã. Nici oricare uitatã devoþiunea lui extraordina- te sã þâºneascã de aici valoarea.
un fel de factotum fãrã de care 4. Urmãtorul om important în alta. Redacþia s-a tot schimbat ºi rã faþã de acest traseu publicistic (ªi chiar o face, pentru cine e dis-
fãceam ºi acum ce enunþam la devenirea revistei a fost C. M. ea. Libertatea costã, prostia n-o alternativ, care încerca sã scoa- pus s-o vadã.) Terenul este fertil,
punctul 1, cel care a avut un rol Popa. Avea ºtaif, eleganþã, bono- suportã: luptã, din umbra ei, cu tã, la începutul anilor 2000, alã- ofertant: rezultatul a douãzeci de
decisiv în lansaj a fost Adrian mie criticã. Prin discreþie, tenaci- toate puterile, împotriva excelen- turi de Observator cultural ºi al- ani de îndârjit ºi inoxidabil talent
Marino. A înþeles imediat profilul tate ºi virtuozitate obþinea, de fie- þei, urbanitãþii, inteligenþei etc., tele, cultura românã din deºertul organizatoric. Dacã cei respon-
nonmimetic, oricât de ezitant ar fi care datã, maximul momentului. vrea sã le distrugã ºi sã uniformi- neputinþei postcomuniste. Este al sabili cu infrastructura ar fi avut
fost în primii doi-trei ani, al „tine- Pasiunea lui era lentã, dar expri- zeze ce atinge sub formã de cenu- treilea om-cheie în acest joc re- o tenacitate similarã, transplan-
rei” publicaþii, în ciuda (sau da- matã rãspicat. Fermitatea dum- ºã. Mozaicul a trecut ºi prin toate memorativ. tatã în graficul lor, România ar fi
toritã!) intenþiei recrudescente, a nealui era de o blândeþe unicã, astea, dar, iatã!, a rezistat. Este 10. Candoarea, fervoarea ºi ri- împânzitã de autostrãzi.
mizat mult pe dimensiunea „neo- hipnoticã: reuºea sã dreseze leii dovada cea mai clarã cã impostu- goarea punctelor de vedere au

n COSMIN DRAGOSTE
neopaºoptismul –
o paradigmã de articulare încã viabilã
I
mplicarea intrinsecã în Pentru cã unul dintre obiectivele cam trei mari echipe de „mozai- Graniþa se miºcã perpetuu, relo- nice, fãrã ca impresia de ansam-
dezvoltarea ºi relocarea cele mai dragi ale neopaºoptis- cari”, cu „subcapitolele” aferen- cãrile de sens pot produce crize blu sã aibã fisuri, aºa cum s-ar
valoricã a unui fenomen tului declarat Nucu Marinescu a te. Echipe care ºi-au gãsit rezo- de îngrijorare sau, dupã caz, pu- putea teme unii. Rolul presei cul-
duce, inevitabil, cãtre subiectivi- fost, este ºi va fi mereu conecta- nanþa pe diverse paliere, care au seuri de optimism. turale nu e de a impune concep-
tate. Amintirile legate de proce- rea cu mecanismele de produce- avut posibilitatea de a se dedica Domnul profesor Marinescu te, definiþii, de a oferi sentinþe, ci
sele de impunere ºi verificare axio- re ºi receptare culturale occiden- propriilor interese, sprijinite ge- voia o dezbatere pornind de la de a deschide porþi cât mai largi
logicã, legate simbiotic ºi cu an- tale. Dacã, dupã Sorin Alexan- neros de cãtre acelaºi Nucu exemplul ºi experienþele mozaica- pentru autoevaluare identitarã.
grenarea de relaþii umane de du- drescu, situaþia postdecembris- Marinescu, care s-au putut co- re. Mozaicul a demonstrat, ca în Rolul culturii este de a uni. ªi cred
ratã, în care prietenia ºi respectul tã (în care a reapãrut Mozaicul) necta ºi au putut reverbera la di- teoriile lui Deleuze ºi Guattari, cã cã, în ultimul timp, are rolul de a
sincer coexistã fericit, devin par- se asemãna cu neopaºoptismul, ferite niveluri. Evenimentele co- impulsurile creatoare vin dinspre conecta puncte cât mai diverse
te componentã a acestui feno- Adrian Marino sublinia decis nexe create de-a lungul timpului „periferie”, iar centrul îºi pierde ºi mai disparate, care, la o primã
men. În cazul de faþã, revista necesitatea paradigmei neopa- au lãsat urme, au reprezentat, caracterul monolit ºi devine per- vedere, nu prezintã, formal, nimic
Mozaicul ºi evenimentele pe ºoptiste, ca stil participativ so- unele, adevãrate marcaje solide misiv cãtre experienþe novatoa- în comun. Revenind la Mozaicul:
care le-a generat ºi continuã sã cio-cultural ºi istoric. De altfel, în istoria culturalã româneascã. re. Desigur, „asaltul” asupra pe linia neopaºoptiºtilor care des-
le genereze constituie un exem- Adrian Marino a fost nu doar un Un preambul supãrãtor de „centrului”, un fenomen absolut coperiserã cã este inevitabilã evo-
plu excelent de crez dus pânã în colaborator extrem de important lung, ar spune cei care nu au firesc, nu a fost posibil doar da- luþia dinspre forme cãtre fond,
pânzele albe. Revitalizat acum 20 al revistei craiovene, ci ºi un spi- avut vreun contact cu Mozai- toritã Mozaicului, ci ºi a altor re- revista a încurajat o diversitate
de ani de o echipã de entuziaºti, ritus rector al acesteia. Astfel, cul. Pentru mine, mult prea re- viste ºi fenomene adiacente din din cale afarã de generoasã de
coordonatã de cãtre neostenitul opþiunea decisã a directorului dus ºi departe de complexitatea alte zone ale þãrii. Fãrã a ne opri forme de exprimare, de experien-
Nicolae Marinescu, Mozaicul a Mozaicului ºi al editurii „Aius” poveºtii Mozaicului. Poveste pe îndelete asupra fiecãrei „trep- þe creatoare. Unele s-au dovedit
trecut prin etape succesive, toa- pentru neopaºoptism nu este o care, înainte de orice, a însem- te” a unei „scãri” din ce în ce mai viabile pe termen lung ºi în cer-
te impunând în conºtiinþa publi- întâmplare izolatã, ci dovedeºte nat entuziasm ºi bucurie. Dorin- lungi, putem afirma cã experienþa curi foarte largi. O revistã de „pro-
cã nume ce au devenit certitudini pertinent intrarea într-o reþea de þa domnului director era sã scriu „mozaicarã” a condus cãtre rare- vincie” precum Mozaicul dove-
incontestabile pe scena cultura- gândire de dupã evenimentele din despre rolul presei culturale în fierea celor douã concepte, în deºte concret o migrare a polilor,
lã româneascã ºi internaþionalã. 1989, menitã sã revitalizeze ºi sã formarea conºtiinþei ºi identitã- sensul lãrgirii sferei lor printr-o care devin fluizi, centrul devine
sincronizeze cultura românã cu þii naþionale. Subiectul este nu permanentã contextualizare, com- relativ ºi scapã definiþiilor curen-
cea de pe scena vesticã. doar vast, ci ºi provocator în con- parare, redefinire, repolarizare. te. Conºtiinþa identitarã ce ia naº-
Marele merit de mentor cul- textul actual, caracterizat, apa- Sferele conceptuale au fost “de- tere prin astfel de articulãri este
tural al lui Nicolae Marinescu rent, de dislouþia pânã spre dis- mascate” ca nefiind imuabile, ci permisivã, maleabilã, integrativã.
este, înainte de orice, ºtiinþa pariþie a celor douã concepte. Re- într-o miºcare perenã, foarte sen- „Mozaicul 180/20”: e mult sau
coagulãrii, a formãrii de echipe. alitãþile secolului al XIX-lea sunt sibilã, e drept, dar evoluând con- puþin? E suficient sau nu? Mie
Probabil ºi-ar fi dorit mult sã im- re-paradigmate, reinterpretate ºi stant, chiar dacã etapizat ºi cu cei 20 de ani mi se par o nimica

180
Mozaicul
punã discursuri ºi traiectorii ge-
neraþioniste. A reuºit doar parþi-
al. ªi nu din cauza lui, ci a ine-
rentelor discrepanþe care, la un
moment dat, brãzdeazã indivi-
dualitatea umanã, pânã ce se
relocate cãtre alte zone de înþe-
legere ºi de acceptare. Într-o
epocã în care presa culturalã
(presa, în general) pare a fi fãcut
un uriaº pas în spate în favoa-
rea altor medii de informare ºi de
viteze diferite. Presa culturalã
semnaleazã ºi aduce în prim-plan
diferenþe, asemãnãri, traseazã,
prin dialog comprehensiv, direc-
þii de abordare.
Departe de rigiditatea ºi de
toatã. Jumãtate din viaþa mea se
leagã de aceastã revistã ºi de
oamenii sãi. Ani care au contat.
Privind retrospectiv, nu am cum
sã nu constat delegãrile de sens
ale conºtiinþei identitare de-a lun-
transformã în falii imposibil de captare a interesului, publicul direcþia univocã a secolelor tre- gul celor douã decenii. Parte a

20
superat. Un proiect extrem de pare a fi restrâns la unul cu ade- cute, discuþiile ºi reconfigurãrile acestui proces a fost ºi Mozai-
ambiþios, pentru care s-a zbãtut vãrat „ezoteric”. În realitate, lu- identitare ºi de conºtiinþã la final cul. Cãruia îi doresc sã ne trãias-
incredibil de mult. Mozaicul a crurile nu stau chiar atât de dis- de secol XX ºi debut de secol cã întru mulþi ºi frumoºi ani!
reuºit sã impunã, în cei 20 de ani, topic. Nici foarte roz nu sunt. XXI devin plurivalente ºi polifo-

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


n PETRIªOR MILITARU

m iºcarea ideilor
Mozaicul – douã decenii de serie nouã
A
nul 1998 este anul în Marinescu, Ilarie Hinoveanu ºi se formeazã ºi acum olimpici sau la modã!) atât faþã de celelalte re- în rutinã. Este un dinamism care
care, elev fiind în cla- Constantin M. Popa) m-a sur- pur ºi simplu elevi talentaþi din viste craiovene, cât ºi faþa de asigura ceea ce mozaicarii au nu-
sa a X-a la Liceul Teo- prins, fiindcã nu conºtientizasem liceele Craiovei, cum sunt cei pre- sine, ceea ce i-a dat un aer de mit „miºcarea ideilor”.
retic „Tudor Arghezi” din Craio- pânã atunci nici semnificaþia ºi gãtiþi de prof. Maria Drãcea. Pe prospeþime ºi un plus de vizibili- Aºadar, este lesne de înþeles
va, am intrat în echipa care sco- nici importanþa acestui aspect lângã faptul de a oferi texte criti- tate. Cred ca acesta este micul de ce, la ceas aniversar, îi spu-
tea lunar, sub egida Fundaþiei care dã o direcþie oricãrei reviste ce ºi literare de calitate sau de a secret pe care l-au descoperit nem ºi noi Mozaicului, precum
pentru Tineret Dolj, revista Lite- de culturã. Dar, am înþeles cã la reflecta bogata viaþa culturalã a continuatorii lui Lecca: tinereþea ºi iniþiatorului noii serii a revis-
ra subintitulatã revista scriito- baza acestui program era convin- oraºului nostru, revista Mozaicul are nevoie de spaþiu în care sã îºi tei, Nicolae Marinescu: La mulþi
rilor liceeni. Echipa cuprindea gerea cã prezentul are puterni- a susþinut o permanentã stare de exprime ideile, iar cultura are ne- ani ºi sã rãmânã mereu tânãr în
numai elevi din mai multe licee ce similitudini cu perioada pre- emulaþie (ca sã folosim un termen voie de tinereþe pentru a nu intra spirit!
craiovene ºi avea 20 de pagini A4. paºoptistã. Pe de altã parte, des-
Pentru a lansa noua serie a revis- coperisem cã în revistã scriau o
tei (ceea ce însemna cã de acum bunã parte din profesorii de la Fa-
înainte nu mai ieºea trasã la xe- cultatea de Litere din Craiova ºi
rox, ci o imprimam la Tipografia era un foarte bun prilej de a mã
de Sud) am mers la Nicolae Mari- familiariza cu concepþiile lor de-
nescu, inspector pe atunci la In- spre ce înseamnã literaturã, încer-
spectoratului pentru Culturã când sã surprind tipologiile ºi
Dolj, ºi am avut bucuria sã lan- pattern-urile care defineau scrii-
sãm primul numãr al revistei chiar tura fiecãruia în parte.
în incinta instituþiei – ceea ce ne Între timp s-au fãcut, iatã, 10
oferea vizibilitatea pe care ne-o ani de când am intrat oficial în
doream. echipa Mozaicul (numãrul aniver-
În acest fel am aflat cã în Cra- sar din 2008 stã mãrturie!) ºi ceea
iova va apãrea o nouã serie a re- ce mi se pare cel mai important
vistei Mozaikul, primul periodic acum este faptul cã Mozaicul
de culturã din Oltenia, inaugura- este o ºcoalã. Este o ºcoalã pen-
tã de Constantin Lecca. Am cum- tru cei care vor sã scrie, pentru
prat revista de la librãria de la Te- cei care vor sã facã literaturã ºi
atru ºi, împreunã cu bunul meu criticã literarã/ de spectacol/ mu-
prieten cu care editam Litera, am zicalã etc., este o ºcoalã pentru
citit-o, apoi, dupã câteva minute, cei care sunt dispuºi în continua-

Foto: Mihai Vilãu


am început sã împãrtãºim impre- re sã înveþe ºi sã se implice în via-
sii. Faptul cã revista Mozaicul þa culturalã, în general, ºi literarã,
avea un program focalizat pe con- în particular, a urbei. Aici s-au for-
ceptul de „neopaºoptism”, lan- mat iniþial tinerii universitari cra-
sat ºi susþinut de Adrian Marino ioveni, aici au continuat sã scrie
(formulat de cãtre primul colegiu studenþii care mergeau la coloc-
redacþional alcãtuit din Nicolae viile de criticã literarã din þarã, aici

S
e împlinesc, în octom- efort sistematic, seriozitate ºi pro-
brie, 180 de ani de la în- n GABRIELA GHEORGHIªOR fesionalism. „Ceea ce o generaþie
fiinþarea Mozaikului lui a început, alte generaþii trebuie sã
Constantin Lecca, prima publica-
þie culturalã din Oltenia, ºi 20 ani
de la apariþia seriei noi a Mozai-
vreme trece, vreme vine... sfârºeascã ºi sã completeze“ –
spunea N. Bãlcescu la 1847. În is-
toria noastrã, a românilor, politicã
cului, o iniþiativã lãudabilã a ini- cea astfel, în mod intenþionat, tea ar fi, foarte succint expuse, cum o înþelegea Adrian Marino, ºi culturalã, au existat prea multe
mosului editor Nicolae Marines- peste momentul revoluþionar al mizele discursului neopaºoptist se aflã în plinã fazã de cristalizare rupturi ºi prea puþinã continuita-
cu, ajutat de prieteni la fel de de- imitaþiei oarbe ºi mecanice, insis- al lui Adrian Marino ºi al „legata- (descentralizare, pluralism ºi di- te. Printre complexele identitare de
dicaþi faptelor culturale (ºi mã tând asupra fazei secunde a paº- rilor“ lui de la revista Mozaicul. versitate, bogãþie revuisticã, edi- care trebuie sã ne eliberãm se nu-
gândesc aici, în primul rând, la optismului, care ar oferi „un turi profitabile, programe de tra- mãrã ºi acela al începutului con-
regretatul critic ºi istoric literar foarte bun exemplu de asimilare duceri, festivaluri ºi evenimente tinuu. Mozaicul are deja o micã
Constantin M. Popa). Revista ºi sintezã criticã, deci creatoare“ România culturale etc.). În plus, succesele istorie ºi o tradiþie în interiorul cã-
Mozaicul, relansatã în 1998, a („Pentru neopaºoptism“, în Mo- europenizatã (?) recente ale cinematografiei româ- reia se poate clãdi.
preluat opþiunea proeuropeanã a zaicul, Serie nouã, nr. 1 / 1998). neºti în lume au dat speranþã ºi
primului sãu întemeietor, asumân- Aºadar, modelul de acþiune pe România anului 2008 are un reprezentanþilor altor genuri ar-
du-ºi un program neopaºoptist, care îl anvizaja ideocriticul pre- cadru instituþional social-politic tistice. Dar sã nu ne iluzionãm. Post Scriptum 2018
sub patronajul spiritual al mare- supunea o sincronizare lucidã, ºi cultural european. Importul de Recunoaºterea europeanã sau
prin preluarea criticã a formelor „forme“ occidentale s-a realizat Programul Mozaicului este, în
lui cãrturar Adrian Marino. În internaþionalã a culturii noastre fond, programul implicit al oricã-
2008, odatã cu aniversarea a 10 instituþionale ale lumii civilizate deja , iar þara noastrã a devenit, se reduce totuºi la câteva nume.
ºi democratice ºi mai ales prin din 2007, o parte componentã, rei reviste serioase de culturã.
ani ºi în contextul aderãrii þãrii Chiar dacã s-au înmulþit traduce- Astãzi, echipa Mozaicului s-a în-
noastre la Uniunea Europeanã, adaptãri ºi compromisuri la nive- recunoscutã ca atare, a unui an- rile din scriitorii români, de pildã,
lul creaþiei culturale, în spiritul samblu continental, cu instituþii tinerit, s-a diminuat în paginile sale
meditam la viabilitatea acestui textele acestora se bucurã în pri- eseistica „militantã“, însã a rãmas
program, întrebându-mã în ce „messianicilor pozitivi“, care ac- ºi cu angajamente internaþionale mul rând de atenþia specialiºtilor
centuau importanþa personalitã- comune. Prin urmare, cel puþin ideea de promovare a culturii de
mãsurã mai este el de actualitate din þãrile respective ºi prea puþin calitate. Vã urez „La mulþi ani!“, ºi
sau oportun, dacã mai are legiti- þii naþionale specifice. Conceptul pragul sincronizãrii formale a fost a publicului larg. Prin urmare, nu
de neopaºoptism s-a clarificat ºi trecut. Mimetic ºi fãrã reajustãri în numele revistei Ramuri, con-
mitate culturalã ori a rãmas o sim- mai putem spune cã „totul este vinsã fiind cã apãrãm aceleaºi va-
plã „naraþiune“ auto-legitimantã, mai mult prin teoretizarea „celui critice, dar ce mai conteazã? Sun- de fãcut“, însã putem afirma cã
de-al treilea discurs“, unde ideea tem a la page. Trecem însã cu lori ºi cã unde-s mai mulþi puterea
de care ne agãþãm în virtutea iner- mai avem încã multe de înfãptuit. creºte. E vorba, fireºte, de lupta
þiei ºi din lipsã de noi provocãri. occidentalizãrii individualizante vederea faptul cã multe dintre
apãrea formulatã în sintagmele aceste instituþii funcþioneazã comunã împotriva aculturaþiei,
Constat, azi, cã lucrurile s-au grobianismului, primitivismului,
schimbat prea puþin în România „românism prin europenizare“ greoi, cu sincope ºi cu poticneli, Mozaicul azi, cu
sau „europenizare prin româ- cã în ce priveºte mentalitãþile, privire spre mâine care par sã revinã în forþã.
ºi cã ceea ce scriam atunci este
încã valabil: nism“ („Precizãri despre al treilea deprinderile sociale ºi moravuri-
discurs“, în Mozaicul, Serie le, cea mai mare parte a popula- Poate cã programul ideologic
nouã, nr. 10-11 / 2000). În artico- þiei se aflã la mare distanþã de al Mozaicului ºi-a pierdut dimen-
Mizele discursului lele, dar ºi în cãrþile sale, Adrian Europa, cã nu avem o clasã de siunea stringenþei, dar anacronic
nu este cu siguranþã. Iar dacã ter-
neopaºoptist Marino a subliniat mereu, ca o mijloc puternicã sau cã în pro-
menul de neopaºoptism are cum-

180
condiþie a adevãratei integrãri cent majoritar nivelul de trai al
Conceptul de neopaºoptism, europene, imperativul creaþiei românilor lasã de dorit. Procesul va un parfum desuet, putem re-
lansat de cãtre Adrian Marino, originale, care corespunde, de europenizãrii profunde este, de nunþa la el, dar n-avem cum sã
sintetiza programul de re-moder- altfel, principiului diferenþierii, fapt, încã în desfãºurare, perioa- abandonãm promovarea valorilor
nizare a României ºi de „reveni- corelativul sincronismului lovi- da de continuitate ºi de practicã civilizaþiei ºi ale culturii europene,
re“ în Europa, dupã traumatizan- ale liberalismului democratic. Sã
tul „ev mediu“ comunist, izolaþi-
onist ºi retrograd. Având însã
nescian, trecut prea adesea cu
vederea de cãtre fanaticii euro-
penismului. A fi european nu în-
efectivã a „formelor“ (fãrã „fond“
ori cu „fond“ incipient) fiind deo-
camdatã insuficientã pentru un
pledezi pentru libertate, dialog,
egalitate de ºanse, pluralism etc.
Mozaicul
20
avantajul perspectivei istorice seamnã – în viziunea lui Marino rezultat satisfãcãtor. În zona cul- nu e niciodatã în exces. ªi, de ase-
asupra experienþei paºoptiste, – doar sã aderi la valorile Euro- turii, lucrurile se prezintã cam la menea, n-avem cum sã nu pãstrãm
Marino selecta din vechea para- pei, ci ºi sã aduci o „contribuþie fel ca ºi în celelalte domenii. O „modelul Marino“, care înseamnã
digmã a emancipãrii þãrilor româ- personalã la modernitate“. Aces- culturã medie româneascã, aºa voinþã ºi vocaþie constructivã,
ne doar aspectele pozitive. El tre-

