www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXVI • NR. 6-7 (296-297) • 2023 • 24 PAG. • 7 lei

Ovidiu Bãrbulescu - Smalþuri obogene


Nr. 6-7 (296-297) • 2023
Nicolae MARINESCU: Cultura ºi vii-
torul României z 2
MIªCAREA IDEILOR
MIªCAREA IDEILOR. Scriitori din
exil: Constantin Eretescu
Coordonator: Mihaela Albu
Despre România comunistã ºi despre
exil. Mihaela Albu în dialog cu Constan-
tin Eretescu z 3
Mihaela ALBU: Strãin – „dincolo” z
5
Sumar
Dan ANGHELESCU: Capcana – o
carte a exilului de dupã exil z 6
BELETRISTICÃ
Cornel Mihai UNGUREANU: Înserare
z7
Elena BORUZ: Poeme z 8
Edwiga VIV: Poeme z 8
CRONICA LITERARÃ
Mihaela ALBU: Arta de a scrie Poves-
tiri (chiar ºi) despre oameni obiºnuiþi z
9 cu ce ne-am hrãni ºi ce relaþii am avea cu
CÃRÞILE AIUS
Toma GRIGORIE: Versuri care au în-
vins deceniile z 10
ªtefan VLADUESCU: Augustin Jianu:
viaþa ºi momentele ei de poezie z 11
Irina LAZAR: „Un psalm salveazã
frescele de ploi” z 11
Julien CARAGEA: Sensibilitate mo-
dernã ºi un farmec retro z 12
Ramona BADESCU: Totul sau nimic
z 12
LECTURI
Florina UNGUREANU: Floppy disk,
life sharing and to do list z 13
Ion PREDESCU: Cu carþile pe masã:
ªtefan Gãitãnaru z 13
Ana PARASCHIVESCU: Sunt ºaman
pentru cã am fost orbitã... de poezie! z
14
Romeo Aurelian ILIE: Cine sã-l omoa-
re, pe lume, pe Poet? z 14
ARTE
Iodanda MANESCU: Poduri de teatru
– punþi între oameni, punþi între simbo-
luri z 15
Mãdãlina VOICA: Cãlãtorie nesfârºi-
tã z 16
Ruxandra DEMETRESCU: Dana Con-
stantin. ªi totuºi picturã z 17
Minuna MATEIAª: Un dãruit artist ºi
devotat profesor z 17
Gheorghe FABIAN: Dacã e vineri, e
Filarmonica... z 18
Cristi NEDELCU: Oedip Rege z 19
Dana RADU: „Lacul Lebedelor“ la
Opera Românã Craiova z 19
SERPENTINE
Marian Victor BUCIU: „Vremile kalo-
kagathiei” (I) z 20
Ancuþa-Mihaela STOCHECI: Fan-
toma cãrþilor uitate z 21
UNIVERSALIA
Carmen POGONICI: Revista spanio-
lã de Dialectologie ºi Tradiþii Populare
în timpul regimului franchist (I) z 22
Maria FRANCI: Interpretarea incon-
ºtientului freudian din „Les vases ommu-
nicants” de André Breton. Introducere
(II)
Traducere de Carmen Fãgeþeanu z 23
AVANGARDE
Petriºor MILITARU: Caleidoscopice-
le metamorfoze ale fenomenului avangar-
dist european z 24
2 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
„ NICOLAE MARINESCU
cultura
ºi viitorul
României
E
xistã largi categorii de persoane ropenism necomplexat ºi deschizând ast-
care asociazã cultura cu diver- fel noi direcþii de cercetare ºi valorizare a Revista de culturã editatã de
tismentul. Un fel de lux pe care operei macedonskiene. AIUS Printed
ni-l putem permite din când în când, „dupã Afirmarea spiritualitãþii româneºti în
posibilitãþi”, materiale sau de timp „liber”. lumea contemporanã a fost reprezentatã
Eroarea poate fi descoperitã simplu, con- ºi de prezenþa la Craiova a celor peste DIRECTOR
Nicolae Marinescu
sultând un dicþionar, tipãrit sau on-line, 30 de scriitori prestigioºi, veniþi din 18
motiv pentru care încerc sã propun un sim- þãri de pe toate continentele, pentru dia-
plu exerciþiu de imaginaþie: pentru câteva loga, în cadrul Festivalului Mondial de
REDACTOR-ªEF
minute sã ne închipuim viaþa noastrã ºi a Poezie Mihai Eminescu, asupra condi-
comunitãþii cãreia îi aparþinem golitã de þiei umane marcatã deopotrivã de reali- Petriºor Militaru
tot ce ne reprezentãm a fi culturã. Unde zãri inimaginabile cu câteva decenii în
am locui ºi cu ce ne-am acoperi trupurile, urmã, dar ºi de primejdia autodistrugerii SECRETAR DE REDACÞIE
prin acþiuni iresponsabile ale unor oa-
semenii noºtri sau cu mediul înconjurã- meni depãºiþi de complexitatea vieþii Maria Dinu
tor? sociale de azi.
Realizãm cã banalul telefon mobil sau Aº remarca ºi democratizarea – în sen- REDACTORI
autoturismul sunt „produse culturale”, sul profund al acestei noþiuni ce riscã de- Marius Cristian Ene
rezultate al îndelungatei evoluþii „cultura- semantizarea prin folosirea superficialã a
le” a umanitãþii, reunind ceea ce numim cuvântului – societãþii româneºti, care a Cristi Nedelcu
ºtiinþã, artã, credinþã/ moralã? Vrem ca fãcut ca evenimente de importanþa celor Anca ªerban
obiectul sã aibã o anumitã funcþionalita- evocate sã fie generate din iniþiative pri-
te, dar ºi o formã, o culoare!... Nunta fãrã vate, susþinute de asociaþii neguverna-
lãutari ar fi ca mireasa în blugi ºi teniºi mentale, cu sprijinul unor instituþii publi-
REDACTORI ASOCIAÞI
º.a.m.d. ce. Mihaela Albu
Din fericire, de ridicolul acestei retorici Sunt semne cã viitorul României a în- Geo Constantinescu
ne salveazã contribuþiile, mai modeste sau ceput, fiind asociat acelora care aduc imn Geo Fabian
de excelenþã, ale multora dintre cei care ne vieþii creând, chiar dacã oameni primitivi,
înconjoarã, uneori mai discreþi, alteori mai rudimentari, agresivi distrug ºi ucid. Roxana Ilie
notorii, dar care, împreunã, duc lumea mai Ana Paraschivescu
departe, construindu-i o istorie!
Mihaela Velea
Iatã, numai în luna iunie din acest an,
2023, Craiova a creat ºi a gãzduit trei eve-
nimente culturale emblematice pentru spa- COLEGIUL DE REDACÞIE
þiul nostru, valorificând tradiþia în proiec- Gabriel Coºoveanu
þia unui viitor deja predictibil. Sunt trei Gheorghe Fabian
festivaluri literare: „Macedonski”, „Trans-
danubian” ºi „Eminescu”, iniþiate de Aso- Viorel Pîrligras
ciaþia Culturalã Alexandru Macedonski,
Biblioteca Judeeanã Alexandru ºi Aristia CONCEPTUL GRAFIC
Aman ºi Academia Internaþionalã Mihai Lucian Irimescu
Eminescu. Nota comunã ºi premonitorie
o gãsesc pe de o parte în deschiderea lor
internaþionalã, pe de alta, în ieºirea isto- COORDONARE DTP
riei literare naþionale din reprezentarea Mihaela Chiriþã
autocraticã.
Sintetizând, Festivalul Macedonski,
reunind peste 30 de personalitãþi literare Revista „Mozaicul” este membrã
marcante din toatã þara, inclusiv Republi-
ca Moldova (acad. Mihai Cimpoi ºi Emilia A.R.I.E.L.
Stajila, cu doctorat privind opera lui Ma-
cedonski) ºi din Italia (Giovanni Marioco, Partener al OEP (Observatoire
traducãtor ºi exeget) a scos în evidenþã
Européen du Plurilingvisme)
contribuþia poetului la modernizarea lite-
raturii române prin sincronizarea cu litera- Tiparul: Aius PrintEd
tura europeanã, oferind un model de eu- Ovidiu Bãrbulescu
Tiraj: 300 ex.
Cãtre cititorii revistei Mozaicul ADRESA REVISTEI:
Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Vã facem cunoscut cã, ºi în anul 2023, revista Mozaicul se va distribui pe bazã de Tel: 0351 467 471
abonament.
Abonamentele se fac:
1) direct la redacþie E-mail: mozaicul98@yahoo.com
2) cu mandat poºtal pe adresa: Aius Printed S.R.L., Str. Paºcani, nr. 9, Craiova, jud.
Dolj, cod poºtal 200151
3) prin virament bancar pentru: Aius Printed S.R.L. Craiova, jud. Dolj - CUI ISSN 1454-2293
RO2307037, Nr. înreg. Reg. Com: J16/2389/1991. Cont bancar
RO23RNCB0134041636180001 deschis la BCR Craiova.
Preþul abonamentului pentru cititorii din România este:
- pentru un an (revista tipãritã) - 120 lei
- pentru un an (revista în format .pdf) - 60 lei
Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este: 9 771454 229002
- pentru un an (revista tipãritã) - 70 euro Responsabilitatea asupra
- pentru un an (revista în format .pdf) - 35 euro conþinutului textelor revine autorilor.
Preþul abonamentului include taxele poºtale. Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiazã.
Abonaþii la versiunea electronicã a revistei vor trimite dovada achitãrii abona-
mentului (chitanþa scanatã/fotografiatã) la adresa de e-mail editura.aius@gmail.com.
Pentru detalii legate de adresa de expediere a revistei ºi alte informaþii ne puteþi
contacta la tel. 0351 467 471, 0722 214 373 sau e-mail editura.aius@gmail.com. www.revista-mozaicul.ro
 despre România
comunistã ºi despre exil
Mihaela Albu în dialog cu Constantin Eretescu
Mihaela Albu: Dragã Con-
stantin Eretescu, dragã Coca,
cum îþi spun prietenii, aº vrea
sã începem dialogul nostru cu
... începutul: ªtiu cã ai origine
basarabeanã. Cum ºi când ai
venit în Bucureºti? Care sunt
cele mai pregnante amintiri ale
copilãriei ºi adolescenþei?
Constantin Eretescu: Totul s-
a petrecut în vara anului 1943.
Rãzboiul era în toi, dar soarta lui
pãrea de acum hotãrâtã. Acela
trebuie sã fi fost momentul când
pãrinþii ºi-au zis cã nu mai e de
sperat în vreo minune. ªi-au luat
copiii, eram de acuma trei, ºi au
plecat în lume, spre miezul patriei.
O cãlãtorie cu trenul pe vremea
aceea nu era un lucru simplu, cu
sfârºit previzibil. Trenurile erau
bombardate ºi asta se petrecea
zilnic, uneori de mai multe ori pe
zi. Oamenii sãreau din vagoane
ºi se ascundeau în câmp. Atunci
intrau în acþiune hoþii, de parcã
erau în înþelegere cu cei care-i
mitraliau ºi aruncau peste ei bom-
be. Urma controlul ºinelor ºi re-
paraþiile. Totul a durat zile întregi.
Pe o cãldurã sufocantã, cu pasa-
geri care mureau nu numai de
gloanþe, dar ºi de sete. Un pepe-
ne reprezenta salvarea. Am ajuns
în cele din urmã la Târgoviºte. Nu
ºtiu pânã în ziua de azi care au
fost argumentele tatãlui meu. ªtiu
doar cã i-am reproºat mai târziu
cã putea sã cumpere bilete de
tren pânã la Geneva. Aveam ºase
ani. Mã cãpãtuisem pe drum, cine
mai ºtie cum, de râie. În fosta re-
ºedinþã domneascã, am trãit cam
un an ºi jumãtate, dupã care am
ajuns în Bucureºti, dintre toate
locurile posibile, în cartierul Fe-
rentari. De data asta alegerea nu
a fost rea. Atunci când eºti refu-
giat ºi în primejdie sã fii returnat
în spaþiul din care ai fugit, cel mai
bine este sã te faci nevãzut prin-
tre oameni.
M.A.: Te întreb acum despre
oameni ºi locuri întâlnite/ par-
curse în tinereþe. Ce prieteni ai
avut? Cum erau relaþiile între
oameni atunci? Unde þi-ai pe-
trecut vacanþele? Ce oraº/ sat/
loc preferat ai avut din Româ-
nia anilor de tinereþe?
C.E. Copilãria, adolescenþa
înseamnã în principal ºcoala. N-
am umblat pe atunci nicãieri.
Eram sãraci lipiþi. Îmi amintesc cã
o iarnã întreagã am mers la ºcoa-
lã cu o gheatã neagrã ºi un pan-
tof maro. Ca sã nu râdã copiii de
mine, târºâiam pantoful prin apã,
poate se mai înnegreºte un pic.
Pânã cãtre cincisprezece ani am
fost un elev bun. Îmi plãcea sã
învãþ, sã ºtiu, sã aflu. Relaþiile cu
cei din jur erau axate în principal
pe asemenea preocupãri. Abia în
liceu am descoperit componenta
sufleteascã a relaþiei dintre oa-
meni. Atunci am avut ºi primii
prieteni, prietenie însemnând în
principal umblat pânã la istovire
pe strãzi, mers împreunã la câte
un film, la „ceaiuri”, un fel de în-
tâlniri în grup, semi-sentimenta-
le, cu fete al cãror nume nu-l mai
ºtiai a doua zi. Un timp nebunesc,
o imensã dezordine mentalã. Mã
întreb pânã în ziua de azi cum de
am scãpat întreg din toatã perioa-
da aceea.
M.A.:Ai lucrat la Institutul de
Folclor. Câteva amintiri despre
timpul petrecut acolo? Atmosfe-
rã, colegi ....
C.E.: Dupã trei ani de navetã
într-un sat de lângã Bucureºti,
lucrul la Institutul de Folclor echi-
vala cu un dar neînchipuit de fru-
mos. În plus, domeniul era nobil,
merita din plin sã i te dedici, sã
foloseºti timpul cât îl ai ca sã pã-
trunzi sensul adânc al textelor
populare, poate chiar sã contri-
bui tu însuþi la o mai bunã înþele-
gere a lor. Era ca ºi cum þi-ar fi
pus Dumnezeu o mânã pe cap.
Acolo am cunoscut marile zei-
tãþi: Mihai Pop, Alexandru Am-
Gaudeamus 2016 - Constantin Eretescu, Sanda Galopenþia, Mihaela Albu ºi Dan Anghelescu
zulescu, Ovidiu Bârlea, Maria-
na Kahane, Tiberiu Alexandru.
Erau apoi ceilalþi, cei mai mulþi
doritori ca ºi mine sã ºtie ºi sã
înþeleagã. Aº spune cã ºi atmo-
sfera era bunã. Sigur, trebuia tre-
cut prin perioade tensionate,
ºedinþe, angajamente, dar odatã
ce se isprãvea cu asta, reintrai
în pacea lucrului.
M.A.: Când ai început sã
scrii? Care a fost impulsul de a
porni pe drumul acesta?
C. E.: Eu am scris literaturã de
când mã ºtiu. Prin clasa a cincea,
a ºasea, împreunã cu un coleg de
clasã, Ovidiu Zotta, aveam poe-
zii afiºate la gazeta de perete a
ºcolii din Ferentari. Le citeam cu
mai mare plãcere pe ale lui. Erau
mai bune. Au urmat apoi schiþe-
le, poveºtile. Þin minte pânã în
ziua de azi cum, în nopþile care au
precedat examenul de bacalaureat
— examen de maturitate, cum se
numea pe atunci —, în loc sã în-
vãþ ce trebuia, aveam goluri mari
care trebuiau umplute, eu îmi pe-
treceam nopþile rescriind dintr-o
perspectivã personalã povestea
„Roman Nãzdrãvan” a lui Nico-
lae Filimon. Ce-o fi fost în capul
meu...
M.A: Te voi ruga sã vorbeºti
acum despre stabilirea celor
douã „falii” ale vieþii tale, care,
asemeni cu cea a multora dintre
români, s-a petrecut în (între)
douã spaþii geografice. În cazul
tãu – douã continente, douã
þãri: România ºi Statele Unite.
De când te afli în exil/ diaspo-
ra?
C.E.: Eu fac parte din ceea ce
se considerã a fi cel de-al treilea,
ºi ultimul, val al exilului românesc.
Este perioada cuprinsã între anii
1975, adicã dupã ziua de 1 august
a acelui an, când a fost semnat la
Helsinki Acordul de Securitate ºi
Cooperare în Europa, ºi sfârºi-
tul anului 1989, când s-a produs
prãbuºirea regimului comunist.
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
scriitori din exil:
Constantin
Eretescu
Coodonator: Ion Munteanu
Meritã sã ne amintim cã, între
semnatarii documentului, s-au
numãrat toate þãrile comuniste
din Europa, cu aproape comica
absenþã a Albaniei. Pe baza acor-
dului semnat ºi de România, al
cãrui punct opt includea clauza
respectului pentru drepturile
omului ºi drepturi fundamenta-
le, libertatea de gândire, de con-
ºtiinþã, de religie ºi credinþã,
devenea dintr-odatã posibilã ple-
carea „definitivã” din þarã, cum
se spunea pe atunci, pentru re-
întregirea familiei, pentru prac-
ticarea religiei nerecunoscute
sau puþin practicate în locul de
baºtinã, uneori chiar ºi pentru
dreptul de a trãi într-un alt stat.
M.A.: A fost un drum uºor? A
acceptat regimul de atunci ast-
fel de cereri – îndreptãþite în
þãrile occidentale, dar greu de
aplicat la noi?
C.E.: Sigur cã între comple-
m iºcarea ideilor
tarea unui formular prin care
cereai sã emigrezi ºi eliberarea
paºaportului se interpuneau pie-
dici de toate felurile – de la
ameninþare, la concediere, la
internare într-un spital psihia-
tric, arestare, pentru a aminti
doar câteva din practicile puse
în aplicare pentru a te convinge
sã renunþi la plecare. La inter-
venþia Securitãþii, eu am avut
parte de o operaþie la ochi fãcu-
tã de o doctoriþã stagiarã cu care
nu vorbisem ºi pe care n-o vã-
zusem înainte. Ea a fost desem-
natã sã ia locul celui cu care dis-
cutasem. Era la prima ei opera-
þie. Sper sã fi fost ºi ultima. In-
util sã spun care a fost rezulta-
tul.
M.A.: Când a început exilul
românilor, cine au fost cei care
au putut pleca ºi scãpa astfel de
opresiune?
C.E. Referitor la cronologia
plecãrilor din þarã, pot sã spun
cã cel dintâi val al emigraþiei a fost
format din studenþii, funcþionarii
diplomatici, militarii, artiºtii, ga-
zetarii, liber-profesioniºtii, oa-
menii de afaceri care se aflau în
strãinãtate în timpul marilor
schimbãri politice care au urmat
sfârºitului celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, legionarii fu-
giþi în Germania dupã înãbuºirea
rebeliunii, oamenii care au în-
þeles ce urmeazã sã se petreacã
ºi care au refuzat sã mai revinã
în þarã. Li s-au adãugat puþinii
oameni politici care au izbutit sã
treacã ilegal graniþa. Pentru vina
de a fi plecat sau de a nu se fi
întors, mulþi dintre ei au fost
condamnaþi în contumacie la ani
de închisoare, nu de puþine ori,
la muncã silnicã. Începutã în anii
rãzboiului, aceastã perioadã se
încheie cam odatã cu ocuparea
þãrii de cãtre sovietici, cu instau-
rarea republicii ºi cu ferma în-
chidere a graniþelor.
M.A.: Acesta este primul val
de emigrare. A urmat, cum spu-
neai, închiderea graniþelor, so-
vietizarea României, interzice-
rea oricãrei plecãri în þãri din
(Continuare în pag. 4)
3
m iºcarea ideilor
(Urmare din pag. 3)
Occident. ªi totuºi ... în cele din
urmã au mai fost români care au
reuºit sã evadeze.
C.E.: Da, valul urmãtor, cel mai
puþin numeros, a fost cel cuprins
între, aproximativ, anii 1948 ºi
1975 ºi a fost alcãtuit din cei care
au izbutit, în pofida restricþiilor
de toate felurile, sã treacã ilegal
frontiera, cei care au obþinut în
mod legal un paºaport pe care sã-
l foloseascã doar pentru a pãrãsi
þara, puþinii oficiali (scriitori,
membri ai unor formaþii artistice,
sportivi). Mai þineþi minte bancul
care circula în epocã: Ce este un
cvintet? ªi rãspunsul: „Orches-
tra filarmonicã revenitã dintr-un
turneu în Occident?”
M.A.: În perioada dintre
1948 ºi 1975 regimul a fost egal
de dur în ceea ce priveºte plecã-
rile din þarã?
C.E.: Nu. Se cuvine amintit aici
cã restricþiile de a pãrãsi þara nu
au fost aceleaºi în cursul anilor.
Anii 1968-1970, perioada care a
urmat „Primãverii de la Praga” ºi
invaziei militare în Cehoslovacia,
cea la care România nu a luat par-
te, au rãmas în memoria genera-
þiei mele ca un timp al relativei
libertãþi de miºcare ºi al unei
scriitori din
scriitori din exil:
exil:
Constantin
Constantin
Eretescu
Eretescu
4 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
sensibile relaxãri ideologice. A
fost ºi timpul în care mulþi din-
tre foºtii deþinuþi politici au pu-
tut cere ºi au obþinut documen-
tele necesare plecãrii din þarã.
Este timpul când Paul Goma, el
însuºi fost deþinut politic, a de-
venit membru al partidului co-
munist. Din pãcate, nu a durat
mult. La începutul anului 1971,
au apãrut primele semne ale
schimbãrii, iar în iulie au fost
formulate tezele care au declan-
ºat un rãzboi ideologic total a
cãrui victimã a fost, fireºte, po-
pulaþia.
M.A. Plecarea ta ºi a soþiei
tale, Sanda Golopenþia, s-a pro-
dus aºadar în ceea ce s-a numit
„al treilea val”. Care a fost ro-
lul exilului românesc ºi cum l-ai
caracteriza privind retrospectiv
rolul sãu în lumea occidentalã?
C.E.: Opinia general accepta-
tã este cã cele trei valuri formea-
zã exilul politic românesc. Oame-
nii aceia ºi-au propus sã prezinte
lumii libere imaginea realitãþii din
þara din care au plecat. Ei au fost
aceia care au militat pentru uni-
rea sub acelaºi steag a românilor.
Componenþa primului val, alcã-
tuit mai ales din membrii partide-
lor alungate de la putere, P.N.Þ,
P.N.L., P.S.D. (gruparea Titel-Pe-
trescu), legionari, a exprimat mai
ales poziþia fostelor partide poli-
tice. Una din ideile dominante era
aceea cã situaþia din þarã nu poa-
te fi de duratã. Iar aceasta a pre-
lungit peste mãsurã disputele
dintre reprezentanþii diferitelor
partide, mulþi dintre ei încercând
sã se poziþioneze cât mai bine în
aºteptarea revenirii la putere. Au
contribuit mult la aceastã inter-
minabilã disputã ºi posturile oc-
cidentale de radio destinate es-
tului Europei, în care se vorbea
tot timpul despre iminenþa unui
nou rãzboi est-vest, care avea sã
restaureze vechea ordine socia-
lã. Din fericire, toate acestea
îmi sunt cunoscute din consem-
nãrile celor care au izbutit sã se
þinã deoparte ºi sã urmãreascã
doar evenimentele. Lucrurile s-
au schimbat în timp. Exilaþii ul-
timelor decenii nu mai aparþi-
neau ideologic vechilor partide.
Ei erau doar anti-comuniºti.
M.A.: ªi totuºi... dupã 1989
s-a plecat masiv din þarã. Nu
mai era vorba de luptã antico-
munistã, nu se mai punea pro-
blema opresiunilor politice. Se
poate numi în continuare emi-
graþia de dupã 1989 tot cu ter-
menul de „exil”?
C.E.: Mulþimea de compatrioþi
care au pãrãsit þara în ultimul sfert
de veac, dupã prãbuºirea regimu-
lui impus de sovietici, formeazã,
în limbajul oficial, diaspora. Aceº-
tia sunt oamenii aflaþi în cãutare
de recunoaºtere profesionalã sau
doar în cãutarea unei vieþi mai
bune. Termenul desemna în tre-
cut comunitãþile evreieºti aflate
în afara Palestinei. În accepþia
curentã, diaspora se referã la acei
membri ai unei etnii care trãiesc
în afara spaþiului natal. Risipiþii
prin lume. Guvernele care au ur-
mat prãbuºirii regimului comu-
nist, în loc de emigraþie/ emi-
granþi, preferã sã foloseascã ter-
menul de diaspora româneascã,
iar aceasta într-un sens foarte
inclusiv, pentru a cuprinde în el
ºi pe cei din vechiul exil.
M.A.: Sã revin la frontierele
de timp dintre cele trei valuri.
C.E.: Aici lucrurile pot fi nuan-
þate. Pentru a corespunde ade-
vãrului, afirmaþia fãcutã impune
câteva precizãri. Dacã spunem cã
toþi cei care au pãrãsit România
dupã 1989 aparþin diasporei, ris-
cãm sã nedreptãþim o seamã de
intelectuali, scriitori, gazetari, care
au plecat din þarã pentru cã s-au
temut pentru viaþa sau libertatea
lor. Ei aparþin, astfel, exilului.
Tot astfel, nu au fost puþine ca-
zurile în care emigranþi stabiliþi
Sanda Galopenþia ºi Constantin Eretescu
de multã vreme în Occident s-
au rãzvrãtit împotriva confiscã-
rii pãmântului confraþilor lor din
þarã, ilegalitãþilor ºi abuzurilor
de toate felurile, pentru a deveni
militanþi politici. Din emigranþi
ei s-au transformat în exilaþi.
Apoi, se cuvine spus cã nu toþi
cei care au plecat din lumea co-
munistã pot fi numiþi exilaþi. Din
timpurile cele mai vechi, exila-
tul era un condamnat politic, un
om devenit indezirabil din cau-
za convingerilor sale ºi izgonit
din oraºul sau þara în care trãise
pânã atunci. El putea fi depor-
tat, surghiunit, ostracizat, expul-
zat, expatriat. Pedeapsa putea fi
limitatã la un numãr de luni, de
ani, sau putea fi pe viaþã. Uneori,
mai ales în timpuri mai recente,
condamnatul putea uneori sã
plece de bunãvoie. El devenea un
emigrant, un refugiat. Rãzboaie-
le, nãvãlirile strãine, catastrofele
naturale, o secetã prelungitã ani
de zile, de pildã, epidemiile, dar
ºi birurile excesive, robia au
produs dintotdeauna asemenea
migraþii, fugi în masã, bejenii. În
anii comunismului, singura for-
mã prin care îþi puteai exprima
dezacordul faþã de politica sta-
tului era descoperirea unei cãi
legale de a pleca din þarã. Odatã
identificatã, urma trecerea prin
iadul represaliilor. Victoria nu
era nicicum sigurã. N-au fost pu-
þin aceia care au pierdut bãtãlia
cu autoritãþile. A spune cã numai
cei care au reuºit sã plece din þarã
sunt exilaþi, este o nedreptate.
Mulþi au continuat sã trãiascã în
interiorul þãrii ca exilaþi interni.
Dupã cum, nici dintre cei care au
reuºit sã treacã frontiera, nu toþi
au devenit militanþi împotriva re-
gimului care i-a determinat sã-ºi
ia lumea în cap.
M.A.: ªtiu cã noua „lume”
în care intrau exilaþii nu era
nici pe departe una care-i aº-
tepta cu braþele întinse. Greu-
tãþile au fost de toate felurile...
C.E.: Refugiul într-o þarã
strãinã, cu o limbã ºi culturã
care-þi erau, cel mai adesea, prea
puþin cunoscute, însemna, lite-
ralmente, luatul vieþii de la ca-
pãt. Profesiunea pe care ai exer-
sat-o de-a lungul timpului, nu-þi
mai era, decât rareori, de folos.
Ca sã nu mai spun cã nu au fost
puþini aceia care nu ºi-au putut
dovedi specializarea fiindcã nu
au putut scoate diploma de stu-
dii cu ei. Problema esenþialã cu
care s-au confruntat cei nou ve-
niþi a fost supravieþuirea, adap-
tarea la o limbã ºi civilizaþie
strãine. Operaþia putea dura ani
de zile. Nu e surprinzãtor, de
aceea, cã unii dintre cei mai cu-
noscuþi disidenþi politici din
þarã nu ºi-au mai putut exprima
ideile. Drama a fost încã mai vi-
zibilã în lumea exilaþilor din pri-
mul val. Veniþi într-o Europã
epuizatã de rãzboi, ei erau oa-
meni care deþinuserã funcþii im-
portante în stat ºi care nu accep-
tau sã munceascã cu braþele. S-
au pãstrat confesiunile unora
dintre ei: „A avea un lemn în sobã
e un privilegiu (…) a avea douã
camere închiriate pentru ºase
oameni e o favoare”, consem-
neazã în Jurnalul sãu Leontin
Constantinescu ºi tot el, la 30
septembrie 1947: „Eu însumi
sunt un biet cerºetor”. Masa exi-
laþilor tãcuþi nu a fost micã.
Dupã cum nu mic a fost numã-
rul celor care au ales sã scrie,
sã publice, sã iasã în piaþa publi-
cã, sã protesteze, pentru a denun-
þa regimul opresiv.
M.A.: Ieri, în ciuda greutã-
þilor, mulþi exilaþi, ca ºi unii din
diaspora de azi, au reuºit sã se
impunã în þara de adopþie. Prin-
tre ei, numele Constantin Ere-
tescu este unul de referinþã.
În numele redacþiei ºi al meu
personal, îþi dorim ani mulþi, cu
sãnãtate ºi cu noi cãrþi!
 „Un om al altui timp,
al altui loc”
Constantin Eretescu
– Capcana
O
carte care, dupã ce ai
închis ultima filã, con-
tinuã sã te obsedeze,
ba chiar, dacã ai terminat-o de ci-
tit seara, înainte de culcare, o vi-
sezi ºi o analizezi în vis. Ei bine,
aceastã carte meritã recomanda-
tã cititorilor. Meritã ºi trebuie ci-
titã de cât mai mulþi!
Este vorba despre recentul
roman, Capcana (editura Span-
dugino, 2022), semnat de Con-
stantin Eretescu. Etnolog, antro-
polog, diarist, autor de romane,
povestiri ºi piese de teatru, de
studii ºi articole literare, dar ºi
politice, editor al variantei ameri-
cane a revistei Lupta. The Fight,
C. Eretescu este totodatã un scri-
itor care spune (în mai multe rân-
duri!), sub masca ficþiunii ori în
studii ºi eseuri, „povestea”/ „po-
veºtile” unor destine silite de is-
torie sã trãiascã în „alt loc” decât
cel de acasã. Sã-ºi construiascã,
cu alte cuvinte, un nou acasã
„dincolo”, în lumea largã. Astfel,
în scrierile sale confesive (memo-
rii, jurnale, corespondenþã) ori în
cele ficþionale, se poate des-
prinde, ca temã centralã, condi-
þia exilatului pe pãmânt strãin,
trãind într-un spaþiu altfel, în
altã limbã, în altã culturã, în altã
civilizaþie.
În cazul romanului în discuþie,
personajul, Zachary Shepherd1
(Zaharia Ciobanu), este profesor
de antropologie, o ingenioasã
„metodã” a autorului de a intro-
duce în ficþiune adevãrate „pre-
legeri” asupra subiectului, ca ºi
asupra problemelor lumii contem-
porane legate de exodul popula-
þiilor, de emigrare ºi imigrare, de
natalitate, politici economice
mondiale etc. Toate aceste pagini
sunt astfel cuprinse firesc – în
derularea naraþiunii – drept re-
produceri (în rezumat) ale cursu-
rilor predate de profesor ori ale
dialogului acestuia cu studenþii.
O binevenitã distincþie o face în-
tre exilat ºi emigrant, primul pã-
rãsindu-ºi þara din raþiuni politi-
„ MIHAELA ALBU
strãin – „dincolo”
ce, constrâns (el „pleacã din þara
lui definitiv. Pentru cã nu accep-
tã politica statului, el este în pri-
mejdie sã-ºi piardã libertatea,
poate chiar viaþa.”); celãlalt, asu-
mându-ºi de bunãvoie riscul ple-
cãrii în alt spaþiu, în altã limbã,
„pleacã în speranþa cã va trãi mai
bine în þara în care ajunge.” Pagi-
nile acestea, teoretice, nu disto-
neazã ºi nici nu fractureazã nara-
þiunea, întregul roman fiind, cum
uºor se poate observa, numai în
aparenþã un policier, în esenþã,
o meditaþie profundã asupra con-
diþiei umane, în general, asupra
condiþiei individului prins în
capcana / închisoarea unui sis-
tem mai mult sau mai puþin au-
toritar, în particular. Analiza se
bazeazã totodatã pe experienþa
personalã, atât ca exilat, dar mai
ales prin aprofundarea teoreti-
cã a fenomenului migraþiei, ba-
zatã pe cercetare, Constantin
Eretescu fiind el însuºi profe-
sor de antropologie culturalã la
Rhode Island School of Design
din Providence.
Cu câþiva ani în urmã, titlul
ales de autor pentru un volum de
studii (Cu ochii în zare. Exilaþi,
emigranþi, pribegi, Ed. Paideia,
2011) dezvãluia cititorului foarte
repede conotaþiile incluse, mai
ales dacã acesta îl corobora cu
subtitlul. Scriind el însuºi de pe
poziþia celui aflat „dincolo”, C.
Eretescu pune în discuþie feno-
menul desþãrãrii încã puþin dis-
cutat (ori neînþeles) în adevãra-
tele sale dimensiuni, singurãta-
tea individului într-o societate
strãinã, dar ºi, în general, în lume
(„Se descoperea singur, într-o
lume strãinã, pe care nu o înþele-
gea ºi care refuza sã-l accepte.
Mai mult, îl respingea în diferite
moduri.”) O afirmã direct, la un
moment dat în roman, personajul
ducându-ºi existenþa în noua
þarã, dar, paralel, prin flashbackuri,
într-o permanentã întoarcere în
Gaudeamus 2016 - Mihaela Albu, Mircea Anghelescu, Silvia Colfescu ºi Constantin Eretescu
trecut – analizând fapte, întâm-
plãri, dialoguri pe care încearcã
sã le înþeleagã („Descoperi, dintr-
o datã, o neaºteptatã asemãnare
între viaþa pe care o trãia el, cea a
bãtrânului Zahu la Siriu ºi, de
bunã seamã, viaþa încheiatã îna-
inte de vreme a Malvinei.”) (p.
