Bucovina Literară, Nr. 10-11-12/ 2022

Bucovina
literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXIII, Nr. 10-11-12 (380-381-382)/2022

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU Acest număr al revistei
Isabel VINTILĂ este publicat cu sprijinul financiar
al Consiliului Judeţean Suceava,
COLEGIUL DIRECTOR: prin Programul de finanţare
Nicolae CÂRLAN nerambursabilă în anul 2022.
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) după lucrări ale artistului plastic
Liviu ANTONESEI (Iaşi) Ioniţă Benea.
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Felix Nicolau (Madrid)
Matei VIŞNIEC (Paris) Redacţia revistei „Bucovina literară”
urează cititorilor şi colaboratorilor
„La mulţi ani” şi „Sărbători fericite”!
Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.
Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Matei VIȘNIEC
serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

2 BUCOVINA LITERARĂ
„Creaţia nu angajează durata”
A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU
D eopotrivă fascinat de neîntâmplat în ti-

nerețe, cu privirile îndreptate înainte, și
fascinat de neîntâmplat la senectute, retrospectiv.
turgul William Shakespeare a fost vândut în luna oc-
tombrie cu prețul record de 9,97 milioane de dolari,
au anunțat reprezentanții filialei din New York a casei
* de licitație Christie’s, relatează Agerpres. Volumul Fir-
Verbigerația unor poeți contemporani, ca o că- st Folio conține 36 dintre piesele lui Shakespeare, iar
dere larg accesibilă, ca o damnare democratică. copia vândută este una dintre cele șase cunoscute ale
* acestei colecții și care se află în posesia unor colecțio-
A.E.: „Conform lui Noica, apocalipsa nu va fi nari privați. Precedentul record de preț pentru o copie
«monumentală, ci caracterizată prin dispariția sponta- a volumului First Folio era de aproape 6,2 milioane
nă a subînțelesurilor». S-ar prea putea să fi avut drep- de dolari și fusese stabilit în 2001, au precizat repre-
tate. Speculațiile, creațiile devenind inutile ca factori zentanții casei Christie’ s” (Historia, 2020).
ai aproximației, își vor da duhul în fața «definitivului» *
anihilant”. Senectute. Există ore în care amintirea, fără a
* se pronunța ca atare, creează un halou al său, o stare a
Orice afirmare spirituală a ființei e o formă de ființei „fără vârstă”. Se dăruie nu în sine ci, cu o gene-
putere. Suprema formă de putere: iubirea. rozitate plusată, grație unui efect.
* *
„Necesitatea e vălul lui Dumnezeu. Dumnezeu „Nu numai o mare durere îți poate tulbura o
a încredințat toate fenomenele, fără excepție, meca- fericire, ci și o altă fericire” (Blaga).
nismului lumii. Cum în Dumnezeu există corespon- *
dent pentru toate virtuțile umane, supunerea are și ea Poezia: un ritual al unei inițieri. Te îndepărtezi
unul. E necesitatea, al cărei joc Dumnezeu îl permite de lucruri spre a te putea apropia de ele pe calea cea
în această lume. Necesitatea, imagine expresivă pen- mai dificultuoasă care este expresia.
tru a înțelege indiferența, imparțialitatea lui Dum- *
nezeu. De aceea, noțiunea curentă de miracol e un „La Salonta a fost găsit primul cuib cu ouă de
soi de impietate (miracolul e un fapt care nu ar avea dropie, după mai multe decenii în care s-a crezut că
cauză secundă, ci doar o cauză primă). Distanța între specia a dispărut complet. Să sperăm că dropiile vor
necesar și bine este distanța între creatură și creator” crește și se vor înmulți înainte ca vreun braconier să
(Simone Weil). le jumulească aruncându-le în vreun ceaun, arun-
* cându-le emițătorul în fundul curții” (Dilema veche,
Senectute. Viața reapare acolo unde nu te aș- 2020).
tepți. E pur și simplu un fenomen al hazardului sau *
al unei enigmatice ficțiuni născânde, care operează cu Senectute. Nu doar prin segmentele tot mai
aceeași tactică pe care o aplică în expresia literară? neîndestulătoare ale prezentului așa-zicând se scurtea-
* ză timpul, ci și retrospectiv, parcă spre a te convinge
Creația nu angajează durata, după cum se pre- suplimentar de faptul restricției sale. Despre câte lu-
tinde retoric, ci e angajată de aceasta. Astfel se explică cruri petrecute cu zeci de ani în urmă nu-ți vine să
fragilitatea sa, Destinul nesigur, și prin urmare tulbu- spui: parcă a fost ieri!
rător pe care-l intuim într-însa ca într-o ființă. *
* Suprafața locuibilă a globului terestru: cca. 50
„Un volum rar din anul 1623, care a reunit milioane km pătrați. Densitatea populației: cca. 150
pentru prima dată piesele de teatru scrise de drama- oameni pe km pătrat. Pe la 1800, aceasta era doar de
cca. 19 persoane pe km pătrat. A atinge cu neliniștile tale lucrurile liniștite, a

* le da astfel onorul ființei tale.
Poet cu, hai să zicem, o generație mai tânăr de- *
cât tine. În ultimii ani ai regimului comunist, fără să Noblețea ființei? În primul rând rezidă în fap-
te fi cunoscut personal, îți trimitea emoționale scrisori tul simplisim al unicității sale. Dumnezeu dă o replică
confesive, dându-ți astfel impresia unei solidarități. obiectiv-subiectivă acestei unicități.
Recent l-ai întâlnit la o festivitate literară dintr-un *
oraș dunărean. Nici o vorbă despre acele rânduri. În A.E.: „Bucuria mare ca și suferința mare sunt
schimb, ostentativ, a evitat să ia loc în automobilul în ambițioase. Ambele tind la utopia plenitudinii”.
care te aflai când ne îndreptam spre o localitate din *
apropiere. S-a grăbit să se așeze la o masă de „prezi- „Un lucru reușit este o transformare a unui lu-
diu”, unde nu mai era alt scaun liber, lăsându-te în pi- cru ratat. Deci un lucru ratat nu este ratat decât prin
cioare. Oricât ți-ai scormoni memoria, nu găsești ni- abandon. O carte nu este în definitiv decât un extras
mic ce l-ar fi putut indispune. Și atunci? A. E.: „Cred din monologul autorului ei. Omul sau sufletul își vor-
că e vorba de un final al dialogului vostru epistolar. A bește; autorul alege din acest discurs. O lucrare este o
vrut cu acest ultim prilej să vă cunoașteți mai bine”. secțiune dintr-o dezvoltare interioară prin actul care
* o livrează publicului sau prin acela care o consideră
„Trebuie să râzi înainte de-a ajunge fericit, de încheiată” (Valéry).
teamă să nu mori fără să fi râs” (La Bruyère). *
* Privește de jos, nu de sus, pentru a fi ferit de
Maturitatea tipică, suveranitate a prezentului, riscul căderii. Dar dacă vrei să-ți asumi tocmai acest
e prea puțin receptivă la amintire, nedisociind-o de risc?
catalogul de date al memoriei. Nici viitorul n-o inte- *
resează sub raport emoțional. Mersul lăuntric al vieții Exactitățile, nu o dată aplatizante, mortifica-
o lasă rece. Insul matur pare un captiv al unui meca- toare. Aproximațiile au în schimb o notă de vitalitate,
nism al actualității cu multiple, pretențioase funcții. de fenomen ce se autogenerează.
L-am putea aproxima prin imaginea unui călător cu *
trenul, care, temându-se că va întârzia la întâlnirea cu „Iubirea – ceva care, judecat prin cele mai mul-
niște oameni de afaceri, consultă mereu ceasul de la te efecte ale sale, seamănă mai mult cu ura decât cu
mână, defel atent la peisajul ce rulează la fereastră. prietenia” (La Rochefoucauld).
* *
Se pare că megalomania e mai accentuată la „A devenit deja vedetă în întreaga lume! Zeus,
atei, printr-un imbold al idolatrizării proprii. A. E.: un câine din rasa Labrador, din Ecuador, face zilnic
E
„Dar autorii bisericoși, megalomani, la rândul lor, cumpărăturile stăpânului său. Acesta îl trimite să facă
purtând masca isusiacă? De ce să-i uităm?”. aprovizionarea după ce a început epidemia de corona-
M
* virus. (...) Câinele Zeus, în vârstă de 5 ani, este văzut

„Într-un interviu acordat canalului Fox News, trecând în fiecare dimineață cu coșul în gură. Stăpâ-
S
Donald Trump se miră cum de în Europa, «un loc nul său, Freddy Martinez, în vîrstă de 53 de ani, îi
plin de orașe-pădure» - și dă exemplul Austriei, «unde dă banii și o listă cu ce trebuie să aducă și simpaticul
I
oamenii trăiesc în păduri» - , nu izbucnesc incendii de patruped se duce glonț la supermarket. (...) Toți vân-
R
amploarea celor californiene, mai ales în condițiile în zătorii îl cunosc și îl iubesc. Este clientul lor preferat.
care copacii europeni sunt cu mult mai explozivi (sic!) (...) Vânzătorii îi pun produsele din listă în coș, îi iau
O
decât cei americani (cu referire la conifere?). Dacă banii și apoi îi dau restul rămas ca să-l ducă la stăpân.
Trump n-ar fi fost președintele Americii, ci o buni- Cumpără pâine, carne și tot ce îi mai trebuie lui Fre-
F
cuță din Pomârla ar fi fost chiar simpatic” (Dilema ddy, zilnic. Are de traversat o stradă cu semafor, unde
veche, 2020). așteaptă cuminte să se facă verde ca să treacă. Se com-
A
* portă tot timpul ca și când ar fi un om. (...) Cățelul a

fost filmat în timp ce face cumpărăturile, iar înregis- 45 în lume la numărul de morți corelate cu poluarea”
trările video au făcut înconjurul lumii” (Click, 2020). (Dilema veche, 2020).
* *
A.E.: „Cinicul? Are o calitate irefutabilă: since- A.E.: „Intuiția nu prea dă greș în aprecierea
ritatea. Hotărât e preferabil lingușitorului”, timpurie a Celuilalt, dar de câte ori împrejurările nu
* te pun în situația de-a continua relațiile cu o persoană
Paradoxal, amintirile, autenticele amintiri își dezagreabilă pe care ai perceput-o astfel din capul lo-
dezvăluie o notă virginală. De unde pudoarea lor în cului, așa cum ai fi nevoit să consumi un fel de mân-
fața lumii. care searbădă, sleită la vasta cantină socială care este
* lumea!”
Gradație. Trăiești ceea ce meriți să trăiești, tră- *
iești ceea ce ți se dă să trăiești, trăiești ceea ce poți trăi. A.E.: „Nu pregetă a-și deghiza răutatea. Și-o
* prezintă bunăoară drept indiferență. Cvasigenerala
„Intelectualul e totdeauna un declasat. Adică impunitate a indiferenței. Și... profită.
aparține unei clase aparte, risipită cum sunt evreii *
printre creștini. Oare de ce n-am înțeles-o decât odată „Când o femeie iartă o jignire, o face din in-
ajuns în șomaj? Pentru că trebuia să părăsesc acea am- diferență sau din exaltarea unei violente pasiuni” (W.
bianță burgheză unde s-a hotărât ca acest lucru să fie Irving).
ascuns – să se ascundă faptul că intelectualul ca atare *
este un ins fără clasă, o creatură singulară, în care nu „Scumpa mea. În ciuda acestor luni de groa-
te poți încrede. De unde probabil spaima ce-i mână ză, în ciuda acestei distrugeri stupide și inconștiente
pe atâția scriitori să facă bani, să intre în Academie, a întregii energii care rămânea unui biet om ce n-a
ba chiar să joace un rol politic: ca să facă impresie, să știut decât să sufere; în ciuda spulberării oricărei feri-
capete un statut clar definit în corpul social” (Denis ciri pe care am mai fi putut-o trăi împreună în viitor;
de Rougemont). în ciuda a tot răul pe care mi l-ai făcut – sufăr pentru
* tristețea ta și pentru inutilitatea ta, și iubesc nu numai
X scrie pentru a dovedi că poate admira, Y scrie trupul tău, dar și ochii tăi obosiți, și toate ușuraticele
pentru a dovedi că poate fi admirat. și agasantele tale eforturi, și tot trecutul tău luminos
* de biată femeie frumoasă, îndrăgostită de viață. Bia-
A.E.: „Memoria: aspirația demisolului. Amin- tă fetiță: fie vorbele acestea salutul meu și rugăciunea
tirea: aspirația mansardei”. mea” (Cesare Pavese).
* *
„În adâncul iernii am descoperit în cele din Te retranșezi în trecut astfel cum, într-o zi cani-
E
urmă că există în mine o vară invincibilă” (Camus). culară, te-ai trage la umbră.
* *
M
Senectute. Misterul îmbătrânește și el, aratând Iluzia care-l paște pe un scriptor obosit, dispus
în unele zile cum o casă veche. a socoti ultimul text pe care l-a comis fie excelent, fie S
* un rebut. Chipul său extenuat se lipește de oglindă,
„România ocupă locul 8 în Europa la numărul împiedicat astfel a-și vedea propria imagine.
I
deceselor cauzate de poluare, la suta de mii de locui- *

R
tori, conform unui raport al organizației GAHP. Peste „Să nu apari la televizor, azi e o dovadă de ele-
20.000 de români mor anual din cauza poluării. În ganță” (Umberto Eco).
O
marile orașe, cei mai importanți factori de poluare *

sunt mașinile și construcțiile. În București, senzorii Există clipe în viață (innumerabile) sortite dis-
F
instalați recent de o asociație independentă de or- pariției, începutul pierzându-se instantaneu în sfârși-
ganizație arată că poluarea aerului este mai ridicată tul lor, și alte clipe, rare, care nu se sfârșeșc niciodată.
A
decât o arată datele oficiale. (...) România ocupă locul *

„La 20 iulie, creștinii îl sărbătoresc în fiecare an plăcea mai mult – așa spune – să găsească o singură
pe Sfântul Ilie, personaj biblic, central în mentalitatea explicație decât să intre în posesia întregului imperiu
M E românului. (...) În hagiografia populară majoritatea persan” (Elias Canetti).
legendelor au ca temă centrală amăgirea lui Sântilie *
de către diavol, care-l îndeamnă să-și omoare părinții; „La sottise, l‘erreur, le peché, la lesine” sunt mai
drept răzbunare, Sântilie, aflat într-o căruță trasă de apăsătoare în mica provincie decât în marile orașe,
R I S
cai de foc, gonește prin ceruri pentru a trăsni, în stân- dintr-un soi de nerăbdare existențială mediocră, din-
ga și în dreapta, cu biciul său de foc, pe dracii ascunși tr-o exasperare a duratei neconvingătoare ce pare a se
prin nori sau pe pământ, în corpul lupilor, câinilor învârti pe loc, vidată de evenimente. În locurile unde
și pisicilor. Mai mult temut decât iubit, Sântilie este nu se întâmplă nimic, indivizii au nevoie de fapte acu-
ținut nu numai de ziua lui, ci și în sărbătorile care îl te, senzaționale, melodramatice, care biciuie fără milă
F O
precedă (Ana-Foca, Pricopul, Panteliile, Ciurica, Cir- mediul inert.

covii de vară, Mărina) sau îl urmează (Ilie-Pălie, Foca, *
Copârlia, Sfânta Ana, Pintilie Călătorul). Sântilie este Poate dispărea suferința fără a lăsa vreo urmă?
considerat, în mediile păstorești, ca fiind miez de vară, Dacă nu lasă în conștiința ta, constați că realul poartă
A
întrucât ziua de celebrare marchează mijlocul sezonu- o puzderie de zgârieturi.

lui pastoral, care începe la Sângiorz și se încheie la
Sâmedru” (Historia, 2020).
*
Având drept paradigmă empatia absolută, ceea
ce am cuteza a numi lirismul lui Dumnezeu, iertarea
reprezintă un lirism sui generis. Un mijloc emoționant
de-a te afla concomitent în tine însuți și în Celălalt.
*
Iertarea: un lirism sui generis. Un mijloc emo-
ționant de-a te afla concomitent în tine însuți și în
Celălalt sub un semn divin.
*
A contempla: a te asemăna smerit cu ce nu poți
fi. A iubi: a te asemăna identic smerit cu ceea ce ești.
*
Dispunând de o valență a ficțiunii, amintirea
nu mai aspiră la real. Se mulțumește cu sine. O insis-
tentă confruntare cu realul o poate conturba.
*
„În multe puncte mă simt apropiat de Demo-
crit; unele dintre propozițiile sale întrunesc adeziu-
nea mea cea mai profundă. Ce nefericire că în locul
operelor lui au ajuns până la noi operele complete ale
lui Aristotel. Cât de dușmănos îmi este spiritul lui
Aristotel! Cu câtă reticență îl citesc! Democrit nu este
mai puțin multilateral, iar curiozitatea lui nu este cu
nimic mai prejos decât cea a lui Aristotel. (...) Are în
el o oarecare mulțumire de sine, dar ea nu denatu-
rează nici una din ideile sale mărețe, prin care el vede
pentru întâia oară ceva. – Există o anume propoziție
a lui, pentru care l-aș da în întregime pe Aristotel; i-ar

Pitia Ruxandra CESEREANU
P O ES I S
1.
Am pornit pe străzile orașului pustiu în amiază,
când ceasul iubiților se lichefiază în picături reci
pe frunte.
Te țin de mână și degetele tale troznesc,
ne lipim de vitrinele magazinelor și degetele sfârâie-n
oglinda verii,
mireasa bolnavă și mirele orb cu luntrea-n mlaștina o altă iarnă deplină.
galbenă a străzii, Dimineața, lăptarii nu se miră,
ca într-o mare duhnind de pești morți. regele Matias coboară din pielea statuii
Privește din vârful bisericii Sfântul Mihail irisul plictisit și fandează în ceață
al soarelui, ca un patinator cucerind himera înghețului.
el vede tot, arzând, sclipind, Vitraliile, ca niște urechi ale bisericii, ascultă bârfa
șapte splendori sau șapte gunoaie, lipicioasă a zorilor,
tălpi, încălțări și caldarâmul stors de pași. iar clopotele de la sora catedrală țăcăne
Să trecem și noi. ca niște popice lovite.
Acum îmi poruncești să îți ghicesc în palmă viața, Ne așezăm pe bancă,
dragostea, norocul și fiii, mai sunt doar câțiva bătrâni și-ndrăgostiți
patru triunghiuri goale, obosite. din noaptea trecută.
Iar eu îți spun ce vede soarele arzând, sclipind: Oștenii somnoroși ai regelui presimt arșița care vine,
răsare și-apune singurătatea lui de foc noi înșine ne-ncolăcim de felinare,
și gura lui aurie, fără dinți, linge străzile câștigând încă o dată pariul cu ziua sticloasă
cu limba ivorie a amurgului. care se înalță.
Ochii tăi sunt tunele săpate de soboli visători,
tu ești cel care-ai văzut moartea înăuntrul ei, bolborosind 3.
în canale. Sânge maroniu de oraș ploios,
Mirele meu curățat de lumină, un înger a adormit în poala mea de femeie-cruciat.
ai buze negre de sfințenie, Cobor în amintiri pe scara ruptă
cu ele muști din moartea de taină și rochia mi-e lipită de trup ca năframa Veronicăi,
și unghiile ți se-nfig în pieptul ei de jad. tipărind orașul buhăit.
Tu, care-ai fost orb cândva, strălucești acum Oh, Pitia, vor striga vânzătorii,
ca o lună galbenă fată verde, sfioasă,
putrezind în noaptea de Crăciun, vestește care e semnul acestui oraș cu râul umflat
în pântecul femeilor înțelepte. și murdar?
Luna-ncercănată, cu panglică rozacee în păr,
2. îngerimea cu aripi neprihănite,
Ofițerii în zale de lângă biserică transpiră oare nu mai există vreo bufniță stacojie
și rătăcesc prin vară, să ne vestească infernul?
pleznind ca niște fructe răscoapte: Ne plictisim, ne plictisim.
în iarnă au murit de trei ori, Ghicește-ne cu migală,
în primăvară au fost martirizați vrem nopți cu iubiți firoscoși, femei de catifea
și-acum vine toamna plină de gospodine profetizând și bunevestiri.
memoria apocalipsei cu vorbe de dragoste.

4. Dama de ghindă era o fată cu voaletă,
Bunica era o leoaică roșcată și a sfârșit ucisă ochii ei urlau de tristețe și se albăstreau toamna.
de un camion. Dama de caro locuia într-o rodie
Mătușa mea de iasomie cobora din pădure, primăvara: și trupul ei era vânat cu grație de câini mustăcioși.
de la ea am învățat ghicitul, în timp ce-mi împletea părul Dama de pică avea păr lins, tuciuriu, care halucina
în șuvițe subțiri. în oglindă.
Se ghemuia șerpește în gâtul meu Vedeam apoi prin pâclă slujnice-fetițe cu lenjerie
și mirosul ei de clepsidră spartă umplea odaia, spumoasă,
intra în pat și se lipea de cearceaf. cerșetori, marea plină de crabi,
În drum spre gară, întâia dată când m-au exilat din oraș, pe cei din pământ ori deasupra și oriunde
bunica tocmai aluneca sub roți. vor mai fi rătăcind.
Atunci ochiul ei drept îmi strecură îndoiala că vara Cât despre mama, ea trăia într-o cameră goală,
patinează pe o gheață vicleană, mama cea moartă se dăruia sub pământ,
iar ochiul ei stâng se sparse ca un strugure, mama cea vie era singură și sidefie.
împroșcând sânge sfânt. Dar eu cine eram, fiică a fiicelor?
Chipul șoferului ucigaș tumefiase parbrizul. Strămoașa noastră, a tuturor, mănâncă din tort.
Așa cum îi ghicisem, Apoi, într-o dimineață, în burta de măr a mamei,
camionul avea să se înalțe la Dumnezeu tatăl meu mi-a spus cu mirare: ce faci, ai murit?
cel care cântărea tone. Nu, tată, dorm, chiar dorm acum, frumoasă.
Bunica muri pe loc, toropită-n asfalt
și peste câteva ore doar coada ei roșcovană mai zăcea 6.
ca o creangă ruptă Eu nu pot spune Eli, Eli, Lama Sabahtani,
la gura unui canal. oh, înțelepciunea mea descărnată!
Cu cocleală în gură sunt Pitia:
5. m-am ivit într-un răsărit păcătos
Lângă blocul meu era o cârciumă albastră. și nu în iesle sărăcăcioasă.
Pitia, țipau spre mine băutorii printre halbe M-am născut într-un bloc turn
săpunite de bere, de la marginea străzii Donath,
dăruiește-ne adevărul! pe când eram fetiță îmi plăcea să decapitez păpădii.
Prietenul meu de vorbe, Serghei, își înmuia barba Acum port părul lăsat pe umeri,
în ochiul vodcii, cercei bizantini de argint și rochii lungi de cașmir.
apoi ducea arătătorul la buze și mă întreba: am zile și nopți la îndemână,
Pitia, cine s-a mai născut, cine a mai murit? îmi plac fragii și mierea,
Cinci crai au pornit ca să rămână trei, la răsărit, când gura mea prezice anotimpurile
le spuneam eu. și orologiul de la biserica Sfântul Mihail bate.
Curioșii se apropiau de masa mea, Corabia mă așteaptă la mal.
dar curând aveam să le răsucesc gâturile moi, Mai am prietene feline și un iubit rușinos
S
atârnându-le printre degete ca niște inele regale. care se-apleacă pe fereastră și cade
E moarte destulă, strigam, v-ajunge și vă satură pe toți. ca o cămașă de noapte sugrumată.
I
Pensionarii răgușiți mă certau: Sunt Pitia, oraș ploios, plin de bețivi,

S
oh, Pitia, nu ești miloasă deloc. de mine să te temi, să te ascunzi și să implori.

Atunci luam pâlniile lor de surzi și-ncoronam coifuri
E
pe capetele copiilor. /poemul a fost publicat inițial în volumul

Bărbați țepoși, mirosind acru, porunceau ghicitul. Cădere deasupra orașului, din 1994;
O
Prea bine, așa să fie, iată vestirea mea. aceasta este o versiune nouă/
Sub semnul încovoiat al șarpelui și cu venin în creier,
P
soarele negru și tigva pământului spartă,

Postuman Hristina DOROFTEI
I S
S
Carie
E
O
vreau să mă duc pe front!
încerc să devin ceea ce am fost mereu
în imaginația mea: un individ curajos, puternic,
P
dezlănțuit.
îmi arunc cele necesare în rucsac și pornesc la drum.
am decis să mă deplasez pe jos,
să fie un fel de călătorie inițiatică
de care are nevoie fiecare om pentru a se maturiza. Postuman
îmi așez pașii măsurați unul în fața celuilalt
și observ că sunt urmărit de o gânganie Îmi doresc să fiu o sursă de energie
care pare a se târî în umbra mea. pentru obiectele înconjurătoare
mă opresc. chiar și pentru oameni
se oprește și ea. care-s obiectele altor obiecte mai evoluate.
încerc să o alung dar gura-mi rămâne încleștată, Îmi place să mă strecor în golurile prizei
nici măcar un zgomot mic nu pot îngâna. să fiu acolo când se introduce încărcătorul
mă aplec asupra ei. să simt cum pulsează pe lângă mine electricitatea
ea-și întărește antenele, să par a avea și eu o contribuție
iar ochii-i devin ca o gaura neagră dublă. la încărcarea bateriei telefonului
o mângâi. să știu că datorită mie
nu știu de ce fac asta. s-a răspuns la mesajul de pe facebook
trebuia să o bat sau să o sperii. iar oamenii sunt cu un pas mai aproape
ea se întinde pe asfalt la lumina umbrei mele, de a se cunoaște și iubi
își mișcă picioarele ca o bicicletă răsturnată. prin ecranele smartphone-lor
îmi îndrept spatele și vreau să-mi reiau drumul de a începe o relație între două avataruri
dar asfaltul s-a topit. foarte frumoase
s-a transformat într-o pastă de dinți cu cărbune. și foarte bine îmbrăcate
mirosul de mentă a inundat toată zona, și foarte fericite în pozele postate pentru public.
îmi alunecă printre haine până la piele. După prima întâlnire fizică
mă transform într-o periuță îmbibată se programează întâlniri online
în pastă de dinți, iar gângania se fac planuri online
devine o carie foarte dureroasă se merge în vacanțe exotice virtuale.
care pulsează tot mai tare până când
o smulg cu degetele-clești. Îmi doresc să fiu o sursă de energie
din locul acela izbucnește puroiul: pentru postumanii care nu pot funcționa
o lavă ce se prelinge peste întregul meu trup fără cafea energizant zahăr și alte substanțe
metamorfozat într-o dorință foarte puternică pe care și le procură (i)legal.
de a mă duce pe front și de a împărți Îmi place să mă strecor în doza de energizant
în stânga și în dreapta sau în pliculeț
vitejie și dreptate. să fiu acolo pentru a inhala primul
și pentru a fi cât mai aproape de ochii ce din care se nasc pitici piticuți grăsuți și roșii
în câteva secunde încep să fie relaxați. ce trag de niște sfori invizibile
Pupila devine un cer încărcat de stele din aur pleoapele ca niște draperii din catifea
irisul se transformă într-o lume de basm cu pitici peste scena de lângă mine
cavaleri și domnițe părând a avea și eu o mică contribuție la respirația ei.
care conviețuiesc în armonie.
Peste scleră ninge cu smântână și sâmburi de rodie (Din volumul în pregătire
Între mine, tine și Kiev)
S
I
S
E
O
P

Poeme Gabriela FECEORU
I S
S
la Petroșani munții așteaptă
E
umbrele fiicelor și fiilor
O
care au plecat spre alte orașe
îmi visez profesorii și colegii de clasă
P
într-o revedere online
serbăm 10 ani de la terminarea liceului
am fost plecată noi, copiii, visam pe bancă
nu mai știu ce se întâmplă acasă viitoarele meserii
desenam cercuri imaginare pe cer
uneori îmi dă tata vești număram noaptea stelele pe cer
că minerii sunt triști când rămâneam singuri.
și orașul e gri dar n-am devenit celebrități pe trotuare
și nu mai au unde munci stele desenate ca nume importante
și începem să semănăm cu părinții noștri
tata a închis trapa minei muncim de ne sar capacele
în 95. aveam 2 ani pe nimic.
am lăsat mâncarea
mi-am luat pisica în brațe
zilele se numărau până la 1 noiembrie
10 ani de când am plecat din orașul natal când știam, noi copiii, că dacă te duci
inima mi-e ca o torță cu mama și cu tata pe deal poți să vezi
când azi mixez figuri străine pe la Petroșani o grămadă de luminițe aprinse
la geamul meu străin
mamaia și tataia au în cimitir două
să fac din toate măcar una morminte ca două straturi de ceapă
din care am crescut. unchiul și mătușa erau mai în spate
îți lua ceva timp să ajungi la ei
la 29 de ani și dacă mai era și nămol

mi-e mai clar știai bine ce ai de făcut acasă
oricât m-aș îndepărta că doar încălțai aceeași papuci doi ani
rămân tot o fată dacă nu-ți creștea repede piciorul
din cartierul Parâng
pe strada Viitorului aveau ai tăi noroc. nouă, copiilor,
în Petroșani ne plăcea coliva. îți puteai sătura stomacul
orice nume aș purta și mai era și dulce. dacă primeai biscuiți și
rămân Gabi cornuri trebuia să spui bogda-proste
pentru copiii de la bloc
Gabi care trăgea sania după ea dacă aveai și suc în pahar erai norocos.
și culegea cireșe din copaci mereu mi-a plăcut luminația.
dar nu am simțit suferința pierderii

eu nu plângeam.
știam că e rost de potolire a stomacului

pentru că noi, copiii, eram mai mereu
flămânzi, dezbrăcați, rumeni la față,
cu talpa cizmelor crăpată la mijloc.
dacă îți intra multă apă și răceai

era bai. când țopăie un copil
în baltă și trec pe lângă el
aud cuvintele mamei mele
„vezi, să ocolești bălțile”.
Petroșani,
mai ai
apă de izvor
pădurile de unde vedeam totul mai clar
iarna când alunecam cu fâșul direct pe văi
mai ai?
mai ai
stele pe cer deasupra munților
Jiul – firul lin și negru
bureții și urzicile
măcrișul și afinele
mai ai?
mai ai
copiii oamenilor de treabă
care n-au căutat nimic
numai joaca
și când a venit vremea să plecăm
a fost de parcă mi-au luat cu totul

S
sufletul
rădăcinile bine înfipte
I
mi le-au smuls ca pe necesități

S
„dacă ești comod ai să mori de foame!”

E
mai ai
trenul care
O
m-a dus
departe
P
de tine?
3 poezii Ioana Iuna ŞERBAN
I S
S
***
E
Dar de ce această tristețe
O
când poți să te distrezi / ești liber (măcar în mintea ta)
alții îți clonează părerile și deciziile și împușcă norocul
la un brunch /
P
de când s-au oprit motoarele comandantul recită
în fiecare dimineață
de ce această tristețe dar înainte voiai, înainte da dar acum e cețos totul
deși aici nu mai știi dacă e dimineață și huruitul motoarelor era o ceață
pe fundul mării în submarin nu mai știi cum e ca alții și organul tău sexual era un huruit interior
să-ți ia destinul și destinul tău stă-n copilărie
și măcar (în mintea ta: libertatea) nu te mai întâlnești o acadea lipicioasă de la saliva
cu ei după oricărui monstru care-a bălit peste în fine ce voiai tu
martor obligat la victoria lor / și nu ai primit.
măcar: un cuvânt ca o vulvă Cu mulți ani înainte de misiunea lor
pe care-o deschizi cu degetele rebegite de frig blocate marea era un loc încă nepoluat.
de frică roase până-n carne Mulți mulți ani înainte să ne-ntâlnim.
înăuntru e cald și înăuntru e o capcană
cu ce monstru marin să-ți adormi propriile capcane? /
avea solzi argintii și cu ochii aceia ***
cu ochii aceia roșii simțeai că te înțelege poate te și iartă Verdele e pentru ținutul deja explorat
mă înțelegi? marginile întunecate sunt pentru misiunile
iarăși o poveste despre cum cineva lasă în viața sa răul care te așteaptă:
când s-au oprit motoarele s-au oprit pentru lumea acolo e o fantomă a ta
pe care o știai afară căreia cu fiecare înaintare îi micșorezi teritoriul
deasupra n-au mai fost dimineți nu s-a mai pisicit o faci să se retragă și mereu se retrage înainte
nimeni în pat să apuci s-o cunoști.
dar tu te-ai foit mult deși nu conta amintirea venea mai Nici nu mai joci de plăcerea jocului sau
curând ca mirosul să-ți consumi adrenalina
când nu tragi apa la veceu / prietenii între timp au renunțat să te mai cheme
dar dacă rămâi suficient organul tău sexual începe ce vezi pe geam și ce vezi pe ecran: totuna
să aibă propria-i viață poate doar mai multe reclame cu consecințe mai lungi
începi să-l vezi ca pe un satelit unde propria-i populație afară dar afară
a compus n-ai simțit fantoma sau ba da demult în copilărie
un șlagăr all artist de adio pământului când ți-ai împărțit prânzul cu o bucată de lemn
organul tău sexual ți-a furat și frica cu doi ochi desenați –
o pune în funcțiune pentru propriile lui nevoi acum împarți cu prietenii cu șeful
trusa ta de supraviețuire poate mai mult? cu potențialii viitori foști
Măcar această tristețe cercuri cu ochi cearcăne /
măcar acest spate întors după sex cu: nu, chiar nu știu, Când ți-a lăsat prânzul băiatul de la Glovo ți-a spus
nu știu dacă mai vreau, c-a jucat și el
ai un spiriduș care să te pălmuiască până pricepi

că nimeni
dar nimeni nu poate să-ți prezică viitorul
nu cu datele tale cel puțin.
Verde era teritoriul pe care azi noapte l-ai cucerit
și acum e iar întunecat: fantoma și l-a revendicat la loc
și gândul ăsta ți-a accelerat puțin pulsul: varianta 1)
te-a recunoscut în sfârșit ca oponent/partener
varianta 2) ți-a anulat din cruzime mișcarea
(din cruzime din indiferență)
varianta 3) cel care o conduce – să fie și ea condusă? –
i-a spus
într-o limbă stricată să plece va prelua el totul
aici și acolo nu există
într-o limbă stricată așa cum îți sunt livrate
doar marile epifanii
și porunci să uiți iubirea.
(poem parte din expoziția

„Effy&Pym. Beatrice von Babel”)
***
Brațe și picioare bronzate pe pista de alergări
ca-n ziua când ai terminat ultimul
și ai simțit că ești un personaj adăugat pe green screen
la viața celorlalți.
Și ai întâlnit-o? l-ai întrebat De solstițiu ai petrecut singur
pentru o privire plină de compasiune înfrângerea întunericului.
din cubul roz care-i e ghiozdan ar putea scoate poțiuni Întunericul: o masă corpolentă dar
arme un spiriduș care cruță – de ce ne îndârjim împotriva lui atunci?
care să-ți prezică viitorul Le-ai tot spus (tuturor) să nu mai vadă lucrurile binar
Ajungi doar până la un semn rutier – când tu ai al treilea ochi – vezi și nu uiți –
acolo harta se termină mai mult niciun antrenament n-a scos din tine încă.
îți zice – despre fantome ridică din umeri Privește dar uită
dar tu știi că ai văzut-o pe a ta: dar tu dosești în vis și acolo te plimbi
marginile întunecate sunt profilul ei corpul ei printre cei care se încălzesc între blocuri
S
în unele seri poate fantoma bea la un han de la granița în vis ei îți știu numele și ți-l șoptesc: ce așteaptă
cu teritoriul vizitat de tine de la tine?
I
te așteaptă sau te ațâță sau poate Prea multe semnificații pe care le are un număr
S
nici nu știe de tine doar dispusă să plece de pe un colț de foaie pe care-l arunci și tu în foc
imediat ce cucerești un nou avanpost: numerele sunt mereu confesive
E
dar fără condiționări poate că numai numerele sunt confesive

credeai că e un dialog dar e doar anonimat un credincioase ție sau credincioase unui bine
O
nu-ne-călcăm-pe-bătături care nu te include

un eu-plec-tu-poți-să-mai-rămâi-dacă-vrei unei călduri care nu te cuprinde
P
(dar de ce să mai rămân când rămâneam pentru tine?) nici măcar în vis.
Poeme Dana ŞTEFAN
I S
S
Amintiri din copilărie
E
O
Pe-nserat, căutam în cuibare și de găseam vreun ou
dam fuga la cooperativă În schimbul lui primeam
o bucată de marmeladă sau două bucățele de rahat
P
Zahărul ne invada pupila, iar noaptea,
neavând somn, ne strecuram în șir indian sub pătul
și mâncam
pâine azimă unsă cu untură din garniță
Când ni se apleca,
mamaie lua o mătură fără coadă, să mâncăm pizza cum nu mai văzusem decât
ne răsucea cu ea pielea în țestoasele ninja. Eram
în dreptul buricului, apoi ne punea să ne dăm de trei prea dezamăgită că pizza nu era rotundă ca să-nțeleg
ori de-a berbeleacul ce se-ntâmpla cu mama Problema de la șold,
și ne trimitea la culcare Dimineața ne trezea o eroare medicală
cu miros de turte și, din vremea când nu exista spital de copii și-i aplicaseră
în funcție de vreme, pescuiam păienjeni, îl îngropam proceduri de om mare, se agravase și mama
pe Ene Caloianul sau nu se putea urca
jucam țuțe pe padina-nghețată în tramvai. Obișnuia să mă urce înainte
să ocup un loc,
însă acum nu mai venea
De atunci mama n-a mai ieșit din casă.
Nu știe cum arată un mall sau un supermarket,
Psihoterapie n-a fost nevoită
să poarte mască sau să se confrunte
Pe mine doar tata m-a iubit necondiționat, cu depresiile izolării
chiar dacă rareori a pus-o-n cuvinte Când a fost sunată să i se spună că e în carantină
Nu suporta să mă vadă plângând și toți ziceau și nu poate părăsi locuința 14 zile a răspuns senină:
că prea mă alintă eu sunt în carantină de 30 de ani.
El a mers cu mine la toate examenele “Să nu plângi” i-am zis și eu ultima dată
și mi-a fost alături când l-am văzut.
în cele mai importante momente Venise timpul să merg eu cu el la examen
Când toate fetele veneau însoțite de mamele lor, și să-i fiu alături
eu îl aveam în mulțime pe tata Printre zeci într-un moment important
de capete de femei Oricât de mult am strâns pumnii, cea care-l curta
îi vedeam verdele în privirea tăioasă și-i simțeam de luni bune
pumnii strânși l-a convins să rămână cu ea
“Să nu plângi” părea să-mi zică
Ultima dată când mama a mers cu mine undeva Pe mine altcineva mă iubește acum necondiționat,
a fost prin clasa a 3-a: era imediat după revoluție deși rareori o pune-n cuvinte
și merseserăm Îi place că sunt alintată și mă lasă să plâng.
Cartografie apoi mușcau din ele ca din mere și sucul dulce-acrișor

li se scurgea pe bărbie și apoi pe burțile arse de soare
Sunt locuri în București prin care mi-aș dori Adulții înotau printre ele ca printre jaloane
să nu mai trec niciodată, Am mai văzut imaginea asta mulți ani mai târziu,
să le șterg cu guma și-n locul lor să plantez pe Praia das Maçãs, din tramvaiul ce leagă
panseluțe și mușețel Sintra de ocean
sau să mototolesc locul gol transformându-l numai că portocaliul era verde și fructele erau
în munte de durere chiar mere,
S
Sunt locuri în București în care purtat spre nemărginire de râul ce traversa livezile
mi se strânge stomacul și mi se taie respirația. din apropiere
I
În dimineața aceea, culorile erau atât de tentante încât