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 5


n SILVIU GONGONEA

Mozaicul, o revistã cât o instituþie


m iºcarea ideilor

P
rivind retrospectiv, oc- adevãrat cã ei aparþin unor are- caþia craioveanã în rândul celor în ochii multora dintre noi ca gul cu Cetatea nu doar în pagini-
tombrie 1838 reprezintã ale diferite, dar rãspund, în de- apãrute dupã ‘90), ea se plasea- spaþiu de afirmare a tinerilor, le sale, Colocviile ºi Premiile
un reper nu doar pentru finitiv, aceloraºi deziderate care zã într-un context diferit, în care creuzetul perfect unde ar fi pu- Mozaicul fiind un exemplu în
presa culturalã din Oltenia, ci vizau unitatea spiritualã din efervescenþa intelectualã izvora tut deprinde principiile scrisului acest sens, de-a lungul celor do-
pentru toate regiunile. Mozai- cele trei provincii româneºti. dintr-un apetit firesc de a pune ºi ale polemicii constructive. uãzeci de ani fãcându-ºi prieteni
kul se înscrie, neîndoielnic, în Plecând de la Albina româneas- stãpânire din nou pe posibilitã- Astãzi, presa culturalã româ- ce i-au susþinut ºi nuanþat mesa-
trendul primei jumãtãþi a seco- cã ºi ajungând la Dacia litera- þile infinite de exprimare, de a se neascã rãmâne, spre deosebire jul, ca Adrian Marino, Ion Bog-
lului al XIX-lea, când asistãm la rã, constatãm cã perioadei de poziþiona cât mai bine în raport de bruiajul masiv venit dinspre dan Lefter, Simona Popescu, Li-
o deschidere din punct de ve- imitaþie ºi elan tineresc avea sã- cu principiile democratice ºi de mass-media (televizatã, radio-di- viu Antonesei, Al. Cãlinescu,
dere politic, economic ºi cultu- i urmeze una de maturitate ba- a face din instituþiile de tot felul fuzatã, ziare etc), cel mai bun in- Andrei Cornea ºi mulþi alþii sau
ral ºi la o hibridare mentalitarã zatã pe valorile naþionale ºi uni- (incluzând aici ºi presa cultura- dicator în ceea ce priveºte tecto- propunând dosare tematice de
prin ruptura de vechea ordine versale. În afara ideologiei ºi lã) un garant ºi mijlocitor al noii nica ideilor la nivel artistic ºi so- actualitate ºi colaboratori valo-
fanariotã ºi îndreptarea priviri- tendinþelor trasate în revistele viziuni despre savoir-faire-ul ºi cial ºi, în egalã mãsurã, mãrturia roºi, depãºind astfel complexul
lor spre modelele occidentale. timpului, acea „conºtiinþã iden- bien faire-ul în lume. În acest evoluþiei fireºti între aceleaºi gra- provincialismului ºi devenind
Acest proiect nu putea fi reali- titarã”, mai mult ca sigur, ar fi climat postdecembrist, în jurul niþe identitare ºi ideatice, cu toa- una dintre cele mai valoroase re-
zat decât prin eforturile unei întârziat sã aparã. Mozaicului s-a conturat o gene- te cã multe dintre revistele care viste de culturã de la noi. Într-un
generaþii reprezentate de Cât priveºte noua serie a Mo- raþie cu un profil intelectual in- ne vin acum în minte au trecut fel, Mozaicul înseamnã pentru
Gheorghe Asachi, Ion Heliade zaicului, care, iatã, însumeazã 20 teresant, al cãrei spiritus rector prin momente dificile din punct Craiova ºi Oltenia ceea ce repre-
Rãdulescu, Constantin Lecca, de ani (între noi fie spus, douã avea sã fie, neîndoielnic, regre- de vedere financiar, dar apãrând zintã Echinox pentru Cluj ºi pen-
Mihail Kogãlniceanu ºi, acolo decade nu par mult în compara- tatul C.M. Popa, împreunã cu prin bunãvoinþa ºi strãdania unor tru Ardeal.
unde se depãºea sfera traduce- þie cu vârsta altor reviste în se- Nicolae Marinescu ºi cu un grup oameni de bunã-credinþã. Reven- Îi urãm mãcar o apariþie mile-
rilor, ale colaboratorilor mai mult rie nouã, dar, fãrã îndoialã, nu de universitari ce, la rândul sãu, dicându-ºi liniile de forþã din pro- narã – pragul dintre milenii deja
sau mai puþin importanþi ai re- înseamnã deloc puþin dacã ve- înmâna ºtafeta mai multor stu- gramul neopaºoptist, Mozaicul l-a trecut – iar colaboratorilor sãi
vistelor pe care le dirijau. Este dem ce loc avea sã ocupe publi- denþi. De fapt, publicaþia trece ºi-a purtat, cum bine ºtim, dialo- inspiraþie ºi putere de muncã!

suri. Fãrã îndoialã, Luna are ºi

Î
n anii 2000, deja fãcuse ca-
rierã tema preferatã de re- n XENIA NEGREA feþele ei nevãzute, dar ºi bucuria
flecþie a renaºterii Româ- cunoaºterii are cãile sale abrup-
niei (libere): intelectualul ºi poli-
tica (cu avataruri precum: poetul
ºi cetatea, intelectualul ºi pute-
despre Mozaicul. te, anevoioase. Mozaicul îºi ur-
meazã misiunea sã formeze sau
mãcar sã sprijine generaþiile post-
decembriste în drumul sinuos
rea, politicã ºi culturã º.a.a.). Cul-
pa de victimã a comunismului îºi
cerea nu ºtiu dacã vindecarea, dar
mãcar sensul. Izgoniþi de mãturi-
le femeilor de serviciu, noi înºi-
profesori/loialitate/identitãþi cãtre (auto)cunoaºtere. De la
numãrul de semne în care trebuie
sã se încadreze un autor, pânã la
respectul opiniei celuilalt ºi pânã
ne, studenþi cãrora uneori li se pulsionat cu un articolaº ridicol þionarilor ºi în abilitatea autori- (prin premii ºi colocvii), Mozai- la responsabilitatea faþã de pu-
pãrea cã ºtiu totul, alteori se gã- în mânã. ªi mã opresc aici. tãþilor, ci încrederea în puterea cul nu s-a bazat pe un buget alo- blic, se adunã tot atâtea borne
seau complet hipnotizaþi de De-a lungul timpului, Mozai- de înþelegere, în viziunea uma- cat de stat, ci pe puterea de con- axiologice reale în Mozaicul.
neºtiinþã, nu eram într-atât de în- cul a simþit nevoia în mai multe nitãþii (în sensul ei cel mai puþin vingere ºi disponibilitatea de a Poate n-ar prisosi sã meditãm
drãgostiþi, într-atât de posedaþi rânduri de o respiraþie autorefle- speculativ). Nu mergeþi prea de- te lãsa convins. mai mult ºi asupra rolului intelec-
încât sã nu simþim nevoia unei xivã. Nu îmi vin în minte prea parte cu gândul, rogu-vã, la citi- Iar aceastã putere ºi disponi- tualului în societate (cã de politi-
tangenþe instituþionale, sã nu ne multe reviste care sã-ºi fi ches- rea acestor cuvinte prea mari, o bilitate au creat, cum am spus, o cã ne-am cam lãmurit), respectiv
cãutãm, adicã, un loc de cenaclu. tionat rostul cu atâta insistenþã. ºtiu ºi eu! Când un antreprenor, puternicã sursã de încredere cã asupra rolului presei culturale, sã
Astfel, cum spuneam, izgoniþi Lucrul acesta poate sã sune ºi a când un om de afaceri, când o se poate, au creat (sau mãcar au reluãm (sau sã începem, dupã
dintr-o parte în alta, am ajuns la nesiguranþã, dar poate fi ºi un persoanã în particularitatea ei încurajat) mentalitãþi ºi, cu voia caz) discuþia despre responsabi-
Inspectoratul pentru Culturã exerciþiu de luciditate. Vom ve- ultimã alege sã ofere bani ºi alte dumneavoastrã, au creat o publi- litatea cuvântului mediatic, a cu-
Dolj, iar directorul de atunci ne-a dea. Pânã atunci, însã, este clar resurse unui proiect cultural mai caþie de patrimoniu. Prin parcur- vântului scris, transmis pe orice
pus la dispoziþie propriul birou cã Mozaicul înseamnã acest ales de provincie (hélas!), simt sul postdecembrist, respectiv suport (print sau digital). Pânã la
sã ne discutãm textele. Nu voi proiect, de ce nu, simptomatic cã-mi pot lua libertatea de a prin argumentele de mai sus la urmã, valorarea de patrimoniu a
depãna vreun fir de amintire, inclusiv pentru renaºterea Ro- vorbi de valori culturale ºi men- care mai adaug loialitatea faþã de Mozaicului vine ºi din aceastã
doar cã nu pot sã nu vãd (ºi nu mâniei (nu mã simt foarte con- talitare umaniste ºi complinirile spiritul primei serii Mozaikul, energie de a-ºi intui publicul ºi
doar la noi, studenþii de atunci) fortabil într-un discurs regiona- lor. Un simplu exerciþiu empatic avem azi la îndemânã nu doar în- de a-i oferi nu nostalgii ºi infinite
aceastã nevoie de a nu ne simþi list, localist). În lumea revistelor individual ne poate arãta cã des- ceputuri ºi sfârºituri, nu doar ini- retrospective fie ele ºi evaluati-
singuri, aceastã apropiere de o culturale (a culturii, chiar) între- chiderea aceasta nu este un fapt þiative ºi proiecte, ci ºi continui- ve, ci idei, proiecte, câºtiguri in-
instituþie sau alta (vezi istoria ce- þinute de stat, orice atingere în- deloc simplu pentru un antrepre- tãþi ºi împliniri (aka rezultate). telectuale care tot timpul fac di-
naclurilor), în loc sã perorãm tri- tre culturã ºi mediul antrepreno- nor în România. Iar Mozaicul Mozaicul a produs, dacã ferenþa. Pentru cã identitatea în-
bulaþii în vreun colþ de bar (cred rial era (este) altceva, este încre- prin astfel de deschideri de gân- vrem, împreunã cu publicul sãu seamnã ºi opþiune, respectiv
cã nici nu aveam bani de aºa dere nu într-un sistem obiectiv, dire s-a construit. Sã ne gândim momente cinetice, în care comu- evoluþie.
ceva). Din când în când, însã, câte birocratic, speranþa în mila func- doar cã lunã de lunã, an de an nitatea întreagã ºi-a gãsit impul-
un elan de încredere ne mai arun-
ca pe câte unii în curajul de a
pune întrebãri sau de a propune
altceva. N-aº mai relua povestea
care m-a condus sã bat la uºa
mozaicarilor, în acei ani în care se
întâlneau pe aceleaºi meridiane
instituþionale, ca ºi noi, studen-
þii. Bref, o nevoie de a comunica
ºi de a contesta ºi, mai ales, un
profesor open minded m-au im-

180
Foto: Viorel Pîrligras

Mozaicul
20
6 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018
A
pariþia, în 1838, a pri-
mului periodic cultural n PAUL ARETZU
din Oltenia, Mozaikul,

m iºcarea ideilor
nu a fost o simplã întâmplare. Ea
corespundea unui spirit al epo-
cii, prevestind o schimbare de pa-
dublã aniversare cuvânt. – «Dumneata eºti un pro-
kul, nr. 49, anul I, sept. 4, luni,
1839). Aceastã parabolã se poate
aplica, azi, din plin, celor care, din
radigmã istoricã. Condiþii favora- Totuºi, în 1998, un grup de nas, dând sã se priceapã cã peº-
bile, premergãtoare paºoptismu- scriitori, Nicolae Marinescu, Ila- tii acelei femei ar fi într-o stare, nume», mai zise el. – Atunci pes- comoditate, din ignoranþã, dintr-
lui (influenþa occidentalã tot mai rie Hinoveanu ºi Constantin M. încât nici un nas omenesc nu le- cãriþa de necaz îºi scutura pum- o pornire hedonistã, nu mai înþe-
evidentã, depãºirea mentalitãþilor Popa, resuscitã, într-o serie ar putea suferi mirosul. Femeia nii ne putând scoate grai. Iar doc- leg limbajul culturii, considerân-
retrograde), începeau sã rodeas- nouã, celebra revistã craioveanã, începu a-i rãspunde în limba ei torul mai adãugã, întruna, ºi mai du-se, pe bunã dreptate, vexaþi.
cã. Trezirea sentimentelor naþio- asumând, prin enciclopedistul cea asprã ocãrându-l ºi doctorul înfocat: «Dumneata eºti un verb, Adresãm, cu toatã încrederea,
nale se traducea, pe lângã impe- Adrian Marino, un program neo- îi zise: «Dumneata eºti un Arti- un adverb, un adjectiv». Aceas- redacþiei ºi colaboratorilor Mo-
rativitatea unirii ºi a independen- paºoptist, de recuperare a entu- col, Madamo». – «Dar dumnea- ta fu prea mult pentru sãrmana zaicului de azi, urarea de a-ºi
þei, în interesul pentru dezvolta- ziasmului cultural, de angajare în ta ce eºti, dumneata...» – «Dum- femeie, cãzu înaintea peºtilor ju- continua cu fermitate vocaþia
rea învãþãmântului, încurajarea disputa ideilor, de armonizare a neata, eºti un nominativ», zise el. mãtate leºinatã ºi plângea de tur- neopaºoptistã, menþinându-se în
traducerilor ºi chiar a scrierilor tradiþiei cu europenismul. Un – «Dumneata... dumneata... dum- bare, pentru cã-i zisese niºte lu- siajul acelor mari idealuri, cin-
originale, susþinerea tipãririi de nou paºoptism însemna o renaº- neata...» se îneca femeia ne pu- cruri, pe care ea nu le pricepu- stind înaintaºii, desfãtându-i pe
cãrþi ºi de publicaþii. Faptul cã tere, libertate de gândire, seriozi- tând scoate de turbare nici un se.” (Pescãriþa atacatã, Mozai- contemporani. La mulþi ani!
idealurile nu fuseserã încã împli- tate ºi responsabilitate, o per-
nite, cã România era o realitate spectivã auroralã. Acest moment
viitoare, fãcea ca marile spirite sã chiar a existat pentru România,
vibreze la unison, solidarizându- în decembrie 1989, dar a fost ra-
le într-un patos socio-cultural. În tat. Þara a rãmas, în continuare,
aceste împrejurãri, destinul a reu- sã-ºi caute cu greu un drum al ei.
nit la Craiova câþiva profesori de- Se împlinesc, acum, 180 de ani
votaþi ideilor progresiste, printre de când a apãrut Mozaikul, nu-
care Constantin Lecca, artist cu mit, iniþial, cu gingãºie, Desfãtã-
preocupãri multiple, pictor, scrii- torul, ºi 20 de ani de când noua
tor, editor, tipograf. El a reuºit sã serie îºi îndeplineºte cu perseve-
dea curs unei aspiraþii, editând, renþã misiunea neopaºoptistã pe
la 3 octombrie 1838, revista Mo- care ºi-a asumat-o. Ideea de mo-
zaikul, care va apãrea sãptãmâ- zaic, de complementaritate, de
nal, timp de un an (52 de nume- alcãtuire a imaginii din intercul-
re), pânã pe 25 septembrie 1839. turalitate, din diversitatea ideilor,
Astãzi, când activitatea politi- este respectatã creativ. Pentru
cã, aflatã în centrul atenþiei publi- frumuseþea lui ºi pentru semnifi-
ce, a devenit de un cinism dez- caþia alegoricã, voi reproduce un
gustãtor, servind unor interese jos- text din Mozaikul vechi: „Lexi-
nice, este greu de înþeles de unde cograful Jonson se rãmãºi odatã
venea atâta determinare, în acele cu Bosvel cã se va duce la piaþa
vremuri. Patriotismul, civismul au de peºte ºi va întãrâta o pescãri-
ajuns sã fie considerate semne de þã, fãrã sã zicã vr-un cuvânt, pe
slãbiciune, ridiculizate. Abnegaþia, care ea l-ar pricepe. Doctorul ajun-
sacrificiul pentru o idee nu mai re- gând acolo, începu, fãrã a zice
prezintã aproape nimic. vr-un cuvânt, a se strâmba din

n MIHAELA-GABRIELA PÃUN

presa culturalã ºi conºtiinþa identitarã


la centenarul Marii Uniri
P
resa scrisã, în România, nia literarã, Viaþa româneascã, ral mai scurt sau mai extins, pre- originale. Monopolul centralis- Concluzionând, presa literarã
trece printr-o crizã care Orizont, Convorbiri literare, cum Nãzuinþa, Flamura, Scrisul mului care depindea de vechiul are un rol important în formarea
pune sub semnul între- Apostrof, Steaua sunt publicate Românesc, Meridian, cu un rol stat s-a spart, acesta fiind un merit generaþiilor viitoare. În trecut zia-
bãrii chiar continuitatea acestui articole din care ai ce învãþa nu- benefic în viaþa culturalã a urbei fundamental al revistei Mozai- rele ºi revistele aveau un rol în
gen mediatic. Declinul lent este mãr de numãr. Dintre revistele cu ºi nu numai. cul. Apoi, foarte importantã este ghidarea cititorilor din acele tim-
observat ºi în þãri europene care tradiþie culturalã venerabilã pu- În volumul Presa craioveanã, orientarea ideologicã a revistei. puri. Azi, prin intermediul unui
au un nivel cultural mai ridicat, tem menþiona: Viaþa româneas- 1838-2007 Florea Firan include Sã nu uitãm cã Mozaicul este, de computer, cititorii sunt ghidaþi de
deºi influenþa socialã a ziarului cã care apare continuu din 1906, ºi descrie succint ºi publicaþiile fapt, seria a doua a unei reviste o presã online din care revistele
de calitate este încã vizibilã. Dacã Convorbiri literare din 1867 apãrute dupã 1989 pânã în pre- paºoptiste fãcute de C. Lecca. de culturã sunt parte integrantã.
presa politicã nu are un ziar cu pânã azi, România literarã din zent. În mod analitic sunt pre- Deci noi suntem într-o fazã de În opinia noastrã, textul imprimat
adevãrat de calitate, revistele de 1968 încoace. Ele au promovat zentate noile serii ale revistelor neopaºoptism, de liberalism, de sau electronic contribuie la dez-
culturã au o situaþie mult mai bunã valori estetice ºi democratice în lunare Mozaicul, care reapare din spirit critic, de europenism ºi de voltarea literaturii, la afirmarea
asiguratã ºi de Legea 136/2015. viaþa culturalã, chiar ºi în perioa- octombrie 1998, ºi Scrisul Româ- iniþiative locale creatoare”. Cã curentelor literare ºi a talentelor
Cultura este definitã de valo- da comunistã. Aceste reviste fa- nesc din anul 2003. La fel se pro- lucrurile stau tocmai aºa, o con- literare ºi dincolo de graniþele tã-
rile pe care le transmite, iar presa vorizeazã ºi azi dezbateri pe teme cedeazã ºi în cazul revistei La- firmã participarea revistei la a rii, fãcând cunoscutã cultura. În
culturalã are tocmai rol de a le ce au în vedere integrarea noas- mura ce apare din 2001 fiind edi- XIX-a ediþie a Galei Premiilor plan local, revista Mozaicul are
mediatiza. trã europeanã, dar ºi limba româ- tatã de Direcþia Judeþeanã Dolj APLER– Asociaþia Publicaþiilor un rol important în promovarea
O privire diacronicã asupra nã scrisã corect. pentru Culturã, Culte ºi Patrimo- Literare ºi Editurilor din România, talentelor literare ºi a culturii ro-
presei culturale româneºti ne per- Mediul cultural manifestã niu Cultural Naþional, De aseme- în cadrul cãreia Mozaicul pri- mâneºti, cu iz oltenesc.
mite sã afirmãm cã revistele cul- apreciere ºi pentru publicaþii in- nea, Revista Mozaicul. Moder- meºte Premiul Revista anului
turale au contribuit la menþine- dependente precum: Dilema, nitatea tradiþiei este un volum 2016. Merituoasa echipã a revis-
rea conºtiinþei naþionale româ- Observator cultural ºi Cultura. de istorie literar-culturalã semna- tei este formatã din: Director Ni-
neºti. În acest sens, putem men- În presa localã craioveanã se re- tã de Nicolae Marinescu în 2008 colae Marinescu, redactor-ºef
þiona revista Convorbiri litera- marcã revistele Ramuri ºi Mozai- ºi publicatã la editura Aius din Petriºor Militaru, secretar de re-
re care, deºi avea un tiraj redus cul care promoveazã un nivel cul- Craiova. Apariþia sa a marcat ani- dacþie Maria Dinu, redactorii
de 200 de exemplare, a creat lite- tural respectabil ºi un abil dialog versarea a zece ani de la apariþia Cosmin Dragoste, Marius Cris-
ratura românã clasicã. De aseme- între local, social ºi naþional. seriei noi a revistei Mozaicul. Din tian Ene, Daniela Micu, Cristi

180
nea, în jurul revistei Semãnãto- Prima apariþie a revistei Mozai- cuprinsul acesteia reþinem apre- Nedelcu ºi redactorii asociaþi:
rul s-a format generaþia de inte- kul este semnalatã sãptãmânal la cierea lui Adrian Marino, colabo- Denisa Crãciun, Geo Fabian, Sil-
lectuali care a contribuit la reali- Craiova din 3 octombrie 1838 pânã rator constant al revistei: viu Gongonea, Ioana Repciuc,
zarea Marii Uniri, iar prin Sburã- în 7 octombrie 1839 sub conduce- „Dupã mine, Mozaicul expri- Mihaela Velea. Din colegiul de re-
torul lui Lovinescu ne-am sincro- rea lui Constantin Lecca, fiind pri- mã douã valori esenþiale ale cul- dacþie fac parte Gabriel Coºovea-
nizat cu Europa deoarece în jurul
revistei a fiinþat marea literaturã
mul periodic din Oltenia.
În perioada interbelicã, în Ce-
turii române actuale. Mai întâi,
ilustreazã ceea ce este policen-
nu, Gheorghe Fabian ºi Viorel Pîr-
ligras. Conceptul graphic este asi- Mozaicul
20
modernistã interbelicã. Dincolo tatea Bãniei, au mai apãrut con- trismul. Spiritul românesc se poa- gurat de Lucian Irimescu, web
de aceste exemplificãri, calitatea comitent cu revista Ramuri ºi alte te exprima în mai multe centre si- design-ul este realizat de Gabriel
revistelor de culturã este foarte câteva periodice literar-culturale multan, divergent, uneori contra- Goga, iar coordonatoare DTP
ridicatã. În reviste precum Româ- de þinutã, într-un interval tempo- dictoriu ºi de multe ori, cu idei este Mihaela Chiriþã.

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 7


N
u am în minte o crono- mai uman ºi sincer în ea. De-asta
logie a experienþei de n GABRIEL NEDELEA tarele revistei a fost întotdeauna
mozaicar, cel mai pro- literatura ºi exegeza literarã, în
m iºcarea ideilor
babil pentru cã nu o cred înche-
iatã, dar ºi pentru cã atitudinea
liberalã pe care mi-am cultivat-o
în spiritul revistei subzistã în ra-
prietenie mozaicarã genere.
Închei aceastã confirmare de
adeziune la statutul de mozaicar
permanent, la care am dreptul toc-
portãrile mele la actele, evenimen- zilescu, Felix Aderca, André Bre- defineºte ca revistã modernã, în Cred cã aceste dimensiuni le-a mai prin prieteniile legate astfel,
tele ºi fenomenele culturale. Pro- ton, Gherasim Luca, Paul Celan, sensul cel mai pozitiv al terme- încapsulat Nicolae Marinescu în invocate mai sus, printr-un regret:
gramul neopaºoptist ºi mentora- Vintilã Ivãnceanu etc., prin întoc- nului, atacat azi fãrã prea mult formula Modernitatea tradiþiei, nu am talent de portretist pentru
tul lui Marino, prin care revista mirea unor dosare pe care le-am discernãmânt critic, inclusiv ce care dã numele primei monogra- a spune în mod direct mai multe
Mozaicul a ales sã se legitimeze, perceput întotdeauna ca forme are mai modern în sine postmo- fii dedicate acestei Agore scrise. despre „paznicul de far” Nicolae
au fost, de fapt, upgradate în de solidarizare. Împãrtãºirea „en- dernitatea. Îmi rãsunã în minte, Mozaicul a asigurat, aºadar, Marinescu. Ne-a „nãºit” priete-
spirit maiorescian prin (re)cu- tuziasmului impersonal” (din nou ajuns în acest punct al mãrturiei, un loc al prieteniei, al interoga- niile, construind aceastã casã,
noaºterea, înþelegerea ºi integra- Maiorescu), deprinsã numai prin frazele lui Foucault care avertiza þiei critice, al expresiilor pe care participând, din prima linie, la trãi-
rea valorilor naþionale în context intermediul culturii, leagã cele mai cã „modernitatea nu îl elibereazã mozaicarii l-au dat prezentului rea în prezentul cultural.
european – lecþie pe care Nico- trainice prietenii. Constat, scriind pe om conform fiinþei lui proprii; cultural, adicã, implicit, spaþiul de Îmi dau seama cã n-am zis nimic
lae Marinescu o dã Craiovei de, aceste rânduri, cã marea majori- ci îi impune sarcina unei elabo- desfãºurare al acelor coduri in- de Colocviile Mozaicul, dar vor
iatã, 20 de ani. tate a prietenilor mei buni sunt rãri de sine”, în interiorul cãreia e dispensabile solidaritãþii, care fac mai fi ocazii, la o nouã astfel de sãr-
Asociind scrisul în primul mozaicari. posibilã „o criticã permanentã a posibilã meditaþia ºi împãrtãºirea bãtoare, domnule Marinescu!
rând cu libertatea, am avut ºansa Preocuparea pentru prezent o propriei noastre fiinþe istorice”. pateticã a gândurilor, cu ce are
sã gãsesc, în aceste pagini, locul
în care sã-mi exercit, încontinuu,
„o muncã rãbdãtoare care sã dea
formã nerãbdãrii libertãþii”. Iar
dacã nu întotdeauna „rãbdãtoa-
re”, sigur pe un teren care mi-a
oferit rãgazul ºi condiþiile aces-
tui exerciþiu, pe care îl gãsesc fun-
damental. Crearea acestui cadru
e unul dintre gesturile autentice
de generozitate de care am parte,
într-un domeniu în care relaþiile
de putere, orgoliul ºi înºelãciu-
nea cunosc poate formele cele
mai subversive ºi mai urâte.
Printr-un tonus specific insti-
tuþiilor culturale private ºi un spi-
rit critic format din voci indivi-
duale, cele mai multe antrenate ºi
în sistemul universitar, revista
Mozaicul a propus coduri impor-
tante în revizuirile culturale post-
decembriste, coduri indispensa-
bile pentru imaginarea, dacã nu
crearea, unei pieþe libere de bu-
nuri simbolice. A deschis un
câmp intelectual cu adevãrat au-
tonom, antidogmatic, dinamic ºi
deschis. A recitit, din raþiunea
necesitãþii actualizãrii continue,
autori ca Max Blecher, Virgil Ma-