113)
De fapt, pentru Constantin
Eretescu, aºa precum pentru Vin-
tilã Horia, romanul – literatura –
se constituie în „instrument de
cunoaºtere” ºi, astfel, de desci-
frare ºi înþelegere. A lumii, în ge-
neral, a propiului eu, al celui care
scrie/ o scrie, în particular. Ast-
fel, sub aparenþa unui roman po-
liþist – o crimã întâmplatã în uni-
versitatea în care Zachary Shep-
herd este profesor – autorul dez-
bate ºi dezvãluie destinul fiinþei
umane prinse în capcana unui
sistem socio-politic, atât cel din
SUA, cât ºi cel anterior, din Ro-
mânia comunistã. Prin permanen-
ta paralelã între misterul morþii
Malvinei (mama personajului),
neelucidatã, ºi cel al crimei comi-
se asupra tinerei secretare, nara-
torul induce ideea „capcanei”, a
puterii pe care statul (orice stat)
o exercitã asupra individului, din
care nu are sorþi de scãpare. Sin-
uciderea din final a profesorului
(ce se ºtia nevinovat, dar asupra
cãruia planau suspiciuni, el fiind
celãlalt, un individ din alt loc),
pe lângã tragismul negãsirii unui
mijloc firesc de scãpare de sub
acuzaþii, înseamnã ºi supremul
gest de… libertate, de asumare
pe cont propriu a destinului. A
dispune singur de viaþa sa, pare
a sugera autorul, este singura
formã de libertate care i se mai
permite.
Am putea afirma cã jurnalele,
dar ºi literatura scrisã de Con-
stantin Eretescu sunt pentru au-
tor ºi „o formã de terapie sufle-
teascã.” Explicaþia pare a fi sim-
plã (ºi ne-o dezvãluise direct la
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
un moment dat): „Scriind ce te
doare, transferi asupra hârtiei
parte din necazul care te macinã
ºi nu-þi dã pace.” (v. Turnul de
veghe, vol. III, ed. Vremea,
2016, p. 87) Toate întâmplãrile
prezentului, toate „întoarcerile”
obsesive în trecut nu sunt decât
conºtientizarea „durerilor”
strãinului în alt spaþiu ori ale
înstrãinatului în propria þarã,
dureri care-i jaloneazã întreaga
existenþã. Obsesiile genereazã
cãutãri, încercãri permanente de
a descifra ºi înþelege. Cât se
poate de evident, pretextul de
roman poliþist cu care autorul
porneºte pe drumul naraþiunii se
constituie, de fapt, în cãutarea
dezlegãrii altor mistere, altor
secrete bine ascunse. Contrar
reþetei obiºnuite, care duce în
final la aflarea criminalului ºi a
mobilului crimei, autorul nu
oferã nimic din toate acestea,
cum nici personajul nu a putut
afla misterul morþii mamei sale.
Viaþa nu ne oferã totdeauna rãs-
punsuri clare, repetãm, omul trã-
ieºte nu de puþine ori înstrãinat
ºi în propria þarã, strãin faþã de
un regim ce-l închide într-o cap-
canã, cum strãin era Zachary
Shepherd în noua patrie, în ciu-
da poziþiei sociale pe care reu-
ºise sã o ocupe, chiar în ciuda
adaptãrii onomastice, cãci, aºa
cum avea sã afirme în final de-
canul, profesorul „nu gândea ca
noi”.
Putem concluziona cã ºi acest
roman, ca ºi multe din scrierile
semnate de Constantin Eretescu
demonstreazã, într-o manierã sau
alta, ideea prin care autorul ale-
sese sã deschidã volumul Cu
ochii în zare, adicã acea stare de
„inadecvare” în raport cu noua
lume, în raport cu „ceilalþi”, por-
nind de la un dat considerat drept
caracteristicã aproape definitorie
pentru orice emigrant. „Inadec-
varea este starea de bazã a emi-
grantului”, o spunea sentenþios
chiar prima frazã a volumului,
autorul încercând mai apoi sã-i
m iºcarea ideilor
explice sensurile, exemplificând
mai întâi cu diverse comporta-
mente ce exprimã „îndepãrtarea
de centru”. Este vorba despre „o
incapacitate de armonizare la
comportamentul general accep-
tat al grupului.” ªi astfel, deºi
Zachary Shepherd era perceput
ca „un om cu un comportament
impecabil, întotdeauna politicos.
Lucru rar pe aici”, a fost conce-
diat ºi astfel respins, neacceptat
în cele din urmã de „grup”.
„Din pãcate nu gândea ca noi”,
repetãm cele spuse de decan, afir-
maþie ce poate fi consideratã
emblematicã pentru inadecvarea
exilatului într-o lume diferitã, o
lume care „gândeºte” altfel.
Aºadar, pe ansamblu, avem în
faþã ºi de data aceasta, sub haina
ficþiunii, o carte care surprinde
câteva din laturile esenþiale ale
condiþiei strãinului într-un uni-
vers strãin, statutul propriu (de
exilat în SUA al autorului) condu-
când ºi acesta la autenticitate. De
aici, desigur, valoarea documen-
tarã, dar, mai presus de atât, valoa-
rea esteticã, de vreme ce datorãm
volumul unuia dintre cei mai im-
portanþi cãrturari ºi scriitori ro-
mâni, care, trãitor în alte spaþii,
are privirea permanent îndreptatã
spre „zarea” natalã, continuând sã
creeze în limba românã.
Capcana – un roman care, în
opinia noastrã, alãturi de Dum-
nezeu s-a nãscut în exil (Vintilã
Horia) ºi Agonie fãrã moarte (N.
I. Herescu), completeazã ºi înno-
bileazã literatura contemporanã.
1
Un amãnunt, nu lipsit de inte-
res ºi, desigur, introdus cu bunã ºtiin-
þã de autor, este numele „tradus” al
personajului, o încercare, o modali-
tate ºi aceasta de adaptare, de inte-
grare în societatea în care viaþa l-a
silit sã trãiascã. Numele american pare
a ajuta la integrare, dar în realitate
aceasta este una de suprafaþã, deoa-
rece, începând cu accentul ºi termi-
nând cu alte tradiþii, obiceiuri, con-
cepþii, dar mai ales cu un alt trecut
determinat de condiþiile istorice, de
regimul politic din care a plecat, îl
fac pe Zachary- Zaharia sã fie un
inadaptat.
scriitori din exil:
Constantin
Constantin
Eretescu
5
 „ DAN ANGHELESCU
Capcana – o carte a exilului de dupã exil
m iºcarea ideilor
„Quand la vie est une
cage/ Chaque jour est
une larme.”
Jaques Prévert
D
upã alte douã (notabi-
le) apariþii editoriale
(Folclorul literar al
românilor ºi Moartea lui Patro-
clu) la editura Spandugino, în
aprilie 2022, Constantin Eretes-
cu, un senior al exilului literar
reintrã în actualitatea scrisului
românesc cu un nou titlu: Cap-
cana. Revenirea la roman nu sur-
prinde. ªi în Capcana, precum
în romanul Party cu un ceas mai
devreme, atrag atenþia moderni-
tatea construcþiei epice ºi simþul
proporþiilor, dupã cum în Pasã-
rea de fier ºi fluturii se remarca
prin naturaleþea rostirilor. Desi-
gur ºi exerciþiul diaristic din Tur-
nul de veghe îºi face simþitã pre-
zenþa prin sobrietatea lapidarã a
scrisului. Decupajul atent al fra-
zei reaminteºte aerul deplierilor
sale publicistice când, în exil, îm-
preunã cu Sanda Golopenþia, edi-
ta varianta americanã a revistei
Lupta - The Fight.
Capcana deschide un întreg
orizont de reflecþii ºi conexiuni,
fiind totodatã ºi un discurs al
exilului de dupã exil. Apare într-
un moment în care înaltele gla-
suri ale literaturii exilului (Busu-
ioceanu, Stamatu, Vintilã Horia,
Amãriuþei, ªtefan Baciu) stau
amuþite în cãrþi care nu circulã
dacã (ºi câte) au apãrut. În stra-
tegiile educaþionale ale culturii ºi
învãþãmântului nu se regãsesc ºi
nici nu se întrevede o perspecti-
vã beneficã într-un asemenea
sens. Într-o conversaþie cu Ele-
na ªtefoi, Virgil Ierunca remarca-
se cã în România post-decem-
bristã „…scriitorii înºiºi uitã/…/
se uitã foarte multe lucruri. Ba
chiar asistãm – accentua el – ºi
la o pedagogie a uitãrii, bine
întreþinutã de noua putere, aºa
cã putem vorbi de o voinþã de
clasã a uitãrii/…/ea nu mai
cade în spaþiul propriu al uitã-
rii totalizante, ci devine un fel
de armã neoideologicã”. (v.
Mihaela Albu & Anghelescu
Dan, 2020, Necunoscutul scrii-
tor Virgil Ierunca, ed. Aius,
p.20).
Desigur, cuvântul „exil” s-a
ºters din realitatea timpului nos-
tru, dar interogaþiile lãsate în urmã
rãmân fãrã rãspuns. Cât despre
literaturã, ea pare tot mai indife-
rentã ºi opacã faþã de istoria re-
centã ºi – observase Vintilã Ho-
ria – „elle se situe de plus en plus
au dela de l’homme/…/ elle évi-
te les questions et la possibilité
d’y répondre./…/ homo poeti-
scriitori din
scriitori din exil:
exil:
Constantin
Constantin
Eretescu
Eretescu
6 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
cus n’a plus le courage d’affron-
ter le mal qui pèse sur les en-
fants du siecle.” (v. Vintilã Horia,
1959, Poésie et liberté, Acta phi-
lologica, vol.II, Roma, p. 83).
Atins de intuiþii similare, ro-
mancierul Constantin Eretescu
intrã sub orizontul acelor creaþii
ce ating inefabilul printr-o ample-
xiune a formelor. Capcana se
„construieºte” din perspectiva
în care Vintilã Horia afirmase tran-
ºant: „Ceux qui sauvent la poé-
sie, dans notre temps, /…/ sont
les romanciers. Le roman est
devenu l’expression la plus in-
telligible et, parfois, la seul ac-
ceptable, de l’art poétique”.
(ibid.) ªi sunt amintite poemele
scrise sub formã de roman de
Hermann Broch (La mort de Vir-
gile), Romain Gary (Les raciness
du ciel) ºi de Constantin Ama-
riuþei (La fiancée du silence).
Vom desluºi în Capcana con-
ºtiinþa tragicã specificã literaturii
exilului ºi o luciditate ce aminteº-
te de eternul sceptic Cioran când,
în corespondenþa cu Wolfgang
Kraus, scria despre Conºtiinþã
ca destin (Bewusstsein als Ver-
hängnis). Aici am desluºi o anu-
me esenþã a acestei cãrþi ce apar-
þine de orientarea târzie a exilu-
lui de dupã exil care confirmã
acel veritabil adagiu cioranian,
cuprins în afirmaþia cu care îºi
continua gândul concluzionând
în ideea cã: „Orice conºtiinþã
este o maladie.” (v. Emil Cioran
– Scrisori cãtre Wolfgang Kraus.
1971- 1990, p. 21).
Înlãnþuire tensivã a tot ce se
întâmplã, ca ºi a tot ce nu se mai
întâmplã, noua carte a lui Con-
stantin Eretescu se regãseºte
sub semnul acestei rostiri ce pare
sã devinã chiar o amprentã in-
delebilã a întregului story. La fel
ca în tragediile antice, din ea se
profileazã semnul inexorabil al
desfãºurãrilor destinale cu ine-
vitabile prãbuºiri asupra unuia
care este ºi cel mai inocent. Exis-
tenþa, cvasi anonimã, a acestuia
din urmã este atinsã de acte cri-
minale ce rãmân neelucidate.
Capcana se configureazã din
existenþele unui cerc închis, in-
tolerant ºi opac al unor indivizi
pentru care „Morþile, chiar ºi
cele comune, cu atât mai mult
asasinatele sunt transformate în
evenimente”. Realitatea crepus-
cularã, situatã sub semnul lui
Cain, trimite cãtre ceea ce T.S.
Eliot numise hollow men, omul
gol pe dinlãuntru. Adicã omul
care a încetat „de a mai fi o per-
soanã legatã de un neam, de o
familie, de o culturã, de un des-
tin ºi de un suflet pentru a de-
veni un cetãþean plutind în gol,
fãrã chip ºi fãrã atribute, Ein
Mann ohne Eigenschaften cum
avea sã-l recunoascã Robert
Musil în faimosul sãu roman.”
(v. Vintilã Horia, In memoriam,
Revista Scriitorilor Români, nr.
26/ 1989)
Într-un asemenea ambient,
soarta exilatului Zachary Shep-
herd (se numise „cu ani în urmã
Ciobanu Zaharia”) se apropie
de aceea a eroilor antici. Daimo-
nul strãvechilor tragedii ivite în
Atica fusese reînviat în veacul
XX când, dupã inexorabila mas-
cã a Destinului, erau ascunse de
fapt exilul ºi crima. ªi astfel su-
netul fundamental al cãrþii se rea-
propie de cel al filonului tragic
gândit cândva de un Sofocle,
acolo unde (în Antigona, de pil-
dã) s-a spus: „Înfricoºãtoare
sunt multe. /Dar nimic mai înfri-
coºãtor decât omul./…/Fiinþa
omului este stranie.” (Trad. Wal-
ter Biemel revista Ethos, Caietul
3/1982)
Deºi politicoasã ºi deferentã,
simpla prezenþã a exilatului Za-
chary Shepherd îi tulburã pe cei
din jur. Un ins fãrã patrie este un
strãin, un straniu. Într-o carte
anterioarã (Cu ochii în zare)
Constantin Eretescu scria despre
stranietatea celor din exil. O trã-
ia chiar atunci ºi o analiza nu-
mind-o inadecvare sau incapa-
citate „de armonizare la compor-
tamentul general acceptat al
grupului”. O identifica drept
„starea de bazã a emigrantu-
lui.”
Fenomen specific veacului
XX, exilul devenise un obiect de
reflecþie pentru toþi gânditorii
acestui timp. Martin Heidegger
s-a preocupat de soarta celor ce
îºi pierduserã locul unde fusese-
rã acasã. ªi chiar la seminariile
cu studenþii din România (cei ce
în scurtã vreme aveau sã devinã
o generaþie de exilaþi) comenta
rostirile din Antigona lui Sofo-
cle, tradusã în germanã de
Hölderlin ºi – ca atare – se oprea
la versul 332: „Fiinþa omului este
«stranie»” adicã strãinã. Un-
heimliche spune varianta germa-
nã care, în româneºte însemnã ºi
înfricoºãtor. Dar „Ce este aceas-
tã «stranietate»” se întreba filo-
soful, convenind în cele din urmã
cã stranietatea provine din fap-
tul desrãdãcinãrii omului. Or în
Capcana se poate spune cã în-
treagul story graviteazã în jurul
acestei stranietãþi. Ea va pluti în
aerul tuturor întâmplãrilor ce au
loc ºi soarta celui în cauzã este
apãsatã (ºi în interiorul ºi în exte-
riorul personajului) de aceastã
iremediabilã „pierdere a patriei
(Heimatlosigkeit) de cãtre om”.
Întru o astfel de traumã Martin
Heidegger (v. Originea operei de
artã, Humanitas, 2011, p. 190) a
identificat amprenta întunecatã
a veacului XX. ªi, pornind de aici,
nu se poate spune cã existenþa
lui Zachary Shepherd nu se asea-
mãnã cu destinul rãvãºitor de tra-
gic al unui erou din antichitatea
elinã când, într-un alt vers (360)
din Antigona, în mod lapidar îi
rezumã aproape întreaga poves-
te acolo unde se spune: „Pretu-
tindeni cutreierând pe drum,
este lipsit de experienþã, fãrã
ieºire, ajunge la nimic”(„Überall
hinausfahrend, unterwegs,/ er-
fahrungslos,/ ohne Ausweg,
kommt er zu nichts.” Trad. Wal-
ter Biemel, în revista Ethos, caie-
tul 3/1982)).
În curgerea întâmplãrilor, Za-
chary Shepherd traverseazã de-
rizoriul ºi penibilul unei existen-
þe la care îl obligã soarta de exi-
lat: „…Gãsise de lucru într-un
magazin de vechituri. Hamal,
vânzãtor, casier, om bun la toa-
te. Singurul salariat al prãvã-
liei.” ªi încerca, cu disperare, sã
se ridice „la mai mult decât func-
þia de vânzãtor din care îºi câº-
tiga acum existenþa. Mãrturie
erau zecile de scrisori pe care le
trimitea la universitãþile de pe
întinsul întregii Americi.”
Deºi în cele din urmã îºi reca-
pãtã condiþia de professor uni-
versitar, Destinul nu se dezmin-
te. La cursurile de antropologie
vorbeºte despre migraþie ºi, cum-
va indirect, despre exil, ca despre
„un subiect de actualitate, cã-
ruia i se cuvine atenþie”. Le spu-
ne studenþilor cã „…oamenii îºi
pot abandona pãrinþii, un spa-
þiu familiar, în care cei din nea-
mul lor au trãit nenumãrate ge-
neraþii, pentru a trece frontiera
într-un alt stat, un loc necunos-
cut, cu alte obiceiuri, în care se
vorbeºte o limbã care le e strãi-
nã./…/Ne putem întreba – ac-
centua el – dacã migraþia nu este
o trãsãturã definitorie a specie
umane.” (pp.162,163.)
Dar desigur, „lipsit de expe-
rienþã” el este în continuare ex-
cedat de condiþia sa de om fãrã
patrie, de strãin care inspirã con-
tinuu suspiciuni. Destinul lucrea-
zã! Omul este supravegheat, ur-
mãrit, ameninþat. Inºi necunos-
cuþi participã, neînscriºi, anonimi,
la cursuri. Stranii, rãu-prevesti-
toare întâmplãri îi traverseazã
existenþa. În cele din urmã i se
spune: „Prin felul în care te re-
feri la cultura altor popoare,
diminuezi valorile ºi prestigiul
culturii noastre. Unii europeni
ºi-au fãcut obiceiul sã se urce
pe scaun când vorbesc cu noi.
Nu eºti primul.” Cursul ºi semi-
narul i se suspendã. ªi Destinul
adevereºte premonitoria glãsui-
re din anticul poem: fãrã ieºire,
ajunge la nimic.
Finalul cãrþii survine lapidar:
ziarul local, în spaþiul dedicat ºti-
rilor publicã un foarte sec anunþ:
„Zachary Shepherd, fost profes-
sor la Colegiul St. Mary, unul
dintre principalii suspecþi de
uciderea lui Debbie Lewis…ºi-
a curmat zilele.”
Fãrã îndoialã, Capcana lui
Constantin Eretescu este o carte
a exilului de dupã exil ºi ea rea-
duce în atenþie destinul tragic al
acelor displaced persons. Dar –
dincolo de asta – se poate spune
ºi cã se distinge acea categorie
specialã a romanelor-poem între-
zãritã de Vintilã Horia. Totodatã
se poate desluºi în ea ºi un re-
curs la memorie, un gest aminti-
tor, dat fiind cã – vorbind în ter-
menii lui Emil Cioran – chiar tim-
pul zilelor noastre traverseazã o
mare ºi dezesperantã tulburare
de conºtiinþã (Bewusstsein-
strübung) într-un moment când
istoria dã semne tot mai limpezi
cã tinde sã facã un marche-ar-
riere.
„ CORNEL MIHAI UNGUREANU
M
uncise toatã dimi-
neaþa, pregãtiri de
Paºte, scosese per-
delele, ºtersese geamurile, cãlca-
se cu picioarele covoare ºi pre-
ºuri în albie, apoi le întinsese cu
greu pe sârmele din faþa casei.
Acum, dãdea uºor cu sapa pe
poteca din grãdinã, cât sã cureþe
iarba rãsãritã din pãmântul bãtã-
torit. Abia mai mergea, mâna
dreaptã nu o mai asculta, o durea
ºi capul, parcã ar fi avut în frunte
un fier de cãlcat.
- Sãrut mâna, Mane!, o fãcu
sã tresarã vocea voioasã a Nata-
liei, împletitã cu aceea caldã, aºe-
zatã, a lui Filip.
Nu auzise maºina, nici pe ei
venind.
- Sã trãiþi, sã trãiþi ºi ca oaia sã
albiþi!, rãspunse ºi le ieºi în în-
tâmpinare. Rezemã sapa de zidul
casei ºi îi sãrutã pe obraji, pe
rând, mai întâi pe ea.
- Vã pup! Chiar dacã sunt bã-
trânã, nu mai am valoarea de al-
tãdatã. Dar ajung eu iar cap de
coloanã!
- ªi noi te pupãm! L-am pupa
ºi pe Lale, dar nu se vede..., îl
cãutã cu privirea Natalia.
- Pe Lale îl pupã Mane toatã
ziua, o tachinã Filip.
- Eu? Sã-l pup? Hoaºca aia
bãtrânã? Plecã în târg, la Câmpu
Mare, de dimineaþã, sã cumpere
un curcan ºi veni adineauri. Zise
cã s-a zbãtut pasãrea tot drumul
în cãruþã, dar ºtiþi cum e el, mai
trage de timp, merge pe drumuri-
le lãturalnice, nu pe principal, se
mai opreºte, mai ascultã liniºtea
câmpului, mai culege vreo floare
de cicoare...
Se apropie de fereastra micã,
singura ce dãdea în spatele ca-
sei, o deschise ºi se ridicã pe vâr-
furi, privind înãuntru.
- Muriºi, mã?
- Ce zici?, se auzi vocea bãtrâ-
nului.
- Muriºi? Ce te uiþi ca curca-n
crãci? Hai, scoalã-te, cã veni Na-
talia!
- Cine?
- Ooof, Doamne! Eu nu mai
dau înainte cu tine. Pânã te ridici
tu, fatã iapa ºi pleacã ºi mânzu-n
picioare! Hai afarã, hai!
Se întoarse zâmbind cãtre ei,
dar zãri un smoc de verdeaþã, luã
sapa ºi îl anihilã cu o miºcare scur-
tã, de expert.
- Iar nu eºti fetiþã cuminte!, zise
Natalia.
- Când o sã plec de tot, poate
voi fi. Pânã atunci... Da’ ce-am
mai fãcut?
- Pãi, dacã ar creºte puþinã iar-
bã pe poteca aia, ce-ar fi?
- De, mã, mamã! Aºa m-am în-
vãþat. Când eram micã, lângã lo-
cul nostru avea vie un om mai
sãrac, îºi petrecea toatã ziua aco-
lo. Prin mijlocul viei lui trecea o
potecã ºi el avea grijã, o curãþa,
nu lãsa urmã de buruianã. Ce-mi
plãcea sã mã plimb pe poteca aia!
De atunci am rãmas ºi eu cu obi-
ceiul ãsta.
- Dacã gãsesc un firicel, sã ºtii
cã îþi fac referat de imputaþie! Eºti
bunã de platã!
- ªi n-am cu ce?
Trecurã de poarta grãdinii, prin
micul culoar unde era moara elec-
tricã ºi lada mare cu mãlai, pentru
a ajunge în faþa casei. Natalia cã-
utã în portbagajul maºinii ºi îi
înserare
aduse o geantã pe care n-o mai
purta:
- Uite, sã îþi pui banii, dacã ai
aºa de mulþi!
Bãtrâna ºi-o agãþã de umãr.
- Ce bambinã sunt! Asta o iau
când mã duc...
- Unde te duci, Mane?, între-
bã Filip.
- La Bucureºti. Nici nu vã mai
bag în seamã!
Vântul împrãºtia crengile nu-
cului, scutura petalele viºinului,
învârtea fofeaza pe care Filip o
fixase cândva pe acoperiºul fân-
tânii ºi aducea de pe deal mirosul
florilor de corcoduº pe care îl
mixa cu cel al cireºilor, merilor ºi
perilor din curte, aflaþi ºi ei în pli-
nã explozie floricolã, ºi cu cel de
bãlegar din vecini. Doar þipãtul
strident al cocoºilor ºi agitaþia
rândunicilor ce zburdau gãlã-
gioase în jurul cuibului pe care
ºi-l fãcuserã la streaºina pãtulu-
lui spãrgeau pacea care domnea
peste curte.
- Sãrut mâna, Lale! Ce faci,
frati-mio?, îl salutã Natalia pe bã-
trânul ce tocmai ieºea din casã.
- Sã trãieºti! O sutã de ani, fãrã
reparaþii!, se apropie el ºi îi îm-
brãþiºã.
- ªi matale la fel!, zise ºi Filip.
- Aºa bã, frati-mio, aºa! Bine
aþi venit pe la noi!
- Bine v-am gãsit!
- Lazãre! Ai înviat... ªi acum,
ce faci? Luaºi avânt? Þii fata de
vorbã!, îl luã la rost Mane.
Se aºezarã în jurul mãsuþei
scunde de lemn, pe scaunele pi-
tice, sub viºinul înconjurat de ci-
ment. Lui Filip îi plãcea cum se
adunau bunicii Nataliei la tainã,
dornici sã povesteascã, dar ºi sã
afle ce mai e prin lumea de aproa-
pe sau de departe. Aici îºi petre-
cuse ea copilãria ºi, mai apoi, va-
canþele, iar Lale fusese prietenul
ei. Pe el îl aºtepta la poartã, în
fiecare zi, când auzea fluierând,
la sosirea ºi plecarea din haltã,
trenul care-l aducea de pe ºanti-
er. Îi dãduse timp, din puþinul pe
care-l petrecea acasã, cãci dumi-
nica era singura lui zi liberã. O
luase cu el peste tot, la câmp, pe
deal, la vie sau la pãdure, o învã-
þase sã taie cu fierãstrãul ºi sã
batã cuie, dar ºi sã danseze, la
fedeleºuri sau, în serile lungi de
iarnã, dupã muzica de la radio.
Alergase de zeci de ori pe lângã
ea, din deal în vale ºi din vale în
deal, pânã când reuºise sã mear-
gã singurã pe bicicleta lui imen-
sã, ruseascã. Lale, pe care Nata-
lia nu-l vãzuse niciodatã bând
apã, în toatã copilãria ei, doar vin
rece, pe care ºi iarna îl þinea în
borcanul de pe prispã. Dar nici
beat nu-l vãzuse. Lale, cãruia cei-
lalþi apropiaþi considerau, mai
ales de când îmbãtrânise, cã îi lip-
seºte ceva, cã nu a înþeles mare
lucru din ce s-a întâmplat, în co-
munism, de exemplu. Dar ea ºi
Filip ºtiau cã îi lipsea doar rãuta-
tea ºi cã Lale, în cuvintele lui, pri-
cepuse: fusese ceva sistematic
ºi toatã cârma plecase de la des-
pãgubirile de rãzboi ce trebuiau
plãtite ruºilor, de la cote ºi colec-
tivizare, ºi cã tebuie sã dai, alt-
fel… „Te duci la închisoare. Eºti
disponibil?”, „Sunt disponibil”.
Dar nu se dusese. Nici când îl
pârâse un vecin cã are un butoi
de vin îngropat sub lin. Îl costa-
se cinci piei de caprã date prima-
rului, sã scape de puºcãrie, dar
înþelesese cum merg lucrurile cu
tovarãºii cei noi, care puseserã
mâna pe comunismul ãsta ºi, în
vorbele lui simple, extrãsese
esenþa noii orânduiri: „Dupã per-
dea, se fãcea orice”.
În faþa casei, îmbobociserã
bujorii, crinii, stânjeneii ºi gura
leului, iar Filip simþi cum îl umple
o tristeþe adâncã, din acelea cu
motiv mai greu de dibuit. Bam-
bucinu, motanul, rosese douã
cãpãþâni de peºte ºi acum bea apã
din gãleata de lângã fântânã.
- Pisica e mai conºtientã decât
omul, zise Lale. Aveam odatã una,
care mânca pui de gãinã, ºi am
dus-o tocmai în Bãbeni, cu tre-
nul. Peste trei-patru zile, s-a în-
tors. I-am spus ºi ºefului meu:
„Domnule inginer, am o pãrere:
ziua mergea, noaptea se odih-
nea”. “Ai dreptate, mi-a zis. Pe
calea feratã s-a întors, a numãrat
opririle, a înregistrat drumul, zgo-
motele, mirosul ºi când a ajuns la
voi la haltã, a cotit cãtre sat”. Stã-
team la masã - e Lenuþa aici! arã-
tã el cu mâna spre martorul po-
tenþial - ºi vedem mâþa venind
peste gard: „Miau!”. ªi nici n-a
mai mâncat pui!
- Ce naºte din pisicã, ºoareci
mãnâncã!, interveni Mane. Tare-
mi mai plãcea povestea asta de
mi-o spunea tata când eram micã!
Nici nu ºtiu, o fi fost adevãratã, o
fi fost legendã, dar mi-era drag s-
o ascult, mi-era drag ºi glasul lui.
Era despre un boier, care avea un
pisoi, ºi se lãuda, de câte ori avea
ocazia, mai ales la petreceri, la
nunþi sau alte evenimente, fãcea
chiar pariuri, cã pisoiul stã cu el
la masã ºi mãnâncã doar carne
gãtitã. ªi a venit unul cu un ºori-
cel ascuns într-o cutie de chibri-
turi, a deschis-o ºi, tocmai când
boierul se lãuda cu gusturile ale-
se ale motanului, ºoricelul a fugit
iar pisoiul l-a prins ºi l-a înfule-
cat.
- Au dinþii ascuþiþi, ca niºte ace,
o întrerupse Lale. ªtiu pe pielea
mea! Am prins odatã una în pã-
tul, ºi-am dat cu furca dupã ea,
de douã ori, dar n-am nimerit-o.
Când am dat a treia oarã, ºi-a în-
fipt colþii în mâna mea!, poves-
teºte, întinzând mâna cu degete
strâmbe ºi pãstrând proaspãtã în
glas mirarea de atunci cã pisica l-
a muºcat doar pentru cã încerca
sã o omoare cu furca. Nu poþi sã
ai încredere în ele, adãugã.
Se obiºnuiserã cu Filip, se ve-
dea cã se simt în largul lor. ªi lui îi
plãcea sã-i audã povestind. Pe
Lale, mai ales despre anii lui de
armatã ºi despre experienþa bu-
cureºteanã, când lucrase la Casa
Poporului, pe Mane, despre fe-
meile de altãdatã care, cum erau
gata muncile câmpului, începeau
sã þeasã pânza, se duceau apoi
pe deal ºi o nãlbeau. „Se auzise
cã vine bumbac din Anglia, apoi
au adus americanii pânzã, pe
urmã veni Ceauºescu ºi fãcu fã-
brici în toatã þara ºi acum le prã-
pãdirã ãºtia”, o auzea parcã.
„Când au fãcut hidrocentralele pe
Olt, ziceau oamenii cã n-o sã mai
fie iarnã”, se mirau amândoi ºi
Filip, ascultându-i, avea senzaþia
cã o lume bunã ºi curatã dispare
pentru totdeauna.
- Ia uite-l!, arãtã Lale un avion
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
ce trãgea o dungã albã pe cerul
albastru. Se duce la Caransebeº!
- Da!, îl aprobã Filip.
- E aeroport mare acolo!
- Da!
Filip era singurul care îi susþi-
nea convingerea cã la Caranse-
beº, unde Lale fãcuse primele 6
luni de armatã, imediat dupã rãz-
boi, pe dealul ce mãrgineºte ora-
ºul, se construise un mare aero-
port. Toate avionele ce brãzdau
vãzduhul, credea bãtrânul, se în-
dreptau sau veneau dintr-acolo.
- Bem o bere, Lale?
- Bem, bã, bãiatule!
- Mãnânci pisicã lapte?, îi ta-
chinã Mane. Nu vã duceþi voi mai
bine sã vedeþi ce mai e pe deal,
sã pot ºi eu cu Natalia sã roºim
ouãle ºi sã facem ce mai avem de
fãcut? Iar mâine dimineaþã, cât
frãmântãm noi cozonacii, poate
mergeþi ºi La Noroaie...
- A bãtut un vânt de-a culcat
grâul pe luncã!, precizã Lale.
- A culcat frunza morcovilor,
dar grâul, care anul ãsta era fru-
mos, avea spicul mare! Þi-era cã
n-ai unde sã-l bagi!
- Acu’, ce e, aia e! Nu poþi sã-
l îndrepþi! Am jumãtate pierdere!
Golirã sticlele cu bere, Lale se
duse sã-ºi ia pãlãria ºi ceasul de
buzunar, aurit, luat din târg, de
care era tare mândru, ºi pornirã
amândoi. Lui Filip îi lipsise dea-
lul, cu vii, livezi ºi gutui sãlbatici,
cu poteci care duceau în locuri
pe care începuse ºi el sã le înve-
þe: În Meri, în Pisc, la Dârzu, pe
Greeroaica sau pe Scoruº, în Sla-
vu, departe, unde Lale avea pã-
dure. Mergeau încet pe drumul
vechi, de pãmânt bãtãtorit, în
care ploile sãpaserã ºanþuri
adânci.
- Când urcai pe deal, nu pridi-
deai sã saluþi oamenii care lucrau
viile, care pãºteau vitele. Strãzile
erau pline de copii. Acum... nu-
mai muieri singure. Colo o muie-
re, dîncolo o muiere...Vãduve.
Trec zilele oamenilor!
Filip nu spuse nimic, tãcurã
amândoi o vreme.
- Aici a fost casã, arãtã bãtrâ-
nul cãtre un pâlc de copaci. Aici
s-a nãscut tata. În jur era o poia-
nã mare, plinã cu viorele, albas-
trã cât vedeai cu ochii, acum, pri-
mãvara. Îþi era mai mare dragul!
Pãmântul era gras, de la oi, acum
a slãbit, a sãrãcit. S-au golit pã-
durile ºi câmpul. Iepurii zburdau
peste tot, Virgil îi lua la far, sco-
tea puºca pe geamul maºinii ºi
trãgea din mers. Cãprioarele le-
au rãrit Tralã ºi cu Niculae, iar
acum nu mai sunt deloc. Au pie-
rit.
Se opri, se întoarse ºi se uitã
cãtre sat. Filip privi ºi el acoperi-
ºurile caselor, Oltul cenuºiu ºi
satele înºirate pe celãlalt mal,
b eletristicã
crestele înzãpezite ale munþilor,
departe, înspre nord. Observã, pe
furiº, mâinile bãtrânului, pielea
neagrã ori vineþie în unele locuri,
degetele strâmbe, chipul obosit,
ochii cãprui înconjuraþi de o aurã
albastrã, mai proeminentã decât
o ºtia, partea cãprui se împuþina-
se ºi conturul devenise neregu-
lat, albastrul înconjurãtor pãrea
sã o invadeze.