S
am luat aparatul de fotografiat și am utilizat

aproape jumătate
9/13
E
din cele 36 de poziții de pe film

De câte ori privesc acele fotografii alb-negru
O
Când m-am trezit,

văd aievea
marea se umpluse de portocale
sclipirea albastră a mării, portocaliul fructelor
Copiii alergau și le culegeau din valuri,
P
și rozul bucuriei
Cei care cumpără stele Elena-Brândușa STEICIUC
DOSAR DE AU TO R
sau mirajul irezistibil al Orientului
U n roman în care am intrat vrăjită ca în-

tr-un serai împodobit cu zeci de covoare
de Buhara cu motive străvechi, un text dens, țesut cu
se inițiază nu numai în lectură, menaj, ci și într-un
erotism îndrăzneț. Tatăl își vede rar fiica, fiind mereu
plecat în călătorii îndepărtate, primele ducându-l în
măiestrie și pasiune de Anca Muzumschi, ce pare sora spațiul Chinei, pe Drumul Mătăsii, unde întemeiază
spirituală a lui Orhan Pamuk: Cei care cumpără stele. casa lui de comerț dar se familiarizează și cu opiul,
Apărut la Editura TREI în 2022 acest text este o po- drogul care îl va însoți toată viața.
lifonie bine orchestrată, în care filonul tematic istoric Aurarul Mustafa din Istanbul are mare trecere
este bine mixat cu cel social, metafizic, erotic. Rezultă la Poartă, fiind autorul diademei purtate de frumoasa
un amestec strălucitor, presărat parcă din loc în loc cu sultană Havva la nuntă. Marea provocare apare când
pulberea de stele ce cade pe pământ în serile de vară. padișahul, care își presimte deja moartea, îi cere nici
Scrisă în urma unei documentări serioase în mai mult nici mai puțin decât un talisman pentru ne-
cele mai variate domenii (istorie otomană, medicină murire. Iată scena în care măritul sultan dă comanda:
renascentistă, medicamente și droguri, comerț Euro- „Ai făcut vreodată vreun talisman pentru ne-
pa-Asia, religie creștină, musulmană, budism), cartea murire? Nemurire? Nu îi venea să creadă cei auzeau
este și o reverență față de un trecut încă plin de mis- urechile. Visa, iar vocea sultanului îi vorbea în vis des-
tere, în care – de fapt – regăsim o proiecție a omului pre lucruri la care nu se gândise niciodată. Dimineața
contemporan, cu aceleași traume, ambiții și orgolii. se spărgea deasupra Cornului de Aur și Mustafa tăcea
Constelația personajelor este un prim punct prelung, încurcat. Padișahul luă o carte de pe raftul
forte: bărbați și femei, tineri sau vârstnici, din nea- de lângă fereastră și io întinse. De materia medica, a
murile care au populat spațiul mediteraneean (itali- lui Pedanius Dioscoride. O văzuse în greacă, dar știa
eni, francezi, evrei, greci, turci, armeni, arabi) la răsă- și traducerile în latină, în arabă. Din câte își aducea
rit și apus, Imperiul Otoman, China. În acest amplu aminte, era doar o culegere despre șase sute de plante,
tablou, toate păturile sociale sunt reprezentate și se câteva principii minerale, remedii animale și prepa-
întrepătrund : stăpâni și servitori, negustori și spițeri, rarea rețetelor. Nu folosise tratatul. Navea la ce. Nu
hangii și bucătărese, bijutieri aurari și țesătoare de co- era nici vindecător, nici spițer, nici alchimist, iar pe
voare, cadâne și eunuci, măicuțe catolice, călugări bu- aceștia din urmă îi detesta. Mușteriii lui comandau ta-
diști, deasupra cărora tronează sultanul aflat în ultimii lismane pentru sănătate, longevitate, bogăție… dar…
ani de viață și soția padișahului, Havva. nemurire? — Poți să iei talismanul de aici și să mil
Anca Muzumschi își construiește narațiunea cu faci. Literele cărții deschise jucară în capul lui Mus-
atenția și migala cu care aurarul Mustafa din Istanbul tafa. O sarabandă care nu lăsa niciun fel de îndoială.
își cizelează diademele și celelalte bijuterii destinate Padișahul nu întreba, Padișahul poruncise.” (p. 79)
în special Înaltei Porți. Personajele – bine conturate Soția lui Musa, Meryem – de origine arme-
și individualizate – intră în scenă treptat, iar planu- nească – este o neîntrecută țesătoare de covoare. Meș-
rile temporale se intersectează într-o poveste care îl teșugul ei apare într-un fragment de la pagina 92 care
plimbă pe cititor într-o manieră cinematografică în constituie o descriere amănunțită a unui segment de
epoca Renașterii între o Genova dinamică, dornică de viață cotidiană din Istanbulul epocii: alegerea și lânii,
frumusețe și câștig și un Constantinopol magnific și vopsirea lânii, activitatea propriu-zisă a țesutului, pe
opulent. Neguțătorul de mătăsuri Tommaso Serrato- care Meryem, viitoare mamă, o face cu o dragoste
re, văduv de timpuriu, după moartea soției sale Gio- infinită pentru pruncul încă nenăscut, fără un desen
vanna la naștere, își plasează singura fiică – Ariadna prealabil, pentru că ea „vede în cap” covoarele, înainte
– la mănăstirea Santa Maria della Croce pentru o edu- de a le țese. Iată citatul: „Vopsitul lânii ia luat ceva
cație aleasă. Aici, tânăra independentă și emancipată timp, pentru că Meryem nu se putea hotărî asupra
cerului. A început cu portocaliu urmat de auriu și a umplută cu nuci sau fistic) cu nuci, aşure (i. e. budin-
terminat cu roșuînchis și albastru. Ziua usca fuioarele că din fructe proaspete sau confiate) sau doar iaurt
pe garduri și noaptea le întindea prin casă, să nu le rece de casă. Efharistó, jupână ! ziceau grecii și mâncau
prindă roua. În fiecare seară după akşam namazı (i. e. tot.” Anca Mizumschi are o sensibilitate aparte pen-
rugăciunea de seară) Mustafa mânca întro bucătărie tru aspectele lingvistice. Astfel, termeni din diferitele
ba portocalie, ba aurie sau roșu cu verde, și dacă cum- limbi practicate în Imperiul Otoman în epocă, dar în
va se scula noaptea să bea apă, găsea cu greu drumul special din limba turcă, apar în text, accentuând ceea
prin labirintul lânos. Aproape de soroc, în centrul co- ce definim îndeobște prin sintagma „culoare locală”.
vorului răsărise pomul vieții, cu fructe ca niște inimi După cum aflăm dintr-o notă finală, acest travaliu de
rotunde, iar la capătul fiecărei rămurele, un nazar erudiție a fost posibil datorită unor specialiști la care
boncuğu (i. e. amuletă în formă de ochi despre care se a apelat, în special Sunia Acmambet, pentru diverse
crede că protejează împotriva deochiului). Un copac detalii ale culturii otomane.
cu ochi. Ceea ce nuși dăduse seama că se va întâmpla, Dar cum se poate face un talisman pentru ne-
dar se întâmplase, era că, după atâtea zile pe care le pe- murire? De la un inițiat, Khalil, Mustafa află despre
trecuse sprijinită cu burta de cadrul de lemn al războ- așa-numitul „talisman al celor șapte inele” iar metoda
iului, vergeturile de pe pielea ei intraseră în urzeală.” nu este dintre cele mai simple: „Se începe întotdeauna
Băiatul aurarului și al țesătoarei, Musa, un re- cu Soarele, întro zi de duminică. Trebuie să postești
voltat, care nu vrea să meargă la școala coranică, având și să te rogi trei zile înainte de a turna metalul și a
îndoieli în privința religiilor, va deveni un vestit con- monta piatra. La sfârșit se gravează, pe dinăuntru, si-
structor de nave, inventatorul unui sistem de semna- giliul inelului: cuvântul nemurire. E cel mai puternic
lizare pentru circulația maritimă și, finalmente, soțul lucru. Dacă lași talismanul numai cu opt inele, chiar
frumoasei Ariadna. Prin unirea destinelor emancipa- dacă gravezi sigiliul pe toate opt, va fi un talisman
R
tei genoveze și a tânărului turc, două culturi diferite, pentru sănătate, prosperitate și viață lungă, dar, dacă
dar nu total contradictorii, se unesc. La nunta lor, îl adaugi pe al nouălea, cu Piatra Cerului în mijloc,
T O
grecoaica Pelagia, bucătăreasa lui Tommaso, pregă- devine un talisman pentru nemurire. (p. 236) Așa-
tește bucate alese, din gastronomia mediteraneeană dar, Mustafa încearcă să procure o piatră de meteorit
(turcească, italiană sau grecească). Romanciera este din China, unde localnicii cred că această materie este
o excelentă cunoscătoare a codurilor culinare otoma- încărcată cu energii speciale din universul necunos-
A U
ne, după cum ne demonstrează în numeroase pagini: cut. Așa se ajunge la cumpărarea de stele, o metaforă
fie în viața cotidiană la Palat, unde soția Padișahu- plină de sensuri, pentru că în dinamica expansiune
lui, bulimică, face excese în privința dulciurilor; fie comercială a europenilor în Orient, aceștia se fami-
în viața familiei lui Mustafa, unde Meryem pregătește liarizează cu lumina altei culturi, cu alte religii, alte
mâncarea pentru zidarii greci care construiesc o nouă practici, mai mult sau mai puțin stelare. În fond, oare
E
aripă a casei, după cum vedem la pagina 89: „Meryem nu suntem noi toți niște căutători/cumpărători de ste-
gătea, zi de zi, pentru patru bărbați. Deși nu putea să le atunci când intrăm într-o librărie, într-o pinacotecă
D
bea decât apă și nu se ținea bine pe picioare din cau- sau într-o sală de spectacol? Mutatis mutandis, steaua
za amețelii, reușea să pregătească, încă de la primele călăuzitoare a destinului unui padișah extenuat nu
ore ale dimineții, oale cu ciorbă, tăvi de şakşuka (i. mai strălucește mult iar Havva își va găsi soțul mort
R
e. preparat tradițional turcesc, cu ouă și legume soté la Edirne, înainte ca Mustafa să-și onoreze comanda.
într-un sos de roșii și usturoi), cu pilaf, chiftele de Romanul Cei care cumpără stele este și o măr-
S A
linte, sarmale cu carne de miel, hamsii sau toate le- turisire a iubirii pe care Anca Mizumschi o nutrește
gumele din Constantinopol fierte, coapte și prăjite. pentru Istanbul, un oraș greu de uitat pentru cei ce au
În zilele în care se simțea mai bine și avea putere să pus aici piciorul, o capitala imperială cu o personalita-
frământe coca, făcea și dilber dudağı (i. e. desert din te aparte: „Constantinopolului nu îi păsa de nimeni.
O
ou, iaurt, lapte, unt, ulei de floarea soarelui, lămâie, Nici măcar de sultan. Sultanii se schimbau, slujbașii,
făină, zahăr), baclavale cu fistic, bülbül yuvası (i. e. meseriașii de rând, cerșetorii și scribii mureau neștiuți,
D
gogoși dulci în formă de inel, a căror gaură poate fi călătorii veneau și plecau, iar marele oraș mergea îna-

R
T O
A U
E
D
inte, prin veacuri, înghițindui pe toți deopotrivă — boaie pentru supremație, un sultan moare și un altul
R
oameni și trăsuri, poduri și temnițe, șanțuri, porți și îi urmează la tron, Cei care cumpără stele deschide în
S A
vânzători ambulanți, palate și cișmele.” (p. 141) Un fața cititorului un pergament în care istoriile scrise,
spațiu al confluențelor, un palimpsest încrustat cu di- prin tonalitatea și factura lor, au farmecul poveștilor
versele straturi ale istoriei în care amprenta Bizanțului din O mie și una de nopți. Traducerea textului în limbi
este încă prezentă, un creuzet al înălțării și prăbușirii de circulație internațională trebuie să fie un obiectiv
O
imperiilor, bref: un oraș stelar. imediat al editurii și al Institutului Cultural Român,

Plasat într-o epocă în care toate reperele se pentru diseminarea valorilor literaturii noastre con-
D
schimbă, când au loc mari descoperiri, se duc noi răz- temporane.

R Isabel VINTILĂ Anca Mizumschi. O poveste

despre limbajul comun al umanităţii
T O
O rice poveste se petrece într-un loc îndepărtat

unde, într-un timp care depășește granițele
dacă nu mai multe, și locul ăla mișună de propovăduitori.
Dacă îi asculți, unul spune ceva, altul spune altceva, de
A U
trecutului sau prezentului, un puternic împărat domneș- multe ori lucruri care se bat cap în cap. De unde știi care e
te peste un regat în care supușii îi dau ascultare în toate. Dumnezeul adevărat?”
Povestea din romanul Cei care cumpără stele scris de Anca Aparent, titlul romanului poate fi ușor de decrip-
Mizumschi (Editura Trei, 2022) este de-a dreptul răstur- tat, mai ales când ajungi cu lectura la finalul romanului.
nată pentru că atotputernicul padișah domnește peste un Fiind pus de padișah să confecționeze o amuletă a nemuri-
E
imperiu care pare să depășească puterea de cuprindere a rii, bijutierul Mustafa hotărăște să îl facă din nouă inele, ci-
marelui conducător. Mai mult, inima imperiului său, fra perfectă a imortalității, însă îi lipsește o așchie de mete-
D
Constantinopolul, are o viață proprie care palpită și se orit care să îi completeze opera. Cumpărarea fragmentului
scurge după ritmuri și reguli independente. Măritul pa- de stea din China pare singura soluție, însă demersul nu
dișah nu este decât un personaj episodic, marcat de boală are finalitatea dorită deoarece atât creatorul amuletei, cât și
R
și de angoasă asemenea unui muritor de rând, preocupat cumpărătorul fragmentului de stea, dar și marele padișah
însă de consolidarea propriei puteri și de găsirea unui ta- care a realizat comanda obiectului magic mor neputând,
S A
lisman capabil să îl facă nemuritor. Adevăratul protagonist așa cum era de așteptat, să beneficieze de puterea acesteia.
al romanului este chiar Constantinopolul, plin de mister, În orice caz, acest fir al romanului se derulează spre
fascinant și viu, cel care păstrează ca într-un fagure gigant finalul poveștii, miza autoarei fiind de fapt alta. Anca Mi-
viața fiecărui muritor pe care îl găzduiește. „Constantino- zumschi se folosește de un trompe l’oeil narativ pentru a
O
polului nu îi păsa de nimeni. Nici măcar de sultan. Sulta- dezvălui câteva legi / crezuri pe care le propune și pe care
nii se schimbau, slujbașii, meseriașii de rând, cerșetorii și le transpune și atunci când își descrie personajele, dar și
D
scribii mureau neștiuți, călătorii veneau și plecau, iar mare- atunci când narațiunea se derulează fluid în jurul acestora.
le oraș mergea înainte, prin veacuri, înghițindui pe toți de- Primul crez al autoarei este acela că toate popoarele
opotrivă — oameni și trăsuri, poduri și temnițe, șanțuri, pot vorbi aceeași limbă a înțelegerii și toleranței, că pot
porți și vânzători ambulanți, palate și cișmele”. Constanti- fi acceptate de societate cu tot cu religia în care trăiesc.
nopolul pe care Anca Mizumschi îl descrie reprezintă casa Pentru a-și exprima această speranță de conviețuire a nea-
negustorilor genovezi, a spițerilor evrei și meșteșugarilor murilor îl creează pe Musa, fiul bijutierului, pasionat de
armeni, casa bijutierilor care încearcă să făurească talisma- limbajul steagurilor colorate, limbaj pe care îl va vinde ca
nul nemuririi, a matematicienilor și cititorilor în stele, a armator navigatorilor europeni. Musa spune de la început
visătorilor și a călătorilor. De fapt, aproape toate persona- că are Dumnezeul lui și își croiește viața doar după dorin-
jele din acest roman își trag originile din alte ținuturi, stră- țele proprii, căsătorindu-se cu o femeie din alt neam și din
moșii lor călătorind cândva spre Constantinopol ca spre altă religie. Acestui personaj îi oferă Anca Mizumschi și
un loc al promisiunilor împlinite. Și-au înfipt apoi adânc un destin fericit ca plată pentru curajul de a fi cu adevărat
rădăcinile în pământul cald și primitor al acestui oraș în liber. „Lângă banchize, pe lacuri, în ceața sărată a oceane-
care se petrece aproape toată acțiunea din roman. Episoa- lor, în golfuri și estuare, la intrarea în porturi, în lungile
dele care se desfășoară în alte spații sunt numeroase, însă nopți ale tropicelor, pe râuri vălurite, sub aurora boreală,
acestea nu au în descrierile autoarei magnetismul de care în strâmtori, lângă țărmuri nisipoase sau faleze, în apele
se bucură Constantinopolul. „Câte neamuri sunt în Con- strălucitoare ale barierelor de corali, steagurile lui Musa
stantinopol? Turci, arabi, greci, kurzi, armeni, albanezi, vorbesc între ele acum”.
bulgari, sârbi, tătari, creștini de toate felurile, maroniți, co- A doua lege este cea a iubirii. Romanul, format din
pți, creștini papistași și încă multe altele, pe care nu le mai mici povestiri intercalate cu titluri date de numele persona-
știu. Prin bunăvoința Padișahului, toți trăiesc sub soare în jelor pe care le reprezintă, vorbește despre iubiri pierdute
orașul ăsta și fiecare are măcar un loc unde să se roage, sau stinse care atrag după ele și ratarea destinului îndrăgos-
tiților. Eleonora, stareța franciscană, de exemplu, iubește și atenție personajelor sale feminine. Așa cum este firesc,
este forțată să renunțe la iubire. Mai târziu, la maturitate, natura feminină nu îi este străină și o descrie cu multă în-
ratează dragostea lui Tomasso pentru că nu poate să renun- drăzneală în ipostaze insolite: femeia tânără, cu un erotism
țe la statutul câștigat cu trudă. Acest fapt o face să se retragă debordant, care este nevoită să se supună dorinței celor
în activități care îi aduc liniștea și siguranța, dar nu fericirea. din jur și să renunțe la sine, femeia îndrăgostită, femeia
Tomasso, Marele Călător, renunță sau pierde dragostea și se deznădăjduită, femeia mutilată de percepția celor din jur,
refugiază în comerțul care îi consolidează statutul social și ignorată și izolată, intelectuala, conducătoarea politică
financiar. Călătoriile și experiențele incredibile nu îl învață abilă și crudă și Creatoarea. Pentru ultima ipostază, Anca
nici cum să iubească, nici cum să fie fericit. Ambii sfârșesc Mizumschi a ales-o pe Meryem, soția aurarului Mustafa și
înecați în propriile patimi și frici. „Eleonora nu îi întoar- mamă a lui Musa, țesătoarea de covoare, mereu asociată în
se privirea, nu schiță niciun gest. Se uita aiurea, deasupra societate cu aceștia. „Meryem devenea străvezie când voia.
umărului lui, spre o fereastră, și gândurile ei erau departe; Prin ea se vedeau vârfurile tufișurilor de deasupra garduri-
departe de tratatele de botanică de care erau înconjurați, de lor, aripile morilor, baticurile și turbanele, cofele sacagiilor,
călătoriile pe mare spre misterioasele insule ale mirodenii- poalele caftanelor, capetele de poduri, tolbele marchitani-
lor și evadări de care ea nu va avea parte niciodată și care lor, când trecea pe lângă ei. Putea să stea ore în șir sprijinită
făceau în mod firesc parte doar din viața lui”. de canatul unei uși și nimeni să nu bănuiască că e acolo;
O a treia lege pe care prozatoarea o propune și rese cufunda în pereții nemișcați, după un obicei dobândit
iese din destinele personajelor sale este aceea că frica repre- în copilărie, când universul căpăta înțeles doar dacă urma
zintă marele dușman al creatorului. Emblematice pentru o poveste scrisă dinainte. Fără întorsături și surprize. Mai
ilustrarea acestei idei sunt personajele Mustafa, Meryem și târziu, mai ales dacă era vorba de copiii ei, presimțea pri-
Kalil. Blândul Mustafa este poate personajul pe care Anca mejdia, cu instinctul cu care păsările zboară sub vânt.” Și
Mizumschi îl construiește cu cea mai mare afecțiune. Tatăl lui Meryem îi este foarte frică. Se teme să nu își piardă fiul
R
cel mai bun și soțul model trăiește apăsat de o permanentă aflat mereu cu gândul la călătoriile lungi și inițiatice pe
angoasă. Temerile sale sunt numeroase, de la teama de a mare și frica aceasta o face să uite de fapt care este menirea
T O
intra în spițeria lui Leib Peres, la frica neîncetată de a nu ei în lume. Meryem nu iese niciodată din Constantinopol
stârni mânia padișahului care îi caută compania pentru ca și cum orașul o ține prizonieră în giganticul său pântec
că împărtășesc aceeași pasiune pentru bijuterii și obiecte și nu vrea să scape niciodată de limitele pe care i le impune
scumpe, lucrate cu migală. Mustafa se teme mereu că va religia. Momentul în care Meryem își arată adevărata for-
A U
pierde liniștea căminului său dacă devine bijutierul sulta- ță este acela când țese un covor-talisman pentru fiul său,
nului. Cu toate acestea este mereu tentat să creeze o biju- obiect menit să îi lungească viața pe care mama o presimte
terie extraordinară care să îi consolideze poziția în breaslă. scurtă și plină de primejdii. „Stelele care se văd vara cu
Așa participă la concursul organizat de sultan pentru făuri- ochiul liber în Istanbul nu erau tot timpul aceleași, culorile
rea diademei prințesei Havva, concurs pe care îl și câștigă. se schimbau, vergeturile din urzeală păliseră, dar copacul
E
Mai târziu, cu ajutorul prietenului său, astronomul Kalil, cu talismanele cu ochi agățate în el, ca niște clopoței de
va încerca să facă talismanul nemuririi pe care îl dorea atât vânt, era acolo, în centru, din ce în ce mai înalt. În dra-
D
de mult sultanul. „Uite ce scrie aici. Se începe întotdeauna gostea ei izbăvitoare, Meryem născocise un tatuaj de stat
cu Soarele, întro zi de duminică. Trebuie să postești și să pe jos plin de semne de sănătate, bogăție, noroc, care, cu
te rogi trei zile înainte de a turna metalul și a monta pia- voia lui Allah, avea să treacă de la fiul ei la nepoți și apoi la
R
tra. La sfârșit se gravează, pe dinăuntru, sigiliul inelului: copiii acestora. Cufundânduse uneori în ziduri șin lucruri
cuvântul nemurire. E cel mai puternic lucru. Dacă lași ta- și totdeauna în oamenii pe carei iubea, mama lui Musa
S A
lismanul numai cu opt inele, chiar dacă gravezi sigiliul pe ținea lumea bine strânsă în balamale, țesând”.
toate opt, va fi un talisman pentru sănătate, prosperitate Despre romanul Ancăi Mizumschi s-ar mai putea
și viață lungă, dar, dacă îl adaugi pe al nouălea, cu Piatra spune multe. Fiecare dintre personajele sale încearcă să își
Cerului în mijloc, devine un talisman pentru nemurire”. cumpere câte o stea care să îi protejeze iubirea, mărirea,
O
Frica de a trăi deplin o încearcă și Kalil care se refugiază în viața și fericirea. Cei care cumpără stele își doresc să învingă
studiu și nu reușește, la fel ca Mustafa, să își definitiveze moartea și uitarea, să iasă într-un fel sau altul biruitori din
D
opera de creație. Anca Mizumschi acordă o foarte mare cruda luptă cu timpul.

R Alexandru Ovidiu VINTILĂ Anca Mizumschi, Cei care cumpără

stele, Bucureşti, Editura Trei, 2022
T O
E ste limpede că literatura pentru Anca Mi-

zumschi, nu doar poezia, reprezintă cea mai
de o viață. Ai putea să fii biciuit pentru erezie, surâse în
sinea lui la ideea că, dacă gândurile ar fi transparente, și
A U
importantă latură a identității sale. Ea scrie, după cum musulmanii, și creștinii sar îngrozi de ce ar vedea. Dar
chiar mărturisește, „cu tot sufletul”. Și asta se vede și în gândurile nu sunt transparente, sunt opace, gelatinoase
recent publicatul roman, pe care-l semnează, Cei care și câteodată grele ca pietrele semiprețioase din atelierul
cumpără stele, apărut la Editura Trei, anul acesta. lui, și de aceea va continua săși așeze genunchii plini
Anca Mizumschi, în Cei care cumpără stele, de artrită pe covorul vechi de rugăciune și să tacă.” Ca
E
abordează labirintic umanul cu o acuitatea și un rafi- orice om care gândește, deși era doar un aurar, care doar
nament care vorbesc de la sine. Meticuloasă, autoarea știa a scrie și a citi, nici Mustafa nu e un inocent, e un
D
construiește povești sofisticate peste spirit critic, așezat, cerebral, pitoresc.

care plutește ca un abur pregnant nos- Și el, ca toți protagoniștii volumului,
talgia, o melancolie atavică provenită se luptă cu fricile și angoasele. Sunt
R
dintr-un anume inconștient poetic, fi- aceleași zbaturi existențiale, să le nu-

ințial. mesc așa, pe care le resimte, până la
S A
Romanul poate fi privit ca un urmă, și omul contemporan.

athanor în care autoarea adaugă mi-
rodeniile unor lumi marcate de exo- Și Mustafa și soția sa, Meryem,
tism, de imagism magic, de oniric și au o grijă arzătoare: fiul lor, Musa.
O
întâmplări teribile. Insolitul poematic Încă înainte de a se naște, Meryem a

strecurat cu măiestrie în compoziția simțit că lucrurile nu sunt în ordine
D
frazelor care întregesc textul conferă cu cel care urma să apară pe lume. Și,
savoare unei scriituri care se citește într-un fel, grija ei s-a dovedit reală,
cu o indicibilă plăcere. Descrierea lui cel puțin în viziunea, mai ales, a ei:
Mustafa, primul personaj cu care ne „Musa, care o rănea în fel și chip. Cu
întâlnim în carte, ni se face elocvent, lăsatul de școală, cu plecările de aca-
rotund, calibrarea fiind perfectă, cu să, cu vorbele. Săi mărturisească sen-
un impact puternic asupra cititoru- timentul că, pe măsură ce vor trece
lui. Se creează astfel o relație empatică anii, îi va fi din ce în ce mai greu să se
între personajul romanului și lector. Și cum să te lase înțeleagă cu străinul născut de ea.” La un moment dat,
indiferent liniile unui portret trasat în felul următor: Mustafa, îi va spune direct fiului, care era întristat că
„Din cauza nopții nedormite, nu auzise muezinul și mama sa nu îl înțelege: „Vezi, Musa, eu, cu mintea mea
iar nu își făcuse rugăciunea de dinaintea răsăritului. În de aurar, că nam școală prea multă, doar cât să citesc
ultima vreme, se așeza din ce în ce mai greu pe covoraș și să scriu, îmi dau seama că tu și cu maicăta no să vă
să se închine și problema lui nu era credința în Allah înțelegeți niciodată, voi nu vedeți nimic cu aceiași ochi
Preaînaltul, Unicul, pe care îl considera atotputernic, și tot timpul încercați să vă lămuriți unul pe celălalt de
ci regulile stabilite de alții, muezinii și imamii încă- câte ceva… De când erai mic te sfădeai cu ea, când nu
pățânați și interpretările Șariei. De când se închisese te lăsa în pace… Or… ce poți face când doi oameni
Observatorul astronomic din cauza lor, Mustafa era sunt ca Soarele și Luna? Nu e vina lor…” În sfârșit,
foarte supărat și considera că toți clericii ăștia preaîn- Musa era un om liber care își va urma visul și își va
alți, care se perindau în fiecare zi la Palatul Imperial, împlini și iubirea. Mai mult de atât, Musa se dovedește
prea își băgau nasul peste tot. Și nu era neapărat supă- că e un supraviețuitor.
rat din cauza lui, ci din cauza lui Khalil, prietenul lui
Treptat intră în scenă și alte personaje ale cărții în mare parte într-un oraș precum Constantinopolul,
precum: Tomasso, Iacopo, Ariadna, Eleonora, Elena, fantast și baroc, mirabil și populat de toate neamurile
Cecilia, Khalil, Havva, Stavros ș.a. Toate sunt perso- pământului. Scrie cât se poate de explicit Anca Mizum-
naje memorabile și ne sunt deslușite de autoare cu un schi: „De mai bine de o mie de ani, Constantinopolul
ochi exersat, suprinzând esențialul cu precizie și subti- cucerea sufletele celor care veneau săși găsească un rost
litate stilistică. și apoi, ajunși boieri sau cerșetori, după placul înșelă-
Dacă bătrânul Iacopo Serratore, un negustor de toarei zeițe Fortuna sau al lui Allah, rămâneau până la
succes, „era comandantul unei armate secrete de scri- moarte. Se obișnuiau cu priveliștea Cornului de Aur,
sori”, pentru fiul său mijlociu, Tomasso, „imaginația cu Bosforul, cu praful, cu mulțimea, cu cerul înstelat
nu avea să fie o problemă […], dea lungul întregii sale de deasupra Ayasofya și cu chemarea muezinilor, chiar
vieți. Acolo era universul lui.” Tot Iacopo „se închidea dacă erau creștini. Se obișnuiau cu mâncărurile grele,
în fiecare seară în odaia lui, cu o carafă de pigato și de- cu dulciurile încărcate de miere, alune și migdale, cu
sena hărți. După ce așeza în ordine tomurile în care își fețele acoperite ale femeilor și, mai presus de orice, se
ținea contabilitatea și încuia ușa prăvăliei, mai verifica obișnuiau cu mirosul puterii care izvora din locul unde
încă o dată încuietorile și lacătele de la atelier, apoi, trăia padișahul lumii, sultanul care stăpânea o treime
fără să fie tulburat de nimeni, își petrecea câteva ore din pământurile însemnate în hărțile lui Piri Reis. Încă
înainte de culcare desenând. Nevasta lui, Lucrezia, nu de pe vremea când Constantin cel Mare hotărâse să
își aducea aminte când îl văzuse făcând prima hartă facă din Byzantionul întemeiat de grecii din Megara o
sau cum începuse — probabil, cumpărând cărți de na- a doua Romă, orașul măririlor și decăderilor — unde
vigație de la magazinul lui Pietro Battifoglio, librarul. chiar și cel de pe urmă soldat de la Serai putea ajun-
Dar, pentru un om care cu greu putea fi convins să pă- ge mărul din ochiul padișahului —, respirase putere.
răsească Genova, era aproape de neînțeles cum hărțile Mirosul puterii, greu, stătut, unsuros, îi ținea pe toți.”
R
deveniseră un lucru atât important. Nu cunoștea ni-
ciun cartograf, nu vorbea cu nimeni despre asta și toată Pe măsură ce cartea prinde contur, suntem duși
T O
educația lui în domeniu se reducea la două compendii: dincolo de istorisirea în sine, se concretizează o per-
o copie după Atlasul Catalan al lui Abraham și Jehuda spectivă a autoarei, pe care ne-o împărtășește, despre
Cresques, publicat în 1375, cu partea de cosmografie și om și situarea lui în lume, cu temerile și aspirațiile sale,
astronomie plină de ilustrații bizare, și o copie a unu- cu gândurile și întrebările care ne dau ghes, și totul
A U
ia dintre cele patru volume din La Fleur des Histoires, pornește de la un tăvălug de evenimente și situații care
unde în Mappa Mundi era înfățișată Arca lui Noe, pe de cele mai multe ori nu sunt prea logice, sunt, intrin-
muntele Ararat. Volumele tronau pe masa din camera sec, incongruente.
de la etajul unu, căreia toți îi spuneau bibliotecă, și, în Și uite așa: „Cuvintele treceau prin hanul lui
afară de ele, nimeni nu ar fi avut vreun semn că Iacopo Stavros ca prin urechi și multe dintre poveștile orașului
E
Serratore știa să se orienteze pe o hartă, darămite să o se terminau aici sau doar se odihneau o vreme și ple-
deseneze. De fapt, Iacopo Serratore desena hărți pen- cau mai departe. Unele se târau pe străzi, intrau pe sub
D
tru că nu se gândise niciodată că ar fi putut picta.” canaturile ferestrelor, pe sub porți, pe sub stâlpii cheiu-
rilor, altele pur și simplu zburau, de la Seraiul vechi, de
Se observă că autoarea alcătuiește identități in- pe cea dea treia colină, până la cel nou, la Castelul celor
R
solite pe care le integrează cu o siguranță debordantă șapte Turnuri sau prin fundăturile Bazarului Acoperit.”
în țesătura întregului narativ conceput arhitectural. Ta- Pe lângă plăcerea lecturii, pentru că Anca Mi-
S A
blourile succesive derulate abil de Anca Mizumschi ne zumschi scrie poematic, calofil, are știința compoziției,
proiectează într-un teritoriu mozaicat, cu o atmosferă imaginile sale au forță, descrierile, detaliul și portretul
specifică, osmotică. Ni se perindă astfel prin fața ochi- le ridică la rangul de artă veritabilă, potențialii lectori
lor padișahi, scribi, învățați, meșteșugari, negustori, ai romanului, Cei care cumpără stele, vor mai găsi în
O
astronomi, fețe bisericești, călugărițe, navigatori etc. literele cărții acel ceva care, în viziunea lui Orhan Pa-
De asemenea, geografia care ni se înfățișează e uimi- muk, inspiră cititorul în decelarea semnificației propri-
D
toare: romanul se desfășoară între Orient și Occident, ei existențe.

CRONIC A L I T ERARĂ Constantin CUBLEȘAN Ştefan Augustin Doinaş la centenar

(George Vulturescu)
U nul dintre cei mai importanți scriitori ai

peroadei de după război, la noi, cu statut de
clasic al poeziei contemporane, Ștefan Augustin Doi-
unul din personajele piesei Brutus și fii săi, anume Pe-
tronius, este, de fapt, un alter-ego al poetului „care dă
replici peste veac, parcă râzând de istorie”.
naș nu a fost sărbătorit, totuși, pe măsură la centenatul Tot așa, într-o schiță analitică, se oprește asu-
nașterii (26 aprilie 1922), în ciuda faptului că i s-au pra poveștilor pentru copii (Povești cum altele nu-s;
consacrat un număr de articole omagiale (de seviciu, ca Povestea celor zece frați), urmărind acest „univers de
să zic așa) în diverse reviste culturale/literare. Iată însă basm” care este „plin de prinți, castele, vise neîm-
că un poet marcant, din generația mai tânără, George plinite, aspirații deșarte”, dovedindu-se a fi o „natură
Vulturescu, care a elaborat o sinteză monografică în- înclinată spre baladesc”.
tr-un proiect doctoral susținut la Universitatea de Nord Aceste inserte exegetice vin să completeze, să
din Baia Mare, studiu publicat în 2018 sub titlul: Ște- adaoge, pasaje critice noi studiului inițial al lui Geor-
fan Augustin Doinaș: „Treptele eterne” și poetica orizon- ge Vulturescu. Dar, adevărata întreprindere critică ac-
talității (Editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca), reia tuală constă în evaluarea contribuțiilor interpretative
tema, cu această ocazie, continuând volumul precedent ale operei lui Șt. Aug. Doinaș, datorate unor (prin-
printr-o nouă sinteză, intitulată, de data aceasta, Ștefan cipalilor) comentatori ai acesteia de-a lungul anilor.
Augustin Doinaș. Avatarurile primei postumități (Editu- Astfel, comentariul lui Eugen Simion, din 1974, ur-
ra Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2022), urmărind, mărește scrierile poetului pe patru trepte, corespun-
de fapt, modul în care a fost receptat în critica literară, zătoare celor patru orizonturi pe care se desfășoară
de-a lungul anilor, de la Cartea mareelor, poezii (1965), creația poetului: a esteticului, a miturilor intelectuale,
la Poeți români, eseuri (1999) și T de la Trezor, proză a „noimei și moralei poeziei”, în fine a patra treap-
(2000), realizând un amplu și aplicat demers analitic, tă este cea a psalmilor. Menționarea acestora se face
de critică a criticii, cum se spune. Dar, incursiunea în însă prin filtrul propriilor considerații, comentând,
domeniul receptării critice a scrierilor acestuia, se face la rândul său, interpretările criticului Eugen Simion.
prin prisma propriei înțelegeri a operei lui Șt.Aug. Doi- Procedeul este același și în cazul celorlalți exegeți se-
naș, propunând, în eseurile ce gardează cercetarea exe- lectați. Așa bunăoară, opiniile lui Eugen Barbu din
gezei, o ingenioasă apropiere comparatistă de italianul controversata și mult prea personala O istorie polemică
Cesare Pavese și cu portughezul Fernando Pessoa, evi- și antologică a literaturii române de la origini până în
dent cu incursiuni de relaționare în creațiile unor A. E. prezent (1975), lucrare aproape deloc citată astăzi, din
Baconsky, Lucian Blaga precum și Mihai Eminescu etc. care extrage un citat semnificativ: „Există la Doinaș
Într-o primă secvență a studiului, exegetul are încă de pe acum acea înghețare a versului care-ți face
în vedere proza „necercetată suficient” a lui Șt. Aug. frig pe șira spinării, fruct al unor lecturi debordante,
Doinaș considerând că aici trebuie să vedem „un real unei acumulări sălbatice din care mai răzbat raze
vers al concepției lui despre limbajul prozei”, întrucât ostenite ale laserului intelectual, rozând totul cu o sa-
„există o poeticitate a prozelor scrise de Ștefan Augus- gacitate ce ne scapă”, apreciind totuși portretul „viva-
tin Doinaș ca o proprietate magmatică a unei naturi ce” cu „formulări plastice”, însă numai atât. În 1975,
«sofianice», pentru care misterul, tainicul, imaginarul Ion Negoițescu îl vede pe Doinaș „structural roman-
sunt modalități de percepție și transfigurare a lumii în tic în sensibilitatea-i vizionară” iar în 1978, Lauren-
perspectiva unei ontologii”. țiu Ulici „nu se sfiește să tragă o linie de «socotitor»
În segmentul următor se oprește asupra tea- peste etapa baladescă”, iar Al. Piru, în 1981, acordă
trului scris de Doinaș, urmărindu-l tematic și consta- atenție baladelor care sunt „fortuite, strivite ca într-o
tând că subiectele cele mai interesante sunt preluate menghină pentru a încăpea pe o jumătate de pagină”
dintr-o literatură a antichității (Tit Liviu, bunăoară), a sintezei Generația postbelică. Și tot așa, reluând în
lectură cvasipolemică toate comentariile unor Virgil

Nemoianu (1994/2001), Ștefan Borbely (Complexul
L. Blaga și C. Noica la Doinaș); Marin Mincu (1999);
Dumitru Micu (2000); Ovid. S. Crohmălniceanu
(1981/2000); Gheorghe Grigurcu (2000); Marian
Popa (2001) în Istoria literaturii de azi pe mâine îl ri-
diculizează pe baladist în pamflet; Geo Vasile (2002);
Ioan Holban (2003) în marginea comentariului căru-
ia se întreabă dacă „e suficient oare un singur volum
pentru a impune o imagine credibilă a unui poet de
polivalența celui discutat?”; Alex. Ștefănescu (2005);
Nicolae Manolescu (2001/2014); Mircea A. Diaconu
(1999/2016); Ion Pop (1983/2018), unele contribuții
mai ample altele mai restrânse, toate însă prezentând
interesul unei autentice panorame asupra criticii lite-
rare aplicate unei creații de largă respirație universală.
Avem, așadar, o întreprindere menită a jalona, din
punct de vedere al receptării critice, locul și rolul lui
Ștefan Augustin Doinaș în literatura noastră de după
Ă
război până în zilele noastre. Este evidentă empatia
cu care se apleacă asupra creației scriitorului aflat în
R
discuție dar. mai ales, profesionalismul și probitatea
analizelor efectuate cu maximă acribie.
A
În încheierea cercetării sale postează un capitol
în care discută relația lui Doinaș cu Fernando Pessoa,
R
o abordare comparatistă în care, de asemenea, preia
E
în discuție numeroase comentarii critice dar și opi-
niile pe care poetul le exprimă în numeroase intervi-
T
uri pe care George Vulturescu le are în vedere. Este
însă relevantă propria poziție interpretativă: „Evident,
L I
din toate aceste interviuri ale poetului reiese că el se
recunoaște într-o capacitate a sa de a fi «simulator»,
predispus «să joace» «pe un ascuțiș de sabie dansează
spre hazul vosrtru agresiv» (…) Ceea ce îl deosebește
A
de Pessoa este sentimentul de detestare pe care-l are,
concomitent cu pofta de «a juca»: e un «biet Narcis»
care a «tulburat izvorul» și-n fiecare clipă se detestă. C
Doinaș împinge acest sentiment, al detestării, până la
I
scârbă, până la un sadism de-a amâna răspunsul, de-a
recunoaște «minciuna» (…) În acest «sadism» aș ve-
R O N
dea diferența dintre poetica măștii la Ștefan Augustin

Doinaș și a heteronimiei la poetul portughez Fernando
Pessoa”.
Studiul critic al lui George Vulturescu vine să
adauge un plus de cunoașțtere a creației lui Ștefan
Augustin Doinaș așa cum se reflectă ea în oglinzile
C
criticii.

R Ă
R A Ioan HOLBAN Poezia lui Mircea Cărtărescu
V astul poem Căderea care deschidea volu-

mul de debut Faruri, vitrine, fotografii a
fost perceput atunci, în 1980, ca un semn al „căderii“
nisip./ primeşte-mă, emisferă de sânge, iată-mă gata/ de
orice aripi şi de orice chip“)? Sau, poate, chiar Cain că-
zând în „noroiul versatil“, alungat în pustia destrămă-
în lumea literaturii a unui poet autentic, mai mult încă, rii şi ceţurilor? Astfel: „S-a terminat./ păsări cu obraji
E
purtând aura genialităţii; tânărul poet Mircea Cărtă- de râme mai dau roată/ apoi cad apoi/ diverg converg
T
rescu scria „Lyră de aur, pulsează din aripi/ până-mi diverg/ cad/ cad/ cad/ cad/ cad/ Cad/ noroi versatil/
închei acest cânt./ capul de cal ţi-l ascunde adânc sub noroi al lăzilor/ noroi al noroaielor/ noroi al ceţurilor/
I
tăcere./ lyră de aur, pulsează din aripi/ până-mi închei noroi/ noroi“. Tot ce urmează după căderea în lume e
acest cânt“, amintind de însuşi Homer („Cântă, zeiţă, un „reportaj“ al lui Cain pentru cei rămaşi „acasă“, aco-
L
mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul“…). Orgoliu? „In- lo, despre o lume a unui geometru, care îşi descoperă,
conştienţa“ vârstei? Necesitatea şocului receptării? În într-o ironie demolatoare, Calea regală; în fond, o lume
fond, un ceremonial al (re)întâlnirii, al revenirii, al în- în care, fiecare cu femeia lui sau încuiat în camera de
A
toarcerii autorului, cu vorba lui Eugen Simion; poezia gazare a propriului trup, îşi redescoperă sfârşitul, fără
îşi asumă de la început povestea – „formalizată“, apoi, în speranţa reîntoarcerii în Eden, în locul unde „primăva-
C
volumele de proză Visul (1989), Travesti (1994), Orbi- ra îşi revarsă din nou râurile reci ca gheaţa printre şip-
tor (1996; 2002; 2007), Frumoasele străine (2010) – şi cile gardurilor“, în ţările calde, în pădurile cu miros de
I
o structură dramatică, vizibilă şi finalizată într-un spec- pin, cu râuri în care „păstrăvi înoată“, pe pajiştea „plină
N
tacol memorabil al Cătălinei Buzoianu, Levantul, la de bănuţei şi brânduşe“, în furtuna shakespeariană a lu-
Bucureşti, precum şi în Cartea zmeilor, pe un scenariu minii; o lume, însă, iată, unde îngerii se înmormântea-
R O
pus în scenă de Alice Barb, reprezentat cu mare succes ză în lamentabile trupuri omeneşti, constată Cain, ră-
de public la Iaşi. tăcind orbi şi goi, pe jumătate devoraţi pe o „planetă de
În Căderea, Mircea Cărtărescu povesteşte aven- nervi, nervi, nervi“, într-un decor minimalist, cu fiinţe
tura revenirii şi vieţii sale aici şi acum şi, deopotrivă, se translucide, pipăindu-şi venele şi nervii: acolo şi aici,
C
aşază într-o relaţie teatrală cu sine şi cu lumea; e întoar- Edenul şi noroiul versatil, aedul cu lyră de aur şi Cain
cerea aedului, (re)căderea lui în lume, cu o lyră de aur rătăcind prin pustie, într-o poetică a raportului tensio-
pentru a (ne) spune un cânt, o nouă poveste a genezei: nal: „ar trebui ca în această lume de unghiuri şi sfere/ în
„Razele vederii şi razele auzului/ razele gustului, miro- această lume cu orhidee, creier, calcar şi praf/ solemnă
sului şi pipăitului/ şi razele simţului intern, sfera cea mai în închistarea ei într-un perpetuu agregat inconştient/
mică/ dar cel mai simetric şi mai calm izvor/ al focului în care până şi îngerii frumuseţii se mişcă acţionaţi de
rece şi al cristalului,/ punctul ningerii şi al melancoliei penduluri şi/ motoare cu turbină/ ar trebui ca pe când
de indigo/ aştri sunt,/ arhitecturi şi oraşe depopulate./ apa scânteiază concretă, val după val, sub lună/ ce-şi
încă nu m-am născut/ şi încă departe de a mă naşte,/ iar desfăşoară/ formele ireale ca o sondă spaţială cu sute de
dacă naşterea din forme în forme/ presupune moartea camere TV/ pe când norii ultraîndepărtaţi îşi rostogo-
din inform în inform,/ mai bine în raze şi-n muzica lesc demenţial mitologiile/ peste platouri sterpe unde
aştrilor,/ asistând la tăcut de tragica trecere/ a feţei în au supravieţuit doar broaştele şi/ cumplita oboseală de
obiect/ a muzicii în sunet/ a imanentului în iminent“. a trăi/ pe când în oraşe, singuri pe diferite cărări şi la di-
Cine vorbeşte aici? Poate un android, îmbrăcat în haina ferite nivele/ oameni cu globii ochilor dilataţi, cu stelele
de cuarţ a melancoliei, „simţind creier carne şi praf“? bătându-le-n faţă/ încearcă să înţeleagă, să te înţeleagă
Cineva, de sus, de pe pământ, adică, o imagine „trăind pe tine, uriaşă fiinţă/ hiperlucidă/ înnebunind de ne-
într-un aer de iarbă“? Altcineva, care meştereşte cuvinte fericire fiecare încuiat în camera de gazare a/ trupului
pentru a-şi ascunde aripile şi chipul („Ci, sfios pentera său/ fiecare înconjurat de un vânt de imagini albastre şi
mea, între tulpine,/ aşteaptă păci vaste şi un teseract de verzi/ orb printre litere gotice, străbătut de scintilaţii şi
formicaţii, de apă/ şi foc,/ şi aisberguri astrale“ (…) „fi- trele sale/ întru coapsele sale, întru boaşele sale,/ întru
inţe dificile, greu de hrănit, greu de liniştit/ posedând pulpele sale, întru picioarele sale, întru/ laba picioarelor
R Ă
sex şi creier, întâmpinând la porţile legii leviathanul,/ sale şi întru unghiile picioarelor sale/ afurisit fie el în-
şi care ar trebui ca în această lume de unghiuri şi sfere, tru toate îmbucăturile şi încheieturile sale,/ din vârful
copleşită/ de trinităţile zidurilor, să fie mai puţin singu- capului până în vârful călcâielor,/ şi să aibă parte doar
R A
re/ şi mai puţin telecomandate de la panouri metafizice de şubrezime»./ Să ai privirea şi cerul gurii serafului/ şi
presimţite de/ oricine/ mai puţin încălecate de destin/ albastrele violonuri şi cavatine/ ca să afli ce e-n spatele
mai puţin figuranţi în filme de desene animate cu mo- prafului/ ca să realizezi ce se petrece cu tine/ să ai noroa-
tani şi purcei“. iele şi lujerii lui aprilie/ ca să afli unde s-au fost ascuns/
E
Raportul tensional între Edenul aedului şi no- radiolarii şi această prea sângerândă cochilie“); aedul
roiul versatil al lui Cain se fixează, în structura de provine din universul îngheţat al zeilor, acolo unde până
T
funzime a discursului liric, în ceea ce aş numi poetica şi urechea „contemporanului“ Dionis e înşurubată în
vederii; pe urmele lui Eminescu, departe, însă, de as- noapte: „Şi ninge, mâinile se freacă iar zeii stau liniş-
I
prele atingeri ale pastişei, Mircea Cărtărescu dezvoltă, tiţi/ strânşi unul în altul buşteanul de cedru/ pe care
L
în volumul său de debut, o relaţie de tensiune şi, de- sculpturi violete şi care de luptă bogate/ unul din altul
opotrivă, de complementaritate între privire şi vedere; se trag, în încâlcite obârşii./ zăpada cade şi cade, dar
acolo, între îngeri, aedul „priveşte“ cu ochiul diurn foarte arare/ fulgii domoli se lipesc de retină ţărânii/ ci
A
şi „vede“ cu acela nocturn, în lumină, cu primul, în mai curând se adună la colţuri de aştri/ şi-acolo, mor-
întuneric, cu cel de-al doilea: „Sorburi de piatră între mane, se sting, curcubee-n neant./ Structură a pereţilor
C
circumvoluţii/ abstracte rotiri în preajma pielii/ şi din- muzicali/ ghirlandă a răcelii/ muzică rece şi abia-nfiri-
colo de piele/ în preajma vântului şi dincolo de vânt./ pată/ cum scarabeii în pâlcuri escaladează creanga de
I
un singur ochi ţese-mprejur de sine/ un fel de lumină, indigo./ structură a nopţii scânteind de sunet!/ Urechea
pe care alt ochi/ ar primi-o ca noapte şi-ar închina-o/ lui Dionis înşurubată în noapte/ pentru uzul marilor
N
zeilor melancolici ai nopţii,/ dac-ar mai fi alt ochi, dar indiscreţi:/ trepte rotunde pe care suie încordarea liniş-
astfel/ ceea ce răsare, ceea ce cristalizează,/ ceea ce un- tită./ Astrele sunt cavităţi virtuale/ aproape chipuri şi
R O
duie,/ e mai mult decât noapte, căci noaptea/ zi s-ar aproape mişcare/ astrele sunt sfere devenite ochi/ astrele
numi faţă de largu-acesta/ de spaţiu vioriu şi de cupo- sunt ochi deveniţi raze./ omizi muzicale înfăşurate în
le./ O Umbriel, Nathanael, Rafael,/ o punct, o linie, o lungile degete,/ radiarele“.
clopot,/ o spaţiu, supremă realitate,/ acută zonă a frigu- Unul dintre cele mai surprinzătoare şi, totodată,
C
lui şi a iubirii,/ întoarce-te-n destinderea ta/ şi dăruieş- mai puternice efecte ale jocului ochiului diurn cu cel
te-ne ciorchinii inerţiei tale“; ochiul diurn e al exploziei nocturn, al privirii cu vederea este fixarea realului în
realului, cel nocturn e al imploziei sinelui, acolo, între fotografie, în poză, pe benzi desenate, pe un carton unde
Umbriel, Nathanael, Rafael (tămăduitorul de oameni oamenii, cerul, lumea, poetul însuşi se mumifică; în Fo-
şi cel care îl pune în lanţuri, în Vechiul Testament, pe tografii, Jocuri mecanice şi, mai ales, în Georgicele, rapor-
Asmodeu, căpetenia diavolilor), orbirea se numeşte ve- tul tensional dintre a privi şi a vedea, cu miezul fierbin-
dere, pasărea însăşi are „două dimensiuni“, ochii care te în fotografie, poză şi textul-imagine din ziar ori de
văd sunt orbi, iar privirea e violetul rece, punctul de- la televizor, iveşte o mostră de discurs subversiv, dintre
vine linie, florile au corola întoarsă spre sine, decorul, cele mai semnificative în literatura epocii; motorul e
încadrat de azur şi verde, îşi impregnează violetul, indi- ironia demolatoare, corozivă, ininteligibilă prostiei,
go-ul, ciclamenul, movul, roşul treptelor de nisip, totul care, iată „este extrem de greu de dezamorsat“ şi „pro-
are un aer glacial („Feţe împietrite-n azur/ cercuri de voacă diskinezii, căderea danturii a părului şi mizerie
albastru/ muguri rupând bucăţi de azur/ nări cu ova- şi lipsă de calciu“. În Georgicele, de exemplu, discursul
lul plesnind de albastru“), azurul stufos şi somnul sunt subversiv al lui Mircea Cărtărescu, într-o ironie amară,
păzite de „serafi“ şi „heruvi“, pe aici, lângă hyacint şi explorează lumea mumificată, în fotografiile şi media
crini, se găseşte o „brânduşă petrarchizantă“, poate, vremii, a satului de atunci, tot ce era mai străin liricii
chiar se petrece o nouă teogonie, dar se rosteşte şi un neosămănătoriste a epocii, în plină resurecţie după pa-
blestem („«afurisit fie el întru rărunchii săi, întru vin- uza pe care şi-a luat-o, relativ, vreo zece ani, între 1965