„Mai târziu, mai târziu


Ei ne vor întreba n MARIUS DOBRIN fãcut paºi înapoi. Inclusiv prin
Ce-am fãcut, ce-am fãcut compromisurile unora dintre acei

ºi de la capãt. punct
Dac-am fãcut ceva” tineri pe care acum zece ani îi per-
cepeam ca vârfuri ale unei lumi

C
ei douãzeci de ani pe mai frumoase. Modernitatea ºi
care-i împlineºte noua europenismul sunt provocãri
serie a Mozaicului se implicit, programul de urmat tãtor de speranþe. O nouã gene- turale s-au subsumat, în bunã continue dar la noi se redistilea-
suprapun cu segmentul maturi- („...suntem într-o fazã de neopa- raþie care sã refacã þesutul atro- parte, celor, ample, ale Mozaicu- zã ideologiile trecute, din cele
tãþii mele încât acum, la 60 de ani, ºoptism, de liberalism, de spirit fiat ºi sã dea un nou conþinut lui. ªi au fost împliniri, am înþe- douã extreme. Marxism ºi orto-
sunt ºi eu preocupat de o privire critic, de europenism ºi de iniþia- adecvat timpurilor. Albumul de les, într-un târziu, ce carenþe doxism, naþionalism instrumentat
înapoi. Împreunã. ªi dacã eu nu tive locale creatoare.”) care aminteam aratã ºi parte din aveam, am restructurat modul de ca delimitare ºi închidere, mai ales
mai pot face prea multe, Mozai- Craiova avea nevoie de acest compromisurile fãcute: oameni a privi lucrurile, am aprofundat la Centenar, sunt viruºi care im-
cul ar trebui sã poatã! demers de asumare clarã a unui din mediul cultural care fie au un domeniu, am ajuns sã-mi parã pun din nou recursul la ceea ce
Am început cu entuziasm. Cu deziderat de modernitate. ªi a în- avut un trecut mai degrabã plin cã vãd limpede, fãrã sã ignor cã propunea Adrian Marino. „Sin-
foarte mult entuziasm. Eu ºi mai ceput drumul care, prin el însuºi, de cedãri ºi false realizãri, fie prin mã ºi pot înºela, dar mi-e greu sã teze ºi nu fragmente. Construcþii
tineri ca mine, dar era vorba de o fãcea diferenþa ºi producea efec- activitatea post-decembristã s-au accept. Simt cã irosesc timp ºi ºi nu improvizaþii ocazionale.”
stare de spirit mai presus de vâr- te. Marino îºi nota în jurnal de- arãtat a nu fi înþeles ce înseamnã resurse intelectuale iar proiecte- Solidaritate de idei ºi de între-
stã pentru cã însuºi mentorul re- spre aceastã implicare ideaticã de modernitatea pentru România. ªi le consistente devin tot mai im- prindere culturalã racordatã la
vistei, cu toatã sobrietatea lui, o echipã: „Este un exemplu tipic de poate cã orice mare construcþie probabile. Ce rãmâne? Mai mult ceea ce înseamnã azi Europa.
asuma prin implicarea în acest adeziune, devotament, pentru are ºi ‘cãrãmizi’ mai ºubrede. Im- decât mi-am închipuit la început Curajul de a denunþa butaforia ºi
proiect. Trecuserã deja câþiva ani mine aproape inexplicabil în esen- portant e cã, în condiþiile date, dar mai puþin decât ar fi trebuit. de a ne asuma dificultãþile unei
de la dobândirea libertãþii ºi toa- þã. Sincer însã ºi dincolo de orice Mozaicul a avut, cum, necum, un Ce se va scrie, peste timp, de- construcþii durabile.
te erau de fãcut. Nicolae Mari- spirit ‘oltenesc’ de relaþii, care sprijin pentru a promova un set spre Mozaicul? ªi-a fãcut dato- Vãd, la teatru, un public nou.
nescu a aºezat pe frontispiciu chiar dacã existã, este animat de de idei avansate. A fost un timp ria. A avut momente de strãluci- Inexorabil a apãrut o nouã gene-
cuvintele lui Adrian Marino, cu- bune intenþii. Sprijin, în orice caz, mai bun ºi din perspectiva oame- re. A rezistat eroic unor condiþii raþie. Sunt semne cã e mai dezin-
vinte care descriu contextul ºi, orice tendinþã de policentrism, nilor politici deschiºi spre a as- vitrege sau mai bine zis marcate hibatã, sper sã scape de condiþi-
descentralizare culturalã, supri- culta discursul intelectual de ca- de indiferenþa multora, factori de onãrile politice ale locului. Mo-
mare a centrului unic de decizie.” litate, încât nu doar cã logistica a decizie sau simpli oameni ai cetã- zaicul trebuie sã renascã. Prin
Aºa se explicã de ce a sprijinit fost asiguratã dar, mai mult, a fost þii. E de ajuns? Simt cã nu. Îmi creativitate, prin practicarea a
ºi alte publicaþii locale (Buzãu, un semnal despre efectul con- asum postura de a crede cã pe ceea ce înseamnã avangardã, prin
Suceava) dovedindu-se, prin bi- structiv al acelui discurs. undeva s-a risipit nu doar entu- plusul de valoare la o acumulare
ografie ºi program, un integrator Nu voi osteni sã amintesc de ziasmul ci ºi spiritul identitar. Ge- continuu actualizatã.
în cultura noastrã, unul cu anver- ediþia 2007 când, pe lângã priete- neraþia care se vedea cu tumultul Mi-e greu, nu ºtiu dacã pot,

180
Mozaicul
gurã europeanã.
Privind albumul cu fotografii,
am, într-un fel, o bunã radiogra-
fie a evoluþiei Mozaicului. Pen-
tru prima jumãtate a perioadei
vorbim de cel mai important pol
nul ‘mozaicar’ Ion Bogdan Lef-
ter, au fost oaspeþi Alexandru
Cãlinescu ºi Andrei Cornea. ªi ce
generaþie se anunþa, acelaºi al-
bum stã mãrturie. Ca imagine,
desigur, altfel articolele lor sunt
ideilor la tinereþe s-a atomizat.
Sunt reuºite individuale remarca-
bile. Cu o oarecare rãspândire
geograficã ºi cu, eventual, alte
conexiuni de echipã. Instituþii
culturale funcþioneazã acum ºi cu
dar are dreptate Marino:
„Dacã încerci ºi perseverezi, o
ºansã oarecare încã existã. Re-
semnat, pasiv, total dezarmat, nici-
una.[...] Calm, lucid, accept ºi
admit ambele ipoteze: de a cãdea
al dezbaterilor de idei pe care l-a cele care au dat vigoare numere- amprenta lor. iremediabil în neant. Dar ºi de a

20
avut Craiova. Au venit aici per- lor de revistã. România ºi-a împlinit câteva juca în felul meu pariul lui Pascal.
sonalitãþi de calibru ºi echipa M-am regãsit în acel iureº neo- dintre dezideratele pe care le avea [...] Multe iluzii nu-mi pot face.
Mozaicului a fost formatã din in- paºoptist ºi am acumulat din toa- în vedere neo-paºoptismul. Dar Dar, cel puþin, am încercat sã ac-
telectuali cu un discurs creativ. te câte s-au scris ori s-au rostit la privind în jur, mai ales în Craiova, þionez, cu oarecare tenacitate, în
Mai ales tineri. ªi asta ºi era dã- colocvii. Preocupãrile mele cul- vedem cã, de fapt, comunitatea a acest sens.”

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
un liberal sapienþial
trei ori pentru a confirma un simp- (p. 158) Sunt semnalabile blân-
tom, pentru a pune în acord inte- deþea atentã, pluralitatea versatã
lectul meu cu simþurile mele. Am a privirii apreciative ori deprecia-
învãþat sã fac acest exerciþiu cri- tive, bonomia exerciþiului psihia-
tic ºi încerc sã-l aplic ºi scrierilor tric-expert dedicat lumii contem-
mele. Tot ce scriu este citit, reci- porane: „Nu este obligaþia mea

O
lecturã alertã, graþie tit ºi rãscitit.” (p. 171) A te folosi sã dau lecþii cuiva” (p. 17);
cãreia simþi cã participi de instumente oricât de îndepãr- „aceastã cale spiritualã te poate
la reconstituirea unei tate, dar „ale tale”, pentru a te ve- face sã te întâlneºti ºi cu adânci-
microistorii exponenþiale, dar care rifica ºi consolida interior: iatã mile cele mai negre ale sufletului
te poate ajuta, între altele, ºi în ceva demn de reþinut, din per- tãu.” (p. 218) [Adevãrata provo-
intuirea „marilor” desfãºurãri din spectiva unei perfectibilitãþi ori- care pentru orice creator, indife-
ultimele ºapte-opt decenii este cât de iluzorii. Paternitatea este, rent de magnitudinea lui!, n. m.,
ofertatã de În definitiv…, adicã pentru Ion Vianu – contrar, în IB]; „Cunoaºterea nu e un mo-
dialogul extins al Ioanei Scoruº bunã mãsurã, a ceea ce semna- ment de fericire, ci un moment de
cu Ion Vianu (Editura Polirom, leazã cã se întâmplã în lume – nenorocire.” (p. 168) În „decalo-
2018, 253 p.) Nu sunt, aici, cine aureoleatã de sacru. gul” de la p. 252 gãsim un con-
ºtie ce virtuþi literare (nici nu era Un pasaj nodal este urmãto- centrat extraordinar al unei filo-
cazul), dar e parcursã ºi reparcur- rul: „Pentru mine, libertatea a în- sofii de viaþã care a absorbit cu
sã o experienþã de viaþã care a semnat atuul cel mai important ºi un calm neverosimil enorm de
reuºit sã se extragã din ea însãºi, de aceea ºi sunt, în existenþa mea, multe, de la cazuri „clinice” la o
sã se contemple pânã spre auto- un liberal, pentru cã am înþeles continuã meditaþie asupra unor
realizare: „Sã se reuneascã, sã-mi acele versuri ale lui Dante care precepte ºi texte strãvechi. Man-
unific viaþa.” (p. 22); „În numele spun cã el cautã libertatea aºa suetudinea e intrinsecã, nu adã-
libertãþii mi-am clãdit o nouã via- cum o cautã toþi cei care ºi-au dat ugatã: „Acordã o ºansã ºi unei
þã.” (p. 43); „Proiectul meu este viaþa pentru ea.” (p. 43) Adevã- opinii pe care o respingi.” (p.
sã reintru în mine, sã mã redes- ratul liberal este acela care, în ori- 252); „Existã un Sine care se ex-
copãr, sã fac lucruri pe care nu ce circumstanþã, redescoperã, pe tinde la dimensiunea Universu-
le-am mai fãcut.” (p. 21). Nu li se pielea lui, ca sã zic aºa, chiar prin lui: Anthroposul Antichitãþii,
întâmplã asta prea multor medici, mecanisme de tip Einfühlung, Omul Mare, care ajunge sã um-
mãcar pe criteriul obligativitãþii doctrina clasicã, dar e capabil ºi ple spaþiul spiritual.” (p. 213); „Sã
aderenþei la empiria în care se de adãugiri, „creaþii”, revizuiri zicem, sã zicem…” (p. 54) Dincoa-
manifestã. Totuºi, întrebat cum va personale, care intensificã (nu ce de numãrul uimitor de teme
reuºi sã-ºi inducã/regãseascã erodeazã) corpus-ul ºtiut ºi arhi- abordate, am detectat ºi un poli-
„unitatea”, Ion Vianu rãspunde: ºtiut. (Sã recunoaºtem: dacã e sã morform stilistic: discursul lui
„Nu ºtiu, nu ºtiu încã” (p. 22). ne referim la el, liberalismul ro- Ion Vianu are când un versant
Relativa ezitare de aici (care e lu- mânesc de azi are ºi o componen- aseptic, rarefiat, de Alpi elveþieni,
ciditatea autoapreciativã a unui tã nãtâng-gregarã.) Sunt, altfel rilitatea, decepþia, nevrozele etc. autonomia, sagacitatea, prospe- când unul pasional, pur româ-
profesionist) poate fi corelatã cu spus, în joc variante care au ne- pot fi rezultatul unei obturãri a þimea ca intensitate a trãirii ime- nesc, aºa-zicând, conþinând o
aprecierile mai teoretic-jungiene voie de o continuã confruntare canalelor de comunicare cu acea diate, dar ºi ca reconstituire de implicare generoasã într-o dezor-
dinspre final: „Sinele este scopul cu ele însele, dacã vor sã îmbu- zonã. Din aceastã perspectivã, sine. Nu refuz, totuºi, nici consi- dine foarte bine orchestratã: „Dar
cel mai înalt. Este integrarea ma- nãtãþeascã starea de fapt: „Ome- teoriile lui Rudolf Otto, Mircea deraþii de acest fel: „Dar eu fost noi avem altã problemã, anterioa-
ximã. Suntem chemaþi ºi avem nirea a trebuit sã regãseascã un Eliade, chiar ºi Jung, ne apar mai am ºi rãmas, în felul meu, un sãl- rã acesteia, problema unei clase
vocaþia de a umple întreg spaþiul principiu etic, însã ºi aici ne gã- mult decât recuperabile, chiar din batic. Un sãlbatic parþial domes- guvernante nedemne.” (p. 27) În
nostru intern cu Sinele.” (pp. 212- sim în faþa unei dileme pe care a perspectivã uºor medicalã. ticit, dar niciodatã total îmblân- definitiv… e o carte înviorãtoa-
213). Convorbirile de faþã au ºi sesizat-o, de multã vreme, un Acest dialog este plin de mul- zit.” (p. 131); „Aºa cã am rãmas re: ajungi sã te miri cã a putut sã
rolul de a schiþa, mãcar, posibili- mare sociolog, Max Weber. El a te resurse ºi capilarizãri pe care un atom liber.” (p. 130); „el însuºi, aparã într-o þarã devastatã de
tãþile acelei „saturãri” atât de greu distins douã tipuri de etici, una weberiana „aristocraþie intelec- Jung, este o apariþie hierofanicã” opusul sistematic al substanþei
de obþinut, atât de improbabile, pe care a numit-o eticã a convin- tualã” le poate genera: refuzul (p. 206); „Libertatea constã în ei. Mesajul aproape subliminal,
pânã la urmã, dependente de te gerii ºi alta pe care a numit-o eti- conformismului care distruge eul, aceastã transformare interioarã dar ºi atât de concret, este, prin
miri ce, de vreun aºa-zis fleac, de cã a responsabilitãþii.” (p. 236) al servituþii de orice fel, dezob- bruscã. Ea te-aduce în lumea ºi urmare, urmãtorul: libertatea nu
un detur existenþial independent Într-o democraþie para-hobbesia- stacularea energiilor re-întemeie- autenticitatea ta.” (p. 34); „Bal- are cum sã fie învinsã.
de voinþa subiectivã, dar ºi de nã, precum cea în care suntem cu toare, buna intenþie a alegerii, zac e un Rembrandt al scrisului”
cele mai profunde pulsiuni/expe- sila vârâþi, nici nu putem visa la
rimente ale personalitãþii. astfel de „dileme”: aici sãlãºuieº-
Dar nicio individuaþie nu sea- te fiara cleptocratã. E drept, însã,
mãnã cu alta. Regãsirea scrisu- cã numai regãsirea unor astfel de
lui, eliberarea de orice constrân- principii, „dubii” etc. ar putea sã
geri, inclusiv legate de profesia ne mai ofere un suflu de speran-
„elveþianã”, presupun, în cazul lui þã. Psihanaliza îi aminteºte omu-
Ion Vianu, o foarte subtilã, aproa- lui inclusiv cã s-a uitat pe sine ºi
pe „re-paternizatã”, metafigurã a cã, dacã vrea sã se regãseascã,
gândirii. E o completare, o împli- are nevoie chiar ºi de o radicalã
nire în forþã, o aducere în prezen- delimitare de sine.
þã a lui „ce-ar fi fost dacã…” Nor- Ioana Scoruº e vag-cicãlitoa-
mal cã nimic nu coincide ºi nici re („I. V.: Nu mã aºteptam la între-
mãcar nu ar fi coincis, dar, pe tot barea asta, nu m-am gândit des-
parcursul lecturii, rãmâne aceas- tul la lucrul acesta.// I. S.: Nu-i
tã senzaþie: a ceva (puþin, din nimic, vã gândiþi acum.” - p. 215),
delicateþe) ascuns, dar nu indes- cel mai adesea bine calibratã în
cifrabil: „Cred cã în jur de 60 de tendinþa ei scormonitoare. De
ani omul ajunge sã-ºi depãºeas- multe ori, cei doi se potrivesc per-
cã complexele” (p. 67) Ce mi se fect în limbajele/ideile vehicula-
pare cu adevãrat spectaculos e te. Îi apropie, probabil, cel mai
cã speculaþia poate fi prelungitã mult, psihanaliza: pentru unul o
destul de mult: „Fãrã un anumit activitate oarecum „colateralã”,
grad de introspecþie ºi de autoe- dar pe care o înþelege din interi-
valuare pozitivã nu ai putea sã or, pentru cealaltã o profesie de-
scrii. Cel puþin în momentul în a binelea. Ion Vianu este bineve-
care scrii ai impresia cã este bine nit-moderat: „mã feresc sã fac ju-
ceea ce faci. Când reciteºti, eºti decãþi morale” (p. 29); „existã un
mai puþin mulþumit, dar un text „maleficiu” subtil al binelui” (p.
este ceva care se lucreazã, asu- 30); „A face gol în tine ca sã te
pra cãruia se revine, pe care îl umpli de muzicã e o operaþie esen-
ameliorezi, cere mult simþ critic. þialmente meditativã, care cere
Mie simþul critic îmi vine din me- disciplinã.” (p. 51) Emite o splen-
dicinã. Fiind tânãr doctor, mi-am didã ipotezã: „Natura pulsiunilor
dat seama cã prea adesea mã în- ar putea fi transcendentã” (p.
ºelam ºi cã trebuia sã revin de 221). Dacã e aºa, înseamnã cã ste-
Ecaterina Vrana - Autoportret cu pãr roz ºi cu vaca mare. Foto credit MAC

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 9


n FLORIN BUZDUGAN n MÃDÃLIN TEODOR ROªIORU

poeme sleepless (III)