- Unii sunt rânduiþi de merg
de aici pânã colea ºi li se rezolvã
toate problemele. Alþii, trag toa-
tã viaþa ca bou’ în jug ºi degea-
ba!
- Aºa e, Lale!
- Aºa e, mã copile! Hai, sã ur-
cãm ºi Caraimanu’ ãsta! Încet,
încet, cã bãtrâneþea e grea, te tra-
ge îndãrãt-îndãrãt-îndãrãt. Eram
în putere ºi deodatã... poc! Nu
mai pot sã fac nimic, sunt obosit,
terminat, nici mâinile nu mã mai
ajutã, stau ca huma, atârn aºa,
amorþit, ºi simt cum iese sufletul
din mine. Altfel, ne prezentãm
bine, avem ce mânca, avem ce
bea, nu ne certãm între noi... Atâ-
ta doar cã suntem în ultima fazã.
Scãdem. ªi continuãm sã scãdem.
Pânã când o veni termenu’!
- Ei, mai e pânã atunci.
- Nu mult. Pãi, eu nu mã vãd?
Nici nu mã gândeam sã apuc vâr-
sta asta. Ce de-am trãit! Nu ºtiu
de ce mã mai þine Dumnezeu, cã
doar nu moare pãmântul fãrã
mine! ªi sã ºtii cã nu mã prefac cã
nu mai pot. Chiar nu mai pot! Pe
bicicletã nu m-am mai urcat de
anul trecut. Ambiþie aº avea, dar
mi-e fricã. Vine unul cu maºina
peste mine ºi mã dã în ºanþ. ªi mã
gãseºte cineva, cine ºtie când,
mortal.
Când urci dealul eºti încrezã-
tor, plin de speranþã, de visuri.
Când cobori, picioarele accele-
reazã fãrã sã vrei. Degeaba frâ-
nezi, degeaba încerci sã opreºti,
te duci ca berbecul acolo unde
nu te aºteaptã decât moartea,
gândi Filip. Ajunseserã pe-o cul-
me ºi, obosit, Lale, se aºezã, apoi
se întinse în iarba înaltã ºi usca-
tã, de anul trecut.
- Mor! Mor, bãi bãiatule! Ai
telefonul? Cheam-o pe Natalia! Sã
nu mã laºi aici!, zise ºi închise
ochii. Eu sunt mulþumit de tine,
mormãi.
O cãprioarã þâºni în goanã
dintr-o parte a drumului în cea-
laltã ºi dispãru în tufiºuri, lãsând
în urmã un foºnet scurt, ca un
vis. Filip tresãri. Îi verificã respi-
raþia bãtrânului. Dormea. Berea
bãutã rapid, urcuºul îl epuizase-
rã. Se întinse ºi el în iarbã. Soare-
le se ascunsese dupã Greeroai-
ca. Se apropia noaptea. Trei din-
tre avioanele lumii se îndreptau
în curmeziº cãtre imensul aero-
port din Caransebeº.
7
 „ EDWIGA VIV
b eletristicã
Bãtrânul ºi sufletul lui
Am patimile stinse, Doamne, ºi-am
îmbãtrânit,
Dar sufletu-mi nu recunoaºte, e un
rãzvrãtit.
Dau sã adorm, dar el mã doboarã din pat
ªi-mi zice: „Hai, bãtrâne, la iubita de
altãdat’!
Cum sã fac, Doamne, cum sã fac sã-l
închin?
Sã nu-l mai aud cum mã cheamã „sã mai
iubim puþin”.
Braþele mele nu mai pot strânge
Nu-mi mai intrã nicio femeie în sânge.
Ochii mei, altãdatã aprinºi,
Au stins lumina iubirii, s-aproape închiºi
ªi el, nebunul ºi nesãbuitul,
Îmi pune ºaua pe cal. Eu am uitat
cãlãritul.
Dar tot nu mã lasã, mã aruncã în ºa cu
de-a sila.
Te rog, Doamne, întinde-asupra mea
mila!
ªi, pentru ultima oarã voia nu-mi frânge,
Mai las-o femeie sã-mi intre în sânge!
Mai îngãduie o datã, sã facã sufletul ce
vrea,
sã mã poarte cãlare la poartã la ea
ªi, dacã tot ne-am vãzut la iubitã ajunºi,
Fã, Doamne, sã nu aibã nici ea ochii
stinºi!
ªi acum, te rog, sã nu fie cu supãrare,
Pentru c-am sufletul tânãr, mai rãmân o
vreme cãlare.
Ce dulce-i, Doamne, pomul Tãu cu
pãcate!
Am sã mã urc în el, ca sã mãnânc pe
sãturate.
ªi Tu ai sã mã ierþi, Doamne, întru Slava
Ta
Cã Tu mereu ierþi tot ce oamenii nu pot
ierta.
Intrarea mea
în Ierusalimul tãu
Mai ºtii? Într-o searã mi-ai zis: cere-mi
oricât de mult, cã-þi dau.
ªi þi-am cerut o vena prin care sã îþi curg
numai eu.
N-u-m-a-i e-u.
Si tu mi-ai dat ºi, uite, cã îþi curg
ºi te strãbat, ca sã te învãþ pe de rost.
8 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
poeme
ªi pulsul tãu, când bate, mã atinge mai
întâi pe mine.
Am pantofi cu toc, dar îi dau jos ºi
umblu aºa, cu tãlpile goale
pe strãzile trupului tãu.
Îmi þin pantofii în mâna, ca sã nu te
rãnesc,
sã nu te doarã ºi sã nu te încrunþi în
somn.
Dar tu mã simþi cã umblu prin tine ºi îmi
trimiþi oxigen, sã nu mor.
Descãpãcesc alveolele plãmânilor tãi
aºa cum stuparii descãpãcesc fagurii de
miere.
ªi, din plãmânii tãi în plãmânii mei, curge
aer dulce cu aromã poliflorã
Eºti un imperiu ºi-mi place sã mã plimb
prin tine,
dar, tocmai pentru cã îmi place, o sã-ti
declar rãzboi.
De fapt, nu þie, ci inimii tale.
O aduc în stare de asediu ºi, dacã o
cuceresc,
înfig steagul meu în vârful ei ºi îmi fac
din ea regat.
Rup câteva hematii ºi îmi fac coroanã.
Eu o sã fiu reginã ºi tu o sa mã iubeºti
cu sânge cald.
Nu cere o cafea
Nu dormi, îþi amâni somnul, nu vrei sã
pierzi momente,
Iar orele-amânate produc resentimente
ªi tu le râzi în faþã când vor sã te
consume,
Le faci sã-þi aparþinã fãrã sã le dai nume,
Iar când trezirea toatã ai vrea sã-þi
curgã-n vene,
Nu cere o cafea, n-are virtuþi perene,
Soarbe-mã-n loc pe mine, sã-þi dau
superputeri,
Am cafeinã-n sânge mai multã decât ceri
Printr-o cafea normalã, anostã ºi
cuminte,
Preþ de câteva guri, ce n-o vei þine minte.
Ai cere o a doua ºi într-un ºir cumplit,
Te-ai încâlci în ore ºi-ai fi de timp robit.
Cu mine ai fi viu, lucid, hipersensibil,
Bând doza idealã de soare explozibil,
Ti-aº lumina intern minutele din noapte,
ªi-a timpului mãsurã ai fi tu pentru toate,
Ar curge el prin tine, nu tu te-ai scurge-
n el,
Când noaptea ar strãpunge demenþa în
duel.
Fluturi lorzi
De ce, oricât de mult aº vrea, iubesc
numai idei
ªi ochii mei poartã-n zvâcniri, închipuiri
de zei?
Prins într-un cub evanescent de dor
rãstãlmãcit,
Privesc destinul crunt în ochi, el tace
nãucit.
Mã roagã sã-l absolv de vini, cã nu el a
ales,
Cã pânza ce-mi sugrumã seva, eu
voluntar o þes.
ªi-n transa mea generatoare de întristãri
sublime
Vãd aripi roz de fluturi lorzi ce-
nnobileazã râme
Privesc de sus, din Univers, din unghiul
meu perfid
ªi râmele colcãitoare m-ar înhãþa cupid.
Eu mã încrunt ºi mã revolt de-atâta
cutezanþã
ªi creierul mi-l pun la zid ºi îl întreb în
faþã:
Cum ai putut sã te sminteºti, ºi-n ultimã
instanþã
Sã îmbraci râma, chiar ºi-o zi, în falsã
importanþã?
„ ELENA BORUZ
Zâmbete de cearã
Mã zdruncinã tristeþi cu ghimpi
încolãcite
ªi zbiarã cu buzele cusute în zig-zag.
Sentimente confuze, de mult îmbolnãvite
Mormintele de ieri, azi mai mult ma atrag.
Mã sfâºie vulcanul ce clocoteºte-n
mine,
Dar care este calm în aparenþa toatã.
Cu zâmbete de cearã mã uit acum la
tine...
ªi îþi mãrturisesc cã-n pace eu am
fost...niciodatã.
Mã tranºeazã fâºii, încetul cu încetul
Tumultul de senzaþii, de prea mult timp
ºtiute.
Oi fi având eu sufletul mai acru ca
oþetul,
Sau trãiesc eu prea dulce în viaþa asta
iute?!
Astfel de iluzii
Iluzie deºartã, cu ochi de neînþeles,
Ce manifeºti iubire, dupã care, o iei.
Confuzie totalã, din vraja-þi cum sã ies?!
Cãci m-am rugat la tot, pânã chiar ºi la
zei.
Copil al nimãnui, pe cãi nedefinite
Ce-mi scrii în miez de noapte poveºti de
sentiment.
Spune-mi, ce vrei sã fim, lacrimi
împãrtãºite
Sau doi strãini bolnavi, ce n-au
În personaj fictiv m-am transformat.
medicament?!
ªi întreband retoric: „unde mã situez,
Nici tu nu ºtii sau poate e mult prea greu Existã oare-o cale ca fiinþa-mi sã salvez?!
a spune
Ca mintea sinucigaºã sã-nceteze
Oi fi tu oare actorul cel perfect?! Orice detaliu mic s-analizeze?!”
Care joacã mai bine decât oricine-n
lume... Rãspunsuri nu existã, poate nu trebuie
Sau poate-ai sentiment, dar îl þii în
Sã-ncerc sã lustruiesc suflete de mizerie.
secret. Sã-mi fac idei de bine, în soartele de rãu,
Sã cred cã pot croi zâmbetul tãu.
Nici tu nu ºtii, iar eu...poate cã bãnuiesc.
Mã mint, însã, cã totul e doar în mintea
ªi chiar dac-aº putea, luna sã desenez
mea. M-ai învãþa tu, oare, ca dansul sã-þi
Eu astfel de iluzii nu vreau sã mai iubesc
dansez?
Crucea iubirii tale...pentru mine-i prea Sã-þi scriu exuberanþa cu pixul care-mi
grea.
plânge,
Ai vrea tu oare sã iubeºti niºte lacrimi de
sânge?!
Raza prevestitã
Iartã-mã, cã-þi sunt în inimã un ciob,
Cã te-mpresoar-amarul ºi te-nghite Dupã sentinþã
flãmând.
Iubesc sã scriu deºerturi de... nimic
Iartã-mã, cã-s lentilã din sentimente zob, S-alerg necontenit prin vãi încetoºate
Ce te-a iubit deschis ºi nu mai ºtie când.
Nãscându-mã am devenit propriul meu
inamic,
Tu iartã miopia din sufletu’-mi chininã
Ce fuge buimac prin câmpii-
ªi mergi, farã-ncetare spre raza ntortocheate.
prevestitã.
Cã-s o perdea de negru, nu ai tu nicio
Iubesc sã-mi scriu sufletul din bucãþi,
vina. Doar asa vei intelege cum sunt, cum pot
ªi nici cã-s atârnatã-n boala povestitã.
a fi.
Asta credeam atunci, când, de fapt, tu
Tu, iartã-mã, strãine, cã-s un delir
nu poþi
tranºant Sã-mi înþelegi judecata ºi sã o poti iubi.
Ce þi-a scris ochii sinceri, cu buzele
cântând.
Mã persecut adesea, deºi iubesc sã fiu
ªi, te rog, iartã-mi îngheþul atât de
Tolerantã cu alþii, cãci prea pierdutã am
sufocant, fost.
Cãci te-a iubit deschis, neºtiind pânã ªi chiar de abund de rãni, sã fiu altfel,
când. nu ºtiu
S-arunc cu amãrãciunea-þi, oricum n-ar
avea rost.
Analizã
Iubesc cã-s artã, dar focuri mã cuprind.
Într-un minut de rouã, totul e amintire;
Urãsc cã mã supun lagãrului de
E negrul obscur, transformat în simþire. conºtiinþã.
Plimbând cu de-a încetul visul
Firimituri de sensuri în mine se aprind
transfigurat, Tic-tac, tac-tic... aºtept dupã sentinþã.
„ MIHAELA ALBU
arta de a scrie Povestiri (chiar ºi)
despre oameni obiºnuiþi1
C
ine a citit Cartea
ºoaptelor, ca ºi toa-
te celelalte volume
de prozã publicate, în timp, de
Varujan Vosganian, ar putea afir-
ma, plecând de la o frazã din des-
chiderea Cãrþii …, cã scriitorul
nu a dus nicidecum viaþa unui
„om care a trãit nespus”2.
ªi bine a fãcut spunând, spre
folosul literaturii române!
Cititorul familiarizat cu opera
lui Vosganian ºtie de asemenea
cã autorul a cunoscut ºi „a trãit”
trecutul cu ajutorul poveºtilor
aflate de la bunicul sãu ori de la
alþi bãtrâni, dar înþelege ºi cã el
trãieºte deopotrivã prezentul,
adicã observã ºi spune, devenind
astfel martorul care depune de-
poziþie – pentru astãzi, pentru
mâine. Ca ºi în Copiii rãzboiu-
lui, de exemplu, personajele Po-
vestirilor despre oameni obiº-
nuiþi (cea mai recentã carte a sa),
pot fi oricare dintre noi, cititorii.
Ne putem astfel regãsi în Oni, în
bãtrânul Vladimir, în Dl. Simion,
în Narcisa, în Bogdan, în Filotti,
în personajele nenumite (care
completeazã viaþa ºi conferã cre-
dibilitate celor cãrora „le decu-
peazã imaginea” spre a ne relata
povestea lor3), chiar în Demoste-
ne ori Butucu (dacã aceºtia doi
ar citi vreodatã cãrþi). Putem re-
gãsi totodatã realitatea în care
trãim/ am trãit recent – anii pande-
miei de corona virus, ai transfor-
mãrilor de atitudini, de mentali-
tãþi, de caractere, de limbaj ori
relaþii interumane etc., de cele mai
multe ori într-un sens negativ.
Oamenii despre care a ales sã
scrie, cãrora autorul le-a „decu-
pat” o parte din destin, ca exem-
ple pentru o anumitã categorie,
sunt, cum bine se observã la lec-
turã (ºi cum se afirmã chiar din
titlu), oameni „obiºnuiþi”, întâlniþi
de fiecare dintre noi în viaþã. Deºi
suntem în plinã ficþiune, unii au
o identitate realã, cum este – pro-
babil – anticarul Arºavir, „unul
dintre cei mai mari anticari pe care
i-a avut vreodatã Bucureºtiul
dupã rãzboi.” Poate cã într-o pro-
zã viitoare el va fi personaj prin-
cipal, iar viaþa lui ºi mai cu seamã
activitatea lui – atât de importan-
tã în interbelic mai ales (pe cale
de dispariþie, într-un fel, azi) – ar
ajunge sã fie cunoscute, de vre-
me ce vor fi spuse. „Crede-mã,
meseria de anticar nu e de colea”,
va afirma cel care-i va urma – cu
aceeaºi pasiune – în aceastã în-
deletnicire: „Îþi cunosc cartea
dupã miros, închid ochii ºi-þi spun
cu ce piele este învelitã, cu ce fel
de hârtie ºi cernealã a fost tipãri-
tã, câþi oameni au citit-o. Cred cã,
dacã ar fi sã ne numeri câþi de-
ãºtia mai suntem în Bucureºti, îþi
prisosesc degetele de la o mânã.
(p. 177) O informaþie referitoa-
re la cenzurã ºi mai ales la ura
autoritãþilor din perioada stali-
nistã împotriva scriitorilor ºi a
cãrþilor, cu binecunoscuta epu-
rare din acel timp, când mii de
volume din biblioteci au fost
distruse4, iar cei care le deþineau
erau întemniþaþi, este introdusã
subtil în replica anticarului cã-
ruia inginerul Vladimir era ne-
voit sã-i vândã volume rare:
„Pentru niºte cãrþi ca astea, ma-
estrul meu Arºavir a fãcut mulþi
ani de puºcãrie.”
Desigur, astfel de momente
ale istoriei sunt doar amintite.
Acþiunea povestirilor, în majo-
ritate, se desfãºoarã în prezen-
tul scrierii cãrþii. Pe de altã par-
te, dacã personajele (probabil în
majoritate reale) din Cartea
ºoaptelor sunt prezentate în re-
gistru grav, în Povestiri…tonul
oscileazã între gravitate, ironie
ºi chiar umor. Ca ºi lumea în
care trãim, subiectele reflectã
viaþa cotidianã, scenele grave
alternând cu cele ironico-umo-
ristice, iar prezentarea lor apa-
re de asemenea în alternanþa na-
raþiunii cu dialogul, a descrieri-
lor cu pasajele reflexive. Auto-
rul nu numai cã vede lumea con-
temporanã ºi ne aduce aproape
oamenii ei, dar are o capacitate
extraordinarã de a pãtrunde deo-
potrivã în varii medii sociale,
dar ºi direct în psihologia unor
personaje. Ar fi de dat multe
exemple, dar îl voi aminti pe
Beniamin, fratele autist al pro-
fesoarei de la Politehnica bucu-
reºteanã, cel care intra în dialog
cu culorile, cu tablourile vãzute
în muzee. „Ben nu doar cã auzea
culorile, le ºi simþea cãldura,
fãcea el însuºi parte din picturã,
precum Wang-Fo, pictorul izbã-
vit din Povestirile orientale ale
lui Marguerite Yourcenar.” (p.
246)
Aºadar, toate personajele, toþi
oamenii pe care naratorul ºi-i ale-
ge pentru a le spune povestea
sunt reprezentanþi ai unei cate-
gorii sociale, profesionale, de
vârstã, de sex etc., toþi contem-
porani cu momentul scrierii po-
veºtii vieþii lor, contemporani ºi
cu noi, cei de azi. Iar dacã ar fi sã
enumerãm exemplarele fiecãrei
categorii, am avea, cu siguranþã,
imaginea societãþii contempora-
ne româneºti. Astfel, personaje-
le în jurul cãrora autorul þese o
poveste sunt dintre cele mai di-
verse: un ºofer de tir, un IT-ist, o
profesoarã universitarã, un ingi-
ner pensionar, un tânãr fãrã ocu-
paþie, unul orfan, crescut la Casa
de copii, un traficant de droguri,
ciobani etc. etc. Dar ºi realitãþi-
le româneºti sunt familiare ci-
titorului – de la fabricile închi-
se la procesele interminabile
(cu amânãri an de an) pentru re-
cuperarea locuinþelor, de la tra-
ficanþii de droguri la fetele rã-
pite de proxeneþi, de la învãþã-
mântul în care predau profesori
nepregãtiþi profesional la tiriº-
tii care îºi duc mare parte din
viaþã pe drumuri, în maºinã, de
la blocurile prost construite la
importul masiv de produse ali-
mentare în detrimentul celor ro-
mâneºti ºi aºa mai departe. Este
vorba despre o realitate pe care
o cunoaºtem sau … credem cã
o cunoaºtem. Diferenþa între
scriitor ºi cititor, adicã între cei
care trãiesc concomitent în ace-
laºi prezent, este însã cã primul
vede ºi îºi asumã datoria de a
spune, de a-l conºtientiza pe cel
de-al doilea asupra a ceea ce se
întâmplã cu adevãrat.
Varujan Vosganian nu este un
narator omniscient ºi atât. El
joacã un rol – rolul naratorului
care ºtie, fãcându-ºi pãrtaº citi-
torul la acest joc. ªi astfel, el
descrie ce crede cã ar putea
vedea, ºtie ce ºi cum vede un
personaj sau altul (v. de exem-
plu Livia, în Martiriul lui Sebas-
tian), recurge – când vrea – la
tehnica poliedricã, îºi însoþeºte
personajele în diferite locuri,
descriind, cu amãnunte bine ale-
se, extrem de sugestive, spaþiul
respectiv, în care le aºazã firesc.
Uneori autorul intrã în tandem
cu cititorul, personajul fiind ca
pe o scenã, de pe care îl urmã-
resc – curioºi parcã – amândoi.
El „focalizeazã” un fel de reflec-
tor asupra unui personaj, luân-
du-ºi pãrtaº cititorul la actul de
a privi, la cel de a auzi ºi, ast-
fel, a cunoaºte un om sau altul,
un moment/ momente anume
din viaþa lui ori realitãþi din Ro-
mânia contemporanã.
Desigur, fiecare personaj are
o poveste, fiecare face parte din
lumea de astãzi ºi trãieºte experi-
enþe pe care ºi noi poate cã le
ºtim deja de la cunoscuþi, de la
prieteni, de la rude, din mass-
media ori ni s-au întâmplat cum-
va nouã înºine. Toþi sunt oameni
obiºnuiþi, chiar ºi ciobanii din ul-
tima povestire (Vâscul), dar, cu
aceasta, autorul trece pragul cã-
tre legendã ºi mit. Aici, protago-
niºtii sunt „obiºnuiþi” ºi nu prea5,
au ei înºiºi poveºti neobiºnuite
sau nespuse6; muntele, pãdurea
ºi stâna sunt ºi acestea locuri
„obiºnuite” ºi nu prea.7 Nu ºtim
cum, dar aceastã ultimã povesti-
re aminteºte uneori, prin aura de
legendã din unele fragmente, de
Cartea … care l-a situat pe scrii-
tor printre adevãraþii candidaþi
la Nobel. Mitul împletit cu rea-
litatea contemporanã, viaþa în
general, pãstratã în tradiþiile
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
neºterse, ºi trãitã în mijlocul
unei naturi – ºi aceasta parcã
neschimbatã de veacuri – , con-
ferã povestirii Vâscul un loc
aparte în contextul volumului.
(Ar fi de analizat de asemenea
conotaþiile ori simbolul acestei
plante magice, aleasã de autor
drept titlu, cum multe alte su-
gestii strecurate subtil în fieca-
re naraþiune!) Fãcându-ne pãr-
taºi la atâtea destine, la atâtea
poveºti de viaþã, putem conclu-
ziona totuºi cã dacã „a spus” ºi
cât a spus omul-scriitor Varujan
Vosganian, tot pe atâta a trãit!
Prin Povestirile sale (ca ºi prin
întreagã opera sa în prozã), scrii-
torul pare a afirma: „nimic din ce
e omenesc nu-mi este strãin”. Iar
cele spuse, precum ºi felul în care
au fost transmise cititorului de
astãzi (cu siguranþã ºi celui de
mâine!) sunt adevãruri (în haina
ficþiunii), dar ºi lecþii de mãies-
trie narativã. ªi totuºi …despre
mulþi (dar parcã niciodatã despre
toþi cei pe care i-a vãzut sau au-
zit), poate cã încã nu a spus to-
tul. Cu siguranþã, ne va mai spu-
ne, cãci, aºa dupã cum încheie
ultima povestire (deci cartea
aceasta), „evangheliile nu se ter-
minã, se povestesc mai departe”,
nici povestirile despre oameni
(fie ei „obiºnuiþi” sau nu!) nu se
c ronica l iterarã
terminã ºi trebuie sã se poves-
teascã mai departe.
1
Varujan Vosganian, Povestiri
despre oameni obiºnuiþi, ed. Poli-
rom, 2022.
2
Într-una dintre frazele cu care
se deschide Cartea ºoaptelor auto-
rul afirma: „Sunt un om care pe atât
a trãit nespus ºi care tot pe atâta n-
am trãit.”
3
„Ei doi s-ar pierde în mulþimea
aceea, dar nu lãsãm sã se întâmple
asta, le decupãm imaginea, ca într-
un medalion, ºi o urmãrim cu fasci-
culul luminos al poveºtii noastre.
La urma urmei, sunt singurii care
au trãsãturi, singurii pe care-i putem
identifica, dar povestea lor nu ar mai
fi aceeaºi dacã ar fi doar ei, fãrã
asaltul mulþimilor care-i împresoa-
rã.” (p. 336, s.n.)
4
Pentru ºtergerea totalã a nume-
lor lor din patrimoniul cultural ro-
mânesc stã mãrturie volumul Publi-
caþii interzise, 1948, reeditat de Vic-
tor Frunzã sub titlul Cartea cãrþilor
interzise, editura Victor Frunzã,
2003, care aratã cã cca. 8.000 de ti-
tluri au fost scoase din circulaþie!
5
„Întâlnire dupã atâþia ani între
doi fraþi care se iubesc. Seamãnã de
parcã ar fi gemeni, diferenþa de cinci
ani face ca asta sã nu fie cu putinþã,
dar e ca ºi cum timpul ar fi trecut de
la unul la altul. Aceleaºi buze cãr-
noase ºi fãlci puternice, aceeaºi pri-
vire sticloasã ca de fiarã a nordului,
aceiaºi obraji subþi, de icoanã bizan-
tinã, acoperiþi de o barbã scurtã, care
nu face decât sã le accentueze contu-
rul de-a dreptul noduros al feþelor.
La ei totul e încordat, arcuit, linia
nasului, sprâncenele, fruntea, doar
pãrul are o netezime odihnitoare iz-
vorând din cãrarea de pe mijloc ºi
lãsat sã cadã ca o smoalã care curge
ºi se rãceºte în acelaºi timp. Oamenii
câmpiei, dacã judeci dupã siluetele
lungi, robuste ºi tãlpile late /…/, oa-
meni ai muntelui, dacã judeci dupã
mersul sprinten ºi privirile scurta-
toare.” (p. 385)
6
„Au fost numai doi fii ºi niciu-
nul n-a povestit mai târziu ce vãzu-
se cu ochii lui sau ce auzis din po-
veºtile altora. Doar Leul ºi îngerut.
Vulturul luase cartea în cioc ºi zbu-
rase cine ºtie unde /…/ Pãstraserã
poveºtile pentru ei cum e ºi asta de
acum pe care o trãiesc sub ochii noºtri,
iar dacã vreunul a uitat ceva, celãlalt
îi aduce aminte.” (p. 383)
7
„Locul era bun, avea tot ce-i
trebuie, drumul neted ºi bãtãtorit,
fãrã prea multe ocoliºuri ºi prãvãli-
turi, izvoarele care se revãrsau în la-
cul cãruia i se spunea Galeº ºi care,
printr-un stãvilar fãcut pe timpuri
pentru o moarã de apã, coborau pânã
aproape de stânã, pãºunile întinse
pe platou ºi coborând lin pânã la
ºoseaua ce trece prin Cazane spre
Timiºoara, ca sã nu mai vorbim de
pãdurile dinspre munte, fagi, sângeri,
chiar ºi jnepeni, întinºi ca turba într-
o mlaºtinã uscatã….” (p. 384)
Ovidiu Bãrbulescu
9
 „ TOMA GRIGORIE

versuri care au învins deceniile

R
omânii noºtri, rãspân-
diþi pe meridianele lu-
mii, mulþi alungaþi, în-
demnaþi sã se refugieze de cãtre
cãrþile aius
distanþele sociale impuse oame- surrealism subtil transfigurat: miste ºi aluzive: „S-a împlinit
nilor, precum ºi în strofa finalã: „Acum, se prinde-n libelule fu- suta de ani/ Sau cine ºtie…/
„Fãpturi plãsmuite îndelung/ cur- mul/ ºi-n ceaþã, gãrgãriþe croiesc Macii au nãvãlit pe fereastra/
mau ascunsele vise -/ o prismã-n duhuri,/ Acum când stuful înve- Luminii ºi-au nãclãit razele (…)/

protagoniºtii totalitarismului, rãºinã, luminã de soare împrãºti- seleºte mâlul,/ tocmai acum, pen- Pãianjenii zvâcnind pe spinãri de
consideraþi indezirabili, ne trimit ind” (Prismã). Deºi poeta se ex- dula a învãþat sã înoate” (De ce greieri/ În perdelele de humã
semnale cã nu ºi-au uitat nici pa- primã aluziv, esopic, sensurile tocmai acum?). îndreptate-n cãrãri/ Printre tur-
tria, nici limba maternã. Unul din- subsidiare ale versurilor ar fi de- Ciclul, titrat frust Ochi, are le ºi clopote sparte” (Aleluia).
tre aceºtia este ºi Draga Paleolo- terminat cu siguranþã cenzura drept motto (nespecificat cuvân- În centrul unora dintre poeme
gu Sbiera care a emigrat în Fran- comunistã ca acest volum sã fie tul), un alt dicton latin: Oculi spe- troneazã bunica, deþinãtoare de
þa, în 1979, unde viitorul soþ se interzis chiar ºi dacã nu ar fi avut culum animae (ochiul este oglin- înþelepciune filozoficã izvoditã
stabilise anterior. motivul cererii de emigrare. da sufletului). Dovadã ºi de din experienþa de viaþã a neamu-
În poezie, a debutat la 17 ani, Se poate constata, ºi numai aceastã datã cã tânãra poetã, lui uman, aglutinatã în cuvinte ad-
în 1968, în Luceafãrul. A colabo- din aceste parcimonioase citate avea deja o lecturã bogatã ºi o monestatoare: „Din cuferele bu-
rat cu versuri oniriste (sintagma de început, cã poezia Dragãi Pa- instrucþie solidã. Ciclul debu- nicii s-au iscat melodii/ ªi sfori
poetei) în Ramuri, Orizont, Lucea- leologu Sbiera este profund in- teazã cu un extins poem în pro- putrede s-au rupt mutilând o pã-
fãrul ºi cu articole, în România spiratã ºi antrenantã, prin entu- zã ortografiat în expunere pro- puºã (…)/ Sã sluþesc ideea în
Pitoreascã ºi acum în revista ziasmul juvenil de care este im- zasticã, fiecare propoziþie sau creºterea lor deplinã?/ Mâini des-
Ofranda literarã. Într-un dialog pregnatã în reveriile sale, dar ºi frazã având in front repetitivul Dragãi (Vis integral). chise sã întâmpine vrerea lor
telefonic extins, stilata intelectua- de valoarea esteticã surprinzã- ºi obsesivul verb oniric, Am vi- Este relevabilã simþirea poeti- strâmbã// Vor cãdea norii ºi ce-
lã, doamna Sbiera, m-a emoþionat toare la vârsta compunerii lor. sat. Ochii minþii îi procurã vise cã a autoarei transgresatã în ta- rul,/ În pulbere, vor desprinde tai-
prin limba sa româneascã vorbitã Amãrãciunea existenþialã a vre- dintre cele mai complexe ºi ori- blouri din irealitatea apropiatã, de na, covoarele lumii”…(Covoa-
fãrã cusur, corect gramatical ºi fãrã murilor fãrã prea mari speranþe ginale. Fiecare dintre vise, rea- o claritate fireascã ºi expresivã în re). Sensurile atidudinii sociale
vreun accent strãin infiltrat, dupã de ieºire din chingile politice lizabile sau irealizabile, com- imaginarul ei metafizic. Viziunile acuzatoare sunt uºor detectabile
atâþia ani de exil. este totuºi amelioratã de credin- portã semnificante ºi semnifica- sale lirice încorporate în metafo- ºi predicþionale certe. Motive
Am lecturat cu interes volu- þa premonitorie într-un viitor mai te, dar ºi simboluri subiacente, re surprinzãtoare ne induc o trãi- care le-ar fi dat bãtãi de cap cen-
mul de versuri, LUMINÃ-OCHI- fast, care strãbate printre gra- pe care le aflãm de fapt în între- re sensibilã a lumii ºi a existenþei zorilor comuniºti, fiind salvaþi,
PÃMÂNT, titlu ortografiat pe tiile subiacente: „Fãlnicie ºi jale gul volum. Draga Paleologu efemere, sublimatã în titlul po- repet, de cererea de emigrare.
copertã în cele trei culori naþio- – extaz !/ ni se va pãrea bucuria Sbiera îºi etaleazã o galerie co- emului Anul muºcã din mine: Poemele inspirate ºi temera-
nale ºi publicat la Editura Aius, de drum într-o toamnã galbenã/ pleºitoare de vise, pe mai bine „M-au vizitat bãtrânii cu meste- re ale Dragãi Paleologu Sbiera,
(Craiova, 2022). A fost scris în Ni se va pãrea seninul alb ºi no- de trei pagini. Ca un refren într- ceni în braþe/ Luna cât un blid a uitate în arhive de cerberii ceau-
primii ani ai tinereþii poetei ºi re- rul albastru (…)/ ªi marea se va o simfonie se rostogoleºte, bul- întins bolovani/ întru neprihãni- ºiºti, ilustreazã invaziv tribulaþii-
fuzat de Editura Tineretului pen- spãla de lunã ºi stele/ Viaþa se va gãre de zãpadã, din vârful mun- rea tãlpilor voastre” . le vieþii din lagãrul comunist,
tru cã fãcuse cerere de emigrare, elibera lunecând lângã gene/ De- telui imaginar, repetat verbul Am Cel de al treilea ciclu intitulat transgresate poetic, parafrastic,
motiv pentru care a fost conce- get de deget cu scarabeul de cre- visat: „douã mâini calde, un gu- Pãmânt este, de asemenea, se- stilistic, în încercãri divine, de
diatã ºi de la România Pitoreas- tã albeºte pãrãrea/ Noi credem în tui smuls din rãdãcinã, vântul de condat de un alt dicton latin: In- altfel provocate de oamenii noi,
cã. Dar cu noroc, mama poetei l- lumina din stele (Ni se va pãrea). sub ferestre, cãldura trupului tãu, grato homine Terra pejus nihil îndoctrinaþi, falºi ºi ingraþi, ai
a recuperat din arhive, precum se Aceastã expresie poeticã din susurul melancoliei cele mai creat (Pãmântul nu creazã nimic societãþii socialiste totalitare.
confeseazã autoarea. domeniul imaginativ al iraþiona- dulci, solzii peºtelui soare lipiþi mai rãu decât un om nerecunos- Deºi publicate cu mare întâr-
În Oraºul Luminilor, cum lului ne transportã într-o mãsurã de spinarea ta, þinuturile în care cãtor), ºi nelipsita gravurã dese- ziere, strãbãtând deceniile, versu-
este supranumit Parisul, poeta ºi spre suprarealismul lui Gellu piciorul meu n-a cãlcat nicioda- natã de cãtre soþul Dragãi Pale- rile din volumul LUMINÃ – OCHI
publicista ºi-a continuat activi- Naum. În acelaºi trend, versul alb tã, miracolul anului deznãdejdii, ologu Sbiera. – PÃMÂNT (Editura Aius, Craio-
tatea colaborând la revista Limi- lipsit de aportul rimei curge rit- rãul din mare, rece ºi umed, pri- Neîmplinirile sale existenþi- va, 2022) nu s-au perimat în nici
te ºi la Radio Europa Liberã. mic ºi muzical precum susurul ma rochie frumoasã de Paºti, o ale, câte or fi fost pânã la vârsta un fel, fiindcã sunt versuri adevã-
În decembrie 1989, în timpul apei de munte trecând peste pie- orgã micã prelungitã prin horn, primei tinereþi, sunt exibate pa- rate, postmoderniste, inteligente,
aºa numitei revoluþii române, a tre. Precum într-un fragment de dansul simþurilor dintâi, ora ple- rabolic, în versuri expresive, cu de un nivel axiologic indeniabil.
colaborat de bunã voie la radio pastel modern, impregnat de un cãrii definitive,… toate visurile sensuri oarecum încifrate, pesi- Le recomand cu cãldurã.
liber, Solidarnosc .