şi 1975: „oripilat ţăranul îşi ară/ voios câmpia între boviţa, străbătut de bulevarde „cu cinematografe, ciş-
lăstărişuri/ taie cu plugul brazda bizară şi viermănoasă/ migiu, operă şi statui“, într-un carusel care se roteşte
grânele cresc la telejurnal se împing/ în tubul catodic al ameţitor: jocurile şi asociaţiile cuvintelor sunt ale unui
ciorilor, cra, fatalistule/ pământul e un ochi însămânţat maelström punctând implozia sinelui: „în sala albastră
cu poze/ păscute de râme dinţoase voalate/ de peştii cu ca o burtă de balenă ucigaşă stroboscoape le alergau/
voal. iar ţăranul vetust/ şi bulversat trage apa la baie/ la sabaturi, disecţii/ fără certificate în hrube de sticlă,
şi-ncepe să ningă pe pielea lui carnivoră/ cu fulgi de renaşteri şi naşteri/ sub luna femeie de cauciuc pentru
porumb ci dă-ne doamne/ nouă pâinea noastră ca să melancolia în tricou gri şi vernil/ de bumbac/ sub luna
ascundem/ în coca ei o sticlă de coniac/ şi-un pat de fier cu venele doldora de taximetre, contorsionată urbană/
cu lune drept cearceafuri/ cu goethe ca mormânt şi cu stroboscoapele aruncau în sala isterizată pumni între-
ţăranul/ oripilat de grâu/ ca epitaf“ (Georgica I). Grâne- gi de sferturi/ de monede/ apoi jumătăţi de monede
le cresc la telejurnal, totul e în poză, ţăranul se uită la de aur şi submarine de diamant/ fortuna düseldorf îşi
un film cu galinacee, urcă cu brazde albastre din foto- rotea rochiile reci din brocart şi safir şi rinichi/ şi plă-
grafii spre „ţara paris match“ şi „ţara chanel“, priveşte mâni/ şi oglinzile roşii ale reflectoarelor în care ţânţarii/
la televizorul de la bodegă precum „tytire cel fericit“ la dansau dansurile lor cadrilate/ hai să intrăm în sala de
umbra fagului şi comentează fotbal („aşezat la bodegă jocuri mecanice scoţându-ne la intrare/ cu penseta por-
în faţa/ televizorului ţăranul de câmp/ zice bă kempes e tocalie de celofan maseterii şi psihologia/ împrăştiind
cel mai bun/ fotbalist din lume iar federaţia/ noastră e în nebunia noastră între tutungerie şi secţia de miliţie/
de rahat dar ţăranul i-ar vinde/ pe iordănescu şi covaci din buzunare schelete fragile de domnitori, de padişahi,
Ă
pe o monedă întinsă“), iarna se filmează din elicopter, de amirali/ şi statueta lui napoleon, a lui voltaire/ ţesute
coasa e „din ziar“, holda, care răsare în film şi în gazete, din feşe de iod, şi care-n lumina lanternei/ deschideau
R
aduce un miros de „tipăritură proaspătă“, gardul e de ochi albaştri, neclari, ireali/ ca roţile motocicletelor
reclame şi mărăcini, în vreme ce bugetul ţăranului se cutremurând zidul morţii“. Toată poezia lui Mircea
A
colorează „în grena“, în frigider are nişte salam şi halva, Cărtărescu e despre Bucureşti şi amorul cu „frumoa-
alături, o pâine bronzată în care înfige „dinţii de fier“, sele străine“ de acolo; de la Faruri, vitrine, fotografii la
R
dar recită din Bacovia şi citeşte „ceva din marcuse“ şi Nimic, cu fiecare nou volum, relaţia evoluează într-o
E
copilul său are un viitor minunat, în parodia unui cu- mişcare internă spectaculoasă, pasionantă, ca într-un
noscut cântec de pe vremurile lui Kempes, Covaci şi roman de aventuri. Astfel, strânşi unul în celălalt, pre-
T
Iordănescu: „ţăranul e pe câmp/ el are şi-o nevastă/ ne- cum zeii din Căderea, trecând unul în celălalt, rătăcind
vasta un copil/ copilul un viitor minunat/ primit cadou unul prin altul, în Jocuri mecanice, con-topindu-se în
I
de întâi april/ ţăranul şi-a îngrădit bătătura/ cu un gard Poeme de amor până la cele mai adânci orizonturi, în
L
de reclame şi mărăcini/ soarele îl primeşte în conserve/ ceea ce psihanaliza numeşte amintiri-ecran, iar poetul
pe banderolele lor rulează un film/ ultrasecret în care se le spune amintiri din viitor, termenii cuplului erotic şi
poate vedea/ cum ies din pământ turelele grâului/ cum ai celuilalt cuplu, fiinţa interioară a poetului şi oraşul
A
seminţele paraşutate mitraliază/ ciorile care n-au prins scriu povestea şi spectacolul liricii lui Mircea Cărtărescu.
cursa de seară/ a înarmărilor cum bugetul/ ţăranului Mai întâi, oraşul e fiinţa vie, cum îi spune Hortensia
C
beligerant se colorează/ ca turnesolul în grena./ femeia Papadat-Bengescu în Ciclul Hallipilor: „să ne iubim,
lui scoate din frigider/ nişte salam şi halva/ îşi înfige în chera mu, să ne iubim per tujur/ ca mâine vom fi pradă
I
pâinea bronzată/ dinţii de fier“ (Georgica a X-a). inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor/ crâncene,/ ca
Nu altceva sunt poza oraşului şi femeia din Jocuri mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în
N
mecanice şi Poeme de amor, pe care le restituie oglinda: cârlionţii/ de florio ai coafurii/ zăpăcindu-te, ambetân-
„în faţa ta frumoasă el să-ţi puie o oglindă/ să te vezi du-te…/ să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipin-
R O
pe tine însăţi, visătoare, surâzândă…/ să te vezi fetiţă du-şi irişii/ de şoldurile voluptuoase ale autobazei fila-
şi domnişoară şi curvă şi mamă şi electră şi/ balabustă ret/ să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul
şi matroană şi fată mare/ limfatică, sanguină, melan- de sens giratoriu/ să fim tandri, mai zise o muscă./ pri-
colică şi colerică şi moarte nealterată,/ surâzătoare“; în măvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini/ ne
C
aceeaşi oglindă e poza oraşului vegheat de moara Dâm- făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită

a nopţiii/ plină de autocare şi stele,/ primăvara ne mân- înainte de „poemele noi“ ale lui Emil Brumaru: „ţin
gâia depăşind uneori limitele maternităţii sau/ priete- minte cearceaful tău străveziu de satin./ pe el te-ncolă-
niei nevinovate/ arătându-şi provocator sânii reci sub ceşti acum cu care strein?/ abia coborâtă din centru şi
jacka ei de turcoaz jerpelit/ oh, mai rămâi, şopti lustra din toyotă/ lepezi ie, laşi fotă/ şi pe divanul voluptuos,
către o scamă de pe covor,/ nu vrei să urci la mine? bem cu şolduri largi de mahon,/ sub policandrul de vaselină
ceva, ascultăm muzică, îţi arăt/ biblioteca…/ nu vrei să cu stropi de neon/ dezbraci până la carne şi piele/ suti-
rămâi noaptea asta la mine?/ să ne ţinem de mână, îi enul cu găurele,/ alături, mâţa ta de sexul băiat/ strân-
spuse un medic primar de la spitalul emilia/ irza/ iepu- gea ochii, căsca botul cu cerul gurii vărgat/ te lingea
relui de tablă din vitrina cu jucării./ să ne iubim, să ne aspru pe gât, roză fâţă/ şi dădea cu laba la lănţug şi la
amăm, să creştem şi să ne înmulţim/ cântau tergalurile ţâţă./ din postere, pe peretele de lângă divan,/ îşi făcea
şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni/ le răspun- din buclele ude şi reci donovan/ târându-şi mâinile cu
deau până la răguşeală plutonierii şi controloarele/ să inele/ peste pulpele tale./ Şi vai, lângă tine, rozând mu-
facem dragoste, gâlgâiau polenul şi norişorii/ să facem ierea,/ masculul semăna cu Iorga şi Gherea,/ mângâin-
chestia aia, gâfâiau frizeriile“. du-şi soţia/ un colţ de cearceaf îi acoperea bărbăţia…“
Într-un oraş cuprins de febra erosului, în „cri- (amanţii şi moartea).
văţul de pink floyd, beatles, led zeppelin, santana, bob Iată traseele amorului şi vieţii în oraşul Bucu-
dylan“ se iubesc o „cauciucată zarază“ (sau o clementi- reşti, pe unde tramvaiele „glisau ca în vis“ şi, în zgo-
na, o matilda, o magdalenă lascivă cu „damf de unsoare motul lor e o „mireasmă feromagnetică a vocii lui bob
de motor şi lancôme“, din folclorul urban al secolului dylan, amanda lear“, în decorul simplu „de mare oraş
Ă
trecut) şi poetul – „un păun cu bucureştiul înfoiat în din sud-estul europei“, în care bucureştencele „cu şol-
spatele tău“ –, într-un subtil joc al prezenţei în absenţă, duri interesante“ şi braţele încărcate de crizanteme, far-
R
amintind de Adela lui Ibrăileanu, într-un joc mecanic date, cătărămate, citite şi fâţe „cu lănţişor pe ţâţă“, dau
ori într-o poveste adevărată despre care vorbeşte un fiinţă Oraşului, împreună cu „plutonierul de la colţ“,
A
proces-verbal, o dare de seamă, astfel: „vara lui 1979/ un alt Baudelaire „îmbătândumă cu lux, cu calm şi de
a fost una dintre ce le mai frumoase perioade din viaţa voluptate“: e un Bucureşti administrat intravenos, ase-
R
mea./ am cunoscut o femeie afectuoasă, puţin mâţâită/ meni amorului, într-o cristalizare a erosului deplină; cu
E
un pis-pis înţolit de la casa de mode şi fondul plastic/ Lică Trubadurul al Hortensiei Papadat-Bengescu şi, de-
cu care am şters-o la costineşti./ am stat chiar la hotel, opotrivă, cu Mitică şi cu celelalte personaje ale lui Cara-
T
într-o cameră cu televizor/ şi ne-am distrat excelent./ iar giale: poligonul căţelu – autobaza din filaret – gabrove-
apa mării era transparentă şi cu foarte puţine meduze ni – spitalul emilia irza – grozăveşti – romarta copiilor
L I
în acel an/ lucru de care ne consolam seara la discoteca – lactobarul de lângă scala – teatrul foarte mic – capşa
de la cantina doi/ şi noaptea când ieşeam să vedem cum – străzile toamnei şi taras şevcenco – parcul circului –
se reflectă luna în spaţiul/ marin de la stânci/ şi până mântuleasa – restaurantul berlin – dorobanţi – biblio-
la orizont./ a fost foarte mişto, foarte mişto şi o vreme teca franceză – bulevardul dacia – obor – magazinul de
A
splendidă/ ne-am întors la sfârşitul lui august destul de pantofi clujeana – grădina icoanei – şoseaua colentina
bronzaţi/ dar în bucureşti lucrurile nu au mai mers la – piaţa palatului – bulevardul magheru – barul negoiu
fel de bine./ câteodată la telefon nu îi mai recunoşteam – herăstrău, câte şi mai câte, într-o reţea de înţelesuri ce C
vocea/ şi mi-a stat îmbufnată o seară întreagă în faţa pare fără sfârşit: aici o vede Lică Trubadurul al Horten-
I
paharului de cinzano/ în extenuarea şi aerul răcoros siei Papadat-Bengescu („să ne iubim, chera mu, să ne
din monte-carlo,/ şi ofilită, ofilită înainte de vreme/ era iubim per tujur“), dincolo o privesc Mitică şi onorabilii
R O N
bricheta în mâna ei“ (poveste adevărată). În fiinţa vie a lui Caragiale: „4. Document olograf./ dragă iubitule,/
Bucureştilor, explorată în amănunt (o hartă foarte utilă sunt tuta sola în camera mea cu icoane pe sticlă, sunt
poate fi descoperită în cărţile lui Mircea Cărtărescu), ambetată./ ci vino tu, stare măreaţă a sufletului, pe mo-
într-un decor funambulesc, deşi cu repere foarte pre- tocicletă, pe biţiclu,/ pe limuzină, mangafaua a plecat la
cise, în atmosfera păstoasă a Levantului: e vremea amo- feteşti, de ce nu vii tu? Vină!/ mi-am făcut unghiile cu
rului, „în grea voluptate“, în jocul vieţii şi al morţii, cu sidef, am chef, arhonda, am chef…/ P.S. Adu şi banda
C
o „chera mu“ din dimineaţa poeţilor secolului XIX şi cu kenny rogers./ auguri, miţa./ strada blănarului 16

bis./ ce servitute/ ce dezgust,/ ce plictis…“. Un uni- cum, la fel, în Cântece de trecut strada şi Fraier de Bu-
vers lichefiat, surpat în rugină şi într-o sordidă luptă cureşti de Florin Iaru ori în Gara de Nord şi „terasele
R Ă de cocoşi, în jocuri mecanice, locuit de „domnul vasile adolescenţei“ lui Al. Muşina sau în femeile şi străzile lui
singurătate“, unde sinele şi eul, într-o viziune parodi- Traian T. Coşovei, nu e doar un spaţiu geografic filtrat
că dezabuzată, se luptă cu „supraeul“, într-un decor prin conştiinţa artistică: e, încă mai mult, forma fiinţei
R A
frăgezit prin lentila caragialiană, topiţi – toţi – într-o care exprimă (in)exprimabilul, e sus şi jos, aedul şi Cain
siluetă a visătorului incurabil, fragil şi puternic: „sunt din Căderea, realitatea şi iluzia, o metaforă a fiinţei inte-
o dantură pulverizată, o gură arsă după o noapte cu rioare, osmoza corpului cu fiinţa vie a Oraşului, într-o
băutură/ sunt o sarcină toxică, un torent/ albastru de relaţie erotică, plină de (sub)înţelesuri: „în faţa gării de
E
cianură zvâcnind bifurcat din gura păianjenului,/ mai nord venea spic de zăpadă./ de frig, se-ncolăciseră co-
puternic decât un caşalot, mai fragil decât o eprubetă: loană cu coloană, hotel cu hotel şi stradă/ cu stradă,/
T
sunt un visător incurabil“ (autoportret într-o flacără de prin pielea pietrelor din pavaj se încetinise osmoza/ cea-
brichetă). În Căderea, venea aedul; în Poeme de amor, ţa lingea parbrizul taxiurilor, le rodea emailul, glucoza,
I
a venit monstrul elegiei (maimuţa, maimuţoiul); pen- fructoza/ perechile, poză color, fustă şi jackă de skai/
L
tru acesta, amorul e la timpul trecut, elegiile lui sunt îşi mestecau prin colţuri mustăţile bej şi rujul corai:/
„fantoma ta“, cuplul e al unor obosiţi, ameţiţi „sub tipa vedea de valiză, iar tipul/ îi îmbrăţişa fenotipul./
plapuma inimii lumii“, orbi şi estropiaţi, într-o fiinţă vedeam toate acestea cu ochi de bărbat./ când, prin cea-
A
vie a Bucureştiului – stridie, fantomă, loc mereu (re) ţa sidefie, băgai de seamă că m-am înălţat:/ ce straniu,
descoperit –, aflată, cu sinele, eul şi supraeul într-un părea că sunt cu un cap mai înalt/ iar talpa de adidas
C
permanent cod portocaliu de caniculă nord-sahariană: nu se mai sprijinea pe asfalt/ mă ridicam solemn, flu-
„ne căţăram pe scara de incendiu până la conductele cu turând, peste maşini, peste gară,/ până la frontonul je-
I
spărtura/ bărboasă de atâţia licheni/ gâlgâind un fel de gos, până la cadranul cu evidenţa orară/ levitam peste
păcură cafenie/ de unde fantoma ta în poala giulgiu- trenuri, peroane şi şine/ vedeam locomotive albastre, ca
N
lui strângea un mănunchi verde/ de vipere galbene, un la jucării în vitrine/ totul amestecat cu branhii de cea-
pumn de rădaşte/ şi unde disperarea ta găsea o mortă- ţă, globuri de ceaţă…/ în corpul meu se întâmpla ceva
R O
ciune./ obosiţi, ameţiţi ne ghemuiam sub plapuma ini- de dincolo de moarte şi viaţă;/ mă suceam, îmi aducea
mii lumii/ orbi şi estropiaţi, ne amestecam cu muşeţelul genunchii la gură/ îmi arcuiam şira spinării/ şi din ce în
sălbatic/ intram ca buburuzele în floarea de gura-leului ce mai acut auzeam plescăitul de sânge al mării/ resacul
cu mucoasa vărgată/ ca un faringe de mâţă/ ne muşcam scrumbiilor printre stânci…/ peisajele de sub mine se
C
cefele acolo-n cocleală./ era în iulie, era ceva care rodea făceau din ce în ce mai adânci,/ vedeam acum, înălţân-
acolo, lângă mormanul de anvelope/ o carne neagră, o du-mă ca în vis/ scutul european, de la istanbul la pa-
sudoare, un nor./… apoi cădea noaptea, frigul venea, ris/ vedeam oraşele tremurânde, giubea cu giubea/ de la
constelaţii de o prodigioasă/ nefericire/ ne explodau în tunis la novaia zemlea/ vedeam frontul anticiclonic, cu
vasele de sânge din creier/ rupându-le îngerul în bu- izoterme şi izobare/ şi am văzut şi curbura pământului,
căţi./ bucureştiul e-o stridie cu restaurantul «perla» în ascunzându-se după soare“ (ninge peste gara de nord).
ea,/ te conversam, ţii minte, la un profiterol şi-o cafea/ Trebuie să meditezi ca să dai de real şi realul e
râdeai, reflectai în smalţul dinţilor tăi maşina 31 rapid/ descoperit pe culoarul minţii mele, scrie Mircea Cărtă-
erai cu experienţă, eram lăţos şi timid/ şocul, comoţia rescu în poeme precum rătăcind prin patiserii şi, cu un
pătrunderii în maturitate fuseseră pentru mine/ năuci- titlu rimbaldian, el însumi; în Totul, apoi, în Dragostea
toare/ intram şi ieşeam din dragoste şi memorie ca din şi Nimic, poetul se întoarce spre jocul „barbar“ cu un
nişte spaţii/ semnificative“ (viziune de seară). ecorşeu al femeii, spre un amor în ruină: aici, femeia din
Aici, în acest univers lichid, fiinţa alunecă spre o Poeme de amor e „destrămată“ într-un univers îngheţat,
iluzie „foarte mare şi foarte neagră“, printre fragmente cauciucata zarază (clementina, matilda, magdalena cu
ale unui Levant abia ghicit într-un „hanger cu mâner damf de unsoare de motor şi lancôme) e femeia-ruină,
de sidef în sileafuri“, într-un poem care iese din carne pietrificată într-un alt Pompei, regina grena a ţiganilor,
pentru a regăsi toposul fiinţei vii, fantasma şi realitatea, care răbufneşte în instincte: „ascultam «gipsy queen»
iubita, mama, soţia; Bucureştiul lui Mircea Cărtărescu, când ea mi-a răbufnit în privire/ cu coasa de fier în-

tr-o mână, cu zece mii de degete la cealaltă/ momind vreodată…/ aminteşte-ţi cum era odată, vreodată/ când
norii cu capete de buldogi, norii de colţi peste ţinutul un milion de pisici bronzate de soare/ veneau să ţi se
muntos/ şi când a început să plouă bulbuci de limfă şi frece de gât/ şi un milion de atomi ţi se gudurau la
fiere şi sânge/ ea a început să latre, să mintă/ bându-mi picioare/ da, când erai făcută din femelele tuturor spe-
leşinul într-un pahar cu diametrul cât luna,/ ascultam ciilor,/ chiar şi din femela melcului,/ chiar şi din feme-
«gipsy queen» când ea mi-a răbufnit în instincte/ ţic- la şurubului,/ odată, vreodată…“ (odată, vreodată…):
nită până la dumnezeu, bâlbâind din trei miliarde de odată e în osmoză cu vreodată, cum, la fel, monstrul
sâni/ tăind planeta venus cu coasa în două jumătăţi cu eul poetic (osmoză, conform Dicţionarului: „între-
transparente,/ picurătoare/ ucigându-mă cu o suliţă de pătrundere, influenţă reciprocă“), „fetiţele dulci“ ale
turcoaz./ şi faţa ei între cearceafuri/ era un sloi de asfalt, lui Gică Petrescu cu fata de la instrumente muzicale
şi burta ei cusută cu foc jerba o fanfară de/ cicatrice/ şi („o fată extraordinară, nefardată şi cu părul de-a drep-
talpa ei, talpa ta sprijinindu-se de perete…/ ah, gipsy tul sclipitor, cu/ o figură orientalaristocratică, de o lene
queen, regină grena a ţiganilor/ din toate cea mai li- flajeolată care m-a făcut să/ mă gândesc la Pound: în
beră, eliberează-mă din gratiile toracelui tău/ unde îţi ea era «amurgul amurgului educaţiei»“), povestea, me-
zac pe diafragmă păzit de buldogul inimii tale/ muş- reu povestea, aducând cu ea fragmente din Levant, o
cându-mă cu el, sfârtecându-ne beregăţile într-un care moldoveancă, o burgheză „iarna schi şi vara nudism“, o
pe care tărcat/ unde cei o sută de mii de ochi ai mei, gagicuţă-pisicuţă cu annabel lee, o puştoaică, lolita lui
scânteietori ca ferestrele/ crematoriilor/ dau foc brazilor nabokov cu „rumeioara jună, cu burtica mare“, gagica,
şi lasă muntele jupuit./ caut o ieşire şi dau de monştri snoaba, inteligenta cu vampa, „piţipoanca“ de ieri şi de
Ă
păziţi de intrări/ ah, gardiano cu părul de degete/ în azi, crudela din filmele siropoase şi femeia cu părul mai
fiecare por ţi-aş planta un cui şi o dinamită/ ca să te cari negru ca negrii, la concurenţă cu regina scrumbiilor
R
o dată din pulpele mele./ ca să îţi scoţi o dată colţii din şi „facultatea blondă de engleză“ cu Ioana, la a cărei
gâtul somnului meu“ (gipsy queen). În Totul, jocurile curte vin rechinii şi înecaţii: un univers-femeie, într-o
A
erotice din volumele anterioare se surpă într-un univers permanentă osmoză, în care se cuprinde şi textul sau,
obiectual (o motocicletă, o veioză, lampa, parchetul, poate, în primul rând, textul: minte, inimă şi literatură,
R
divanul, chiuveta, dulapul, tabloul), care face monstrul cum spune poetul în regina scrumbiilor.
E
(maimuţa, maimuţoiul, un mutant, el însumi), căruia Aedul din Căderea îşi strigă acum, în Totul, Dra-
îi populează singurătatea, având puncte de vedere, un gostea şi Nimic, dezamăgirea după ce va fi avut viziunea
T
orizont, viziuni şi stări (isterii, beţii, turbare, gemete, apocalipsei trăite pe „aripa de bătrân avion de război al
rânjete, horcăit, zdrăngănit, agonie, urlete) – o lume a dezastrului“, cu soarele într-un aer mov, între valţurile
L I
fiarei, a ecorşeului, scheletului, guvernată de propoziţi- unei maşini de tocat fiinţa interioară; Cain din pustie
ile celebre moi c’est un autre şi l’enferc’est les autres. Sim- nu mai vede demult paradisul, priveşte „mai mult de-
bolism? (Neo)romantism? Existenţialism? Toate, poate, cât mallarmean, o absenţă“, are viziunile unui alt, nou
împreună, într-un univers-femeie: „odată, vreodată…/ Oblomov („oblomovismul meu e prea feroce“, zice în
A
un milion de brahmani cântând în templele himalayei/ pace şi realism), în „mirosul de subdezvoltare“ fixat în-
nu acopereau vocea ta./ un milion de termocentrale tr-un jurnal liric al vremii şi omului „în realitatea abso-
nu dădeau curentul electric/ pe care-l dă pieptănul tău lută a maşinilor şi tramvaielor şi bordurilor“ (chiar, iată C
trecându-ţi prin păr./ un milion de fulgi de zăpadă în mărcile de maşini din Bucureştii lui Mircea Cărtărescu,
I
echilibru indiferent/ făceau acrobaţii pe fiecare geană a Florin Iaru, Al. Muşina, Traian T. Coşovei: Gordini,
ta/ un milion de berze îţi zburau prin oasele tubulare/ Trabant, Wartburg, Volga, Moskvici, Skoda, vechea,
R O N
strănutând de atât curcubeu,/ odată, vreodată…“ (…) Volkswagen, broscuţa, Renault 8, 10, 16, Dacia 1100 şi
„odată, vreodată…/ un milion de ochi strânşi nu fă- 1300, Lada): pe traseele cunoscute ale Bucureştilor, în
ceau atâta-ntuneric/ cât era sub pielea genunchilor tăi./ „răsăritul industrial“, în dezabuzarea „marca“ Voronca,
un milion de trotuare nu erau de ajuns/ ca să îţi cro- într-o elegie care e tot ce poate fi mai departe, mai stră-
ieşti o vestuţă de discotecă./ un milion de basculante îţi in de „discursul îndrăgostit“ din Faruri, vitrine, fotogra-
descărcau zahăr în ceaşca de ceai/ iar marea îţi trimitea fii şi Poeme de amor, ca un anotimp încheiat, sub stăpâ-
C
o maree de linguriţe/ odată, vreodată…“ (…) „odată, nirea, rară acum, a fiarei şi a piţipoancei din Dorobanţi

(„ce fiară eşti ai trecut la vitrina dealături: Philipsuri la în căruciorul dimovian“, unde poetul nu vede până la
11 00, la 13 000… ai buze frumoase, rujate haios/ şi capăt viaţa pentru că i-o ascunde textul, când realul se
R Ă ochi deştepţi sau ochi imbecili, ce contează?/ tu îţi tră- confundă cu visul, când femeia trece direct în literatură,
ieşti viaţa ta sprayată, şamponată, labirintul de ţoale/ şi apocalipsa e dragostea însăşi, adică, fiara care se împre-
mâini păroase… trăieşti estetic, ai dinţii scânteietori./ unează cu sine, în „ruina de bordei a lumii noastre“,
R A
iar eu mă gheboşez la maşina de scris/ culegând doar într-o nouă Geneză, a Textului, de această dată, când
dezgust“, scrie poetul în fiara), fanatizat de poezie, ase- Fil şi Erda, fugind de (din) apocalipsă, repetă, parcă,
meni lui Matei Vişniec, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, povestea lui Lot şi a Sarei din Vechiul Testament.
Al. Muşina, Tudor Jebeleanu, Adina Kenereş, Dan Totul şi Nimic se (pe)trec în Halucinaria: (retezat
E
Goanţă, Traian T. Coşovei, într-un eseu liric despre ge- din genunchi, acoperit cu celofan, şi alături/ prietenul
neraţia ’80 în bere şi frig, ca un vis de fericire care arată meu, scheletul, cu ţigara în fălci/ şi capul de mistreţ şi
T
astfel: „ca să fiu sincer, mă tot gândesc şi eu la aşa ceva./ gaiţa împăiată, noi stăpânim/ moartea arabilă, cernozi-
mai ales când, după vreo trei ore de predare la 41/ mă omul tandru al agoniei, noi suntem regizorii,/ povesti-
I
duc să mănânc la auto-mecanica, la etaj/ în mirosul torii, amanţii/ imortele de vid) totul: maşina de tocat a
L
dulce al salopetelor şi piftiilor şi în sporovăială despre fiinţei, talmuş-balmuş/ de matematici şi băşică de peş-
bani/ şi bujii./ stau cu chiftelele şi sticla de zmeură-n te, de emoţii şi tix./ o ciupercuţă aurie: nirvana, alta:
faţă./ nu prea mănânc, căci sunt preocupat să visez./ menlo park; alta: stravinski/ tehnicile extatice, televizi-
A
visul meu de fericire e un soi de azil sau de internat mi- unea,/ marconi, byzantium,/ ugarit, alexandria, roma,
cuţ,/ ascuns într-o pădure de foioase, o clădire cu pereţi iată-le aurii, în compostul călduţ/ al simţurilor, căci a
C
albi/ şi înăuntru un dormitor călduros, cu vreo zece pa- plouat/ şi peste halucinaria, au agăţat curcubeul“.
turi/ sau cel mult cincisprezece, mirosind a cearceafuri În fond, toată poezia lui Mircea Cărtărescu (re)
I
proaspete/ cum să spun, o infirmerie, dar fără injecţii şi scrie povestea şi (re)face scenariul din Vechiul Testament;
medicaţie,/ un preventoriu fără hidrazidă/ sau chiar un numai că Abel e aedul care cade în lume, iar figura lirică
N
ospiciu, fără lobotomii şi electroşocuri./ acolo să fim o nevoindu-se în pustie e chiar Cain; toată lirica sa con-
mână de oameni în pijamale/ cât mai fistichii, cu buline stituie o poetică a căutării poeziei, dincolo de femeile
R O
verzi şi roz, cu elefanţi, donalzi, girafe/ şi care se încheie de la adânci bătrâneţi (fata cu şosete de diamant de pe
cu şireturi, ca dosarele./ să stăm acolo tot timpul, chir- Calea Moşilor, fata cu steluţe în gene din Colentina,
ciţi sub pături şi trăncănind,/ să sucim cubul unguresc, fata-scrisoare cu subţiori, domnişoara cu fund „crăpau
iar la ora mesei/ să fim serviţi cu grepfruituri./ singuri, pe el pescăreştii de catifea./ iar sânului ca şi pluşul/ i se
C
fără buletine şi fără rude/ fără nici o decizie de luat, să vedea prin tricou ţumburuşul“, Corina, cu papagalele,
dormităm, să bârfim, să ne uităm pe/ geamuri/ să stăm ultrafardata „de pe şoseaua Ştefan cel Mare“, fata de 19
în amurg cu tălpile pe calorifer citind romane şi nuvele/ ani „a lui Jebe“), mărturisind teama de adolescenţă şi
americane de autori tineri/ cărţi dezordonate din care oroarea de maturitate şi dincoace de definiţia sa din-
nu-ţi vine să te trezeşti./ fără femei şi aproape fără băr- tr-un poem antologic din volumul Nimic: „Iată defi-
baţi/ să îmbătrânim acolo, doar noi dă noi/ în duduitul niţia mea: stau aici, lângă aragaz/ cu fericirea în suflet,
caloriferelor, în zgomotul apei de la closet, în fâşâitul/ privind zăpada – atât cât se vede/ prin geamul vălurit
aşternuturilor/ şi ascultând cum fulguie peste pădure./ un ins pletos/ şi care nu mai vrea decât un singur lucru:
ar mai fi şi o masă la care să scriu/ tot ce-mi trece prin să stea aici/ lângă aragaz, cu fericirea în suflet, privind
cap, versuri şi povestioare, să mâzgălesc, să ţin/ un jur- zăpada./ Fulgii zboară în sus, apoi şovăie în aerul alb/
nal/ cu un vecin lângă mine, care lipeşte nişte circuite şi o iau oblic la vale, adânc între blocuri/ şi-apoi iar în
cu letconul/ la lumina unei veioze cu arc./ cam asta-mi sus… ce ciudăţenie! ce bizarerie!/ Da, ce ciudat, Doam-
doresc, dacă e vorba de fericire“ (visul meu familiar). ne: sunt singur şi trăiesc dimineţi fericite.“ (Când nin-
În Halucinaria se întâmplă toate acestea, cu ge, când ninge şi ninge…).
„zepeline lungi peste piaţa Bucur Obor“, într-un Bu- Lângă aragaz, cu fericirea în suflet, privind zăpa-
cureşti unde, încă, mai e posibilă, chiar dacă dintr-un da, iubindu-se cu fiinţa vie a Oraşului, Mircea Cărtă-
film voalat, o imagine a lui „Dimov cu cămaşă neagră rescu s-a petrecut în Levant. O capodoperă a literaturii
şi un fuior de barbă îngălbenită/ plimbându-şi nepoata contemporane.

O veghe solitară într-o lume infernală Savu POPA
R Ă
R A
„F rica era mereu prezentă, inevitabilă, năvă-
lea peste ea încontinuu, prin toate deschi-
zăturile casei, dinspre majoritatea oamenilor pe care îi
unor descrieri arhitecturale sau naturale, întreaga na-
rațiune mizează pe o desfășurare alternativă între ob-
servația unui cotidian mortificat și evocarea unor cadre
cunoștea...” Am redat, mai sus, atmosfera romanului retrospective. Dezumanizarea, un laitmotiv al textului,
E
Cerul ca oțelul1, scris de Cosmin Leucuța, o apariție edi- devine o cutie de rezonanță a sacrificiului și a revoltei
T
torială aparte și oarecum inedită în peisajul romanesc în cadrul unor relații interumane, tot mai tensionate și
autohton. Romane distopice s-au mai scris în literatu- mai perisabile.
I
ra noastră. Un exemplu recent, care îmi vine imediat
în minte, este cel al lui Iulian Spectrul apocaliptic
L
Ciocan, Clovnul, în care întâl- Personajul feminin își pă-
nim câteva elemente de distopie. răsește casa, după dispariția so-
Dar, parcă nu s-a mai scris, până țului și moartea singurei fetițe, și
A
acum la noi, un roman în care pornește într-o aventură distopi-
predomină o asemenea atmosferă că, menită să îi dezvăluie fațetele
C
sumbră, conturată cu intensitatea întunecate ale unei lumi ruinate,
dramatică și tragică a unei întregi în care peisajele sau orașele par
I
lumi decăzute, unde lupta pentru prinse în rețeaua crepusculară a
N
supraviețuire este dusă la un nivel dezolării. În romanul lui Leucu-
care atinge paroxismul în încer- ța, nu cunoaștem numele niciu-
R O
carea depășirii limitelor umane. nui personaj, nici cele ale locuri-
Elemente care îl apropie de alte lor prin care trece sau cel al bolii
romane de anvergură din literatu- sau al cataclismului care a făcut
ra universală, care au cultivat, cu ca peste tot în jur să planeze o at-
C
instrumente tematice complexe, mosferă a distrugerii, a morții și
universuri distopice, cum ar fi: a unui cenușiu care a impregnat
Eseu despre orbire de José Sarama- adânc orice textură, formă, culoa-
go, Sfâșierea cerului de Ursula K. re sau colț de natură.
Leguin sau Portocala mecanică de Romanul se deschide cu o
Anthony Burgess. crimă. Ca să supraviețuiască, oa-
O femeie, căreia nu îi știm menii fac tot posibilul să găseas-
numele, luptă pentru supraviețu- că de mâncare, chiar și printre
ire, în condițiile în care majorita- resturi alimentare, uitate de zeci
tea oamenilor au dispărut, orașele au fost abandonate, de ani, printre ruine sau prin spații deschise, abando-
sursele de hrană sunt aproape pe cale de dispariție. Însă, nate, punându-și, astfel, viața în pericol. Printre puținii
mult mai grav, resursele de umanitate, de empatie sau supraviețuitori ai acestei lumi post-apocaliptice, se află
altruism, sunt serios diminuate, în atmosfera apăsătoa- cei care au mâncarea și care dețin monopolul printre
re a extincției materiale și spirituale, deopotrivă. ceilalți. Decid cine supraviețuiește sau nu, și devin, pe
Scris la persoana a III-a, într-un ritm, pe alocuri rând, vânători de oameni, canibali, dominatori sau ne-
alert, îmbinând secvențele introspective cu detalii ale buni. Copiii rămân animați, în continuare, de o anu-
mită drăgălășenie și nevinovăție.
1
Cosmin Leucuța, Cerul ca oțelul, Humanitas, București, Femeia aceasta, protagonista poveștii, reușește să
2022. fugă din casa celui care o ținea ca ostatică, oferindu-i
atât de puțină mâncare. După ce are loc o luptă în care urs nervos și agitat, se va trezi într-o casă străină, unde o
reușește să se salveze de la o tentativă de viol venită din bătrânică foarte calmă și resemnată îi va dărui o porție
partea acestuia, femeia părăsește casa și pornește în că- serioasă din mâncarea ei, drept mulțumire că i-a scăpat
lătoria prin lumea dezolării, asupra căreia, la orice pas, fiica de la moarte. Aici va afla că există numeroase femei
plutește spectrul sinistru al unui sfârșit care pare că se gravide, care se ascund și luptă pentru supraviețuire.
înscrie într-o durată atemporală.
Călătoria aceasta va deveni, la fel ca și în roma- Întâlnirea
nul lui Cormac McCarthy, Drumul, laitmotivul cărții Călătorind în continuare, ajunge într-un oraș
de față. Însă, ceea ce diferențiază cele două universuri complet pustiu, care, însă, își etalează măreția de altă-
este tocmai faptul că, în povestea lui Leucuța, totul este dată, ajunsă la o decrepitudine completă, dezolantă.
învăluit de un mister copleșitor, care, deopotrivă, ne Zgârie-norii se înalță precum niște coloși masivi,
intrigă și ne înfricoșează. Femeia pătrunde prin păduri, cadaverici. Drumurile sunt abandonate, magazinele
unde aproape că nimic nu mai supraviețuiește. Apar, distruse, la fel și parcurile sau străzile, cotropite de o
uneori, animale, păsări, umbre, sub forme anemice, vegetație uscată, amorfă și sălbatică. Peste tot planea-
emaciate, lipsite de fiorul vieții. Trece prin orașe golite ză ruina și fisura. O lume populată de resturi mizere,
de orice urmă omenească, unde tehnologia, electrici- mirosuri fetide, rămășite umane, părți acoperite de ape
tatea sau circulația par a fi dispărute cu mult timp în mocirloase. La un moment dat, femeia va da de o fetiță
urmă. abandonată, care nu și-a mai întâlnit părinții și pe care
o va lua cu ea, după ce se va asigura că nu este o cap-
Ă
Infernul dezumanizării cană, că fata e singură și sinceră când spune că a găsit

La fel ca și bărbatul din Drumul, acel tată care mai multă mâncare, pe care a ascuns-o în diferite părți
R
încerca să descopere orice modalitate de supraviețuire, ale orașului. Între cele două se va produce, mai întâi,
femeia se descurcă și ea în orice situație. Știe cum să își o legătură de supraviețuire, unde sentimentele de ata-
A
improvizeze culcușul, pe acoperișul unor clădiri pără- șament sau empatie, deocamdată, fac loc prudenței și
site sau între copacii unei păduri. Poartă un ghiozdan unei răceli venite mai ales din partea femeii care dorește
R
în care are puține alimente și apă, fuge tot timpul și să fie tot timpul circumspectă și vigilentă. După ce vor
E
reușește, astfel, să se salveze din calea unui urs. E atentă petrece mai mult timp împreună, dormind pe acope-
la fiecare sunet sau mișcare, se ghidează după simțuri. rișurile unor zgârie-nori sau în casa copilăriei femeii,
T
Rămâne, de fiecare dată, în umbră, unde urmărește, pe care vor descoperi ca fiind abandonată, femeia își va
analizează și e atentă să nu fie prinsă. Căci, a fi prinsă redescoperi sentimentele materne. Va începe să o prote-
I
înseamnă a fi învinsă și omorâtă. În lumea aceasta, tot jeze pe fetița foarte receptivă și săritoare, dovedindu-se
L
mai apropiată de finalul ei, decăderea morală, corup- a fi, pe parcurs, spontană, creativă și foarte practică.
ția, dezumanizarea, absurdul omenesc, chiar grotescul,
sunt prezente în formele lor cele mai brutale. O Antigonă într-un peisaj distopic
A
Aparatul infernal al dezumanizării conține zeci Până acum, ambele personaje s-au confruntat
de scene halucinante sau mărturisiri sumbre, în care cu pustiul din jur. Nu au întâlnit pe nimeni, în afară
C
unii prind tot felul de animale pentru a le mânca, pe de o umbră care apărea și dispărea intempestiv sau de
când alții ajung să își mănânce propriile degete. Iar, sunetele ciudate care se reverberau din toate colțurile
I
majoritatea prind femei gravide, pe care le omoară, le peisajului încremenit. Dintr-o dată, însă, vor fi prinse
scot pruncii și îi mănâncă. Protagonista este și gravidă, de doi bărbați. Femeia va ajunge într-o clădire constru-
N
în primele luni. Fapt pentru care supraviețuirea devine ită în stil Tudor, un fel de sanatoriu, și va fi dusă într-un
pentru ea, inconștient sau nu, un imbold suprem. O subsol, unde, într-o sală plină de mirosuri grele și de
R O
ajută să depășească orice limită sau neputință, să mear- miasme, va descoperi, pe mai multe paturi, femei fără
gă până acolo unde se deschide o falie întunecată între mâini sau picioare, unele gravide. După un timp află
rațiune și delir, între perseverență și stagnare, între su- că a căzut victima unui grup de bărbați, în frunte cu
praviețuire și renunțare. așa-numitul diavol galben, un individ foarte îngrijit,
C
După ce o salvase pe o fată tânără din calea unui care fusese, pe vremuri, închis în acest ospiciu, dar care,