1 Le dormeur du val
în momentul în care duhul s-a pogorât
b eletristicã

asupra mea nu am vãzut nicio luminã

J
e viens de m’arracher au sommeil
(lumina sunt farurile metroului din avec une histoire tres embrouillée
tunel, uruind ca leviatanul) dans la tete. Sur mon avant-bras, je
ºi am simþit în mine cum se închide ceva découvre un tatouage chinois qui ne veut
viaþa ce va sã vinã ºi viaþa ce va sã certainement pas dire «thé vert cueilli
treacã, avant son âge et préalablement mâché
cele vãzute ºi cele neºtiute indéfiniment par une bonne vieille fem-
(dar apoi a apãrut cuvântul iar 2 me édentée de la province Sichuan avant
cuvântul era dumnezeu, ridurile sunt urma briciului pe faþa d’etre emballé et vendu a des Occiden-
iar dumnezeu când s-a supãrat ºi-a noastrã, zicea bunicul în nopþile taux paro plus ou moins stupides».
scos sabia de foc ºi sabia de oþel ºi a interminabile ale copilãriei Sur l’oreiller, plus personne ! Et, la
spintecat ºi a pârjolit sufletele bouche séchée – et serrée – pendant mon
nevrednicelor suflete) rãzboiul nu este decât o altã formã de sommeil, les yeux grinçant dans les orbi-
iubire a Domnului faþã de noi tes, comme s’il y avait du sable, je retro-
* (Domnul vine sub formã de ploaie de uve, petit a petit, le fil de leur histoire,
foc, ploaie de bombe asupra noastrã dans un désert rougeâtre ou les rares
în bisericã e frig iar corpurile noastre extremiºtii religioºi sunt îngerii ºi taches de végétation poussiéreuse suffi-
privesc sfinþii ce ne privesc de pe pereþi arhanghelii ce prevestesc a doua venire raient a peine a tenir en vie la vache qui,
(dintr-un perete a ieºit un câine ºi m-a a lui accompagnée par un vieillard et une fil-
muºcat de falcã m-a însemnat Iisus) lette, tire une charrette ou gît un garçon S-ar spune cã mã antrenez cu asiduita-
un înger plutea deasupra mea noi trebuie numai sã ne rugãm, zi ºi tres pâle, tres maigre, qui ne peut proba- te pentru somnul cel mare, care cine ºtie
noapte, la Domnul Dumnezeul nostru blement pas marcher tout seul… Ô la va- unde mã va mai trimite, ºi cu ce treabã,
atingându-mã cu aripile sale
(pervertit este Domnul în casele che… La barbe du vieillard est plutôt prin alte sfere, alte cuburi, alte tetraedre
apoi m-a violat ºi mi-a spus cã asta-i
apostolilor sãi), iar duhul sãu – focul ce-i rare, il a perdu une bonne partie de ses regulate, chiar alte dimensiuni. Deocam-
calea cãtre sfintele taine) dents, et, pour marcher, il a besoin d’une
ne rugãm transfiguraþi de puterea va pedepsi pe datã visez frenetic, fie în somn, fie cu ochii
infideli – ne va ierta ºi va trece foc prin crosse qui ressemble étrangement a cel- larg deschiºi. ªi tot ce mi se-ntâmplã aproa-
domnului înfricoºaþi de furia flãcãrilor le d’un éveque. La fillette est en regle et
casele noastre, lãcaºe ale suflului sãu, pe cã nu iese din logica unui vis câlþos, în
iadului ºi de dãrile pe care nu ºtim dacã n’a pas encore eu ses premieres regles.
lãsându-ne vii ºi întregi care totul e cu putinþã, orice detaliu pare
le vom putea achita la timp Le garçon ferme dignement ses yeux, et important.
(judecata supremã este un taler în care serre ses dents. Poate nu e. Rememorând mitul naiv al
sufletul tãu este cumpãnit de-o panã fiecare rid, sã nu uiþi, îmi zicea bunicul
meu, La bouche serrée, ils cherchent, de- dublului de pe lumea cealaltã, care doar-
jigãritã de înger puis des années, un certain basilisque me ºi trebuie trezit de fiecare pãmântean
este urma briciului pe chipul tãu, iar
câinele stã ºi te priveºte în ochi mârâind) qui ne daigne jamais se montrer la terri- care vrea sã-i împrumute somnul, prin mij-
chipul tãu este
mergem pe stradã ºi cântãm, în noi dupã chipul ºi asemãnarea Sa ble figure: ni dans les marécages, ni sur locirea unui ritual din cele mai improbabi-
paradisul existã la lune, ni dans les vanités du siecle, ni le, de nimeni cunoscut, mã simt uneori
bem apa sfinþitã ne încãlzeºte ºi ne dans le temps; même pas dans étrangeté dublul tuturor, contraponderea umanitã-
îmbãtãm 3 des reves, et d’autant moins dans les bi- þii, trezitã din somn de moarte ca viteazul
(la masã îngerul ne spune sã bem beþi ar trebui inventate cuvinte noi pentru bliotheques vétustes ou encore dans les din poveste. În definitiv, cât timp trebuie
noi bem ºi plutim mai diafan decât ceea ce clubs des métropoles décadentes, ancien- sã treacã pentru a fi declarat mort? Iar mort
duhul domnului deasupra apelor) nu poate fi descris printr-un singur nes ou modernes. de somn am fost de-atâtea ori!...
cuvânt: Parfois, ils croisent les traces d’un
* dermatita seboreicã — afecþiune a certain coureur, qu’ils n’ont jamais vu. Din ce în ce mai des mi se nãzare cã
epidermei cauzatã de o ciupercã din flora L’essentiel est toujours devant lui; l’im- întreaga poveste care m-a prins în mrejele
domnul a separat noaptea de zi îmi zice normalã a epidermei devenitã reactivã portant, c’est de continuer sa course. ei nici n-ar fi aievea. Aº fi în stare sã bag
bunicul meu cu biblia în mânã astigmatism — afecþiune a ochilor în Dans un présent continu, il court vers mâna-n foc cã aº fi putut-o rescrie din
(însã în întunericul zilelor noastre care un ochi subfocalizeazã iar efortul l’avenir, il fuit le passé; comme dans les cuvintele jupuite de pe pleoape, la fiecare
auzim cum o bombã a explodat legatã picã pe ochiul bun livres de grammaire, son destin sera im- trezire, la fiecare cãtare-n apele oglinzii.
de pielea profeþilor bãrboºi terorizaþi de parfait – ou plus-que-parfait. Alteori somnul pare sã mã mai vindece de
avântul hiperrapid al occidentului) (am putea încerca vorbirea esenþializatã nãzãriri ºi întrebãri.
domnul a separat apa de uscat ºi a în care sã epurãm vorbirea de balast Sleep like a log (out)
vãzut cã era bine sã numim ºi sã definim sugestia încurcã Visele mã limpezesc în apele lor, pânã
(apele ne inundã casele noi ne rugãm în lipsa unei idei clare care sã rãzbatã Mã apropii de o sutã patruzeci de ani ºi devin strãveziu ca un crevete…
la domnul, domnul se uitã la noi ºi dã urletul lupului spune multe pentru sunt deja stãpânul noii lumi. Fiii ºi fiicele ªi va veni o duminicã albã, cu privire
din umeri, e neputincios, istoria urechea celuilalt lup mele împânzesc pãmântul, sau destinaþii- de bazilisc. Îmi apare din ce în ce mai des,
a ieºit din þâþâni) dar pentru om nu spune nimic concret) le mele exotice de vacanþã. în vise, o carte înmãrmuritã în care sunt
Toþi au gena somnului, ceea ce mã face, dãltuite, în chip de porunci, zece rânduri
eu sunt cel ce vã boteazã cu apã, dar (iar ziua) cumva, idolul mãmicilor prezente ºi viitoa- amestecate, pãlite de confuzie, cu obârºia
este unul mai puternic decât mine care re. Sunt un soi de guru, de patriarh, alt- într-un veac revolut:
vã va boteza cu focul duhului blefaritã — inflamaþie a pleoapelor ºi minteri proorocit regulamentar de Apos-
ºi vã veþi curãþi de pãcatul strãmoºesc înroºire a marginilor libere tolii Somnambuli, salvez lumea potopind-o, Et j’ai dit dans mon coeur: Que vouloir
(dar noi nu ne lepãdãm de pãcate ne în mod paradoxal, cu propriul meu materi- a présent ?
(liber — un cuvânt care pentru mine cel al nemodificat genetic. Get (a) bio, dom- Pour dormir sur un sein mon front est
ucidem între noi furãm violãm ºi ne
de acum are niºoarelor ºi doamnelor (preferabil în trop pesant,
futem sperând sã atingem puþin
o cu totul altã semnificaþie decât mine aceastã ordine)! Într-o lume perfectã, de Je vivrai donc toujours puissant et
Nirvâna cât sã ne simþim bine sã plutim solitaire ?
printre hoardele de îngeri de zei de cel de acum 10 ani; oameni puþini, frumoºi ºi sãnãtoºi, dar ne-
închis în limbaj arbitrarul îºi spune fericitã ºi insomniacã, eu aduc imperfecþi- Laissez-moi m’endormir du sommeil de
sfinþi sã stãm la masã cu ei sã bem din la terre !
cuvântul: unea, accidentalul, hazardul – dar ºi fãgã-
miedul lor ºi sã ne jucãm cu istoria)
alunecam într-o searã pe marginea nopþii duinþa somnului…
iar cerul înstelat Mãcar într-o viaþã viitoare, ca orice pro- Que vous ai-je donc fait pour etre votre
* îmi ghida paºii spre dezastru) élu ?
fet care se respectã, dar în sfârºit palpabi-
apnee — oprire a respiraþiei în timpul lã, concretã: a copiilor ºi a nepoþilor noºtri. J’ai conduit votre peuple ou vous avez
ne plimbãm pe strãzi cerºetorii se roagã nopþii : posibilitatea unui infarct/ stop voulu.
ne roagã implorã, iar vocea îngerului Poate de aceea somnul mã poartã prin în-
cardiorespirator treaga lume. Încã n-am gãsit pe nimeni Voila que son pied touche a la terre
bubuie promise.
în timpane ei sunt fiii ºi fiicele mele cui asemenea mie. Nu cã nu mi-aº dori neapã-
(urletul lupului semnificã pentru urechea rat. Fie, poate doar uneori… În fine, cred De vous a lui qu’un autre accepte
îi veþi da mie îmi veþi da cui îi veþi lua lupului l’entremise.
cã m-am obiºnuit.
mie îmi veþi lua pentru urechea omului nu) Cu vârsta, ajung sã dorm pe rupte. Ca
aºa cã ne baricadãm în casele noastre pentru tot restul lumii. Copiii ºi nepoþii Je suis tres grand, mes pieds sont sur
de frica sãrãciei de frica darului înconiurat de atâtea reclame (atâtea împrãºtiaþi prin lumea largã, toþi numiþi, les nations,
(centrul se miºcã (centrul se sisteme ºi coduri) mã dezagreg preventiv, Adam ºi Eva (nume total inter- Ma main fait et défait les générations.
micºoreazã) plutim în derivã în timp ce zise celorlalþi, din motive evidente ºi ac- Ô Seigneur ! j’ai vécu puissant et
ejaculãm cuprinºi de extazie cuprinºi (povestea nu are continuitate în cod are ceptate fãrã împotrivire de toþi) nu-mi stri- solitaire,
de sevraj cuprinºi de supradozã loc o eroare lipsa unui înþeles superior cã ºi nu-mi împuþineazã somnul, dimpotri- Laissez-moi m’endormir du sommeil de
(muzica e tot mai tare spaþiul e tot mai dat vieþii vã, îmi continuã misiunea de hipnotizare la terre !
strâmt) e tot mai pregnantã în cadrul acestei în masã a planetei. Sunt un mare magi-
celulele noastre ºi nucleii noºtri sunt textxiztenþe ideologizate) cian, desigur! Din volumul în pregãtire Sine missione.
singurul spaþiu intim) poanta: doriþi ceai sau cafea? „da, vã rog!” Mistere indolente din Recreaþia Mare (2011-
2018), capitolul Hollywooden logs.

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


Ioan Suciu, Nãucul, Editura
Aius, Craiova, 2018.
Nãucul – un roman bizar
R
omanul Nãucul începe
cu aducerea în prim- mie traverseazã strada. Întâi este unea la lãcãtuº, Artemie este su- nistreze ºi autocaracterizându-se
plan a protagonistului acaparat de prezenþa primului pus unui chestionar, în care este drept ,,tãntãlãu” (p.68), Stamate,
numit Artemie, un personaj cu- mare scriitor, apoi „apãru un alt întrebat dacã locuieºte la bloc ºeful, îl va supune pe protago-
fundat în lectura unui roman po- scriitor, mai mare ca primul” (p.11). sau la curte, dacã are maºinã, se nist unor serii de încercãri limitã,
liþist, a cãrui desfãºurare epicã o Despre acest din urmã fabulos scri- pun întrebãri despre rude ºi de- cele mai multe fãrã sens, prezen-
trãieºte la cote maxime în timp ce itor aflãm cã se inspira de la o mã- spre bãtãturile din palmã. Dupã tate cu ironie ºi replici demne de
îi þine locul vãrului sãu la un ate- tuºã, la rândul ei, femeia se inspira ce problema e rezolvatã în atelier teatrul absurdului.
lier de tatuaj. Lipsit de simþ prac- din viaþã „mai precis din piaþã” de cãtre femeile care lucrau ca Una dintre numeroasele scene
tic, cel puþin în acest domeniu, (avea casa lângã piaþa satului). lãcãtuº, personajul are posibili- absurde este cea cu înotul ºefului
Artemie amânã clienþii reprogra- Atitudinea acestui scriitor e tatea ca în locul plãþii sã partici- pe ciment, la marginea unei pisci-
mându-i. Mic de staturã, vanitos, grandioasã, el cugetã în mijlocul pe ,,activ la conferinþa privind ne. Absurdul continuã cu apariþia
cu o privire fixã ºi corpolent, per- strãzii fiind claxonat cu furie de prevenirea cãderii urechilor” unor doctori, care cer sfatul lui
sonajul se aratã totuºi a fi agil,

l ecturi
maºini. Surpriza de proporþii con- (p.25). Este vorba de o conferin- Artemie cu privire la îngrijirile pe
priceput, vioi. Seria sa de aven- tinuã cu apariþia altor scriitori, iar þã atipicã, care îºi propune sã lã- care trebuie sã le ofere pacientu-
turi neobiºnuite începe cu recu- prezenþa lor nu mai uimeºte, ci mureascã toate întrebãrile, deºi lui cu fracturã, cãruia vor sã-i
perarea pisicii unei doamne, pe devine agasantã. Astfel, Artemie nu se expune nimic, iar întrebãri- punã piciorul în ciment folosindu- tã, este aruncat la raþe, care îl tor-
care i-o înapoiazã, fãrã ca citito- se refugiazã într-un mall pentru a le vor fi ºi ele la fel de absente. se de un cancioc ºi o sfoarã gãsi- tureazã cu ciocurile lor ascuþite.
rul sã ºtie dacã pisica era sau nu urmãri un film, dar nici aici nu sca- Ciudat este ºi ataºamentul lui tã la întâmplare. Aflând cã trebuie Pentru ca pedeapsa sã fie ºi mai
acesteia. pã de scriitori. Chiar ºi la garã în Artemie faþã de o maimuþã verde, sã punã piciorul rãnitului în ghips, mare, Artemie este þinut de cei din
Despre viaþa de familie a lui aºteptarea unui vãr, discuþia cu pe care o cumpãrã dintr-un ma- medicii fug de la faþa locului în garda de corp a ºefului cu capul
Artemie aflãm cã este cãsãtorit ºi acesta este despre adresa unui gazin de jucãrii. Omului de la me- cãutarea celor necesare. în jos în imposibilitatea de a res-
îºi doreºte cu ardoare produsul scriitor, cãruia vãrul are sã-i dea trou îi pare cã maimuþa ar fi Trecerea de la un episod la al- pira. Eliberarea personajului se
unei firme care vinde „Aparate ceva, deoarece locuia în satul din „odrasla” (p.32) personajului ºi îi tul se face fãrã coerenþã, fãrã o produce precum în filmele de ac-
pentru calmare în cãsnicie” (p.8). care provenea scriitorul. Dupã ce cere sã îi asigure cãlãtoria ºi ei. logicã a întâmplãrilor, deoarece þiune cu ajutorul intendentului,
Pentru a achiziþiona acest aparat, îl conduce pe vãr unde era cazat, Mult mai ciudat este cã acasã, dimineaþa ºeful îl cheamã pe Arte- care îl loveºte pe agresor în cap
protagonistul bate la uºa adresei protagonistul este oprit de un maimuþa prinde viaþã ºi, iritatã de mie ,,sã-l asiste la gimnastica de cu o lopatã. Dupã acest episod,
respective ºi se supune unei pro- necunoscut, care îl roagã sã-l în- atingerile ºi smotocelile persona- înviorare” (p.136), care constã în ºeful cere din nou sã îl vadã pe
ceduri de dezinfectare înainte de soþeascã într-un local ºi în mod jului masculin, trece la amenin- exerciþii frenetice, adevãrate acro- Artemie.
a intra. De asemenea, trebuie sã uimitor, persoana este tot „un mare þãri ºi ordine. Fiind atât de aca- baþii de circ, pe care ºeful trebuie Încercând sã surprindem o
poarte ºi galoºi. Dupã aceastã ini- scriitor” (p.14). Din pãcate, prota- parat de prezenþa acesteia, Arte- sã le execute ascultând instrucþi- imagine de ansamblu, se poate
þiere, primeºte o cutie, în care, po- gonistul nu-l recunoaºte: „Nu-l mie trebuie sã pãrãseascã locuin- unile de pe un casetofon. Tabloul observa atmosfera kafkianã, care
sibil, se aflã produsul, instrucþi- cunoºtea fiindcã nu-l vãzuse nici- þa, deoarece soþia sa nu înþelege execuþiei exerciþiilor este unul se compune din secvenþe haluci-
uni de folosire nu are, însã aflãm odatã; când scriitorul apãrea la noua situaþie. Idila dintre maimu- caraghios prin nereuºitele ºi in- nante, groteºti, generând o per-
cã „funcþioneazã prin simpla pre- televizor, Artemie era cu spatele þã ºi personaj continuã cu noi în- sistenþele personajului. Totul spectivã care îmbinã tragismul ºi
zenþã! / – A lui sau a nevestei? / cãutând ceva sub pat, ºi când pri- tâmplãri, dar pentru o scurtã pe- culmineazã cu ºeful care se arun- comedia într-o naraþiune fragmen-
– ªi-ºi!”. vea la televizor se dãdeau reclame rioadã, dupã care maimuþa va dis- cã pe geam. Acesta vrea sã res- tarã. Aceasta implicã un parcurs
Pe lângã parodierea vieþii de minute întregi. Dar era un scriitor pãrea definitiv. pecte exact toate miºcãrile ceru- labirintic dominat pe alocuri de
cuplu, romanul ironizeazã ºi sta- mare ºi în viaþã” (p.14). Parodie- Cu toate acestea, cele mai pal- te de pe înregistrarea pe care o cruzime, alienare, dialoguri ilogi-
tutul scriitorului de succes, dis- rea prestigiului scriitorilor se ob- pitante peripeþii ale vieþii lui Arte- ascultã ºi cade într-un tomberon, ce, rupte de context, care pot
trugând cliºeul cu privire la presti- servã în aceste secvenþe în care mie încep dupã ce este restruc- fiind adus în locuinþã cu tot cu stârni râsul, dar care dau ºi de
giul acestuia. Întâlnirea persona- ironia ºi umorul îºi fac foarte bine turat. Fiind forþat de împrejurãri, tomberon de doi gunoieri. gândit prin alcãtuirea neobiºnui-
jului cu scriitori celebri nu are loc simþitã prezenþa. se angajeazã la firma unui fost Aceºtia urmeazã ºi ei sã fie tã, rupând lanþul confortabil al cli-
într-un cadru somptuos, la lansãri Absurdul situaþiilor continuã coleg de ºcoalã, Stamate, firmã aruncaþi pe geam de garda per- ºeelor care ne dominã existenþa.
de carte, prezentãri sau conferin- cu repararea broaºtei unei uºi, dar despre care nu ºtim exact cu ce sonalã a ºefului, iar lui Artemie i
þe, ci pur ºi simplu dupã ce Arte- înainte de a fi remediatã defecþi- se ocupã. Incapabil sã o admi- se dã o pedeapsã mai neobiºnui- n Cristina Gelep

cartea matrioºka – despre „idei ºi istorii”


mai mult sau mai puþin recente arta recenzãrii, a scrierii cronicii
Mihai Ghiþulescu, Idei & is- lescu sau Ioana Pârvulescu fiind Deºi am petrecut mult timp cu
torii. Cartea mea despre cãrþile doar câteva dintre ele. Este clar cã Mihai Ghiþulescu în ultimii ani, de carte.
altora, Craiova, Editura Aius, pe unii autori îi admirã fãþiº (Stejã- am rezistat ispitei de a cãuta data La final, aº cita din Nota ce
2018, 280 p. rel Olaru – „cartea anului, dece- apariþiei textelor în periodice pen- deschide volumul… „Uneori am
niului…”), dar se opreºte ºi asu- tru a vedea în ce mãsurã starea fost prea al dracu’, alteori am fost

M
ihai Ghiþulescu citeº- pra unor personaje care, în încer- sa de spirit a influenþat arheolo- prea moale. Uneori am fost prea
te mult; atât de mult carea de a intra în galeria scriitori- gia scrisului. Textele sale se ci- încâlcit, alteori am fost prea ca
ºi de divers încât nu lor/istoricilor/editorilor etc., eºuea- tesc uºor, sunt accesibile ca stil, pe uliþã. Oricum, mã reprezintã.”
doar cã îºi permite sã publice con- zã lamentabil (Bogdan Bucur – autorul publicându-le probabil (p. 7). Da, îl reprezintã; atât ca
stant cronici de carte, ci le mai ºi „cartea de tinichea a unui Cente- atât pentru specialiºti, cât ºi pen- scriitor/cititor, cât ºi ca om.
adunã, din când în când, în câte nar ratat”). Sunt ºi texte scrise pe tru cititorii pasionaþi de culturã
un volum. Textele lui – pentru cã margine unor cãrþi, precum cea a istoricã. Lecturate legat, în vo- n Liviu Marius Ilie
aºa le zice, ferindu-se sã le intro- lui Jan-Werner Müler despre po- lum, acestea transmit ceva din
ducã într-o categorie anume – pulism, care trãdeazã formaþia ini-
sunt vii, fie cã „toacã mãrunt” þialã a autorului recenziei – aici
sau muºcã, fie cã sunt liniºtite sau chiar este vorba de o recenzie –
strigã în gura mare. De fapt, tex- precum ºi „zilele tinereþii” petrecu-
tele lui Mihai Ghiþulescu sunt ca te prin biblioteci. Când „îi plesneºte
el – te pot face sã râzi, te pot ener- vreo glandã” (expresia îi aparþine),
va, dar de fiecare datã te surprind unor ingineri ºi mai bãrboºi” (p. numai în pielea recenzatului sã nu
prin observarea detaliului care 231); alteori, subiectivismul sãu fii (de data asta sunt prudent ºi nu
scapã multora. Îmi permit atâtea capãtã nuanþe… contrafactuale dau exemple). Cãrþi academice,
subiectivisme, pentru cã, la rân- – „am zis de mai multe ori cã, dacã note de cãlãtorie, volume de inter-
dul lui, autorul dã dovadã de aº fi trãit în interbelic, cred cã aº viuri sau jurnale îºi fac loc, una
subiectivism (asumat, e drept) în fi devenit, pânã la urmã legionar într-alta, ca în pãpuºa din titlu, în
scrierea cronicilor sale despre (cum am zis cã, sub Ceaºcã, poa- cartea despre „idei ºi istorii”; cele
„cãrþile altora”. κi aminteºte de te aº fi fost turnãtor)” (p. 81). mai multe dintre ele sunt cãrþi de
copilãrie, de vizita la Muzeul Lumea cãrþilor lui Mihai Ghiþu- sau despre istorie, o istorie recen-
Muncitorilor Ceferiºti ºi Petroliºti lescu este complexã; de la Oliver tã, care uneori coboarã chiar pânã
sau de imaginea lui Ion Raþiu, Jens Schmitt la Vintilã Mihãilescu, în timpul fanarioþilor. O notã per-
care în 1990 îi pãrea „un personaj de la Robert Kaplan la Dan Alexe sonalã a cronicilor sale este umo-
dintr-un film american rãtãcit ori de la Lucian Boia la Teodor rul, cartea sa fãcându-te sã zâm-
printr-un film românesc” (p. 214). Baconschi, acesta pare a încerca beºti adeseori, ca atunci când, în
Când se simte exasperat de com- sã înþeleagã diversitatea lumii în Istoria comunismului prin bancu-
paraþii total forþate ale unei au- care trãieºte prin diversitatea lec- rile epocii, afli cã „autorul nu-l
toare, afirmã: „mã gândesc cã ºi turilor sale. Doamnele sunt o pre- pomeneºte pe Bulã (în Index, lo-
eu am ceva în comun cu Dinu zenþã constantã, Alina Mungiu- cul sãu ar fi fost între Bukovski ºi
Brãtianu: amândoi bãrboºi, fiii Pippidi, Constanþa Vintilã-Ghiþu- Bulgakov)” (p. 71). Vioara Bara – Penultima poartã - spre cerul dinlãuntrul meu
Foto credit: MAC

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 11


n ION MUNTEANU

de ce scrie cel care scrie?


dar cel care picteazã, de ce scrie?
T
atiana Jilavu se exprimã du-te sã te întrebi de ce a ales muncesc” (p.45). Iar melancolia voia de a se apropia de cei dragi,
prin excelenþã, aºa cum Tatiana Jilavu sã se „justifice” ºi o trimite în anii copilãriei, figurile plecaþi nu însã temporar, ca ea, în
ne-au demonstrat-o ex- prin verb, de vreme ce o face (ad- europenilor întâlniþi în aºezãrile þãri strãine, ci într-o lume desã-
poziþiile sale din ultimii ani, într-o mirabil, cum spuneam) pe ºeva- lor bine gospodãrite, mai ales ru- vârºitã: „Am mai multe suflete
suavã risipã de culoare; peisajele let, cu penelul? rale, amintindu-i de propriul bu- dragi dincolo decât aici. Mi-a rã-
în ulei, portretele, compoziþiile mo- La un mod general, întrebân- nic, mereu „cu sapa pe umãr ºi mas doar amintirea lor ºi câteva
derniste, inefabile, acuarelele, pic- du-ne de ce scrie cel care scrie? geacul cu merinde”... teancuri de epistole pe care le
l ecturi