Dupã bune decenii, Draga
Paleologu Sbiera, nepoata renu-
mitului critic de artã V. G. Paleo-
log, prieten ºi hermeneut al lui
Brâncuºi, s-a decis sã predea lu-
minii tiparului versurile sale de
facturã modernã ºi de o gravitate
certã a maturitãþii creatoare.
Volumul enunþat, Luminã –
Ochi – Pãmânt, este structurat
pe baza celor trei elemente din ti-
tlu, prefaþate de un Cuvânt îna-
inte lãmuritor. Fiecare ciclu con-
þine 11, 12 poeme de dimensiune
medie. Sunt versuri scrise în pli-
nã atmosferã dictatorialã, la faþa
locului. Lumina este reprezenta-
tã ca simbol patristic al luminii
cereºti, într-o definire de dicþio-
nar al simbolurilor.
Termenul luminã din primul
ciclu, reverbera, credem, în min-
tea cenzorilor, ca un vis de elibe-
rare din întunericul social ºi ideo-
logic al totalitarismului. Fiecare
titlu al celor trei compartimente
este însoþit de câte un dicton la-
tin ºi de o gravurã impresionistã
semnatã de regretatul soþ al poe-
tei, profesorul arhitectul ºi sce-
nograful, Dimitrie Sbiera. In no-
mine lucis (În numele luminii),
împrumutat, poate, de la Pascal
Dusapin, propune o odã luminii.
În poemul liminar, Draga Pale-
ologu Sbiera îºi etaleazã poetic
ºi oniric temeritatea de a spera în
aflarea oazei de luminã: „Îndrãz-
neam sã trezesc nopþile din amã-
rãciune/ zbãteam orele ca sã te
gãsesc ºi lumina/ îmi copleºea
mâinile de niciunde reunite…”.
Aflãm aici ºi o subtilã aluzie la Ovidiu Bãrbulescu

10 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023

 1. Augustin Jianu ºi-a trãit via-
þa ca o poezie ºi ne aratã acest
lucru în cel de-al doilea volum al
sãu de liricã („Bubble gum”, Cra-
iova, Editura Aius, 2023). Pentru
toþi viaþa este ºi un fel de litera-
turã. Sunt persoane alãturi de
care trãim poezii, altele cu care
trãim romane (unele chiar poliþis-
te) sau drame, tragedii. Doar unii
dintre noi pot sã transforme exis-
tenþa în construcþie literarã.
Augustin Jianu este un spirit
polivalent, cultivat ºi visãtor, iar
evenimentul de astãzi ni-l aratã
într-una dintre ipostazele sale. S-
ar zice cã Augustin Jianu este un
boem de felul lui, pe cont propriu.
Poezia lui Augustin Jianu nu
este doar un mod de a se expri-
ma, ci un mod de a trãi. Este o
continuare a existenþei mundane
în planul aulic al liricii. A fost din-
totdeuna un visãtor pasionat de
tot ºi de toate. A visat inginereº-
te ºi a visat literar. Reveriile sale
din volumul de faþã ne aratã un
spirit poetic cultivat care îºi re-
trãieºte viaþa în vibraþii lirice.
Scrie o poezie ºcolitã, pornitã târ-
ziu. A fãcut lucrurile temeinic. A
lãsat în urmã închis definitiv pro-
iectul de altitudine pe care l-a
edificat în cele inginereºti ºi ºi-a
investit în poezie talentul, venind
dinspre tatãl sãu, omul de cul-
„ IRINA LAZÃR
„un psalm salveazã frescele de ploi”
Augustin Jianu, Bubble gum,
Editura Aius, 2023.
D
upã un volum intitulat
simplu „Poezii”, apã-
rut în 2018, Augustin
Jianu ( nãscut la Craiova, 1955),
revine în anul 2023 cu un alt vo-
lum, denumit de astã datã mai
neconvenþional sau eteric –
“Bubble gum” – apãrut la Editu-
ra Aius. În afarã de titlu, însã,
nici urmã de „englezisme” în vo-
lumul care cuprinde poeme, ma-
joritatea scrise în stilul clasic,
cu rimã, ºi abordând teme ale
unei generaþii care trãieºte, par-
cã mai acut ca niciodatã, sfâºie-
rea dintre vechi ºi nou, într-un
timp ce nu mai are rãbdare. Ca
ºi Spiridon Popescu, un alt poet
craiovean, Augustin Jianu rãmâ-
ne fidel acestui stil etern ºi de
altfel, ireproºabil, de a scrie po-
ezie. Petriºor Militaru se refe-
rã în prefaþa volumului „Bubble
gum” la autor ca fiind un post
romantic sau post simbolist, de-
sigur, în mãsura în care putem
decela în versurile sale influen-
þa poeþilor clasici, parcurºi obli-
gatoriu de fiecare dintre noi.
Sunt oameni care au însã acest
talent al versificãrii, al mânuirii
cuvintelor, iar Augustin Jianu
este unul dintre ei. Volumul cu-
prinde ºi câteva poeme scrise
chiar în pandemie, impresionan-
te prin faptul cã aduc aminte
încã o datã de teama ºi de nepu-
tinþa trãite atunci la nivel global,
poeme la care nu putem rãmâne
indiferenþi: „Vã spun sã nu mu-
riþi ca proºtii,/Ca vitele prin aba-
toare/ªi din umana disperare/Sã
protestaþi în gura mare!, Covid
Covid... cazar perfid,/Þi-e sufle-
tul doar genocid!” („Vã spun!”)
De altfel, douã constante pot fi
întâlnite în lirica lui Augustin
Jianu – solidaritatea cu semenii
(protestul în faþa unei stãri de
fapt percepute ca fiind amenin-
„ ªTEFAN VLÃDUÞESCU
Augustin Jianu: viaþa
ºi momentele ei de poezie
turã Haralambie Jianu.
2. Viaþa fiecãruia dintre noi
are momente de poezie, de ex-
presivitate ºi de reverie. Toþi am
trãit ºi trãim momente de poe-
zie. Unii au talentul de a conti-
nua vibraþia din aceste clipe rare
ºi de a le pune în literaturã.
Aceasta este ceea ce ilustreazã
volumul de faþã. Poetul sensibil
apare ca spirit liric ce orându-
ieºte cuvintele, lucrurile, senti-
mentele, existenþa, neliniºtile
metafizice ºi interogaþiile în in-
scripþii poetice. Pe de altã par-
te, în plan simbolic, în existenþa
noastrã trei lucruri avem de fã-
cut sã ne cunoaºtem pe noi înºi-
ne: sã cunoaºtem alte persoane
ºi sã cãlãtorim. În aceste zone
apar momentele de poezie. În
aceste locuri se profileazã cen-
trele de atenþie.
„Bubble gum” este pe gustul
tuturor, ca expoziþie de momente
þãtoare, fie ea pandemie sau glo-
balizare), ori întoarcerea spre
sine, sentimentul de a fi poet, de
a fi o voce prin care rãzbat cãtre
lume lucruri incomode. Din
acest sentiment de protest sunt
scrise versuri cu adresare direc-
tã ºi îndemn la atitudine – „Îþi
spun adio, Europa,/Adio Tim-
mermans ºi Weber/Sunã în Ieri-
hon trompeta,/Adio, crenvurºti
ºi cu lebãr/Din goticele abatoa-
re/Nici un ºorici mai cumseca-
de” […] ( „Adio sincer, Euro-
pa!”). Augustin Jianu se înscrie,
ca mulþi alþi scriitori ai timpu-
Carmen Fãgeþeanu, Augustin Jianu ºi Camelia Radulian la lansarea volumului.
lirice din viaþa poeticã a lui Au-
gustin Jianu. Volumul cuprinde
poeme datate decembrie 2017-
decembrie 2022 ºi puse în pa-
ginã în ordine inversã. Portati-
vul poeziei Augustin Jianu adu-
ce viaþa la un sunet liric. O face
rilor noastre, în acest curent
„apocaliptic”, generat de ºocu-
rile ºi schimbãrile abrupte ce au
trecut peste lume chiar în pe-
rioada „coacerii” acestui volum,
respectiv 2018-2023, pande-
mie, rãzboi. În timp ce rapida
tehnologizare este în avantajul
celor care se adapteazã ºi gene-
reazã un anume tip de culturã ºi
de comportament social, cei din
generaþiile mai vechi, nu puþini,
se raporteazã cu suferinþã ºi cu
un anume tip de anxietate la un
peisaj tulbure, în permanentã
schimbare. De aici, sentimentul
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
pe douã cãi: pe de o parte, fãrã
sã fie un jurnal de existenþã, se
noteazã stãrile lirice ale vieþii
mundane curente, se transcriu
momentele de poezie ale exis-
tenþei curente, iar pe de altã par-
te, pornind de la fapte, stãri, in-
terogaþii ºi neliniºti existenþia-
le vibreazã liric dincolo de aces-
tea. În mod specific la Austin
Jianu poezia este parte a vieþii,
iar viaþa este parte a poeziei.
3. Centrele de atenþie ale aces-
tei cãrþi sunt eul, iubirea, copilã-
ria, viaþa, moartea, patriotisnmul,
visul, reveria, Banca Naþionalã,
poezia, Sorescu, Eminescu, Bre-
xit-ul, COVID-ul. Acestea sunt
aduse în plan liric fie pe ton grav
de doinã, fie pe ton de uºor pam-
flet.
Eul liric este principalul cen-
tru de atenþie. Este vorba de un
eu liric lucid care, dacã ar pu-
tea, ar alege sã disparã, sã nu fie,
de izolare ºi de neînþelegere.
Pe de altã parte, atitudini ge-
neral umane, cum ar fi aceea a
linguºirii semenilor sau oportu-
nismul, nu scapã fãrã a fi bãgate
în seamã de observatorul liric (
fãrã a face concesii de limbaj):
„Maºina de pupat în cur,/E ulti-
mul model de piaþã,/Fãcând mã-
reþ orice obscur/ªi om viril o
mãlãiaþã […] Deºi e ultimul
model,/Ea n-are totuºi cãutare,/
Pupincuristul e fidel,/Cu reti-
cenþã la schimbare.” Sunt ºi câ-
teva „tablouri de pus pe perete”,
aºa cum ne spune criticul lite-
sã nu existe, atunci ar face-o.
Trei poeme sunt semnificative
în acest sens: „Amprenta”, „Eu
nu exist” ºi „Nu-mi place”. Se
zice în acestea: „Eu sunt o am-
prentã oarecate/ în Univers”,
„Cu mine v-aþi pozat degeaba,/
Eu nu exist!”. „Sunt doar un re-
zistent neînsemnat / ªi multe nu
îmi plac în vremea asta”.
Un alt centru de atenþie pe
cãrþile aius
care l-aº evoca este copilãria.
Poemul „Casa copilãriei” mi se
pare cel mai bun poem al aces-
tui volum: „Trec maºini,/ nu se
mai opresc,/ peste casa noastrã,
mamã,/ ºi trec tramvaie deasu-
pra,/ la kilometrul zero, în Va-
lea Vlãicii,/ ºi este un huruit ca
de cãruþe grãbind spre târg,/ de
nu se mai aude glasul lãptãre-
sei,/ – Laptele doamnã!/ – Auzi,
lãptãreasa, mamã?!” . Alte poe-
zii notabile sunt: „Eseu fãrã
temã”, „Plictisiþi de poezie”,
„Sorescu”, „Eminescu”, „Cio-
cârlia”.
4. Poemele lui Augustin Jianu
sunt tablouri de pus pe perete.
Versuri memorabile lumineazã
cadrele de viaþã ale acestora, aºa
încât þi se pare cã ºi tu ca lector ai
fost acolo când s-au scris, ai fost
acolo când s-au trãit. Aflat la al
doilea volum, Augustin Jianu se
profileazã ca un poet remarcabil.
rar ªtefan Vlãduþescu, referin-
du-se la volumul de faþã: „Ce fru-
moasã erai la terasa aceea,/Lân-
gã Gara de Nord, lângã inima
mea,/Tot cu nodul în cord, eu
stãpân pe Pangea/În toamna fãrã
nume ce abia începea” [...] („Eli-
zeu”) ori „...Craiova cu fantome
zgomotoase,/Iar eu nu pot sã
spun niciun cuvânt/De teama
unor replici scandaloase,/ De ora-
tori ce n-au discernãmânt.” („Ora-
ºul replicilor mute”). Putem des-
prinde aici unele imagini trans-
mise peste timp, izvorâte chiar din
tristeþea simbolistã ce pare sã nu
aibã nici acum leac. Cel mai fru-
mos este însã atunci când un
poet scrie un „Poem fãrã rost”
(netributar nici timpului, nici se-
menilor, nici mãcar propriului
sine, la care s-ar raporta cu un
inevitabil ego): „Te simt ca pe o
fiarã încolþitã/ªi ºtiu cã vrei sã
pleci ºi sã rãmâi,/Dar tare mi-e cã
tu cea rãzvrãtitã,/Ai ºi ales sã fii
a nimãnui/Nimic nu este ce-ar
pãrea sã fie/Nimic nu este mai
presus de noi/Dar numai eu mai
ºtiu cã într-o chilie/Un psalm sal-
veazã frescele de ploi.” Tocmai
pe aceastã „gratuitate” cred cã
ar putea miza în continuare Au-
gustin Jianu, ca sã revenim ºi la
titlul cãrþii de faþã, pentru a putea
pãrãsi potecile îndelung bãtãto-
rite ale mizelor sociale, grele, în
momentul de faþã. Aºa cã de ce
nu ne-am apuca sã salvãm ceea
ce mai e de salvat?
Volumul de poezii „Bubble
gum” este o radiografie a zilelor
noastre, fãcutã prin intermediul
unui trãitor autentic, sensibil, ex-
pus tarelor lumii de azi, dar cu
nostalgia unor lucruri apuse: „ªi
mã zbat ºi hulesc ºi ameninþ cu-
minte,/Iar cu zâmbetul stins, mã
mai pierd în cuvinte.” Sunt ver-
suri dintr-un poem numit „Pãdu-
rea nebunã (Deliormanul)”, o pã-
dure care se întinde acum doar în
zarea altor vremuri.
11
 „ JULIEN CARAGEA
sensibilitate modernã ºi un farmec retro
P
oeta severineanã Ema-
nuela Buºoi („Sonete
emanueline / Sonnets
emmanuelins”, Aius, 2023) îmi
cãrþile aius
evocã imaginea unui adolescent
foarte talentat, un pic prea serios
ºi dedat visãrii totuºi pentru vâr-
sta lui, care, descoperind printr-
o stranie întâmplare un Stradiva-
rius printre ierbãriile devãlmaºe
de la piciorul anticului pod apo-
lodorian ce vegheazã urbea, îi
ciocneºte cu clenciul arãtãtoru-
lui ºi precoce dexteritãþi de lutier
cutia lãcuitã, ascultându-i atent
rezonanþa, se joacã, interpretea-
zã bazat pe o infidelã memorie
partituri celebre, agrementându-
le cu fiorituri scherzando, apoi,
deja edificat, trece la exprimarea
muzicalã a trãirilor personale.
În 2020, la Editura Aius, tãl-
mãceºte în francezã, „atât fidel cât
ºi creator” (Ioan Lascu), sonete-
le eminesciene (ediþie bilingvã).
Trecând boþul de colofoniu pes-
te lama arcuºului din pãr de cal al
vioarei (ºi Mircea Ivãnescu, cum
în alt leat Dimitrie Cantemir, au
fost traducãtori), va fi meditat la
fineþurile semantice ºi tainicele
corespondenþe dintre cele douã
limbi romanice. Aºa cã trei ani mai
târziu publicã, la aceeaºi presti-
gioasã editurã, tot un diptic (aici
Florina Ungureanu, (In) frac-
þiuni de fericire, Editura Aius,
Colecþia Poesii, 2022.
F
ericirea savuratã la inten-
sitate maximã este ace-
ea „furatã”, aceea pe
care cei din jur nici nu o bãnu-
iesc; este o complicitate între tine
ºi tine sau chiar o infracþiune -
atât de rarã, încât te poþi simþi vi-
novat când o întâlneºti. Pe mã-
surã ce înþelegi acest lucruri, de-
vii tot mai avid dupã fericiri sim-
ple, ascunse într-o ceaºcã de ca-
fea la o întâlnire secretã a zâmbe-
telor ºi nu te poþi opri, mai ales
când fiecare moment semnifica-
tiv dintre EA ºi EL (în ordinea
aceasta pentru cã vocea liricã
este femininã) devine un sonet
frugal, uneori frust, în care se gli-
seazã uºor de la tonul jucãuº la
amarul lucid ºi înapoi: „Vei rãmâ-
ne poate/ cel mai faimos ano-
nim.../ cât de frumos/ nu te mai
iubesc/ aproape/ la fel de frumos/
cât te-am iubit.” Priveghiul cu-
vintelor sfârºesc într-o tãcere în
doi asurzitoare, dupã incredibi-
lul vals pe trup când: „din pânte-
cul nopþii/ luna nouã ca un copil/
se bucurã sã ne vadã... ”
Cartea cuprinde 33 de sone-
te, pornind de la primãvara iubi-
12 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
analizat). Cartea, agrementatã cu
o prefaþã (în mare parte pliant teh-
nic, focusat pe inventarierea ro-
tiþelor de ceasornic elveþian ale
prozodiei), semnatã de Zenovie
Cârlugea, e o colecþie proprie,
înglobând ºi unele piese din vo-
lume anterioare. Titlul – trimi-
tere la flamboaiantul temperat,
torsadele îmbinate în structuri
arhitectonice elegante, parcã mi-
nerale, ºi (termen cãlinescian)
„caligogia” artei manueline – vine
ºi de la prenumele autoarei, ad-
jectivizat: manierã voalatã de a-
ºi conferi un blazon, o „ascen-
denþã nobiliarã” ºãgalnicã. Trã-
dând apetenþa pentru rãsfãþul
autoironic ºi de a exprima cu leje-
ritate ºi supleþe ludicã lucruri gra-
ve. Ori de a se plia stilistic pe
teme consacrate.
Piliturã de fier coalescentã în
câmpul magnetic, reflecþiile ºi
evocãrile poetei se structurea-
zã în mare parte în jurul unui per-
sonaj simbolic – real (Caligula,
Sf. Augustin, Socrate, Esenin,
Maeterlinck, Nichita Stãnescu);
de ficþiune (Lancelot, Lorelay,
Contesa, pãpuºa); familial sau
din megieºia ruralã de la Corlã-
þel (figura parentalã, Constan-
din); anonim (fata din tren, Ghi-
citoarea, Agorafobii). Ne poar-
„ RAMONA D. BÃDESCU
totul sau nimic
rii, cu toate avatarurile ºi jocuri-
le create de tensiunea între cei
doi poli, Yin ºi Yang, orizontul de
aºteptãri având transaparenþa
neaºteptatã a vãlului iluziei alu-
necând iremediabil de pe trupul
nirea/ Lui cu Ea, în zi de drago-
bete; /Tasteazã 2 pentru ca iubi-
rea/ Pe toþi cu a ei vrere sã ne-
mbete./ Între atâtea sute de me-
saje/ L-am gãsit, o soartã, pe al
tãu/ ªi de crezi sau nu în vagi
miraje/ Þi-am trimis un gând prin
semeseu.” (Happy Dragobete).
În general poeziile curg lin,
au o anumitã compactitate ºi plã-
cere sobrã a demonstraþiei, de
cicerone într-un muzeu, iniþiind
rãbdãtor vizitatorii laici în tai-
nele sacrului: „Patru stâlpi pen-
tru-un solid tetrapilon,/ Doi
regi, un zeu ºi-un soare invizi-
bil,/ Cu ochi deschiºi viseazã
mãreþ panteon/ Galerius. Nimic
nu-i imposibil.” (Felix Romu-
tã (cu efluvii simboliste) în spa- liana). Ele amintesc versurile la
þii exotice: Ada-Kaleh, Grana- stemã de odinioarã: „Patru sunt
da, Alhambra, Sarmisegetuza, râuri den raiu curã/ Pre cumu
Veneþia, Insula verde. Ne pro- grãiaºte sfânta Scripturã./ Patru
pun motive cu valenþe de instru- evanghelii den Ceriu ne tunã/ ªi
mentar mitic: mãrþiºorul, oglin- la credinþã pre toþi adunã.” (An-
da, pasãrea albastrã, ochiul, co- tim Ivireanu, 1703). Sau pictu-
pacul, fotografia, podurile, caii rile votive din vechi biserici, cu
roz. Ori eresuri cu înþelesuri figuri voievodale serene, situa-
pierdute în negura timpului, stra- te în illo tempore… Alteori, cu
nii ritualuri infantile: Joc de migala proverbialã a lucrãtoare-
copii, Dragobete, Denia; altoite lor la gherghef ºi virtuozitatea
pânã ºi pe comunele noastre de- vinietiºtilor, realizeazã tablouri
prinderi de uzitare a tehnologiei hieratice, de un graþios ce nu
moderne: „Motto: Chatui-m-aº ºi exclude aprehensivul: „În iarba
am cui/ Tasteazã 1 pentru întâl- toamnei mirosind a ploaie,/ În-
iubirii. Când misterul dispare „nu ar fi simplu, nu ar curge atâta cer-
mai e loc/ decât de drumuri pa- nealã sau nu s-ar tasta inermina-
ralele”. Oricât ne-am dori sã re- bil despre acel frumos absolut,
trãim clipa, maºina timpului ma- paradisiac, de la începutul iubirii
cinã „un alb, alb fãrã rost ºi o pri- când timpul nu existã ºi veºnicia
mãvarã de negãsit”. Dacã a iubi se mutã pe planeta misterioasã a
Ovidiu Bãrbulescu - Ceramica de Oboga
tors stã Gulliver ºi chiar lângã
el/ Vede fugind un unicorn miti-
tel,/ Pe sub copaci cu frunze vâl-
vãtaie.” (În aºteptare)… Ori
dau grai legitimei aspiraþii spre
excelsior dramaticelor elanuri
expresioniste spre dezmãrgini-
rea eliberatoare a fiinþei: „Pe
razele din noi vom merge spre
alt mâine,/ La fel ca-alaltãieri,
cu zâmbetul cununã./ Albe mãr-
gãritare vom ocroti în palmã,/
Ce înmãnuncheazã vibraþii pure,
rare,/ Acolo dinspre soare, fe-
rind de multe spaime,/ Vom bân-
tui vigori adânci, stelare.” (Doi).
Michele Aquien ( într-un arti-
col din Dictionnaire de poésie
de Baudelaire a nos jours,
2021) e de pãrere cã, dupã seco-
lul XIX, singurele forme fixe ce
încã au, în Europa, drept de ceta-
te, sunt pantumul ºi haiku-ul.
Ne punem întrebarea: Mai
poate fi (dupã ce, suferind muta-
þii, a traversat cu succes toate
epocile, dovedindu-se „piatra de
încercare” a poeþilor) sonetul
practicabil azi? În spaþiul româ-
nesc, printre alþii, Aurelian Zisu,
Mircea Cãrtãrescu, Nicolae Coan-
de, Adrian Popescu, Paul Miclãu,
Dan Dãnilã, Radu Ulmeanu, Va-
lentin Dan ºi iatã, Emanuela Bu-
ºoi ne probeazã cã da.
inimii. Totul este posibil, deve-
nind treptat eroic, diluat, sfâºiat,
acostând de multe ori pe þãrmul
bunei convieþuiri, al indiferenþei
ºi chiar al dispreþului. Cum se
ajunge aici, ce se întâmplã pe
drumul în doi devine materia pri-
mã a liricii de dragoste.
Dar poeþii nu explicã nimic,
doar constatã: „planurile noas-
tre/ sunt din ce în ce/ mai înde-
pãrtate/ unele de altele... ”.
Uneori, când nu mai suportã du-
rerea, poeþii/ oamenii încep sã
glumeascã, dragostea devine un
guturai, din care mai rãmâne un
strãnut, din când în când... Al-
teori: „de dorul tãu m-am îmbol-
nãvit/ de toate alergiile/ ºi strã-
nut în fiecare zi/ sunt zile când
îmi dau ºi lacrimile”. Practic, fãrã
umor, nici iubirea, în orice etapã
ar fi ea, nu ar avea sare ºi piper.
Au însã, cu siguranþã - sare, pi-
per ºi aguridã - (In) fracþiunile
de fericire ale Florinei Ungurea-
nu. Autoarea a comis-o ºi a reu-
ºit sã strângã în paginile celei de-
a ºasea cãrþi de poezie o sinceri-
tate de cristal pe care îþi doreºti
sã îl învîrþi la infinit încercând sã
ghiceºti ce va fi. Ce gãsim când
întoarcem ultima filã a (in) frac-
þunilor (de)sãvârºite de Florina
Ungureanu, bãnuim pe hârtie
velinã cu cernealã roºie sau tur-
coaz? Rãmânem cu un gust dul-
ce-amãrui la care revenim cu
senzaþia cã ne-a mai scãpat ceva,
deºi pare cã s-a spus tot ce se
putea spune despre ce s-a pro-
dus. Cu sinceritate, cu onestita-
te faþã de propria persoanã, cu
umor ºi cu un simþ al metaforei
care nu se teme de indicreþie.
Nici imaginea de pe coperta cãr-
þii, „Stopped Moment” de Vla-
dimir Kush, nu ne ascunde ni-
mic, este totul acolo: erosul,
timpul, fragilitatea. Totul sau
nimic. Cam aceasta este deviza
iubirii. Nu?
„ FLORINA UNGUREANU
floppy disk, life sharing and to do list
V
olumul de poezii al Lu-
miniþei Zaharia, publi-
cat în 2022 la Editura
Neuma ne propune un parcurs
abrupt într-o realitate frustã, co-
rectã, neînfrumuseþatã, dar nici
denaturatã. Fie cã ne mãrturiseº-
te „metehne” mai vechi sau mai
ai noi ale poetului, în general, sau
ne descrie adevãrul în poezia cu
acelaºi nume, cã ne deschide
porþi cãtre geografia lumii, sau ne
propune alte sunete ale liniºtii,
Luminiþa Zaharia ne vorbeºte li-
ber, ne recitã, ne povesteºte, ne
considerã interlocutori printr-un
dialog aproape interactiv. Între-
bãrile pe care le pune îºi gãsesc
rãspunsuri fireºti, care devin so-
luþii poetice, dar nu numai, so-
luþii care detensioneazã stãri an-
tagonice prin formulãri amuzan-
te, ironice, dar în aceeaºi mãsu-
rã profunde.
Existã o energie vitalizantã
care însoþeºte fiecare poem, po-
etul bun ºi cel rãu disputându-ºi
supremaþia, pentru ca în final ci-
cu carþile pe masã: ªtefan Gãitãnaru
R
omanul Calpuzanii al
lui Silviu Angelescu
poate fi considerat o
existenþã esteticã. La fel este o
existenþã esteticã volumul lui ªte-
fan Gãitanaru - Printre cãrþi. Au
relativ aceeaºi specializare (mai
spre gramatica de tipolgie clasi-
cã la ªtefan Gãitãnaru): lingvisti-
ca rarã, iniþiatic arhaicã, cabala de
erudiþie spre libertatea concep-
telor, dragostea din ele ºi... tymos-
ul din psihohermeneuticile deve-
nirii. Sunt ºi prozatori! Gramati-
cienii (în sens vechi) ascund sen-
surile lumii în incantaþii de fone-
me, în emicitate, în clitice ºi sunt
dincolo de cuvânt... ªtefan Gãi-
tãnaru, în discursul sãu epic, se-
teazã epoca „Vlad Þepeº”, isto-
titorul sã decidã cã e timpul sã
scrie el însuºi. („Good poet, bad
poet”). Peisajele cotidiene, ironia,
deriziunea sunt prezente pe tot
parcursul volumului, toate într-o
cheie optimistã, fãrã patimi inuti-
le. Încurcãturi contemporane la
tot pasul completeazã paleta
complexã a ideilor: „ pe vremea
ric, sociologic, ca strategie mi-
litarã, economic, într-o vacuita-
te de tablouri înspãimântãtoare,
pentru cel care crede în raþionali-
tatea istoriei (raþiunea se magni-
ficã), salvarea venind, de fapt,
din imprevizibilul, nestructurat,
nehermeneutizat, al poveºtii de
dragoste... De aici, din aceste
concepte vin sensuri neexplica-
te, inexplicabile, numai apotro-
paice, miºcându-se spre viu, cu
energhia, energiile cu efluviile lor
submersibile. Expresivã demon-
straþia narativitãþii textului Cal-
puzanilor, mai ales cã îl citeazã,
polemic, pe Mircea Mihãeº, ex-
celentul traducãtor ºi interpret al
lui Joyce. Un om al semnifican-
tului ºi semnificatului. Sã vã po-
Ovidiu Bãrbulescu
lui floppy disk/ mama mã bãtea
sã merg la serile dansante/ ...azi
am evoluat, se pare/pânã la be-
calizare...” („Pe vremea lui flop-
py disk”). Autoarea se foloseº-
te de rime mai puþin obiºnuite,
fapt ce conferã poemelor o mu-
zicalitate aparte, care surprinde:
„zarurile au fost aruncate/ în
gura detectorului de minciuni/
ºi, la final, sã iasã supa grasã/
puneþi-mã pe mine, oameni
buni” („În spectacol”), „aleg un
va urma gri/ fie ce-o fi” („Fina-
luri fericite”).
Vocea poetei devine uneori
gravã, prin alegerea unor sintag-
me seci, reci, amare, ºi nu prin
tonuri violente : „nu am avut nici-
odatã/ vocaþia fericirii/ ... sunt în
faza terminalã/ a respectului de
sine”, pentru cã „iubirea a intrat
în stare de insolvenþã” („ªi e pã-
cat”).
În cenuºiul lumii moderne,
poeta se dezice pe rând de „sec-
ta oamenilor frumoºi”, de „secta
oamenilor deºtepþi”, de „secta
vestesc o scenã, ca sã gândim la
subiectivitate.
Calpuzanii este, astfel, ceea
ce ºi este, semnificantul devenit
semnificat, devenit indecidabilul
din energheia, energii... Apoi
despre Istoria punica (Calpuza-
nii), care, dacã ar fi fost în spirit
renascentist, ar fi fost un mesaj
optimist, nefiind aºa, ceea ce se
instituie este devenirea thanato-
sului, unde actanþii, submersibili
prin metehnele torþionare ale fa-
narioþilor, iar moartea probabi-
lã a protagonistului (Sotir Mo-
gosanu ot Glavacioc) este lãsa-
tã de autor la latitudinea lecto-
rului”. Desubiectivarea roman-
ticã nu existã, afirmã ªtefan Gãi-
tãnaru, romanul fiind o construc-
þie lingvisticã, naratologicã, cu
pre-text (motivul manuscrisului
gãsit), un intertext, din prefaþã
pânã în final, dar ºi un epitext.
Acesta din urmã conþine numai
douã cuvinte (sfârºitul lipseºte),
ceea ce semnificã eliberarea
lectorului pentru o recreere
inerþialã a textului, cu structuri-
le de aºteptare proprii: „Inter-
textul lingvistic, limba punicã
acum, prebabelicã, aglutinanþa,
în maniera unei gramatici espe-
ranto, aplicând chiar în genera-
rea unor lexeme ºi frazeme cu
rezonanþã malgaºa” (p. 9). Ver-
bele cîr (a nega) ºi mîr (a se de-
taºa prin ras), antinomii de tipo-
logie barocã, ar presupune douã
atitudini existenþiale ºi elemen-
te esenþiale în esenþa barocului.
Pentru paleosarmaþi, râsul în-
semna depãºirea mizeriei onto-
logice spre eternitate. Comicul
ºi contestarea lui nasc o puter-
nicã zonã a tragicului, decelabi-
lã în nectarul zeilor, întotdeau-
na limitã ºi depãºire, conºtiinþa
tragicã, vina tragicã, provenite
din, exprimate prin starea graiu-
lui, ce au dovedit-o gramaticie-
nii. Învãrtãciune ºi funcþionare
sincronicã, cum spune ªtefan
Gãitãnaru. Semnificantul ºi
semnificatul nu sunt lucruri pur
fizice, aserþiunea esenþialã a lui
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
oamenilor descurcãreþi, a oame-
nilor eminamente buni”, pentru
ca mai apoi sã se regãseascã într-
o singurãtate spiritualã, oricum,
mai beneficã.
Cãutãtoare de noi ºi noi for-
mule , autoarea inventeazã posi-
bile dialoguri diferenþiate prin
arome, o gãselniþã idealã într-o
lume tot mai aplecatã cãtre non-
comunicare: „am inventat un te-
lefon olfactiv/ recunosc apelan-
tul dupã aromã” („Telefon olfac-
tiv”).