între timp, scăpase și răpea femei supraviețuitoare, le moral, refuzând să le ucidă pe bietele femei, care, după
tăia mâinile și picioarele, apoi se deda la acte de cani- ce s-au văzut eliberate, au cerut ca să fie ucise. A știut
balism. Până la urmă, femeia reușește să scape din acel și cum să răzbată prin dezgustul și derizoriul macabru
peisaj plin de atrocități, luptându-se și ucigându-i pe al unei lumi pe cale de dispariție, purtându-și umanita-
tartori cu un pistol. tea sub forma unei făclii prin noaptea neasfârșită. Și-a
Finalul o prezintă pe femeie reușind să nască și păstrat echilibrul mental, forța fizică și morală și, astfel,
să își continue, fără fetița pe care nu a mai văzut-o vre- a reușit să răzbată la suprafață, atunci când pericolul
odată, călătoria spre nord. Precum o Antigonă, femeia dezintegrării, al scufundării depline în abis, devenea tot
aceasta a știut cum să îmbine firea răzbunătoare, de-o mai iminent.
cruzime inimaginabilă, cu sentimentul datoriei și al Cu toate că cerul își devoala mereu nuanța de
milei. A știut cum să restabilească un echilibru uman și oțel, setea de supraviețuire a eroinei (cu sufletul și min-
tea oțelite) a fost mult mai puternică, înfruntând ma-
rasmul existențial, tot mai întunecat, mai irațional.
Ă
R
A
R
E
T
L I
A
C
I
R O N
C

R Ă
R A Mihai POSADA Şerban Chelariu – Respir
Î n cartea din 1982, intitulată Respirări, Nichita

Stănescu le reamintea cititorilor o spusă a lui
Rodin, sculptorul romantic: «a avea talent înseamnă să-
al Uniunii Artștilor Plastici din România și al Galeri-
ei Piermont Flywheel Gallery, din Piermont, New York,
S.U.A. Volumul Gălbenușul Soare a fost propus pentru
ți facă plăcere ceea ce muncești». cel mai bun volum de poezie al anului 2014”, aflăm
E
În volumul său de versuri & desene intitulat din succinta prezentare biobibliografică (pp. 229-231).
T
Respir (Tracus Arte, 2019), Șerban Chelariu demon- Despre acesta din urmă, dimpreună cu volumul Piele și
strează cu brio, cale de 336 de pagini, că maestrul de unghii apărut în același an, am scris cu bucurie recen-
I
odinioară al lui Brâncuși la Paris nu se înșela. Pensio- zia intitulată: Șerban Chelariu, la a șasea carte de ver-
nat la anul 2010 din domeniul construcțiilor industri- suri, publicată în revistele românești CENACLUL DE
L
ale pentru care se specializase ca Professional Engineer în LA PĂLTINIȘ, Sibiu, decembrie 2015 și ORIGINI/
Statele Unite ale Americii, ca licențiat al Facultății de ROMANIAN ROOTS, Lawrenceville, U.S.A., în vol.
Construcții Civile și Industriale din Bucureștiul natal, XIX, 2015, apărut abia în anul 2017. Despre umanis-
A
Șerban Chelariu și-a prestat meseria cu abnegație, încât mul funciar al poetului Șerban Chelariu scriam așadar la
ulterior să își permită a se dedica „eclusiv artelor plastice 2015, iar volumul Respir îmi confirmă opinia, preluată
C
și scrisului” (p. 229), în landa de adopție, Statele Unite de la hermeneutul său Ștefan Stoenescu, prefațator și al
ale Americii, unde emigrase la 1977. De altfel, într-un excepționalului volum din 2014.
I
interviu acordat Mirelei Roznoveanu pentru RTVNY, Vorbind despre «o poezie a prezenței» ce «se hră-
N
autorul mărturisește chiar că meseria era în fapt un nește cu tremurul declinului», în volumul de poeme
hobby care i-a asigurat condițiile necesare dezvoltării pa- Respir, profesorul Mircea A. Diaconu sesizează «dialogul
R O
siunii sale pentru pictură și lirică. Pe coperta cărții, un familiar și intim cu amintirile, cu sufletul, cu moartea»
tablou suprarealist încântă privirea și spiritul lectorului, (pe coperta a patra). Se cuvine amintit faptul că Șerban
un autoportret pe contrapagină și o serie generoasă de este fiu al încă prea puțin cunoscutului scriitor interbelic
lucrări de grafică din epoci diferite de creație și expresie de înaltă valoare intelectuală și impecabilă ținută mora-
C
plastică ilustrează acest splendid obiect cultural, într-o lă, profesorul universitar, filosof și scriitor, Traian Che-
ediție bibliofilă – mod aproape desuet de-a edita o carte, lariu (1906-1966), membru al mișcării poetice Iconar și
obicei de care ne vom aminti cândva cu nostalgie în civi- victimă a abuzurilor criminale și incompetenței institu-
lizația super-standardizată a viitorului deja prezent. Așa ționalizate, proprii regimului bolșevic implantat în ini-
cum îmi amintesc, prin analogie, de alcătuirile similare ma Regatului României. Copilăria poetului va fi mar-
ale suprarealistului declarat și dovedit, regretatul medic, cată de drama suferită de părinții săi, o familie trecută
plastician și poet Alexandru Lungu (1924-2008), editor prin vămile inumane instaurate o dată cu cortina de fier,
al «caietului de poezie și desen» ARGO, revista sa de dramă transfigurată nevindicativ, în metaforă existenția-
suflet de la Bonn. lă: „nu există hotar/ între viață și moarte// o tranșee/ un
Șerban Chelariu este un bun exemplu de dăru- mal// o cortină de fier/ enormă// viața când se destramă”
ire pasională, când pasiunile devin profesiuni. Pentru (nu există hotar, p. 35, subl. autorului). După imigrarea
acești maeștri, e vorba așadar de desen/pictură și poe- urmată de o muncă asiduă, Șerban Chelariu izbândește,
sie. Născut în București, la 30 septembrie 1943, Șerban izbutind în cele din urmă să își urmeze pasiunile.
Chelariu a reușit să împletească meseria cu viața, să le Dintru început, poetul se autodefinește în aceas-
iubească pe ambele și să își permită luxul de a fi bun in- tă cheie a fiindului-respirare: „veșnicii/ similare cu via-
giner-constructor dar și bun plastician și poet. Membru ța// nu veșnicia// cuvintele viață să prindă/ respirând”
al: „Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Scriito- (câteodată, p. 8); apoi: „respir soarele/ cerul/ furtuna//
rilor Bucovineni, Asociației Internaționale a Scriitorilor iarba/ norii respir/ și haihui/ printre cratere/ luna”, cu o
și Oamenilor de Artă Români – LiterArt XXI, S.U.A., explicare ca pentru sine a acestei beții blagiene de trăire
frenetică a vieții, a insațiabilei sale pofte de a fi-fire, în ceruri/ respirând” (deplinătate, pp. 45-48, subl. autoru-
gena firescului și în firea existenței nepervertite de teh- lui). Frumoase ca „soarele soare” plenar apolinic-tutelar,
nologii mutante, expresie a unei atotcuprinzătoare regă- autor de viziuni ample, Șerban Chelariu utilizează încă
siri a persoanei în universul infinit al ființei, al Creației: alte asemenea metafore din mitologia creației: „albine
„nu sunt în stare/ singur să fiu// am moștenit felul aces- putere”, cum caii (dragostea, p. 52); or, se știe că albine-
ta/ de-a fi/ din tată în fiu// respir pământul/ stelele toa- le sunt caii-putere ai iubirii în hinduism întrucât rodul
te” (respir soarele, p. 14). Reflexivitatea poetică a „respi- spiritual al actului amoros între Vishnu și Lakshmi, fru-
rării” ridică rostirea la nivelul unei mosul veșnic tânăr zeu al iubirii,
ontologii de bună seamă creștine, Kama, posedă arcul celor cinci
odată cu recunoașterea de sine ca simțuri făcut din trestie de zahăr
parte a întregului: „eu nu respir/ și are firul corzii țesut din albine
sunt respirat// de lună/ de pă- vibrând.
mânt// de ceruri// prin soarele/ Ecouri native din mari
ce/ zilnic ne respiră[...]/ eu nu îm- poeți români, presărate în cartea
bătrânesc/ îmi sunt îmbătrânit// cu versurile unui desțărat, cum
de cel ce zilnic/ chiar prin mine rămân fărâmiturile de anafură
trece[...]/ doar când iubesc/ din în batistă: «Polenul cade peste
toată inima[...]/ pur și simplu/ noi,/ În preajmă galbene troiene/
îmi sunt eu// de parcă frate aș fi/ Alcătuiește-n aur fin./ Pe umeri
Ă
de nu chiar geamăn/ cu iubirea” cade-ne și-n gene» din Risipei se
(eu nu respir, p. 53). dedă florarul a lui Lucian Blaga,
R
Cuvinte compuse cum la Șerban Chelariu consună du-
trupsuflet pot reaprinde nostalgii reros-românește: „de polen să
A
erotico-mitologice: „fiară sălbate- te umpli/ pe față/ pe umeri/ pe
că/ tinerețea// șolduri catifelate/ piept/ printre petale de flori// ro-
R
mersul cabrat// ochii ageri/ spre iuri de albine/ frisoane prin dor”
E
lumini neclintiți// trupsuflet zbu- (și-au dat arama pe față, p. 38).
rând/ printre dragoni/ cot la cot Restaurator, în dorințe de un
T
cu balauri” (fiară sălbatecă, p. 57) entuziasm umanist dezmărginit,
sau un acut sentiment al torentu- poetul exasperat de starea pre-
L I
lui ființial, ca un apeiron perso- zentului „fel de-a fi ce înțelepții
nal: „aleargă-ncontinuu/ trecând strâmb de-ar sta nu-l înțeleg”,
chiar prin noi// trupsufletul/ face să răsune în cartea Respir une-
pulberi/ sângele/ roșu noroi” (se tot întinde, p. 21); în le ritmuri și rime alese din zestrea eminesciană a Scrisorii
A
vreme ce spațiutimp poate să exalte „dragostea deplină/ III, de la care preia și discursul critic dizolvant-vitupe-
cutremurătoare”, sentimentul religios prevalând iarăși, rator, în forme ample, atipice volumului său de versuri
cum bunăoară în acest text apologetic ce metaforizează majoritar foarte scurte, într-un text plasat penultimul C
pliroma creștină în imaginarul orfic-dantesc al lui «pre- în economia întregului: „omenia regăsind-o cerșetoare
I
cum în cer așa și pre pământ», poetul vorbind aici des- printre fameni/ să o strângem iar în brațe să ne spu-
pre „diamantele cerului”, de „dragul de viață” cel „până nem iarăși oameni” (vine desfăcându-și scutul, pp. 221-
R O N
la sfârșitul dragostei” și despre whitmaniana „iarba plină 225). Șamanismul arghezian cu ecou barbilian despre
de rouă” asemuită cu o oaste infinită de „săbii/ honjō care vorbeam prin 2015 la adresa culegerilor de versuri
masamune/ nu-n sânge// în rouă oțelite” care îi induc Piele și unghii, respectiv Gălbenușul soare se regăsește în
năvalnica pornire de contopire cu universul eternei reîn- volumul Respir, ca în ce de verde, text scris și dedicat de
toarceri eliadiene: „simt un îndemn să mă arunc/ în voia Șerban Chelariu (în)tocma(i): „În amintirea bunicului
brațelor inimii// plonjând peste muchea spațiuluitimp/ meu,/ a bunului lui prieten și a raiului/ cu cireși din
C
în brațele soarelui soare// la unison/ cu-adâncul de din Mărțișor”: „ce de verde/ albăstrui/ pământul/ cu iarba

lui// nu-i așa/ așa e/ nu-i” (pp. 64-65). Comparația cu «cu pădurea ei cu tot», la Chelariu se suprapune dorului
Eminescu, apoi, are la bază fondul etno-estetic comun. de un spațiutimp sublimat de trupsufletul transfigurat
R Ă Pe lângă matricea formativă, moldovenească, a părinți- salvator, prin firul de iarbă firav al bucuriei de a retrăi
lor mutați din Cernăuți și Iași la București, cu doar trei prin nepoți, la vremea senectuții ce înțelege și concepe
ani înaintea nașterii lui Șerban, și în ciuda diferențelor existența ca viațămoarte: „drumul abia început/ râv-
R A
formale firești, evidente, amândoi poeții manifestă ace- nește/ drum să ajungă/ abia isprăvit// ziua/ cu seara/
E
T
I
L
A
C
I
N
R O
C
eași uriașă iubire de natură și viață, aceeași dragoste pen- se-nnoadă lună/ cu fundă/ de bucurie/ halou// sfârșitul
tru limba română, la Chelariu mai rănită, încă, de ple- de drum/ strânge în brațe/ pasul/ pe drumul cel nou//
carea în țări străine, fără a părăsi de nevoie decât patria nimic nu se pierde// viațamoartea/ pe toate le-adună//
de pământ, niciodată patria de cuvânt – limba natală în deschide/ bunicule/ ușa (nepoții mai plâng, pp. 66-67,
care continuă să își scrie, dincolo de ocean, cu credință subl. autorului). Greu încercatul Gheorghe Grigurcu
nestrămutată după aproape 45 de ani, poemele. Cu atât scria deunăzi: «Senectute. Nu pare oare consiliul carpe
mai mult îi unește pe cei doi dezamăgirea produsă de diem produs anume pentru această vîrstă a penuriei de
contemporanii fiecăruia, în raport cu condiția umană clipe?» (ARGEȘ, Pitești, Nr. 11/461, noiembrie 2020,
aceeași, cu același ideal de frumusețe umană trădată, p. 3). Șerban Chelariu este azi un fericit care își cântă în
pângărită de aceiași, în caruselul amarei repetări a isto- vers și culoare bucuria aceasta simplă dar triumfătoare,
riei, semnalat de la Caragiale (Istoria se repetă) și Hegel, peste necazurile de odinioară și grijile dintotdeauna. O
la Huxley sau Exupéry și atâția alții. Dorul de copilărie inginerie poetică sublim construită.

Pictând propria realitate Romeo Aurelian ILIE
R Ă
Buletin de ştiri blues de Tatiana Ernuţeanu
(Editura Tracus Arte, 2022)
R A
T atiana Ernuțeanu a absolvit Facultatea de
Limbi și Literaturi Străine și un master în
Relații publice în cadrul SNSPA. A fost profesoară de
nu păstrezi distanța corectă/ cineva îți spune că ești trează/
simți aluneci și vrei/ din nou travaliul visului/ unde ești
prezentă prin absență/ un non-om încălzit/ de o formă
limba română, iar de 15 ani activează ca Specialist PR. primară de fericire/ pe care o numești inexistență”.
E
A publicat poezii în reviste literare din România și din Nu întâmplător am amintit de celebra și con-
T
străinătate precum: Convorbiri Literare, Vatra, Eup- troversata pictoriță mexicană, ci pentru că între ope-
horion, Opt Motive, Cafeneaua literară, Hyperion, O ra acesteia și poemele Tatianei Ernuțeanu există două
I
mie de semne, Tribuna, Revista Golan, Planeta Babel, punți de legătură. Prima ar fi abundența de imagini
Viața Românească, Luceafărul de suprarealiste (pe care însă niciuna
L
dimineață, Noise Poetry, Timpul, dintre ele nu le resimte altfel decât
Jurnal Israelian, To The Lite Hou- ca fiind propria realitate), iar a doua,
se, Tastzine, Lettres Capitales, etc. prezența unei tensiuni constante ce
A
Este prezentă în antologia Nevoia de vine dintr-o perpetuă oscilare între
Ordine, apărută la editura Saga Pub- senzualitate și o stare generală de an-
C
lishing Israel. A debutat editorial în goasă, născută cel mai probabil din
anul 2020 cu volumul Carne, Visuri conștientizarea fragilității propriei re-
I
și Oase triste uitate în Hydra (Editu- alități, care, în viziunea poetei, „are
N
ra Eikon), iar recent i-a apărut un dinți de lapte”. Iar poemul care ilus-
al doilea volum de poeme, Buletin trează cel mai bine această stare de
R O
de știri blues, la editura Tracus Arte. fapt mi se pare a fi acesta: „în spatele
Asupra acestuia din urmă mă voi fricii de a pleca/ întotdeauna stă tea-
apleca în cele ce urmează. ma/ că nu vei vrea să te mai întorci/
Volumul este alcătuit din 78 cel mai sigur adăpost/ haina în care ai
C
de poeme, dintre care primele 38 tresărit/ Munich/ ți-am internalizat
sunt în versuri, iar următoarele 40 neputințele/ ca și cum ți-aș fi purtat/
sub formă de poeme-bloc. Cu toate copilul/ Munich/ fata are ciorapi ne-
acestea, nu există o delimitare preci- gri/ buze cu riduri și un univers/ al
să între cele două secțiuni, mai mult migrațiilor/ Munich/ pe mâini nu te
decât atât, indiferent de abordarea speli niciodată de altă piele/ nici de
estetică, toate poemele pornesc de la aceeași idee, care fapte/ nici de prefabricate/ Munich/ disloc o emoție/ și o
capătă pe parcurs chiar aspectul unei obsesii, ceea ce aplic altundeva/ mecanism defensiv/ temperat scot sâm-
este foarte bine pentru că, în opinia mea, adevărata po- burii/ din vișine/ Munich/ onestitate sintetică/ și/ niciun
ezie nu se naște decât din gânduri devenite obsesii. pariu pe egal/ insert here”.
Ideea de la care pornește Tatiana Ernuțeanu în Trecând la poemele de tip bloc sau poemele în
acest volum, fiind prezentă chiar din poemul de des- proză, aș spune că aici se potrivește cu atât mai mult
chidere, este aceea că fiecare individ își trăiește propria asocierea cu lumea artei plastice, pentru că mare parte
realitate interioară. Ea însăși se adâncește în propria dintre acestea sunt foarte picturale, iar estetica utilizată
realitate, exact ca în celebrul tablou al Fridei Kahlo in- frecvent este aceea a compoziției de tip suprarealist, în
titulat I paint my reality: „știi bine/ că ceea ce conține o sensul că, în cuprinsul unui singur poem se regăsesc o
realitate/ e posibil să nu existe deloc în alta/ cu toate astea mulțime de imagini aparent fără o legătură clară între
continui/ să stai pe o suprafață lipsită de precizie/ cu obiec- ele. Aș zice însă că aici se impune mai curând o com-
te mici/ fără să le vezi așa/ fără măcar să-ți dai seama/ că parație cu picturile lui Salvador Dali din perioada lui
„paranoico-critică”, atât pentru faptul că avem de a face până la urmă pentru-ce-și-din-ce-interes târăște-mă vani-
cu imagini ce par a se mișca complet brownian, cât și lie pe indie furtună în carne insert here îți zic un bărbat
pentru faptul că se simte aici o influență foarte puter- mi-a zis odată că sunt un decalog 11 e culoarea păcii”.
nică din zona psihanalizei și a binomului antagonic vis Deși nu sunt un expert într-ale psihanalizei, aș
versus realitate, sugerate atât de laitmotivul „oglinzii”, risca să spun că inclusiv furtuna aceasta de imagini (ce
cât și de cel al „părții nevăzute”. De altfel, părintele amintește inclusiv de dadaiști și de dicteul lor auto-
psihanalizei, Sigmund Freud este invocat la tot pasul: mat), pe care Tatiana Ernuțeanu o construiește, nu este
„Oglinda o plăcere infantilă și pură târăște-mă nimic nu altceva decât un fel de scut pentru a se proteza de cei
e în control control e doar în java pauză pe emoțional suc care ar dori să pătrundă în realitatea sa care și așa este
de ananas prelins pe picioare călduț un pulover cu un fir una cât se poate de fragilă. Dar chiar și așa, vulnerabili-
dus și de unde am vânătaia asta pe gleznă nu e aia care tatea poetei rămâne una destul de ridicată, amplificată
a călcat strâmb că de asta am grijă întotdeauna Freud parcă și de infuziile de senzualitate, rare dar pregnante.
m-a mințit ieri a spus că nimic din ce vine de la alții Aș spune însă că avem totuși de a face cu o vulnerabi-
nu-mi rămâne că e ca și cum s-ar cere printr-o sită Freud litate asumată pe deplin, venită din partea cuiva care a
nu știe că dacă faci sex cu cineva îți rămâne o particulă îmbrăcat haina celui ce nu mai are nimic de pierdut.
din ADN-ul celuilalt (dacă) pe mine trebuie să mă dau Deși este de abia la cel de-al doilea volum de po-
afară din mine pe celălalt trebuie să îl las să se miște prin eme, Tatiana Ernuțeanu pare că și-a definit deja direc-
mine orașul e mic o familie de vinete a fost adusă într-o ția poetică, atât din perspectiva temelor abordate, cât și
casă boierească din piață să fie batjocorită nu vă vindeți din linia imagistică de care uzează pentru a-și exprima
Ă
jucăriile și câtă apă să bea ca acum să nu-l mai conțină în versuri trăirile sale cele mai profunde. De altfel, ea
pe aici o absență poate fi prezentă cum eu pot fi risipită pe este o prezență cât se poate de originală în peisajul po-
R
podea târăște-mă și virtuțile mi se vor pierde printre sema- eziei române contemporane fiind de-a dreptul imposi-
foare sunt o femeie portabilă care știe să înghită resturi și bil de „prins” în vreo generație, direcție sau școală de
A
târăște-mă se freacă de mine tot bumbacul straielor sub ele poezie. Ceea ce denotă în primul rând o mare doză de
corpul meu fruct-pistil peste surâsul de mâță îndestulată și autenticitate care nu îi aduce decât de câștigat.
R
E
T
I
L
A
C
I
N
R O
C

Ilie Tudor Zegrea sau fiorul elegiac Adrian Dinu RACHIERU
IN M E MO RI AM
S -a stins, în vitregitul Cernăuți, și Ilie Tudor
Zegrea, încă un truditor de seamă pe ogo-
rul literelor române, grăbit să plece (d. 24 octombrie
veac / cu iluzii şi idei leşinate ca frunzele-n timpul
secetei, / în văzduh – o conspiraţie a metaforelor în
stil elegiac / cu regale vânători de trandafiri şi cu oxizi
2022), completând o nefastă listă cernită, după ce, în din coada cometei”. Cultivatorii de iluzii ne-ar obliga
ultimii doi ani, ne-au părăsit, sărăcindu-ne, Mircea Lu- la o succintă recapitulare. Când cerceta „generaţiile şi
tic, Grigore Crigan, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Broască, paradigmele” din poezia bucovineană, Ştefan Hostiuc
nume de fală din elita bucovineană. observa că un anumit „grad de sincronizare”, s-a ma-
nifestat, totuşi, în spaţiul nordic, în pofida „timpului
poetic discontinuu”, acuzând chiar vacuumul unei
vieţi literare. Bucovina, literar vorbind, „s-a redresat
mereu prin poezie” – nota, răspicat, exegetul, sfidând
asincronia paradigmală şi sufocantul corset geopolitic.
Scrisul românesc, renăscut, a avut un „zvâcnet embri-
onar” prin cartea basarabeanului din Larga, Ion Ghe-
orghiţă (Mărul discordiei, 1969), ivită într-un mo-
ment „pe când vrerile tac” (cum scria Ilie Motrescu,
în Răscruce). Dar grupul de poeţi („moldoveni”) ai
anilor ‚70, coagulat la Zorile, chiar dacă tipărea două
culegeri, ce e drept firave esteticeşte (Plaiul doinelor,
1968; Glasuri tinere, 1971), nu a reuşit o afirmare
„de generaţie”. După fisura provocată de V. Leviţchi,
* a urmat o lungă tranziţie, cu o sinuoasă recuperare
Nedrept de puţin s-a vorbit despre Ilie Tudor a modernităţii interbelice, fără a propune şi un pro-
Zegrea, un incurabil „cultivator de iluzii”, şi el ucenic iect esteticeşte valabil. Încât abia Ilie Tudor Zegrea
al lui Vasile Leviţchi. Poetul cernăuţean, talent robust, şi Arcadie Suceveanu (prin volumul din 1979) par a
de o sobrietate atipică, caligrafiindu-şi sufletul, chiar schimba parametrii paradigmatici, ieşind – printr-un
aşa își intitulase o antologie, neglijent tipărită la Tipo modernism moderat – din jurnalismul versificat. Mai
Moldova, în 2013, selectând, parcimonios, din pro- mult, Suceveanu va fi ispitit, mai apoi, de „apele post-
ducţia sa, adunând „zdrenţele viselor” şi „alăptând ilu- moderniste”. Şi chiar, răsfăţându-se, împresurat de
zii”, ca romantic nativ, cum îl văzuse, cândva, Mihai cuvinte-strigoi, anunţa că ar fi gata de a evada „din
Cimpoi. Fostul „copil teribil” şi-a filtrat imagismul cuşca de aur a poeziei”. Ceea ce, din fericire, nu s-a
turbulent şi gesticulaţia sentimentală, beatificantă, întâmplat, desigur. Deocamdată, să observăm că acest
contemplând amărăciunea existenţială, ispitit – mai frison al autoconstrucţiei s-a sprijinit pe o promoţie
nou – de sarcasm, încercând a afla totul despre sin- care a debutat cu întârziere şi a cultivat, la start, un
gurătate; dar şi despre fericire, chiar dacă, sub ploa- calc tradiţionalist, urcând anevoie spre o „pertinenţă
ia-ghilotină, răscolind „mormanul de amintiri ciu- paradigmală”. Iar Ilie Tudor Zegrea (născut la 3 iunie
date”, privind îndărăt „către pruncie”, va descoperi 1949, în Sinăuţii de Jos, raionul Hliboca), debutând
perdeaua de cenuşă. Ştiind că Poetul, obosit, „închiriat în presa literară din Chişinău (în 1964) este unul
cu ora de Dumnezeu şi îngeri”, strigă prin pieţe „şansa dintre pilonii spiritului poetic modern. El aşază „fil-
acestei lumi”. Sau contemplă Piramidele Singurătăţii, tre dulci” şi cultivă un ton elegiac, încercând a prin-
o splendidă poemă dedicată lui Nichita Stănescu: „La de „gândirea acustică a versului”. Chiar dacă Timpul
geamul poetului flutură zdrenţele unui poem din alt ierbilor (1977), din care „bătrânul fântânar” a reţinut
acum doar trei texte, însemna, după unele voci, un acest lirism se păstrează mereu grav, la cota interoga-
compromis estetic, paradigma noii generaţii prindea ţiilor decisive şi sub presiunea unei brutale realităţi,
chip prin această ieşire din lâncezeala mimetică. Să ne „vârând pumnii în gura Istoriei” (v. Sfârşit de veac
reamintim de cei câţiva tineri temerari (D. Covalciuc, la Cernăuţi). Timbrul elegiac e mereu tulburat, an-
A. Suceveanu, Ilie T. Zegrea) care, înfruntând şicane- xietăţile care devorează fiinţa au o amplă deschidere,
le, s-au adresat Pravdei printr-o scrisoare revendica- nu privesc doar temniţa trupului. E drept, „veacu-şi
tivă; sau de acel cerc clandestin, sunând adunarea în strigă şi ultima silabă”, „devoră crini şi scuipă amin-
garsoniera fostului boem Zegrea, cu revelaţia desco- tiri” (v. Elegie la sfârşit de veac), dar gândul cel mare,
peririi poeziei, răzbunând prin creaţie moartea lui Ilie nevindecat, rezonează simplu, dincolo de tristeţea ce
Motrescu. Faţă de preceptele securisto-chileriste (cum irigă insidios poemele: „Să-l ştim pe Eminescu / întors
zicea, într-un loc, A. Suceveanu), invitând „să slăvim definitiv”. Iată definitiva dorinţă a poetului care „ară
în veci Kremlinul”, debutul aceluiaşi Suceveanu (cu iluzii” şi „munţii de sare” (iviţi din „lăcrimarea noas-
Mă cheamă cuvintele) închidea o recomandare în alt tră”), care aşteaptă „corabia de dincolo de geam” şi,
sens: „să ari câmpia cu statui de zei”. soldat bătrân, mângâiat de ecouri târzii de romanţă,
Pe această linie (în sensul aderenţei la veritabi- află, resemnat, că „tristeţea se-ntinde ca o ceaţă” (v.
lele valori) s-a înscris, categoric, Ilie Tudor Zegrea, de- Elegie sentimentală). Mai mult, e timpul „desfrunziri-
plângând fărâmiţarea comunităţii româneşti şi cheltu- lor”, chiar o groapă „pâlpâie în cer” şi tristeţea coboară
irea energiilor în „opera dezbinării”. Oglindindu-se în împresurând poemul, plin de crini şi zăpezi: „tot ce
ceea ce poetul numea „cioburile unei oglinzi sparte”, spun e-un început de frig”. Inegal, cotropit de astfel
unda românismului, şovăielnică, are a-şi aduna toţi de funebre „presimţiri de toamnă”, Ilie Tudor Zegrea
afluenţii, înfruntând presiunea istoriei. Cu „impulsuri nu îşi contempla, în Oglindă retrovizoare, trecutul, ci,
politice camuflate”, credea V. Gârneţ, pasionat, însă, ispitit de o „noapte cu miros de apocalips”, priveşte
de „lucrătura orfevrieră”, Ilie Tudor Zegrea e doar mai neliniştit în viitor. Precum într-un Poem, „ceasornicul
puţin zgomotos şi nu iubeşte patriotismul „cu zurgă- de ceaţă” anunţând clipele autumnale şi înserarea. Po-
lăi”, observăm. Tot de factură elegiacă, Oglindă retro- etul, orgolios, ne previne: „căci mai sunt tânăr încă”;
vizoare (Ed. Hyperion, Chişinău, 1991) va rememora, iar „la barca sângelui împinge / Un pluton de fluturi
aşadar, „drumul cu golgote” al unui poet care, visând, şi-un apus”. Tras „pe roata / De-argint a insomniei”,
M
va fi „suspectat adesea”, traversând „zile cărunte” şi Ilie Tudor Zegrea aşteaptă bătaia amurgului, ninsori
zăpezi orfane. Şi care, ajungând la marginea nopţii, apocaliptice (măcinând „oase de crini”) şi, fireşte,
A
se întreabă: „Cât sânge cald mai ai tu, neamul meu? / surâsul toamnei, cucerită de ploi bacoviene (E chiar
Cât adevăr în vine, cât – minciună?”. Un popor sân- târziu...). Chiar iarna „bate la uşa versului” şi chipul
I
gerând, constată poetul, izbit de o terifiantă realitate: poetului înserează, răscolit de „vântul cu glas de ce-
„Strigătul meu e parcă-al nimănui”. Să fie aceşti cru- nuşă” (v. Deschideţi fereastra că ninge), ningându-i su-
R
ciaţi, în numele ideii românismului, voci în deşert? fletul „peste burg”, „obosit de moarte” (v. Viaţa unui
O
Să fie suferinţa lor „o durere fără leac”? Şi atunci, în- trist soldat bătrân). Câte un accent păunescian (v. Via-
gândurat, sceptic (dar nicidecum blazat), poetul – ca ţa numită părinţi) ori juvenile răbufniri simpatic-va-
exponent al neamului – are prilejul să-l chestioneze pe nitoase (în maniera lui Cezar Ivănescu sau Mircea Di-
M
creator însuşi: „Doamne, spune care ne e vina”? Aban- nescu) nu alterează frăgezimea acestei lirici, animată
donaţi, făcându-şi din plâns „botez şi ţintirim”, aceşti de vectorul elegiac. Vrea să se desprindă de apăsarea
E
bravi români continuă să spere, deşi noii stăpâni „vâră vremuirii, doreşte – ne prevenea într-un îndurerat in-
plugu-n nopţi prin cimitire”, ştergând urmele. Obosit terviu – să-şi păstreze ascuţită lancea, convins că patri-
M
„de ani”, asaltat de crize (robotizând sentimentele, de- otismul se învaţă la Cernăuţi. Adică acolo unde „Fostul
gradând sufletele), poetul e gata să se retragă; sub mas- micul Paris doarme cu botul pe labe” şi varul poartă
ca ludismului (care, să notăm, nu-l prinde), ar vrea să „Inchiziţia-n sânge”. Îmbătată de „parfum vizionar”,
N
evadeze dintr-un „poem neterminat” (v. Evadare din această poezie desfăşoară, dincolo de impulsul elegiac,
poem) de vreme ce „sufletul vomită brusc calupul / o misie, invitându-ne „să păzim izvoarele şi teiul / Că
Ce-mi stătea în os şi în cuvânt”. Să mai observăm că ne sunt duminică şi leac”.
I

M
A
I
Pornind de la acest „miracol etno-cultural” al a Bucovinei „de dincolo”. Iată o probă, desprinsă din
O R
românilor din Bucovina detrunchiată, vom observa poemul ce închidea pomenitul volum: „Pe frânghia
că Ilie Tudor Zegrea, vizitat de fantomele poeziei, un abia vizibilă a anilor trecuţi ca un vis / unii şi-au atâr-
romantic „tras pe roata timpului flămând”, nu şi-a nat la soare gloria. / Alţii nu au nimic de zis. / Acade-
părăsit baştina şi, cinstind cortegiul de suferinţe, re- mia a pus la uscat istoria literaturii / (ediţie de gală), /
zolvă tragicul etnic refugiindu-se într-un naturism şi numai tu ai ieşit în lume cu mâna goală... / Ai ieşit M
ancestral, aşteptând, cu deplină calmitate, sfârşitul de cu mâna întinsă, / Parcă aşteptând milă şi iertare. /
eon: „Doar atât: din când în când se-aude / Colţul Cu chipul ponosit, lovit mereu de semne de întreba-
E
ierbii mic, abia ivit, / Împungând cu degetele ude / re” (v. Ştergând lacrimile Singurătăţii). Evident, Ilie
M
Marginile veacului grăbit”. Sincronizat mersului po- Tudor Zegrea, un „crin îngândurat” (volumul său din
eziei româneşti, caracter puternic, afişând marca sin- 1986, ivit la Ujgorod), impunând prin amplitudine
cerităţii (cf. Constantin Hrehor), el nu are nevoie de meditativă (vezi Singurătatea Apocalipsei, 1998), are
filantropie critică ori derogări valorice. Ilie Tudor Ze- ce arăta lumii...
N
grea a fost, neîndoielnic, cea mai împlinită voce lirică

I

M Ilie Tudor Zegrea

[3.VI.1949, Sinăuţii de Jos, Hliboca (Adâncata),
R I A
Regiunea Cernăuţi – 24.X.2022, Cernăuţi]
S ocietatea Scriitorilor Bucovineni e din nou

în doliu. A plecat dintre noi scriitorul Ilie
T. Zegrea, nume cu rezonanță al culturii din nordul
„Ilie T. Zegrea este (…) un poet (…) de o asprime și de
o sobrietate a expresiei care-l singularizează nu numai
între confrații din Bucovina nordică, dar și în spațiul
O
Bucovinei, o personalitate de prim rang. general românesc”.

M
A fost președinte al Societății Scriitorilor Ro- Amplitudinea meditativă asigură în poezia lui
mâni din Cernăuți și redactor-șef al revistei „Septen- Ilie T. Zegrea o anume deschidere către idee. Există în
M E
trion literar”, membru al Uniunilor Scriitorilor din lirica autorului bucovinean un simț aparte prin care se
România, Republica Moldova și Ucraina, al Societății racordează la sensibilitatea cititorului. De asemenea,
Scriitorilor Bucovinei. Ilie Tudor Zegrea era recunos- putem afirma că Ilie T. Zegrea este un caligraf al ele-
cut drept unul dintre cei mai importanți poeți ai mo- giacului și un melancolic atent la detaliile realului și
mentului din nordul Țării Fagilor. Lirismul pe care-l ale istoriei sub semnul căreia trăim: „De câte veacuri
N
cultiva era unul care se desfășoară între cadrele unei lu- oare în palide amurguri/ Ne vizitează umbre cu-ace-
cidități tăioase, fiind, în același timp, capabil de candori iași îngeri triști,/ Scoși de fachiri din mâneci în piețele
I
pe care nu și le reprima. Apărător al limbii române, din burguri,/ Șoptindu-mi la ureche: Trăiești sau doar
poetul cernăuțean era o pasăre tot mai rară în peisajul exiști?”.
cultural al nordului Bucovinei. Înzestrat cu o cultură Trebuie să spunem și faptul că activitatea sa lite-
solidă, cu stil și finețe, Ilie Tudor Zegrea a fost un in- rară a fost răsplătită cu o serie întreagă de premii, fiind
telectual rasat, o personalitate inconturnabilă a Buco- distins, inclusiv de Președinția României, cu Medalia
vinei. Elocvente în acest sens sunt cuvintele criticului jubiliară „150 de ani de la nașterea lui Mihai Emi-
literar Alex Ștefănescu: „Poeziile sunt tulburătoare. Ele nescu”. Uniunea Națională a Scriitorilor din Ucraina
aparțin cuiva care a înțeles mai mult decât poate supor- i-a acordat Insigna de merit.
ta o ființă omenească și care, ca să uite, face din viață A lucrat în redacția ziarului regional „Zorile Bu-
un spectacol”. covinei”, începând cu anul 1966, după care din 1977
Constantin Hrehor, un confrate într-ale poeziei, și până în 2009 a fost redactor și șef de redacție în ca-
spunea despre Ilie T. Zegrea că în tot ce a scris a pus „eu drul Redacției emisiuni radiofonice în limba română
din eul său nefățarnic”, remarcând sinceritatea poetu- a Companiei regionale de stat Cernăuți pentru Tv și
lui, dar și „cultul bunului-simț” cu care a fost înzestrat. Radiodifuziune.
„Dincolo de orice, mai afirmă Constantin Hrehor, Ilie De remarcat că poezia sa a fost tradusă în limbile
T. Zegrea – un destin tragic în oglinda căruia se reflec- rusă, ucraineană, engleză, franceză, germană și maghiară.
tă întregul Cernăuți, de ieri și de azi – e cel mai înalt Acum, în aceste ceasuri triste, transmitem fa-
dintre aezii Cetății. Harul și cumințenia exprimate miliei îndurerare sincere condoleanțe! Dumnezeu să-l
aproape evlavios, ascetic, au găsit în poet un exemplu odihnească în Împărăția Cerurilor! (Alexandru Ovi-
sensibil, frumos și unic”. Eminescologul, criticul literar diu Vintilă, președinte al Societății Scriitorilor Bu-
și prozatorul Theodor Codreanu sublinia următoarele: covineni)
Iorgu în fluviul vieţii Dan PERŞA
C ARNETE CRI TI C E
Î n proză contează pe de o parte intenţiile, pe de
alta putirinţele. Intenţiile lui Adrian Jicu în ce
îl priveşte pe Bacovia puteau să fie cât se poate de ono-
dubălarii deversau reziduurile toxice în Bistriţa, iar de
la zalhana sângele şi jegul animalelor sacrificate tot în
râu ajungeau. Aşadar, Adrian are o dublă documentare,
rabil-academice, rezultând în urmă un studiu critic de una privind viaţa lui Bacovia, cealaltă privind epoca,
toată frumuseţea. Existau toate premizele. Fost student oraşul şi oamenii. Ceea ce mai este necesar pentru a
al maestrului bacovian Constantin Călin, nu i-a scăpat scrie romanul este putirinţa. Şi iată că tânărul cărturar
nimic documentar din viaţa şi opera bacoviană. Pe de rezistă oricărei tentaţii academice şi se pune pe povestit.
altă parte, fiind un hâtru bine strunit, studiile sale an- Fără să forţeze deloc intelectualiceşte. Poveste şi atât,
terioare îl arătau a nu fi deloc un scorţos stilistic, ci plin curgătoare, aşa cum e scrisa de la Creangă, Savoveanu
de vervă şi umor. Putea opta aşadar pentru un „Baco- şi Fănuş. O poveste în care se derulează vieţi şi astfel
via” după toate regulile ştiinţificeşti şi i-ar fi ieşit o carte spaţiul prozei se umple de viaţă. Târgoveţi, ofiţeri, me-
lesne de citit datorită atractivului său stil presărat cu dici, doftoroaie, sărăcime, meseriaşi, negustori, români,
geme de umor – cum este, spre exemplu, cartea despre romi, evrei – populează această naraţiune, aproximând
Basil (Alecsandri). O şi mărturiseşte că a vrut. Spre no- târgul real al Bacăului din epoca dată. Talentul de po-
rocul cititorilor a hotărât până la urmă că este o altă cale vestitor al lui Adrian este cât se poate de autentic şi aici
de urmat. În climatul nostru social foarte complicat, se şi află premiza succesului literar. Darul de a povesti
hotărârea aceasta trebuie să fi fost dificilă. Trăim într-o estompează rapid imaginea criticului literar în favoarea
lume feisbucistă, cu foarte puţini cititori de literatură şi imaginii prozatorului. Adrian Jicu este deja, după pri-
cu şi mai puţini cunoscători în ale literaturii. mul său roman, prozator. Spuneam, după citirea unui
În acest context, cui îi mai vine să scrie romane? fragment din „Iorgu” în revista „Timpul” că există două
În ciuda tuturor acestor neajunsuri ale lumii noastre, tipuri de prozatori, constructorii şi povestaşii şi că darul
Adrian cumpăneşte şi până la urmă, cu un oftat, se de a povesti este evident în acel fragment. Însă, văzând
pare, se apucă să scrie un roman despre Bacovia. Bi- întregul roman, se vădeşte faptul că şi construcţia şi arta
bliografia, cum spuneam, îi era la îndemână, însă un povestirii sunt bine împletite. „Iorgu” nu este doar un
roman cere mai mult decât o tramă bazată pe un tabel roman al unui povestitor, ci şi romanul unui construc-
cronologic ce aproximează biografia unui scriitor. Îl ve- tor. Un constructor migălos, atent la structură, la ambi-
deam într-o vreme pe Adrian Jicu întrebând în dreap- entul omenesc, la vieţile oamenilor, la adevărul din care
ta şi în stânga despre vechile case ale Bacăului, despre se naşte ficţiunea. Pe scurt spus, Adrian Jicu îmbină ca-
străzi, biserici, instituţii, mijloace de transport, meserii, pacitatea de a ficţionaliza cu harul de a povesti.
restaurante, poduri şi râuri, portul vestimentar şi arta Altfel zis, el reuşeşte să adune în sine informa-
culinară. Credeam că îl interesează din curiozitate in- ţia documentară, o replămădeşte dând naştere plasmei
telectuală şi din acel ceva sentimental ce ne îndeamnă ficţionale şi apoi scrie, după ce a devenit autonom ficţi-
să cunoaştem istoria locurilor în care trăim. Dar mă onal. (Despre autonomia ficţională a prozatorului vezi
gândeam şi că poate are nevoie să realizeze un material eseul meu din viitor).
istoric pentru Biblioteca Judeţeană „Sturdza” pe care o Intuiţia de prozator i se vădeşte în faptul că el
conduce. Însă abia după ce a publicat romanul m-am alege să nu scrie despre poetul Bacovia, ceea ce ar fi fost
dumirit. Se documenta pentru roman. Astfel că în ro- la îndemâna oricui. Ci în ciuda faptului că în spaţiul
manul său există şi o reconstituire a oraşului Bacău la public Adi se arată ca o persoană prezentă cu spiritul şi
cumpăna de veacuri XIX-XX. Un oraş mahala cu străzi intelectul, cu un nelipsit umor şi un teatralism bine cal-
desfundate, în care Iorgu îşi pierde încălţările, după ce culat, adică ca un om ce pare lipsit de griji, de frămân-
s-a împotmolit în amestecul de noroi şi balegă al stră- tări (e o imagine publică doar), el scrie o poveste tragică
zii. Un oraş în care cuvântul igienă era straniu, în care a unui om numit în carte Iorgu şi doar acest nume îl
apropie de protagonist de Bacovia, el rămânând de fapt altele, m-au provocat să-i recitesc lui Adrian cronici-
un personaj de roman: un „ratat”, un dipsoman, un om le literare adunate în cărţi. Uluitor, le-am văzut acum
ce vrea să fie lăsat în pace ca să hălăduiască prin fantas- cu totul altfel. Toate câte le scrie el despre romane nu
mele sinelui său, marcat de îndoieli, cu un apetit de sunt deloc întâmplătoare. Sunt acele observaţii folosite
viaţă îndreptat către vicii şi care refuză onorurile atunci ca lecţii. De aceea apare ca prozator matur. Asimilase
când îi sunt oferite. Personajul acesta tragic, într-o po- proza, o transformase în lăuntrul său în acel vis care
veste cu un ce sfâşietor în ea, se potriveşte viziunii lui este ficţiunea. Se spune despre cultura unui om că este
Radu Vancu despre Bacovia: „‚Nu sunteţi reali, nu sun- ceea ce îi rămâne după ce a uitat tot ce a învăţat. Pentru
teţi reali!’ - cam ăsta e strigătul pe care-l aud, uneori mai că în urma uitării rămâne o cunoaştere remanentă, o
vătuit & stins, alteori aproape & cunoaştere pătrunsă în fiinţă. De
asurzitor, răzbătând din poemele aceea „Iorgu” apare ca un roman
lui Bacovia. Din ce în ce mai des, dus până aproape de perfecţiu-
fie că-l recitesc, fie că mă gândesc ne, un roman împlinit. Faptul
doar la el (cum te gândeşti la ci- că nu forţează nimic ţi se rele-
neva care ţi-a fost foarte aproa- vă din momentul în care ştii că
pe), mă trezesc şoptind uimit: romanul său îl are ca personaj
‚Să ştii că a avut dreptate, chiar central pe Bacovia. Că Iorgu este
nu suntem reali’. Bacovia. Adrian nu s-a folosit de
Şi înţeleg de ce s-a agăţat acest posibil brand literar, a pus
de poeme ca de singurele obiecte o surdină. Mai întâi am citit din
reale din viaţa lui. romanul său, cum spuneam, un
E
Şi abia asta îmi rupe ini- fragment dintr-o revistă. Nici nu

ma.” mi-am dat seama că e un roman
C
Şi aici se află reuşita lui despre Bacovia, părea o ficţiune

Adrian Jicu. Un Iorgu pentru de sine stătătoare, un capitol
I
care viaţa e o suferinţă surdă, un din marea carte a vieţii. Deloc

T
om ce-şi doreşte singurătatea ca întâmplător faptul că romancie-

pe-o claustrare faţă de o lume cu rii l-au recunoscut pe loc drept
I
o mişcare bufă şi o omenire fără prozator. Deşi prestigiul său de

sens. O poveste care spune des- critic literar era atât de mare, în-
R
pre măcinarea lăuntrică a unui cât putea să covârşească. Un cri-

C
om. Este aceasta povestea lui Ba- tic din marea echipă a tinerilor
covia? Da, fără îndoială, dar este în acelaşi timp poves- universitari alături de Bogdan Creţu, Alex Goldiş, Paul
tea fiecăruia dintre noi. Cernat, Cosmin Cioltoş...
Scriitura lui Adi este fără cusur, dar fără cusur Însă cel mai important lucru care se întâmplă
T E
este întreg romanul. Fiind atât de inteligent şi critic li- în acest roman este cel aflat dincolo de ceea ce poate
terar, dacă mi-ar fi spus că vrea să scrie proză, l-aş fi bă- controla un scriitor. Dincolo de control se relevă talen-
nuit că va forţa. Inteligenţa tinde de obicei să epateze, tul ascuns. Este sau nu este. Fără acel talent, un roman
E
cunoaşterea critică pune la îndemână mijloacele. Nici poate să rămână doar o operă bufă, cu un conţinut lip-
vorbă însă de aşa ceva în „Iorgu”. Romanul curge ca un sit de fond. Lui Adrian îi reuşeşte tragicul. Are simţul
N
fluviu, ca viaţa. Micile inserţii auctoriale (scurte pasaje tragicului. Fără să vrea să scrie o tragedie, tragicul iese
cu aluzii la viaţa personală) n-au cum să mă deranje- la suprafaţă. E tocmai invers de cum i se întâmpla lui
R
ze, de vreme ce le folosesc şi eu. Sunt observate – deşi Caragiale: acesta voia să scrie tragedii şi îi ieşeau come-
autorul îşi doreşte întotdeauna să rămână oculte, un dii. Simţul tragic e atât de rar în lumea românească! Au
A
joc doar, mici flashuri ale spiritului ludic, mici secre- spus-o, de-a lungul vremii, numeroşi observatori. Dacă
te pentru delectarea tăinuită a autorului. (Însă nimic acesta este talentul ascuns al lui Adrian Jicu, vom vedea
C
nu-i scapă cititorului). Astfel de observaţii, alături de în următoarele romane.