tura pe sticlã alcãtuiesc universul am putea sã ne dãm mai multe rãs- În al doilea rând, Tatiana Jilavu tezaurizez precum nestematele, la
sãu predilect, în care ne conduce punsuri: dintr-un prea plin sufle- descoperã în textele ei autorefle- loc sigur. Uneori îmi fac curaj ºi
cu generozitate, dãruindu-ne bu- tesc, din nevoia de recunoaºtere xive magia cuvintelor, puterea lor le mângâi, mai deschid la întâm- Adicã sã lase agricultura ºi sã se
curia pe care o are în timpul crea- socialã, unii poate pentru bani întemeietoare, demiurgicã aproa- plare câte-un plic ºi mi se pare cã apuce de turism. Astfel, mãgarii
þiei, dar ºi în momentul receptãrii etc. Însã aveam nevoie de rãs- pe, de reclãdire a unor lumi de distanþele ºi timpul nu existã, ºi obiºnuiþi cu munca, acum sunt
mesajului fiecãrei opere în parte. punsuri aplicate, în cazul pictori- mult apuse. „Cine nu-i impresio- cã ceva din noi a rãmas neschim- împodobiþi frumos, au cãpãtat
ªi aceasta întrucât expoziþiile pic- þei noastre stabilite de mulþi ani nat de cuvânt?”, se întreabã ºi bat, indiferent de anii ce-au tre- numere matricole ºi s-au trans-
toriþei Tatiana Jilavu sunt adevã- în Spania, pe care nu le-am fi gã- ne întreabã pictorul care simte cut ºi ne-au despãrþit. Cine zice format repede în burro taxi, în
rate modele de dãruire, de modes- sit decât în propria ei carte. ªi nevoia sã scrie. (p.61). „Arta con- cã oamenii mor definitiv?” (p.73). aºteptarea turiºtilor (p.88).
tie ºi de bun gust. Însã culoarea deducem cã în primul rând scrie versaþiei, dialogul, dezbaterile, Scrie ºi pentru a ne mai des- Pentru aceste motive ºi pen-
pare a nu exprima întru totul sen- din dorul pe care îl are tot timpul discuþiile, negocierile, toate au la creþi frunþile, amuzându-ne cu tru multe altele, spre folosul nos-
timentele artistei, de vreme ce, iatã, de þarã ºi de români, plecatã fiind bazã puterea ºi magia cuvântu- anecdote ale locurilor pe care le tru, Tatiana Jilavu a ales sã con-
recent a publicat la Editura Aius de-ACASÃ, „indiferent cât de lui” (p.64). Continuând argumen- viziteazã: „În Cadiz nu le place tinue ilustrarea frumuseþilor lumii
din Craiova cea de-a treia sa car- pufoasã e pâinea strãnilor”. (De tarea, descoperim ºi al treilea munca, s-a dus vestea... Femeile ºi pe pânza albã a foii de carte.
te, intitulatã Mozaic 2n@ (2018). altfel, unul dintre volumele ei an- motiv pentru care Tatiana Jilavu au fãcut o manifestaþie cu pan- Iar despre aceastã deja aºezatã
Un volum interesant, ce cuprinde terioare, publicat tot la Editura scrie: prin cuvânt, ea se apropie carte pe strãzile oraºului: Vrem jo- preocupare a ei, ca ºi pictura, se
texte ºi... pretexte de a ni se prezen- Aius, în 2017, chiar aºa se intitu- de divinitate: „Am sã-mi pictez buri, vrem locuri de muncã pen- cuvine a-i da întâietate maestru-
ta aºa cum este, un pictor bântuit leazã: Cãlãtor cu d@r...) Descri- gândul din iris ºi mâine voi cere tru bãrbaþii noºtri! În spatele lui Vasile Buz, care i-a fost ºi das-
deopotrivã de culoare ºi de cuvânt. ind o cãlãtorie luxuriantã prin Eu- umilinþã ºi iertare ºi înþelegere ºi acestora bãrbaþii demonstreazã ºi cãl la Liceul de Muzicã ºi Arte
Volumul, pendulând între ropa, cu amãnunte pe care numai puterea de-a face voia Ta” (p.71). ei, cu alte pancarte: Nu le luaþi în Plastice din Craiova: „Textele ei
eseisticã, jurnal intim ºi jurnal de ochiul pictorului le poate surprin- ªi tot astfel îºi explicã ºi ce ne seamã pe femei, sunt bete criþã!” nu sunt procese verbale în care
cãlãtorie, ca obiect este o reuºi- de, la un moment dat autoarea îndepãrteazã de divinitate: „Din (p.85). ªi tot sorescian, autoarea sunt consemnate amintiri, fapte,
tã: condiþii grafice de excepþie, scrie: „Mi-e dor de þara mea, sã-i tot ce ne împiedicã efectiv sã-L îºi propune sã ne þinã la curent întâmplãri, ci altceva. Felul cum
coperte atrãgãtoare, fiecare text vãd câmpiile; mi se pare cã totul cãutãm pe Dumnezeu, cel mai cu unele schimbãri de paradigmã construieºte fraza, cum o colo-
cuprins în el fiind însoþit de câte seamãnã ºi gândesc cã ar trebui greu de biruit sunt prejudecãþile ale lumii. Aºa aflãm cã satul Mi- reazã, demonstreazã cã autoarea
un desen, dar ºi de reproduceri sã nu existe frontiere ºi bine-ar fi intelectuale ºi revolta moralã. jas, tot din Spania, se reprofilea- ºtie sã foloseascã epitetele, me-
în culori vii, uneori mai tari, al- ca toþi sã vorbeascã aceeaºi lim- Ambele exprimã sentimentul de zã: Agricultorii (75 la sutã) „ºi-au taforele... În exprimarea ei se vede
teori calde sau pastelate, ale unor bã, þinând cont de faptul cã viaþa fricã, cel mai mare duºman al ade- pus bateriile când ºi-au dat sea- ºi calitatea artisticã a scriiturii.”
picturi personale. Însã cartea este ºi preocupãrile sunt aceleaºi pre- vãrului...” (p. 136) ma cã e mai rentabil sã faci bani (Postfaþã la volumul Am@r, Edi-
frumoasã ºi prin conþinut, fãcân- tutindeni, mai ales pentru cei care Tatiana Jilavu scrie ºi din ne- altfel, inversând prioritãþile”. tura Arves, Craiova, 2016).

un steag pentru România-ntreagã


P
atriarhul poeziei din Ol- 1986 „imediat dupã apariþia falsei ºii noºtri-ntregitori” („ultima do- întregirea nu este posibilã în tim-
tenia, Florian Saioc flu- istorii budapestane”, a „istoriei rinþã”], locuri sfinte ºi cetãþi. Cele pul vieþii sale, eul liric o va realiza
turã un steag ºi pune în Transilvaniei” (publicatã la Buda- douã axe ale poiectului liric con- sui generis acoperit de pãmântul
contul aniversãrii sutei de ani de pesta în 1986), b) cã varianta cu- duc cãtre viziunea României între- þãrii, cãci pãmântul românesc
la Marea Unire unul dintre cele rentã are mici modificãri ºi c) cã, în gite. Dar pentru atingerea idealu- poartã în sine România-ntreagã.
mai vibrante ºi mai valoroase esenþã, versurile n-au nimic ºovin, lui „noi trebuie sã ne dãm mâna/ Se adreseazã iubitei: „iubito, n-am
volume de poezie patrioticã ale fiind „o invitaþie la înþelegere prin români, nu este altã cale” („predi- venit sã te alint/ (...)/ iar dacã þara
ultimelor trei decenii ale literatu- adevãr ºi raþiune” (p. 121). cã”), „unirea þãrii-o facem numai nu vom fi în stare/ s-o întregim
rii române: „La centenarul Marii Þara trebuie apãratã de mic- noi” („crede”). Cei de peste Prut aºa cum se cuvine/ sã ne luãm
Uniri” (Târgu-Jiu, Editura Mãias- ºorare, de mãrunþire ºi de schim- sunt chemaþi: „veniþi la România mormintele-n spinare/ ºi-n moar-
tra, 2017). La cei 89 de ani ai sãi, barea de hotare, cãci ea se aflã mamã”/ (…)/ nimic mai sfânt nu-I te sã ne-ascundem de ruºine”
poetul (fost coleg al lui Nicolae „între imperii” („jalbã”). Care au ca-ntregirea/ acestui neam, fraþi ºi („ne vom numi”). Astfel, în pã-
Labiº la ªcoala de Literaturã „Mi- pus pe roatã pe Horia ºi Cloºca surori” („ultima dorinþã”). mânt vor fi una cu pãmântul þãrii:
hai Eminescu”) este dintre scrii- („bornele”) sau care au fost evo- Deºi reîntregirea este în apa- „l-am simþit sub talpã vara/ toam-
torii Olteniei actuale cel mai apro- cate de Mihai Eminescu în bine- renþã în sufletul tuturor, pe cele na, iarna, primãvara/ acum am sã-l
piat ca vârstã de acest eveniment cunoscutele versuri „De la Nis- douã maluri ale Prutului este len- simt pe mine/ am sã simt cã ºi eu-s
istoric capital al României seco- tru pân’ la Tisa/ Tot românul plân- toare: „de unde, oameni buni,/ de þara” („una cu pãmântul”).
lului al XX-lea. Ideea poeticã nu- su-mi-s-a” (preluate intertextual unde oare/ atâta somnolenþã, lene Poate poezia patrioticã nu ca-
clearã este aceea a României re- în „poveste”). Argumentul prin- nãscut/ ºi dincoace de Prut/ ºi ºi lentoare?” („visare”). Pare cã dreazã cu inducþiile canonice ale
întregite. Avem aici, trebuie s-o cipal al rãmânerii între hotare îl dincolo de Prut” („nu-i greu sã n-ar exista scontatul entuziasm postmodernismului. Poate cã
spunem, o deosebit de interesan- reprezintã întâietatea pe acest ne dãm mâna”). Pe ambele maluri pentru reîntregire în special la notele grave ale patriotismului nu
tã, memorabilã poziþionare: „toþi teritoriu: „eu am aici întâiul drept ale Prutului trãiesc români: „se- politicienii fãrã conºtiinþã naþio- mai gãsesc rezonanþã plenarã în
suntem în fiecare/ ºi pe drept am de soare/ (...)/ eu am gândit aici aude-n Cernãuþi?/ se-aude-n Chi- nalã ºi fãrã caracter. De aceea, se cititorul de astãzi. Poate cã unele
hotãrât:/ nu vrem România Mare,/ întâiul gând/ (...)/ iar trupul mu ºinãu?/ se-aude-n Ismail? Se adreseazã divinitãþii: „Adã-mi, inflexiuni ºi curbe metaforice pa-
ci întreagã, doar atât!” („mãrun- cu glia se întrupã/ sã doarã când aude./ (...)/ avem cu toþi aceeaºi Doamne, înapoi/ Basarabia la triotice par a fi fotografiate pe
þeala”). strãinu-ar vrea s-o rupã” (întâ- limbã/ (...) suntem fraþi ºi suntem þarã!” („rugãciune”). Apoi, eul li- calea feratã a liricii de mai demult.
Nu existã volum coerent ºi iul”), „suntem aicea cei dintâi” („ºi rude” („chemare în grai moldo- ric se îndreaptã cãtre cei ce nu se Poate cã poezia patrioticã nu mai
operã unitarã în absenþa unei idei dacã ar fi”), „iubiþi români, aveþi venesc”). Pentru a dezamorsa ridicã la înãlþimea moralã a idea- intrã pe magistralele liricii con-
lirice articulatã pe o tensiune vi- întâietatea/ uniþi-vã ºi nu predaþi minciuna cã dincolo de Prut ar lului: „ruºine sã vã fie/ ºi vouã temporane. Sigur este însã cã vo-
brantã modelatoare. Tensiunea li- Cetatea” („manifest”). Al doilea exista o limbã moldoveneascã, în dar Fii de Românie/ staþi despãr- lumul de faþã are o construcþie
ricã modelatoare a cãrþii de faþã argument îl formeazã „bornele”: mod conex se accentueazã [la þiþi demult” („frãþia”). Speranþa impecabilã: are o idee liricã bine
constã în zbaterea ºi compulsivi- „Cetatea Albã ºi de Scaun (...)/ adresa unor „academicieni care este în tineri ºi-n femeile din Ba- definitã ce se desfãºoarã într-o
tatea angajãrii discursive a eului acestea în istorie sunt borne” se fac cã nu ºtiu (...) ce înseamnã sarabia: „dacã bãrbaþii nu au sân- tematicã bine închegatã ºi care
în apãrarea, impunerea, promova- („bornele”). Tot ca borne sunt limbã, grai ºi dialect” (p. 55)] cã ge-n vene/ s-o faceþi voi (reîntre- genereazã irepresibil un gând re-
rea, sensibilizarea, conºtientizarea, evocaþi marile personalitãþi isto- „moldovenii sunt români” ºi cã girea, n.n.)/ femei basarabene” flexiv asupra problematicii. Din-
ºi responsabilizarea în legãturã cu rice de la Gelu ºi Glad pânã la eroii ei, vorbind în grai, vorbesc de („toamnã româneascã”). Acum, colo de aceasta, cartea este o lec-
idealul României reîntregite. Sub- de la Mãrãºeºti („bornele”, „inex- fapt limba românã, un grai al aces- eul liric îºi anticipeazã sfârºitul: þie de rulare cu dexteritate a rimei
secvent, tensiunea liricã generea- pugno”, „eroica pildã”). teia. În mod simbolic, cei de din- „mi se schimbã frunziºul/ multe pe care n-o mai întâlneºti uºor în
zã o viziune ºi un proiect poetic. A doua axã din proiectul liric coace de Prut vorbesc ºi grãiesc zile nu mai am” („una cu pãmân- ziua de azi. Lectura este per an-
Viziunea este împlinirea României al României reîntregite o alcãtu- moldoveneºte: „noi grãim ca mol- tul”). Îndurerat, energia finalã ºi-o samblu reconfortantã: cartea se
reîntregite. Proiectul douã axe. ieºte promovarea adevãrurilor doveni,/ cã graiul ni-i moldove- investeºte într-un testament pen- citeºte cu încântare, cãci este o
Prima axã o constituie apãrarea unitãþii ºi continuitãþii tuturor nesc” („ce-I adevãr ºi ce-I min- tru reîntregire: „iubiþi români, vã fluturare de steag pentru con-
României în configuraþia actualã. românilor, atât în interiorul tãrii ciunã”), „o limbã moldoveneas- las îndemnuri scrise” („mani- ºtiinþa noastrã naþionalã.
Pe acest curs se înscrie, spre exem- cât ºi în teritoriile reîntregitoare. cã nu existã” („colindã pe Prut”). fest”), „tot neºtiut de nimeni de
plu, poemul „Baladã pentru Tran- Întâia lemã este românitatea de De asemenea, pe ambele maluri ale douã ori aº vrea/ sã mor întâi ca n ªtefanVlãduþescu
silvania”. În legãturã cu acest pe cele douã maluri ale Prutului: Prutului existã o istorie unicã cu om pe urmã ca poet” („alt fel de
poetul precizezã a) cã este scris în „e România þara/ în care m-am „borne” de personalitãþi [„strãmo- testament”). Dacã pe pãmânt re-

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


n SILVIU GONGONEA

scalpel discursiv ºi estetizãri zen


sia umbrei”, ce devin interfeþele unei de-cuplãri de tip colaj pe vie/ mã imaginez Giuditta lui
unui univers personal dedublat spaþiile tot mai reduse ale textu- Klimt” (24 martie), spaþiul pro-
sau, mai curând – ni se creeazã lui, corespondentul senzitiv fiind tector al recluziunii este abando-
impresia – strãbãtut de o instan- pielea, motivul axial al volumului nat, poemele sunt inundate de
þã (de)reglatoare „de parcã cine- ºi suprafaþa desemnatã sã preia voluptatea unei îndrãzneli fireºti,
va din afara/ lumii ar fi strâmbat toatã tensiunea alienantã: „aº fi creându-se un acord nebãnuit cu
conturul” (convulsia umbrei). crezut cã pielea ruptã-n/ fâºii rã- substratul angoasant: „am înce-
Poemele poartã pecetea insolitã- mâne vie cã pãstreazã mirosul put sã scriu agreabil/ despre ago-

l ecturi
rii, ca aºezare în durata percep- acela de soc proaspãt/ cules” nie ºi lãcrãmioare/ stau în mine
Anca ªerban, Cineva din afa- þiei, cãpãtând o fluiditate descrip- (ziua fãrã nume), „nu credem în ca într-un pahar/ întors cu gura
ra lumii, Editura Aius, 2018 tiv-senzorialã, în ciuda derapaje- sânge ºi/ nici în resturile de piele în jos/ la douãzeci ºi ºapte de ani/
lor onirice controlate, a jocurilor lãsate deloc/ involuntar pe po- sângele înseamnã altceva/ iluzii-

C
ineva din afara lumii, autoironice ºi (mimat) patetice, dea” (despre cãdere) sau „mã dor le nu supravieþuiesc/ întins pe
de Anca ªerban, este pentru cã autoarea se dovedeºte dinþii de la socata mamei/ acidã cruce golul rãmâne gol/ oricât de
un debut ale cãrui mize un regizor iscusit al discursurilor ºi obositor de dulce/ o simt în aproape” (sub lentile).
se regãsesc în poetica eschivei, întretãiate, reciclate, unificate piele ºi în lipsã/ în ceas ºi în ochi/ Anca ªerban nu scrie o poe-
a fragmentarului ºi a evanescen- într-o familiaritate indusã de o în toate fotoliile îmbrãcate/ în zie a tensiunilor, ci, din contrã, ea
þei, a unei obnubilãri programati- ordine textualã aproape incanta- mãtase/ pe toate paturile de scân- latã urmele de pantofi/ de pe pe- cautã calmul meditativ dispersat
ce la capãtul cãreia se încheagã torie prin precizia cezurii: „am duri/ de care mi-am legat pãrul/ rete apa din vazã obositor de sti- într-o existenþã diafanã, tendinþã
filmul unei cronici intime redat spus trebuie sã-mi las pielea/ sã fir cu fir cu fir cu fir/ atât” (înno- cloasã tãcerea/ de pe canapea care, trebuie sã o recunoaºtem,
prin retina exersatã cu irizãrile ab- respire prin despicãturile adânci/ dare). Atât îºi propune sã prindã inerþia scrinului/ din antreu greu- devine factorul unificator, adie-
sconsului ºi mai puþin cu cele ale în care aerul îºi varsã miresmele ºi poeta în ancorele reflexivitãþii, tatea lui/ istoria atingerilor nicio- rea globalizantã ce electrizeazã ºi
realului. Deºi textele lasã de mul- ºi bancurile/ de peºti coloraþi// sã ale acestei autoscopii zen, chiar datã apãsate” (lângã perete). cele mai adânci ºi îndepãrtate stra-
te ori impresia unei poziþionãri în- nu mã risipesc în imagini ondula- ºi acolo unde este vorba despre În puþinele locuri unde este turi ale limbajului, într-un mod
tre spectacolul mundan ºi cel in- torii/ în întrebãri ºi atingeri strãi- o situare post-factum într-un exploratã cu mai multã hotãrâre artificios, pe alocuri, ce-i drept,
terior, precum un tampon între ne/ în limitãri ºi stãri de luminã/ e scenariu amoros eºuat: „îmi de- feminitatea, când poeta afirmã dar atât de eficient pe spaþii în-
contrastele abil atenuate. O indi- posibil ca într-o zi/ derapajul sã cupam un zâmbet/ cu care sã te „am curajul sã scriu despre mine guste, de crizã, aºa cum gãsim în
cã ºi titlurile celor trei pãrþi ale aibã un sens” (trebuie). întâmpin atunci/ când ai sã vii femeie/ ºi sã mã îngrop pe mine metafora mâinilor ca destin: „mâi-
cãrþii, „I. Ziua fãrã nume”, „II. Într-un fel, poemele plãtesc poate pentru/ ultima oarã// simt copil” (casã fãrã pereþi) sau „îmi nile mici/ poartã-n ele/ gropile cele
Femeia din apã” ºi „III. Convul- tribut unei acuitãþi perceptive ºi încã acel aer de cruzime/ contro- port ciorapii albaºtri ºi arãt cã sunt mai adânci” (serpentine).

Anamaria Bancea, Restituirea,


Colecþia Postmodern, Editura Crux
Publishing, Bucureºti, 2017
Restituirea adevãratelor valori opus, cei pentru care aparenþa
conteazã se cred superiori din
toate punctele de vedere, iar în
care alcãtuiesc universul social sfera toridã a Bucureºtiului, de acest sens, cel mai elocvent exem-

N
ãscutã la 14 iunie 1971, al fiecãruia dintre ele, de la „pe- parcã ai fi tu însuþi unul dintre plu este personajul Dodo, cel cu
Anamaria Bancea este dant”, „confidenþial” la „nasoa- personaje. Apoi, prin imaginile „picioare lucrate”, „muºchi so-
de profesie arhitect, a lã”, „kinky” sau „salata de biof”, spectaculoase desprinse din de- lizi” ºi „pãrul vopsit cu o periuþã
publicat o serie de articole în re- „ghivetã”. scrierile nu foarte ample aluneci de dinþi, astfel încât doar câteva
viste de specialitate americane ºi Cartea este alcãtuitã din 13 într-o atmosferã de basm în care fire albe la tâmple sã-i dea un aer
locuieºte de câþiva ani în Statele capitole cu titluri rezumative. valsul cu unica iubire te cutre- intelectual” (pg. 41). Nu în ulti-
Unite ale Americii. Dragostea Doar citindu-le, îþi poþi da seama murã încã ºi trãieºti emoþiile oda- mul rând, un fir romantic se îm-
pentru literaturã vine din partea ce urmeazã sã se întâmple în ur- tã cu doamna Puchici. Acest per- pleteºte din povestea Eugeniei ºi
bunicii sale, profesoarã de limba mãtoarele pagini. Nu acelaºi lu- sonaj are darul de a îmbina pre- a lui Mihnea, perechea antiteticã
românã, iar pasiunea pentru scris cru se poate spune însã ºi de- zentul cu trecutul într-o manierã ce funcþioneazã dupã principiul
ºi-a descoperit-o de pe vremea spre titlul propriu-zis al romanu- deosebitã. Pur ºi simplu, aminti- atracþiei contrariilor.
când era elevã. lui, Restituirea, deoarece nu lasã rile încã vii, neclintite din min- Romanul postmodern Restitui-
În 2017, debuteazã cu romanul loc de nicio interpretare. Nu poþi tea ºi sufletul femeii te fac sã rea de Anamaria Bancea lasã o
postmodern Restituirea, ce vine anticipa care este subiectul în oftezi, sã reacþionezi, sã lãcrimezi amintire plãcutã ºi de impact asu-
dupã o serie de schiþe, povestiri, jurul cãruia se învârte acþiunea. încã dinainte de a observa cã ºi pra cititorilor, datoritã numeroase-
precum ºi articole de analizã lite- Poate foarte bine sã fie vorba personajul are întocmai aceleaºi lor idei precum anularea contra-
rarã. Acþiunea romanului prinde despre o maºinã, despre niºte manifestãri. dicþiilor, destinul, optimismul etc.
contur în urma unei cãlãtorii cu bani, despre o casã ori despre o De asemenea, romanul pune Mai este, bineînþeles, finalul des-
autobuzul, dupã ce autoarea ob- Personajele sunt unite prin moºtenire. Titlul intrigã, ceea ce în luminã ºi un adevãr valabil în chis, lãsând libertatea de a conti-
servã patru oameni ce pot repre- legãturi de familie dintre cele mai face ca lectura sã fie ºi mai „sa- afara paginilor sale. Oamenii cul- nua povestea implicându-ne emo-
zenta cele patru puncte cardinale, încurcate, dar sunt expuse mi- vuroasã”, deoarece cititorul va tivaþi, care ºtiu despre ce este þiile, trãirile personale, exact cum
deoarece aparþin unor lumi total nuþios, atent, admirabil de nara- trebui sã aºtepte, sã descopere vorba în lume, îºi ºtiu locul ºi nu a procedat ºi autoarea.
paralele, dar care se intersecteazã toare. De pildã, Mimi este orgi- singur care este motivul ce îi va dau curs provocãrilor, discuþiilor
totuºi într-un mijloc de transport narã din zona Olteniei, dintr-un aduce laolaltã pe cei patru necu- sau acþiunilor ce nu îºi au rostul, n Daniela Ghiþã
al Bucureºtiului canicular din zile- sat al cãrui nume stârneºte amu- noscuþi din autobuzul 300, prin ca Eugenia sau Mihnea. La polul
le noastre. Este vorba despre Eu- zamentul, iar limbajul sãu este prisma doamnei Aurelia Puchici
genia Pamfil, Mihnea Anasthases- specific regiunii, folosind înde- ºi a avocatului Vasile Valentin
cu, Mioara Hristu (Mimi) ºi Dorin
Cîrþea (Dodo).
osebi perfectul simplu. În con-
strucþia personajelor, naratoarea
foloseºte registre lingvistice
Cruþescu – Drãghici.
Autoare are puterea de a te
transpune cu exactitate în atmo-
ocheanul întors
Aurel Dumitraºcu are în centru
tema memoriei vãzutã ca „oglin-
dã care reflectã ºi minte, care con-
tinuã ceea ce poetul însuºi scrie
(...).” De asemenea remarcãm la
În numãrul 3-4 al revistei Bu- rubrica Poesis trei voci lirice dis-
covina Literarã la rubrica Croni- tincte care atrag atenþia: Marian
cã literarã regãsim un text al lui Drãghici, ªtefan Bolea ºi Sterian
Ion Holban despre poezia optze- Vicol. La rubrica Reflux Alexan-
cistã, care aduce în prim plan doi dru Ovidiu Vintilã surprinde ma-
poeþi optzeciºti reprezentativi, niera de abordare a chestiunii eli-
Traian T. Coºovei ºi Aurel Dumi- telor a sociologului bucovinean
traºcu. Poezia lui Traian T. Coºo- Traian Brãileanu. Iar spre finalul
vei se caracterizeazã prin tehni- revistei la rubrica Jurnal de cã-
ca de semnificare, „este un poem lãtorie, Marius Chelaru continuã
despre poem, vizând nu totdeau- impresiile de cãlãtorie din Þara
na (numai) ironic o concepþie asu- soarelui rãsare, purtându-ne prin
pra poeziei, conform cãreia ea se seducãtorul oraº japonez Kyoto,
confundã cu ornamentul stilis- prezent ºi în cãrþile lui Yasunari
Ioana Bãtrânu - Interior melancolic. Foto credit: Vasile Gheorghe tic”. Pe de altã parte, poezia lui Kawabata. (A.ª.)