Aflatã într-o permanentã pre-
ocupare pentru frumosul unei
lumi aflatã mai degrabã într-un
declin decât într-o evoluþie, Lu-
miniþa Zaharia ne dezvãluie o
voce uºor melancolicã, dar se-
rioasã. Cãci chiar dacã e zglo-
bie ºi jucãuºã, poezia sa este pli-
nã de semnificaþie, este o poe-
zie dezbrãcatã de umori împo-
vãrãtoare, fie cã e vorba de sub-
iectivitãþi asumate, fie cã e vor-
ba de teme lirice importante
precum moartea, iubirea, relaþii
Saussure, care devine, „Graiul,
mãcar ce s-aude, e doarã lucru-
nchipuit în mintea noastrã, fiind
ca o pasãre ºi bine semuind nã-
lucilor, greceºte phantasma.
Relaþiile dintre limba turcã ºi
limba românã, stilistic determi-
nate, funcþia disimulativã a lim-
bii, elemente de intertextualita-
te ºi, la nivelul contextului ex-
tralingvistic, în lumea referen-
þilor ca segment din realitate.”
(p.10). Mentalitatea feudalã mai
este exprimatã prin „cãlãtoria
transcendentalã a lui Grigoraº,
interferenþe textuale precum în-
nobilarea calului domnesc (Ca-
ligula), botezul câinelui, imer-
siunea scatologicã a curþii dom-
neºti, motivul sfântului eunuc
Grigore”... toate amalgamate în
toposul amintit.
Intertextualitatea este metoda
de producere a textului în Cal-
puzanii lui Silviu Angelescu:
,,Simbolul paremic este în aºa
mãsurã utilizat (peste 30 de in-
trãri disipate în text), încât Cal-
puzanii ar putea exemplifica foar-
te bine teoria dispunerii semanti-
ce a textului. Sunt trei niveluri de
generalitate: nivelul trãirilor indi-
viduale (poetic), nivelul particu-
lar, existenþial (lumea personaje-
lor din prozã ºi teatru) ºi cel al
experienþei generale, care edificã,
precum un corolar, semnificaþia
majorã a oricãrui text, nivelul pa-
remic... Relaþia cu textul se vede
în diferite forme de contextua-
lizare a fiecãruia dintre ele: boii
se leagã cu funia, iarã oamenii
cu cuvântul (p. 18); iar dacã taci
ºi le dai pace, ºapte sate n-au ce-
þi face (p. 34); cu ce mãsurã
mãsori, cu aceea þi se va mãsura
(p. 35): poama departe de pom
nu cade (p. 61): rãdãcina rea,
smicea rea odrãsleºte (p. 61);
din covârºirea rãului se naºte
binele (p. 101).” Naratologia ca
diegeza, heterodiegeza, intradie-
geza, metadiegeza, adiaforie,
diegesis sunt strategiile textu-
lui, poesis, poiein.
Sotir Mogoºanu declanºeazã
interumane. κi asumã rolul de
„micã sirenã”celui de eterna „lu-
miniþã a tunelului”, chiar dacã
acest lucru înseamnã o „pâine
mai neagrã” („Life sharing”).
Pe mãsurã ce pãtrundem în
mãruntaiele volumului, ne aflãm
într-un proces de purificare prin
umor ºi ironie finã, toate fricile ºi
tot ceea ce ºtiam, dar nu con-
ºtientizam, ni se aºtern în faþa
l ecturi
ochilor ca într-un act de teatru
de revistã. În mai puþine cuvinte,
umorul e treabã serioasã, nu îl
poate face oricine. În poezia Lu-
miniþei Zaharia gãsim tot ce e
nevoie sã gãsim pentru cã poe-
zia sau viaþa, sunt salvate de iu-
bire, de slãbiciuni, de cãlcâiul lui
Ahile, de condiþia umanã, de
poetul care supravieþuieºte fã-
cându-ºi mea culpa sau luând în
râs tot ceea ce l-ar putea deturna
de la banalul „to do list” poetic.
Pentru toate astea, volumul me-
ritã citit ºi trãit!
conflictul cu grecii fanarioþi
pentru o moºie... Discreditarea
familiei Mavrogheni, cea mai
mare parte a romanului, rãzbu-
nãri, rãzbunãri..., îmblânzirea cu
Aratari... Verbele cîr (dominau),
verbele mîr (pierdeau), nici cîr,
nici mîr, se odihneau în Aratari,
prinzând substanþã ºi vitalitate...
Portretistica excelentã, modali-
tate descriptivã a portretului,
unde, afirma ªtefan Gãitãnaru,
Silviu Angelescu va rãmâne un
reper, germinare de cronicãresc
ºi artã modernã, enclave narati-
ve, perioade narative, oximoron,
hiperbatul, hiperbola, conectori
narativi frastici, transfrastici
pentru conubializarea cu osia
cerului... Proiecþia în universa-
litate aminteºte de Horaþiu, de
Vergiliu, Omir, de Alexandria...
Destul de frecvente ºi de impor-
tante sunt ºi referinþele sapien-
þiale (de la pasaje din Platon ºi
Aristotel pânã la lecturile ºi pil-
dele din Sfânta Scripturã) ºi cele
istorice: Herodot, primul des-
cãlecat etc. Capulzanii este un
text din memoria vie, ca o bi-
bliotecã tehnicã ºi nu numai, a,
cum am spus, conceptului de
energhia, ca fiinþã, sacralitate,
pluvialitate, emicitate, iar ªtefan
Gãitãnaru, poieticianul lui.
Printre cãrþi de ªtefan Gãitã-
naru – un volum precum o invi-
taþie la a discuta despre concep-
te, despre ce este ºtiinta, despre
inavuabilul din existenþã.
„ Ion Predescu
13
 D „ ANA PARASCHIVESCU
e ce n-aº scrie despre
o carte în timp ce o ci-
tesc? De ce n-aº încer-
ca sã surprind gândurile aºa cum
se îmbinã la prima citire? De ce ar
trebui sã respect atât de multe
reguli? Sã vorbesc într-un limbaj
standard al profesioniºtilor? Care
este legãtura poeziei cu toate de-
zideratele filologilor, ea, cel mai
simplu recurs la neant, o contor-
sionistã, privitã cu admiraþie ºi
spaimã, în egalã mãsurã?
Citesc Insectele imperiului
de Alexandru Ovidiu Vintilã. M-
am gândit la titlu, doar la el. Co-
perta mi-a dat o idee cã e vorba
de zburãtoare artificiale, maºini
l ecturi
utilitare la vedere ºi maºini rãz-
boinice, ascunse vederii, cum
sugereazã „imperiului”. Trec di-
rect la cuprins ºi transpare o în-
gemãnare a realitãþii cu metafora.
Cartea grupeazã poemele în trei
pãrþi: „Arii protejate”; „Loc-
kdown”; „Câte ceva despre orbi-
rea ºamanilor”.
„Arii protejate”. Prima arie
protejatã, omul, pentru cã are
„chipul ãsta care e Dumnezeu
într-un fel” (p. 8), ceea ce nu mai
trebuie argumentat, fiind un sub-
iect îndelung dezbãtut. Biblia a
spus tot ce era de spus. Numai
cã Dumnezeu nu mai are acces la
propria creaþie, El însuºi închis
în lumea Lui, un întemniþat sau
un controlor de trafic ce priveºte
potopul fãrã nicio atribuþie. Omul
singur se pune „între paranteze”
(p. 8), în aºteptarea unui apus
„calp ca o/ monedã în lumina
chihlimbarie ºi netedã” (p. 8). A
se observa falsitatea generaliza-
tã. A doua arie protejatã, biseri-
ca, „un loc izolat” (p. 9). Asuma-
rea se face pe aripile unui avion
de hârtie, „Nimic mai solemn ºi
mai discret” (p. 9), nimic mai fra-
gil, într-o lume platã, aparent ne-
însufleþitã. Din a treia arie prote-
jatã fac parte, la egalitate de punc-
te, iubirea ºi singurãtatea, în „di-
mineþile care au urmat sãptãmâni
„ ROMEO AURELIAN ILIE
cine sã-l omoare, pe lume, pe Poet?
Mihail Gãlãþanu, Mormîntul
lui Ovidiu, Editura Tracus Arte,
2021.
M
ihail Gãlãþanu (nãs-
cut în 1963) a absol-
vit cursurile Univer-
sitãþii din Galaþi. Este poet, pro-
zator, eseist ºi jurnalist. A debu-
tat în anul 1987 cu volumul de
poezie, ªtiri despre mine. Au ur-
mat volumele de poezie: Evan-
ghelia lui Barabas, Bunicul
Kennedy, Mireasa tuturor, O
noapte cu patria, Româna cu
prostii, Douãsprezece cîntece
înaintea naºterii, ºi multe altele,
cel mai recent fiind volumul Aº-
teptând gloria. În materie de pro-
zã, s-a remarcat prin romanele:
Lustruirea armelor, Ultimul Ka-
ramazov ºi Mormîntul lui Ovi-
diu; iar din opera eseisticã amin-
tesc aici doar volumul sãu cel mai
recent, Despre artã, nebunie ºi
misticism. În cele ce urmeazã mã
voi apleca asupra unei cãrþi de la
apariþia cãreia s-au scurs câþiva
ani, totuºi destui cât sã fie datã
uitãrii, romanul Mormîntul lui
Ovidiu, apãrut în anul 2021 la
editura Tracus Arte.
Deºi construit aparent tipic, pe
structura clasicã, tripartitã, de
roman precedat de un prolog ºi
încheiat cu un epilog, avem to-
14 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
sunt ºaman pentru cã
am fost orbitã... de poezie!
întregi” (p. 10). A patra arie pro-
tejatã merge spre moarte, dar se
împiedicã în gesturi extenuante
de frumuseþe, „am visat lumina
albã a unui salcâm o pãdure/ rãs-
frântã ºi ºtearsã în îndepãrtarea
paºilor” (p. 11). A cincea arie pro-
tejatã, libertatea, „Despre liberta-
tea unui popor” (p. 13). Cum ar fi
posibil sã nu fie liberã „o þarã mio-
riticã plinã ochi de/ humor” (p.
13)? Dacã am putea trece peste
contradicþia termenilor! Fapt în-
tãrit de cele trei referinþe cultura-
le din finalul poemului: Allen Gin-
gsberg, Marylin Monroe, ªtefan
Baciu, ultimul fiind o simplã con-
firmare cã se poate muri „total/
liber” (p. 14). A ºasea arie pro-
tuºi de a face cu o alcãtuire cel
puþin ineditã, în sensul cã, atât
între prolog ºi romanul în sine,
cât ºi între acesta ºi epilog, ne
întâlnim cu adevãrate falii, atât
din punct de vedere al vocii na-
rative, cât ºi al planului spaþio-
temporal în care se desfãºoarã
ostilitãþile. ªi nu întâmplãtor am
folosit acest cuvânt care adeseori
este înþeles în accepþiunea împru-
mutatã din sfera rãzboiului, ace-
ea de desfãºurare a acþiunii, ci
tocmai pentru cã în cazul de faþã,
aº pune mai curând accentul pe
sensul sãu propriu, ce derivã din
rãdãcina lui, iar aceasta deoare-
ce pe tot parcursul romanului,
adicã în toate cele trei pãrþi, regã-
sim foarte multã ostilitate. ªi cum
uneori indiciile sau, în cazul de
faþã, parantezele, merg mânã în
mânã, voi spune aici ºi faptul cã,
tema etimologiei ºi a rãdãcinii
cuvintelor, precum ºi teza con-
form cãreia în aceastã rãdãcinã
stã tot sensul primar al unui cu-
vânt, apar ºi ele la un moment dat
în decursul romanului.
Încheind ºirul parantezelor ºi
revenind la firul iniþial al expune-
rii noastre, voi spune cã prolo-
gul ne trimite în Roma anticã
unde ascultãm confesiunea Cu-
þitarului, a ucigaºului lui Ovidiu,
a omului care a mers din Cetatea
tejatã este creaþia. Cã e proteja-
tã sau protectoare, rãmâne în
suspans sau e un subiect ce mai
trebuie cercetat. Cert este cã se
raporteazã la realitatea migraþiei
ºi a efectului pozitiv al crizelor.
În acest raport, poetul introdu-
ce o serie de capodopere cunos-
cute, care, prin mixare, conduc
spre jurnalul unui înstrãinat. A
ºaptea arie protejatã, generaþia
ochilor închiºi, ca experienþã
câºtigatã prin refuz în „Copacul
de pâine” (p. 17). Cine a depãºit
foamea fiziologicã, poate cânta
„aleluia” (p. 17). A opta arie pro-
tejatã este rânduitã a fi istoria,
poetul este un homo historicus
ce îºi permite o analizã poeticã
Eternã pânã la Pontul Euxin, doar
pentru a-ºi duce la bun sfârºit
misiunea de a curma viaþa „poe-
tului gingaºelor iubiri” exilat prin-
tre sciþi. Este o mãrturisire fãcutã
la persoana I, plinã de patos, la
limita delirului, din care ne putem
da seama cã ucigaºul îl ura ºi îl
iubea pe poet, în egalã mãsurã.
Totodatã, asistãm ºi la lansarea
unei teorii noi: Ovidiu a murit în-
junghiat, ºi nu de moarte bunã
sau de inimã rea cum se crede
îndeobºte.
Corpul propriu-zis al romanu-
lui ne readuce în lumea noastrã,
în zilele noastre, ºi ne dã întâlnire
cu o serie de personaje a cãror
personalitate este prea puþin
conturatã, ale cãror nume par a
fi atribuite complet aleatoriu
(cu excepþia generalului neamþ
von Klausterlitz, care denotã
ideea de claustrare, de mor-
mânt), dar care îºi fac un þel în
viaþã din a descoperi mormân-
tul lui Ovidiu de la Constanþa, nu
atât pentru a rezolva una dintre
marile dileme ale istoriei, cât
mai curând pentru a descoperi
ce secrete ascunde locul de veci
al acestuia, fiind convinºi cã
poetul a fost unul dintre iniþiaþii
sau înþelepþii lumii antice ºi cã
în mod cert a luat cu el în mor-
mânt, inclusiv la propriu, sub
dezordonatã a vremurilor ºi tim-
purilor ce se succed „într-o ro-
tire continuã” (p.19). A noua arie
protejatã este despre adevãr, o
filozofare a unui navigator pier-
dut de sine „într-o grãdinã japo-
nezã” (p. 22). Cele nouã arii pro-
tejate pregãtesc terenul. Mai era
încã bine. Dar „seminþele unei
crize globale viitoare/ sunt plan-
tate cu grijã de marile puteri în
materia cenuºie/ a unui pãmânt
îmbãtrânit ca un personaj epic în
centrul/ unui rãzboi” (p. 19). Se
îndoieºte cineva?
„Lockdown”. Nu cred cã am
citit o carte de poezie fãrã sã mã
doarã ceva, mãcar puþin. Aº spu-
ne cã o carte de poezie e mai pu-
ternicã dacã doare tare. Dacã
durerea e mare, ºi bucuria e mare.
Nu ºtiu de ce cuvintele se împe-
recheazã prin antonimie. Abia
apoi vine complementaritatea. De
ce? Deºi în a doua parte a Insec-
telor imperiului, Alexandru
Ovidiu Vintilã foloseºte o sin-
gurã datã cuvântul „pandemie”,
se ºtie ce înseamnã „lockdown”.
E senzaþia cã eºti singur într-o
lume care fuge de sufocare
printr-un proces lent al fenome-
nului în sine, o lume în care se
creeazã o barierã clarã între in-
terior ºi exterior. Ai uitat ceva
afarã, nu-i nimic, nu-l mai recu-
perezi. Ne aducem aminte de
Suceava 2020? Credem cã am
fost izolaþi. Ne sunt necesare
informaþiile din zona de con-
flict. Poetul e un informator
desãvârºit. Stã de vorbã cu tatãl
mort pentru a ajunge la pãsãri.
ªi scrie despre ele. Scrie despre
„circulaþia sufletului în naturã”
formã de însemnãri gravate în
piatrã, oarece secrete nemuri-
toare. În urma unor silogisme
logice, o echipã de arheologi
români, sau, mai curând, o echi-
pã de aventurieri coordonatã de
un profesor arheolog, reuºesc
sã descopere mormântul lui
Ovidiu. Dar în criptã nu gãsesc
decât masca mortuarã a poetu-
lui ºi dovada faptului cã într-ade-
vãr a murit înjunghiat de la spa-
te. Descoperirea face ceva im-
presie de moment, dar mai cu
seamã, dã naºtere unui set de
întrebãri care ar trebuie sã ne
trimitã înapoi la prolog: „Cine
sã-l omoare, pe lume, pe
Poet?” ºi mai ales, de ce?
ªi atunci, intrã în scenã epi-
logul, care, deºi ne-am aºtepta
sã ne trimitã înapoi în Roma an-
ticã, sã îl mai ascultãm o datã pe
Cuþitar, care sã ne explice de ce
a recurs la gestul de a-l ucide pe
Poet, ne catapulteazã într-o nouã
dimensiune spaþio-temporalã,
complet incertã, putând fi vorba
chiar de un univers paralel, în
care douãsprezece persoane
stau la masã ºi servesc ciorbã
rãdãuþeanã (cã doar simþul umo-
rului rãmâne totuºi o marcã a lui
Mihail Gãlãþanu), stând de vor-
bã despre cele petrecute în ro-
man. Capo di tutti capi al aces-
(p. 67), este „aproapele fiului rã-
tãcitor” (p. 45), consemneazã
„despre subsemnatul cristian
popescu” (p. 37). În rest nu face
nimic, e bine, simte durerea, tot
o ocupaþie, ca sã nu se plicti-
seascã.
„Câte ceva despre orbirea
ºamanilor”. Este un vers ºi jumã-
tate din poemul „Amintirea tatã-
lui”, partea a doua. Un vis. Ce i-a
orbit pe ºamani? Iubirea ne or-
beºte pe toþi, triºti ºamani ai ini-
þierilor succesive ºi irelevante.
Aºa devine poezia un imperiu
populat de insecte periculoase,
insecte exotice ºi insecte auto-
htone împotriva cãrora nu se mai
lucreazã la niciun vaccin. Doar
stãm în casã cu ferestrele închi-
se. Trãind „în marginea marginii”
(p. 103) „doar frumuseþea e insu-
portabilã ºi stranie” (p. 111).
Când citeºti o carte ºi vrei sã scrii
despre ea, trebuie sã te opreºti la
un anumit moment. E bine sã o
faci când mai ai multe lucruri de
spus, e bine sã laºi neamintite
poeme lungi ca „Cele douã feþe
ale moscovei” (p. 80), sau poeme
foarte scurte ca „Despre lumina
neagrã” (p. 108), sau poeme sim-
ple, un jurnal despre nimic, „în
iulie ºi august” (p.112).
Când faci un experiment,
ajungi ºi la postfaþã, dar înainte
observi paranteza dreaptã din ti-
tlu „[câte ceva despre orbirea
ºamanilor]”. Mã bucur. Sunt
ºaman pentru cã am fost orbitã...
de poezie! „Un mohican” de Li-
viu G. Stan este postfaþa. Foto-
grafiile îi aparþin lui Mihai Burla-
cu. Editura Charmides. 2021.
tora este nimeni altul decât Ma-
rele Ceasornicar/ Marele Arhi-
tect al Universului, iar din dis-
cuþia lor aflãm cã totul nu a fost
decât o ºaradã, o farsã cosmicã
pusã la cale chiar de cãtre ei.
Cine sunt ei? Aparent, sunt le-
gendarii „Cei 12 Bãtrâni” care
deþin secretele Lumii. Dar au-
torul romanului ne lasã totuºi în
ceaþã. ªi pentru a spori ceaþa ºi
mai mult, în încheiere ne anunþã
cã acesta este doar primul vo-
lum, lansându-ne într-o aºtepta-
re care poate fi a la Baricco sau
a la Beckett.
Aºadar, un roman aparent is-
toric, dar a cãrui mizã este însã
una strict metafizicã, ridicând în-
trebãri cu adevãrat existenþiale
despre rolul ºi locul Poetului în
lume, precum ºi despre resorturi-
le naturii umane de a alerga dupã
rezolvãri ale marilor mistere. Mai
pe scurt, un roman filosofic, un
roman lecþie, un duº rece.
„ IOLANDA MÃNESCU

poduri de teatru – punþi între oameni,

punþi între simboluri
P
entru toþi iubitorii de
Shakespeare, eveni-
mentul de importanþã
majorã a acestui an pe plan mon-
dial este cu siguranþã celebrarea
apariþiei, acum 400 de ani, în
1623, a monumentalului First
Folio, cuprinzând piesele mare-
lui dramaturg, adunate la vremea
aceea de cãtre cei doi prieteni

ai lui Shakespeare, actorii John
Heminge ºi Henry Condell, la
ºapte ani dupã moartea autoru-
lui, opere care altfel ar fi fost
risipite sau pierdute. Cartea a
fost publicatã de Edward Blount
ºi Isaac Jaggard.
Astfel de informaþii ºi multe
alte detalii interesante au repre-
zentat obiectul prezentãrilor fã-
cute, în cadrul manifestãrii craio-
vene „Poduri de teatru”, de cãtre
cãrturari importanþi, prezenþi la
Teatrul Naþional Marin Sorescu
cu ocazia evenimentului, care s-
au adresat publicului fie în direct,
fie prin intermediul unor înregis-
trãri video. Intervenþiile profe-
soarei universitare Nicoleta Cin-
poeº în dialog cu binecunoscu-
tul shakespeareolog ºi traducã-
tor, ºlefuitor de cuvinte, George
Volceanov, pline de farmec ºi in-
formaþii valoroase, au încântat
audienþa, amintindu-le spectato-
rilor fervenþi iubitori ai Festiva-
lului Internaþional Shakespeare,
de conferinþele spumoase ale lui
Sir Stanley Wells în dialog cu Paul
Edmondson, susþinute nu o datã
la Craiova. Prelegerea lor a fost
precedatã de mesajul emoþionant
al profesorului Michael Dobson,
directorul Institutului Shake-
speare din Stratford-upon-Avon,
care, în videoclipul trimis organi-
zatorilor, prezintã, cu lux de amã-
nunte, plin de emoþie pentru va-
loarea documentului, unul dintre
exemplarele rare First Folio, pãs-
trate la biblioteca Universitãþii din
Birmingham ºi, într-un al doilea
mesaj video, un exemplar al Roy-
al Shakespeare Company. Cu
acelaºi prilej a fost apoi lansatã
cartea Shakespeare’s Book:
The Intertwined Lives Behind
the First Folio de Chris Laou-
taris, imediat dupã lansãrile vo-
lumului în Marea Britanie ºi în
Statele Unite. Mesajul video al
autorului, adresat manifestãrii
de la Craiova, a fost de aseme-
nea proiectat pe ecran, spre bu-
curia celor prezenþi care au avut
prilejul sã realizeze o datã în plus
magnitudinea semnificaþiei sãr-
bãtoririi pe plan mondial a pu-
blicãrii First Folio în 1623.
Tot în foaierul teatrului, unde
au avut loc întrunirile, s-au putut
vedea ºi cãrþi deosebit de valo-
roase, de la exemplare rare ºi reti-
pãriri mai vechi ºi mai noi ale First
Folio, pânã la volume ale Opere-
lor Complete shakespeariene în
diverse limbi (cãrþi adunate cu
trudã ºi emoþii, cu aºteptãri, dar
ºi mari satisfacþii, de cãtre îm-
pãtimitul de carte ºi de Shake-
speare, Emil Boroghinã, sufle-
tul manifestãrii din acest an, ca
ºi al Festivalului Shakespeare),
în cadrul expoziþiei de carte
„Operele complete ale lui Wil-
liam Shakespeare – 400”.
O altã lansare a fost aceea a
revistei „SpectActor”, numãrul
dedicat personalitãþii lui George
Banu, prezentat de Nicolae Coan-
de, lansarea fiind precedatã de un
„Medalion George Banu – Voca-
þia shakespearianã. Festivalul
Shakespeare ºi Teatrul Naþional
Craiova”, pregãtit cu înalt profe-
sionalism ºi moderat de Ludmi-
la Patlanjoglu care i-a avut ca in-
vitaþi pe Emil Boroghinã ºi, prin
intermediul proiecþiilor video, pe
Jeffrey Eric Jenkins - Preºedin-
tele Asociaþiei Internaþionale a
Criticilor de Teatru ºi Michel
Vais - Secretar General de Onoa-
re, pe Mihai Mãniuþiu, Cãlin Cio-
botari, Felix Alexa, Tompa Gabor.
Cu toþii l-au evocat pe marele
critic care a fost apoi prezent,
încã o datã, la teatrul craiovean,
prin proiectarea dialogului pur-
tat cu Eugenia Vodã în emisiunea
TV „Profesioniºtii”, publicul
având astfel posibilitatea sã re-
vadã, cu pioasã reverenþã, o uria-
ºã personalitate a teatrului care,
prin scrierile sale, va rãmâne ne-
muritor.
Cu aceeaºi profundã venera-
þie a fost evocat, în cadrul mani-
festãrii „Poduri de teatru”, un alt
uriaº reprezentant al teatrului ro-
mânesc ºi mondial, Liviu Ciulei,
la împlinirea a o sutã de ani de la
naºtere. Conferinþa, intitulatã
Centenar Liviu Ciulei. De la
„Cum vã place”, bornã a specta-
cologiei shakespeariene româ-
neºti, la „Furtuna”, „Visul unei
nopþi de varã” ºi „Hamlet”, a fost
prezentatã de Anca Mocanu, co-
autoare a volumului Liviu Ciu-
lei – acasã ºi-n lume, avându-i
ca invitaþi pe Ludmila Patlanjo-
glu ºi Cristiana Gavrilã, alãturi
de Emil Boroghinã. Intervenþii-
le acestora au adus elemente de
mare importanþã în înþelegerea
locului lui Liviu Ciulei în isto-
ria teatrului, dar ºi detalii mai
puþin cunoscute, spre bucuria
spectatorilor prezenþi.
Un moment de mare semni-
ficaþie a fost prezentarea tradu-
cerilor Operelor Complete ale
lui William Shakespeare – întâl-
nire cu realizatorii ediþiei inte-
grale în limba românã, apãrutã la
Editura „Tracus Arte”, coordo-
nator George Volceanov. Într-un
dialog în care au fost discutate
diverse aspecte ale traducerii,
legate de interpretarea unor ter-
meni sau de percepþia cititoru-
lui ºi, cu precãdere, a spectato-
rului contemporan (dat fiind cã
traducerile au fost fãcute pen-
tru a se adresa în mod special
actorilor ºi regizorilor, dar ºi,
desigur, cititorilor) au adus
exemple ºi argumente extrem
de documentate traducãtorii Lu-
cia Verona ºi George Volceanov,
intervenþiile lui Ioan Cristescu
adãugând informaþii importante
privind publicarea integralei tra-
ducerilor Shakespeare, dar ºi
continuarea generosului proiect
prin traducerea ºi publicarea lu-
crãrilor contemporanilor lui
Shakespeare.
O altã lansare de carte, mode-
ratã de Emil Boroghinã, a cuprins
„Iuliu Caesar”, ediþie anastaticã
a unui volum extrem de valoros,
din 1844, prima traducere a unei
piese de William Shakespeare în
limba românã, fãcutã de Cãpita-
nul Stoica, precum ºi Festiva-
lul Internaþional Shakespeare
de la Craiova – studiu mono-
grafic de Iolanda Mãnescu, pre-
zentarea fiind fãcutã de Mihae-
la Albu ºi George Volceanov.
Un moment semnificativ al
manifestãrii a fost reprezentat de
împlinirea a 50 de ani de la inau-
gurarea clãdirii Teatrului Naþio-
nal Craiova, operã a arhitectului
Alexandru Iotzu. Întâlnirea „Ju-
bileul unui edificiu – 50 de ani
de la inaugurarea clãdirii TNC”,
la care au participat arhitectul
Pavel Popescu, Valeriu Dogaru
ºi Emil Boroghinã, a fost înso-
þitã de expoziþia de fotografie
cuprinzând diverse stadii ale
construirii impresionantului edi-
ficiu, dar ºi de o spectaculoasã
proiecþie de lumini pe clãdire,
în seara aceleiaºi zile, intitulatã
„Laser Jubilee – celebrarea a 50
de ani de arhitecturã modernã a
Teatrului Naþional Craiova”, de
care s-au putut bucura toþi spec-
tatorii.
Atmosfera de sãrbãtoare a
cuprins tot oraºul, tineri actori ºi
muzicieni, costumaþi potrivit epo-
cii publicãrii First Folio în urmã
cu 400 de ani, fãcându-ºi apariþia
în pieþe publice, pe strãzi, în par-
curi, spre deliciul celor cu care s-
au întâlnit ºi cãrora le-au trans-
mis starea de bucurie specificã
festivalului.
Manifestarea aniversarã, ex-
trem de densã ºi plinã de semni-
ficaþii, a cuprins, de asemenea,
ºi prezentarea de spectacole.
Astfel, în prima searã, „Poduri
de teatru” s-a deschis cu „Cori-
olan”, de la Teatrul Naþional Ivan
Franko din Kiev, în regia lui
Dmytro Bogomazov, prezenþa
spectacolului reprezentând un
simbol al solidaritãþii cu popo-
rul ucrainean care trãieºte în te-
roarea unui rãzboi nedrept ºi re-
zistã eroic încercând sã îºi con-
tinue activitatea fireascã, de zi
cu zi, ºi sã îi sprijine în acelaºi
timp pe cei care luptã pentru li-
bertate, în cazul artiºtilor prin
prezentare de spectacole pentru
soldaþii din tranºee. Apreciat pe
plan internaþional, Dmytro Bo-
gomazov este deþinãtorul a nu-
meroase premii. Dupã cum au
arãtat organizatorii evenimentu-
lui, producþiile invitate sunt „le-
gate tematic, vorbesc despre rãz-
boi, crime ºi trãdãri, despre bru-
talitãþile inumane ºi monstruo-
zitãþi, despre injustiþie ºi nece-
a r te
sitatea pedepsirii celor ce poar-
tã rãspunderea nenorocirilor
provocate”.
Alt spectacol din cadrul ma-
nifestãrii a fost „Macbeth” de la
Flabbergast Theatre din Londra,
regizat de Henry Maynard, pre-
zentat în parteneriat cu Reþeaua
Europeanã a Festivalurilor
Shakespeare, spectacol ce urma
sã meargã apoi ºi la alte festiva-
luri din reþea, prima destinaþie
dupã Craiova fiind York, în Ma-
rea Britanie, Festivalul Shake-
speare de acolo aflându-se în pli-
nã desfãºurare.
Un spectacol invitat de la Ti-
miºoara, Capitala Culturalã a Eu-
ropei 2023, a fost „Hamlet” de la
Teatrul Naþional „Mihai Emines-
cu”, regia fiind semnatã de Ada
Hausvater. Din Marea Britanie a
venit ºi „Furtuna”, de la Flute
Theatre, realizare a regizoarei dar
ºi actriþei Kelly Hunter care a ju-
cat rolul Prospero, în montarea
semnatã de ea personajul respec-
tiv fiind un personaj feminin.
Spectacolul s-a derulat în douã
interpretãri regizorale, una pen-
tru publicul larg, a doua special
creatã pentru copii cu autism ºi
pãrinþii acestora. Deþinãtoare a
numeroase premii, Kelly Hunter
a devenit, nu cu mult timp în
urmã, Membru al Ordinului Im-
periului Britanic, onorându-se
astfel originalitatea ºi dedicarea
creaþiilor acesteia.
Din programul manifestãrii a
fãcut parte ºi „Richard al III-lea”
pus în scenã de Laszlo Bocsardi
la Teatrul Naþional „Marin Sores-
cu” din Craiova, spectacol care a
încheiat manifestarea „Poduri de
teatru”, menitã sã realizeze punþi
între oameni ºi punþi între simbo-
luri, adevãrate poduri de teatru
între Craiova ºi Kiev, între Craio-
va, Londra ºi Stratford-ul mare-
lui dramaturg William Shake-
speare.

, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023 15


7 stãri – Artiºti plastici craio-
veni, Restaurant Minerva, 7 apri-
lie, 2023
Valentin Boboc, Compoziþie
• Flueraºu Ioana. Doi / Doi • Cã-
tãlin Solcan, Robots • Stelian
Ghiga, Tablou abstract • Ga-
briel Giodea, XXI • Alfred Rece,
Înger în Empireu, Florile bine-
lui • Emil Bãnuþi, Laleaua nea-
grã • Mircea Cirtog, Venus ºi
Amor • Mihail Trifan, You Tube
(Scaiul dracului/ Rostogol)
M
ãrturisesc cã a fost
pentru prima datã
când am intrat în lo-
cul acesta, în Restaurant Miner-
va. Nu frecventez astfel de locuri,
opulenþa mã intimideazã, mã face
a r te
sã mã simt prea micã ºi prea neîn-
semnatã. Nu am avut niciodatã
curajul sã le explorez interiorul.
Dar trebuie sã recunosc cã a fost
un prilej bun sã-mi ies din zona
de confort, sã iau lucrurile din alt
unghi, sã le privesc din altã per-
spectivã, sã cunosc o altfel de
lume, altfel de oameni.
16 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
cãlãtorie nesfârºitã
Am intrat fãrã aºteptãri ºi
fãrã prejudecãþi, fãrã prea mul-
te cunoºtinþe despre artiºti, am
preferat sã mã las capturatã de
spontan. Pictez, dar nu pot spu-
ne cã studierea istoriei artei sau
cunoaºterea veteranilor în do-
meniu este unul dintre punctele
mele tari.
Ora stabilitã era 14:00. Deschid
timidã uºa grea ºi voluminoasã a
restaurantului la 14:05, cãutând
cu privirea niºte chipuri familia-
re. Xenia Negrea ºi Cristina Pîr-
log mã aºteptau deja acolo, aran-
jând tablourile pentru expoziþie.
Se opresc ºi-mi fac cunoºtinþã cu
Emil Bãnuþi, pictor ºi fotograf. Am
început sã vorbesc cu el fãrã sã
ºtiu cã este preºedintele UAP
Craiova, ºi sincer m-am bucurat
mai mult sã fac asta, pentru cã-mi
place sã vorbesc cu oameni, nu
cu funcþii. Am vorbit despre pic-
turã ºi fotografie, i-am arãtat ta-
blourile ºi fotografiile mele. Nu
ºtiu ce pãrere ºi-a fãcut despre
ele, dar m-a încurajat sã i le arãt
Ioanei Flueraºu.
Aºadar, încep sã fac lucrurile
pentru care venisem: sã scriu
ºi sã fotografiez. Încep sã foto-
grafiez tablourile. Bãnuþi îmi atra-
ge atenþia, „din respect pentru
japonezul care l-a inventat”, cã
nu þin aparatul cum trebuie, nu
folosesc cordonul aparatului care
mi-l leagã de gât. Râd ºi îi dau
dreptate, o sã fiu mai atentã.