Adrian Jicu – între Iorgu Dan PETRUŞCĂ
E
şi George Bacovia
I C
R omanul „Iorgu”, apărut în septembrie 2022 Alecsandri”, un ochi atent poate observa capacitatea
R I T
la „Humanitas” și semnat de Adrian Jicu, „criticului” de a ieși din zona academică, cu folos, cred,
m-a luat prin surprindere. Și asta chiar dacă, așa cum (re)creând atmosfera unei epoci, în care scriitorul stu-
voi mărturisi peste câteva rânduri, avusesem de mai diat devine „personaj”. Ici-colo, sunt crochiuri ferme,
multă vreme sentimentul, în ceea ce îl privește, că un impregnate de portrete interioare: scriitorul și cei din
critic literar poate fi vizitat de muze. Încă de la început, jurul său ies adesea din „tablou”, au viață proprie... De
C
o precizare: Iorgu, apelativ folosit de familie pentru cel altfel, într-una dintre cărțile în care și-a adunat cro-
care avea să devină George Bacovia, e mai important nicile literare, intitulată „Caruselul cu hamsteri”, există
pentru romancier, fiindcă omul și întâmplările vieții lui câteva profiluri lirice, unde răsar portrete la propriu,
(deloc spectaculoase, un om „fără biografie”, s-ar zice) foarte inspirate, cum ar fi, de pildă, acela al poetului
T E
trec adesea în fața poetului... Prezent, lună de lună, Ion Tudor Iovian, una dintre simpatiile sale, care e,
de (aproape) două decenii în presa culturală și litera- cum zice criticul, „Posesor al unei falnice mustăți, care
ră, Adrian Jicu s-a dovedit un atent și fin observator al ar face invidios orice husar”. Dar să mă întorc...
E
fenomenului literarar contemporan, o voce critică cur- Romanul a strâns deja câteva cronici, cât și pre-
tată în ultima vreme și, cine știe, chiar temută, fiindcă zentări pe rețele de socializare, „soarta” receptării lui
N
nu scrie decât despre cărțile care îi plac, pe de o parte, fiind în mișcare. Atunci când a fost „lansat”, în septem-
neocolind însă observația ironică sau acidă, pe de alta. brie 2022 (unde, dacă nu la Bacău, în curtea casei-mu-
R
Revista „Ateneu” este casa lui de suflet, fiind invitat în zeu a poetului Bacovia!?), Adrian Jicu a făcut câteva
curtea ei, demult, de regretatul Sergiu Adam, dar sem- precizări cu privire la geneza creației sale, pornind de
A
nătura sa poate fi identificată, în timp, în mai multe la realitatea profesorului care este și care-și propusese,
publicații. Mai nou, poate fi găsit număr de număr și ca posibilă în viitorul apropiat, o carte despre poezia
C
în „Convorbiri literare”, unde se ocupă de cărțile de- lui Bacovia, adunând ani la rând material pentru ea: o
butanților. Universitar în viața de toate zilele și, nu de carte amânată, s-ar zice, pentru care nu identificase încă
multă vreme, director al bibliotecii județene din urbea „tonul”, poate și pentru că raftul bibliografic bacovian
lui Bacovia, Adrian Jicu e un om „ocupat” la propriu... adunase deja exegeze, printre care (înclin să cred, cea
Dar să nu-l plângem, fiindcă, se pare, situația aceasta îi mai importantă până acum) este „Dosarul Bacovia” în
priește pe deplin... mai multe volume semnate de istoricul și criticul băcă-
Cititorul prezumtiv al acestor cuvinte știe că uan Constantin Călin, prezent și el în ziua și în locul
există și zile lăsate de la Dumnezeu pentru pace, prie- amintit cu o nouă carte despre „poetul plumbului”, in-
tenie și petrecere, de care îți faci rost doar dacă știi să le titulată „Iarăși Bacovia!... Glose și jurnal”...
trăiești, să ți le oferi. Într-una dintre „acele zile grase și
vesele”, de care amintea și Sadoveanu în „Hanu Ancu- Câteva detalii
ței”, cu vreo doi-trei ani în urmă, i-am spus în treacăt Deschizând în următoarele zile romanul lui
lui Adrian Jicu – țin minte bine – despre convingerea Adrian Jicu, aveam să aflu că, dincolo de tot ce putea
mea că are talent de prozator... Observația mea fugară, aduna criticul despre poezia lui Bacovia, între multele
într-o zi în care ne ocupam, creștinește, cu mâncarea și sale notițe se îngrămădiseră, cu siguranță, o mulțime
vinul, avea un punct de pornire. În cărțile lui, „Dinas- de informații despre Bacăul de odinioară. În roman
tia Sanielevici. Prințul Henric, între uitare și reabilita- am descoperit mai întâi o minunată atmosferă a târ-
re” (care are legătură cu lucrarea sa de doctorat), apoi gului „cu dugheni”, din care eu, ca om mai „vechi”,
„Coordonate ale identității naționale în publicistica am amintiri, fiindcă prin anii ’60 ai secolului trecut,
lui Mihai Eminescu” (carte premiată, de altfel), dar și încă mai existau clădiri de pe la 1900. Desigur, la toate
în „Mon cher Basil. Eseu despre identitarul lui Vasile acestea trebuie să adăugăm neapărat oamenii de de-
mult (dar și de ieri), o lume „pestriță”, trăitoare într-un Bacovia și existența lui Iorgu, înclinând balanța mereu
Bacău cosmopolit, care aduna la un loc români, evrei, către al doilea. Accentuez însă că inteligența creatorului
armeni, greci, ceangăi și țigani, forfotind pe trotuare; constă tocmai în această alegere, care-i oferă libertatea
iar pe străzi și străduțe, uneori noroioase (unde, copil, invenției. Mulți dintre cunoscătorii operei și vieții lui
m-am împotmolit și eu) treceau mașini, dar și căruțe Bacovia trebuie să fi crezut că poetul acesta „fără biogra-
trase de cai sau de boi... Pe de o parte, o lume elegan- fie”, cu o viață atât de puțin spectaculoasă, nu va putea
tă, de sfârșit și început de secol, care ieșea la plimbare, niciodată să fie „personaj”. Nimic ieșit din comun în
seara, pe Strada Mare, domni și doamnele lor îmbră- existența poetului băcăuan, atât de depărtat de furtu-
cate după ultima modă, dar și militari țanțoși, servi- noasele vieți ale altora, precum Edgar Poe, Baudelaire,
toare, hoți de buzunare, ademenitoare femei de stra- Rollinat, Verlaine, Rimbaud, pe care trebuie să-i fi citit
dă, cât și vânzători care își laudă marfa în gura mare... în adolescență. Naratorul romanului ia un detaliu din
Cititorul romanului ar putea observa că o mare parte viața lui Bacovia și construiește în jurul acestuia lumea
a acelei lumi se regăsește în romanul lui Adrian Jicu, din târgul Bacăului, cu părinți, surori, vecini ș.a.m.d.,
cu parfumul ei „balcanic”, amestecând frumusețea cu cu preocupări zilnice, iar personalitatea în evoluție a
urâțenia, ruralismul târgului cu primele semne vădite protagonistului este mai degrabă rezultatul atmosferei
de civilizație urbană. Și cum viața protagonistului e și urbei și a reacțiilor celorlalți, decât a faptelor proprii...
ea în schimbare, Iorgu va ajunge la o Școală Militară Iar acolo unde nu se găsesc fapte consemnate și/ sau
în Iași. Dar se va reîntoarce în capitala Moldovei în- mărturisite, autorul extrage parfumuri amare din poe-
ceputului de secol XX după ce fusese exmatriculat de zia poetului, devenită brusc o sursă de informare...
la Drept, din București. În Micul Paris al începutului Tatăl lui Iorgu, Dimitrie/Dumitru, comerciant,
de secol, împins acolo de speranțele familiei să facă și-a făcut ucenicia într-ale afacerilor slujind la un ne-
E
Dreptul, Iorgu va descoperi o „nouă” lume, în fond, gustor armean, băcăuan și acesta, de la care a învățat
aceeași, cu orientare europeană, dar îmbibată încă de cum se mișcă banii și cum se face profitul. Când i se
C
trecutul turcesc și răsăritean, o lume „pestriță”, balca- va naște băiatul, după trei fete, Dimitrie știe că Ghe-
nică. Naratorul, în cea mai bună tradiție a romanului orghie, adică Iorgu, trebuie să facă școală, dar va trăi
I
realist din prima jumătate a secolului al IX-lea, într-un cu speranța că are un urmaș pentru munca lui și că
T
capitol 15, de pildă, „prezintă” Calea Victoriei, unde îi va face din el negustor. Mama, Zoe, mai alintată și vi-
place lui Iorgu să se plimbe mai mult decât să meargă la sătoare, fiindcă banii făcuți de soțul ei îi permit să fie
I
cursuri. Apoi cunoaște viața literară și este lăudat, cum așa, vrea pentru fiu o altă coordonată masculină decât
se știe, de Macedonski... Aflăm și despre lumea măr- a soțului ei, care era cam brutal și mult prea pragmatic
R
ginașă a Bucureștiului de la începutul secolului trecut. ca să fie sensibil... Astfel, îl vom urmări pe Iorgu, copil
C
Iar vocea care prezintă lumea aceasta plină de contraste mai întâi, amețit, de pildă, după ce se dă cu „dulapul”,
are cunoștințe geografice, sociologice, psihologice, de prilej pentru narator de a prezenta iarmarocul de pe
arhitectură, la care se adaugă comportamente și men- Câmpul Poștei, din Bacău. Apoi, tatăl îl înscrie la școala
talități ale epocii. E limpede că autorul a împrumutat lui Platon, cea mai veche din târg, la inaugurarea căreia
T E
naratorului fișele sale cuprinzând o muncă asiduă de fuseseră, se zice, Mihail Sturdza , domnitorul Moldo-
informare, integrată atât de firesc în text, fără grabă, vei, și junele Gheorghe Asachi. Un alt amănunt din co-
cu răbdare epică, pentru că cititorul trebuie să vadă cu pilăria lui Iorgu îl reprezintă momentul când gheața de
E
ochii lui această lume în care se mișcă protagonistul, așa pe Bistrița, pe care patiná, se sparge, iar el cade în apă
cum bănuim că s-a întâmplat mai întâi și cu informații- și răcește zdravăn. Aflăm ceea ce știm, de altfel, despre
N
le despre Bacău sau Iași. Bacovia, că gimnazistului Iorgu îi plăceau muzica, de-
„Iorgu” e un roman tradițional, realist, obiectiv senul, gimnastica, plimbările singuratice, cât și cititul
R
sau „doric”, cum unii denumesc o astfel de operă. În- cărților și broșurilor, spre nemulțumirea tatălui, care e
tâmplările se înlănțuie cronologic, începând cu împre- convins că în felul acesta nu va ajunge nici măcar băiat
A
jurările nașterii și sfârșind cu moartea protagonistului. de prăvălie... Între timp, gimnaziul devenise liceu, iar
E o operă aparent „închisă”... Dar naratorul omniscient Iorgu, care cocheta deja cu poezia (și cu fumatul), scrie
C
(și extradiegetic) merge pe linia subțire dintre poetul poezia „Liceu”, ajunsă nu se știe cum pe masa ministru-

lui... Sau vizita, la Bacău, a lui Carol I, care participă la sfera Bacăului de sfârșit de secol XIX și în plină acțiune.
manevrele militare de pe Câmpul Poștei și la inaugura- Dimitrie Vasiliu, care are prăvălie, nevastă și trei fiice,
rea Palatului Administrativ, urmând să fim de față la re- în duminica în care se întâmplă să fie și Sfântul Andrei,
volta unor elevi, bănuiți de idei socialiste, care întrerup simte că poate face o afacere profitabilă și pleacă în în-
discursul regelui, printre ei aflându-se și Iorgu... După tâmpinarea ei, spre Bogdănești, un sat de lângă Bacău,
o vreme, îl vom urma pe protagonist la Iași, la Școala unde țăranii se află în litigiu cu arendașul Nicolaide, cam
Militară, apoi la București și iarăși la Iași... Mă voi opri grecotei, după nume, și au nevoie de bani să plătească
însă, fiindcă nu mi-am propus să citesc romanul în lo- pe avocatul Tulburi, să le câștige cauza. Dar pentru asta
cul altora... trebuie să-și vândă porumbul, iar Dimitrie simte că este
un moment bun să cumpere mult și ieftin, ceea ce se va
Câte ceva despre strategii narative și întâmpla... Dar trebuie să știm cine este Dimitrie, așa
Și cum viața noastră, din păcate, se mută adesea că naratorul părăsește prezentul narativ, folosind o ana-
pe rețele de socializare, trebuie să spun că o anume în- lepsă, prin care recuperează, pentru cititor, evenimente
tâmplare ar putea fi amintită. Unul dintre cei aflați pe și gânduri care îl preocupă pe acesta în viața de toate
lista „prietenilor”, mai îndepărtați însă de viața literară, zilele. În dimineața aceea, Dimitrie citește „România
dar care a auzit de apariția romanului „Iorgu”, mărtu- liberă”, din care află ce se mai întâmplă prin țară și prin
E
C
I
T
I
R
C
T E
E
N
A R
risea că a citit cartea „dintr-o suflare”. Cum și mie mi lume; are amintiri neplăcute cu o femeie care cumpărase
se întâmplase, curios mai întâi, să citesc aproape o sută de la el pe datorie; îl preocupă cum este posibil ca sufle-
de pagini fără să las cartea din mână, m-am întrebat ce tul, după moarte, să ajungă în Rai sau în Iad, problemă
„ingrediente” a folosit naratorul... Incipitul romanului e pe care încercase să i-o lămurească preotul Ostahie, care
C
surprinzător, fiindcă ne introduce, ex abrupto, în atmo- venise zilele trecute cu Ajunul... Acum știm, în mod

esențial, cine este și ce vrea Dimitrie de la viață, așa că decât să așteptăm”. Iar când spune asta, Angheloaia nu
naratorul părăsește analepsa pentru a ne aduce din nou mai este doar un nume, fiindcă știm despre ea tot ce
E în prezent. Negustorul este atenționat de nevasta Zoe trebuie să știm...
că e duminică și că este și Sfântul Andrei, o zi în care Există, desigur, câteva atribute, zic, de necontes-
I C
spiritele rele bântuie lumea, iar lupii vorbesc. Însă el nu- tat ale acestor „poveștii” pe care naratorul le însăilează
și permite să rateze afacerea cu țăranii și cu porumbul. cronologic, construind o lume. Mai întâi, amintesc de
Cu zece căruțe pline, la întoarcere, pe lângă Siret, sunt inteligența creatoare a autorului, care l-a desemnat pe
R I T
pândiți de o haită de lupi. Interesant e momentul încleș- Iorgu, iar nu pe Bacovia, drept protagonist, astfel că
tării mute dintre om și lup, care se privesc intens pentru dimensiunea omenească a protagonistului prevalează,
câteva clipe, după care animalele se retrag... Iar Dimitrie permițându-i autorului libertatea de a evada în imagi-
plătește oamenii, îi omenește cu țuică, duce porumbul nar, în invenție. Personajul însuși, un om „fără biogra-
la moară și, mulțumit de ce realizase în ziua aceea de fie”, se conturează mai degrabă din reacțiile celorlalți
C
pomină, ajunge acasă. E ceva, în acest mic capitol, din decât din faptele proprii. Într-un dialog mai degrabă
lumea cenușie, discret gregară, din proza românească economicos, ceilalți vorbesc întotdeauna mai mult de-
a vremii, cunoscută nouă. Să nu uităm că ne aflăm la cât protagonistul. Iar când e vorba de primele „vitejii”
sfârșitul anului 1880, cu câteva luni înainte ca Slavici, erotice, din adolescență, ale lui Iorgu, stângăciile, na-
T E
de pildă, să-și publice „Novele din popor”. E vorba de o ivitățile și chiar truismele din „comentariu” nu par a
lume cu hangii, cu prăvălii, cu hoți, cărăuși, țărani și târ- fi ale naratorului, ci mai degrabă ale protagonistului,
goveți, în care pâlpâie primele semne ale capitalismului. care, paradoxal, este insensibil, doritor să-și facă doar
E
Creând o atmosferă asemănătoare, e limpede că Adrian ucenicia în zona masculinității, fără sentimentalisme.
Jicu știe ce face... Iar în finalul acestui mic capitol de Iar descrierile sunt „funcționale”, autorul având știința
N
început, naratorul consemnează: „Peste noapte, băcanul de a le integra în narațiune, din mers. Naratorul, în ca-
își iubi nevasta cu o patimă aspră, de care nu se crezuse pitole scurte, parcă știind că receptorul de azi e lipsit de
R
în stare. Zoe rămase grea și, după nouă luni, avea să li se răbdare, urmărește detalii ale vieții lui Bacovia/ Iorgu,
nască un băiat. Primul lor băiat”. Ceea ce tocmai ni se reale sau inventate, creând succesiunea evenimentelor,
A
spune reprezintă, de data aceasta, o prolepsă. Altfel spus, alertă, fără momente leneșe, iar atmosfera și persona-
naratorul știe ce se va întâmpla și tocmai ne anunță, în jele se conturează prin crochiuri ferme. Vocea care le
C
avans, că la sfârșitul acelei zile a fost conceput Iorgu... E conturează, folosindu-se adesea de stilul indirect liber,
modul său de a ne prinde de nas, de a stârni curiozitatea are știința/talentul de a topi dialogul și monologul per-
lectorului, brusc interesat de ce urmează să se-ntâmple... sonajelor în narațiune. Rezultă de aici că informația,
Aproape oriunde ai deschide romanul, analepsa e la ea realitatea vieții lui Bacovia, devine posibilă. Sau „vero-
acasă. De pildă, un alt exemplu, aproape la întâmplare, similă”, cum ar spune Aristotel, fiindcă un creator de
din capitolul 6, de unde aflăm, printre altele, că pati- literatură nu prezintă lucrurile chiar așa cum s-au petre-
nând pe gheața Bistriței, adolescentul Iorgu a căzut în cut, ci așa cum crede el că s-au întâmplat.
apă. Cu febră mare, doctorul chemat să rezolve pro- Mi s-a părut că G. Călinescu avea dreptate
blema nu-i mulțumește pe părinți, așa că este solicita- atunci când spunea că un critic literar care n-a trăit chi-
tă baba Angheloaia. Și pentru că nu știm cine este ea, nurile facerii unui poem sau ale unei nuvele, în sfârșit,
naratorul se folosește de analepsă. Aflăm, într-o pagină dacă n-a ratat câteva genuri, este un fals critic, un doc-
și ceva, istoria ei: trăise în tinerețe cu un spițer sas, la tor sau profesor... Adrian Jicu nu numai că n-a ratat ge-
Brașov, care dispăruse de-acasă după o vreme, fără să lase nul, ci a scris un roman adevărat, al unui om și al unei
vreun semn. Băcăuancă fiind, Angheloaia se întorsese în epoci, trăind bucuria, cât și îndoielile și spaimele celui
târg după dispariția bărbatului ei, dar învățase de la cel care, spre deosebire de mulți grafomani contemporani,
pe care-l iubise să facă amestecuri tainice din ierburile se teme de ridicol. Aș zice că și-a câștigat dreptul de a fi
câmpului. Îi ajuta pe oameni cu fierturile și leacurile ei, critic literar, conform aserțiunii călinesciene. Cred, de
neluând ca plată decât ce puteau aceștia să-i dea, fără asemenea, că romanul omului „Iorgu” va face parte de-
pretenții... Baba îl învelește pe Iorgu cu mămăligă abu- acum încolo din bibliografia privitoare la viața și opera
rindă și alte fierturi, zicând: „De acum nu ne rămâne lui George Bacovia. Și poate chiar mai mult...

Colivia Şerban TOMŞA
EP IC A MAGNA
(fragment de roman)
Indivizii suspecţi trebuie să fie omorâţi Valeriu, rugându-l pe acesta să-i corecteze textul în limba
română. Pălăvrăgesc îndelung şi arabul se văită de tăm-
10 mai 1977 bălăul pe care îl fac africanii când dau o petrecere. Or-
ganizează dansuri tribale şi joacă şi urlă pe hol, iar dacă
Cinci treci pe acolo te bat în cap cu oasele rămase de la nişte
Maiorul Gorgoneţu, ofiţer de contrainformaţii păsări mari, pe care le fripseseră. Alături de Luna locuieşte
Roge Bokassa, fiul împăratului Jean-Bedel Bokassa, trimis
Omul ăsta trebuie protejat. În primul rând, de el la studii în România drept pedeapsă pentru că junele se
însuşi. Apoi de ceilalţi. De aceea, după ce a început facul- luase de una dintre cele douăsprezece soţii ale tatălui său.
tatea, a trebuit să mă angajez, sub acoperire, la facultatea Vizavi de african stă un prinţ arab, Ibrahim King. Într-o
de Drept. Sursele noastre arată că Valeriu Luna inspiră zi, Africanul a dat muzica tare. Ibrahim a intrat peste el
tuturor o încredere oarbă. D-aia colegii îi cittesc poeziile şi şi i-a zis să o dea mai încet, că are de învăţat.
tot ce mai mâzgălesc ei, cu pretenţia de a deveni scriitori. – Slugă, l-a apostrofat fiul de împărat, bate la uşă
Îl încoţesc prin cameră, pe la spălător, în sala de lectură şi când intri la mine.
chiar la closet. Au început să-i trimită poezii şi alţii, care – Ce, mă?
nu locuiesc în cămin. „Războiul e tancul ce rupe astfaltul”, – Slugă...
îşi începe unul o poezie. El n-are decât cuvinte de laudă Arabul a închis uşa şi s-au auzit nişte zgomote sus-
pentru toţi, aşa că fenomenul se extinde cu repeziciune. pecte, urmate de ţipete ascuţite. Africanul a zăcut două
Îl vizitează chiar un student din Peru, incaş la originile zile după bătaia încasată de la Ibrahim.
sale şi îi citeşte dintr-un roman care făcea apologia co- Omar se vaită şi de greci:
munismului. Valeriu Luna l-a ascultat câteva seri, apoi a – Când termină africanii, încep grec! Pun câte o
cumpărat o sticlă de vodcă şi l-a îmbiat pe incaş, iar acesta boxă în capetele culoarelor şi tot blocul începe să pulseze.
citea romanul prin strigăte, până ce a adormit cu manus- O vietnameză frumoasă vine pe la un coleg al lui
crisul în braţe. După a doua tură cu vodcă, peruvianul s-a Luna, pentru a fi ajutată la lecţii. Este măritată cu un sa-
lăsat păgubaş. Problema cu Valeriu Luna este că avea prea vant, profesor universitar la Paris, dar ea îi mai vizitează
mulţi prieteni, iar ăştia sunt de cele mai multe ori străini. dimineaţa, la ore mici, pe unii dintre compatrioţii săi.
Se duce la doi unguri din Budapesta şi vede meciurile de Luna a sărit cu gura pe Dan, meditatorul vietnamezei.
fotbal şi de tenis. Ăştia îl îndoapă cu conserve de carne şi – Spune-i, bă, c-o iubeşti, că prea e frumoasă.
cu pălincă. Schimbă cărţi cu cubanezii, pe care îi împru- Dan a prins momentul la cantină, când se afla la
mută şi cu ţigări. E un băiat de rasă albă, Jesus Vicente masă cu fata şi cu vietnamezii. Ăştia tocmai ţipau că se
Figueroa, care îl vizitează des pe Valeriu Luna. Luna i-a mândresc cu doamna Li.
spus într-o zi că el a crezut că în Cuba sunt numai negri. – Je suis tombé amoureux de vous! a bălmăjit el,
– Suntem de toate culorile, a zis Jesus. Albi, negri, cu gura plină. Şi de atunci, vietnameza n-a mai trecut pe
galbeni şi roşii. la el. Mai sunt două negrese, una chiar lângă camera lui
Între fereastra cubanezelor, care locuiau deasupra Valeriu, având şi o fetiţă ca de ciocolată.
lui Luna, şi cea a lui Valeriu e legată o sfoară cu o cheie la Teodor Luna îl anunţă pe nigerianul Nur când
capăt. Când cubanezele au nevoie de ceva, scriu un bilet, acesta ete căutat de vreo curvă. Negrul le lasă să aştepte
îl leagă de cheie şi balansează sfoara în aşa fel încât aceasta şi îl cinsteşte pe Teodor cu vodcă rusească. Beau amândoi
loveşte fereastra lui Luna, care pescuieşte imediat mesajul. ceasuri în şir, deşi Nur este musulman.
Apoi trimite răspunsul şi scutură sfoara. Se ajută reciproc. Valeriu Luna a greşit când a acceptat să semneze
Sirianul Omar, doctorand în matematici, vine la o declaraţie în care arăta că vrea să stea cu un coreean în
cameră. Avantajul este că străinii stau câte doi în cameră,
iar românii se înghesuiesc câte trei. Atunci ni s-a cerut să – Cred că are o sculă telescopică, a oftat Sigis
sporim vigilenţa în privinţa lui Teodor Luna. impresionat, de ajunge el să treacă prin maldărele alea
Coreenii sunt trei: Jon Gun, Li San Gân şi Ri de grăsime și să ajungă la gaură.
Nham. Ultimul a venit cu doar şase luni în urmă şi ştie M-am aşezat şi am început să citesc. Învăţam
româneşte mai bine decât ceilalţi doi, sosiţi în urmă cu uneori până când îl auzeam aievea pe Dan Bitman
doi ani. Put a peşte şi ei, şi camerele lor. Îl poartă în efigie, fredonând, prin capul meu, o melodie dintre multele
la piept pe Kim Ir Sen şi în fiecare cameră au un altar pe care le lansase de-a lungul anilor. Atunci închideam
dedicat acestuia. Colţul camerei şi o masă sunt acoperite volumele cu zgomot, coboram la etajul meu şi intram
cu catifea roşie. Sus tronează portretul Conducătorului, în spălător. Deschideam robinetul unei chiuvete şi ată-
iar pe masă sunt operele acestuia. În fiecare seară, coreenii team îndelung cu capul în bătaia jetului de apă. După
îngenunchează în faţa portretului şi îşi mărturisesc greşe- ce muzicile încetau sub țeastă, intram în cameră, arun-
lile şi realizările de peste zi, luându-şi angajamentul să nu cam cărţile pe pat şi ieşeam la plimbare. Noaptea, Bu-
mai greşească şi să nu mai fumeze ţigări americane. Va- cureştiul arăta ca un local închis, în care totuşi luminile
leriu Luna l-a ales pe Jon Gun, care râde tot timpul, dar rămăseseră, ici şi acolo, aprinse. Mergeam agale, făcând
când a venit într-o seară de la facultate şi a văzut că ăia mişcări de respiraţie şi câte un grup de tineri îmbră-
mută paturile, i s-a părut, în lumina chioară a becurilor, caţi în treninguri traversau alergând câte un bulevard.
că străinii sunt potenţial periculoşi şi n-a mai vrut să se Parcurile încă nu se umpluseră cu fauna cunoscută, iar
mute, luându-şi vorba înapoi. Coreenii au rămas foarte maşinile nici nu mai circulau noaptea. Las la o parte că
supăraţi şi i-au purtat multă vreme pică. Dar asta a dat păreau a fi doar câteva şi erau bine ascunse. Odată m-a
bine la dosarul lui Valeriu Luna. oprit un beţiv care mi-a cerut un foc, apoi mi-a făcut
propuneri scârboase, ameninţâmdu-mă vag. L-am apu-
20 mai 1978 cat de gât şi i-am şuierat la ureche :
– Ce-ar fi să te fac bucăţele şi să te arunc în
Valeriu Luna, student Dâmboviţa ?
Eram chiar pe chei şi în jur era pustiu. A început
Romi a întârziat în oraş şi am reuşit să dorm pu- să plângă şi să se milogească.
ţin. Când m-am trezit, proapăt şi cu poftă de învăţat, – Haida, de! am continuat. Mi-ai fi făcut rău
A
negrul care îl striga pe Karim nu îşi făcuse apariţia. Am fără să clipeşti şi acum te văicăreşti ca o femeie ? O bă-
băut puţină apă de la chiuvetă, mi-am luat cărţile şi taie s-o ţii minte tot o să-ţi dau.
A G N
m-am grăbit să urc în sala de meditaţie, ca nu cumva Amărâtul era atât de beat, încât abia se putea
să mă prindă Romi în cameră. Sala de meditaţie era la ţine pe picioare. Nici nu se punea problema să fugă.
ultimul etaj şi acolo îl găseam mereu, sforăind pe scaun, L-am privit câteva secunde cum se văicărea, apoi i-am
cu un teanc de volume groase în faţă, pe bătrânelul chel întins spatele şi m-am îndepărtat.
şi slab, Leon, student la limbi clasice. A rămas în loc într-o noapte când am văzut un
Când nu era la facultate, moș Leon picota ziua camion încărcat cu urși împuşcaţi străbătând oraşul
M
şi noaptea lângă nişte cărţi groase, rămase nedeschise. pustiu. Camionul nu avea cine ştie ce viteză şi se ve-
Uneori, cum se întâmpla acum, dormea de-a binelea. deau, peste obloane, picioarele răşchirate ale animalelor
Mai era unul puriu, la matematică, cred că sărise de ucise. O lumină izvorând de nicăieri m-a învăluit din
patruzeci de ani, cu un chip de oligofren şi cu tabieturi toate părţile şi am văzut poieni înflorite, strălucind în
A
ciudate. Stătea câte două ore la toaletă, unde băieţii bă- soarele amiezii, forfotind de iepuri, vulpi şi urşi liniştiţi.
nuiau că se masturbează. A găsit și el locul unde să se Iar un urs veghea de pe un dâmb toată foşgăiala aia
C
sature de labă, a oftat Bibiduru. În plus, era singurul de viaţă trecătoare. Am stat acolo până m-a luat frigul.
om pe care îl văzusem cu ţigara în gură, sub duş. Dar M-am întors înapoi la cămin şi când m-am culcat, ima-
I
dementul era încă vioi şi plin de vigoare. Sigis îl văzuse ginea pădurii nu mi se ştersese de sub ochi.
într-o dimineaţă cum o regula pe la spate pe femeia La întoarcere, pe când urcam scara către etajul
P
de serviciu, o mahalagioaică bătrână şi grasă, cu ochi meu, m-a oprit un africat beat turtă.Vorbea greu şi se
E
alunecoși și cu o respirație arzătoare, îmbibată cu spirt. ţinea de balustradă să nu cadă. A ridicat cu greu capul,

m-a privit şi mi-a surâs. legătură cu pictura norvegiană. Bibiduru e cu harţag de

– Dă şi la mine zece lei, a zis el. câte ori bea şi se pare că Sigis a uitat asta. La un semn,
A
– Poftim ? toţi îți dau băuturile peste cap şi întind ulcelele către
– Dă la mine zece lei. Împrumut… Dau la tine Romi, care îşi și-a asumat rolul de a turna în pahare.
N
înapoi. Romi îi toarnă mai întâi lui Bibiduru, dar acesta protes-
Nu ştiu de ce, dar am simţit un val de simpatie tează şi îi cere să pună din nou vinul în bidon, fiindcă
M A G
care se revărsa din mine, inundând scările murdare. Am nu i s-a turnat corect.
scos zece lei şi i-am dat bărbatului, atrăgându-i atenţia – Adică… ? își lungește Romi figura către el.
că e periculos să stea în poziţia aia, fiindcă ar putea să – Adică nu ai turnat cum ai făcut-o prima dată.
cadă peste balustradă. A dat din cap, mi-a mulţumit –…
cu limba încleiată, apoi s-a smuls din loc şi a pornit pe – La primul rând ai ţinut degetul mic ridicat aşa,
hol, în urma mea, cu paşi împleticiţi. Am urcat din nou ca o coadă de pisoi, şi mi-a plăcut mult. Acum n-ai mai
în sala de meditaţie. Leon dispăruse. Abia am deschis ţinut degetul ridicat şi nu mi-a plăcut deloc.
din nou Istoria limbii române că uşa s-a dechis încet Zis şi făcut. Vinul lui Bibiduru a fost strecurat
A
şi în cadrul ei a apărut mic, bărbos şi dezorientat, cu iarăşi pe gura bidonului pântecos, iar Romi i-l pune din
ochelarii aburiţi, Rusu, colegul meu din anul imediat nou în cană, ţinând degetul mic ridicat regulamentar,
C
superior. Este un tip scund și înțepat, căruia îi plăcea cum insistase Bibiduru. Când ajunge în dreptul fiecă-
să ţină cuvântări înflăcărate de câte ori este beat. Tot în ruia, Romi întreabă dacă să toarne cu degetul ridicat
I
acele împrejurări, Rusu începe să vadă negri mişunând sau nu. Toţi, fără excepţie, vor cu degetul ridicat.
P
peste tot, aşa că se simte dator să-i pună la punct. Vine Se discută aprig, vocile sunt din ce în ce mai
pe alee, pășind şovăitor, cu mâinile ca spate, ca un bo- răstite, semn că polemicile se desfăşoară fără menaja-
E
ier de neam vechi, şi cu nasul pe sus, vorbind singur. mente. Bibiduru şi Sigis latră unul la altul, fără să mă
Negrilor, îi apostrofează el pe invadatori, negrilor, cul- bage în seamă. Vinul pare din ce în ce mai bun. La un
caţi-vă, futu-vă muma-n cur! N-aveţi altă treabă decât moment dat observ, ca în vis, că Romi nu-şi mai face
să bântuiţi p-aici ? jobul. S-a prăbușit ca secerat, pe patul pregătit cu grijă,
Mă certasem cu Rusu şi mă aștept să-mi ţină o din timp, şi arată ca un războinic căzut pe câmpul de
predică, băţos cum îl văd. El însă mă reperează cu greu luptă. Înduioșat de soarta lui, mă duc la patul său și îi
prin ochelarii aburiţi şi vine în spatele meu. Mă gân- torn o cană de vin în cap, pentru a-l trezi. Cum să bem
desc că mă va pocni şi sunt gata să sar în picioare, dar noi bunătate de vin, iar el să doarmă ? Zadarnic! Băieții
Rusu se apleacă şi îmi șoptește la ureche, cu vocea în- își sorb repede vinul din stacane, apoi le aruncă, goale,
dulcită de o boare de vin, că mă roagă frumos să cobor în capul lui Romi. O tăietură adâncă îi apare între ochi
la o petrecere. Dacă n-aş fi înconflict cu el, aş refuza. somnorosului. Ceaşca din care bea Sigis este ciobită la
Dar aşa, nu pot. Oftând a zădărnicie, îmi strâng cărţile, buză.
le pun sub braţ şi cobor cu Rusu scările care duc la – Cine m-a lovit, că-l omor! se ridică Romi,
etajul nostru. Pe un palier, Manole negocia cu o fată pe mare, gras și încruntat, cu sângele șiroindu-i pe față.
care o văzusem de multe ori intrând în căminul fetelor, Criminalii îl privesc dezorientați.
dar care nu-mi dădea atenţie. El cade însă la loc pe pernă și adoarme. Somnul
– Mergem la film şi..., zicea Manole. e mai dulce decât răzbunarea. După o vreme, Rusu se
– Da, da, aproba ea şi îi străluceau ochii. strecoară binișor în camera lui, se întinde pe pat și a of-
Astea, curvele, te cântăresc dintr-o privire şi îţi tează mulțumit. A scăpat cu viață. Dar sunt pe urmele
măsoară şi mădularul, ca un teletomograf, să vadă dacă lui. Îl înșfac de barbă și îl ridic din pat.
merită să stea de vorbă cu tine sau nu, îmi zisese Indio. – Eu am lăsat cărțile pentru tine, iar tu fugi ca
Cheful se ţine în camera lui Sigis. Un fum gros un laș și mă lași baltă ? îi zic.
albăstrui te împiedică să vezi, din uşă, feţele celor aflaţi – Lasă-mă și pe mine, că sunt obosit, bolboro-
pe paturi, cu căni albe în mâini. Mă aşez între Sigis şi sește el.
Bibiduru şi primesc şi eu o stacană plină cu un vin roşu În timp ce-l duc târâș către către camera lui Si-
şi aromat. Nu prea se înţeleg cei doi. Mârâie ceva în gis, trec pe lângă camera lui Li Tai-pe.