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 13


Filarmonica „Oltenia” Craiova –
stagiunea „muzica uneºte” continuã!
Î
n mod excepþional, Filar- susþinute la vârsta de numai 20 româneascã, de multe ori în pri-
monica „Oltenia” Craiova de ani. De Ziua Filarmonicii, pe 17 mã audiþie. Dirijori din Italia, Spa-
continuã stagiunea 2017/ decembrie, va fi invitat sã concer- nia, Olanda – Walter Attanasi,
2018, desfãºuratã sub genericul teze Constantin Sandu, valoros Gian Luigi Zampieri, Antonio
„Muzica uneºte”, anul Centena- muzician român, considerat unul Momblant, Theo Wolters – trã-
rului Marii Uniri culminând cu dintre cei mai buni pianiºti care au iesc muzica româneascã ºi reuºesc
ziua de 1 decembrie 2018. Dupã o trãit vreodatã în Portugalia. sã dea o interpretare veridicã pen-
stagiune estivalã care a ieºit din „Requiem-ul” de Verdi (2 no- tru cã tocmai acesta este „farme-
specificul repertorial, cu Festiva- iembrie) ºi „Missa în Si minor” de cul discret” al artei, acela de a
lul Internaþional „Adrian Pãunes- Bach (16 noiembrie), douã capo- transcende bariere lingvistice,
cu” (ediþia a VI-a, axatã pe muzi- dopere vocal-simfonice sunt aº- geografice ºi istorice. Concertul
cã folk) ºi Craiova Jazz Festival teptate cu nerãbdare de cãtre me- din 1 decembrie, zi de vibraþie uni-
a r te

(ediþia a II-a), filarmonica olteanã lomani, pentru dificultatea tehni- cã pentru toatã suflarea româ-
(re)deschide stagiunea „Muzica cã ridicatã, dar mai ales pentru neascã, a fost gândit pornind de
uneºte” (partea a II-a), vineri, 5 încãrcãtura intensã transmisã. la filonul autentic al muzicii, tradi-
octombrie, cu „Imperialul” de Dacã Bach abordeazã liniile voci- þia purã ºi frumuseþea versului
Beethoven, o veritabilã piatrã de lor – cor ºi soliºti – într-o scriiturã autohton: „Ce-i românesc nu pie-
hotar pentru toþi pianiºtii. Solis- instrumentalã, Verdi împrumutã re” cu maestrul Tudor Gheorghe,
ta, Sânziana Mircea, „una dintre requiem-ului dramatismul specific împãtimit interpret al baladelor ºi
cele mai influente persoane tine- operei romantice. Orchestra, Co- poeziilor româneºti.
re din lumea muzicii clasice” (Ra- rala ºi soliºtii vor demonstra cã Pãstrând tematica românismu-
dio România Muzical), a concer- trecerea de la romantic la baroc lui din anul Centenarului Marii
tat în toatã lumea, din Texas pânã este posibilã într-o stagiune în Uniri, ediþia cu numãrul 45 a Fes-
la Tokyo, revenind frecvent în care muzica uneºte ºcoli interpre- tivalului Internaþional „Craiova
România. tative ºi componistice româneºti Muzicalã” (2018) va fi dedicatã
„Concertul în Re major” de cu cele universale, epoci ºi spaþii exclusiv muzicii ºi artiºtilor din
Brahms, lucrare de referinþã din culturale diverse. România. Stagiunea se va înche-
epoca romanticã, aduce pe scena Pe lângã soliºtii – majoritatea ia în preajma sãrbãtorii de Crã-
Filarmonicii (19 octombrie) o altã români – invitaþi sã concerteze pe ciun, cu cel mai pur obicei româ-
tânãrã solistã, Mãlina Ciobanu, scena filarmonicii craiovene, sta- nesc, „Colindul bun ºi sfânt”.
nume de certã rezonanþã, cu pes- giunea „Muzica uneºte” propu-
te 100 de recitaluri ºi concerte Gian Luigi Zampieri ne în fiecare vineri seara o piesã n Mona Pop

viori celebre – secrete de sonoritate (III)


V
ioloniºtii celebri, când cru ºi pentru cã prin cuvinte nu enþi cum vechiul instrument îl aju-
încearcã o vioarã, se se poate descrie sunetul, asemã- tã pe artist în cântat. Unii ascul-
orienteazã prima datã nãtor cum nu se poate descrie cu tãtori sunt de acord cã preþul in-
asupra sunetului, adicã asupra exactitate gustul vinului. strumentului este cel meritat.
capacitãþii de a transmite sune- Marii soliºti observã, nu cu Contrar acestuia, ascultãtorul
tul. ªtim cã vioara n-are voie sã bucurie, când atenþia publicului obiºnuit (mediu), fãrã pretenþii de
„ºmechereascã”, de aceea încear- în cântatul lor este „orientatã” muzician, nu deosebeºte viorile
cã îndeosebi frumuseþea sunetu- spre trãsãturile sunetului instru- de maestru din Cremona de vio-
lui. Formeazã un sunet de aºa mentelor lor, care îi ajutã în re- rile bune noi.
naturã încât corzile sã vibreze ºi producerea frumuseþii sonore. Amatorii ºi colecþionarii, care
dupã ridicarea arcuºului. Când se Este o certitudine cã nu bucuroºi nu activeazã în public, au alte
cântã foarte tare pe corzi, vibra- vorbesc despre instrumentele lor. motive în a cumpãra un instru-
þia lor se atenueazã, uneori pânã Vi le oferã în mânã, uneori vã per- ment scump: dorinþa de a avea o
la sfârºit se întrerupe total. Pe o mit sã cântaþi pe ele, însã o anali- operã de artã care s-a nãscut cu
vioarã bunã cu o trãsãturã de zã intimã a viorilor repugnã. Aºa secole în urmã în mâna unui mare
arcuº mai uºoarã primim o mai cã fiecare dintre ei cântã pe vechi maestru; instrumentul cu propria
mare intensitate a sunetului, pen- viori italiene. sa istorie ºi arbore genealogic.
tru cã transmiterea sunetului de- Dr. Fredirick A. Sannders Înainte de toate, pentru ei, depin-
terminã calitatea sunetului. E ne- (1875-1963), profesor de fizicã la de de un anume mister special
cesar sã gãsim drumul de mijloc, Universitatea Harvard, a cerce- prin care opera de artã rezistã
adevãrat, vioara bunã reclamã ºi tat instrumente cu coarde, cu veacurilor. Fãrã îndoialã, ºi sune-
o mânã forte. Mulþi artiºti cunos- care ocazie a notat vibraþiile lor. tul vechilor viori are o anumitã
cuþi recunosc (în cercuri intime, Odatã a încercat sã asculte de patinã acusticã.
cel mai adesea) cã le-a luat mult dupã perdea o vioarã Stradivari Pãrerea despre sunetul viori-
timp pânã când au obþinut maxi- din 1717 („Privighetoarea”) ºi, lor se schimbã odatã cu veacuri- Florian ZaBach, violinist, ºi Rembert Wurlitzer
mumul din instrumentul lor. douã viori noi. A ajuns la urmã- le. Tinerii violoniºti apreciazã în-
Violoniºti celebri nu vorbesc torul rezultat: „Viorile noi sunt ca deosebi sunetul luminos, capti- lonist, Rembert Wurlitzer (1904- lutieri sunt foarte puþine. Marea
cu plãcere despre arta lor violo- sunet «mai tari»...”. Aceastã di- vant al corzilor înalte, emoþionan- 1963), care a avut ºansa de a cu- majoritate dintre ei cântã pe viori
nisticã – excepþiile întãresc regu- ferenþã mecanicã are asupra vio- te, sunete în cele mai înalte pozi- noaºte personal douã generaþii noi sau pe instrumente de manu-
la – ºi, aproape niciodatã, despre lonistului o influenþã psihicã pu- þii pe coarda Mi. Muzicenii mai de soliºti ºi cunoscãtori de largã facturã cu etichetã falsã aparþi-
trãsãturile sonore ale viorilor ce- ternicã. Când ajunge la vârful ar- „bãtrâni” în încercarea viorilor recunoaºtere internaþionalã din nând unuia sau altuia dintre co-
lebre, cu care ei înºiºi cântã. Cu cuºului, în schimbarea trãsãturii, cântã instinctiv pe corzile grave, mai multe continente. Pentru iu- riferii lutieriei. Multe dintre aces-
siguranþã, ºtiu care este instru- apasã arcuºul cu mare putere. în special pe coarda Re în poziþii birea sa de o viaþã – vioara – a te instrumente cu coarde au în
mentul ce poate sã corespundã Viorile vechi „cântã” cu o fracþi- mai înalte. Pentru ei cel mai im- cãlãtorit prin toate metropolele primul rând un ton „mare”. De
temperamentului lor artistic, to- une de secundã mai repede de- portant factor constã în calitatea lumii pentru a se întâlni cu cei mai aceea, nu putem sã ne mirãm cã
nului ºi tehnicii. De aceea, nu vor cât cele noi. În pasajele repezi, tonului. Aceste sunete nu trebu- avizaþi experþi sau sã aibã ocazia intensitatea sunetului a devenit
sã vorbeascã despre instrumen- când notele individuale se aud ie sã sune încet. Trebuie sã fie întu- sã vadã ºi sã audã unele dintre principalul, din pãcate, criteriu
tele lor. Aºa a fost dintotdeauna. doar o fracþiune de secundã, ho- necate, cuprinzãtoare. ªi coarda viorile celebre în mâna unor ar- pentru mulþi dintre muzicienii
Leopold Mozart, Dittersdorf, tãrâtor este faptul dacã violonis- Sol este importantã, stã la baza tiºti nu mai puþin celebri. Opiniile noºtri. Cine va lectura cu atenþie
Spohr, Szigeti ºi Flesch nu amin- tul poate cânta cu claritate fieca- întregii structuri sonore. În situa- sale sunt de aceea îndreptate în acest articol ºi va þine cont de
tesc niciun cuvânt în cãrþile lor re notã. Pentru violonist este de þia idealã, trecerea de pe o coardã primul rând cãtre ei, chiar dacã conþinutul sãu în practicã, în scurt
de secretele sunetului violonis- aceea ecoul instrumentului cel pe alta ar trebui sã fie impercepti- reprezintã, în fapt, o valoare ge- timp va reevalua pãrerea sa în
tic. Spohr scrie cum i-au furat vio- mai important, chiar mai impor- bilã, asemãnãtor cu registrele vo- neral-recunoscutã. ªi la noi, fie- domeniu; va putea, în viitor, sã
rile Guarneri, dar nu aminteºte tant decât calitatea sunetului. cale ale unui bun cântãreþ. Pute- care muzician (ºi amator) care acþioneze în cunoºtinþã de cau-
nimic despre cum au sunat. De- Pentru el viorile scumpe au o va- rea ºi egalitatea sunetului trebu- cântã pe un exemplar cu coarde zã. Cu siguranþã, acest lucru do-
sigur, marii soliºti au nevoie de o loare adecvatã. Pentru ascultãtor, iesc cãutate de la coarda liberã Sol se strãduieºte sã obþinã pentru rea ºi autorul experimentului, co-
anume conºtientizare a valorii lor, care nu cunoaºte aceste dificul- pânã la tonurile cele mai înalte pe el un instrument cât mai bine-su- mentat pe larg în presa internaþi-
ca sã poatã avea întotdeauna tãþi, asemena dificultãþi nu sunt coarda Mi. Cu certitudine, nu toate nãtor; odatã obþinut, cu fiecare onalã de specialitate.
succes ºi de aceea considerã cã, sesizabile. Violonistul experimen- instrumentele vechi posedã ase- prilej, îl comparã cu plãcere cu
dacã instrumentele lor sunã bine, tat ca ºi ascultãtorul discerne menea trãsãturi. altele. Situaþia este complicatã n Geo Fabian
de acest lucru ºtie o lume întrea- dacã fiecare notã se aude cu uºu- Sunt experienþe ºi observaþii prin faptul cã, în România, viori
gã. Nu vorbesc despre acest lu- rinþã. De asemenea, sunt conºti- ale cunoscutului specialist ºi vio- bune aparþinând vechilor maeºtri

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


avanpremierã la o stagiune-eveniment
T
eatrul Naþional din Cra- din minþi?/ Nebun e cel care de De altfel Radu Afrim nu este
iova se pregãteºte sã sine nu mai fuge./ Eu nu mai fug singurul regizor care revine pe
înceapã o nouã stagiu- de mine însumi. Deci – sunt ne- scena Naþionalului Craiovean. O
ne, care se anunþã una eveniment. bun!” strigã eroul principal dupã vor face ºi Dragoº Alexandru
Asta pentru cã premierele care ce este pus în faþa consecinþelor Muºoiu care va pune în scenã
sunt propuse aduc în faþa specta- tragic-groteºti ale faptelor sale un text al Alexei Bãcanu (o tânã-
torilor craioveni texte esenþiale din pornite din dorinþa de a se rãzbu- rã autoare ale cãrei piese sunt
dramaturgia universalã, dar ºi au- na. Cum poate duce orgoliul la montate pe mai multe scene din
tori contemporani, atât români, cât demenþã este tema pe care regizo- þarã) ºi Bobi Pricop care propune
ºi strãini. rul o propune, o temã atât de ac- spectatorilor craioveni o întâlni-
În al doilea rând, regizorii care tualã într-o lume în care conflicte- re cu dramaturgia unui autor ame-
vor veni la Craiova aparþin mai le continuã sã facã ravagii. rican de origine armeanã – Eric
multor generaþii ºi oferã publicu- O altã veste importantã pen- Bogosian.
lui ºansa de a putea intra în con- tru iubitorii de teatru este faptul Un alt nume important al regiei
tact cu viziuni regizorale diferite. cã Radu Afrim revine la Craiova, contemporane care va fi prezent
Stagiunea se deschide cu o dupã ce a montat stagiunea tre- la Craiova în aceastã stagiune este

a r te
premierã care se anunþã a fi unul cutã „Dacã am gândi cu voce Cristian Theodor Popescu. Unul
dintre evenimentele teatrale ale tare”. Poate surprinzãtor pentru dintre cei mai activi regizori ai
toamnei – AIAS. ESEU DESPRE cine a urmãrit activitatea lui Afrim, momentului aduce în faþa publi-
DEMENÞÃ în regia lui Mihai regizorul, care altminteri este unul cului un text semnat de autorul
Mãniuþiu. Spectacolul se bazeazã dintre promotorii textelor contem- german Marius von Mayenburg
pe unul dintre textele pãstrate de porane în care îºi regãseºte neli- „Bang”. De altfel, nu este pentru
la Sofocle „Aias”. Dupã cum se niºtile ºi frãmântãrile, a optat prima datã când regizorul montea-
ºtie, Sofocle este cel care a inven- acum pentru un Cehov. El va pune zã un text al acestui dramaturg. A
tat tragedia aºa cum o cunoaºtem în scenã unul dintre cele mai cu- fãcut-o ºi la Arad, unde a montat
noi astãzi, atât din punct de vede- noscute, dar ºi mai dificile piese „Perplex” al aceluiaºi autor.
re tehnic, cât ºi al personajelor. Una ale autorului rus – „Trei surori”. Stagiunea este completatã de
dintre sursele lui de inspiraþie a Fãrã îndoialã va fi de urmãrit mo- alte douã premiere care vor fi gãz-
fost, la fel, ca ºi în cazul altor au- dul în care Radu Afrim va aduce duite de sala I.D. Sârbu. „Miroa-
tori antici, Rãzboiul Troian. Doar aproape de sensibilitatea spec- se a pradã” de Michele Lowe în
cã Mãniuþiu nu exploateazã filo- tatorului contemporan acest text regia lui Alexandru Boureanu ºi
nul eroic al acestui subiect. El în care se resimt nostalgiile unei „White Room” de Alexandra Ba-
aduce în discuþie relaþia dintre lumi care dispare (la mai puþin de dea, regia Florin Caracala.
nebunie ºi rãzboi. Eroii sunt con- douã decenii de la premiera spec- Sunt principalele repere ale
fruntaþi cu propriile limite, dar ºi tacolului, avea sã izbucneascã unei stagiuni care se anunþã una
cu limitele pe care le induce trage- Primul Rãzboi Mondial, care va de mare interes pentru public.
dia unui conflict armat. „Vã este pune capãt definitiv lumii aºa cum
teamã sã priviþi un om ce ºi-a ieºit o înfãþiºa Cehov). n Cristi Nedelcu

naþional ºi universal în mesajul


simpozionului de sculpturã – Craiova 2018
S
unt nume de referinþã în fiecãrei lucrãri: forme metamorfo- sculptori din patru þãri, ale cãror Mihail Genoiu, a invitaþilor ofi- august în spaþiul Colegiului Teh-
sculptura contempora- zate în petale arcuite de flori; cor- creaþii „vor contribui la îmbogã- ciali ºi personalitãþilor din dome- nic de Arte ºi Meserii „Constan-
nã, cu lucrãri expuse în pul unei pãsãri; coloane înãlþate þirea patrimoniului monumental al niul cultural, managerul Casei de tin Brâncuºi”, unde elevul Brân-
întreagã lume, dar care au venit ferm în stabilitatea ºi verticalis- municipiului Craiova”, spunea dl. Culturã, Conf. Univ. Dr. Remus cuºi a fost numit pentru întâia
în România aducând cu ei mesa- mul dur al stâncilor; mâinile îm- Remus Bogdan Vlãsceanu. Cei Bogdan Vlãsceanu, spunea: oarã „sculptor” ºi unde se aflã
jul universal al artelor vizuale ºi preunate, unite în veºnicie în rã- cinci artiºti prezenþi în aceastã „Craiova are un nou mesaj cool- muzeul care pãstreazã primele
specificul naþional al þãrii pe care ceala purã a marmurei albe; for- varã la Craiova sunt: tural! La Craiova dãm startul cre- creaþii ale geniului sculpturii mo-
o reprezintã, elementul de influ- me rotunde, sugerând fiinþã uma- Emilian Popescu (România) - ativitãþii la Colegiul Tehnic de derne, considerat de criticã de
enþã ºi identificare localã fiind in- nã ºi imaginea cosmicã a pãmân- Titlul lucrãrii „Synergie” Arte ºi Meserii Constantin Brân- artã „fundamentul artei moder-
tegrat ºi subordonat temei gene- tului, proiectate în univers.Talen- Masha Paunovic (Serbia) - cuºi. Cinci artiºti din patru þãri vor ne”. Au fost organizate activitãþi
roase a Unirii. Semnul, simbolul tul, munca ºi dãruirea celor cinci Titlul lucrãrii „Union” transformã timp de o lunã cea mai conexe: tur cultural al oraºului,
momentului istoric al Unirii se sculptori au fãcut din aceste ima- Petre Virgiliu Mogoºanu (Ro- puternicã marmurã din România prezentarea monumentelor de
regãseºte în elementul narativ, gini plastice opere de artã, care mânia) - Titlul lucrãrii „Unitate” ºi una dintre cele mai apreciate patrimoniu ºi a sculpturilor am-
descriptiv al compoziþiilor. Chiar vor îmbogãþi spaþiul real ºi spiri- Anna Korver (Nouã Zeelan- din Europa în cinci opere de artã. bientale ale Craiovei, vizite la
dacã unele se simplificã spre abs- tual al Craiovei. dã) - Titlul lucrãrii „Freedom” Sub egida Anului European al muzee, vernisaje, comunicãri ºi
tract, sculpturile rãmân în zona Tema de creaþie propusã Ayhan Kayapinar (Turcia) - Patrimoniului Cultural, ediþia de întâlniri cu personalitãþi ºi artiºti
figurativului. În desfãºurarea spa- sculptorilor pentru aceastã edi- Titlul lucrãrii „Rosy Rose”. anul acesta se înscrie în tema de- plastici ai oraºului. O zi specialã
þiului tridimensional plastic regã- þie a anului aniversar 2018 a fost La deschiderea manifestãrilor dicatã Centenarului Marii Uniri a fost dedicatã vizitãrii oraºului
sim idei ºi detalii inedite, suges- „momentul istoric al marii uniri prilejuite de Simpozionul Inter- de la 1918. Simpozionul Interna- Târgu Jiu cu ansamblul sculptu-
tive pentru descifrarea mesajului, de la 1918”. Dintre cele 30 de naþional de Sculpturã, cu parti- þional de Sculpturã Drumuri ral creat de Brâncuºi pentru Ca-
conferind originalitate ºi valoare proiecte, juriul a selectat cinci ciparea primarului Craiovei dl. Brancuºiene 2018 reprezintã o lea Eroilor ºi a Casei Memoriale
acþiune creativã dar ºi creatoare de la Hobiþa.
de opere de patrimoniu cultural. Componentã culturalã a vieþii
Autoare a peste 30 de lucrãri de oraºului nostru face parte din
sculpturã în marmurã, Craiova zestrea istoricã a zonei, tradiþia
este un brand cultural la nivel in- artisticã a Craiovei putând fi re-
ternaþional. Casa de Culturã Tra- gãsitã de-a lungul zbuciumatei
ian Demetrescu oferã comunitãþii existente a vechiului sit Pelenda-
produse originale asigurând ora- va ºi a importanþei aºezãri urba-
ºului un loc special pe harta turis- ne din sudul României, Craiova.
mului cultural european.” În artele vizuale avem nume de
Promovând ideea de integra- prestigiu naþional ºi recunoaºte-
re a valorilor ºi a elementului lo- re internaþionalã, începând cu
cal ºi naþional în sistemul de va- perioada medievalã a arhitectu-
lori universale, în ultimii ani, sub rii, a sculpturii decorative ºi a pic-
egida Primãriei ºi a Consiliului turii în frescã, continuând în era
Municipal Craiova, au fost orga- paºoptistã ºi modernã cu nume
nizate numeroase manifestãri ar- de referinþã: pictorii Constantin
tistice internaþionale. Cu deose- Lecca, Theodor Aman, Eustaþiu
bit interes a fost primitã a VI-a Stoenescu, Corneliu Baba, Ion
ediþie a Simpozionului Internaþi- Þuculescu sau sculptorii Dumi-
onal de Sculpturã „Drumuri Bran- tru Pavelescu Dimo ºi Constan-
cuºiene”, organizat de Casã de tin Brâncuºi – cel care spunea La
Culturã „Traian Demetrescu” din Craiova m-am nãscut a douã
Craiova. Activitatea de creaþie oarã.
s-a desfãºurat în perioada 1-31
n Magda Buce Rãduþ
, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 15
n MIHAELA VELEA

oglinzi oglindite
nescu, Suzana Dan, Cristina pânã în prezent. Opera lui Ingo
David, Dumitru Gorzo, Anca Glass se insinueazã aici ca sus-
Mureºan, Gili Mocanu, ªtefan pect de serviciu al ambelor cen-
Ungureanu, Regele Ionescu, Ma- tre artistice. Influenþa lui abstrac-
rian Zidaru, Ecaterina Vrana tã, neo-constructivistã, relevan-
(Bucureºti), alãturi de lucrãri ale tã pentru mai multe centre artisti-