Intru în salonul-restaurant.
Sunt marcatã de designul în stil
baroc, ce emanã opulenþã prin
toate unghiurile: pe pereþii late-
rali podoabe arhitecturale deose-
bite armonizate cu nuanþe puter-
nice încãrcate de modele intere-
sante; tavanul e împodobit cu
vitralii frumos colorate. Centrul
camerei este gol, probabil acolo
cândva se dansa; lateral stânga,
strãjuitã de perdele voluminoa-
se, se aflã sala de mese propriu-
zisã.
De jur împrejurul sãlii goale am
început sã aranjãm rând pe rând
tablourile. În timp ce fãceam
poze, încercam sã analizez tablou-
rile. Pãreau interesante, dar în
acelaºi timp imposibil de descris
pentru mine, cãci, în afarã de cu-
noºtinþele minime din liceu ºi gim-
naziu, nu cunoºteam foarte mul-
tã teorie privind arta plasticã,
ceea ce nu-mi permitea sã anali-
zez tablourile din perspectiva
unui critic de artã. Pãrea totul foar-
te greu pentru mine, însã mi-am
dat timp sã privesc îndelung ta-
blourile ºi sã le analizez atent, sã
spun ceea ce simt vãzându-le. ªi
aºa am ºi fãcut.
M-am aºezat pe mocheta moa-
le ºi confortabilã în faþa primului
tablou pe care l-am ochit cu pri-
virea ºi am început sã mã holbez
îndelung la el. Alfred Rece: „Flo-
rile binelui”. Numele m-a dus din
prima cu gândul la volumul de
poezii Florile rãului de Charles
Baudelaire. Un nume foarte inte-
resant, þinând cont de faptul cã
tabloul este compus predominant
din nuanþe închise, tot fundalul
este negru, pe când trandafirii din
imagine poartã o amprentã de alb
murdar, aproape gri, doar în josul
imaginii regãsindu-se o patã de
culoare pe un boboc de tranda-
fir. Liniile ºi conturul sunt foarte
precise, totul este atât de realist.
Mã aºez în faþa urmãtorului
tablou: Alfred Rece ,,Înger în
Empireu”. E uimitor cât de multe
poþi face cu doar patru culori:
portocaliu, albastru, alb ºi ne-
gru. Din punct de vedere croma-
tic este foarte reuºit, toate acele
nuanþe puternice dau un con-
trast savuros. În tablou se ob-
servã un înger cu o privire temã-
toare, care priveºte cu ochii
aproape plângând spre un glob
albastru, care nu ºtiu ce ar putea
simboliza, de altfel nici cele douã
aripi, una albastrã ºi una galbenã
nu ºtiu ce ar putea simboliza, însã
pur ºi simplu îmi place. Arta tre-
buie sã fie frumoasã, nu înþelea-
sã.
Între aceste douã tablouri,
„Venus ºi Amor” de Mircea Cîr-
tog. Douã statuete antice gre-
ceºti care îþi pun „Stay Positive”
pe un fundal colorat desprins
parcã dintr-o revistã de benzi
desenate. Interesant ºi amuzant
în acelaºi timp.
Schimb peisajul ºi mã aºez în
faþa altor trei tablouri. Primul este
„Tablou abstract” de Stelian Ghi-
ga. Nu cred cã am vãzut vreoda-
tã mai multe nuanþe de roz puse
laolaltã. Cred cã aºa aº vrea ºi eu
sã-mi fie viaþa, îmbrãcatã în roz,
optimism ºi vivacitate. Cred cã
aºa mi-aº ascunde ºi eu deznã-
dejdea ºi frica, în spatele rozului.
Lângã, un tablou foarte pro-
vocator ºi colorat: ,,Robots” de
Cãtãlin Solcan. Tumult. Amalgam
de piese de culori diverse puse
laolaltã într-o fuziune ciudatã.
Predominanþa nuanþelor este pa-
lidã, deschisã, neînsemnatã.
Douã braþe mecanice reasamblea-
zã piesele într-un întreg, conto-
pindu-le. Sunt imposibil de nere-
cunoscut, albastrul puternic, pã-
trunzãtor te izbeºte de la prima
clipitã. Sudat. Reparat. Fixat. Stri-
cat. Iar o luãm de la capãt. Fix ca
în viaþã. Orice cãdere înseamnã o
ridicare.
Iau o pauzã de la tablouri. Vine
Ioana Flueraºu; acum e ºansa
mea. Îi arãt din lucrãrile mele. Îmi
spune cã fotografiile mele sunt
mai bune decât tablourile, dar
mãcar acum ºtiu cã sunt pe dru-
mul cel bun în ceea ce priveºte
fotografia.
Gata pauza.
Mã reaºez pe covor ºi reîncep
sã contemplu.
O altã picturã care mi-a atras
atenþia este „Peisaj” de Cãtãlin
Alexi. Gol. Vãd o persoanã cu
suflet gol, desfigurat, fãrã þel. Vãd
un drum pavat cu alb care se în-
dreaptã cãtre un pod spre vid,
spre nimic. O imagine gri, poso-
morâtã, oftândã.
„XXI” de Gabriel Giodea. Simt
ceva neterminat, nefinalizat, pare
cã artistul nu ºi-a gãsit linia de
sosire. O pânzã albã, pe care sunt
desenate fin în creion pãtrate:
jumãtate finalizate ºi jumãtate
nesfârºite. Creion fin, dungi si-
metrice, nimic aparent care sã atra-
gã atenþia. Însã toatã atenþia mi-
e captatã de un desen în stil po-
pular, tradiþional românesc, ce
imitã design-ul costumelor popu-
lare de altãdatã. Este compus din
roºu, galben si albastru, o dova-
dã de dulce patriotism.
,,Laleaua Neagrã” a lui Emil
Bãnuþi a fost fãrã ,,dar ºi poate”
o compoziþie cuprinzãtoare, care
m-a fãcut sã zâmbesc. Aceasta
îmbinã pictura cu fotografia,
douã din cele trei mari pasiuni ale
mele. Dacã pe vazã s-ar fi regãsit
o scenã de teatru din ,,Hamlet”
sau ,,Livada de viºini”, m-ar fi
descris complet, aº fi zis cã a fost
creatã pentru mine. Culorile pu-
ternice de roºu, albastru, galben
ºi verde scot în evidenþã tabloul
floral, blând, cu nuanþe de roz din
centru. Îmi place, mã face sã zâm-
besc, îmi dã o stare de liniºte.
Mã ridic. Destul cu târâtul pe
jos de dragul artei. Îmi arunc o
privire de ansamblu, inspir adânc
aerul încãrcat de istorie ºi plec
uºor obositã spre casã. A fost o
zi lungã. Dar nu mã plâng, am în-
vãþat ºi vãzut multe.
un mire entuziasmat ºi o
mireasã confuzã
Mã apropii de ieºire, dar zã-
resc pe coridorul principal douã
sculpturi: „Doi/Doi” de Ioana
Flueraºu. Ambele sunt sculptate
în lemn cu diverse aplicaþii. Una
înfãþiºeazã doi miri, cãtre altar, la
picioarele lor se aflã un câine ce
le stã de veghe. Capetele mirilor
sunt sculptate din crengi, cu
douã expresii faciale în contrast:
un mire entuziasmat ºi o mireasã
confuzã. Este un tablou tare
amuzant, cãci mã aºteptam sã fie
invers. Cealaltã ilustreazã un pan-
tof de balerinã, alãturi fiindu-i tal-
pa piciorului deformatã, plinã de
bãtãturi ce ascund munca grea ºi
efortul de a fi balerinã. Este un
mesaj puternic, care provoacã
milã.
Acum chiar mã îndrept spre
ieºire. Lungã-i cãlãtoria artei. Dar
nicio altã cãlãtorie nu-i mai sua-
vã ca ea. Toate cãlãtoriile se ter-
minã, însã cea a artei niciodatã.
Pânã la cãlãtoria viitoare eu vã
spun ,,La revedere”. Aveþi grijã
de voi ºi de arta voastrã. Adicã
de suflet, cãci el e arta supremã.
„ Mãdãlina Voica
Studentã, Facultatea de
Medicinã, anul al II-lea
„ RUXANDRA DEMETRESCU
Dana Constantin. ºi totuºi picturã
E
xpoziþia „ªi totuºi pic-
turã”, deschisã la Mu-
zeul de artã din Craio-
va, propune publicului o secven-
þã retrospectivã de 12 ani din ac-
tivitatea artisticã a Danei Con-
stantin, circumscrisã sub semnul
unei abile strategii de ,,reabilita-
re” a picturii, caracterizatã de
simplificare, aprofundare ºi esen-
þializare. Lucrãrile Danei Constan-
tin formeazã serii distincte de
compoziþii vizuale, confirmând cã
unicitatea operei face loc ansam-
blului. În ciclul „Monocromii”,
început în 2011, dezordinea for-
melor naturale a fost treptat su-
pusã unei operaþii de epurare ºi
concentrare asupra mijloacelor
fundamentale ale picturii: punc-
tul, linia, culoarea (sau, mai exact,
suprafaþa acoperitã de culori).
Ciclul „12 IULIE”, realizat în 2013,
indicã nu doar data naºterii artis-
tei ºi - implicit - aluzii numerolo-
gice, ci mai ales o discretã auto-
definire identitarã, într-o experi-
enþã picturalã distinctã, intim le-
gatã de „Monocromii”, cu care
are aceeaºi structurã ºi compo-
ziþie, marcate de o linearitate
specificã, de la una la patru linii
continue sau întrerupte, definind
ritmul imaginii pictate. Transpa-
renþele ºi monocromiile au o
inefabilã dimensiune hapticã,
dincolo de cea opticã: calitatea
nesfârºitelor straturi subþiri de
mediumuri (artista precizeazã:
„am în fiecare picturã în jur de 15-
20 de straturi suprapuse pentru
a crea transparenþa, respectiv
adâncimea cromaticã. Nu mã dez-
volt într-un segment bidimensi-
onal al culorii, nici într-un clar-
obscur clasic, ci tind spre o dez-
voltare în adâncime a culorii, o
oglindire în adâncime”) ne rea-
minteºte cã pictura este (ºi) vir-
tuozitate tehnicã, care ascunde
ºi dezvãluie, totodatã, magia.
Monocromiile sunt rezultatul fe-
ricit al parcursului care a pornit
de la opacitate, pentru a ajunge
la transparenþã.
C „ MINUNA MATEIAª
a plastician, Ovidiu
Bãrbulescu s-a impus
atenþiei amatorilor de
artã craioveni prin sinceritatea
exprimãrii, prin discreþia culorilor
ºi prin sinceritate. Ca profesor de
arte plastice, vreme de 45 de ani,
la Colegiul Naþional Pedagogic
„ªtefan Velovan”, a sãdit, cu dra-
goste ºi abnegaþie, în rândul ele-
vilor sãi, ceea ce îºi însuºise la
cursurile Facultãþii de Arte Plas-
tice din Timiºoara ºi ale Acade-
Titlul generic „FLOTEs” (in-
spirat de conceptul FLOTEs -
Fundamental Laws of Temporal
Evolution - datorat lui Tim Mau-
dlin, filosof al ºtiinþei, ºi refor-
mulat/transformat în: Forme/Lu-
minã/Opacitate/Transparenþe/
Expresie) introduce o nouã eta-
pã în activitatea artisticã a Danei
Constantin (inauguratã în 2017),
dezvãluind un dialog inedit între
linie ºi culoare, în care linia pare
sã fie (aºa cum mãrturiseºte ar-
tista însãºi) „vioara întâi”, trasând
direcþiile compoziþionale ºi su-
primând, oarecum, superioritatea
culorii. Monocromiile practica-
te pânã acum au fost înlocuite cu
jocuri subtile de culori comple-
mentare ce creeazã tente vibrate
de griuri colorate. Efectul este
de oglindire spectralã, sugeratã
de transparenþele estompate ob-
þinute prin suprapunerile discre-
te ale straturilor de culoare.
Existã, fãrã îndoialã, o tensiune
esenþialã între 12 IULIE ºi FLO-
TEs: parafrazând intenþiile artistei,
se poate afirma cã în Monocromii
ºi 12 IULIE ea cãuta, prin triada
Punct-Linia-Culoare, posibilitãþi-
le de exprimare (picturalã) a pute-
rii creatoare a naturii, într-un re-
gistru cromatic obþinut prin supra-
punere ºi contopire; intenþia expli-
citã era de a stimula interpretarea
vizualã prin dezvãluirea conþinutu-
lui picturii într-o altã dimensiune,
datã de dezvoltarea cromaticã
oglinditã în adâncime. În ciclul
FLOTEs demersul este continuat,
dar acum expresia plasticã se
(re)configureazã în construcþiile
liniare, arhitecturale ale naturii.
Sinteza dintre aparenþã ºi esenþã
este intermediatã de reflecþia abs-
tractã între cele douã elemente pri-
vilegiate: Suprafaþa ºi Linia, care
(pro)vin tot din observarea directã
a ritmului oferit de structurile din
naturã.
Interesant este parcursul evo-
luþiei ciclului FLOTEs, în care se
poate identifica un prim moment
de radicalizare (FLOTEs I), ur-
un dãruit artist ºi devotat profesor
miei de Artã „Nicolae Grigores-
cu” de la Bucureºti.
Ovidiu Bãrbulescu a mânuit
nu numai penelul, ci ºi-a exersat
ºi condeiul, ca publicist, mãrtu-
rie fiind, în acest sens, cãrþile
publicate (ca autor sau coautor),
Ovidiu Bãrbulescu - Praga
mat de un moment de relaxare
(FLOTEs II). În FLOTEs I, artis-
ta pare sã fi experimentat o eli-
berare definitivã de limitãrile
fizice ale formelor vegetale,
propunând o nouã dimensiune
formalã liniarã. Esenþiale sunt,
dupã propriile mãrturii, „preo-
cupãrile formale ºi arhitectura-
le urmãrind puterea creatoare a
naturii”. În FLOTEs II, traseul
artistei se continuã într-o mani-
erã doar la prima vedere surprin-
zãtoare, definit de o revenire
discretã - dar fermã - la linia si-
nuos-organicã, naturalã, la o
cromaticã mai diversificatã ºi la
linia finã verticalã, strãbãtând ca
o sevã lucrarea, dar pãstrând ri-
goarea ºi esenþa reprezentãrii.
FLOTEs II constituie sinteza
tuturor preocupãrilor formale ce
au strãjuit parcursul artistic al
Danei Constantin, de la epurarea
aluziilor vegetale la structuri cro-
matice dominate de linii severe ºi
pânã la recuperarea unei dimen-
siuni organic-abstractizante. Am
vãzut momentul în care s-au nãs-
cronicile plastice din revistele
de culturã ºi articolele de spe-
cialitate apãrute în cotidienele
craiovene. Recenta sa expoziþie
de la Sala „Arta” a U.A.P. Filiala
Craiova, în fapt cea de-a 33-a
expoziþie personalã, a avut un
caracter retrospectiv ºi a cuprins
peste 50 de lucrãri de picturã
(ulei ºi acrilic), acuarele ºi teh-
nicã mixtã, desene (tuº sau cãr-
bune). Tematica abordatã de ar-
tist a fost una diversã, de la pei-
saje, naturi statice, portrete,
pânã la studii ºi compoziþii.
Subiectul predilect a fost pei-
sajul, cu Bobiceºtiul natal, Valea
Olteþului sau Cãlui, cu Dunãrea
la Cetate, Valea Oltului, Craiova,
dar ºi cu Praga sau Grecia. Pen-
tru artist, peisajul este un „état
d’ésprit”, un „état d’âme”. Este
locul preferat unde, în faþa ºeva-
letului, în „plein air”, se lasã trans-
pus ºi unde totul devine formã ºi
culoare. Totul este sincer, natu-
ral, fãrã efecte anume cãutate, cu
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
Dana Constantin - Umbre la Gãrâna
cut „Umbrele” la sfârºitul lui iu-
nie 2017, într-o vizitã în atelie-
rul artistei, care-ºi propunea pe
atunci sã realizeze un ciclu por-
nind de la o serie de imagini în
care fotografia era supusã unor
manipulãri vizuale prin desen ºi
culoare. Prezenþa artistei ca/ prin
umbrã nu este singurul ocupant
al spaþiului configurat: umbra se
confruntã cu structuri vegetale
distorsionate, esenþializate, abia
recognoscibile. Pornind de la
materialul fotografiat, care urmã-
reºte varietatea dinamicã a cren-
gilor, Dana Constantin s-a întors
la o mai veche preocupare, con-
centratã pe esenþializarea naturii
vegetale.
Ciclul „Umbrelor” a fost pic-
tat abia începând din 2020, fruc-
tificând sute de schiþe realizate
dupã amintita serie de fotografii,
în care artista ºi-a „înregistrat”
umbra. În ciuda titlului, care ar
putea sugera o recuperare a rea-
litãþii vizibile, prin proiectarea
unui element cvasi-figurativ, asis-
tãm acum la o esenþializare dras-
valoraþii de ton si ecleraje dis-
crete. V. G. Paleolog a conside-
rat cã îl poate apropia pe „picto-
rul Bãrbulescu Ovidiu” de J. B.
Chardin, motivele fiind, cu sigu-
ranþã, simplitatea, lirismul sin-
cer si realismul subtil al aces-
tuia.
Naturile statice etalate pe si-
meze erau unele delicate, timide
aproape, altele îndrãzneþe, mus-
tind de lumina ºi cãldura, de pre-
þiozitãþi obþinute din culoarea
aºternutã cu un cuþit. Au fost în
expoziþie câteva portrete, înce-
pând cu Autoportretul din 1963,
opera de debut ca artist, conti-
nuând cu interesantul Portret al
învãþãtoarei ºi culminând cu o
Compoziþie ce are în prim-plan
pe nepoata, dar devine, ca într-
un joc, un amestec de naturã sta-
ticã ºi portretisticã.
O notã aparte au adus, în an-
samblul general, bine echilibrat,
compoziþiile din ciclul „Smalþuri
obogene”. În tonuri apropriate
a r te
ticã: umbra se „topeºte” într-o
structurã liniarã mai riguroasã
decât în FLOTEs, anulând orice
element vegetal, iar motivul ca
atare se esenþializeazã prin defor-
mãri succesive. Dana Constan-
tin ºi-a diversificat ºi mijloacele
tehnice: dacã „Umbrele la Gãrâ-
na - 2020” ºi „Umbra albastrã”
(2021-2023) sunt realizate exclu-
siv în ulei pe pânzã, în „Umbre la
Gãrâna - 2021”, ea experimentea-
zã, utilizând (ºi) desenul în cre-
ion sau intervenþiile cu pastel
cerat. Artista revine la tensiunea
între transparenþã ºi opacitate,
dar cu alte mijloace, urmãrind es-
tomparea luciului obþinut cu ani
în urmã prin suprapunerea stra-
turilor de vãluri/ voaluri realizate
în mediumuri flamande.
Dana Constantin continuã sã
priveascã concentrat realitatea
pe care o vede, pentru a identifi-
ca esenþa dincolo de aparenþã.
Sau, pentru a-l cita pe poet: „o
magicã vedere/ emisie de ochi/
vremelnicã ºedere/ a marelui de-
ochi” (ªtefan Augustin Doinaº).
de cele ale ceramicii tradiþiona-
le, cu intruziuni de motive de-
corative tipice locului, ce aveau,
reiterat, ca ornament, cocoºul,
altul, dar cu aceeaºi simbolisti-
cã, de hotar între noapte ºi zi, de
vestitor al luminii, ca acela de
la Horezu. Acuarelele din expo-
ziþie, de o cromaticã deosebitã,
„clãditã atât pe ºtiinþa principiu-
lui sintezei luminã-culoare cât
ºi pe sinceritatea demersului
plastic” (V. Drãguþ) l-au definit
pe Ovidiu Bãrbulescu ca pe un
artist cu „temperament sensibil
ºi meditativ”.
Portrete sau studii, compozi-
þii, desenele prezentate aveau o
linie fluidã, curgãtoare sau sinu-
oasã, care crea arabescuri ce cu-
prind, armonic, esenþa ideaticã.
Într-un comentariu plastic despre
Ovidiu Bãrbulescu, Ioan N. ªuºa-
lã a adus o „atingere” între oltea-
nul nostru ºi Andre Lothe ºi a
fãcut-o, cu siguranþã, nu prin pris-
ma faptului cã acesta ar fi îmbi-
nat estetica unghiularã a cubis-
mului cu paleta strãlucitoare a
post-impresionismului, ci pentru
ca Ovidiu Bãrbulescu este, aºa
cum a fost A. Lothe, pictor, pu-
blicist ºi excelent pedagog.
17
 „ GHEORGHE FABIAN
dacã e vineri, e Filarmonica...
A
cest slogan este ac-
tual ºi astãzi. Pentru
cã, în fiecare sãptã-
mânã, vineri seara, are loc con-
certul „oficial” al prestigioasei
instituþii muzicale craiovene.
Recentele concerte (din luna mai
2023) ne-au reconfirmat faptul
cã strategia repertorialã a Filar-
monicii continuã sã fie canali-
zatã, ºi în aceastã stagiune (ma-
nageriatã cu profesionalism de
Ivona Stãnculeasa), spre marile
opusuri ale literaturii muzicale
a r te
universale. La pupitrul orches-
trei (05.05) s-a aflat dirijorul
italian Giovanni Pompeo care a
fost secondat, în posturã solis-
ticã, de duo-ul pianistic Con-
stantin Sandu - Corina Ibãnescu.
Piesa de rezistenþã a serii a
constat din suita „Tablouri dintr-
o expoziþie”, de Modest Musor-
gski, în geniala instrumentaþie a
lui Maurice Ravel. Interpretarea
orchestrei ºi a dirijorului a cre-
at spaþii splendid construite sub
aspectul sonoritãþii ºi al doza-
jului dinamic. Am admirat lirica
„Vechiului castel”, acþiunile tra-
gice din „Cu morþii, într-o lim-
bã moartã”, scherzo-ul „Baletu-
lui puiºorilor de puf”, veselia
burlescã din „Târgul din Limo-
ges”, larga cantabilitate epicã din
Promenada, monumentalele so-
noritãþi din „Marea poartã a Kie-
vului”, într-un cuvânt am ascul-
tat o versiune de succes a an-
samblului simfonic în întregul
sãu, dar ºi excepþionalele reali-
zãri ale multor soliºti ºi grupuri
instrumentale. Evidenþiem pre-
staþiile trompetistului Dumitru
Stãnescu (Promenada introduc-
tivã), a cornilor ºi alãmurilor
(Catacombe ºi Marea poartã),
solo-ul de saxofon, Liviu Chi-
sãr (Vechiul castel), solo-ul de
tubã wagnerianã, Cezar Florea
(Carul polonez) ºi altor interven-
þii solistice. Cele douã lucrãri
concertante din programul serii
Concertul în si bemol major
pentru pian la 4 mâini de Leo-
pold Ko•eluch ºi Concertul în
fa major pentru 2 piane, K. 242,
de Mozart, au fost interpretate
de cei doi soliºti în deplinã în-
þelegere a textului muzical, evi-
denþiind admirabile efecte sono-
re, conferind discursului limpe-
zime ºi fantezie specifice gus-
tului aristocraþiei vremii.
Al doilea concert al lunii
(12.05) a revenit dirijorului bucu-
reºtean Tiberiu Soare care, într-
un program atractiv, l-a avut ca
solist pe Sorin Rotaru (marimbã).
Uvertura „Hebridele” de F. Men-
delssohn-Bartholdy a pãstrat
cadrul expresiei lejere, a sonori-
tãþii speciale , s-a constituit într-
o frumoasã pledoarie pentru bu-
nul gust artistic. Lucrarea cvasii-
neditã în România, Concertul nr.
1 pentru marimbã ºi orchestrã,
semnatã de Ney Rosauro, puter-
nic impregnatã de sonoritãþi bra-
ziliene ºi de jazz, impune prin rit-
muri ºi melodii electrizante. So-
listul a reuºit sã capteze atenþia
publicului prin calitãþile sale teh-
nice ºi virtuozitate, fiind aplau-
dat minute în ºir. Simfonia în re
minor de César Franck, unica sim-
fonie a marelui compozitor fran-
cez, a prilejuit lui T. Soare sã-ºi
etaleze angajamentul pe deplin
cuceritor al concepþiei sale artis-
tice. Stãpânind ansamblul prin
18 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
gestul sãu precis, la obiect, fãrã
a „teatraliza”, a pus în evidenþã
cursivitatea ritmicã, raþiona-
mentul, înclinaþia spre o abor-
dare ºtiinþificã. Simfonia a avut
consistenþã, întruchipând un dis-
curs „saturat” de melodicitate ºi
înaltã atmosferã creaþionalã. A
fost evident cã partitura a asimi-
lat-o în cele mai mici detalii, cã
fiecãrei partide de instrumente
i-a conferit un rol bine conturat
în dinamicã, tempo, culoare, în
permanentã claritate a ideilor ºi
temelor din fiecare parte a mo-
numentalei lucrãri.
O searã specialã (19.05) ne-
a oferit Filarmonica prin progra-
marea celor douã suite din mu-
zica de scenã „Peer Gynt” de
Edvard Grieg, lucrare ce ocupã
un loc de frunte printre cele mai
populare lucrãri ale repertoriu-
lui simfonic. Dirijorul bulgar
Svilen Simeonov, secondat de
actorul Teatrului Maghiar de
Stat din Timiºoara, Demeter
András, în rolul povestitorului-
recitator, ºi-au unit eforturile în
a asigura un flux narativo-muzi-
cal verosimil, justificat din
punct de vedere dramaturgic. S.
Simeonov a respectat trãsãturi-
le stilului orchestral ale compo-
zitorului norvegian, urmãrind
simplitatea frapantã ºi, totodatã,
profunzimea trãirii emoþionale ºi
dinamismul. Între cele mai fru-
moase pagini putem alege, fãrã
ezitare, partea a doua din Suita I,
Moartea Aasei, încredinþatã or-
chestrei de coarde (cu surdinã),
care ne-a fascinat prin sunetele
senzaþionale, tensiune internã, a
inspiratelor larg concepute gra-
daþii dinamice. În ambele dansuri,
Dansul Anitrei (energicul pizzica-
to al coardelor) ºi Dansul arab
(tamburinã, flaut piccolo), am re-
marcat grazioso-ul spectaculos,
trio-ul bine marcat al Dansului
arab, neasemuit de frumos reali-
zat de legato-ul primelor viori.
Celebrul final al primei suite (În
palatul regelui munþilor) s-a des-
fãºurat în strânsã legãturã cu in-
dicaþiile din partiturã. În Rãpirea
ºi plânsul lui Ingrid muzica se
deruleazã în afara oricãrui senti-
ment. A doua suitã se încheie cu
melancolicul ºi duiosul Cântec al
lui Solveig; harpa îºi începe trista
melodie, Solveig o continuã într-
o atmosferã de puritate sentimen-
talã ºi gingãºie interpretativã.
Solo-ul,prezentat în versiunea
iniþialã a compozitorului, a fost
susþinut cu brio de soprana Ope-
rei Române din Craiova, Renata
Vari. De menþionat este faptul cã
cele douã suite au fost preceda-
te, în seara concertului, de inter-
pretarea uverturii la muzica de
scenã „Peer Gynt”, în care solo-
ul consistent de violã a fost sus-
þinut exemplar de Titu Curteanu.
Din nou un duo pianistic în
concertul Filarmonicii (26.05) –
Ana Mirabela Dina ºi Nina
Scheidmantel (Germania) – sus-
þinând partiturile solistice semna-
te de W. A. Mozart ºi Francis
Poulenc, sub bagheta dirijorului
Marc Trautmann (Franþa); pro-
gramul serii a cuprins ºi douã lu-
crãri pentru orchestrã: Albora-
da del gracioso de Maurice Ra-
vel ºi Marea de Claude Debus-
sy. Exceptând lucrarea lui Mo-
zart, putem spune cã am avut par-
te de o searã francezã. Dirijorul
oaspete este un muzician cu ex-
perienþã, cu îndelungatã carierã
artisticã. Din acest punct de ve-
dere, se prezintã cu o carte de
vizitã de luat în seamã. În con-
certul craiovean a izbutit sã „mo-
bilizeze” muzicienii orchestrei
în a-i urma „incursiunile” inter-
pretative. Gestul larg, elegant
pânã la un punct, a fost mai pu-
þin „stimulativ”, nereuºind sã
construiascã mereu arcuiri pe
deplin conturate. Cele douã pia-
niste s-au situat la înãlþimea aº-
teptãrilor: au cântat cu acurate-
þe Concertul K. 365 de Mozart,
iar în Dublul de Poulenc ne-au
încântat pur ºi simplu prin dina-
mismul nãvalnic, prin agilitãþi
tehnice, virtuozitate ºi largã pa-
letã a comunicãrii muzicale. M.
Trautmann, în pretenþioasa par-
titurã ravelianã, impregnatã de
folclor spaniol, a fost mai puþin
axat pe energia ritmicã pe care
o degajã acest gen de muzicã tra-
diþionalã. În schimb, a acordat
spaþii suficiente de repetiþii pen-
tru cele trei schiþe simfonice
„Marea”. Ca urmare, opusul apã-
rea ca o muzicã conturatã în amã-
nunt, cu expresivitate diferenþia-
tã a paletei dinamice, cu înþele-
gerea clarã a atmosferei sono-
re, a naturii în imagini. „Acestã
muzicã, cum spunea cineva, ab-
soarbe ºi capteazã toatã sensi-
bilitatea noastrã, dezmierdând-
o ºi bruscând-o succesiv.”
 De: Sofocle
Regia: Declan Donnellan
Scenografia: Nick Ormerod
Cu: Claudiu Mihail, Ramona
Drãgulescu, Vlad Udrescu, Tama-
ra Popescu, Alex Calangiu, Nico-
lae Vicol, Iulia Colan, Angel Ra-
baboc, Raluca Pãun, Ovidiu Câr-
stea, Eugen Titu, Corina Druc,
Bruno Noferi, Ioana Andone, Iri-
na Danciu, Adelina Galiceanu,
Roxana Mutu, Mihai Alexandru
Purcaru, Petri ªtefãnescu, Cãtã-
lina Vînãtoru, Iarina Zidaru, Ioa-
na Vicol, Romana Vicol
P
us în scenã la puþin timp
dupã pandemie, când
trauma acesteia încã
bântuia societatea, Oedip Rege
vorbeºte despre originile rãului
într-o cetate ºi despre cum lu-
cruri vechi, aparent uitate sau
neºtiute duc la învolburãri ale
prezentului. Textul lui Sofocle
pare mai actual ca niciodatã, aºa
cum se întâmplã cu toate piesele
care vorbesc despre esenþa natu-
rii ºi societãþii umane. Cea mai
importantã decizie a regizorului
este aceea de a aduce spectatorii
pe scenã ºi de a îi face pãrtaºi la
acþiune. Declan Donnellan decu-
peazã spaþiul teatral dupã alte re-
guli decât cele cu care am fost
obiºnuiþi. Convenþia celui de-al
patrulea zid (care separã actorii
de spectatori) a mai fost spartã
ºi în alte spectacole, dar acum
acest lucru se face nu prin inva-
darea spaþiului spectatorilor de
cãtre actori, ci prin includerea
publicului în actul teatral. Spec-
tatorii devin cetãþeni ai Tebei ºi,
din martori la dramã, se transfor-
mã în actanþi ai ei. Tragedia care
„Lacul Lebedelor” la Opera Românã Craiova
O
pera Românã Craiova
a adus în faþa publicu-
lui craiovean cel mai
iubit balet al compozitorului Pi-
otr Ilici Ceaikovski - Lacul Lebe-
delor - prilejuindu-ne, printr-o
distribuþie internaþionalã, întâlni-
rea cu autentice personalitãþi ale-
lumii dansului. Programatã chiar
de Ziua Internaþionalã a Dansu-
lui, premiera a avut loc sâmbãtã,
29 aprilie ºi duminicã, 30 aprilie
2023, de la orele 19.00, pe scena
Cercului Militar.
Spectacolul a fost prezentat în
versiunea coregraficã a lui Ma-
rius Petipa ºi Lev Ivanov, cea care
a fermecat ºi continuã sã fasci-
neze generaþii de spectatori de la
premiera din 15 ianuarie 1895, de
la Teatrul Mariinski din Sankt
Petersburg. Pentru premiera Ope-
rei craiovene, adaptarea coregra-
ficã ºi punerea în scenã au fost
realizate de coregraful Andrei
Scharaev (Cehia), iar scenogra-
fia i-a aparþinut lui Yevhen Hu-
renko (Ucraina).
Compus de Piotr Ilici Ceaikov-
ski, între anii 1875 ºi 1876, Lacul
Lebedelor ne prezintã povestea
de dragoste dintre prinþul Sieg-
fried ºi tânãra Odette. Fata, bles-
tematã de un vrãjitor, este con-
damnatã sã trãiascã în corpul
unei lebede albe. Ea poate reveni
la forma sa umanã doar noaptea,
iar vraja nu poate fi ruptã decât
de un jurãmânt sincer de iubire.
Rolul complex al celor douã
personaje (Odette/Odile) a fost
interpretat de frumoasa ºi talen-
tata Oksana Bondareva. Baleri-
na a impresionat prin tehnica
desãvârºitã ºi extraordinara ex-
presivitate prin care aconturat
„ CRISTI NEDELCU
Oedip Rege
urmeazã îi înglobeazã ºi destinul
pe care zeii l-au hãrãzit se
resfrînge ºi asupra lor. Rãul care
a intrat în cetate este cât de poa-
te de concret ºi real ºi face tri-
mitere la pandemia prin care am
trecut cu toþii ºi pe care mulþi au
vãzut-o ca pedeapsã divinã.
Dupã ºocul de a se vedea într-
un spital în care sunt internaþi
pacienþi bolnavi de COVID, pu-
cele douã personaje antagonice:
Odette (graþioasã, iubitoare, sen-
sibilã) ºi Odile (puternicã, aprigã
ºi rãzbunãtoare).
Nãscutã în Dnipro (Ucraina),
Oksana Bondareva a absolvit
ªcoala de balet a Teatrului de
Operã ºi Balet din Dnipro în 2002
ºi, în acelaºi an, s-a alãturat an-
samblului de balet al teatrului. În
anii 2008 ºi 2009, s-a pregãtit la
Academia de Balet de Stat din
Moscova. În perioada 2009-2014,
a dansat la Teatrul Mihailovski,
unde repertoriul ei a inclus rolu-
rile Julieta (Romeo ºi Julieta),
Kitri (Don Quijote), Sylphide (La
Sylphide), Odette-Odile (Lacul
Lebedelor) ºi multe altele. Între
anii 2014 ºi 2017, a dansat la Tea-
trul Mariinski, iar din 2018, este
balerinã invitatã la Teatrul Mihai-
lovski.