– Aici….aici, sughite Rusu, a stat un mandarin, public nr. 1 al tuturor fumătorilor înrăiți. Împătimiții
un înțelept chinez. de tutun și de băutură l-ar arde pe rug.
– Zău? mă prefac că mă mir. Și nu mai stă ? – Semnezi și tu ? mă întreabă Miodrag.
– Noooo ! Nu mai stă ! – Ești nebun ? Nu vezi că am țigara în mână ?
– Da’ unde s-a dus? Oricum, o să mă mai gândesc, că prea ești singur și te-
– A plecat în pizda mă-sii, acasă la el, acolo în au părăsit toți.
Tibet. Știi, ăsta se cățăra pe un fir de leuștean, trecea Mă îndepărtez și îl las clătinând din cap neîn-
fluviile pe o frunză de stejar, arunca prin campus cu crezător.
fulgere și sfere de foc, fugea pe pereți… Mă alătur petrecăreților.
– Ajunge! am strigat. Pe urmă, Sigis şi Bibiduru au început să se cion-
– A, scria și poezii, a adăugat, clătinându-se, dănească mai aspru și s-au apucat la bătaie, din pricina
Rusu. pictorului norvegian Munch. Ridicându-mă anevoie
Se oprește, se luptă puțin cu mine și trage un de pe pat, m-am vârât la mijloc, cu mâinile în piep-
șut în ușă. Îl iau ceva mai brutal de guler și îl întreb ce turile lor, în timp ce ei încercau să se lovească. Aflat în
i-a venit. stânga mea, Bibiduru îmi cară pumni în cap, iar Sigis,
– Știi, rânjește el, se spune că fiecare dobitoc care plasat în dreapta, mă altoieşte zdravăn cu picioarele în
nimerește în camera aia se crede Li Tai-pe și o ia razna. abdomen și, în general, pe unde nimereşte. Amicii mei
În timp ce îl târăsc înapoi către camera în care cred că se bat între ei. Stând acolo sub ploaia de lovituri
se ține cheful, îl întâlnim pe hol pe Ioșca, nevăzătorul. - băieţii nu se codesc, mă burduşesc bine şi sângerez
Se duce către baie, iar Rusu tresare și se întoarce către abundent -, mi-a trecut prin cap, nu-mi dau seama de
mine : ce, că au trecut șapte săptămâni de cursuri și n-am tri-
– Ți-am zis că vrea să-mi spună ceva ? mis nicio scrisoare acasă. Cu chiu cu vai, tot trăgând
– Păi, cum să-ți zică dacă a plecat în Tibet ? unii de alţii, ne-am liniştit şi am mers în camerele noas-
– Care Tibet, bă ? Care Tibet ? Că s-a cățărat pe tre, la culcare.
un fir de mărar. Dimineaţa sforăiau toţi şi n-a fost chip să-l tre-
Începe să râdă ca un dement. zesc pe niciunul. Nici haina nu mi-am mai găsit-o. Ră-
– Hă, hă, hă, hă, hă, hă ! Hă, hă, hă, hă, hă, hă ! măsese în camera lui Sigis, care se încuiase pe dinăun-
A
Îi dau un brânci și îl arunc prin ușa lui Sigis. tru pentru a scăpa de furia estetică a lui Bibiduru. Am
Se reechilibrează cu greu, se așază pe vechiul său luat o haină la întâmplare şi am plecat către facultate.
A G N
loc și ia cana cu vin în mână. Haina era a unuia mult mai solid decât mine şi arătam
Îmi amintesc de Miodrag, sârbul care face veș- de parcă o căpătasem, iar trecătorii se uitau ciudat la
nic de serviciu la intrare. Nu l-am întrebat niciodată mine, în vreme ce iuţeam pasul pe lângă Cişmigiu, ca
la ce facultate e student și mă mir că pe mine nu m-a să ajung la timp pentru a prinde primul curs.
pus nimeni până acum să fac pe portarul. Ăsta e veș- La întoarcere, i-am văzut pe căminiști încurcați,
nic acolo, înalt, slab, cu urechi clăpăuge, blând și trist. jenați, cerându-și scuze. Băieți educați, ce să mai vor-
M
Știu că e cardiac. Ai zice că e angajat acolo, nicidecum bim! Îi dureau mâinile de atâta cafteală, ca pe Ștefan
student pe undeva. Îi duc câte un pahar-două de câte Iordache și Sebastian Papaiani, care avuseseră și ei un
ori tragem un chef, iar el dă peste cap băutura și îmi conflict, într-o noapte de pomină. În ceea ce mă priveș-
zâmbește. Pe urmă mă apucă îngrijorarea și ies pe hol să te, încasasem, datorită bunăvoinței mele, cele mai mul-
A
mă uit ce face sârbul. De obicei moțăie cu ochii închiși, te lovituri, fiind tăbăcit de bătaie, dar nu rămăsesem cu
gata să adoarmă. Îi ofer o cană de vin, îmi mulțumește semne pe față. În schimb, Romi, care dormise tun toată
C
și îmi întinde o foaie de hârtie. Are și el o dambla: să noaptea, avea capul crăpat în două. Era bandajat tot.
înființeze o Asociație Antitabacică și să lupte împotri- – Dacă vine tata pe la mine și mă vede cu pizda
I
va fumătorilor. Strânge semnături și caută susținători. asta între ochi, nu crede că m-am bătut în vreo cârciu-
Și–a făcut dușmani printre colegi și mai ales printre mă?
P
profesori care au început să-l pice la examene. Îl înjură Am vrut să-l înveselesc pe Romi şi i-am povestit
E
toți și îl huduie de câte ori îl văd. A devenit inamicul o scenă trăită alături de Indio. Eram cu Sigis și cu Ioșca

la mine în cameră. Pe fereastră vedeam cum, în fața Am rămas neclintit în mijlocul străzii.
cantinei, niște africani făcuseră o coadă imensă. Erau – Ai văzut ? zice Romi triumfător. Ţi-am zis eu
A
dezbrăcați ca la Ecuator și începuse un pui de viscol. că e o veste mare ?
Bieții băieți dârdâiau și se uitau îngroziți la fulgii care – Da, sigur, bolborosesc. Felicitările mele! Casă
N
erau pe cale să-i îngroape acolo, în campus. Și atunci de piatră! Și cine e fericita ?
ne-a cuprins un râs drăcesc. După ce i-am explicat ne- – Mara.
M A G
văzătorului ce se întâmpla, râdea și el de se prăpădea. – Cine ?
– Bătrâne, noi râdem de mila ăstora, a spus In- – Mara, fata cu care fac dublu pe cartelă.
dio. – Aha. Frumoasă fată. Şi serioasă. Încă o dată,
Văru este singurul care nu s-a ridicat din pat şi felicitările mele!
se zvârcoleşte în aşternuturi. E mic de statură și mus- Ne îmbrățișăm şi ne pupăm în mijlocul străzii.
tăcios. Oamenii ne privesc ca pe doi beţivi timpurii, cuprinşi
– Bătrâne, mi-a zis el, mă doare rău burta. de efuziune. Alături e o cârciumă.
– O fi de la vinul lui Sigis. Să ştii că aşa păţesc şi – Vere, te rog, se formalizează Romi.
A
eu. Mă doare capul şi îmi vine să vomit. – Păi… mi-ai dat vestea. Nu văd ce-am mai pu-
– Şi pe mine la fel, a sărit Romi. Dar băiatul a tea face.
C
mai găsit ceva pe fundul bidonului şi s-a dres. – Hai, bă, nu fi neam prost! Rumegăm şi noi
– Nu e de la băutură, a zis Radu. Cred că am pe toate părţile proiectul meu. Poate îmi mai dai nişte
I
apendicită. sfaturi, ceva, că tu eşti băiat deştept.
P
– Drăcia dracului, a exclamat Romi. Trebuie să – Eu nu mă pricep decât la literatură.
te ducem la spital. Ia zi, bă, care este telefonul de la – Haida-de, nu face pe niznaiul!
E
Salvare ? Şi mă împinge în cârciumă.
Ne întoarcem de la Urgenţă, unde l-am lăsat pe Dă el două rânduri de bere. Pe urmă dau eu.
Văru. Romi este pansat între ochi, arătând ca un con- Tot două. Încă două el, încă două eu. Şi tot aşa. Pierd
te mai gras, rănit în duel. În răstimpuri mă roagă să-l noțiunea timpului şi îi vorbesc despre poezia optzeciş-
aştept în stradă, iar el intră în câte un local, unde nu tilor. El îmi explică, ceasuri în şir, cum a făcut cearşa-
întârzie mai mult de două minute. Iese foarte vioi şi ful sul şi l-a pus la fereastră, fiindcă îl trăgea curentul
din ce în ce mai volubil. După a patra cârciumă am la picioare. Se face noapte. În fine, potcinindu-ne de
observat că este beat de-a binelea. Râde din orice, vor- prag, ieșim înjurându-ne soarta. Am terminat banii.
bește tare, atrăgând atenţia asupra noastră şi se izbește Vag îmi aduc aminte că Boris Zaporojeanu ar putea
de trecători în mers. fi supărat pe mine. Pe Bulevardul Kogălniceanu mi se
– Ia uite la aia, strigă el, arătând-o cu degetul pe pare că o maşină neagră rulează uşor în urma noastră.
o tânără, aş fute-o şi eu. Aşa, vreo două zile. E bună, are Când ne întoarcem s-o vedem, oprește. Clătinându-ne
şi păr pe picioare. E bunăăăăă! bine, intrăm în zona luminoasă din faţa Facultăţii de
Apoi observând privirea mea îngrijorată : Drept. Scările sunt luminate orbitor. Două persoane
– Da, ai dreptate, iar sunt beat, dar cui îi pasă ? vârstnice, un bărbat şi o femeie, ne ţin calea, pesemne
Hă, hă, hă, hă, hă, hă, hă! să ne întrebe ceva. Ne privesc de departe şi comentează
– Ştii ceva ? mă întreabă el după o vreme. Am de foarte agitate, clătinând din cap cu dezaprobare. La un
gând să fac cinste. moment dat, Romi se oprește brusc, holbează ochii, își
– Fugi d-aici! am strigat. Am seminar cu Boris îndreaptă ţinuta şi continuă drumul cu multă ţănţo-
Zaporojeanu şi mă beleşte ăla dacă nu mă duc. şenie. S-a schimbat la faţă, dar capul continuă să i se
– Ăla te beleşte oricum, că nu mai ţine minte clatine pe umeri. Femeia ne iese înainte şi se repede la
cine a fost şi cine n-a fost la seminariile lui. Eu vreau Romi. E foarte mânioasă.
să-ţi dau o veste mare. – Ia zi, băiatul mamei, dă unde vii tu acuma,
– Nicio veste! Nici nu vreau să aud! beat mort?
– Ba da. Află, dragă vere, că în curând o să mă Romi n-apucă să zică nimic, fiindcă se smulge
însor. din loc şi bătrânul, care îl înșfacă pe amicul meu de

guler. Scârbit, prind un moment de confuzie, când bă-

– Zi, mă, beţivanule, dă unde vii tu acuma, în trânul se lansează într-o predică aspră la adresa băuturii
halul ăsta? Noi am bătut drumul până la tine, am venit şi ies din cameră. Pariez că le-a băut la viaţa lui, nu
plini dă dragoste şi cu bani în buzunar să-ţi luăm haine glumă. Ăştia, curvele pocăite, sunt cei mai înverşunaţi
pă tine şi te găsim mort dă beat, ca pă ultimu’ golan ? duşmani ai băuturii.
Asta merităm noi ? Intru la mine, aprind lumina şi mă duc la chiu-
Imediat a început să turuie şi maică-sa, aşa că vetă. Din oglindă mă privește un individ palid, năucit,
o iau la fugă şi îl las pe Romi în brațele ocrotitoare care are tendinţa de a se multiplica. Mă culc şi adorm
ale familiei. Auzisem că taică-său fusese învăţător, iar greu, fiindcă inima bate cu putere de la berea băută şi
maică-sa profesoară şi ştiu că nu trebuie să te pui cu aud vocile colegilor de cameră, Alioşa şi Rusu, care nu
ăştia. N-au ei minţile întregi nici când sunt în putere, ştiu ce au de împărţit. Când mă trezesc de dimineaţă,
darămite când ajung la pensie! Când ajung în dreptul am în gură un gust de cenuşă. Peretele din faţa mea e
Operei, îl aud pe Romi îngâimând ceva în genul „ El făcut din purici gri şi uniformi, ca ecranul unui televi-
e de vină, că m-a atras în cârciumă! „ Adică eu. Cotesc zor foarte uzat. Îmi vine să vomit. Mă întorc în pat şi
către Grozăveşti, fără să mă opresc din fugă. văd preşul care se scurge către uşă, ca o apă murdară.
La cămin îi găsesc pe colegi veseli nevoie mare. Parcă sunt de sticlă şi orice gest brusc mi-ar putea fi
Tocmai încheiaseră o petrecere scurtă, cu vodcă stinsă fatal. M-aș sparge în bucăți. Inima îmi bate nebuneşte.
cu bere, fiindcă apa nu curge la robinet. Terminaseră Cu chiu, cu vai, m-am ridic de pe pat. Ceva a foșneș-
repede proviziile şi trimiseseră pe cineva să cumpere alte lângă mine. E o bucată de hârtie roz pe care cineva
tele, de la negri. Le spun că nu pot participa la cheful scrisese câteva cuvinte : „ Te-am căuat la tine în cameră,
lor, fiindcă am de făcut un referat despre opera lui Ma- dar nu erai. Nu era nimeni. M. „ Un trandafir zdrenţuit
rin Preda. În acel moment, pe uşă intră Romi şi părinţii cade de pe pat. Seara, când mă culcasem, nu văzusem
săi. Taică-său îl ţine de mână şi spune sever : nici bileţelul, nici floarea. De la cine să fie ? Nu mai
– Cum poţi, măi, tâmpitule, să apari în faţa ono- trec pe la cantină, sunt în întârziere şi abia mă târăsc la
raţilor tăi colegi în halul ăsta ? Nu ţi-e ruşine, porcule ? primul curs, ţinut în amfiteatrul Odobescu. Profesorul,
Lui Romi îi joacă serios capul pe umeri. Totuşi, un eminent specialist în etnologie, este alcoolic, geni-
sughiță umil : al, surd şi are un obicei. Îşi fixează atenţia asupra unui
A
– Baaaa... da. student şi tot cursul este o demonstraţie făcută numai

Intervine maică-sa, care mă arată cu degetul : pentru ascultătorul acela. De vreo lună m-a luat la ţin-
A G N
– Era şi ăsta cu Romi şi mi se pare că el l-a târât tă. Aşa că la cursul de azi el nu s-a uită decât la mine,
pă băiatu’ nostru la… nu mă scapă din ochi şi aşteaptă plin de încredere apro-
– Dragă, i-o taie scurt și prevăzător învăţătorul bările mele din cap, că am înţeles, adică, ce spune. Simt
pensionat, după ce vede privirea mea fioroasă, pe noi că adorm, trag de pleoape, mă ciupesc de picior pe sub
ne interesează prostu’ nostru, n-avem treabă cu ce fac pupitru şi îl aprob mecanic, spre nedumerirea lui, şi
ăilalți! atunci când zice : „Am spus o prostie, nu ?”
M
– Da’, dar trebuie să-l reclamăm că l-a corupt

pe Romi. La întoarcere iau o cafea și o vodcă la o cârciu-
Mă uit urât la ea și face fețe-fețe. mă din Kogălniceanu. Fug să prind ultima jumătate de
Când tărăboiul este mai în toi, pe uşă intră un oră la cantină. Acolo nu se află niciuna dintre cadânele
A
negru beat mort, cu o sticlă de whisky într-o mână şi mele. Stau singur la masă şi mă gândesc. De la cine ar
cu zece lei în cealaltă. putea fi biletul ? De la arăboaică ? Sau de la negresă ?
C
– Am venit să dau banii la tine şi să bem a’ândoi, Variantele astea îmi plac cel mai mult. La un moment
bleojdărește el, îndreptându-se către mine, după câteva dat, la masa mea a apare Leon, moşul care studiază la-
I
momente de buimăceală. tina şi greaca. Mocăie în bolul cu supă, mormăind în

– E, poftim! sare învăţătorul revoltat. Ce e, neştire, printre sorbituri şi înghiţituri. Nu e chip să vor-
P
dom’le, aici ? Casă de oameni ? Sau aţi transformat lă- beşti cu el. A luat-o pe vale. Când s-a așezat, mi-a trân-
E
caşul ăsta de cultură în cârciumă şi bordel ? tit sub nas vreo zece pachete cu hrană rece. Sunt pentru

mai mulţi colegi de-ai săi, care s-au pus pe învăţat şi – Dă-o în p… mea de parașută! Ți-o dau ție,
nu mai vor să coboare la cantină. La un moment dat, vrei ? Du-o la camera ta și arde-o bine! O plătesc eu!
A
aud în apropiere nişte râsete ascuţite, pline de răutate. L-a apucat mărinimia.
Ridic capul. Două fete se uită ţintă la noi, cu veselia sti- – Nu vrei, hai ? Ești băiat deștept. Ia paharul
N
clindu-le în ochi. Pesemne că eu şi bătrânul semănăm, acela și toarnă-ți o votcă.
cum stăm acolo cu muntele de mâncare între noi, cu De data asta nu-l refuz.
M A G
două găini lovite de holeră, lipsite până şi de puterea de Băutura este rece și bună.
a scurma în grămada de boabe. Dacă în acest moment, – Ehe, nenică, îi zic, știi ce este bun.
când sunt de râsul curcilor, ar apărea una dintre iubitele – Ce, tu crezi că Nur e prost ?
mele ? Poate tocmai aceea care îmi mi-a lăsat biletul. – Nu, dar te știu musulman, iar ei nu au voie să
Mă ridic repede şi duc tava pe banda rulantă. Pe alee, bea alcool.
sunt obișnuiţii copii de culoare care se joacă de-a v-aţi – He, he, Nur musulman este. Dar Nur bea al-
ascunselea. La blocul fetelor mă opresc să-mi aprind o cool și măncă porc cu plăcere.
ţigară. Ochii verzui ai arăboaicei mă fixează de dinco- – Mare păcat! De ce faci asta ?
A
lo de uşile holului. Dau să mă apropii, dar din spatele – Dar tu de ce o faci ?
meu vine mocăind Leo, care strigă că vrea să-mi spună – Păi, eu nu sunt musulman. Sunt creștin. Și
C
ceva. O iau la picior, înjurând. În holul blocului meu, ăștia mănâncă și beau vârtos. În creștinism, pe băutură
o blondă cu mutra precum faţada unei case obosite mă se pune baza. Și-mi și place.
I
acostează zâmbitoare : – Și lui Nur îi place. El de ce n-ar bea ? Când era
P
– Mă mai ştii ? mic, Nur avea un vecin măcelar care venea pe la mama
Vag, din din luminile trecutului se desprind lui. Și măcelarul învățat la Nur să mănânce carne de
E
două figuri de fete care îşi făceau veacul fumând pe la porc și să bea vodcă. Lămurit la tine ?
toaletele liceului. Se spunea că se regulau şi cu paznicii. – Buștean.
– Da, cum să nu, zic, schimonosindu-mi faţa a – Poftim?
bunăvoinţă. – Lasă asta. Știi cumva de unde pot cumpăra
– Da’ ce e cu tine ? Eşti supărat ? diseară niște bere ?
– Nu, sunt doar obosit. Ştii, suntem în sesiune – Sigur, și bere și vodcă, și whisky. Tot ce pofteș-
şi… te la tine. Te duci tu diseară la Jamal și îi spui că te-am
– Fire-ar ea de sesiune să fie! D-aia nici n-am trimis eu.
putut rămâne mult timp studentă! Uite, vreau să te rog – La ce cameră ?
un lucru. Poţi să faci ceva pentru mine ? – La 307.
Mă rog tuturor zeilor greci să nu fie vorba de – Mulțumesc.
bani, fiindcă n-am un chior. – N-ai pentru ce. Mai ia o vodcă.
– Da, sigur, în măsura posibilităţilor. Mă duc la mine în cameră și mă întind pe pat.
– Îi poţi spune tu lui Nur să coboare câteva clipe Alături se aud râsete de copil. Negresa de alături are o
? fetiță ca de ciocolată. Pe la ea vine un negrișor simpatic
– Sigur, am strigat cu entuziasm, imediat mă și se joacă împreună. Adorm în vacarmul lor. Când mă
duc la el. trezesc, e noapte și ușa de la intrare se deschide încet,
Şi o zbughesc, urcând în fugă scările. scârțâind. Romi intră înăuntru cu o sacoșă încărcată cu
– Stai puţin! Dacă el nu coboară, vino tu, te rog! sticle, care se ciocnesc între ele, sunând dulce, a plin.
Mă prefac că nu o aud şi îmi continuu goana. Clinchetul sticlelor înaintează prin cameră și se oprește
Nur este un nigerian înalt şi petrecăreţ care fie pe masa de la fereastră. Un dop sună ca o împușcătură
umblă toată ziua după femei, fie se uită la un televizor executată cu un amortizor de calitate. Apoi un lichid
micuţ, cu o sticlă de vodcă rusească lângă el. Îl găsesc gâlgâie, cu o mică pauză, în două recipiente mici. În
pe Nur în ipostaza lui favorită. Se uită la televizor, cu fine, Romi smulge pătura de pe mine și spune :
picioarele ridicate pe masă și are ochii roșii. A dus sticla – Herr Bill, ești servit! Onorează-i pe prietenii
de vodcă la jumătate. Nu pare interesat de femeie. tăi ruși!

Pe urmă, iureșul s-a întețește. Băieții vin pe rând, normală când el îşi făcea intrarea.
dau câțiva lei, cotizând și ei la băutură, Romi scoate alte – Cine te crezi, bă? Află de la mine că eşti un
sticle din dulap, alți bani, musafirii se înmulțesc și poți rahat cu ochi, aflat în vizorul tovarăşilor. Mănânci căcat
să tai fumul cu cuțitul. Au pus o masă între paturi, iar despre literatură, dar nu ştii cât de aproape e sabia de
la mijloc au fixat un fileu improvizat dintr-o scândură gâtul tău. Şi află că noi nu te urmărim să aflăm ce faci,
îngustă. Se joacă ping-pong în draci și, în lipsa palete- ci verificăm dacă te încadrezi în scenariu şi nu încalci
lor, sunt folosite cărți mai subțiri, cu coperte cartonate. rolul care ţi s-a distribuit. Un ratat, un nimeni.
Cea mai bună este volumul maghiarului Jozsef Attila,
Gyongy a csillag. Mărgelele ca şi stelele.
Manole s-a apucat să joace cărţi cu ceilalţi și am
devenit imediat chibițul lui. Îmi căuta complicitatea și
îmi făcea cu ochiul când n-avea nicio carte ca lumea.
Pierdea constant și asta parcă îl bucura la fel de mult
ca pe colegii mei care aveau acum în față câte un teanc
respectabil de bancnote. Într-un târziu a mai trimis
după vodcă și atmosfera a devenit treptat euforică, apoi
cețoasă. Către dimineață le-a propus să joace un ultim
tur, mizând pe toată suma intrată în joc. A pierdut, fi-
rește, spre marea satisfacție a amicilor mei. S-a ridicat în
picioare și me-a mulțumit pentru găzduire. Părea fâstâ-
cit și fericit că a reușit să le facă băieților plăcerea de a-l
scutura de bani. A spus surprinzător de sigur pe el :
– Acum mă duc acum la o cârciumă deschisă
toată noaptea. Mă întâlnesc cu niște femei. Două sunt
libere, așa că dacă vrea cineva să mă însoțească, se alege
cu ceva în plus.
Au sărit Sigis și Bibiduru, petrecăreți de cursă Am dat să zic ceva, dar mi-a tăiat-o:
A
lungă, și au ieșit după el, cu mare hărmălaie. Zadar- – Nu mă placi, nu te plac şi gata. Dar bine n-o
nic am mai încercat să adorm, fiindcă Romi, Alioșa și să fie de tine, să ştii.
A G N
Indio nu se puteau opri dintr-un râs dement care ame- Şi a ieşit, trântind uşa.
nința să-i sufoce. Acum n-am zis nimic și m-am aruncat pe pat,
– Ce l-am făcut pe gagiu, băi! Ce l-am făcut! Și încercând să adorm.
mai și râdea ca prostul! Seara a venit din nou Manole, încărcat cu pa-
– E, aici e o pâine de mâncat, a spus sentențios chete cu alimente și sticle de băutură, cerându-și scuze
Romi. că ne deranjează iarăși. Era însoțit de o fată brunetă care
M
Râdeau înainte și au făcut-o chiar și dimineața a stat cuminte și a tăcut tot timpul. Se numea Alexan-
când au mers la cantină, prima dată în ultimele două dra. În răstimpuri ieșea să tragă câte o țigară. Până la
luni, pentru a-și potoli foamea nebună care îi cuprin- urmă s-a aşezat lângă Piuliţă şi au vorbit amândoi toată
sese. De la masă au înseninat la un bar din campus să seara. Ortacii s-au năpustit pe puii fripți și pe sticlele
A
se dreagă. Au întârziat acolo până la următoarea masă, de vin, dar oricât de hămesiți erau ei, tot n-au reușit
când s-au târît din nou la cantină. Apoi, după încă o re- să dea gata toate proviziile aduse de Manole. Plini de
C
priză petrecută în bar, au venit pe șapte cărări la cămin, entuziasm, băieții s-au pus din nou la masă și au înce-
unde au căzut într-un somn adânc. put să joace poker. Câștigau pe bandă rulantă și urlau
I
Cu câteva seri înainte, Fleică intrase peste mine de satisfacție. La un moment dat, deranjat de gălăgia
în cameră şi începuse să mă înjure. Era beat şi foarte infernală făcută de jucători, pe ușă a intrat Mujescu,
P
pornit pe cei care nu-i arătau respect. Iar eu stăteam studentul care răspundea, din partea administrației, de
E
în cap, vrând să vindec o gastrită şi nu luam p poziţie bunul mers al lucrurilor în cămin. Era handicapat și

șef de palier. Cu un ochi se uita către tavan, cu celălalt, pahar mare, cu vodcă.
undeva în coșul de gunoi de lângă ușă. Pășea greu. Sufe- – A trecut unu’ p-aici, a zis el. Avea un aer răz-
A
rise niște operații complicate, iar când l-am văzut prima boinic și a intrat la voi. Pe urmă fugea îndărăt îngrozit
dată sub duș mi s-a făcut rău. Șoldurile sale erau numai și a urcat scările de-a bușilea. Ce s-a întâmplat?
N
caverne adânci prin care se scurgea apa. Când vorbeam – Nimic, am zis. Stai liniștit și bea-ți vodca. Voi
cu el, nu reușeam să-i prind defel privirea și mă uitam mai trece pe la tine.
M A G
când la un ochi, când la celălalt, într-o disperată încer- Mai târziu a venit şi negrul pe care îl împrumu-
care de a mă arăta binevoitor. A zis ceva că ne roagă să tasem cu bani. A jucat şi el şi a pierdut o mulţime de
nu mai facem scandal și a amenințat că o va înștiința pe dolari.
doamna administrator, dar n-a apucat să termine că în – Lasă, prietene, l-a consolat Manole, că noi
cameră a intrat valvârtej un student mustăcios și beat avem noroc la femei.
care s-a năpustit cu furie asupra lui : Negrul a început o bălmăjeală din care am de-
– De ce nu merg, mă, difuzoarele ? a întrebat dus că are bani destui, că-l doare undeva de toată lu-
el, răgușit. mea, că îl impresionează bunătatea oamenilor - aici a
A
– Ce difuzoare? a îngăimat Mujescu. arătat către mine - şi că el, Alteţă Imperială, poate avea
– Alea din perete! Difuzoarele, a bătut mustăcio- câte femei pofteşte.
C
sul cu pumnul în tocul ușii. Eu vreau să ascult știrile! – Alteţă Imperială ? s-a mirat unul şi am sărit
– Păi… a dat să zică Mujescu, uitându-se pe toţi în sus.
I
unde să scape. – Da, ce miră la voi ? Tatăl meu este împăratul
P
– Și unde e sârbu’ ăla care vrea să interzică fuma- Dedel Makumba.
tul, că-l omor! Şi s-a lansat într-o poveste lungă şi împleticită,
E
– Dragul meu, a intervenit Manole, adresân- în care spunea, în esenţă, că fusese trimis la studii în
du-se străinului, îmi distragi atenția de la joc. Vă rog să România, ca pedeapsă că se luase de două dintre cele
vă rezolvați căcăcioasele voastre probleme în altă parte. douăsprezece neveste ale tatălui său.
Uite că din cauza voatră, am mai pierdut o mână! Manole a pierdut o sumă de câteva ori mai mare
– Tu ce pula mea vrei, mă? Vrei s-o încasezi în decât în noaptea precedentă și a plecat cu fata de mână,
locul șchiopârlanului? VREAU SĂ ASCULT ȘTIRI- fredonând o melodie a lui Mihai Mărgineanu. Nimeni
LE! a lătrat mustăciosul, apropiindu-se amenințător. n-a mai fost în stare să-l urmeze.
Walter ne-a zâmbit dulce tuturor, a pus degajat A doua zi niciunul dintre cei care îl lefteriseră pe
cărțile jos, s-a ridicat de la masă, l-a apucat fulgerător Manole n-a putut să se ridice din pat până după-amia-
pe bețivan de ceafă și de spinare ca pe un câine pe care ză. Când au făcut ochi, erau neliniștiți și confuzi.
voia să-l facă rachetă şi l-a aruncat înainte. Omul s-a – Eu nu mai joc, a spus Indio. Ăsta e dracul gol.
dus grămadă, cu ușă cu tot, până în spălător, după ce – Nu, nu, a spus Romi, e băiat de mahăr. Mi-a
străbătuse holul. zis gagica aia cu care a venit, când am ieșit să fumez
– Acum ascultă știrile! l-a îndemnat Manole. o papiroasă. Am întrebat-o de unde are Manole atâția
Un student care trecea pe hol s-a închinat și a iu- bani și ea mi-a zis că banii sunt ultima lui problemă.
țit pasul. Ochii verzi ai lui Manole se micșoraseră ca ai Are bani să acopere tot orașul cu ei.
unei feline. Se înroșise puternic la față. Scandalagiul s-a – Hai, termină cu poveștile! Ceva nu e în regu-
ridicat cu greu și a rupt-o la fugă pe scări, către etajul lă, a spus Indio. Tibor, ungurul, mi-a zis că Manole a
său. Nu se îndoia că, dacă ar mai fi rămas în zonă, n-ar moştenit o avere uriaşă, cu moşie şi râuri. A avut și are
fi scăpat întreg. Îmi simțeam transpirația curgând de-a tot ce-i poftește inima. Mă dusesem să iau Orbirea lui
lungul șirei spinării. Toți amuțiseră. Canetti, pe care i-o împrumutasem maghiarului. Eram
– Mă iertați, fraților, a zis Manole încurcat, dar la fereastră și tocmai atunci a trecut pe alee Manole.
mâine vă trimit un om, la prima oră, care să vă repare Uite-l și p-ăsta, a zis Tibor. Fiu de ștab, a copilărit ca în
ușa. puf. Are tot ce-i poftește suflețelul și nu pricep ce caută
Și s-a întors la joc. pe aici. Ceva bun, în nici un caz. Știi cum e poreclit de
Mi-am amintit de Miodrag și i-am dus și lui un prieteni? Stavroghin. E mort după romanele lui Dos-

toievski. tru. Exact când terminasem de citit articolele indicate

Noul Stavroghin a venit în continuare la noi în- și plecam de la bibliotecă, se termina și seminarul, iar
soțit de fiecare dată de Alexandra și de o negresă longi- Romi ieșea pe ușă, galben la față ca o lămâie stoarsă.
lină. A jucat și a pierdut. Colegii mei abia se mai țineau – Vere, ai avut gura aurită cu căcat, mi-a șuierat
pe picioare de oboseală și nu mai ajungeau la nicio oră el cu o ură epuizată de umilință.
de curs. Dormeau cu îndârjire, toată ziua, pipăindu-și La cămin, Manole fuma îngândurat.
banii câștigați și încercând să-și revină. Ațipeam în am- – Ce film ai văzut cu aia? Parcă plecaseşi la film.
fiteatru, la cursuri. La folclor, cădea mereu norocul pe – Ce filme, bă? Mi-a zis ea:”Dacă ai o cameră pe
mine să fiu complicele profesorului la demonstrațiile undeva, de ce să mai mergem la film?” Am luat-o chiar
savante pe care le făcea acesta. Simțeam că mi se închid în spatele blocului, după nişte tufişuri de lemn câinesc.
ochii și mă înțepam cu un ac de siguranță să nu adorm Acum mă urmăresc nişte golani care o regulează şi ei.
de-a binelea. Holbam ochii cu disperare, dar de înțeles Sunt nişte ţigani care au o gaşcă tare şi vor să mă taie,
nu înțelegeam nimic. Manole părea însă de oțel. Nu dar nu mi-e frică de ei.
mai roșea din nimic și tenul i se închisese. Ziceai că e Noaptea n-am putut dormi deloc. O muzică
beduin din nisipurile Saharei. După o noapte în care puternică de făcea să vibreze tot blocul. Vocea profundă
jucaseră până la epuizare și nici eu nu putusem dormi a lui Neil Diamond făcea să se scuture patul cu mine.
din cauza certurilor dintre competitori, am mers la cur- Ceilalți dormeau duși. Am stat o vreme treaz, întins
suri amețit, apoi am trecut pe la bibliotecă să parcurg sub pătură. Apoi m-am ridicat și am mers la fereastră.
bibliografia la limba română comtemporană. Aveam ca Luna scălda campusul în staniol topit. Era o noapte cal-
profesoară de seminar pe una dintre frumusețile facul- dă, așa că am deschis fereastra și am încălecat pervazul.
tății, Narcisa Mateescu. Era foarte exigentă și dacă i se Complexul avea trei blocuri legate în forma literei C,
punea pata pe cineva, îl scotea la tablă la fiecare seminar cu spatele către Operă. Eram la parter, în blocul care
și își bătea joc de el până ce individul se pierdea cu totul forma linia de sus a C-ului.
și nu mai era în stare să răspundă la întrebări simple. – Vrei să te sinucizi? m-a întrebat o voce angeli-
Umbla vorba că Narcisa era amanta profesorului de fo- că, venită de pe lună.
netică și fonologie, un savant de nivel mondial, un ins Nefiind prin camere, m-am gândit că Dumne-
mititel, prizărit, cu o glumă de cioc alb și rar și cu niște zeu era deasupra capului meu. Am ridicat privirea și am
A
dinți îngrozitori, lungiți în șapte direcții, ca ai unui cro- văzut un student călărind pervazul unei ferestre de la
codil venerabil. Mă uitam la picioarele lungi ale Narci- etajul al patrulea, din blocul care forma spinarea literei
A G N
sei și la bazinul ei frumos desenat și mă întrebam, ca C. Era un brunet pletos, euforic și privea cerul luminat
prostul, la fiecare seminar, unde se duc fonemele din de lună. Din când în când ducea o sticlă la gură și bea.
capul savantului când ajunge între șoldurile splendid – Vino și tu. Am provizii destule.
arcuite ale discipolei sale. Aveam chiar atunci seminar M-am uitat în sus și mi-am dat seama că e prea
cu Narcisa, dar n-am intrat, fiindcă îmi era frică să nu departe. Să mă duc, să mă întorc, era prea mult pentru
mă facă de băcănie. Am dat să intru în bibliotecă, dar a mai avea pretenția să adorm.
M
l-am văzut pe Romi care se îndrepta, ca un miel la tă- Tânărul a tăcut o vreme. Muzica zguduia în
iere, către sala unde ne aștepta profesoara. Îi căşunase continuare dormitoarele.
pe el și îl scotea la tablă de fiecare dată, bălăcărindu-l – Nu vii? m-a întrebat necunoscutul.
la greu. Acum nici el, nici eu nu ne pregătisem pentru – Ești prea departe, i-am strigat prin noaptea
A
seminar. transparentă, de cuarț. Mult prea departe!

– Nu fi prost și nu te duce, i-am strigat. Vino – Așa e, a urlat el, încât a început să se clatine
C
mai bine să parcurgem bibliografia. luna. Suntem la miliarde de ani lumină unul de altul,
– Mă duc, vere, că am lipsit cam mult și nu mă chiar dacă ne atingem pe holuri. Și singuri. Foarte sin-
I
mai primește la examen. guri. Sunt prea mari distanțele dintre noi, prea multe
– Treaba ta, du-te, dar o să te scoată iar la tablă și goluri înfricoșătoare. Că suntem aici sau în altă conste-
P
o să te umple cu...știi tu ce. lație e același lucru. În sănătatea ta!

E
Romi m-a privit cu resmnare și a intrat înăun- Și a ridicat sticla.

Trupuri corozive Lorand GASPAR
PE CONT RAS ENS

(Corps corosifs)
L orand Gaspar s-a născut pe data de 28 februa-

rie, în 1925, în România, la Târgu Mureș, bu-
nicul dinspre mamă era armean, o bunică era de origine
maghiară, în familie se vorbea un dialect german atunci
cînd nu se vorbea românește. În anul 1943, începe școala
politehnică la Budapesta iar în fața „armatei roșii elibera-
toare”, din cauza panicii, s-a refugiat „într-un vagon pen-
tru animale” în Germania, s-a stabilit apoi la Strasbourg, pulsînd continuu viață în vînt.
ca peste doi ani să înceapă facultatea de medicină la Paris.
Din 1954 ocupă un post de chirurg la un spital francez O mușcată palidă s-a cățărat spre soare.
din Bethleem unde rămîne cincisprezece ani, după care se Semințele continuă să se miște
mută cu familia în Tunis. Moare la Paris, pe 9 octombrie în dosul pupilelor
2019. Din opera publicată în Franța: „Le quatriéme état ca și cum spațiul ar striga
de la matiere” (1966), „Sol absolu” (1972), „Corps co- stins după ajutor.
rosifs” (1978), „Amandiers”, „Egée”, „Judée” (1980). În
anul 1994 primește premiul Academiei Franceze pentru E vară, grenadele plesnesc și surpă fîntînile
poezie. printre greierii pe care buldozerele îi strivesc,
Poemul amplu „Corps corosifs”, care i-a sporit ce- lungi transfuzii în noapte
lebritatea, are o structură „simfonică” deși, la o primă ve- țin pămîntul în viață,
dere, pare a fi constituit din fragmente. Poemul, accentuat sub vacarmul solar
erotic, îmbină simboluri occidentale și orientale ale iubirii un șarpe tăcut
într-un text de o cuceritoare senzualitate. se amestecă încet cu mîinile noastre.
Traducere și prezentare: În estuarul limbii un miez de țipăt

Adrian Alui Gheorghe apasă cu toată greutatea
peste un nume.
O creatură de suflet și sînge
Trupuri corozive se naște în voluptatea
(Corps corosifs) unei nopți vulvare.
Martori siguri, dar cum să revenim
În adîncul serii ea venea sub malurile prăbușite ale drumului,
tulburînd drumurile sub malurile cîntecului prăbușit în foc?
venea dezgolită de limite
din fără de țară venea Sub pragul în flăcări
o melodie goală dintr-o carne ca un pelerin rebel
care nu încăpea în cuvinte. îmi depun insomnia.
Sînt înaintea zilei
Prin venele noastre curg două cuvinte cu o lungime de lumină.
inspiră și expiră Un cer fără ziduri și fără catarg
așa cum freamătă mugurii, spintecat de asasini albaștri
copac cu un fulger în ramuri și bej sau bej și arămii

peste pante pufoase degetele fără să renunțe la prima rigoare

caută un pic de înțelegere. ordin incisiv,
Inima Deschisă a Regulii.
Păsări care pregătiți lumina în gîtlejul vostru Închizătoare musculoasă în care se îmbrățișează
limpeziți calea orbului. mișcările
Voi ca o lamă despărțiți tremurul cărnii în fața pragului înviorat
de imaginea scobită din oglindă poarta oceanului s-a deschis
spargeți chipurile noastre de azi pe balamalele noastre ușor roase.
în bucăți de piatră zburătoare.
În piețele zorilor
Cuvînt strîns în tegumentele întunericului, pe paturile noastre se usucă încet caracatițele.
la refluxul izvorelor. Sub saltul soarelui un tandru negoț de mîini.
Calea de afluență Nisipul ne înghite în vintrele amînărilor noastre.
pe care ea nu va veni niciodată, nu a mers niciodată.
Sub pridvorul unde este întîmpinat barbarul Noi plonjăm în largul Sporadelor memoriei
- printre focuri, săgeți și moarte - în largul strigătelor și al tobelor din vremuri învechite.
m-am culcat pe pîntecul tău ca într-o stepă O capelă de ciulini naufragiată în albastru.
și cu limba arsă ascultam
zvîcnetul profund al apelor tale. Ceream sării să străpungă scoarța
apelor, să urmeze pantele noastre despuiate.
Vară de poteci, de pulberi. Pămînt fără vene Sub degetele noastre alergau translucizi aceeași crabi
și fără plămîni. cu același punct albastru adîncind nisipurile,
Apa puțină din pumni din aceeași gură beam
băută de gurile altui corp ars. cu înghițituri lungi obscuritatea născîndă.
S
Sub marele somn al copacului rătăcit

N
ne lăsăm pradă unei flăcări întunecate Blîndețea umbrelor îngrămădite sub șalele
fără busolă și fără direcție. pe care le desenează cele zece creioane ale orbecăielii.
Îmbulzeala barbară curbată de șold,
E
Vanitatea nestăpînită tăiată în arcade, și mîinile noastre culcate

S
pipăie deșănțat gravitatea pămîntească, încet în grădinile înotătoare ale mării.

tu mă răpești neliniștilor mele.
A
Mizeria cuvintelor limbute și limfa lor Pietre votive pe acalmia prăpastiei.

sînt drenate în rîurile muțeniei. Noaptea în spațiu, iată reperele noastre!
T R
Pe pista ucigașă, în singurătatea sălbatică, Tu poți să așezi rătăcirea ta flămîndă

auzi venind blîndețea în vremelnicia noastră lapidară -
să bea din această apă infectată. oprește și recunoaște bronzul disperat
Urletul tău este al marilor străfunduri grîul sălbatic al antipozilor unde
C O N
cînd cade pașnic satîrul luminii. lumina caută să-și piardă respirația.
Eșuată pe debrcaderele tale, îngrămădeală fumegîndă
Încetineala membrelor noastre își caută drum a voluptăților noastre:
între fier și voluptate. vite rebegite care se freacă una de alta
Aceeași față mergînd spre absența feței să-și țină de cald iarna.
aducînd prospețimea amenințată, căldura de noapte
în această petrecere goală. În acest loc atît de densă este limba
încît carnea se înclină
E
Tu, albă severitate somptuoasă, ca și cum i-ar lipsi ceva la încheieturi

P
vîrtej compact încet descheiat, cum ceva lipsește aripii ce visează în spațiu -

știi, ai văzut prevestirile, grîul fermecat de îmbrățișare.

tu vrei să strigi
dar sunetele nu există Soarele tău încă arde
soare de sulițe, de otrăvuri -
Strigăt orb al albului ochilor aici s-a ruinat vara.
contra albului Mercurul mut al trupurilor noastre
pereților. împroașcă pervazurile zilei,
Te iubesc anotimp devastator, matrice sfîșiată de stîlp rătăcitor în țarcul de lumină:
căldură, aici se scufundă imaginea prorei.
focurile tale albăstrite de vînturi, distanțele tale lichide Căci sub duritatea de nesuportat
care se usucă pe pielea mea. cînd soarele ne doboară cu fața la pămînt
Îmi plac setea ta și exactitatea uitării sub mișcările noastre de agonie sau bucurie
care înjunghie pe cel învingător. regăsim brațele mării.
Despuiată de reflexe, neliniștea și-a săpat puțul.

Trebuia în întunecimea zilei
- ce forțe stîrnește pentru a ne convinge -
să regăsim acest pat simplu
văgăuna unde se frînge pasărea migratoare.
Ah, cum ziua aceasta luneca singură printre

zidurile de ciclamă!
Se dizolva.
și cavernele gurilor de noapte îmbuibate
S
de corali!
N
Somnul, oh, armă albă pe nisipuri
pe care marea o înfige într-un piept necunoscut.
E
Poate că mîinile noastre văd mai clar printre
S
penumbre
Caut mereu aceeași seară oarbă unde mișună atîtea începuturi și atîta copilărie.
A
al cărei pămînt mîncat de acizii solari Vîrstele noastre tinere ne văd venind
fermentează în carnea înnegrită dar caldă din fără sfîrșit luminînd întunericul.
N T R
urme de ochi tremură în vîrtejul domolit.
Un drum de cretă apărut în golul sumbru Pentru o știință anevoioasă a obscurității noastre:
urcă vertical și regîndește spațiul liniștea, trăsnetul, artera.
irigat prin centrul tău de roșeața sîngelui Pasărea forță, fulg calm de jăratec
iartă cerului moartea zilei și a lui dumnezeu - plutind peste cerneala timpului,
inventează fără odihnă împrăștiind / simplul, puținul, cuvînt de dimineață cînd apăsarea din gît
C O
nimicul. ține legată risipirea.

Să lăsăm să cadă fulgii de timp,
Sfîrșit de vară. să lăsăm să ningă trupurile noastre -
șoldurile tale din Iudeea, Moab, Edom,
explorate, uscate de febră și șofran. În arena osoasă opulența șoldurilor.
Cerul împrăștie toate umbrele În înălțimi pescărușii își înlănțuie strigătele
E
peste toate armele clarității. cînd fuga albastră dezrădăcinează marea.

P
Sub greutatea crescîndă a serii În palmele umbrei inimi asfințite

carne bătucită de sideful sufletului - Cînt cu mușchii cîntului -

epavă mai clară decît opera. jubilarea pulpelor pe o piatră solară!
S Aici am depus numele noastre. Aruncăm cu veselie cuvintele în foc,
cenușa singură nu va dormi în toate insomniile
N
Setea ivită din mocirla gurilor de rîu, noastre.

pește lacom în savoarea fructelor. Nervii calzi ai somnului
E
Stridia desenează din încetineală și gîfîieli vor visa pînă la capătul frigului.
nervii vii ai viselor mele.
S
Deșirat din ritmurile sîngelui și arterelor Aici acest unghi, acest „la noi”, tăiat în infinitul
incurabil,
T R A
timpul nostru cîntă melodia putrezirii.

lagărul nostru de secole îndepărtate, largul nostru
Fericită risipire! de suflet
Fatală împrăștiere a ochiului! sub corturi unde șoptitul clar-obscur al sîngelui
Dansează pe crestele negurilor aleargă cu spinii săi, coralii săi, orbii săi.
sîngele nostru șoptit. În ochii mari deschiși încet lumea dispare
N
Noi am scormonit valul de sub rugul mîinile noastre pe pămînt se deschid și se ofilesc.
hăituit de apusuri celebre și am fost
C O
șerpi în fîntînile gesturilor noastre. Seară, nimic.

Totuși întunericul se construiește atent, minuțios.
Din aproape în aproape, ca o cangrenă în masiva
Cuvintele noastre fac noaptea înflăcărată,
claritate,
dar în venele noastre mai albastre ca seara
ca o hemoragie.
soarele îngroapă portocalele sale secrete,
Ziduri și coline doborîte
pumnalele sale de orient.
E
prezențe temerare în îndepărtare.

Muzică unde se deschide dulcea rană obscură,
De altfel,
P
oprire senzuală în elocința lui dumnezeu.

sub frunzele zgribulite,
camere
Aici luptară cu zgomotele la pîndă, în așteptare.
încercuiți de neguri și de vîrtejuri ascunse Răbdare. Cristale de răbdare. Lumini și gesturi
catargul sîngelui și agitația fără sfîrșit a mării. sfărîmate.
În zori: puțină apă ce tremură Lagune de aer pe șolduri, sub mîna care le arcuiește,
în miezul unei pietre. un pas peste pragul cunoscut, desfăcîndu-și valvele,
exodul, tumultul
Curbă muzicală pe care o lampă din interior compune și tu cauți cum respiră lumina într-o pipăire
fără efort, atît de obscură.
valea cîntului luminează opacitatea preotului
care oficiază. Soarele putrezește sub piele.
Carnea se aprinde de la carne În sud sînt umbre iar la marginea membrelor noastre
se deschid puhoaiele și cuprind ruginesc cerurile goale.
Mănăstirea Cicladelor ca o noapte abruptă - Gurile noastre sînt pline de afine
vărul nostru strigă îndelung pe faleză. smulse dintre coloanele izbucnite din mare.
Sub frunzișul adormit al focului În adîncul serii ea venea

gurile care au iubit, au blestemat. tulburînd drumurile
O culoare amarnică în peștera neagră a culorilor! venea dezgolită de limite
și toată muțenia din jur, din fără de țară venea
conspirația nopților, o melodie goală
antica declamare erodează dansatorul. care (nu) încăpea în cuvinte.