O
nouã expoziþie marca orãdenilor: Vioara Bara, Tiberiu ce din România pe parcursul ani-
Erwin Kessler a fost Fekete, Dorel Gãinã, Tudor Frân- lor ’70, din Timiºoara pânã la
deshisã vineri 24 au- cu, Ioan Augustin Pop, Gheorghe Bucureºti sau Galaþi, se delimi-
gust 2018, la Muzeul de Artã Cra- Târla, László Ujvárassy, Györghy teazã ca o constantã istoricã fer-
iova. Proiectul este realizat în Jovián, dar ºi lucrãri ale tinerilor mã, inflexibilã, impermeabilã la
colaborare cu Muzeul de Artã artiºti orãdeni: Gabriela Diana vreo paralelã sau relaþie cu lucrã-
Recentã Bucureºti ºi Galeria Re- Bohnstedt Gavrilaº, Laura Mar- rile expuse, activând ca un cadru
a r te

peraj a Uniunii Artiºtilor Plastici tin, Darius Martin, Horea Sãlã- fix pentru cele douã oglinzi ba-
Oradea, unde a fost expus în pre- gean ºi Ingo Glass. tante. Constructivismul, ca repre- poziþii, relevantã pentru interesul august-10 octombrie 2018 în sã-
mierã, ºi se constituie ca o cerce- „Oglinzi oglindite propune zentant al avangardei istorice, n-a extensiv ºi durabil pentru spiri- lile de la parterul Palatului Jean
tare a perioadei ’80-’90, reflecta- un dublu portret expoziþional. suscitat interes nici în grupurile tualitate, moralitate ºi naþionali- Mihai, edificiu de patrimoniu re-
tã din perspectiva celor douã Lucrãri ale artiºtilor orãdeni ac- artistice din Oradea, nici în cele tate al artei bucureºtene, un inte- numit pentru somptuoasa Salã a
centre artistice: Bucureºti ºi Ora- tuali ºi ai – deja consacratului – din Bucureºti, ireversibil seduse res tipic ce pare strãin lucrãrilor Oglinzilor, unde putem admira
dea. Expoziþia va prezenta lucrãri „Grup de artiºti de la Oradea” ai de un alt idiom artistic – cel al din mediul artistic orãdean.” cum se oglindesc de peste un
ale artiºtilor: George Anghelescu, anilor ’80 sunt puse faþã în faþã noii avangarde. Între acestea, (Erwin Kessler) secol douã splendide oglinzi ve-
Ioana Bãtrânu, Ana Bãnicã, cu lucrãri ale artiºtilor bucureº- sculptura lui Marian Zidaru e in- Expoziþia Oglinzi Oglindite neþiene.
Michele Bressan, Nicolae Comã- teni ai ultimelor valuri, din 1990 seratã ca postulare fermã a unei poate fi vãzutã în perioada 24

Jamais Vu Mais Non Avant-Garde


C
u fiecare întoarcere care cei doi au onorat invitaþia
acasã Valentin Boian- Muzeului de Artã din Craiova, în
giu are bagajele pline 2007, Home/Acasã.
cu albume de artã ºi cu propriile Valentin Boiangiu intrã adesea
lucrãri. Sunt segmente definitorii în relaþie cu lucrãrile altor artiºti,
pentru el, artist ºi profesor de artã, construind dincolo de propune-
cu vocaþie, regãsite când intri pe rea lor, reinventând acolo unde
poarta galeriei DalgArt. Vara se opresc ei. În 2016 Taryn Si-
aceasta, una de tranziþie între mon a avut o expozitie la Garage,
douã etape majore Moscow Re- în Moscova, pe ideea florilor care
port (despre „1” am scris aici, au împodobit de-a lungul anilor
acum un an), expoziþia, deja tra- diferitele conferinþe, la nivel înalt,
diþie în acest spaþiu, a plecat de prin care instituþiile financiare
la câteva piese din amintitul ba- urmau sã acorde sprijin unor þãri
gaj: un set (miniaturã) de cuburi aflate în nevoie. Acel pseudo-ier-
Brillo ºi un camion rusesc de bar cu valenþe de protocol diplo-
jucãrie, cu litere chirilice. Andy matico-monetar, redistribuit prin
Warhol ºi estetica de epocã so- foile de catalog de acolo, a deve-
vieticã târzie, o intersecþie peste nit suportul unor picturi ale flori-
timp. Altã instalaþie a pus în opo- lor din Dâlga. Vopseaua se aºter-
ziþie un pahar de bere Budweiser, ne cu un nou strat peste textul
accesibil pe stadioanele ruseºti care vorbeºte despre alte flori.
ale Cupei Mondiale la fotbal, Amprente vegetale, expresia unui
simbol al lumii libere, ºi o replicã spaþiu, înlesnind cunoaºterea
artizanalã a celebrului monument acestuia ºi aliemntându-l cu di-
sovietic Chemarea maicii patrii, ferite resurse, materiale ori spiri-
din a cãrui uriaºã machetã se mai tuale. De amintit aici cã la fiecare
pãstreazã componente prin grija expoziþie la Dâlga vin copiii din
unui urmaº al lui Evgheni Vuce- sat, îmbrãcaþi de sãrbãtoare, pri-
tici. Lumi antagonice de care ar- vesc, ascultã explicaþiile, se simt
tistul se apropie cu o filosofie încãrcãtura mesajului sau prin „Arta începe cu o joacã, nu cu is not just paper, words are not integraþi în lumea coloratã care
umanistã ºi cu totala deschidere ineditul cromatic, prin tehnicã. Pe un plan!” ºi culorile naturale se stained” ºi fabuloasa aºezare la invadeazã satul an de an.
pentru esteticã ºi pentru punctul o coalã albã, ºase pãtrate cu ºase aºtern pe obiecte iar Gabriela un loc a unor bileþele, de aceleaºi Tabloul centrat pe anunþul din
de sprijin într-o re-creaþie. Din imagini iconice, de la un sãrut Boiangiu pare a le captura în cu- dimensiuni, grupate dupa culoa- Gazeta de Sud este o referinþã iro-
asemenea reflecþii s-a nãscut brâncuºian la portretul lui Mao, buri precum mostrele unor rari- re, uzate, semn cã ºi-au îndepli- nicã ºi o mãnuºã aruncatã aten-
conceptul expoziþiei vernisate legate de linii vizibile ºi mai puþin tãþi. Ea pune în ramã ca într-un nit menirea, purtãtoare de mesa- þiei acordate artei într-o societate
sub titlul Jamais Vu Mais Non vizibile, fiind o transpunere în templu, la modul de a plasa într-o je al cãror sens s-a pierdut, sunt tot mai grãbitã spre altceva ºi tot
Avant-Garde ºi care încã e des- acuarelã. Pe pereþi au scris, cu altã luminã frumuseþea, altfel ne- urmele frumoase ale unui sacrifi- mai dispusã butaforiei. Valentin
chisã pentru Noaptea Albã a Ga- creionul, câte o frazã ori o repre- bãnuitã, a lucrurilor mici care dau ciu uitat. O lucrare ce mi-a adus Boiangiu provoacã ºi prin lucra-
leriilor din acest an. zentare schematicã a unei idei. mãsura unor sentimente. „Paper aminte de impactul expoziþiei cu rea care aratã, la coperþi, ca o tezã
Valentin Boiangiu ºi Gabriela de doctorat. O creaþie mai veche,
Boiangiu au oferit publicului o dinainte de scandalul plagiatelor,
seamã de lucrãri din trecut, care teza abordeazã universul mass
nu au mai fost expuse. Fie exerci- media, pe segmentul local.
þii aduse pânã într-un punct, fie Pentru cã expoziþia este un
alternative ale exprimãrii unei idei. balans între trecut ºi prezent, are
A fost evocat un atelier de gra- ºi un segment rezervat celor care
vurã din America unde veneau le-au sprijinit formarea artisticã.
artiºti cu faimã sã foloseascã ace- Maurice Jones, Graeme Willson,
le facilitãþi tehnologice. Fiecare Howard Eaglestone sunt prezenþi
primind câte un sertar unde sã cu lucrãri nu doar din recunoº-
rãmânã toate schiþele ºi încercã- tinþã ci ºi ca un semn al reperelor
rile sale. Un sertar accesibil ori- de etapã.
cãrui vizitator. Artiºtii ºi-au asu- ªi cum DalgArt este deschisã
mat un risc prin acest vizor în in- tuturor artelor, Ramona Drãgu-
timitatea de lucru dar, cum spune lescu a interpretat cu vervã o
V.B., „fãra riscuri ºi fãrã ‘nebunii’ desoezie în stil avangardist pen-
nu ajungi sã creezi ceva care miº- tru cã, în ciuda titlului expoziþiei,
cã societatea, respectiv arta.” avangarda este profesiunea de
Ceea ce se poate vedea din credinþã a artiºtilor.
sertare la DalgArt sunt ºi „nebu-
nii” dar ºi frumoase surprize prin n Marius Dobrin

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


n MIHAELA ALBU UNIVversuri
„piese” de referinþã ale culturii n ADRIAN BODNARU

transilvane în viziunea istoricului

s er pentine
literar Mircea Muthu
Continuitãþi – polarizãri - circumscrieri

D
in cunoaºtere, din admiraþie, transilvãneni. Concluzia, dupã o „privire
precum ºi din iubire statornicã, sinopticã”, subliniazã din nou „coabita-
scriitorul, istoricul ºi criticul li- rea” în spaþiul transilvan a celor „câteva
terar Mircea Muthu slujeºte de zeci de ani continuitãþi – geneticã, instituþionalã,
– cu arma cuvântului – cultura balcanicã1 confesionalã ºi etnicã (asociate cu politi-
(mai exact – sud-est europeanã), la nivel cul ºi culturalul) (care) s-au ºi înfruntat
macro, dar ºi – la un nivel mai restrâns – adeseori dramatic pe palierul duratelor
literatura românã, cu accent special pe cul- seculare, conducând la polarizãri (reli-
tura/ literatura „Þãrii Ardealului”2. Astfel, gioase, politice, teritoriale ºi, bineînþeles,
ceea ce se cuvine subliniat dintru început culturale), unele înrãdãcinate în mentali- Cine (ce, unde, când
– la o privire de ansamblu asupra activitã- tatea colectivã ºi reþinute ca atare de me- se învaþã, se ºtie,
þii de critic ºi istoric literar a comparatistu- moria documentului.” cãci se stã în chirie,
lui Mircea Muthu – este, desigur, „coe- „Regele Ferdinand I” Estetica generalã O constantã: consecinþele evenimen- ca în fotbal, ºi-n gând:
renþa tematicã” (remarcã frecventã a celor ºi aplicatã, Al. Dima, a cãrui „crucialã telor istorice asupra fenomenului cultu-
ce s-au aplecat asupra operei sale!). idee” a fost aceea de „autonomizare a es- ral, punctând „secvenþele temporale” în gândul cine ca vântul
Reper de referinþã pentru balcanologie3, teticii”, Eugeniu Speranþia, profesor de fi- care ºi cultura avea – mai mult sau mai zboarã ca sã-i rãmânã
cunoscând ºi scriind despre literatura ºi losofia dreptului ºi sociologie, Liviu Rusu, puþin – importanþã în mentalul colectiv, o fereastrã ºi-o mânã,
miturile acestei zone extrem de frãmântate autor al unei trilogii estetice, D.D. Roºca, în educaþie, ºtiinþã, artã ºi astfel, în ulti- ºi, sub el, pãmântul?).
istoric, dar atât de originalã ºi unitarã tot- Radu Stanca ºi, desigur, Lucian Blaga. „In- mã instanþã, în ceea ce este mai impor-
odatã în diversitate culturalã, Mircea serþiile contemporane” aduc în atenþie tant, în continuitate. Cine, deci, aºadar,
Muthu a adus, în timp, cititorului român nume bine reprezentate azi, cum sunt O a doua parte a acestei priviri genera- e o deposedare?
opinii pertinente asupra literaturii albane- Marta Petreu, Mircea Tomuº, Ion Vlad, le asupra modelului cultural transilvan Numãr 6, vezi, oare,
ze, bulgare, macedonene, sârbe etc., cu Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu ori Bar- prezintã contribuþia unor scriitori, precum P+6, cât ar
temele ºi motivele specifice, dar ºi cu cele tolomeu Anania, precum ºi altele poate mai Coºbuc ori Rebreanu (ambii „clasicizaþi
comune unei zone anume. puþin mediatizate ca Nicolae Mocanu, Va- dincolo de munþi”) la conturarea unei ge- fi vãzut ªtefãnescu
Firesc, din contextul sud-estului Euro- sile Avram ori Ion Popdan. ografii spirituale a Transilvaniei. Pe alt prins în noua arenã
pei nu putea lipsi una dintre piesele im- Deschizând volumul cu metafora lui Per- palier, referindu-se la „arhitectura verna- de-altã viaþã (supremã),
portante ale mozaicului cultural – literatu- pessicius privind „chipul spaþiului transil- cularã româneascã”, mai concret la biseri- bându-ºi cana de ness cu
ra românã. Iar în cadrul literaturii române van” ca „vatrã de visuri milenare ºi Canaan cile de lemn din Transilvania, autorul „re-
– cea din zona în care trãieºte ºi scrie Mir- martirizat”, autorul se raporteazã permanent perelor transilvane” le considerã un brand zahãr, ca înainte
cea Muthu – Transilvania – îi datoreazã în analizele sale la aceastã „vatrã” ca având regional ºi, în aceeaºi mãsurã, naþional. de-a intra pe teren,
lucrãri speciale. Printre acestea – douã „o funcþie coezivã ºi o valoare de exem- Parafrazând, putem ºi noi afirma, în frica, fãrã chelen,
volume de „Repere transilvane”, primul plu”. În argumentul intitulat „Remember urma parcurgerii „reperelor” enumerate ºi el având-o în minte?!
publicat în 2014 (Ed. Eikon & Scriptor), al transilvan”, el îºi argumenteazã demersul analizate în cele douã volume, cã ceea ce
doilea apãrut recent, în an centenar, la istorico-literar ºi explicã totodatã apleca- a creat spiritual, literar, cultural Transilva- Pân-atunci, P+5 —
Editurile ªcoala Ardeleanã & Scriptor. rea spre „reperele” majore în tandem cu nia aparþine spaþiului de peste munþi, dar cât de greu sã respiri
O introducere a cititorului în materia nume importante ale istoriei literare – de la ºi Þãrii întregi. Metonimic, partea reflectã, între douã nefiri
celor douã tomuri (dintr-o preconizatã se- Perpessicius ºi Rebreanu la Coºbuc, Sla- de fapt, întregul, fãrã a-i uita desigur spe- ºi-amândouã lozinci?! —
rie de trei!) se poate face consultându-le vici, Blaga ori Aron Cotruº ºi Pavel Dan, cificitatea, unicitatea. Tocmai aceasta ºi-a
mai întâi sumarul. Astfel, cel dintâi, struc- precum ºi Alexandru Lapedatu sau Ion propus, credem, autorul sã scoatã în evi- 5, aºa, celeilalte,
turat pe trei capitole – Pro Memoria, Cer- Breazu. De la scriitori la revistele reprezen- denþã acum, în anul în care ne amintim cã dac-aceasta nu vrea,
cul literar de la Sibiu ºi Inserþii contempo- tative – în plan referenþial aflându-se Tri- în urmã cu o sutã de ani transilvãnenii au dacã nu mai e ea,
rane – face, în fiecare dintre acestea, ana- buna – istoricul literar observã ºi sublinia- strigat „Noi vrem sã ne unim cu Þara!” 5 etaje înalte!
liza unor cãrþi de referinþã semnate de scri- zã continuitatea ºi militantismul. Privit, în ansamblu, edificiul istorico-
itori transilvãneni, plecând de la Ioan Sla- Volumul al doilea se deschide cu un ca- literar comparatist pe care l-a construit cu ***
vici ca director al Tribunei, publicaþia pitol de retrospecþie – Pro Memoria. Con- o viziune ce pornea de la concepte, trecea
aceasta fiind „primul cotidian care intro- tinuitãþi ºi polarizãri. Puse în paralel cu prin exemplificãri ºi se concretizeazã apoi Prea devreme e searã
duce limba modernã dupã grila junimistã” structurile sociale din Vechiul Regat, auto- într-un ansamblu de referinþã pentru cul- ºi noiembrie-n mai,
ºi continuând cu perioada în care la con- rul determinã suportul stabil al continuitã- tura spaþiului sud-est european (cu foca- tuºa care se arã,
ducere se va afla Agârbiceanu, iar prin pa- þilor ºi polarizãrilor ca fiind satul transil- lizarea fireascã pe cea a arealului româ- uriaºe bonsai,
gina culturalã se va fi reuºit circumscrie- van „cu specificitãþile sale psiho-sociale, nesc) a fost construit, în timp, cu tenaci-
rea „câtorva dintre cele mai importante unele ancestrale, permanetizate etnologic, tatea constructorului de amplã viziune, n-o mai vrei — Þarãlungã
direcþii culturale ale momentului”. Din lingvistic ºi cutumiar.” Un model de „conti- atent însã ºi la detaliu. Unul dintre cele o putea-va pãstra —,
Cercul literar de la Sibiu, pe lângã Lucian nuitate” îl aflã în „familia Puºcãreºtilor”, mai importante în consolidarea ansamblu- dar careul din pungã
Blaga, „conducãtorul spiritual, alãturi de genealogia familiei lingvistului Sextil Puº- lui este, fãrã îndoialã, cultura spaþiului ºi acum l-ai gusta,
Ion Negoiþescu”, aºa cum reiese din mãr- cariu, întinsã pe zece generaþii (cinci de pre- transilvan, ale cãrui „repere” majore sunt
turiile lui D. Vatamaniuc, alãturate ºi alto- oþi ºi cinci de învãþãtori), demonstrând ºi conturate deja în cele douã volume. Îl aº- lãutar ºi Chopin,
ra, un subcapitol aparte îl ocupã biografia continuitatea profesionalã. Cu exemplul teptãm cu interes pe cel care va întregi – ºi þambal, ºi batistã,
ºi portretul sintetizator al lui Henri Jacqu- lui Gh. ªincai autorul pune în evidenþã con- rotund – tripticul. ce careu, din joben,
ier. „Artizanului Catedrei de limbã ºi litera- tinuitatea instituþionalã, acesta înfiinþând care show de revistã
1
turã francezã de la Universitatea din Cluj”, 300 de ºcoli. Un accent special este pus M. Muthu a publicat, printre altele, volu-
profesorului francez, care vorbea fluent apoi pe ASTRA ºi „polarizãrile” sale „ferti- mele Literatura românã ºi spiritul sud-est eu-
ropean (1976), Balcanologie, vol. I, 2002, vol. azi te scot, Krisán Zoltán,
limba românã ºi „impresiona /…/ prin ca- le” – despãrþãmintele. ca pe un unºpe’ metri
II, 2004, vol. III, 2007, Balcanismul literar ro-
pacitatea asociativã ºi spiritul digresiv”, Un capitol aparte în acþiunea de po- mânesc, 3 vol., 2002, Panoramicul Sud-Est scos de tine, revolta-n
scriitorului, filologului, „spiritului de en- pularizare a culturii ºi ºtiinþei este presa European. Confluenþe culturale, 2017. cui sã-ºi punã nisetrii
cicloped” care a fost H. Jacquier, „rareori culturalã care, în Transilvania, insistã au- 2
v. vol.: Orientãri critice, 1972, Liviu Re-
amintit în retrospectivele cerchiºtilor”, torul Reperelor transilvane, „a circum- breanu sau paradoxul organicului, 1993; 1998, de sãrate ºi dulci
marginalizat pe nedrept aºadar, i se face scris, pe aceeaºi linie de continuitate, ºi Lucian Blaga – dimensiuni rãsãritene, 2000; ape tulburi din jur —
acum dreptate, autorul înscriindu-l pe cele trei generaþii literare configurate 2002 º.a.
3
„Mircea Muthu s-a afirmat ºi consacrat sã te scalzi, sã te culci,
amfitrionul „de neuitat” al cenaclului – aºa dupã ªcoala Ardeleanã: generaþia Fa- dupã ºaiºpele pur,
ca specialist al literaturilor Sud-Est Europene
cum se cuvine – în rândurile cerchiºtilor. miliei, apoi generaþia Tribunei ºi gene- ºi ca teoretician al balcanismului literar. În spa-
Dintre „marginalii” Cercului, un loc aparte raþia Luceafãrului.” þiul geografic ºi spiritual românesc contempo- tu n-aveai decât iarbã,
i se rezervã unui alt „reper transilvan” – Rememorarea (spre neuitare!) se conti- ran –, iar românii sunt cel mai numeros popor punct cu var ºi plãmâni
poetului ºi traducãtorului, compozitoru- nuã cu o privirea retrospectivã asupra din Sud- Estul Europei –, Mircea Muthu este ºi-o dreptate cam oarbã
lui, „eseistului redutabil în materie de liri- „continuitãþii confesionale româneºti” cel mai bun exeget activ/ contemporan al do-
meniului. Ajuns la vârsta modelelor, el ne ofe- sã mai vadã stãpâni.
cã germanã” Wolf von Aichelburg, pre- care a fost „polarizatã dramatic”, cu referi-
rã acum edificii menite sã rãmânã definitive,
cum ºi autorului unor importante studii re la câteva repere istorice. O consecinþã dacã ceva poate sã fie definitiv în domeniul „Lac sã fie, cã broaºte... “,
culturale, scrise cu „intenþie sistemicã”, fireascã – relaþia dintre coordonatele in- creaþiei spirituale”, afirma pe bunã dreptate fãrã branhii fiind,
Victor Iancu. În ªcoala clujeanã de esteti- stituþionale ºi religioase cu cele politice, Ioan Aurel Pop în articolul „Mircea Muthu ºi ai avut a te naºte
cã sunt prezentaþi apoi Radu I. Paul, cel autorul trecând în revistã câteva „acte” faþa noastrã sud-est europeanã”, în România luându-þi viaþa la sprint.
care a introdus în curricula Universitãþii cu repercursiuni asupra vieþii românilor literarã, nr. 25/ 2017.