Rolul Prinþului Siegfried a fost
interpretat de Nicolai Nazarche-
vici din Moldova, care a întru-
chipat, prin miºcãri impecabile,
forþa iubirii tânãrului prinþ, iubire
prin care reuºeºte sã izbândeas-
cã împotriva uneltirilor maleficu-
lui vrãjitor.
Nãscut în Chiºinãu, Nicolai
Nazarchevici a absolvit în ora-
ºul natal Colegiul Naþional de
Coregrafie ºi Academia de Mu-
zicã, Teatru ºi Arte Plastice. În
perioada 2011-2015 a fost so-
list al Ansamblului de Balet al
Teatrului OCT East din Shen-
zhen, China, a avut numeroase
colaborãri ºi turnee internaþio-
nale, între care este de remar-
cat colaborarea cu trupa renumi-
tului dansator rus Andrei Bata-
lov, dar cea mai mare parte a
activitãþii sale artistice s-a
blicul îi va însoþi pe actori pe par-
cursul piesei pe toatã scena Na-
þionalului Craiovean. Este, de alt-
fel, pentru prima datã, de la Da-
naidele lui Purcãrete încoace
când scena teatrului craiovean
este folositã în integralitatea ei.
Acest mod de a aduce spectato-
rii lângã actori îi obligã pe aceº-
tia din urmã sã îºi dozeze foarte
bine mijloacele artistice pe care
desfãºurat în cadrul Ansamblu-
lui de Balet al Teatrului Naþio-
nal de Operã ºi Balet Maria Bie-
ºu din Chiºinãu, unde este solist
balet din anul 2018, primind ti-
tlul de Artist Emerit în anul
2022.
Bufonul a încântat cu miºcãri-
le sale energice, cu salturile sale
spectaculoase, extrem de difici-
le, dar executate cu deosebitã
uºurinþã. Jocul sãu actoricesc a
fost remarcabil, cucerind admira-
þia publicului.
Interpretul acestui rol, Ion
Breahna este un tânãr balerin în
plinã ascensiune. A studiat bale-
tul de la vârsta de 10 ani la Cole-
giul Naþional de Coregrafie din
Chiºinãu ºi a participat la nume-
roase concursuri în România,
Ucraina, Austria, Lituania. La
numai 17 ani a început sã dan-
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
Foto: Cristian Floriganta
le folosesc pentru cã spectatorii
le vãd nu doar fiecare gest sau
grimasã, dar le simt practic re-
spiraþia. În aceste condiþii, sce-
nografia lui Nick Ormerod este
extrem de simplã ºi austerã, pen-
tru cã actorii ºi spectatorii sunt
cei care deseneazã în permanen-
þã spaþiul fluid în care se joacã.
Claudiu Mihail întruchipeazã un
Oedip - om de acþiune, aºa cum
seze la Teatrul Naþional de Ope-
rã ºi Balet Maria Bieºu din
Chiºinãu, iar din 2019 este dan-
sator la Dnipro (Ucraina). A in-
terpretat multe roluri importan-
te în spectacole precum Don
Quijote, Spãrgãtorul de nuci ºi
Lacul Lebedelor, dansând pe
importante scene în Franþa, Spa-
nia, Germania, China ºi Scoþia.
Vasili Bogdan (Moldova) în
rolul Rothbart a subjugat cu du-
ritatea personajului, subliniatã ºi
datoritã costumului, machiajului
ºi jocului actoricesc. Întregul
ansamblu a dansat fãrã reproº,
unul dintre cele mai expresive
momente ale spectacolului fiind
cel în care lebedele cu braþele
îndreptate cãtre lac au creat un
tablou demn de cel mai talentat
pictor.
Orchestra, admirabil dirijatã
mulþi ºi-ar dori sã fie oamenii
politici ajunºi în fruntea socie-
tãþii – decis, gata sã ia deciziile
cele mai dificile dacã acestea vor
fi de naturã a îndepãrta rãul din
cetate. Numai cã aceastã decizie
ºi limpezime a gândirii sale, vor
sta la originea prãbuºirii sale.
Ramona Drãgulescu este o Io-
b eletristicã
castã rece, aproape durã, care
simte cã nenorocirea care a lo-
vit deja cetatea are o cauzã ascun-
sã ºi înþelege cã a cãuta adevãrul
va aduce dezastrul. Ea este sin-
gura care luptã sã pãstreze status
quo-ul ºi, poate, drama ei este cea
mai intensã, pentru cã este dubla-
tã de o luciditate copleºitoare.
Creon (Vlad Udrescu ) este ad-
versarul lui Oedip. Un policitian
care stãpâneºte foarte bine toate
maºinaþiunile vieþii publice ºi ºtie
cum sã se adreseze fiecãrui ce-
tãþean în parte ºi tuturor în ace-
laºi timp. Abilitatea ºi populismul
lui pun în evidenþã onestitatea lui
Oedip, chiar dacã, în final, Oedip
este cel vinovat ºi nu din proprie
voinþã, ci pentru cã aºa au hotãrât
zeii. Drama curge implacabil, ºi,
indiferent de zbaterile eroilor,
ceea ce Tiresias (Tamara Popes-
cu) a prezis se va întâmpla, iar
dezvãluirile pãstorului (Eugen
Titu) va pecetlui o soartã scrisã
din momentul în care Oedip s-a
nãscut. Finalul este de un vizual
extrem de puternic cu Oedip, gol,
însângerat dansând cu Iocasta
îmbrãcatã într-o rochie de un
roºu sângeriu într-un dans al
morþii. Oedip pãrãseºte cetatea
ºi va rãtãci, orb, în timp ce în
urma lui rãmâne o cetate greu în-
cercatã ºi o poveste care va fi
spusã mereu.
de maestrul Dumitru Cârciu-
maru, a sunat impecabil. Diri-
jor al Operei Române Craiova
din anul 2018, Dumitru Cârciu-
maru are o contribuþie definito-
rie la calitatea unui spectacol,
fiind un continuu cãutãtor al ce-
lor mai potrivite soluþii pentru
conducerea muzicalã.
Dupã ce a absolvit Liceul
Muzical Ciprian Porumbescu ºi
Academia de Muzicã,Teatru ºi
Arte Plastice din Chiºinãu (Diri-
jat Simfonic ºi Canto Academic),
a urmat un stagiu de pregãtire în
Germania ºi un masterclass în
Dirijat Orchestral, condus de
Marele Maestru Profesor Vladi-
mir Ponkin (cel mai tânãr câºtigã-
tor al concursului de dirijori din
Cardiff), care a avut loc la Leip-
zig în 2011. A fost dirijorul Or-
chestrei de Camerã a Liceului
de Muzicã Serghei Rahmaninov
ºi a devenit dirijor al Filarmo-
nicii de Stat Serghei Lunchevici
din Chiºinãu în 2010, pe când
avea doar 24 de ani, un an mai
târziu devenind dirijorul Teatru-
lui Naþional de Operã ºi Balet
Maria Bieºu din Chiºinãu (fiind
cel mai tânãr dirijor al acestei
instituþii). La vârsta de 28 de ani,
avea deja în repertoriul dirijo-
ral zeci de titluri de operã ºi ba-
let, cu care a susþinut numeroa-
se turnee în strãinãtate (cele
mai numeroase reprezentaþii fi-
ind baletul Lacul Lebedelor ºi
opera Traviata).
Se cuvin aprecieri întregii echi-
pe a Operei Române Craiova pen-
tru premiera Lacul Lebedelor, un
eveniment remarcabil pentru via-
þa culturalã a oraºului.
„ Dana Radu
19
 Î „ MARIAN VICTOR BUCIU
mpãrþirea aceasta a Cãrþii
cu delfini. Convorbiri cu
Ana Blandiana (Humani-
tas, 2021) de Serenela Ghiþeanu
în cinci secþiuni (Biografice, Po-
ezia, Proza, Eseurile, Lumea noas-
trã) nu opreºte pãstrarea unor
gânduri ori rãsãrirea altora din-
colo de limitele propuse. Gândi-
rea nu urmeazã limitarea tematicã
ori disciplinarã.
s er pentine
Datele biografice din aceste
convorbiri sunt nu o datã extre-
me. Fiicã a unei preot închis de
regimul prosovietic, tânãra cu
numele civil Otilia Coman lucrea-
zã ca „ucenic pe un ºantier de
construcþii”, când se cãsãtoreº-
te cu Romulus Rusan, redactor
la Tribuna, locuind „în cãmãruþa
lui de 8 metri pãtraþi, decupatã
dintr-un pod, la care se urca pe o
scarã cu fuºtei”, într-un Cluj „mai
degrabã urât, întunecos”. În ca-
pitolul despre poezie, citim cã
dupã marele cutremur din 1977,
scriitoarea se mutã într-o casã de
paiantã, cu o minunatã grãdinã,
la þarã. Casa e vãzut ca un centru
al existenþei, dacã pânã ºi „fugi-
le” sunt privite ca „rãmânere aca-
sã”. Blandiana (pseudonim în
care numele repetã prenumele)
cunoaºte o dramã moralã în post-
comunism, când ajunge unul din-
tre cei ºase nepoþi, moºtenitori a
cinci hectare de pãmânt lângã
Timiºoara, echivalate uimitor cu
ºase case. Faptul straniu ºi neaº-
teptat e calificat drept „o nedrep-
tate, aproape un abuz”. Legea nu
e mereu durã... Apoi, cu 16 ani în
urmã, probabil prin 2004, i-a fost
prezisã medical chiar moartea,
respinsã de conºtiinþa ºi cunoaº-
terea protecþiei lui Dumnezeu.
Mai mult decât tratamentul me-
dical e resimþit acela mediatic. În
capitolul despre prozã, anul „cel
mai greu al vieþii” sale a fost 1990.
În capitolul despre poezie, fiica
de preot oferã ºi o înþelegere „per-
sonalã” a credinþei, de proximi-
tate panteistã (Dumnezeu ºi na-
tura): „În afarã de sentimentul cã
nu sunt niciodatã singurã, aceas-
tã recunoaºtere a miracolului na-
tural este pentru mine definiþia lui
Dumnezeu.” Nu existã o ignora-
re mai clarã a timpului decât alun-
garea morþii sub protecþie divi-
nã, ca om fãrã vârstã (interioarã,
mentalã), aºa încât menþioneazã:
„nu mi-am înregistrat numãrul
anilor”. Are, aºadar, o credinþã
practicã, simplã, fãrã sursã scrip-
turalã sau teologicã, asiguratã de
un concept al mântuirii reconfir-
mat: salvarea oferitã la nevoie.
Simplã, dacã nu chiar simplifica-
tã, îi apare ºi instituþia religioasã.
„Biserica a fost pentru mine mai
curând o parte a datinei (datinii,
n. m.), a legãturii cu pãrinþii ºi strã-
moºii.” Relaþie tradiþionalã, popu-
larã, o tratare, s-ar spune, voit
incultã a cultului creºtin.
Poate surprinde, deºi e în nota
proprie autoarei de-a fi pregnan-
tã, faptul cã „principala instituþie
de culturã din Bucureºti”, din
primii ani trãiþi în capitalã, este
Cinemateca. E aici ºi o indirectã
laudã a Cenzurii peste tot veghe-
toare? În sfârºit, în biografia sa,
umanã ºi artisticã, puþini sunt cei
elogiaþi. Doar doi oameni, oare-
cum polari, am reþinut. Unul e re-
gizorul de film Lucian Pintilie (cu
nimic despre informatorul la Se-
curitate, benign, autodenunþat
chiar la Memorialul Sighet în
2007, probabil ºi dintr-o neîncre-
dere în CNSAS). Altul e colegul
strãlucit de la Filologie, Ion Pa-
puc, rãmas fãrã o imagine publi-
cã. Biograficele menþin tonul ºi
20 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
„Vremile kalokagathiei” (I)
tonusul reflexive iar faptul anec-
dotic e pur accidental, dar cu atât
mai sãritor în ochi. Era în timpul
„rãzboiului rece” când, la Copen-
haga, Ana Blandiana ºi ªtefan
Bãnulescu, neavând deloc bani
ºi urcând într-un autobuz, cel care
le-a plãtit biletele a fost Le Clézio.
scris îl preocupã firesc pe un scri-
itor, ca ºi pe cititor
Opþiunile autorilor sunt per-
sonale, dar nu întotdeauna ºi ori-
ginale. Îi reprezintã pe ei, înain-
te de a reprezenta un gen literar
sau altul. Vom afla începând cu
Biografice-le cum e gândit ºi
practicat scrisul literar: e un act
sau fapt grav, legat de viaþã ºi
înþeles pentru a conferi autoarei
douã valori clasice, existenþã ºi
sens. Pentru a scrie, pregãtirea
(re)începe cu locul ºi izolarea.
Ana Blandiana ºi Romulus Ru-
san plecau aºa „Cum plecau sfin-
þii în pustie.” Actul acesta de
purificare eticã ºi spiritualã þine
de geneza ºi generarea artei.
Mai ales în comunism, cariera
literarã într-un cadru social ºi
politic a depins de un stâlp al
societãþii, nu doar al celei litera-
re. Un om puternic conjunctural,
de recunoscut doar sub acest
aspect, trecându-i-se sub tãcere
figura propriu-zis profesionalã,
evident (sub)minatã ideologic.
Existã un astfel de om, nou, nu
vechi (nu delfin, în înþelesul grec
din antichitate, emblematic, al
Convorbirilor). „George Ivaºcu a
fost singurul om cãruia trebuie
sã îi fiu recunoscãtoare pentru
destinul meu literar...”. Faptul
salvator profesional s-a petrecut
la Contemporanul, unde i s-a dat
o rubricã de autor.
Potrivit Anei Blandiana, con-
diþia existenþialã a poetului e tot
o dependenþã, s-ar spune chiar,
dincolo de social ºi politic, de o
supra-dependenþã omeneascã: a
fi poet, citim acum, „nu depinde
de tine”. Este un fapt de putere
exterioarã, nu de voinþã proprie.
O concepþie romanticã, de data
asta, pe care o vom regãsi mai
departe remodulatã. De reþinut cã
pentru Blandiana poetul nu e
scriitor, scriitor ºi poet sunt
„douã lucruri care aproape nu au
legãturã între ele, doar uneltele
sunt aceleaºi”. Iar uneltele (lim-
bajele), comune, îi apar secunda-
re. Aceastã disociere e ºi ea pre-
modernã, scriitoarea rãmâne dis-
tantã faþã de ambiguitate. Despre
stil, avem aici aceastã rapidã mãr-
turisire de meºteºugar: „brodez
(...) cuvintele”.
Biografia literarã nu poate
ocoli contextul istoric, generaþi-
onal. Nu doar prin cele trei pe-
rioade ale interdicþiei de publica-
re, Blandiana se descoperã drept
un „caz special” în „cea mai no-
rocoasã generaþie” nãscutã în
România ca „republicã socialis-
tã”. Iar interdicþiile veneau pe
deasupra cenzurãrii curente, mai
sigure decât curentul electric în
locuinþe. Pentru paradoxala au-
toare, interdicþiile veneau parcã
nu pe deasupra, dar pe dedesubt.
„E greu sã trãieºti în astfel de
condiþii, nu sã scrii”, evidenþiazã
în capitolul despre prozã. Se re-
þin anii de prietenie, bine, creaþie,
sintetizaþi în conceptul de primor-
dialã clasicitate, kalokagathia,
într-o perioadã naþional-totalita-
rã, dar pãstrat ºi în plan larg,
universal. În ultimul capitol, Blan-
diana rãmâne la „vremile kaloka-
gathiei”.
Temele relevante ºi relevate,
enumerate ordonat în capitolul
despre prozã, sunt delfinul (men-
þionat acum ºi în titlul acestor
convorbiri), îngerul, Horea, Ro-
binson Crusoe, Tata. În acelaºi
capitol pune-n relaþie realul, ima-
ginarul, fantasticul ºi miraculo-
sul. Actul imaginativ e blocat în
rememorare: „a-þi imagina înseam-
nã a-þi aminti”. Iar memoria, foar-
te limitatã, ea însãºi blocatã în
mare neputinþã, e slujitoarea de-
votatã ºi umilã a existentului:
„mintea omeneascã nu este în
stare sã imagineze ceva ce nu
existã”. Realitatea pentru Blan-
diana e sinonimul totalitãþii în
multiplele ei înfãþiºãri, aduse pa-
radoxal la acelaºi nivel de exis-
tenþã: „pentru mine, ca om, reali-
tatea însãºi, cea pe care am trãit-
o, este fantasticã”. Dar realitatea
care omeneºte ori biografic este
fantasticã poartã deja alt nume ºi
include altã substanþã. E aºadar
o realitate de-realizatã. Percepþia
ei o aranjeazã ºi deloc nu o de-
ranjeazã pe scriitoare, mulþumitã
de cum i se livreazã. Departe de a
distinge fantasticul de miraculos,
vedem cã Blandiana le identificã.
Ce e realul pentru fantastic devi-
ne fantasticul pentru miraculos.
Totul e miraculos, iatã aserþiunea
ultimã.
Cum citim în capitolul despre
eseuri, ºi lectura e un act existen-
þial, formulat pare-se afectiv, fe-
minin, matern: „lectura este via-
þa mea”. E vorba de citirea cãrþii,
dar ºi de citirea vieþii, cu toate ale
ei, determinantã fiind în procesul
mental nu înþelegerea acomodan-
tã, chiar dimpotrivã: „Nu încerc
sã scuz, încerc sã înþeleg”, se for-
muleazã în chip metodic.
În definitiv, scrisul literar îi
apare unul ºi acelaºi, iar distinc-
þia poet-scriitor, dincolo de ma-
teria verbalã, nu mai existã ori e
uitatã. Mai întâi apare localizarea
poeziei, ca origine, aceasta fiind
trans-mundanã, menþinutã deo-
potrivã în mundan: „poezia nu
este din aceastã lume”. Pe pagi-
na urmãtoarea survine constata-
rea aceasta îngãduitoare, situatã
la acelaºi înalt nivel: „împãrãþia
noastrã, a scriitorilor, nu e din
aceastã lume”. Ambele formulãri
sunt evidente împrumuturi evan-
ghelice nedeclarate, scoase din
gura Mântuitorului, Trimisului lui
Dumnezeu, Isus.
În lumea aceea a Bucureºtiu-
lui, dupã cutremurul din 1977, un
an n-a putut scrie, demisionase
din serviciul de presã literarã ºi
plecase, cum a mai spus, la þarã.
N-a mai scris pentru cã nu i-a mai
fost dat sã scrie. Crede în inspi-
raþie, în primirea gândului crea-
tor. Poemele parcã nici nu-i apar-
þin. κi poate rosti unele poeme,
dar pe altele le-a uitat cu totul.
Nu e nicidecum singurul poet
care se descoperã drept un me-
dium instrumentat pentru gene-
rare poeticã. Teoria literarã, poe-
ticã, identificarea poeticelor, i se
pare cã afecteazã creaþia, o misti-
ficã ºi o degradeazã, scoþând-o
din starea de inspiraþie, de misti-
cã esteticã. „În istoria poeziei,
curentele literare supravieþuise-
rã doar prin poeþii care au reuºit
sã se elibereze de ele.”
La medium-ul creator ataºea-
zã medium-ul receptor, geneza
poeticã devine un act de coope-
rare, unde activul (poetul) devi-
ne pasiv, iar pasivul (cititorul)
devine activ: „fiecare poezie se
naºte la mijlocul drumului dintre
poet ºi cel ce îl citeºte ºi existã cu
atâtea feluri câþi cititori existã”.
Dacã P. Valéry spunea cã citito-
rul de poezie trebuie sã fie la fel
de talentat ca ºi poetul, Ana Blan-
diana pare a privilegia cititorul,
lãsat cu totul liber, iar lectura de-
venind nesfârºitã, dusã la plus
infinit.
O altã localizare sau originare
coboarã în dialectica existenþã-
creaþie. Þine, ca atare, de bio-gra-
fie. „Viaþa ºi scrisul meu izvorãsc
fiecare din celãlalt, ca un fel de
ouroboros care se încolãceºte ºi
creºte din sine însuºi.” Pe lângã
existenþã, limbajul devine nu se-
cundar, dar acum fundamental.
Identific chiar o onto-retoricã ti-
picã de metamorfozare a fiinþei în
verb, împlinind totodatã poezia
ºi poetul mediumnic: „Simt cã
exist doar în mãsura în care rãmâ-
ne în urmã dovada cã m-am trans-
format în cuvinte, iar ceea ce se
aflã pe hârtie este rezumatul ex-
haustiv a ceea ce am fost.” De
evidenþiat ºi esenþializarea ca
efect final: „rezumatul exhaustiv”.
Materia verbalã e aleasã, dar nu
democratic, ci cu rost înalt refle-
xiv, declarat, deloc surprinzãtor,
religios: „folosesc cuvintele
bune conducãtoare de gând pen-
tru a exprima o intensitate a me-
ditaþiei înruditã cu trusa (nu tran-
sa?, n. m.) religioasã.” Poeta ex-
clude conceptele, pretextând sau
recunoscând neputinþa, din
cvasi-teoria sa auto-hermeneuti-
cã: „Iertaþi-mi metaforele. E sin-
gurul fel în care pot sã explic...”.
Se raporteazã ca poetã la repere,
ele fiind poeþi, nu altceva, pedep-
sind parcã poeticele sau curen-
tele, exilându-le în didactica lite-
rarã. Se aºazã prin propria voinþã
ºi reprezentare pe „axa”, consi-
deratã probabil scurtã, Emines-
cu-Blaga, operând cu vechii sãi
termeni, existenþã ºi stil. Auto-si-
tuarea ºi-o reclamã ca „o aparte-
nenþã mai mult existenþialã decât
stilisticã”, fiind într-un mod stra-
niu smulsã operei ºi acordatã în
exclusivitate unui tipar afectiv:
„nu paginile noastre, ci sufletele
noastre seamãnã”. Or, critica,
supusã la mari neputinþe, n-are
cum sã verifice doar sufletul cre-
ator.
Criticii, în convorbirile aces-
tea, îi aduce un singur reproº (la-
ude, dacã nu mã-nºel, deloc):
existenþa în scrisul sãu a unor
sensuri politice nevãzute ºi ne-
comentate. Mã aºteptam sã
constate întâi o insuficientã rela-
þionare la transcendenþa creaþiei.
 N fantoma cãrþilor uitate
ãscut la Barcelona, în
1964, Carlos Ruiz Za-
fon a lucrat, mai întâi,
în publicitate ºi a colaborat la re-
viste prestigioase, ca La Van-
guardia sau El País. În plus, a
locuit în Los Angeles, pentru
câþiva ani unde a scris scenarii
de film. Cariera literarã ºi-a în-
ceput-o cu o carte pentru copii,
Prinþul din negurã (Polirom,
2011), pentru care a primit Pre-
miul Edebé. Apoi a publicat ro-
manele Palatul de la Miazã-
noapte (1994; Polirom, 2011),
Luminile din septembrie (1995;
Polirom, 2012), Marina (1999;
Polirom, 2010, 2013), Jocul în-
gerului (2008; Polirom, 2009,
2013) ºi Prizonierul cerului
(2011; Polirom, 2012), Umbra
vântului (2001; Polirom,
2005), ultimul distins cu Prix
du Meilleur Livre Étranger în
2004. Romanele sale au fost tra-
duse în peste patruzeci de limbi
ºi au cucerit milioane de cititori
de pe toate continentele.
Tetralogia Cimitirul Cãrþilor
Uitate cuprinde patru romane
(Umbra vântului, Jocul îngeru-
lui, Prizonierul cerului ºi Labi-
rintul Spiritelor) ºi este consi-
deratã cea mai strãlucitã creaþie a
autorului prin care ilustreazã într-
o variaþie puternic nuanþatã un
univers al misterelor, al întrebãri-
lor, al cuvintelor care se þes într-
o complexã viziune a condiþiei
umane ce vizeazã sensurile exis-
tenþiale primare, precum iubirea
ºi moartea. Naratorul însuºi în
interviul luat de CGTN America,
îºi ,,situeazã” romanele într-un
labirint, la care cititorul are acces
citind fãrã sã fie presat de o ordi-
ne anume, simþindu-se liber sã
pãtrundã în poveste, sã descope-
re caractere ºi sã observe evo-
luþii indiferent de volumul de la
care începe lectura. Acest fapt
este legat de firul narativ prin-
cipal al poveºtilor sale, în care
un personaj se uneºte la nivel
spiritual cu o carte. Chiar ºi cro-
matica folositã, descrierile ºi
inserþiile de naturã goticã sunt
înveliºurile care întâmpinã citi-
torul, fãcând lectura o fascinan-
tã frescã a vieþii ºi a naturii uma-
ne cu tot farmecul ºi cu toate de-
cepþiile ei.
Pãºind în acest labirint al mis-
terelor prin romanul Umbra vân-
tului, se vor deschide porþile spre
o poveste într-o altã poveste, o
poveste care serveºte drept pâr-
ghie pentru redescoperirea unei
alte poveºti. Mai exact, în Barce-
lona anului 1945, Daniel Sempe-
re descoperã Cimitirul Cãrþilor
Uitate, graþie tatãlui sãu, ºi îºi
începe aventura în lumea cuvin-
telor. Locul care dã titlul trilo-
giei cuprinde cãrþi uitate, aban-
donate, ascunse, lãsate în urmã
într-un loc sigur, menit sã con-
serve magia poveºtilor. Existã o
tradiþie conform cãreia cei care
intrã în Cimitir trebuie sã adop-
te o carte pe care sã o salveze
de la uitate, în acest fel salvând
amintirile dintre filele acesteia.
Zafon se individualizeazã în rân-
dul autorilor ºi surprinde prin
cartea sa o concepþie relativ ro-
manticã despre scriitori, care
puncteazã motivele din spatele
acþiunilor personajelor: „...o
povestire e o scrisoare pe care
autorul ºi-o scrie sieºi pentru a-
ºi povesti lucruri pe care, alt-
minteri, nu le-ar putea afla...” (p.
437). Urmãrindu-l pe Daniel
cum îºi alege o carte ºi trezeºte
o poveste uitatã, sesizãm nevo-
ia cãrþii de a fi redescoperitã,
deoarece implicit fiecare cititor
este îndemnat sã adopte o amin-
tire din propriul cimitir de po-
veºti uitate, deci sã reînvie lec-
tura despre care Bea, prietena lui
Daniel, spunea cã este o artã, iar
„arta de a citi moare încetul cu
încetul” (p. 478). În centrul ro-
manului stã ideea cã „o carte e o
oglindã... nu putem gãsi în ea
decât ceea ce avem înlãuntrul
nostru” (p. 478).
În subtext, Umbra vântului
este un roman filosofic, fiindcã
Zafon are în vedere o triadã care
defineºte discursul sãu epic: cu-
vinte-cãrþi-lume. Aºadar, cuvin-
tele ºi cãrþile sunt elementele de-
finitorii care schimbã destinul in-
dividului încã din copilãrie „...pu-
þine lucruri îl marcheazã pe un ci-
titor atât de mult ca prima carte
care îºi deschide cu adevãrat
drum spre inima lui” (p.12). Ro-
manul ales de Daniel este Um-
bra vântului de Julián Carax. De
aceea, întreaga acþiune este con-
centratã în jurul acestui roman
ales de Daniel, acþiune ce deter-
minã activitatea detectivisticã a
tânãrului personaj prins în an-
grenajul mistic al dramelor ce-
lor ce par sã fie legaþi de Julián
Carax ºi de misterul cãrþilor
sale. Astfel, neliniºtea porneºte
chiar de la analogia bãiatului cu
o scenã din romanul lui Carax
care se transpune în realitate,
sub forma unui eveniment simi-
lar cu cel descris de protagonis-
Ovidiu Bãrbulescu
tul cãrþii citite:- „...ieºea în fie-
care noapte pe balcon, la mie-
zul nopþii, ºi descoperea cum un
strãin îl privea din întuneric, fu-
mând cu nepãsare.” (p. 40). În
acest punct, personajul lui Ca-
rax se suprapune cu un personaj
din viaþa lui Daniel: acel strãin
anormal ºi grotesc se aseamãnã
izbitor cu cel apãrut la fereastra
lui Daniel care se pare cã îºi do-
reºte sã ºteargã orice urmã a
existenþei lui Carax, arzând ori-
ce scriere publicatã a acestuia,
fapt ce îl face pe Daniel sã scor-
moneascã trecutul în cãutarea
adevãrului, trezind fantome ºi
dezgropând scheletele altor
vieþi, uitând viaþa sa simplã din
librãria tatãlui, intrând într-o
lume a haosului. Livresc, dar
care genereazã un haos biogra-
fic în cazul lui Daniel. Ca tipo-
logie, personajul lui Zafon se
aseamãnã într-o oarecare mãsu-
rã cu Liesel din Hoþul de cãrþi,
ambii împãrþind o patimã pentru
litere, un curaj nemaipomenit,
amândoi devenind purtãtorii spi-
rituali ai cuvintelor în situaþii
tragice.
Pe fundalul cromatic specific,
al Barcelonei, la care se adaugã
ºi imaginea rãzboiului, autorul
antreneazã personaje din prezent
în descoperirea celor din trecut,
aºternând o pânzã atemporalã,
resimþitã de cititorul care trãieºte
în douã lumi, cea din prezent a
lui Daniel ºi cea din trecut a lui
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
Julián, în care se ascunde jocul
destinului a douã poveºti de dra-
goste privite în oglindã, cea a lui
Julián Carax ºi Penélope Alda-
ya ºi cea a lui Daniel Sempere
ºi Beatriz Aguilar. Pe de altã par-
te, personajele lui Zafon contu-
reazã relaþii desãvârºite, aparte
de cele amoroase, precum rela-
þia de prietenie sau relaþia tatã-
fiu. Remarcabilã pentru psiho-
logia relaþiei pãrinteºti, prezen-
tã în roman, este cea din urmã
relaþie, anume cea dintre fiul,
Daniel, ºi tatãl, domnul Sempe-
re. În ciuda unei absenþe a tatã-
lui din acþiunea propriu-zisã, el
este iniþiatorul ºi susþinãtorul
moral al protagonistului, cel
care a clãdit personalitatea fiu-
lui, dar ºi punctul de sprijin. Prin
cele douã personaje masculine,
autorul evidenþiazã o însufleþi-
re a iubirii pure, semnificativã
pentru legãtura de sânge, prezen-
tã în roman ca parte determinan-
tã a acþiunii.
În timp ce povestea avansea-
zã, tânãrul cititor Daniel se matu-
rizeazã, capãtã valenþele unui
bãrbat capabil sã descopere ade-
vãrul din spatele familiei Aldaya,
adicã a poveºtii lui Julián Carax.
Un alt personaj complex este
Fermín, din experienþele cãruia
învaþã Daniel, ale cãrui replici ofe-
rã dialoguri spumoase despre
psihologia femininã, prezentând
în esenþã subiecte cu încãrcãtu-
rã spiritualã puternicã, demnã de
caracterul sãu exuberant. La rân-
dul sãu, singuraticul Fermín re-
gãseºte în Daniel, pe lângã un
confident, sentimentul de apar-
tenenþã la o familie, fiindu-i atât
salvator cât ºi înger pãzitor.
Pe tot parcursul lecturii, incer-
titudinea ºi misterul þin cititorul
în alertã, în timp ce iubirea, prie-
tenia ºi familia sunt prezentate ca
o promisiune ascunsã a dezlegã-
s er pentine
rii trecutului, fiindcã fiecare per-
sonaj intervine în povestea pe
care Daniel o vâneazã ca pe o
nouã treaptã a dezvoltãrii lui in-
terioare, finalul fiind punctul cul-
minant al evoluþiei personajului.
De aceea, acþiunea devine o înºi-
ruire linearã de încercãri, ce tre-
zeºte gradual curiozitatea ºi sus-
piciunea, în ciuda inevitabilului
ºi secretelor, în timp ce în ochii
lui Daniel totul este o dorinþã
arzãtoare de a dezlega enigma
vieþii lui Julián Carax. Din aceas-
tã perspectivã cartea Umbra vân-
tului, din centrul romanului omo-
nim (fiindcã, Zafon, ca ºi Umber-
to Eco foloseºte tehnica punerii
în abis) devine un fel de carte
magicã, cu o dublã valenþã, fiind
cea care produce dezechilibrul,
dar îl ºi rezolvã totodatã. Aºadar,
romancierul de origine spaniolã
compune un roman cu o atmo-
sferã de inspiraþie goticã, miste-
rios ºi antrenant, în care iubirea
nu este introdusã ca întruchipa-
re a binelui, ci este contopitã în
tragic urmând ca mai apoi sã fie
desemnatã ca element purificator,
care salveazã atât trecutul cât ºi
prezentul. Felul în care douã po-
veºti de dragoste paralele se îm-
pletesc doar pentru ca ultima sã
o vindece pe cea dintâi. Astfel,
Umbra vîntului devine un labi-
rint spre profunzimile tenebroa-
se ale tânãrului personaj, un la-
birint pe care îl parcurge (aseme-
nea personajului dantesc) pânã
în punctul în care întregul mister
se împrãºtie, lãsând în urmã re-
velaþia resimþitã de protagonist,
ce refuzã sã lase trecutul sã se
repete, salvând prezentul ºi dând,
astfel, un sens vieþilor pierdute
din ceea ce am putea numi car-
tea-destin sau destinul cãrþii.
„ Ancuþa Mihaela
Stocheci
21
 „ CARMEN ELENA ªTEFÃNESCU POGONICI
revista spaniolã de Dialectologie ºi Tradiþii
Populare în timpul regimului franchist (I)
u niver salia
D
upã Rãzboiul Civil,
unele dintre revistele
ºi publicaþiile periodi-
ce ºi chiar instituþiile nu au dis-
pãrut, ci ºi-au schimbat numele
ºi în unele cazuri, orientarea pro-
fesionalã sau politicã. Cele regio-
nale au trecut sub conducerea
centralã, fiind incluse într-un or-
ganism al statului precum Con-
siliului Superior de Cercetãri
ªtiinþifice (Consejo Superior de
Investigaciones Científicas -
CSIC). Este ºi cazul Revistei de
Dialectologie ºi Tradiþii Popu-
lare (Revista de Dialectología y
Tradiciones Populares - RDTP),
care, în momentul de faþã, este
revista de naturã etnograficã, cu
cea mai mare vechime din þarã,
fiind publicatã în mod continuu
de la crearea sa. Domeniul de in-
teres al revistei este antropolo-
gia socio-culturalã, cuprinzând
limba, în speþã, comportamente-
le dialectale, având colaborãri
atât naþionale, cât ºi internaþio-
nale.