Pagini de jurnal (II) Liviu OFILEANU
JURNAL WAL LO N
LE DÉMOLISSEUR bucuri când „ești mai bun decât tine”, și cu numai
20% capacitate lucidă de creație reușești să împingi la
C um demolez la propriu șarpante și ziduri

interioare, mi-a venit „ideea” de a demola
tot ceea ce până acum părea să stea în picioare, toate
deal 80% din inconștient, și cum se face asta nu știu,
însă presupun că nu îi lași creierului răgaz de odihnă
și ca un aflat în treabă devii „interesat de tot ceea ce
cărțile, tabieturile și obsesiile din care-am trăit ca un nu te interesează”: de ce își pun femeile părul pe bi-
orb, simt că a venit momentul să o iau de la zero – nu gudiuri, care-i cea mai recentă exoplanetă descoperită
am făcut nimic până acum, totul e sortit uitării –, și și cât kilometri poate zbura fluturele-monarh pentru
demolez cu seninătate, mă dezic de baliverne amare a se împerechea, și poate că este „ceva de pus în sce-
ca sâmburii și încep să construiesc „un om” din care, nă” într-un mod nemaivăzut, „ceva inubliabil” care
cu puțin noroc, aș putea să prind măcar „un sfert”, grăbește ritmul inimilor de orice vârstă, în toate do-
mă rup de mine și îngrop cele trei sferturi apuse, o meniile poți face „buzz” dacă renunți la rutina împă-
rup cu „tradiția mea personală”, cu grija inutilă de a mântenită cu sfințenie de neatins, căci o simplificare
înfrumuseța urâtul acestei existențe mizerabile în care a lucrurilor se transformă adeseori într-o „problemă”,
„fericirea de a fi” e o butadă de prost-gust, poate că apoi în „manieră” și „stil”, important e să fii „robul”
odată ce ți-apar niște riduri pe meclă sesizezi prin cine propriului stil și în aceeași măsură un „demolator” pe
știe ce alt simț dobândit că devii un „sfert de om”, și dinăuntru, reperând punctele slabe ale edificiului le
oare merită acest „mult zgomot pentru nimic” dacă consolidezi și-apoi le arunci în aer, te dezici de meri-
nimicul e unica sursă a totului din care te împuținezi tul creației dacă tot ce ai provine din acel „procent de
cu fiecare an trecut, și vezi, adevărul că genunchii sunt necunoscut”, recte „inspirația” și „transa”, astfel te eli-
moi nu e o „paradigmă” pe care să o modifici, faptul berezi și o poți lua de la capăt complicând prin alt gen
că ești tot mai chior unde crezi că va conduce și ce de simplificare „lucruri noi”, pentru că la urma urme-
sens mai are să începi de la zero, cred că încep să ador lor nimic nu este dus cu totul până „la capătul celui
nebunia rupturilor de orice fel cu tradiția, îmi plac mai îndepărtat capăt”, de exemplu: „Sagrada Familia”
operele inclasificabile, din punct de vedere arhitectu- nu a fost terminată, avem „simfonii neterminate” și
ral sunt fascinat de „Sagrada Familia” a lui Gaudi, un „romane de sertar neterminate”, a nu duce până la ca-
adevărat concert al formelor, și cam asta ar fi menirea păt ceva e o provocare lăsată pentru cei care vin după
artiștilor: să te uimească și să te inspire, iar o profesoa- tine, „o ruptură” intenționată adesea și de prea multe
ră de psihologie spunea că „notre comportement est ori forțată de împrejurări, și tot ce rămâne „de sim-
influence à 80% par des motifs inconscientes” (An- țit” e-acolo, în pagini, în culori și forme arhitecturale,
drea Evers, interviu al revistei „Happinez”), deci, din dar ceea ce se presupune invită la adevărata reflecție,
necunoscutul fiecăruia erupe vulcanul originalității mișcarea „DaDa” căutase să distrugă totul pentru a
care ne dă fiori prin frumusețea lui, și în completarea vedea ce mai rămâne în picioare, ea condamna la uni-
afirmațiilor profesoarei adăugăm o frază cu ștaif emisă son toate sistemele și în locul acestora a dat frâu liber
de o poetă uriașă, Maya Angelou: „Oamenii uită ceea celebrei „écriture automatique”, acum o sută de ani
ce ați spus, ei uită ceea ce ați făcut, dar nu uită nici- poetul român Tristan Tzara și pictorul Hans Arp visau
odată ceea ce i-ați făcut să simtă”, și ce-i rămâne de o „demolare integrală” și suprarealiștii au exploatat
făcut unui om ca oricare altul care vrea să se exprime deja „inconștientul”, visele și stările anormale, cine-
- să pună în mișcare procentul ăla de „necunoscut” -, matografia a preluat „tema” și Dali împreună cu Luis
și în loc să te mai uiți înapoi, la dreapta sau la stânga, Bunuel au șocat publicul prin „Un chien andalou”,
începi să fii tu însuți, îți asumi eșec după eșec și te și în câțiva ani totul a devenit istorie, un „capăt” al
manierei de a demola, și ceea ce a rămas ne suscită
interesul continuând încă să ne inspire, acei artiști și

scriitori au deja „căsuța lor mendeleeviană” într-un
tabel al demolatorilor de tradiții, în schimb postmo- COURS DU CHAMANISME
dernismul recuperează tradițiile persiflându-le, și ne
aflăm din nou în „punctul 0” când o nouă sensibili- Se înserează mai repede și sunt forțat să gândesc
tate „persiflează persiflarea” obținând un „radical”, o mai rapid la lucruri care îți mănâncă vremea, dar și ploa-
manieră în care modul de demolare (tehnica inovati- ia belgiană-i de vină, plouă abundent cu întreruperi și
vă) aglutinează perspectivele unei viziuni individuale, băltoacele se înmulțesc ca iepurii, pășesc cu grijă rotind
un „tu-însuți” situat în afara vreunui grup, demers cu încet umbrela și ajung la „locul unde sunt înmormân-
atât mai dificil dacă propune un discurs pentru a-l tat” – odaia mică din atelier de unde pot vedea cerul ca
dinamita din interior, adică „demolatorul” nu-și ia pe o coală de hârtie –, zic să-mi duc niște cărți dacă nu
jucăriile și se cară, dimpotrivă, le lasă locului pentru am flori, și-mi duc deși mai am aici o bibliotecă în care
„joaca serioasă” a unui amfitrion în vreme ce el caută dorm și visez că „sunt viu”, și poate că sunt viu atâta timp
alte răspunsuri la răspunsuri și repune întrebări între- cât vorbesc cu voce tare, dacă pot deosebi nuanțele de
N
L O
L
W A
A L
N
R
bărilor, și prin această tatonare pornește de la „punc- vinețiu ale norilor de „norii interiori”, și iată-mă ajuns
tul zero” de fiecare dată rupând-o cu propria manieră propriul maestru și discipol, îmi comand ce să gândesc și
U
de dragul unui spectacol insolit dinaintea „marelui execut fără cârtire: „reflectează la asta!” și îmi pun în față
spectacol”... o „Anthologie du chamanisme” – Jeremy Narby, Francis
J

Huxley (Éditions Albin Michel, Paris, 2011), că vremea cuprinde șaptezeci de texte, unele semnate de nume so-
mohorâtă se potrivește cu „opera unui șaman”, și un șa- nore precum: Alfred Métraux, Mircea Eliade, Claude
man poate face orice, îți face creierul ca un burete și în Lévi-Strauss, Georges Devereux și Carlos Castaneda, o
capu’ tău ai doar trei imagini: boulot, maison, dodo (am sinteză a cinci secole de studiu al practicilor șamanice și
repetat ziua de ieri cu mici diferențe: una e că am reușit modului lor de a înțelege lumea, de pildă, navigatorul
să montăm un geam pe sub bașă stând pe o scară din spaniol Gonzalo Fernández de Oviedo a descris folosirea
mansardă, a doua e plecarea „chez maison” la ora unspre- tabacului de către indigenii din Haiti: „Între alte vicii,
zece fiindcă ploua cu furie, un soi de „răzbunare cereas- indienii acestei insule aveau o particularitate dăunătoare,
că” pentru dispariția Reginei din Marea Britanie, a zis la care constă în înghițirea unui fum pe care ei îl numeau
radio că asta s-a întâmplat joi, și încă o „diferență” ar fi <tabaco>, până la alterarea judecății lor [...] și se regăseau
că începând de astăzi avem un nou patron, a venit dimi- întinși pe pământ, beți, sau sub imperiul unui somn pro-
neață la atelier cu croasante și cafea, Jérôme are undeva la fund și greu” (p. 21), și parcă vedem mirarea europenilor
treizeci și ceva, ne-a ținut un speach din care am înțeles catolici obișnuiți să-și imagineze fumul ieșind doar din
că are mai multe firme și că va pune pasiune în acoperi- „fundul Iadului”, motivul declarat al persecuțiilor care
șuri, numai că el nu va avea timp și va desemna un om urmareseră: „Le culte du Diable”, hai să trecem prin alt
de-al său pentru gestionarea acestei firme cu tradiție în text, preotul francez Antoine Biet însoțea o expediție în
Nivelles încă din anii '90, așadar, „pasiunea” e relativă, America de Sud, și el a văzut cu ochii lui cum se inițiază
dar a specificat un lucru bun: va păstra muncitorii preun tinerel pentru a deveni șaman: „...se lăsau pișcați de
luați, adică pe noi, apoi au urmat cafeaua și croasantele, furnici mari și negre bând cantități consistente de suc
patronul vechi vorbea încet cu patronul nou și noi ne side tabac, pișcătura acestor furnici provoacă o durere ex-
leam fiecare să zâmbim, căci „norii negri” de-abia se con- tremă care ține cu săptămânile. Cei care supraviețuiau
turează, și eu îmi spun doar „ce va fi, va fi”, și ne-am luat la o asemenea doză de venin reveneau fortificați la viața
la revedere pentru că omu’ ăla are o groază de treabă pe normală.” (p. 27), o altă serie de mărturii îi descrie pe
lângă un BMW X5, după care am încărcat camioanele șamani drept „cei care vorbesc cu demonii”, însă alți po-
N
vestitori îi consideră „doctori remarcabili” cărora nimic
nu le e străin, ei știu multe și acolo unde nu știu se con-
L O
sultă cu „spiritele”, le poți cere ajutorul în orice proble-
mă: din boală sau amor, putere și luptă, ei sunt capabili
să te repună pe picioare cu niște invocații și fierturi care
scot sufletul din tine, și pentru seara asta mi-ajunge o
L
primă lecție, ce pot să spun e că lectura m-a făcut să visez
W A
o „exorcizare integrală”, cum ar fi să uit că am datorii
sau că într-o zi voi pleca „mai sus” cu oarece regrete, și
un astfel de șaman se pricepe de minune să te facă „ab-
sent” sau „eliberat”, iar ei spun că toți am avea puterea
lor dacă am trăi așa cum trăiam cu toții la „începutul
lumii”: să nu vrei răul fratelui tău și să îți ajungă puținul A L
cu materiale și ne-am dus pe șantiere „să vedem cum plo- pe care-l ai, să stai de vorbă cu iarba, florile și copacii,
uă”, am mai pus o bașă „să fie acolo” și gata, acasă m-am să te rogi pentru pacea animalului pe care îl mănânci și
pus în pat să stau doar așa și m-am trezit la ora șaptespre- niciodată, sub niciun chip, să nu verși sânge de om, că
zece gândind că e deja „șase dimineața”, chit că mâine-s sângele omului strigă în cer după răzbunare, și demonii
N
liber, creierul meu „rebootează” lent și înțeleg că „e încă vin să te pedepsească, te orbesc și devii nebun, pierzi tot
vineri”), și lăsând gluma deoparte țin în mâini o carte ce ai și când te căiești e „prea târziu”, nu mai bine stai tu
R
consistentă, cei doi etnologi care au alcătuit-o au cules liniștit în mijlocul naturii-mamă să te bucuri de cântecul
ei înșiși mărturii și texte legate de „vrăjitorii băștinași”, și păsărilor, de susurul izvorului și foșnetul frunzelor alături
U
referințele asupra acestor vrăjitori sau magicieni datează de coasta ta, și amândoi veți fi mulțumiți că vă aveți unul
din 1535, perioada cuceririlor spaniole, și acest volum pe celălalt, iubindu-vă de la prima zi până la ultima?...
J

PUNCT DE VEDERE Felix NICOLAU Adevărata toleranţă

este cea hermeneutică
E xistă un Imn al Crucii în latină de la 1492

– anul descoperirii (de fapt invadării Ame-
ricii). Manuscrisul îi aparține lui Dominique Kál-
pune pe masa discuției doar sugestia lui Miguel de
Unamuno, anume ca inscripția psihologică și psiha-
nalitică de pe frontispiciul Oracolului din Delfi, Cu-
máncsehi. Crucea e văzută ca instrumentul cu care se noaște-te pe însuți!, să fie însoțită de o lămurire: ”Me-
înfruntă mecanica Moirelor, cele trei fete ale lui Zeus jor que buscarse a si es buscar a Dios en si mismo y
care decideau soarta oamenilor: Cloto (din grecescul cuando andamos dentro nuestro a la busca de Dios,
Κλωθώ, verb la persoana I singular, „eu țes”), Laches- no es acaso que nos anda Dios buscando?” ( „Decât
is, cea care întindea firul vieții, și Atropos (din greces- să ne căutăm pe noi înșine, mai bine l-am căuta pe
cul Ἄτροπος, „inevitabila, imutabila, fără întoarcere”), Dumnezeu în noi înșine și când coborâm în noi pen-
cea care tăia firul vieții. Crucea ar fi speranța că după tru a-L căuta pe Dumnezeu, poate că Dumnezeu în-
moarte urmează ceva și mai bun decât viața, o viață cepe să ne caute pe noi?)
mai autentică. Propriu-zis, crucea ar trebui să fie un memento
Odată cu pozitivismul de secol XIX, s-a mul- al dragostei divine, nicidecum un simbol al represi-
tiplicat o demonizare a crucii ca simbol al morții și unii și al închiderii. Bunăoară, să ne aducem aminte
torturii, simbol anti-social și anti-progres. S-a reluat că Edictul de la Milano (Edictum Mediolanense) din
propriu-zs retorica romană târzie despre creștinismul anul 313 al Împăratului Constantin era de o maxi-
ca distrugător al Imperiului. Firește, dacă ne aducem mă toleranță față de celelalte religii în momentul în
aminte de orgiile de toate felurile ale aristocrației ro- care oficializa libertatea și importanța creștinismului.
mane imperiale, patricienii, atât de diferită în mora- Cuvântul de ordine era pace, așa cum se cuvine epo-
vuri de cea republicană, pare că Imperiul nu mai stă- cilor cu conducători înțelepți. Deși creștinii suferiseră
tea chiar foarte bine pe picioare. atâtea atrocități și confiscări de proprietăți, împăratul
În minunatul roman al lui John F. Kennedy, creștin nu s-a dovedit resentimentar. Doar le redă bu-
Conjurația imbecililor, răsturnătorul de contract social nurile celor persecutați. Împăratul Galeriu îi oropsise
Ignatius Reilly consideră că sursa prăbușirii lumii este intens pe creștini, dar și Valeriu, ale cărui edicte an-
carența de geometrie și teologie, precum și faptul că ticreștine au fost revocate chiar de fiul lui, Gallienus
oamenii ascultă prea puțin muzica lui Alessandro și (253-268), cel care le-a permis creștinilor să dețină
Domenico Scarlatti. biserici și proprietăți. Dar această perioadă de tole-
Iar dacă ne aducem aminte că hermeneutica ranță a durat doar 40 de ani, după care alți împărați
are ca plecare teologia, ne dăm seam că s-ar putea să au confiscat iar tot.
fie o problemă cu constructul nostru social. Mai în- Revenind la împăratul Constantin cel Mare, el
tâi, foarte puțină lume mai este interesată de teologie, a emis un edict prin care duminica (dies solis) era de-
inclusiv mulți credincioși. Apoi, chiar și cei care asi- clarată zi de odihnă și de sărbătorire a Învierii Dom-
milează teologie uită că marile tradiții au fost rezul- nului în Imperiul Roman. Însă nici aici nu era infle-
tatul treimii cunoaștere-rugăciune-asceză. Or, lumea xibilitate habotnică. Țăranilor li se permitea să lucreze
post-etică intră în criză cu manifestări diverse imediat pământul (positi agrorum culturae) dacă situația o im-
ce aude termenul „asceză”. punea (Codex Iustinianus, 3.12.2).
De unde și teama tradusă adesea în ură fața de Așadar, creștinismul s-a impus ca religie în
cruce ca motiv al suferinței și al torturii. Iar cetățenii mod hermeneutic, atentă la interpretarea actelor vie-
actuali se tem atât de mult de suferință, încât sunt gata ții și a celor bisericești. Păcat că într-o societate tot
să își facă rău cu mâna proprie sau cu mâna experților, mai digitalizată, deci binarizată, educația și legile nu
doar doar vor trăi mult și bine cu ochelari roz. mai sunt implementate de manieră hermeneutică, ci
Explicațiile ar putea fi insuportabile, așa că aș de manieră robotizată și cu zel funcționăresc, fariseic.
Scrisori regăsite (VIII) Liviu PAPUC
E P I STO L AR
I ată și o scrisoare „informativă”, de răspuns la
un chestionar, în care cunoscutul preot Con-
stantin Morariu (1854-1927) dă referințe, punctual,
În afara informațiilor oferite, mai desprindem
de aici elemente de atmosferă, cum ar fi cultul pen-
tru Ciprian Porumbescu, grija părintelui Constantin
privitoare la unele scrieri ale preotului Iraclie Porum- pentru creșterea cum se cuvine a copiilor săi, sau, în-
bescu, decedat la acea dată. „Andrisantul” este un alt tr-un final, încurajarea determinantă întru publicare:
preot-publicist-memorialist-profesor, Leonida Bod- „Scrie, iubite, scrie și adaugă materialul nostru istoric,
nărescu (1872-1945) – mândru fiind acesta, în pa- ca să nu se zică și despre noi cum a zis Kogălniceanu,
ranteză fie spus, de descendența sa din Mihai Bodnar, că românii au făcut istorie, dară de scris au scris-o stră-
unul dintre deputații români ai Bucovinei la Viena, în inii”.
1848 – care se apucase cu spor să dea la iveală ceea ce Ca în atâtea alte rânduri, gândurile noastre de
avea să fie – din păcate doar primul volum – Scrierile gratitudine se îndreaptă către Doamna farm. Maria
lui Iraclie Porumbescu, adunate și însoțite de o schiță Olar, care a extras pentru noi prețioasa misivă din ar-
biografică (Cernăuți, 1898, 194 pag.). Constantin hiva Fundației Culturale „Leca Morariu” de la Sucea-
Morariu, în afara faptului că fusese tovarăș de bucu- va, pe care o păstorește cu generozitate.
rii și suferință al lui Ciprian Porumbescu și, ca atare,
un intim al părintelui Iraclie, se impusese și ca autor
al unor scrieri privind cultura bucovineană, lucru nu
chiar la îndemâna oricui.
Scrisoarea de față este o reminiscență a acelor
vremuri, pe care ne vine mai greu să ni le imaginăm,
în care singura formă de comunicare – inerentă ființei
omenești – era scrisul, în cele două variante: de scri-
soare sau de articol de gazetă. Acestea din urmă (gaze-
tele) erau mai rare și cam scumpișoare, așa că circulau
și ele, mai departe, prin împrumuturi, din om în om
(avem un exemplu la îndemână, un anunț de prenu-
meranți – abonați, cum ar veni – din care constatăm
că în Bucovina nu ajungeau, pe la jumătatea secolu-
lui al XIX-lea, decât 10-15 exemplare dintr-o gazetă). Iubite Domnule frate și amice,
Misivele circulau, de multe ori, pe aceeași cale, a îm- Bucuros răspund la întrebările D-Tale, deși nu
prumuturilor, sau prin multiplicarea acestora prin co- la toate:
piere și îndreptate către cine se cuvenea (adică era in- Ad. 1 et 2) De Poemul solenel la prea luminatele
teresat de informațiile pe care le conțineau). Chiar și nataliții etc.... și de Oda la soborul ortodox bucovinean
piesele de teatru ale lui Vasile Alecsandri făceau naveta etc.... nu știu nimic.
(uneori prin copiere) Iași – Cernăuți și retur, adresate Ad. 3) Broșura Convorbire între un tată și-ntre
fiind lui Alexandru Hurmuzachi, după cum mai târ- fiiul lui etc...., cum spune nota de la pag. 356 a opului
ziu Iraclie Porumbescu îi împărtășea lui Constantin Aron Pumnul de prof. Sbiera, se află în Cernăuț la Dr.
Morariu din creațiile sale (acesta din urmă, trebuie George Popovici, care sigur Ți-o poate împrumuta.
să o spunem, le direcționa mai departe către gazetele Ad. 4) Cântecul sau imnul Ramuri de olivi uniți
din Transilvania, pentru a fi publicate – redacțiile își știu că-l cântam ca student în Suceavă, când făceam
făceau datoria să precizeze că le primiseră nu direct de serenade profesorilor cu ocaziunea serbării zilelor lor
la autor, ci prin intermediar). onomastice, și melodia mi-i cunoscută foarte bine,
cuvintele însă nu. – Aice îmi permit a face o parente- răgaz să Te pui în înțelegere cu Rațiu, poate vei putea
ză: Poezioara intitulată Lui Iancu, care-i publicată și în publica un apel în scopul aflării unui editor, bunăoară
gazeta Hurmuzăchenilor „Bucovina”, anul 1850, nr. cel român din Oravița, care a publicat atâtea muzicalii
13, e, după părerea mea, atât de desăvârșită și ca fond ale lui Ciprian, și, dacă nu s-ar afla editor, poate D-Ta
și ca formă, și pe lângă aceasta și melodia ei e așa de vei avea inspirațiunea divină de a muia, prin alt apel,
frumoasă și înveselitoare, încât merită a fi publicată în inimile tuturora în înțelesul amintitei promisiuni ce
ediția D-Tale, împreună cu acea melodie, va să zică cu eu îi dădusem dlui Rațiu. E necontestabil că toate cele
compoziția respectivă muzicală, care încă e produc- ce se raportează la trecutul nostru au mare preț pentru
tul răposatului Iraclie, și un măiestru, bunăoară prof. noi, și prin urmare de tot frumoasă e și întreprinderea
Vorobchievici, sigur ar fixa-o pe note. Știu că e greu D-Tale cu edarea scrierilor răposatului, însă orișicum,
acest lucru, fiindcă nici o tipografie bucovineană nu iubite, acestea scrieri au valoare mai mult pentru pa-
posedă note, însă poate tot se va putea face ceva. (În tria noastră Bucovina, iară muzicaliile lui Ciprian au
schițele mele scrise în limba nemțească, pag. 296, am și vor avea preț etern pentru toată obștea românească,
spus răzvedit, se-nțelege pe baza celor ce mi le-a co- deci, încă o dată, Te rog cugetă la ele, căci Ciprian e
municat răposatul: 7) Das volksthumlich gewordene fala noastră a tuturora și în prima linie noi, românii
Lied Auziți acolo un bucium răsună sammt der Cho- bucovineni, avem sfânta datorie să nu lăsăm ca timpul
ralmelodie unter dem Titel Lui Iancu.) Of, Doamne, distrugător să puie piatră de mormânt asupra mărgă-
vorba de melodii mi-a împrospătat durerea ce de atâ- ritarelor lui. // În ediția muzicaliilor lui Ciprian ar pu-
tea ori am simțit-o întrebându-mă: Oare când vom tea apoi să încapă și muzicaliile tatălui Iraclie, anume
vedea adunate la un loc și publicate mărgăritarele de melodiile cuvintelor Ramuri de olivi etc., Auziți acolo
cântece și compozițiuni ale scumpului nostru Cipri- un bucium răsună... și altele câte s-ar mai afla, bu-
an? Ian cugetă și D-Ta, iubite frate și amice, asupra năoară Eu sânt fată de român (Aron Pumnul, pag. 355)
acestei importante chestii, importante pentru întrea- etc.... Rog de scuză că parenteza mi-i cam lunguță.
ga Românime, pentru că // întreg repertoriul muzical Ad. 5) De Odă cătră Zimbru nu știu nimic.
al lui Ciprian e, fără doar și poate, cel mai național, Ad. 6) Despre idila Steaua [Corect: Stâna]
cel mai întemeiat pe fundamentul melodiilor noastre vreau să ating ceva mai la vale.
poporale, prin urmare cel mai trainic ca punct de ple- Ad. 7 și 8) Răspunsurile la cele 7 întrebări în
care și, aș putea zice, chiar școală pentru alți muzicanți limba germană și broșurica de 14 pag. intitulată Ceva
români. De câte ori am vorbit de această chestie cu despre trecutul și prezentul Bucovinei Ți le alăturez aice
fratele Dimitrie Bucevschi, care, în scopul acesta, era cu rugarea ca să binevoiești a-mi re-nturna broșuri-
gata să-și procure note pentru fosta tipografie arhiepi- ca de 14 pag., fiindcă numai aceasta o am, iară Zur
scopală – de câte ori am scris de ea părintelui Iraclie, administrativen Organisirung nu-mi trebuie, deoarece
L A R
în zadar... toate opintirile mele au rămas baltă. După am două exemplare. Am băieți și țin toate câte le am,
moartea părintelui Iraclie, ginerele său Rațiu, fiind în adică cărți și broșuri etc...., mai ales de cele atingă-
Cernăuț, mi-a spus că a cules cu sfințenie fiecare hâr- toare de istoria Bucovinei, ca să le citească și ei odată.
tiuță cu note a lui Ciprian, le-a adunat toate la un loc Acuma, iubite, vreu să mai spun ceva relativ
și a făcut pentru ele anume o șatală, în care le păs- la punctele la care nu Ți-am putut da deslușiri. Cred
S T O
trează, apoi m-a întrebat ce să facă, căci el ar fi parat că ar fi consult să apelezi prin „Gazeta Bucovinei” la
fără nici o dezdăunare să le deie în mâna publicului, toți și la toate ca să-ți împrumute, dacă au Poemul so-
numai de s-ar afla un editor. Eu, în bucuria mea și în lenel la... nataliții, Oda la soborul ortodox bucovinean,
entuziasmul meu, i-am promis că voi scrie un apel Ramuri de olivi uniți (cineva poate să știe cântecul în-
cald și-l voi adresa prin foi către întreaga Românime, treg) și Oda cătră Zimbru. E posibil ca aceste lucrări
rugând-o să contribuie pentru adunarea unei sume să le poseadă unul sau altul, și de împrumutat doa-
I
în scopul edării compozițiunilor. Au venit însă asu- ră sigur Ți le-a împrumuta ca să Te folosești de ele.
pra mea zile amare, de nu știam unde-mi stă capul, și Pentru idila Steaua [Corect: Stâna], tipărită în „Foaia
P
așa chestia iarăși a adormit. Cugetă, iubite, asupra ei, pentru minte...” încă poți apela la acei transilvăneni
E
n-o da uitării, rogu-Te, cugetă. Poate vei avea cândva care posed „Foaia pentru minte”. Foaia aceasta poate

e și la „Societatea noastră cea bătrână din Cernăuț” ori

la profesorul Sbiera, deci nu e greu de aflat.
În ediția D-Tale sigur că va fi în frunte portre-
tul părintelui Iraclie. Clișeul nu coastă mult, ia vreo
6, 7 fl.
Scrie, iubite, scrie și adaugă materialul nostru
istoric, ca să nu se zică și despre noi cum a zis Ko-
gălniceanu, că „românii au făcut istorie, dară de scris
au scris-o străinii”. Dorindu-Ți succes deplin la între-
prinderea cea atât de frumoasă, Te salut frățește îm-
preună cu prea Stimabila-Ți Doamnă soție, și rămân
al D-Voastre sincer prietin
C. Morariu.
Pătrăuț pe Suceavă în 13/25 Februarie 1897.
Pentru „Concordia” din Budapesta, în care
sunt tipărite Răspunsurile la cele 7 întrebări... încă se
poate apela prin „Gaz. Buc.” la transilvănenii cei ce
posed „Concordia”, sau poate și această foaie se află la
„Societatea bătrână” din Cernăuți.
Salutare.
[Adresa pe plic: Domniei Sale Domnului Leo-
nida Bodnarescu, profesor de gimnastică în Cernăuț,
Strada domnească 26. Trimis recomandat din Ițcani.]
L A R
S T O
I
P
E

ES EU Niadi-Corina CERNICA Atlantida
P rima relatare a mitului despre insula Atlan-

tida, scufundată în mare ca urmare a unei
serii de cutremure – pedeapsă a zeilor pentru puterea
Pe insulă erau și elefanți, se găseau măsline, ro-
dii și lămâi. Atlanții au construit temple, palate și por-
turi. Piatra pe care o foloseau era albă, neagră și roșie.
și bogăția atlanților, dar și pentru răutatea lor – apar- Zidurile erau îmbrăcate în cositor și oricalc. Existau
ține lui Platon. temple ale lui Poseidon și Cleito, și un templu al lui
În dialogul „Critias”, filosoful povestește le- Poseidon, „dar oarecum barbar la înfățișare. Pe dina-
genda Atlantidei, așa cum se păstrase de la Solon, și fară era tot acoperit cu argint, mai puțin figurile de pe
cum Solon o auzise de la preoții egipteni. fronton, care erau acoperite cu aur. În interior, tava-
Dorința mea este doar să prezint mitul grandi- nul era făcut din fildeș și împodobit cu aur, argint și
os al Atlantidei, care a parcurs milenii din Antichitate oricalc; tot restul – pereții, coloanele și podeaua – era
până astăzi; este poate cea mai mare realizare literară acoperit cu oricalc.”
a lui Platon sau, poate, cea mai veche legendă a Euro- Apa izvoarelor calde și reci era adunată în bazi-
pei. Mitul este cunoscut astăzi într-o formă simplifi- ne, iarna acoperite, și era folosită pentru băi. În Atlan-
cată, dar în relatarea lui Platon este cea mai frumoasă tida era o pădure sacră a lui Poseidon și un hipodrom.
și mai amplă prezentare a unei insule mitice – cu le- Insula era adăpostită de vânturile reci din nord prin
genda originii sale, istoria ei, descrierea geografică și munți „mai masivi și mai frumoși decât oricare munți
a orașelor, prezentarea unor obiceiuri ale atlanților și de acum.” Legile care reglementau raporturile dintre
finalul dramatic al scufundării în mare. regii atlanți erau scrise pe o placă de oricalc, dar fie-
De unde începe legenda? Spune Critias: „dacă care rege „avea putere absolută asupra supușilor săi,
voi putea să-mi reamintesc îndeajuns de bine cele dincolo de orice lege.” O dată la patru sau cinci ani,
spuse cândva de preoții egipteni și aduse apoi aici de regii Atlantidei se întâlneau pentru a se sfătui. Platon
Solon”, va reuși să povestească istoria Atlantidei. prezintă un ritual al conducătorilor insulei: „fiecare se
Au trecut nouă mii de ani, spune Critias, de lega printr-un jurămînt. Mai mulți tauri erau aduși
când a început războiul dintre atlanți și strămoșii gre- înăuntrul templului, iar ei, cei zece regi, după ce mai
cilor, ceea ce ar corespunde, raportat la timpul lui Pla- înainte s-au rugat zeului să-i facă să sacrifice animalul
ton, existenței și prăbușirii civilizației minoice. Insula cel mai pe placul său, intrau în templu, singuri, și se
Atlantida era mai mare decât Asia și Lybia la un loc. apucau de vânat, dar fără arme de fier, ci numai cu
Demult, când zeii au împărțit pământul, insula măciuci de lemn și arcane. Primul taur era prins și dus
a revenit zeului Poseidon. În mijlocul Atlantidei era la coloană și ucis în așa fel încât sângele lui să se scurgă
un munte și câmpie până la mare. În jurul muntelui pe inscripția de pe ea.” Am adăuga că civilizația mino-
erau fortificații și canale, toate circulare, dispuse con- ică, cretană, era cunoscută printr-un cult al taurului,
centric. Insula era condusă de urmașii lui Poseidon și cultul cel mai important.
de muritoarea Cleito. Platon spune că atâta vreme cât au păstrat moș-
În Atlantida erau izvoare cu apă caldă și rece. tenirea zeului Poseidon în sufletul lor, atlanții aveau
Platon prezintă genealogia legendară a urmașilor lui ceva divin în ei: „se purtau cu judecată și smerenie față
Poseidon, a regilor insulei. Bogăția lor era atât de de ceilalți și față de propria lor soartă (...) și nu și-au
mare, încât, nici în trecut, nici în viitor, nimeni nu o pierdut stăpânirea de sine, ci au mers drept, pe dru-
va putea egala. Ea provenea din afara țării, dar și din mul lor.” Cu timpul, bogăția și răutatea i-au dominat:
interiorul Atlantidei. Se extrăgeau metale din mine, „pentru cei care nu aveau ochi să vadă adevărata feri-
dar mai ales un metal dur și maleabil, pe care Platon cire, ei păreau că duc o viață binecuvântată, în goana
îl știe doar după nume – oricalcul. Oricalcul lucea ca lor neostoită după putere.”
focul. Dialogul se încheie brusc, cu hotărârea zeilor
de a-i pedepsi. Se înțelege că Atlantida s-a scufundat care provine, spune Platon, legenda atlanților.
în mare din cauza unor cutremure. Am prezentat unul dintre cele mai grandioa-
Un lucru prezentat minuțios de filosof sunt case mituri antice, al Atlantidei, povestit pentru prima
nalele circulare și multe alte canale ale insulei, care oară de Platon, în paralel cu elemente ale civilizației
dau imaginea unui labirint, cuvânt legat de civilizația și istoriei minoice, care puteau genera sau influența
minoică și de dispunerea haotică a camerelor și holu- acest mit. Nu avem nicio altă relatare antică despre
rilor palatelor minoice. Atlantida. Este, poate, un mit creat de scriitorul Pla-
Ca și civilizația minoică, distrusă de valuri ton, sau o legendă din altă tradiție decât cea greacă,
imense care au măturat insula Creta și insulele în- poate egipteană. Sau poate fi istoria civilizației minoi-
conjurătoare (cutremure care au urmat scufundării în ce, așa cum au cunoscut-o grecii.
apă, în urma unei erupții vulcanice, a centrului circu- Înainte de a povesti legenda Atlantidei, Critias
lar al insulei minoice Thira), civilizația atlantă dispa- invocă Muzele, pe Apolo și pe zeița Memoriei, Mne-
re în apele mării. Civilizația minoică avea puternice mosyne. Din adâncurile memoriei, mitice sau istori-
legături comerciale și culturale cu Egiptul, locul din ce, a ajuns până la noi povestea Atlantidei.
U
E
S
E

SINTE TI ZATO R Liviu G. STAN Eu, inamicul economiei naţionale
T rezirea din somn este ca finalul unei curse

de bob, când sportivul își ridică țeasta din
interiorul saniei și întreaga figură i se descongestio-
dormea dezordonat. Pentru a-i corecta postura, Na-
riaki a ordonat să fie montate lame de sabie de o parte
și de alta a pernei, astfel încât dacă băiatul se răsucea
nează, galvanizată de sevele supraviețuirii. în toiul somnului risca să se taie pe față. Keiki avea să
Un acompaniament potrivit unui asemenea fi- devină ultimul shogun al Japoniei: Tokugawa Yoshi-
niș? În cazul meu, sunetele mașinii de gunoi. Gunoie- nobu. Parenting, nu glumă!
rii trec pe strada mea între 05:30-06:00, intervalul în
care încep să fac ochi, căutând o revenire cât mai lină, Însă nimic din pretențiile lui Nariaki nu avea
etapizată din somn. Fierbințeala pielii încă menține să mai rămână în societatea niponă după al Doilea
căldura sub pilotă, iar călcâiele, dezmorțite, se freacă Război Mondial. Miracolul economic japonez din
de așternut, amestecând între degetele picioarelor cu- anii 1960-1970-1980 a dus la apariția fenomenului
tele reci ale cearceafului cu cele calde, în timp ce liga- inemuri – altfel spus, picoteala la serviciu. Dar nu
mentele inghinale se încordează și coapsele execută un doar la job. Este cunoscut faptul că japonezii au cul-
compas rigid, talpa stângă la colțul stâng al patului, tul orelor suplimentare. Iar orele suplimentare sunt
iar cea dreaptă la colțul drept. uneori un somnifer extras din măduva Frumoasei din
Pădurea Adormită. Epuizarea produsă de societatea
Apoi: întoarcerea pe burtă, jumătate de față mi competitivă plantează pretutindeni oameni somno-
se adâncește în pernă ca o piatră într-un bol cu făi- roși. Oameni moțăind în metrouri. Oameni moțăind
nă. Gata, creierul e pregătit să primească stereo-deli- în parc pe iarbă. Oameni moțăind pe bănci. Oameni
catesele: țiuitul stivuitorului urcând tomberonul spre moțăind cu capul pe tastatură. Oameni moțăind pe
benă, rostogolirea gunoaielor, intermezzo-ul pneuma- podeaua metroului. O țară învăluită în somnul cosa-
tic al staționării (acel țssst-țssst-țssst), totul punctat de șilor lui Bruegel sau în fragmentul acesta din nuvela
ecoul de tobă din containerele golite, care saltă pe roți „Un om care doarme” a lui Georges Perec: „Acum nu
înapoindu-se la locul de strajă. mai ai refugii. Ţi-e frică, aştepţi ca totul să se oprească,
ploaia, orele, torentul de maşini, viaţa, oamenii, lumea,
Combinația dintre aceste armonii utilitare și ca totul să se prăbuşească, zidurile, turnurile, podelele şi
mijitul zorilor printre draperii îmi trimit o undă dis- tavanele; ca bărbaţii şi femeile, bătrânii şi copiii, păsă-
cretă de plăcere prin corp în care, cine știe, poate că rile, câinii, caii, rând pe rând, să cadă la pământ, para-
dăinuie de fapt o rămășiță din odihna uterină a fetu- lizaţi, ciumaţi, epileptici; ca marmura să se fărâmiţeze,
sului care am fost. ca lemnul să se pulverizeze, ca locuinţele să se năruie
în tăcere, ca ploile diluviene să dizolve zugrăveala, să
Dl. Nariaki descleieze picioarele dulapurilor centenare, să destrame
Într-un fel, ce scriu eu aici este și o odă adusă ţesăturile, să facă să se topească cerneala ziarelor; ca un
culturii europene, în care patul poate fi un manifest foc fără flăcări să mistuie treptele scării; ca străzile să se
al lenevirii. Slavă ție, Europo! Mă gândesc că astfel surpe drept la mijlocul lor, dezgolind labirintul căscat al
de delicii soporifice ar fi fost un afront periculos dacă canalelor; ca rugina şi ceaţa să năpădească oraşul.”
m-aș fi născut fiu de samurai din Perioada Edo, iar
taică-meu ar fi fost stăpânul domeniului Mito, To- Somnul și PIB-ul
kugawa Nariaki. Dl. Nariaki credea că un războinic De când mă știu, nu pot să dorm mai mult de
trebuie să stea drept chiar și-n timpul somnului. Așa 8 ore și am un somn subțire precum caimacul, fapt ca-
că vestitul daimyō a început să-l țină sub observație re-mi năruie adesea liniaritatea odihnei, făcându-mă
ochii pe fiul său, observând îngrozit că micuțul Keiki uneori să dorm doar câte 5-6 ore pe noapte. Practic,
mă înscriu la limită în rândul celor care, involuntar, ria unei case bătrânești din satul Cazasu, jud. Brăila.
aduc daune economiei naționale. Da, da! La noi nu Într-o oală pusă pe cuptor bolborosea la foc mărunt
există astfel de studii, dar acum câțiva ani RAND pomana porcului. Și toate ferestrele erau aburite, o
Corporation a măsurat cât anume din PIB se evaporă cataractă enormă asediase curtea, iar aburii uleioși ie-
anual din cauza problemelor de ritm circadian: cam șind de sub capacul pus într-o rână, însoțiți de fuioa-
411 miliarde de dolari/an, adică în jur de 3% din PIB. rele mămăligii, chemau la festin, ca ingredient special,
pereții de chirpici înnegriți de fum - încât odată cu
Firmele din domeniul tehnologic au adulmecat grăsimea blândă a tochiturii, gura ți se umplea par-
imediat potențialul și, în ultimii ani, au început să că și de afumătura varului, de frământătura de paie a
se înmulțească „studiourile de somn”, niște SRL-uri lutului. Dar mai ales, înfigând furculița în dumicatul
care oferă angajaților din companii sesiuni de power sfârâitor, era ca și când crestai o intrare secretă celui ce
nap pe parcursul zilei. Sesiunile de power nap au între dădea târcoale hornului: urletul vântului. Vântul ieșea
25 și 35 de minute și sunt concepute astfel încât cei parcă din carne.
care dorm să nu intre în ciclurile REM3 sau REM4
de somn profund. În loc să-ți păcălești oboseala cu Odată culcușit, cu mintea paralizată de digestia
litri de cafea, mai bine tragi un pui de somn pentru îngreunată, mirosul de naftalină al plăpumii de culoa-
a-ți reface „bio” energiile. Cam asta este filosofia din re vișinie începuse să aibă un efect atât de odihnitor
spatele acestei afaceri. asupra mea, încât simțeam că se degaja din mine o
liniște plutitoare, ca cea a unui astronaut înălțat de
Desigur, n-ar mai trebui să ne batem capul cu somnul gravitațional. Sau ca cea din cotele Dunării
astfel de daraveri dacă am fi mamifere subacvatice. anunțate la radio.
Bunăoară, balenele și delfinii dorm literalmente pe
jumătate. O parte a creierului lor stă de gardă și le dă
semnal când trebuie să iasă la suprafață și să respire.
Dar noi ne asemănăm mai mult cu vidrele de mare.
Ca să nu fie despărțite de curenți în timp ce dorm,
vidrele se țin de labe așa cum se țin oamenii de mână
R
în pat în primele luni de relație.
A T O

Dar știați că, în prezent, 75% dintre noi visăm
în culori, față de 15% înainte de apariție televizorului
color?
Vântul ieșea din carne
Z
Am amintirea unui somn ideal. Nu știu care
este rețeta unui somn ideal, dar în mine așa a rămas
înmagazinat un somn de după-amiază din copilărie. T I
Unul cu burta plină după tăierea porcului, la țară, la
bunicii din partea tatălui.
T E

Vântul și ferestrele aburite rimează ca muntele
și peștera. Ambele pactizează pentru a institui „super-
lativul ascunsului” în spațiul casei, vorba lui Bache-
N
lard. Scriind asta, mă gândesc la un șuierat din ziua

respectivă, când respiram greu din cauza febrei pe
I
marginea patului țărănesc, cu plapuma așternută pe