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 17


editorial
Sandokan se întoarce la luptã
editorial
editorial

I
talia nu l-a avut pe Herman adevãrul, datoria, spiritul de drep- neºters, ataºandu-ne irevocabil Capul piraþilor, „invincibilul duºmanii, Sandokan are respect
Melville, pe Jules Verne ºi tate ºi de libertate. Temerarii eroi universului literar ficþional. Sandokan”, extrem în acþiuni cât pentru adversarii care luptã cu
nici pe Dumas. L-a avut, luptã împotriva duºmanului stã- Transpunerea în româneºte a ºi în sentimente, puternic, dar în onoare. Este generos cu priete-
în schimb, pe Emilio Salgari – scri- pâniþi de pasiunile din iubire sau ciclului Lumea lui Sandokan îm- acelaºi timp vulnerabil este un nii ºi va descoperi cã este un în-
itorul enigmatic care a fãcut sã urã, iar cuvintele „junglã” ºi bogãþeºte cultura noastrã cu o amestec de europenism, de exo- drãgostit atent ºi grijuliu.
viseze întregi generaþii prin cele „mare” sunt sinonime în literatu- capodoperã universalã compara- tic ºi oriental. Povestea lui San- Mariana Guillonk, denumitã
peste 80 de romane ale sale, în rã cu Emilio Salgari. bilã cu Moby Dick sau cu Copiii dokan este aceea a unui sultan „Perla din Labuan” pentru frumu-
veniment

care regãsim toate componente- Romanele salgariene reflectã cãpitanului Grant, scrieri cunos- deposedat de britanicii care i-au seþea sa, este tânãra de care se
le capabile sã captiveze ºi sã emo- adevãrata aventurã care gene- cute de toate generaþiile. exterminat întreaga familie. Este îndrãgosteºte fostul prinþ, deve-
veniment
eveniment

þioneze cititorul: piraþi, cãpitani reazã alte aventuri, romane cu fi- Salgari creeazã prin Sandokan acelaºi protagonist care ne infor- nit pirat – Sandokan. Metafora
triburi ºi indieni, locuri exotice, nal deschis, ce se nasc unul din un erou complex, al cãrui spirit de meazã cã nu este de origine ma- „Perla din Labuan” derivã de la
continente misterioase, bãtãlii, altul, precum într-un periplu aventurã este susþinut de puteri laezianã ca majoritatea nobililor numele insulei Labuan. Romane-
vendete ºi fete fermecãtoare ce continuu, având la bazã princi- fizice ºi psihice excepþionale, puse din Brunei. Astfel, personajul le lui Salgari au adus faima aces-
trebuie salvate. piul polimorfismului. Locurile de- în serviciul unor idealuri etice su- acestui titan devine o imagine tei insule din Marea Chinei, unde
Care dintre noi, în timpul co- scrise includ aproape întregul perioare. Trãind intens provocã- arhetipalã ºi universalã, al cãrui oamenii de afaceri au creat un
pilãriei, nu a auzit de celebrul glob, cu excepþia Europei: scrii- rile vieþii, Sandokan trece rapid de caracter nu este limitat istoric, centru economic prosper, atraºi
Sandokan, creat de Salgari? Cine torul evocã, de fapt, viu ºi in- la tristeþea extremã la cel mai mare deºi era musulman ºi nobil, dar de renumele lui Sandokan.
nu cunoaºte povestea prinþului tens calotele polare ºi zonele entuziasm. El este un erou imper- nu malaezian, nu comercializa Fascinantul ºi elegantul portu-
indian, corespondentul euro- ecuatoriale, Occidentul ºi Estul, fect ºi pentru asta este cu atât mai sclavi, fiind înconjurat de covoa- ghez cu privirea rece, Yanez de
pean al Corsarului Negru? Cine pãmântul ºi oceanul, în timp ce fascinant. De mai multe ori, pira- re persane, de divane turceºti de Gomera, este prezentat aidoma lui
nu a auzit de „Perla din Labuan” revitalizeazã Caraibele, Ciprul, tul neliniºtit pune sub semnul în- perlele din Ceylon ºi de sabia ºi Sandokan, ca un soi de pirat gen-
sau de corsarul portughez Yanez Filipinele ºi Occidentul îndepãr- trebãrii moralitatea propriilor sale puºtile indiene. tilom. „Frãþiorul lui Sandokan”,
de Gomera, „tigrul” de încredere tat, precum ºi vechile glorii din intenþii, întrebându-se dacã aces- Datoritã forþei ºi carismei sale, „tigrul alb” ocupã un rol central
al temutului Sandokan? Cartagina ºi Egipt. tea sunt suficient de prudente ºi numele lui Sandokan a devenit în ciclul Piraþii din Malaezia.
Deschizãtor de drumuri spre Ciclul Lumea lui Sandokan justificabile. Aceste lungi interva- legendã. Adepþii sãi, tigrii, ºi-ar Portughezul, considerat un alter
un stil cinematografic de scriere, (Misterele junglei negre, Piraþii le introspective accentueazã da viaþa pentru el, iar „tigrul Ma- ego al scriitorului, devine din
cu o imaginaþie nesfârºitã ºi per- din Malaezia, Tigrii din Mom- nuanþele subiective ºi adâncesc laeziei” îi rãsplãteºte, îndrumân- „umbra” lui Sandokan o figurã
sonaje vii, convingãtoare, com- pracem, Cei doi tigri ºi Sando- planul aventuros, transformându-l du-i în aventuri tot mai glorioase majorã a sagãi cucerind din ce în
plexe, rotunde, enigmatice, Emi- kan se întoarce la luptã), pe care într-un roman psihologic. ºi provocatoare. Necruþãtor cu ce mai mult spaþiu de la un roman
lio Salgari a realizat o operã-mag- traducãtorul din italianã Marin la altul. Trecutul misterios al lui
net pentru cititorii de toate vâr- Budicã ni-l aduce mai aproape, Yanez de Gomera surprinde ºi mai
stele. Când romanele sale au vã- reprezintã întâlnirea cu romanul mult, fiind o trãsãturã caracteris-
zut lumina tiparului, au fost o re- de aventurã care, dincolo de ac- ticã a personajelor centrale din
velaþie pentru poporul italian. þiunile uimitoare, ne reveleazã acestul ciclu.
Poveºtile exotice narate de Sal- motivul cãlãtoriei ca simbol al vie- Graþie traducãtorului Marin
gari reprezintã, de fapt, o oportu- þii însãºi. Budicã, astãzi, putem citi în lim-
nitate de evadare din realitate, Lumea lui Sandokan ºi faima ba noastrã, un ciclu mult aºtep-
fãcându-ne sã visãm prin perso- insulei Labuan sunt reflectate tat, apreciat, de mare succes.
najele mereu actuale, de valoare printr-un efort excepþional de Într-o tãcere propice ºi necesarã,
universalã care nu au cunoscut Marin Budicã. Asemenea incur- a ascultat ºi a înþeles vocea lui
scurgerea timpului. Eroii sãi sunt siunii lui Dante, dar nu prin In- Salgari, venitã dintr-o altã limbã,
dominaþi de sentimente funda- fern ci prin Paradis, face cunos- ºi a transportat mesaje, chipuri,
mentale pline de sens: prietenia, cutã culturii române una dintre medii diverse, într-o pânzã cultu-
onoarea, iubirea, ura, rãzbunarea, acele opere care lasã urme de ralã diferitã, permiþându-ne un
schimb ºi o comunicare interlin-
gvisticã.
n Carmen Fãgeþeanu

Marin Budicã

Marin Budicã, George Popescu, Nicolae Marinescu

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018


* * * n IOSIF BRODSKI
Penultimul etaj
mai înainte simte întunericul
decât înconjurãtorul peisaj;
eu te voi îmbrãþiºa,
poeme Însã azi, privind prin geam, scriind pe el
„unde”, – nu pun semnul întrebãrii.
Zi de septembrie. În faþa mea – grãdina.
învelindu-te-n pardesiu Un tunet îndepãrtat ne face-atent auzul.
cât mai bine, În frunziºul des perele pârguite
Geamurile toate privesc numai spre
pentru cã la geam ploaia atârnã ca niºte semne bãrbãteºti.
miazã-noapte.

u niver salia
e bocet irezistibil ªi doar ploaia în mintea-mi somnolentã
Lângã pârâul hai-hui strãjuieºte cãpiþa
pentru tine, pentru mine. ca în bucãtãria unor rude depãrtate –
nimãnui,
zgârcit
iar drumul mare îl inundã tulbure undã,
Vremea e sã plecãm. lasã auzul meu sã-ºi aminteascã acele vremi:
Ghemul este tãiat încât se pare cã-i bun de luntre, de
încã nu-i muzicã, dar deja nici zgomot nu
de un fir de argint. lopãtare.
mai e.
Demult a trecut Sub greime de albinã, rãsãrita-ºi scãpã
timpul nostru, o ºtim. capul pe tulpinã.
1968
ªi noi ne-om schimba
obiºnuitul regim. Sau cã bate ploaie, sau cã duduia
* * *
Deja va fi sã trãim te-aºteaptã-n odaie.
Înhamã caii, iha! ºi pornim spre ea. Iosif BRODSKI (1940-1996)
dupã un ceas strãin. Un Laocoon de lemn, pe o vreme
Nu e mare lucru s-arunci o piatrã-n apele
aruncându-ºi muntele Nãscut în Leningrad. În anul 1958, zia-
Anii 60 adânci.
din spate, se-aratã de sub un nor uriaº. rul „Vecernii Leningrad” („Leningradul de
Sã mai bem, apoi pe mãtase sã ne
Tãios, rafalele vântului Searã”), publicã foiletonul „Un trântor de
culcãm.
Intermezzo de iulie De ce taci, de ce nu vorbeºti, ºi ca buha
nãvãlesc de pe promontoriu. Vocea se la periferia literaturii”, dupã care începe o
strãduie sã reþinã perioadã de urmãrire a poetului. În februa-
te zgâieºti?
Fetele pe care le-am îmbrãþiºat, cuvintele, þipând scurt, tresãrit, în rie 1964, este arestat. În urma unui proces
cu care ne-am culcat, Sau gardul e zimþat ca pãdurea de brad,
limitele sensului. aranjat, este trimis la o expertizã medica-
amicii, cu care am bãut, dincolo de care, de goneºti cu spor, dai
Se declanºeazã ploaia. Otgoanele lã, apoi internat la psihiatrie. În iunie 1964,
rudele, care ne-au hrãnit, procurându-ne de-un foiºor?
rãsucite lovesc, lipãit, este condamnat „pentru parazitism so-
cele necesare, spatele dealurilor, ca la baie datul cu cial”, deportat temporar în regiunea Ar-
fraþii ºi surorile pe care atât de mult i-am Hai înhamã calul, urcã sã trecem dealul. hanghelsk. În 1972 emigreazã în Austria,
palmele peste omoplaþi.
iubit, Însã acolo nu-i foiºor, ci un schit fãrã în acelaºi an stabilindu-se în SUA. A pre-
Mediterana se miºcã dincolo de
cunoscuþii, vecinii întâmplãtori, de la pridvor. dat la universitãþi americane ºi britanice.
rãmãºiþele colonadelor
etajul de sus, ªi împrejur creºte deasã iarbã În 1987 a fost distins cu Premiul Nobel,
ca o limbã sãratã dupã colþii dinþilor
colegii de ºcoalã, învãþãtorii noºtri, – da, mãnãstireascã. iar în 1991 i s-a acordat titlul de poet lau-
cariaþi, ruinaþi.
toþi dimpreunã, – Nici tu ambare, nici izbe, nici fãþare. reat al SUA.
Inima sãlbãticitã mai bate, mai bate, ca
de ce nu-i mai vãd, Dar nu m-am rãzgândit niciun dram, Înmormântat la cimitirul San Michele
pentru douã.
unde s-o fi prãpãstuit? pune roibu-n ham. din Veneþia.
Fiece vânãtor ºtie unde se ascund
Mãnãstirea-i bunã-n toate, de n-ar fi
fazanii, locul discret. Traducere ºi prezentare:
Se apropie toamna, a câta la numãr, vine pustietate
Dupã ziua de azi stã nemiºcatã ziua de
toamna, ºi pãrintele egumen, vã spun, de n-ar fi, Leo BUTNARU
mâine,
o toamnã nouã foºneºte necunoscut în bietul, nebun
cum stã rânduit predicatul dupã subiect.
frunziº
ºi iatã cã din nou pe dinaintea mea trec, 1964 sã lege tei de curmei
se-afundã în noapte, 1975-1976 ºi sã supravieþuiascã. Eu dãdeam
aprobator din cap
apoi ies la lumina zilei – roºii, chipuri
necunoscute.
Carte poºtalã * * * ºi râdeam. Cheiul pãrea nesfârºit,
Oare toate ele sã fie moarte, oare din oraºul K. pustiu. Lumina de iarnã, de mai departe,
acesta-i adevãrul, În orãºelul, din care moartea s-a transforma palatele în veselã de faianþã,
fiecare din cei care m-au iubit, m-a Lui Tomas Venclova* rãspândit pe harta ºcolarã, iar populaþia – în inºi care nu se decid
îmbrãþiºat, radios, cu afecþiune, caldarâmul luceºte ca solzii pe crap, în sã se atingã de ea. Aºadar,
oare chiar n-o sã mai aud din depãrtare Ruinele sunt sãrbãtoarea oxigenului raze de searã, nu putea fi vorba nici de voaletã,
al fratelui chemãtor glas, ºi a timpului. Arhi-noul Arhimede în castanul secular se topesc albe nici de palton de blanã. Unicele lucruri
chiar sã fi plecat definitiv toþi, toate la vechea sa lege ar fi putut adãuga lumânãri de stearinã, transparente
ºi doar eu sã fi rãmas? cã un corp, aflat în spaþiu, iar pãdurea de fontã tânjeºte dupã erau aerul ºi perdelele roze, dantelate
este împins, respins de spaþiu. oratorii de pominã. ale hotelului „Meleagru ºi Atlanta”,
Pe aici, de unul singur, printre uliþe vechi Apa Prin perdelele de tifon, decolorate de la unde deja chiar ºi acum unsprezece ani
ºi noi, în reflecþii posomorâte fãrâmiþeazã ruinele spãlare ºi ceaþã, aº fi putut sã-mi dau seama cã, din
trec nelumit, pe nimeni nu mai întâlnesc, Palatului Kurfürst; ºi nu este exclus ca rãzbat lãstari de garoafe ºi ácele pãcate,
nu trebuie sã intru nicãieri, îngustele deja orologiului din turnul din piaþã; viitorul deja sosise. Când omul e singur,
scãri curate acesta sã asculte mai atent de prorocirile în depãrtare, hodorogeºte tramvaiul, ca- el se aflã în viitor, deoarece acesta, la
ºi apartamentele strãine, durerile mi le râului n vremi de odinioarã, rândul sãu,
retrezesc. decât în zile de prea mare încredere în sine însã nimeni nu mai coboarã la stadion poate sã se descurce
când a fost sã-l înalte kurfürstul. sau la garã. ºi fãrã obiectele supersonice
Dar sunã tu, sunã tu, viaþã nouã, peste Cineva Terminarea rãzboiului nu-nseamnã pe
bocetul meu, de forme aerodinamice ale tiranului
rãtãceºte printre ruine, rãvãºind scaun, pe vieneza-i speteazã detronat
sã mã deprind cu alte iubiri, a câtelea la frunzele din ani trecuþi. Poate cã-i rochia întinsã a unei blonde, cam pe
numãr, cu noi jertfe, ca o statuie doborâtã. Când omul e
vântul, dupã-amiazã, nefericit
cu chipuri necunoscute, cu gãlãgia fiu rãtãcitor care, de cum reveni în sau aripioarele unui glonþ argintiu,
strãinã ºi noi veºminte, el se aflã în viitor. Astãzi
casa pãrinteascã, a ºi primit scrisorile prelung zumzãitoare,
deci, sunã, sunã, închide-mi în nas uºã, eu nu mã mai postez în patru labe în
ce veniserã în lipsa lui. ce duc viaþa undeva spre Sud, în iulie
poartã cu zãvor greu. camera de hotel,
sau alte luni caniculare. imitând mobila, astfel mai ºi apãrându-mã
1967
Deci, lãrmuieºte peste creºtetul meu, cu de propriile mele maxime. Astãzi, a muri
1976
noul, largul tãu flanc, de durere
drângãneºte peste umerii mei, reflectã-mi Aproape elegie ar însemna, mã tem sã o spun,
umbra În vremi trecute, sub colonadele Birjei, Dedicaþie lui Girolamo sã mori cu întârziere; iar cei care întârzie
crâmpei cu crâmpei ºi eu aºteptam sã treacã ploaia rece. Marcello* nu sunt iubiþi în viitor.
în lucioasa ta piatrã tare, Credeam cã-acela era dar dumnezeiesc. Cheiul fojgãieºte
aceastã piatrã fie-mi farul licãritor din Posibil, sã nu fi greºit. Cã doar cândva Odatã iarna, ºi eu am plutit încoace de adolescenþi ce flaneazã arãbeºte.
beznã, ºi eu din Egipt, presupunând cã pe þãrmul Atunci,
pe mine lãsându-mã, lãsându-mã pe mine fost-am fericit. Trãiam în prizonieratul aglomerat voaleta se extinsese în pãienjeniº de
morþilor mei. îngerilor. Umblam la vânãtori de voi fi întâmpinat de soþia ce ar fi purtat zvonuri
vârcolaci. un palton de blanã care mai apoi aveau sã se transforme
1961 Pe o drãgãlaºã domniºoarã, ce urcase ºi pãlãrie cu voaletã. Însã am fost într-o reþea de riduri,
grãbit întâlnit nu de ea, iar blondele de multã vreme au fost
Cântec (Veni somnul scãrile intrãrii principale, prinsei a o ci de douã bãtrânele blonde cu dinþi de înghiþite de Auschwitzul lor canin.
de prin ºapte sate...) pândi, aur. Pe urmã, Nu se mai vede nici patronul. Se creeazã
cum lui Iacov-biblicul i se întâmplase. patronul-american avea sã-mi explice cã, impresia
Veni de departe somnul din vreo ºapte sate. Dar de s-ar întâmpla ca el sã fie jefuit, cã ne-am fi salvat doar eu
Lenea, cucoanã mare, veni tot de peste toate astea s-au dus fãrã întoarcere. blondele i-ar fi permis pe o vreme ºi apa: pentru cã nici ea
ºapte hotare. nu are trecut.
Ne gãteam de-a ne culca, dar soba nu _______________ __________________
arde, na! *Tomas Venclova (n.1938) – scriitor ºi di- * Girolamo Marcello (1860-1940) – mili- 1988
sident lituanian. tar ºi politician italian.

, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018 19


n PETRIªOR MILITARU

Dan Gulea ºi marginaliile avangardelor


2016, þine cont de ordinea crono- tura maghiarã din România” (con- În acelaºi timp, un alt eseu are cute de Lyggia) este prin prisma
logicã a miºcãrilor de avangardã ceptul este lansat de Balazs Imre în vedere problema limbajelor în analizei lui Dan Gulea un aspect,
ºi începe oarecum didactic, dar Jozsef), dar nu mai puþin intere- raport cu opera literarã a lui Gellu de asemenea, definitoriu pentru
necesar în context cu un eseu santã se dovedeºte a fi atmosfera Naum, pornind de la un text mult universul suprarealist naumian.
vangarde

despre raportul termenului de româneascã a unor personaje din mai puþin cunoscut precum ca- Eseul intitulat Limbajul lui
a vangarde

avangardã cu cultura românã, de primele pagini ale lui Finnegans davre-exquis-ul Sicriul irespira- Paul Pãun subliniazã cã poziþia
la folosirea lui în context junimist Wake, „precum ºi alte referinþe la
de Eminescu, pânã spre prezent cultura românã în spiritul poveº-
la Adrian Marino, „ideocriticul tilor joyciene despre limbaj ºi
impenitent”. Apoi, sub titlul lu- limbi”. Din acelaºi eseu, Lumea
dic Þãrile lui Tzara, exegetul por- româneascã a lui Joyce, aflãm ºi
neºte la o analizã a identitãþii po- cã scriitorul american de origine
etului de la Moineºti care, cu tem- românã, Peter Neagoe, a debutat
peramentul sãu ghiduº, îºi decla- în revista transitions cu o proza
ra apartenenþa la imperiul Oto- eroticã, intitulatã Caleidoscop.
man, este luat drept bulgar de Un interesant studiu al cano-
Eluard într-o scrisoare cãtre Bre- nului avangardist românesc este
ton, într-un continuu joc de iden- cel prin prisma operei grafice a lui
titãþi care îi este pe cât de carac- Perahim din cãrþile pe care le-a ilus-
Dan Gulea, Marginaliile avan- teristic, pe atât de fecund în plan trat: de la Dan Faur (Bust, 1930),
gardelor, Colecþia Avangarda, artistic. Semnificativã mi se aici Ilarie Voronca (Peter Schlemihl,
Tracus Arte, Bucureºti, 2016. observaþia cã avangarda româ- 1932), portretul lui Urmuz (1930),
neascã însãºi „a fost guvernatã M. Blecher (Întâmplãri în ireali-

Î
n liceu, pe când citeam tot de personalitatea lui Tzara” la tatea imediatã, 1936), H. Bonciu
ce prindeam în materie de nivel identitar, iar autorii care au (Pensiunea doamnei Pipersberg,
filosofie indianã, într-unul fost alãturi de Tzara se regãsesc 1936) – „unul dintre cele mai spec-
din tratate era un aforism care în anii urmãtori fie publicaþi, fie taculoase romane ale avangardei
spunea destul de ferm cã numai intervievaþi ºi promovaþi în pu- ce exprimã foarte bine concepþia
de pe margine poþi nimeri cen- blicaþiile sau expoziþiile de avan- modernã ºi avangardistã asupra
trul. Cumva aceasta este ºi tacti- gardã din România. cãrþii, obiect textual ºi nontextual,
ca lui Dan Gulea în colecþia dedi- Actualitatea cercetãrilor lui scriere ºi imagine”, dupã cum re-
catã avangardelor de la Editura Dan Gulea vine nu numai din pros- marcã Dan Gulea. Desigur, nu lip-
Tracus Arte ºi coordonatã de Ion peþimea perspectivei, ci îºi duce sesc nici cãrþi cu pronunþat carac-
Pop. La prima vedere, cartea este analiza identitarã (în cazul de faþã) ter ideologic ca acelea ale lui Mi-
o culegere reuºitã de eseuri pe pânã în prezent recurgând la fine hail Sadoveanu (Mitrea Cocor,
tema avangardei, dar la o lecturã observaþii asupra unor autori ca 1948) sau Ion Cãlugãru (Oþel ºi
atentã se dovedeºte a fi ceva mai Andrei Codrescu, Matei Viºniec pâine, 1961), dar ºi unele memo-
mult de atât. sau experimentul Margento (aka rabile precum Moromeþii (1955) lui
Premisa de la care porneºte Chris Tãnãsescu) cu originalul Marin Preda ori captivanta carte
cercetãtorul ploieºtean este cã au sãu volum Nomadosophia. Un de Proverbe ºi zicãtori (1957),
existat mai multe avangarde (mo- profil foarte puþin cunoscut la noi pentru a enumera numai o parte Jules Perahim – acestuia în cadrul Grupului Su-
tiv pentru care însuºi numele ru- Echilibru perfect
este acela al „avangardei în litera- dintre ele. prarealist Român era, prin prisma
bricii de faþã este un plural) cu volumelor publicate, una de ne-
etapele, valurile, vârstele, particu- gare a limbajului artistic de la ur-
laritãþile lor, deºi o dorinþã radica- letul din Plãmânul sãlbatec, la lo-
lã de noutate ºi de negare a tradi- vajul ce însoþeºte Butelia de Le-
þiei anterioare traverseazã toate yda de Virgil Teodorescu pânã la
miºcãrile de sub cupola avangar- „limbajul secret” din La Conspi-
dei. Obiectul cercetãrii sunt deci ration du silence sau Les Esprits
avangarde artistice ºi literare, dar animaux (1947).
ele sunt luate în considerare mai Personajul D. Trost îl descrie
ales dincolo de limita, artificial im- în ºase ipostaze identitare pe su-
pusã, a lui 1947, ca bornã finalã a prarealistul nãscut la Brãila: mar-
fenomenului avangardist. ªi, cu xist, artist plastic, medic, teoreti-
toate cã perspectiva, în principiu, cian, personaj de eseu ºi perso-
este cea a unui literat (deci un naj de roman, reuºind sã între-
avizat în ceea ce priveºte textul geascã chipul celui mai protei-
avangardist), Dan Gulea îºi va în- form membru al Grupul Suprarea-
drepta privirea, de aceastã datã, list Român. Ultimul eseu este de-
în afara textului, adicã va urmãri dicat raporturilor de prietenie ºi
tocmai acele aspecte din „margi- de tensiune pe care Virgil Teodo-
nalia” studiilor: cele vizuale ºi chiar rescu le-a avut cu fiecare dintre
auditive – fapt ce face lectura cu ceilalþi patru membri ai grupului
atât mai incitantã. menþionat anterior. ªi acest de-
Structura volumului, ce cu- mers relevã unele aspecte pe care,
prinde texte scrise între 2007 ºi poate, doar le intuiam în privinþa
Jules Perahim – Trei nopþi laice la Ierusalim bil: „Investigând în câteva punc- autorului, deºi cred cã demersul
te-cheie ale operei, tema ºi ter- trebuie privit ºi în sens invers,
menii comunicãrii, se poate spu- din perspectiva fiecãruia cu fie-
ne cã principalul subiect al ope- care, mai ales cã, de pildã, între
rei lui Gellu Naum este chiar co- timp au apãrut unele scrisori ine-
municarea, felul în care se reali- dite dintre Naum ºi „Vergi” în re-
zeazã ºi în care defineºte existen- vista Manuscriptum 2/2016 care
þa celor care participã. Subiectul sunt relevante tocmai în privinþa
de multe ori exprimat de titlu […] raportului amical dintre cei doi ºi
aratã întâlnirea dintre douã lumi, care nu erau publicate la data apa-
trecerea, traversarea, transmuta- riþiei volumului de faþã.
rea, întâlnirea ºi felul în care aces- Dupã volumul Domni, tova-
te traversãri, întâlniri conteazã.” rãºi, camarazi. O evoluþie a
(p. 192). Apoi, eseul Imaginea avangardei române (2007) care
textului la Gellu Naum investi- avea la bazã o tezã de doctorat,
gheazã atât raportul cu cei care i- iatã cã Dan Gulea vine cu un nou
au ilustrat volumele (Victor Brau- volum de analizã finã ce dove-
ner, Paul Pãun ºi Jacques Herold, deºte, o datã în plus, cã în privin-
printre alþii), cât ºi imaginile pe þa avangardelor, detaliile sau ele-
care el însuºi le insereazã în Avan- mentele care par sã facã parte din
tajul vertebrelor, pânã la colaje- planul secund participã cel puþin
le de pe copertele cãrþilor ce apar- la fel de mult la conturarea profi-
þin lui Dan Stanciu ºi lui Gheor- lului complex al operelor avan-
ghe Raszovski. Autoilustrarea (ºi gardiste mai vechi sau mai noi.
Jules Perahim – Pasãre ºi figurã eu aº include aici ºi desenele fã-

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018