Revista a fost creatã în Ma-
drid, în 1944, la iniþiativa lui Vi-
cente García de Diego, care i-a
fost ºi director pânã în 1977, ca
revistã a Secþiunii de Tradiþii
Populare din cadrul Institutului
de Filologie „Antonio de Nebri-
ja” al Consiliului Superior de
Cercetãri ªtiinþifice. Iniþial, publi-
caþia a apãrut sub numele de „Re-
vista de Tradiciones Popula-
res”, dar în 1945 ºi-a schimbat
denumirea în „Revista de Dialec-
tología y Tradiciones Popula-
res”, accentuând importanþa datã
normelor, sensurilor ºi poziþiei
22 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
geografice a dialectelor1 ºi având
în vedere cã vocabularul popu-
lar era interesant de studiat ca
„fapt lingvistic ºi ca expresie cul-
turalã”. Revista va aparþine dife-
ritelor instituþii din cadrul CSIC,
care de-a lungul timpului vor pre-
lua locul celei anterioare. În 1948,
Secþiunea de Tradiþii Populare se
va transforma în Centrul de Stu-
dii de Etnologie Peninsularã.
Acest centru reprezenta partea
spaniolã dintr-un proiect comun
cu Portugalia, al cãrui scop era
„aparte de schimbul ºtiinþific
între cele douã popoare penin-
sulare, cercetarea, coordonarea
ºi clarificarea problemelor re-
feritoare la a) antropologia fi-
zicã ºi biologia umanã a portu-
ghezilor ºi a spaniolilor, b) evo-
luþia antropologicã ºi cultura-
lã a Peninsulei Iberice de la
Preistorie pânã în timpurile
moderne, c) etnografia, folclo-
rul ºi psihologia etnicã a popoa-
relor peninsulare”2. Portughezii
ºi spaniolii colaboreazã ºi parti-
cipã la congrese desfãºurate ºi
într-o þarã ºi în cealaltã, precum
ºi la publicaþii de articole, Revis-
ta de Dialectologie ºi Tradiþii Po-
pulare conþinând un mare numãr,
în acea perioadã, de articole ale
cercetãtorilor portughezi.
În 1961 centrul dispare, pen-
tru a face loc „Departamentului
de Dialectologie ºi Tradiþii Po-
pulare” din cadrul Institutului de
Filologie Hispanicã „Miguel de
Cervantes”, iar colaborarea cu
Portugalia ia sfârºit3. Este vorba
de o schimbare pur administrati-
vã, fãrã a se schimba nici perso-
nalul ºi nici directorul.
Revista de Dialectologie ºi
Tradiþii Populare este cea mai
longevivã revistã dedicatã antro-
pologiei culturale ºi folclorului
din Spania, menþinându-se acti-
vã de la fundare pânã în prezent,
neîntrerupt. Activitatea ei poate
fi împãrþitã în douã perioade: pri-
ma pânã în 1978, care se caracte-
rizeazã printr-o cercetare bazatã
pe conceptul conservator al tra-
diþiei ºi al culturii populare ºi a
doua perioadã, dupã 1978, când
conducerea va fi preluatã de Ju-
lio Caro Baroja, cu deschidere
metodologicã ºi disciplinarã cã-
tre noile tendinþe ale antropolo-
giei, dar aceastã ultimã perioadã
nu face obiectul articolului nos-
tru.
RDTP are la bazã o revistã pre-
cedentã, fiind vorba de „Arhiva
de tradiþii populare”, editatã de
Secþia de Filologie a Centrului
de Studii Istorice, fondatã de
Adunarea pentru Extinderea
Ovidiu Bãrbulescu - Biserica Madona Dudu
Studiilor ºi a Cercetãrilor
ªtiinþifice (Junta para Amplia-
ción de Estudios e Investiga-
ciones Científicas - JAE). Ca-
racterul revistei era mai mult
filologic, scopul fiind acela de
cunoaºtere ºi înþelegere a trecu-
tului spaniol, al patrimoniului
culturii format din limbã, lite-
raturã, artã sau istorie (CALVO,
2002: 34). „Tradiþia popularã” a
jucat un rol semnificativ în ca-
drul publicaþiei, fiind multe lu-
crãrile care dezvoltau concep-
tul, gândirea ºi practica etnogra-
ficã a momentului, la începutul
secolului al XX-lea, a unei so-
cietãþi cu clase prestabilite,
acesta fiind redarea limbii po-
pulare vorbitã în satele mici ºi
vechi de persoane analfabete sau
cu puþinã educaþie. Nu poate fi
trecut cu vederea caracterul evo-
luþionist existent la momentul
respectiv în filologia spaniolã ºi
europeanã, precum ºi importan-
þa diacronicã în studiul substra-
turilor limbii.
Cert este cã într-o anumitã
mãsurã ºi la o diferenþã de trei-
zeci de ani, RDTP preia ideea con-
form cãreia folclorul este asociat
comportamentului, modului de
viaþã ºi activitãþilor populaþiei
rurale, iar menirea folcloriºtilor ºi
a etnologilor era aceea de a-l sal-
va ºi a-l conserva, timpul fiind
agentul degradant ºi transforma-
tor al realitãþilor originale sãteºti:
„El folklore, arrinconado
en los bajos fondos, se enal-
tece en una gloriosa difusión
al dignificarse con ropajes
del arte y ser admitido en un
ambiente antes desdeñoso
para las manifestaciones
vulgares”4.
sau
„(...) devolverle al pueblo
su folklore es tonificarlo, rea-
nimando su espíritu t r a -
dicional cuando éste decae
o está a punto de extinguir-
se”5.
Dacã revista a început ºi a
continuat o bunã perioadã prin
conceptul de „prelungire a tra-
diþiei” ºi viziunea idilicã a cul-
turii populare, unde schimbarea
ºi conflictul nu existã (CALVO,
2002: 36-37) se datoreazã ºi con-
textului politic, social ºi intelec-
tual al Spaniei din acea perioadã.
Deºi revista nu a avut o finalitate
politicã, a avut o anumitã funcþi-
onalitate politicã referitoare la
delimitarea ºi consolidarea unor
idei determinate: „tradiþie”, „cul-
turã popularã”, „folclor”, care rãs-
pundeau la cerinþele ºi circum-
stanþele politice ºi culturale ale
þãrii din prima perioadã a fran-
chismului, când se stabileau ba-
zele „constituþiei tradiþionale spa-
niole”6.
Pânã în 1978 revista a publi-
cat patru volume anuale, fiecare
ajungând sa aibã aproximativ 110
pagini, ulterior reunind toate vo-
lumele într-unul singur de 350 de
pagini. Cele patru volume anuale
demonstreazã efortul ºi dedica-
þia cercetãtorilor, precum ºi im-
portanþa datã de regim ºtiinþelor
umaniste în servirea idealului þã-
rii, unde religia ºi revendicarea
rolului istoric al Spaniei erau pri-
mordiale în perioada de dupã rãz-
boi.
1
LUIS CALVO CALVO, La Re-
vista de Dialectología y Tradiciones
Populare y sus apotaciones a la an-
tropología espanola (1944-1996),
Institución Milá y Fontanals, CSIC,
RDTP, LVII, 1, Barcelona, 2002, p.
32.
2
ERNESTO VEIGA DE OLI-
VERA, Vinte anos de investigaçao
etnológica de Centro de Estudos de
Etnologia Peninsular. Porto-Lisboa,
1947-1967, Insituto de Alta Cultu-
ra, Lisabona, 1968, p. 7 în ANGEL
AGUIRRE, op. cit., 1992, p. 337.
3
ANGEL AGUIRRE BAZTÁN,
Historia de la antropología espa-
nola, (Ed.), Editorial Boixareu Uni-
versitaria, Barcelona, 1992, p. 338.
4
VICENTE GARCÍA DE DIE-
GO, Tradición popular o Folklore,
Revista de Dialectología y Tradicio-
nes Populares, Vol. I, 1944-45, pp.
1-29, p. 21, „Folclorul, încolþit în
lumea de jos, se înalþã într-o glo-
rioasã difuzare prin înveºmântarea
sa cu haina artei ºi prin a fi admis
într-un mediu care înainte respingea
manifestãrile vulgare”, trad.n.
5
VICENTE GARCÍA DE DIE-
GO, op.cit, 1944-45, p. 24, „ (...) a
înapoia poporului folclorul sãu în-
seamnã a-l tonifia, reînviându-i spi-
ritul tradiþional când acesta decade
sau e pe punctul de a dispãrea.”,
trad.n.6JOSÉ MANUEL ALONSO
PLAZA, Arbor de 1950 a 1956: las
bases ideológicas de un proyecto
político tradicional-integrista, Revis-
ta Arbor, Nr. 479-480, 1985, pp. 39-
58, p. 43.
„ MARIA FRANCI
interpretarea inconºtientului freudian
din „Les vases communicants” de André Breton
Maria Franci, L’Interpretazio-
ne dell’inconscio freudiano in
“Les Vases Communicants” di
André Breton, Editura Aracne,
Aprilia- Lazio, 2006.
D
ar, pentru Breton, a
vorbi despre supra-
realism ca despre ori-
ce miºcare artisticã a fost, evi-
dent, un nonsens: tocmai noþiu-
nea tradiþionalã (ºi deviantã) de
artã este cea care luptã în favoa-
rea împlinirii dorinþei, adevãratul
nucleu promotor al energiei, ca-
pabil sã transforme societatea,
pornind de la relaþiile interperso-
nale, sã-ºi demistifice valorile, a
cãror realizare trebuie sã-ºi gã-
seascã expresia prin cãi necodi-
ficate. Criteriul estetic nu trebuie
sã condiþioneze în niciun fel ex-
perienþa creativã, pentru a nu
compromite rezultatul final, cãruia
putem, deci, legitim, sã-i atribuim
o valoare mult peste estimarea
pieþei.
Noþiunea tradiþionalã de artã
este adevãratul punct de sprijin
în jurul cãruia se învârte diferen-
þa de opinii dintre Freud ºi Bre-
ton, dar, din schimbul de scrisori,
divergenþa pare, în mod ciudat
sau poate diplomatic, mascatã de
omisiunea (observatã imediat de
Breton) numelui lui Volkelt, din
ediþia francezã (1926) a Interpre-
tãrii viselor.
Omisiunea de care Breton îl
acuzã pe Freud, cu privire la lipsa
analizei integrale a propriilor vise,
este justificatã de autorul Inter-
pretarii viselor prin pierderea ta-
tãlui, survenitã în 1896, adicã cu
patru ani înainte de prima ediþie a
lucrãrii sale; o perioadã de timp
prea scurtã, potrivit lui Freud, pen-
tru a risca sã „expunã” conþinutul
latent al unei serii de vise referi-
toare la relaþiile cu tatãl.
Breton rãspunde, folosind
„arma” psihanaliticã a uitãrii ca
act simptomatic în ceea ce pri-
veºte omiterea numelui lui Volkelt
ºi nu ezitã sã considere o scuzã
banalã teama de expunere exce-
sivã, într-un domeniu în care cã-
utarea adevãrului obiectiv nece-
sitã sacrificii inevitabile.
Rãspunzând la cele trei scri-
sori, Breton îl defineºte pe Freud
ca om „cu o uimitoare sensibili-
tate, mereu vigilent” ºi îºi reafir-
mã respectul pentru el, omiþând
totuºi sã-ºi mãrturiseascã propria
nepricepere în materie de psiha-
nalizã, aºa cum Freud ºi-a recu-
noscut distanþarea faþã de artã,
clasificând suprarealismul drept
miºcare artisticã, nesocotindu-i
astfel funcþia „cognitivã”.
Pe de altã parte, Freud, într-o
scrisoare adresatã lui Stefan
Zweig, prezentatã de Starobinsky
în eseul citat, referindu-se la o în-
tâlnire cu Dali, declara: „...Pânã
în acel moment, cred cã eram în-
clinat sã-i consider pe suprarea-
liºti, care aparent m-au conside-
rat patronul spiritual lor, drept
nebuni puri (sã spunem puri,
nouãzeci ºi cinci la sutã, ca alco-
olul). Tânãrul Spaniol, cu ochii
lui inocenþi de fanatic ºi mãies-
tria lui tehnicã incontestabilã,
m-a îndemnat sã revin asupra pã-
rerii mele. Ar fi foarte intere-
sant sã studiem analitic geneza
unei astfel de imagini.
Totuºi, din punct de vedere
critic, s-ar putea spune întotdeau-
na cã noþiunea de artã scapã ori-
cãrei extinderi la cazurile în care
relaþia cantitativã dintre materia-
lul inconºtient ºi elaborarea pre-
conºtientã nu se menþine în anu-
mite limite. În orice caz, acestea
sunt probleme psihologice gra-
ve” (20 iulie 1938) (10).
Este destul de evident cã
Freud nu pare deloc interesat sã
vadã Inconºtientul primând asu-
pra tuturor celorlalte: a analiza
dinamica funcþionãrii lui nu în-
seamnã a-i acorda puteri depli-
ne. Este limpede cã toþi cei care
au practicat, în mod conºtient,
jocul Inconºtientului, favorizân-
du-l pe cel din urmã în defavoa-
rea raþiunii, nu puteau decât sã
parã „nebuni” în ochii lui Freud
care, din perspectiva omului de
ºtiinþã, nu putea sã nu respingã
asemenea tendinþe apologetice.
Din Human Personality a lui
Myers, chiar ºi el, poetul Breton,
a avut oportunitatea sã-ºi defi-
neascã noþiunea de Inconºtient,
fãrã îndoialã mai adaptabilã con-
ceptulului de Eu subliminal, de-
cât definiþiei specific freudiene.
Eul subliminal este, de fapt, un
Inconºtient valorificat: conþine
curente de gândire mai bogate ºi
mai autentice decât partea de sti-
muli sau conºtiinþa obiºnuitã.
Introducere (II)
„Individualitatea noastrã rea-
lã, sinele deplin, într-un cuvânt
sufletul nostru, depãºeºte infinit
ceea ce ne este revelat de con-
ºtiinþa empiricã ºi de starea de
veghe [...]” (11).
Posibilitatea unei incursiuni în
eul subliminal este datã de cãde-
rea în starea de somn indus pre-
cum hipnoza. Din gândirea lui
Myers, Breton respinge, fãrã în-
doialã, tot ceea ce este compati-
bil presupoziþiilor spiritualiste.
Perspectiva materialistã ºi revo-
luþionarã nu eºueazã niciodatã, la
fel ca ºi nevoia de a reafirma na-
tura endogenã a miraculosului.
Astfel, chiar ºi cunoscuta de-
finiþie a Manifestului Suprarea-
list din ’24, conform cãreia su-
prarealismul este „un automa-
tism psihic pur prin care se pro-
pune exprimarea verbalã sau
scrisã sau, în orice alt mod, a
funcþionãrii reale a gândirii”, ar
folosi termeni aparþinând unui
lexic banal ºi care fac trimitere
la studiile de psihiatrie iniþiate
în Franþa, în secolul al XIX-lea,
asupra isteriei, somnambulis-
mului artificial ºi a bolilor de
personalitate. Mai mult, aceeaºi
ºcoalã francezã, de la Janet la
Clerambault, vede în automa-
tism pãtrunderea unei „activitãþi
parþiale”, care are ca rezultat in-
evitabil „dezintegrarea persona-
litãþii”.
Janet considerã scrierea me-
canicã ºi hipnoza drept metode
integratoare de investigare in-
conºtientã, fãrã a evidenþia vre-
, serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
un potenþial creativ, în timp ce
Freud, începând de la Entwuf
(1895), stabileºte detaºarea de-
finitivã de sistemele terapeuti-
ce ale secolului al XIX-lea prin
înlocuirea tratamentului hipno-
tic cu tehnica asocierilor libe-
re, reducând rolul automatismu-
lui.
Aºadar, parapsihologia spiri-
tualistã ar legitima alegerea su-
prarealistã pe care raþionalismul
freudian nu o putea împãrtãºi.
Freud a început un studiu sis-
tematic ºi raþional al Inconºtien-
tului fãrã a identifica în acesta
vreo sursã de „înþelepciune” care
sã prevaleze, cu orice preþ, raþiu-
nii. Breton cãuta, evident, altce-
va, ceva capabil sã zãdãrniceas-
cã ordinea raþiunii în numele unei
libertãþi, care nu îºi gãseºte com-
pensaþia simetricã în motivaþiile
care l-au determinat pe Freud sã
caute cauzele tulburãrilor psihi-
ce.
Observatã din unghiul supra-
realist, tulburarea psihicã este
întotdeauna ridicatã la o activi-
tate creatoare, iar atitudinea ce-
lor care gãsesc în ea reevaluarea
potenþialului expresiv, minimali-
zând importanþa recuperãrii tera-
peutice, ajunge sã rãmânã prac-
tic pasiv în faþa problemei bolii în
sine.
Existã însã puncte de legãturã
între perspectiva psihanaliticã ºi
cea suprarealistã care ar putea
motiva orientarea freudianã a lui
Breton, reducând, aparent, func-
þia de suport teoretic pe care psih-
analiza ar fi jucat-o în cadrul acti-
vitãþii suprarealiste.
Dorinþa pare sã joace întot-
deauna un rol central în gândirea
lui Breton ºi apropierea lui de li-
bido ca „sursã de energie a indi-
vidului” nu este poate întâmplã-
toare.
Dar interpolãrile sunt eviden-
te. Noþiunea sa de dorinþã, ca
sursã de energie capabilã sã eli-
mine falia realitate-imaginaþie,
este substanþial diferitã de noþi-
unea freudianã a dorinþei ca ten-
dinþã spre plãcere, adicã ca im-
puls generat de sistemul incon-
ºtient, care nu are alt scop decât
împlinirea dorinþelor.
Les Vases Communicants
este textul în care este expus sis-
tematic punctul de vedere asu-
pra funcþiei dorinþei în dinami-
ca vieþii psihice, unde se reafir-
mã importanþa sexualitãþii în via-
þa inconºtientã, consideratã
drept cea mai relevantã contri-
buþie a psihanalizei ºi, mai ales,
unde se încearcã a se demonstra
cã nu existã diferenþe funcþio-
nale între condiþiile psihice de
veghe ºi somn; tocmai din acest
ultim punct reies clar contradic-
þiile teoretice majore.
Într-unul dintre cele mai sem-
nificative pasaje, din ultima par-
te a cãrþii sale, Breton scrie: „În-
totdeauna m-am gândit ºi încã mã
gândesc (chiar aceastã carte o
dovedeºte) cã, examinând îndea-
proape conþinutul celei mai iraþi-
onale activitãþi a spiritului, dacã
se trece dincolo de extraordina-
u niver salia
ra ºi nu foarte liniºtitoarea clo-
cotire care are loc la suprafaþã,
este posibil sã se scoatã la lu-
minã un þesut capilar, fãrã a cã-
rui cunoaºtere s-ar încerca za-
darnic imaginarea circulaþiei
mentale. Dupã cum am vãzut,
rolul acestui þesut este de a asi-
gura schimbul constant, care tre-
buie sã aibã loc în gândire, între
lumea exterioarã ºi cea interi-
oarã, schimb care necesitã nea-
pãrat o întrepãtrundere continuã
între activitãþile de veghe ºi de
somn. Întreaga mea aspiraþie a
fost sã expun aici o idee despre
structura sa.” (12)
Încercarea permanentã de a
descoperi ceea ce se ascunde în
spatele aparenþei, a cãrei extre-
mitate poate fi gãsitã în întâlni-
rea neaºteptatã, culmineazã cu
definiþia conceptului de hazard
objectif, un loc geometric al coin-
cidenþelor ºi un nod filozofic a
ceea ce Breton defineºte ca fiind
problema problemelor. În compor-
tamentul involuntar, ultra-recep-
tiv, pe care îl adoptã un individ,
plasându-se în starea potrivitã
pentru a favoriza întâlnirea acci-
dentalã, Breton identificã relaþia
dintre necesitatea „naturalã” ºi
necesitatea „umanã”, excluzând
toate implicaþiile mistice ºi con-
vergând cu afirmaþia lui Engels,
conform cãreia „necesitatea nu
poate fi înþeleasã decât în raport
cu clasa întâmplãrii obiective,
forma de manifestare a necesi-
tãþii”.
Prin urmare, împrejurarea ac-
cidentalã în care se întâlneºte
subiectul nu este doar obiectivã,
ci este ºi necesarã, iar miºcarea
dorinþei, experimentatã în revela-
þia care urmeazã aºteptãrii recep-
tive ºi neaºteptate, este strãinã
conºtiinþei, pentru care nimic din
ceea ce stabilesc împrejurãrile
accidentale nu este vreodatã clar.
Prin urmare, este ca ºi cum, în re-
alitate, ordinea lucrurilor ar avea
un sens latent (cum ar fi gânduri-
le onirice, în raport cu conþinutul
vãdit al unui vis), pe lângã cel
codificat (care, în acest caz, ar
corespunde conþinutului visu-
lui). Apariþia spontanã, sub for-
mã de emoþie, a unui sens impre-
vizibil sau improbabil pentru con-
ºtiinþã, ºi o dezvãluire progresi-
vã a acestui sens, prin interme-
diul introspecþiei (analizei), cre-
eazã premisa pentru îmbinarea
iraþionalului, adicã a dorinþei, ºi a
raþionalului, cu scopul de a dez-
vãlui mesajul latent în obiectul
întâlnit (13).
Note bibliografice
(10) J. STAROBINSKY, op. cit.
p. 7.
(11) J. STAROBINSKY, op. cit.
p. 14.
(12) A. BRETON, I Vasi Co-
municanti, op. cit. pp. 121-122.
(13) 1. MARGONI, Breton e il
Surrealismo, op. cit. p. 12.
Traducere din limba
italianã de Carmen
Teodora Fãgeþeanu
23
 „ PETRIªOR MILITARU
caleidoscopicele metamorfoze ale
fenomenului avangardist european
Cristian-Robert Velescu,
Preavangarda ºi avangarda.
a vangarde
Transformãri caleidoscopice
în arta începutului de secol
XX. (O încercare de arheologie
culturalã), Editura Academiei
Române, Bucureºti, 2022.
C
unoscut drept autor al
unor studii precum
Brâncuºi iniþiatul
(1993), Brâncuºi alchimist
(1996), Victor Brauner d’apres
Duchamp sau drumul pictorului
cãtre un suprarealism „bine tem-
perat” (2007), Avant-gardes et
modernites: Brancusi, Du-
champ, Brauner, Voronca, Tza-
ra (2013), Cristian-Robert Veles-
cu revine pe piaþa editorialã cu
un nou volum pe cât de inovator,
pe atât de consistent (peste 530
de pagini format B5).
Cartea se deschide cu un „Cu-
vânt-înainte al autorului”, urmat
de patru secþiuni: i) „Evoluþii
avangardiste aurorale: Apollinai-
re, Marinetti, Hugo Ball, Tzara &
Co”; ii) „La izvoarele avangardei:
L’Abbaye de Creteil”; iii) „Ilus-
traþii” ºi „Futurismul abaþial”, la
care se adaugã bibliografia ºi in-
dicele de nume. Motto-ul ales de
exegetul avangardei – „II n’y a
que le contraste qui nous relie
au passe” („Existã doar con-
trastul care ne leagã de trecut.” -
Tristan Tzara, Manifeste Dada
1918) – ne avertizazã asupra fap-
tului cã una dintre temele de ana-
lizã ale cercetãrii de faþã este
obsesia originalitãþii din mani-
festele program al diferitelor
avangarde, din care se nasc cro-
nologic miºcãrile artistice ºi li-
terare din primele trei decenii
ale secolului al XX-lea.
Cartea reprezintã un studiu de
arheologie culturalã asupra artei
ºi literaturii începutului de secol
XX, identificând transformãrile
caleidoscopice prin care trec atât
textele programatice, cât ºi curen-
tele de avangardã în sine în tre-
cerea de la protoavangardã la
preavangardã ºi, în fine, la avan-
gardã. Termenul „caleidoscopic”
joacã un rol esenþial în studiul
de faþã, deoarece marcheazã
modul în care gândirea teoreti-
cã avangardistã a funcþionat ca
un mecanism format din oglinzi
în care s-au reflectat aceleaºi
idei generale alcãtuite din piese
ideatice mai mici care s-au re-
configurat în textele-program
fie cã vorbim de futurism, dada,
suprarealism etc. De aceea, pen-
tru Cristian-Robert Velescu ma-
nifestele avangardiste sunt „fi-
inþial dependente unul de celã-
lalt” (p. 9), iar pretenþia depli-
nei originalitãþi pe care o reven-
dicã, pe rând, fiecare dintre ele
trebuie înþeleasã cum grano sa-
lis, fiindcã fluxul de idei teore-
tice trece de la unul la celãlalt,
chiar dacã se întâmplã uneori sã
avem o reprezentare caricatura-
lã a viziunii avangardiste ante-
rioare ca în cazul când dadaiºtii
inverseazã „adevãrul” futurist
(1909) al predecesorilor doar
pentru a impune “noul adevãr”,
cel al performer-ilor de pe sce-
na Cabaretului Voltaire de la
Zurich (Manifestul Dada,
24 , serie nouã, anul XXVI, nr. 6-7 (296-297), 2023
1918). Pe de altã parte, însãºi
ideea de reþetã din Manifestul
suprarealismului (1924) al lui
André Breton este tributarã
Manifestului despre amorul
slab ºi amorul amar (1920) al
lui Tristan Tzara; în timp ce ha-
zardul lui Breton este psiholo-
gizant, hazardul lui Tzara este
unul mecanic. Þinând cont de
aceste filiaþii ideatice, nu-i de
mirare cã universitarul bucureº-
tean porneºte de la ipoteza „per-
meabilitãþii ºi osmozei avanga-
dei” (p. 10). Pe scena avangar-
dei europene, miºcãrile avangar-
diste nu sunt încapsulate în ele
însele, ci cu toate cã actanþii
principali se prefac a nu ºti unii
de alþii, grupãrile comunicã în-
tre ele la nivelul concepþiilor
teoretice. Este un fel de contra-
dicþie asumatã a programele te-
oretice avangardiste, pe care o
disimuleazã cu o asumare aproa-
pe teatralã.
Cele douã realitãþi culturale
determinante în primele trei de-
cenii ale secolului al XX-lea erau
modernitatea ºi avangardele: în
timp ce modernitatea avea o ati-
tudine de acceptare ºi încorpo-
rare a tradiþiei, avangardele re-
fuzã cu vehemenþã ideea de tra-
diþie, militând pentru un „veº-
mânt formal nou” ºi „un mesaj
înnoit” (p. 10). Brâncuºi prin lu-
crãri ca Socrate, Muza adormi-
tã, Leda sau Danaidã refuzã
iconoclastia ºi antitradiþionalis-
mul ºi este un exemplu edifica-
tor pentru viziunea modernã asu-
pra artei. În acelaºi timp, Cris-
tian-Robert Velescu face distin-
þia între protoavangardã (care
se situaeazã mai aproape de mo-
dernitate) ºi preavangardã (care
se situeazã mai aproape de avan-
garde), demonstrând un simþ ra-
finat în viziunea sa teoreticã asu-
pra avangardelor, precizând cã
este vorba de „aceeaºi realitate
perceputã nuanþat din douã un-
ghiuri de vedere distincte ce se
situeazã mai aproape de unul din
fenomenele artistice polare amin-
tite din primele trei decenii ale
veacului al XX-lea” (s.n., p. 11).
De aceea „germenii înnoirii avan-
gardiste vor trebui cãutaþi în spa-
þiul fluid ce separã modernitate
de avangardã” (s.n., p. 11), iar
pentru a identifica premisele fe-
nomenului avangardist cercetã-
torul va folosi tehnica cronolo-
giei inversate, descriindu-ne
amãnunþit fructele gândirii avan-
gardiste, pentru a reveni ulterior
la rãdãcinile preavangardiste ale
Abaþiei de la Créteil.
Aºadar, primul capitol al cãrþii
(342 de pagini) graviteazã în ju-
rul celor patru „muºchetari” ce au
marcat zorii gândirii avangardis-
te europene: Guillaume Apollinai-
re (1880-1918), Filippo Tommaso
Marinetti (1876-1944), Hugo Ball
(1886- 1927) ºi Tristan Tzara
(1896-1963). Apollinaire este o fi-
gurã esenþialã pentru începutu-
rile avangardei europene, deoa-
rece el va juca rolul de mediator
între modernitate ºi avangarde,
între trecut ºi prezent, între tradi-
þie ºi înnoire. Pe 20 februarie 1909,
apãrea în Le Figaro celebrul
Fondation et Manifeste du Fu-
turisme (Fundament ºi Manifest
al Futurismului) semnat de F.T.
Marinetti în care se remarcau atât
atitudinea antitradiþionalistã ºi
pornirile iconoclaste, cât ºi în-
demnul la incendierea biblioteci-
lor ºi inundarea muzeelor. Tristan
Tzara însuºi îl ia ca model pe
Apollinaire, iar Francis Picabia îl
considerã pe Apollinaire un po-
tenþial dadaist dacã acesta ar mai
fi trãit: autorul manifestului Anti-
tradiþiei futuriste (29 iunie 1913)
pare sã fie cel care reconciliazã
aparenta contradicþie dintre con-
cepþia energicã futuristã ºi ludi-
cul mecanicizant ºi nihilist speci-
fic miºcãrii dada. Ulterior, pe 17
februarie 1920, André Breton,
Paul Éluard, Louis Aragon ºi Phi-
lippe Soupault îl aºteaptã în Gara
din Lyon pe Tristan Tzara, vor
face parte, mai întâi, din grupul
dada parizian ºi vor genera, apoi,
miºcarea suprarealsitrã.
Tot în plan teoretic, este inte-
resant de remarcat cã în timp ce
Richard Huelsenbeck vede în
dada o îmbinare între futurism ºi
cubism, predadaistul Hugo Ball
se dovedeºte un fin cunoscãtor
al poeziei (post)simboliste, pre-
zent la seratele artistice de la
L’Abbaye de Creteil, de unde
este adus la Cabaretul Voltaire.
Printre alþi participanþi ai manifes-
tãrilor de la vila Creteil din sud-
estul Parisului se numãrã: Frank
Wedekind (dramaturg ºi regizor
expresionist), Henri-Martin Bar-
zun ºi Fernand Divoire (ale cãror
poeme simultane se inspirau din
viziunea performativã a teatrului
expresionist), Jules Romains,
fondator al curentului unanumist
ºi apropiat al thelemiþilor (Abba-
ye de Théleme) – întemeietorii
Abaþiei, dar ºi Marinetti, care vi-
ziteazã L’Abbaye de Creteil
(1907) ºi împarte din cele 9.500
de exemplare din „Scrisoarea cir-
cularã” prin care solicita adera-
rea scriitorilor ºi artiºtilor la futu-
rism. În mod remarcabil Cristian-
Robert Velescu identificã ºapte
caracteristici ce definesc orizon-
tul avangardist auroral: i) atitu-
dinea antitradiþionalistã: ii) por-
nirile iconoclaste, ce reprezintã
„braþul armat al atitudinii antitra-
diþionaliste”; iii) colectivismul
creator; iv) opera colectivã; v)
existenþa unui manifest sau do-
cument programatic; vi) existen-
þa unui grup de creaþie eterogen;
vii) din grup fac parte reprezen-
tanþi ai diferitelor arte (scriitori,
pictori, sculptori, regizori, muzi-
cieni, arhitecþi, scenografi etc.).
Aºa cum am mai spus, cel de- cument, coperte, publicaþii, afi-
al doilea capitol (92 de pagini) ºe etc. ce surprind Zeitgeist-ul
este dedicat Abaþiei de la Créteil, începutului de secol XX.
cuprinzând atât un istoric impli- Meritul amplului studiu pu-
cit al grupãrii, cât ºi raportuile blicat de Cristian-Robert Veles-
sale cu scriitori ºi artiºti din cu este acela de a reconstitui flu-
zona preavangardistã pe care i- xul de idei care a circulat prin
am amintit mai sus. Cristian- acest sistem de „vase comuni-
Robert Velescu considerã cã cante” ce cuprinde fenomene
L’Abbaye de Créteil sau grupul artistice distincte (modernitate,
Abaþiei este chiar izvorul miº- protoavangardã, preavangardã,
cãrilor avangardiste, ea fiind o avangardã istoricã) de la începu-
comunitate artisticã ºi literarã tul secolului XX, descriind cu
utopicã fondatã în luna octom- acribie (prin raportarea la mãr-
brie a anului 1906. A fost numi- turii ºi documente de epocã re-
tã dupã Abaþia Créteil, deoarece produse în notele de subsol ºi
majoritatea adunãrilor aveau loc puse în circulaþie pentru prima
în acea suburbie a Parisului. Din datã în bibliografia româneascã)
grupare fãceau parte Charles ºi rafinament hermeneutic, ca-
Vildrac, Georges Duhamel, Al- leidoscopicele metamorfoze
bert Gleizes, René Arcos, Ale- ale fenomenului avangardist eu-
xandre Mercereau, Henri-Mar- ropean.
tin Barzun, Berthold Mahn,
Jacques d’ Otémar etc., iar in-
tervalul în care au loc evenimen-
tele de la Créteil a fost toamna
lui 1906-ianurie 1908. Punctul
de maximã efervescenþã a gru-
pãrii a reprezentat-o petrecerea
în aer liber din seara de 21 iulie
1907, la care participã ºi invi-
taþi externi ca F.T. Marinetti,
Valentina de Saint-Point ºi Con-
stantin Brâncuºi, fiind „un mo-
ment de sintezã artisticã ºi pri-
lej de a culege informaþii ºi su-
gestii preþioase” (p.13). Semni-
ficativ pentru istoricul grupãrii
este ºi faptul cã, dupã închide-
rea Abaþiei în 1908, o parte din-
tre membrii ei au cãutat sã se
integreze în alte grupuri artisti-
ce ºi literare: Albert Gleizes ºi
Maurice Drouard în jurul lui
Paul Alexandre (un medic din
cartierul Montmartre), iar
Henri-Martin Barzun ºi Alexan-
dre Mercereau în jurul fraþilor
Duchamp. Capitolul cu ilustra-
þii (50 de pagini) completeazã în
mod inspirat evenimentele dis- Ciulinul, semnãtura Abaþiei
cutate în carte cu fotografii-do- de la Créteil
Invitaþie pentru cea de-a 2-a expoziþie Abaþiei de la Créteil
ca grupare artisticã la rue du Moulin, 1907-08