S
umeri ca un veșmânt de apaș. Se întâmpla în bucătă-

P ROZĂ Nicolae HAVRILIUC Alergarea pe faleză
A mia şi Andrei sunt doi vecini de bloc. Ea

locuieşte la parter, el la etajul şase. Sunt
de vârste apropiate, nu trecuţi prea mult de douăzeci
– Mă bucur pentru tine. Te credeam plecată la
Madrid, aşa îmi explic lunga ta tăcere. Oricum, suc-
ces!
de ani. De câte ori se văd, îşi surâd reciproc, fără să- – Nu am apucat să mă duc pentru că totul s-a
şi spună prea multe. Andrei este şofer pe furgoneta întâmplat foarte repede, neaşteptat de repede.
„ANDREI www.Andreitransport.ro” ce distribuie co- – Până la urmă, lasă că-i mai bine aşa! Madri-
menzi de alimente la domiciliu, iar după program par- dul nu-i prea în apele sale. Mai păţeai ceva. Şi intrau
chează maşina în dreptul ferestrei Amiei. O face din părinţii tăi în panică. Ştii cum e maică-ta!
obişnuinţă. Amia lucrează la un birou de marketing Apoi conversaţia se-ntrerupse când Amia nu
în Piaţa Centrală a urbei, dar pasiunea ei este teatrul. veni cu o altă replică. Impresia lui Andrei era că afir-
Scrie texte pentru scenă şi le trimite pe la concursuri maţia „Ştii cum e maică-ta!” ar fi afectat-o. Şi, proba-
prin ţară şi prin lume. Deşi au atâtea să-şi spună, tine- bil, dintr-o înţelegere greşită, fata a refuzat să conti-
rii amână prilejul. „Vorbim pe Net. E mai linişte şi nu nue dialogul. Andrei, ca să-şi blameze vinovăţia sau ca
ne aude nimeni, îi spuse ea. Şi te mai rog ceva. Când să umple timpul suspendat până la revenirea Amiei,
pleci în zori, nu mai aprinde farurile de la maşină! Îmi îşi propuse să improvizeze conversaţia cu ea.
intră lumina în odaie şi mă trezesc! E bine?” „E bine! „– Sinceră să fiu, am renunţat să plec pentru
îi răspunde el. Aştept veşti de la tine!” că nu ştiam cum va fi spectacolul. Şi, apoi, prea au
Dar veştile continuau să întârzie, iar Andrei insistat unii să plec, deşi vremurile sunt nefavorabile.”
stătea ca pe frigare şi nu înţelegea care e cauza. Nici „– Vezi că am avut dreptate! Dacă păţeai ceva,
să sară peste rând nu intenţiona. Ultima dată înţelese eu aş fi fost cel mai hulit că ţi-am băgat în cap ideea
că ea îi va transmite veşti noi. Aşa că aştepta. Numai plecării.”
ca aşteptarea îi cam ajunse până la o anumită limită a „– De unde s-ar fi aflat? Dacă eu o făceam din
suportării şi cauza se adâncea în misterul ei. Trecuse proprie convingere?”
ceva timp de când tinerii nu se văzură. Şi mai putea „– Oricum, s-ar fi aflat! M-aş fi dat eu de gol!
trece. Până când într-o zi Amia i-a trimis un mesaj pe Şi atunci să vezi cu ce ochi m-ar fi privit părinţii tăi!”
Messenger. Momentul îl bucurase pe Andrei, dar el „– Stai liniştit! Îi lămuream eu. Sunt majoră
se feri să-şi arate entuziasmul şi continuă dialogul cu şi vaccinată. Nu-mi place să dau socoteală pentru ce
oarecare prudenţă. fac.”
– Mâine are loc la Madrid, la Teatrul Lara, un „– Nu-ţi place să dai socoteală pentru ce faci?
spectacol după textul meu „Alergare pe faleză spre ho- Te priveşte! Dar părinţii vor să ştie totul despre tine.
tel!” Te vor proprie. Şi nu sunt de acord să se amestece alţii
– Ce titlu! în deciziile tale.”
– Da, e titlul ce a plăcut! Ei şi l-au ales. În „– Asta uneori, pentru că în rest sunt prea luată
spectacol sună ca o comandă. Şi se rosteşte de fiecare la întrebări. «Fată, ce faci? Timpul trece. N-ai de gând
interpret spre a-şi întreţine buna condiţie fizică în îm- să te aşezi la casa ta? Nu ţi-ar strica cealaltă jumătate!»
prejurări de asediu. Însă am început să mă obişnuiesc.”
– De asediu? „– Poftim? «Cealaltă jumătate?» Uite, eu te iau
– Da, de asediu! Spectacolul redă atmosfera aşa cum eşti. Întreagă. Exclud porţionările. Tu întrea-
apăsătoare a caniculei şi a furtunii pe care un grup de gă, eu întreg! Ne vom descurca într-un fel. Ce nu vei
turişti este nevoit s-o suporte. reuşi să faci azi, rămâne pentru a doua zi. Eu, în acest
– Felicitări! timp, voi umbla după provizii.”
– Mulţumesc! „– Tu numai la mâncare te gândeşti. Dar nu-i
asta totul. Mai este şi altceva de care nu mă pot lipsi. să ne vedem faţă-n faţă. Trebuie să ne vedem!
Viaţa interioară. Realitate şi transfigurare. Nu vezi, – Mă bucur! De când aştept vorba asta! Mor
sunt mereu solicitată de evenimente. Acum cu un de nerăbdare!
text. Dar nu mă pot opri aici. Vor fi şi altele. Acum în – Şi ca să-ţi potolesc din nerăbdare, îţi spun
Spania! Dar cine ştie ce alt capăt de lume mă aşteaptă! în rezumat. Mama, deşi te ştie din vedere, vrea să te
Şi tu ai să-mi porţi de grijă mereu?” cunoască.
„– Am să-ţi port. Doar te-am ales şi te-am vrut. – Pe mine? Sper că nu i-ai spus ceva! M-am
Numai întreagă să fii! Tu du-te unde eşti chemată! Eu exprimat greşit. Din emoţie am făcut-o... „Ştii cum e
rămân pe loc şi-ţi aştept sosirile. Că de nu-mi place, maică-ta!” Aşa am zis. Îmi cer scuze!
n-am să te mai îndemn să pleci. Rămâi pe loc şi ne – Stai liniştit! La ce se gândeşte el! Pur şi simplu
vom descurca într-un fel.” vrea să discute cu tine. Şi ca să mai lungesc rezumatul,
îţi spun că mama te simpatizează. Ea şi-a dorit să aibă
Sătul să mai aştepte revenirea Amiei care nu un băiat, nu o fată. Şi nu una ca mine. În viaţa de
dădea niciun semn, posibil să-i fi secat inspiraţia, An- toate zilele a fost profesoară la un colegiu. Unică în
drei se hotărî să închidă laptop-ul. Fără să se aştepte, felul ei. Le pedepsea pe fete pentru orice, iar pe băieţi
el văzu că, dintr-odată, cele trei steluţe, prinse în fixa- îi tolera. Considera că o fată, oricât de inteligentă ar fi,
ţia lor, începură să tremure şi se ivi replica Amiei. nu valorează ca un băiat. Pun punct aici şi ne vedem
– Stai liniştit! Eroare de comunicare. Nu la mâine. Şi mai discutăm. Te pup!
Teatrul Lara din Madrid va avea loc evenimentul, ci
la un alt teatru. Te anunţ eu. Până atunci, mişcare! ***
Multă mişcare!... Alergare pe faleză spre hotel! A doua zi, Amia şi Andrei se văzură într-un
– Te rog, te rog, nu închide! Am câteva între- scuar, la mică distanţă de blocul lor. Şedeau pe o ban-
bări pentru tine. Şi acum ce faci? N-ai să mai scrii? că şi priveau vehiculele alergând dintr-o parte în alta
Sau n-ai inspiraţie? pe un carosabil ce părea că aleargă şi el, iar când vehi-
– Ba inspiraţie am! Dar mi-am lăsat persona- culele se opreau la stop, carosabilul făcea trecere liberă
jele în parc să mai exerseze şi, eventual, să se amuze pentru pietoni şi ceva din calea rutieră continua. Ca
între ele. Să respire în voie. Vin printre ele când nu se şi cum sensurile de mers aveau legătură cu gândurile
aşteaptă nimeni şi le aşez în forme. În formele mele. celor doi, Amia îl prinse pe Andrei de braţ şi-l atenţi-
– Le încondeiezi? onă să mai aştepte.
– Eh, nici chiar aşa! Dar pe aproape eşti! AMIA: Să dea drumul la stop şi încep eu.
– Se-ntâmplă să le prevină cineva că vei sosi? ANDREI: De acord!
– Personajele, cum am spus, exersează între ele AMIA: Acum se poate. Eh, cum a fost întâlni-
fără să-şi dea seama cine sunt. Iar de se-ntâmplă să fie rea între domnul Andrei şi mama mea?
prevenite, ele devin îngrijorate şi stopează jocul. Dacă ANDREI: Ca între vecini. Cu respect reciproc
gestul se repetă, le afectează experienţa comunicării. şi-n cooperare. Doamna s-a interesat pentru o coman-
Însă, mai rămâne unul sau altul şi continuă jocul, dar dă de alimente.
aşteaptă sosirea mea. AMIA: Vrea tatălui meu să-i facă onomastica
– Ştie că vei veni? de Sfântul Dumitru.
– Este obişnuit cu venirea mea şi aşteaptă. Iar ANDREI: În rest nimic deosebit. Scurt şi la
Ă
când aşteptarea îl oboseşte, mă va căuta. Şi atunci la obiect.

sosire sau găsire, eu întreb... Cum mă vedeţi? „Sunteţi AMIA: Cred că v-a priit la amândoi. Esenţial şi
R O Z
ca oricare dintre noi!” Vor striga în cor. Bineînţeles că util. După cum îi sunt vorbele.
se asociază şi ceilalţi. Mulţumesc pentru apreciere! le ANDREI: Iar eu, ca să dreg busuiocul, i-am
răspund şi la un semnal începem. spus... „Sunteţi o prezenţă cu pitoresc în galeria cu
– Jocul? personaje ce-mi colorează povestea.”
– Nu, repetiţiile! Noi nu ne grăbim. Acum, te AMIA: O, da! Am observat şi eu. Îi place să se
P
rog eu, nu închide! Am ceva pentru tine. Mâine vreau amestece în povestea ta.

Ă
R O Z
P
ANDREI: Şi nu deranjează. O face cu discre- dificile, să o păstrăm trează în fiinţa noastră! Şi, pe cât
ţie. se poate, să reflectăm la faptele concrete!
AMIA: Înseamnă că vă şi studiaţi. Ia s-o laşi în ANDREI: Reflecţia, care presupune numai
pace pe mama mea! Acum ceva şi despre mine! Şeful fapte concrete, pierde din idealizare şi, deci, limitează
mă apreciază şi intenţionează să mă trimită la un curs iluzia. Printre atâtea tertipuri, de care dau mulţi do-
de perfecţionare în străinătate, pe tema cerere-ofertă. vadă şi se-ncurcă în ele, este preţuirea exagerată a pro-
Omul afirmă că o bună viaţă economică depinde de priei persoane. Timpurile sunt dificile, cum bine zici,
felul cum producţia se adaptează la cerinţele pieţei. pentru că nimic nu se aşază. Nu vezi, se nasc noi do-
Mă vrea o specialistă. menii de viaţă şi pe toţi ne întreabă ce avem de gând!
ANDREI: Aş putea spune că intenţionez să-l
cunosc pe şeful tău, dar momentan mă abţin. Când la semafor apăru culoarea verde, Amia
AMIA: Astea fiind zise, nouă nu ne rămâne de- tăcu brusc. Vehiculele încetară să mai alerge într-o
cât mişcare. Multă mişcare! Să nu ne învrednicească parte şi-n alta, iar carosabilul devenea favorabil trece-
şederea de prisos, ci alergarea. Alergare pe faleză... rii pietonilor. Spre a nu pierde inspiraţia, ea se grăbi să
ANDREI: Stai că ştiu! Spre hotel! pritocească în gând un text ce-l va face auzit la relua-
AMIA: Nu! Alergare pe faleză spre noi înşine! rea traficului: „Iartă-mă că am devenit convenţională!
Sună ca o comandă, nu-i aşa? Oricare ar fi sensul de Andrei, te văd omul predestinat să-mi fii cealaltă ju-
alergare, pe una din părţi se află marea. Cum din afa- mătate în aceste vremuri când nimeni nu ştie ce alte
ră, s-ar putea să nu ne vină comanda, timpurile fiind canicule ne aşteaptă, ce alte furtuni mai vin.”

Poveşti de toamnă: Piratul grec Dana BANU
Ă
şi Marinarii de pe Potemkin / Spirala
R O Z
Î n curtea decorată precum o mustărie, cu rogo-
jini, bostani și stuf, trupa de muzicanți aduși
de la hotelul Bristol, cântă în surdină. Domnișoara Lou
în patul lui de la Sulina, după ce și-a ascuns comoara
uriașă prin Bălțile Brăilei. Mulți au pornit de-a lungul
anilor în căutarea comorii. Însă asemenea comorilor
– fiica domnului Demetriad, profesorul de greacă ve- turcești ascunse prin hrubele vechi ale Brăilei, mulți
P
che – și-a prins după ureche un trandafir portocaliu. au căutat, nimeni nu a găsit. Sau poate or fi găsit dar
Picioarele îi tropăie ușurel pe sub masă, pe ritmurile au păstrat secretul. Deseori vecinii se uită circumspect
melodiei lui Moscopol: „Dacă ai fi Ginger Rogers și eu când oamenii locului apar cu câte un inel nou, o broșă
Fred Astaire”. sau un colier.
Câteva minute mai târziu, de sub bretonul Nici însemnul de pe piatra de mormânt a grecu-
lucios, ochii mici, negri și ageri ai Domnișoarei Lou lui nu e clar pentru toți. Unii spun că ar fi doar însem-
prind a sclipi o lacrimă pe refrenul lui Titi Botez: Fe- nul morții, nu al pirateriei. Cert e că Ghiorghios era un
meia - eterna poveste/ nu întreba cine este/ și iubește-o fel de haiduc. Lua de la bogați și dădea la săraci.
mereu.” - Tot un fel de hoț adică, se bagă tăios și repede
Dar nu cu bretonul Domnișoarei Lou și cu tran- în vorbă Țața Rada cu șorțul plin de mere tomnatice
dafirul ei din păr avem noi azi întâlnire. Capitolul de aduse pentru fructierele de pe masă. Din spatele ei,
azi e despre poveștile și oamenii vechi ai Brăilei. Brebenel - băiatul în casă - venea cu mere în caramel și
Musafirii au început să povestească imediat ce cu cornete cu castane coapte aduse de la colț, direct de
noaptea de toamnă a prins să cadă precum o catifea de pe sobița ambulantă a șchiopului Ali.
culoarea mustului, cu ape aurii de stele încă nevăzute Ochii Domnișoarei Lou prinseră a străluci din
dar presimțite de toți. nou la vederea roșului sângeriu al caramelului de pe
Elefteriadi, negustorul de blănuri, își ridică vo- mere. Nările ei delicate fremătau în fața mirosului de
cea baritonală: castane coapte.
- Da’ de grecul din Kefalonia care stăpânea ape- Domnul Elefteriadi tușește scurt și tare cât să
le grele de pești și vapoare ale Dunării, din Sulina, de ceară atenția și continuă.
unde trăia el, până la noi aici, la Brăila, vă mai amintiți? Ca să atragă vapoarele la mal și să le jefuiască,
Mesenii dau toți din cap în semn că știu. De grecul Ghiorghios așeza felinare la coarnele vitelor. Mai
parcă ar fi vorba de vreo rudă apropiată. precis, trecea un drug din lemn lung prin coarnele vite-
Piratul murise prin 1871, cu vreo 60 de ani îna- lor iar la capetele drugului punea felinare.
inte de noaptea noastră de toamnă, dar ochii musafi- Din larg, marinarii de pe vapoare vedeau lumină
rilor, aprinși de licorile fine și alcoolice, străluceau de și credeau că e o navă acostată. Cădeau astfel în capcana
parcă ar fi fost la masă chiar lângă ei. piratului. Acesta se urca pe vapor cu pușca în mâini și
Ghiorghios E. Kontoguris era numele lui iar jefuia tot. Împărțea la sfârșit prada cu localnicii care
moartea se spune că i-a venit chiar de ziua binecuvân- îl ajutau. Ghiorghiois era, cum ar veni, un pirat ”de
tată a Greciei, pe 25 martie – aici domnul Elefteriadi uscat” nu de apă.
își făcu o cruce mare, plină de respect, considerație și Povestea mai spune că Ghiorghios al nostru era
patriotism – de la niște mateloți ruși care l-au împușcat și un mândru bucătar. Când dădea vreun jaf, înainte
în plină stradă. Cei din Sulina l-au îngropat în cimitirul de toate căuta condimente scumpe și exotice, delica-
lor maritim. Cosmopolitul cimitir al Comisiei Dunării. tese diferite, tot felul de ingrediente pe care le folosea
Din întreaga Românie și Europă e singurul pentru a găti o mulțime de mâncăruri cu un gust ne-
mormânt care e recunoscut ca aparținând unui pirat. maiîntâlnit, în tigăile sale care fierbeau și prăjeau mereu
Adaugă sfătos, domnul Elefteriadi. câte ceva.
Bine, unii zic că ar fi murit singur, de bătrânețe, Îl și vedem pe Ghiorghios, spuse domnul Elef-
teriadi, dând iama printre sacii cu rozmarinul cel pri- apărați de zidurile de cărămidă. Au fost salvați de mari-
etenos cu carnea de miel, cu salvie pentru tocături și narii de pe un bric din Bremen, numit Ocean.
pâineturi albe curate sau cu măghiranul iute la miros Grecul venise din Kefalonia împreună cu fratele
și fericit în supe. său, să facă bani. Există 1001 de variante ale morții lui
Prietenii cei mai buni ai piratului grec erau ule- dar cert e că a murit după ce a jefuit o mulțime de
iurile de măsline, ardeii iuți, mugurii de capere, culeși vapoare și a ucis mulți marinari. Era un pirat de-ade-
înainte să înflorească și să să prefacă în trandafirii Flan- văratelea.
ders, cu stamine mov și petale albe și parfumate. Bo- Grigore, frate-său, i-a scris pe placa de mormânt
ttarga italienească, icre de pește sărat – chefal sau ton că fusese un bun cetățean al orașului.
roșu – rețetă adusă de arabi pe țărmurile Mediteranei. Grigore a rămas apoi la Sulina, ca negustor bo-
Pancetta cea condimentată cu diverse ierburi aromatice gat. S-a însurat. A făcut copii. A murit de zile bune.
și pusă la uscat. Colatura de arici – esența de anșoa – Elefteriadi își termină povestea. Bea mustul care
peștele anșoa e pescuit tocmai prin golful Salerno, apoi îl așteaptă în ulcica de lut cu floricele roșii desenate pe
e pus în sare, la păstrare timp de un an întreg, în buto- margine și se șterge cu dosul palmei pe mustățile sure.
iașe din lemn de castan. Toate bunătățile meridionale îi Un bostan portocaliu uriaș zâmbește cu neîncre-
erau cunoscute și prietene, piratului nostru. dere. Zâmbetul bostanului pare al unui pirat. De-ade-
Mesenii ascultau cu gura căscată. O poftă uriașă văratelea.
puse stăpânire deodată pe toți și farfuriile se umplură ca - Da’ comoara?! Precis așteaptă și comoara pe
la comandă cu bunătățile de pe masă. Țața Rada îl puse careva s-o găsească! Se grăbi Țața Rada cea trupeșă să
pe Brebenel - băiat de flori și de casă - să mai arunce pună punctul, întrebarea și exclamația.
un rând de pastramă
de oaie pe grătarul
încins.
Cele mai
multe jafuri le făcu-
se grecul Ghiorghios
în timpul războiului
Crimeii. Ziarele en-
glezești și franceze
- Illustrated London
News și La Presse –
vuiau despre isprăvi-
le piraților dunăreni.
Au vuit ziarele
despre pirații greci de
proveniență ioniană
și albaneză care au
atacat un vapor olan-
dez, au ucis echipajul
Ă
și au plecat cu nava
spre Tulcea.
R O Z
Au mai scris
și despre povestea
dintr-o primăvară, în care bricul „Braga” din Lubeck a Musafirii oftară în ison, cu gândul la sipetele și
eșuat la Brațul Sulina, la gura de vărsare. cuferele pline ale piratului Ghiorghios. Licăreau prin
Mare parte dintre marinari s-au baricadat în noapte bogățiile grecului ascunse prin Bălțile Brăilei și
P
curtea farului. Două zile au stat acolo ca într-un fort, prin portul Sulinei.

- Dă-i încolo de pirați! Cine mai știe când au Apoi s-au oprit toți din povestit. Dacă unul de-
venit răsculații de pe crucișătorul Potemkin? Se bagă al lor avea rudă de pe Potemkin era nepoliticos să mai
în seamă Zoița, nevasta funcționarului rus de la Poștă. spună ceva de rău despre ei. Zoița schimbă povestea în-
Ăștia măcar erau de prin 1905, cale doar de 25 demnând lăutarii să cânte ceva mai vesel. Un Zavaidoc.
de ani vechime. Încet, încet, povestașii noștri încep să ”Di, di, di, murgule, di!” ar fi numai bună de ascultat.
se apropie de zilele lor. Cântăreții mai beau câte o ulcică de lut cu must apoi
Bătrânii de la masă încep să se foiască gata să își se execută.
dea cu părerea. Doar trăiseră și apucaseră zilele în care Curtea îmbrăcată în mustărie, cu stuf și rogojini
răsculații erau cazați la hotelul din Brăila. pe margini, cu tărtăcuțe, gutui și ciorchini de struguri
- Afanasi Nicolaevici Matiușenko avea o bluză ițindu-se veseli din toate colțurile, trepidează de voie
albă ca laptele. Se vedea pe el, că era șeful bolșevicilor. bună și de povești. Frigul pișcă ușurel dar bucatele în-
Spuse tante Margareta de parcă l-ar fi văzut cu adevărat. călzesc sufletul și dezleagă limbile.
De fapt găsise o poză într-un ziar mai vechi. Pastrama de oaie sfârâie pe grătarele din fundul
- Pe masă aveau un samovar uite așa de mare, curții. Mireasma ei acoperă înserarea și plutește peste
arătă tante Margareta dând din mâinile ei mici și um- capetele mesenilor.
flate. Părea că beau și vișinată din niște păhăruțe mici Pe stradă, obosiți de alergătură, vânzătorii am-
și tare elegante. bulanți se retrag spre casele lor, cu cobilițele pe umeri.
- Da, și l-am aruncat afară după an. Consiliul de Din când în când câte o căruță cu vreun rest de pește
miniștri l-a expulzat pentru că în loc să stea pe fundul nevândut peste zi, acoperit cu frunze mari de salcie, tre-
lui, la ascunzătoare, se apucase de propagandă printre ce și ea spre casă. Câte o voce mai răsună la întâmplare
rușii de pe aici, din Brăila. Heee! Ai naibii bolșevici! înainte să se piardă în noapte: ”Haine vechi!”, ”Ghea-
Bine că am scăpat de ei de pe aici! Se oțărî atoateștiu- ță!”, ”Spoitorul!”.
toare Zoița nervoasă că tante Margareta îi tăia vorba. Mesenii noștri sunt însă departe de întâmplările
Istoria își râdea în barbă pregătindu-i Zoiței, străzii. În lumea lor de toamnă bogată, cu arome gre-
pentru anii bătrâneții, un upercut de toată frumusețea. le și ciorchini de struguri la tâmple. Tulburelul face cu
Adevărul e că dintre cei 700 de marinari ruși, pe ochiul pastramei. Fețele oamenilor sunt luminoase..
mulți i-au pus la munci în agricultură, iar basarabenii Domnișoara Lu ronțăie de zor castane coapte
care știau românește au plecat mai departe. În vara lui din cornet. Se visează Ginger Rogers și se uită cu invi-
1905, când a fost predată nava, la bordul crucișătorului die la rochia de mătase a Lișcăi.
s-au întors doar vreo 50 care au și depus apoi jurământ Din casă se aude sunetul telefonului. Lișca urcă
față de țar. Toți au fost încarcerați. Ceilalți 650 au ră- în fugă cele 3 trepte. Intră și ridică receptorul. O voce
mas să pribegească prin România. bărbătească:
În anul povestirii noastre, 1930, mulți sunt prin - Eu sunt. Am venit.
Constanța, Brăila, Galați sau Moldova. S-au așezat pe El era. Băiatul întâlnit în gară la Istanbul când
unde au putut și au tot felul de slujbe mici: birjari, ha- coborâseră din Orient-Express. El era și era al ei. A știut
mali, ospătari și câte și mai câte. de când l-a văzut pe peron, în mulțime, printre aburi
Sora unuia dintre mesenii bătrâni e măritată cu și zgomote și vieți de oameni care treceau unii pe lângă
un fost marinar de pe Potemkin. Ilia Cerneski pe nu- alții fără să se cunoască și fără să se oprească. Ei nu se
mele lui. Bătrânul povestește că soră-sa și cumnatu-său cunoșteau dar s-au oprit și au știut că asta e tot. Dru-
Ă
au moșie la Vădeni și pământ în apropierea Siretului. mul lor era de acum împreună.
Cultivă pepeni galbeni și verzi. Ilia are o mulțime de O spirală uriașă se desenează imaginară prin aer,
R O Z
năvoade cu care dă la pește în Siret. Are un samovar deasupra capului Lișcăi. Autoarea o desenează acolo
uriaș și bea ceai zilnic din el. pentru că povestea celor doi de abia începe.
- Da, așa e, se grăbește să adauge tante Marga- - Ți-a venit omul? Întreabă Iliaș curios.
reta, ăștia beau zilnic ceai. Țin samovarul aprins zi și - A venit!
noapte. Văzuse ea în poza cu Afanasi Nicolaevici Ma-
P
tiușenko și cu ceilalți ruși. (fragment din romanul în lucru Ultimii ani)

EVE NI MENT Doina CERNICA De la mare la ocean, Anca Mizumschi,

„scriitor român de limba română”
U nii dintre noi o știau pe Anca Mizumschi

din cărțile de poezie, alții au cunoscut-o
și au ascultat-o în octombrie, la a 44-a ediție „Labiș”,
„Matei Vișniec” Suceava (manager Angela Zarojanu),
acordată SSB „pentru promovarea teatrului și a mișcării
culturale în Bucovina”. Aerul sărbătoresc al manifestării
adică în urmă cu un deceniu, când am și surprins-o a fost accentuat de întâmpinarea participanților de dr.
în această fotografie la Mănăstirea Slatina. Mănăstirea Alis Niculică în vârful treptelor care duc la Sala de Arte
„Elena Greculesi” cu noul număr (Anul XXVIII, Nr.
3-4/2022) al revistei Bibliotecii „Scriptum” și, la intra-
rea în sală, de darul numărului 80 al revistei „Bucovina
literară”, care în deschiderea întâlnirii a avut parte de o
răsfoire personală a celor prezenți, cu un popas, chiar
dacă scurt, asupra „Avanpremierei editoriale”, dedicată
romanului care urma să fie lansat, și de o răsfoire la
microfon a redactorului-șef, cu accent pe saluturile per-
sonalităților condeiului receptive afectiv la aniversarea
revistei literare a Bucovinei.
Anunțarea moderatorului și prezentatorilor ro-
manului – dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuș, managerul
a fost construită în anii 1553-1564 de Alexandru Lă- Bibliotecii, prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc,
pușneanu, care își doarme aici somnul de veci. Preciza- prof. dr. Isabela Vintilă și Alexandru Ovidiu Vintilă, de
rea își are rostul ei, deoarece pe 2 noiembrie 2022, la asemenea doctor, în Istorie, a generat exclamația surâ-
lansarea la Suceava a romanului său „Cei care cumpără zătoare a invitatei, „Sunt singura care nu sunt doctor
stele” (Editura Trei, 2022), Anca Mizumschi a adus un aici!”, deși cu siguranță adresarea de „Doamna doctor”
memorabil elogiu secolului XVI, ca al efervescenței cre- nu i-a lipsit, Anca Mizumschi fiind absoventă a Uni-
ative, al călătoriilor și descoperirilor, al construcțiilor versității de Medicină și Farmacie „Carol Davilla” Bu-
durabile. Mai târziu, întărindu-l, stavrofora dr. Gabrie- curești, a Facultății de Psihologie și Științele Educației a
la Platon, stareța Mănăstirii Voroneț, avea să evidenție- Universității București și având o experiență de 14 ani
ze și apariția în același veac a frescelor exterioare unicat ca psihoterapeut.
la vestitele biserici din nordul Moldovei. Remarcând de la început „formidabila sensibi-
Întâlnirea cu scriitoarea venită de peste Ocean, litate lingvistică” a Ancăi Mizumschi, Elena-Brândușa
unde trăiește acum, a avut loc la Biblioteca Bucovinei Steiciuc a mărturisit că a intrat, „vrăjită”, în romanul
„I. G. Sbiera” Suceava, în contextul sărbătoririi celor său ca într-un serai împodobit cu covoare de Buhara,
80 de ani care au trecut de la apariția, la Cernăuți, a că simțământul dominant a fost acela al unei polifo-
primului număr al revistei Societății Scriitorilor Buco- nii bine orchestrate, al unei reverențe față de un trecut
vineni (SSB) - „Bucovina literară”. Evenimentul, care a plin de mistere, în care regăsim o proiecție a omului
reunit membri ai SSB din Suceava, dar și din județ (sta- contemporan. După o bogată prezentare a personajelor
reța dr. Gabriela Platon și stavrofora Elena Simionovici și tramei romanului, universitara i-a prevăzut încunu-
de la Mănăstirea Voroneț, Paraschiva și Ioan Abutnări- narea cu un premiu național, cu un premiu european.
ței de la Vatra Dornei, Mihaela Grădinariu – Râșca ș.a), Observându-i pe potențialii cititori ai cărții ve-
precum și, întotdeauna îmbucurător, liceeni, a prilejuit niți din toate părțile, Isabel Vintilă a constatat că „Tot
surpriza plăcută a înmânării lui Alexandru Ovidiu Vin- județul a plecat la drum!” pentru un roman el însuși
tilă, președintele SSB și redactor-șef al „Bucovinei lite- „o poveste a călătorului” într-un loc îndepărtat, a unei
rare”, a Diplomei de Excelență a Teatrului Municipal depășiri de hotare într-un Constantinopol imaginar,
ales ca scenă a ilustrării convingerii autoarei că „toa- o lume a adversităților coexistând sub semnul aspirației
te popoarele pot vorbi aceeași limbă, se pot înțelege”. autoarei de găsire a unei limbi comune, nu prin reîn-
Marcați de o diversitate de sentimente, fiecare personaj toarcerea la cea din prima perioadă a Babelului, ci a
încearcă în felul său să-și cumpere steaua care să-i pro- alteia, viitoare, nu un esperanto lingvistic, ci o speranță
tejeze iubirea, faima, mărirea, a mai spus Isabel Vintilă. construită pe temelia înțelegerii existenței fondului co-
Anca Mizumschi scrie poematic, imaginile au mun al umanității. A faptului, cum a spus autoarea, că
forță, a afirmat Alexandru Ovidiu Vintilă, acest „poe- ceea ce ne aseamănă pe noi, oamenii, este mai puternic
matic” conferind valoare romanului „Cei care cumpără decât ceea ce ne desparte.
stele”. Identitățile sunt insolite, dar autoarea le inte- Cititorii (și ascultătorii) cărții au căutat, a pă-
grează cu siguranță în țesătura sa, care pe măsură ce se rut a descoperi înrudiri ale Ancăi Mizumschi din acest
desfășoară vorbește tot mai limpede despre om și des- roman cu povestitoarea celor o mie și una de nopți,
pre temerile sale, despre situarea sa în lume. Cartea „se ale personajelor cu unele din opera lui Gabriel García
citește cu indicibilă plăcere”, cum vor simți și cititorii, Márquez, din care numeroși prozatori contemporani se
la rândul lor, dintre cei care cumpără stele. trag, precum odinioară scriitorii ruși din „Mantaua” lui
Gogol, au rostit sau au gândit numele lui Amin Maa-
louf, și desigur al lui Orhan Pamuk, dar au detectat
și sonuri din Eugen Barbu, din Fănuș Neagu și chiar
din Doina Ruști. Nu este nevoie ca scriitoarea să-i fi
citit pe toți, deoarece, dacă există un fond comun, de
toleranță, mai mult, de bunătate al omenirii, de ce să
nu acceptăm și unul al scrisului de calitate, o Selena, o
stea în care se păstrează vii descoperirile, izbânzile sale,
și asemenea Lunii influențează mările și oceanele bele-
tristicii de azi?
Întrebată de stavrofora Elena Simionovici, pre-
Încântării lecturii mărturisite de toți cei trei pre- ședinta de onoare a Societății Scriitorilor Bucovineni,
zentatori i s-a adăugat aceea a citării, astfel că, rar sau dacă află timp pentru a mulțumi Celui de Sus pentru
chiar neobișnuit, la sfârșit Ancăi Mizumschi i s-au adre- harul cu care a fost dăruită, Anca Mizumschi a spus că
sat multe întrebări pornind de la informațiile conținute da, prin cărțile pe care le-a publicat și la care visează,
de aceste citate. Dialogul cu publicul a fost precedat adică prin ceea ce Alexandru Ovidiu Vintilă găsea cea
de o confesiune a autoarei, al cărei început a fost o de- mai importantă în viața, definitorie pentru personali-
T
clarație de dragoste pentru Bucovina. Călătoare („Anca tatea invitatei – literatura sa. De aici și urarea Ancăi
lui Noe” își intitulează o carte de poezie din 2009), cu Mizumschi de a-i fi citit romanul cu bucuria cu care
N
bunicii originari din Basarabia, născută pe țărmul Mă- a fost scris, de aici și dorința esențială, vitală, de a scrie
rii Negre, în Dobrogea, trece Oceanul și se stabilește, la în continuare cu onestitate și cu drag de limba româ-
E
începutul anului 2016, în SUA, „la o vârstă la care pu- nă. De altminteri, ca și prezentările cărții, smerenia,
team să fiu bunică”, a spus invitata, și la care, adăugăm inteligența, eleganța răspunsurilor și confesiunii Ancăi M
noi, era o poetă cunoscută, citită și premiată. Ajunsă Mizumschi au cucerit publicul și au determinat la sfâr-
într-o țară „un mozaic în sine”, a trăit (și a exprimat li- șit o plăcută îmbulzeală pentru achiziționarea celor din
I
ric, în volumul „Țara mea suspendată”, 2018) „o uriașă urmă exemplare ale romanului aduse la Suceava.
problemă de identitate”. În căutarea, descoperirea, asumarea și slujirea
N
Această problemă pulsează și în Babelul roma- identității sale, „de scriitor român de limba română”,
nului Ancăi Mizumschi, orașul Constantinopol și Is- tulburătoare rămâne laudatio adusă de Anca Mizum-
E
tanbul deopotrivă, cu Sfânta Sofia și Hagia Sofia sa, dar schi limbii române, implicit în roman prin limbajul
V
și cu moștenitorul padișahului, musulmanul Șehzade, său, și în mărturisirea făcută (și) sucevenilor: „Limba
căsătorit cu prințesa safavidă Havva, una din fiicele șa- Română este un dar extraordinar. Tu, ca scriitor, te sim-
E
hului, adică nu o diacronie închipuită în sincronie, ci ți privilegiat să scrii în limba română”.

T Doina CERNICA Zona natală ca o livadă cu tablouri,

meri şi cărţi
N
N I M E
F ără tihnă, ca și scriitorul, omul de cultură Gri-

gore Ilisei a fost mereu prezent în zona natală
și îndeosebi în municipiul Fălticeni nu doar cu emisiuni,
fostul său elev, ci și readus în fața cititorilor de noua ediție
a volumului „Grădina liniștii”, apărut, ca și prima ediție
din 1974, prin strădania și sub îngrijirea aceluiași neui-
cărți și filme, ci și cu inițiative, gesturi, proiecte, care au tător și recunoscător elev. Această a doua ediție (copertă
lăsat urme luminoase, construcții durabile. Cu firea și ini- Bogdan Panțir), pe hârtie cretată, cu fotografii din arhivele
ma, cu energia și atașamentul afectiv necesare unei astfel Stino și farm. Maria Mitocaru (care a sprijinit volumul și
de existențe, Grigore Ilisei pare susținut de ceea ce pe mul- financiar) și cu implicarea foto a lui Alexandru Săvescu,
ți îi devitalizează: timpul care trece. are eleganța unui album de artă. Și este de asemenea o
E
După ce a jucat un rol important în ultimii ani din ediție îmbogățită, grație farm. Maria Olar, președinta
viața Maestrului Ion Irimească (fiind vioară întâi inclusiv Fundației „Leca Morariu” Suceava, cu două articole trimi-
V
la întâlnirea marelui artist cu președintele de atunci al ță- se de profesor cărturarului cernăuțean. „Grădina liniștii”
E
rii), a reușit să marcheze redeschiderea Muzeului de Artă (Editura Pim, Iași, 2022) a fost atent răsfoită pentru pu-
Fălticeni, consolidat, reamenajat, înnoit, cu participarea blic de prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, cu buna
unui mănunchi de personalități ale domeniului, în frunte cunoaștere a autorului ca semnatară a prefeței la volumul
cu Dan Hăulică, ambasador UNESCO, și a dat multă de restituiri Aurel George Stino, publicat de Eugen Di-
vreme strălucire, cu prezența sa și a invitaților săi, evocări- mitriu în 2017. Focalizarea interesului fălticenenilor asu-
lor commemorative ale sculptorului care, prin darul crea- pra lui Aurel George Stino, readucerea în memoria lor a
ției sale făcut fălticenenilor, a ridicat așezarea la condiția de unui concetățean de elită a fost însoțită și de pledoaria lui
posibilă capitală artistică a Țării de Sus. Cea mai recentă Grigore Ilisei de a-l așeza – prin Primărie, Consiliul Local
și de răsunet lucrare a constructorului și arhitectulului de – sub permanentă vedere cu un bust, cu numele dat unei
cultură Grigore Ilisei este donația făcută în numele său și instituții, unei străzi.
al Doamnei vieții sale, Ecaterina, Bibliotecii „Eugen Lo- Cea de a doua personalitate care a activat energia
vinescu” Fălticeni: cărți, documente, distincții, lucrări de intelectuală a lui Grigore Ilisei, forța sa de convingere, în-
artă, între care un bust de bronz al lui Nicolae Labiș de totdeauna în slujba valorilor, este artista plastică, poeta,
Vladlen Babcinețchi, donație organizată, în spațiul pus la universitara Suzana Fântânariu, originară din Baia, pe care
dispoziție de Bibliotecă, chiar de Grigore Ilisei și concepu- a propus-o autorităților municipiului pentru conferirea
tă să-i evoce vizitatorului camera de lucru a scriitorului. titlului de Cetățean de Onoare. La înmânarea distincți-
Alte două gesturi de mare noblețe ale celui mai pu- ei, primarul Gheorghe Călin Coman a povestit cu umor
ternic condei actual al zonei au marcat ziua de 17 septem- despre reacția consilierilor confruntați cu o nesfârșită listă
brie 2022 dedicată celei de-a doua ediții a complexului de de premii și recunoașteri naționale și internaționale, deși
manifestări „Fălticeni - Mon Amour”, organizată de Ro- aveau sub ochi doar o selecție din mulțimea acestora.
tary Internațional (District și Club Fălticeni) împreună Cu o creație originală, marcată de dramatism, ex-
cu Primăria Municipiului Fălticeni și desfășurată de ase- presie a trăirilor interioare și a observării, a meditației asu-
menea în instituția condusă de Nicoleta Hostinariu. Este pra lumii și a vremurilor în care trăim, cu siguranță Suzana
vorba de aducerea și susținerea în fața comunității a două Fântânariu, laureată de mult timp a Premiului Uniunii Ar-
personalități, cărora așezarea de pe Șomuz le era și le este în tiștilor din România, pe care un artist poate să-l primeas-
continuare datoare cu recunoașteri pe măsură: profesorul că doar o dată în viață, merita de mai mulți ani, de mai
Aurel George Stino și artista plastică Suzana Fântânariu. multe decenii acest semn de apreciere în țara sa, expoziții
Profesorul Aurel George Stino considerat de Gri- ample aici, care să cheme la vernisaje, la vizionări confrații
gore Ilisei cel mai important istoric al așezării, a cărei mo- și iubitorii de artă din zona natală și nu numai. Cu atât
nografie a scris-o nu într-un volum, ci în mii de pagini mai mult cu cât Suzana Fântânariu s-a simțit permanent
de publicistică, a fost nu doar evocat cu multă căldură de atât de puternic legată, atât de puternic aparținând acestui
pământ al merilor și al Șomuzului, încât, atunci când, șefă istoricul de film, universitarul, cunoscutul publicist Titus
de promoție la facultatea de profil din Cluj, nu a avut post Vîjeu a reușit să ajungă abia acum, la „Fălticeni - Mon
acasă, plecând în orașe râvnite de mul’I colegi de breaslă, Amour”, răstimp petrecut de Domnia Sa și cu lectura
trebuie să fi avut sentimentul pribegiei. De aceea, sfințind atentă a „Blestemului iubirii pierdute”, răstimp de aștep-
fiecare loc în care a ajuns și a creat, a trăit, după propria-i tare pentru cei prezenți răsplătit cu deliciile unei prelegeri
mărturisire la conferirea titlului de Cetățean de Onoare al cu întâmplări adevărate și cu sincere, plăcute impresii de
Municipiului Fălticeni, câștigând experiență și risipindu-se cititor profesionist. Și acesta un moment aparte, Grigore
deopotrivă. Într-un soi de ocol spre Baia, spre Fălticeni. Ilisei și Titus Vîjeu, de afecțiune intelectuală și de prietenie
Peste o jumătate de veac a durat această reîntoarcere acasă, bărbătească neerodată de trecerea vremii și de petrecerea
să sperăm că va fi și deplină în sensul în care îi va umple amândurora prin vreme, cu mărturisiri reciproce, cordiale
golul din inimă, fiindcă, a suspinat, „parcă prea mult am și cu o impecabilă știință a captării publicului.
fost plecată!” Personala de pe simezele Bibliotecii, cu care De altminteri, recunoscându-se în vreo două rân-
și-a sărbătorit recunoașterea cu acest titlu scump celui care duri stingherit de ipostaza de moderator al manifestării,
îl primește, este doar un semn din ceea ce este artista plas- Grigore Ilisei și-a dat de la un capăt la altul al acesteia
tică Suzana Fântânariu, pentru ce ar putea să fie o amplă măsura farmecului cu care și-a câștigat în timp radio și
expoziție Suzana Fântâna- telespectatori, farmec al
riu în capitala culturală a timbrului și al instinctului
județului Suceava. Pentru construcției frazei pe care
că intensitatea sufletească, Titus Vîjeu i le-a detectat
emoția cu care s-a așezat în și în proza din volumul
rama zilei momentul Suza- lansat, cheie a prospețimii
na Fântânariu i-au dat cen- „Blestemului iubirii pier-
tralitate, strălucirea soarelui dute”.
la amiază, merită întârziat Invitată să vorbească
o clipă pentru a menționa despre această carte, poeta
și calda, competenta și ad- și criticul literar, profesoara
mirativa laudatio rostită de doctor Mihaela Grădina-
Grigore Ilisei, și fericirea din ochii fratelui Mihai Fântâna- riu, probabil la această oră cea mai autorizată exegetă a cre-
riu, inginer pomicultor la Țarna Mare. ației lui Grigore Ilisei, a lăsat cititorilor surpriza, plăcerea
Cum frumusețea unei grădini stă și în diversitatea concluziilor sale concentrate în prefața cărții. Și a preferat
florilor sale, să nu trecem peste lansarea cărții de cânte- să aducă un elegant elogiu protagoniștilor manifestării.
T
ce, datini și obiceiuri, „Pe Valea Șomuzului și a Moldo- Nedezmințit în cuvântul susținut de faptă, Grigore
vei” (Editura Pim, Iași, 2022), reunite în paginile sale de Ilisei a adresat fălticenenilor și fălticeneanului prim che-
N
harnica Lenuța Rusu, îndrumătoarea unui cerc de cântece marea de a găsi posibilitatea materială a unui monument
populare la Clubul Copiilor Fălticeni, la al cărei îndemn dedicat lui Nicolae Labiș, pornind de la bustul în bronz
E
școlarii-membri le-au cules de pe teren, de la maturii și realizat de Vladlen Babcinețchi. Deci fără plata părții cre-
vârstnicii din familie, din așezare. Cartea a avut parte de ative. M
generoasa prezentare a unui tânăr specialist în folclor, lec- Cu fotografii împreună cu Suzana Fântânariu, cu
tor univ. dr. Călin Bârleanu de la Universitatea „Ștefan dedicații pe „Blestemul iubirii pierdute” și „Pe Valea Șo-
I
cel Mare” Suceava, pe a cărui mână mergem în răsfoirea muzului și a Moldovei”, finalul manifestării a atins desă-
acestei tipărituri. De asemenea a fost adusă sub ochii pu- vârșirea unei amiezi senine, pline de încredere în bucuria
N
blicului cititor și o carte nouă cu proză de acum 50 de vieții, cu minunatele creații ale inginerului Mihai Fântâ-
ani, „Blestemul iubirii pierdute” de Grigore Ilisei (Editura nariu: mere roșii și prune brumării din poveștile copilăriei.
E
Junimea, Iași, 2022), proză selectată de autor din prime- Așa că am înaintat împreună cu farm. Maria Olar și ing.
V
le sale două volume. Așteptat cu interes la inaugurarea Ion Olar spre mașina parcată în apropiere ca printr-un tu-
spațiului muzeal „Ecaterina și Grigore Ilisei”, când a fost nel de lumină, în ai cărui pereți deopotrivă inexpugnabili
E
lansată și cartea sa de convorbiri cu Grigore Ilisei, criticul, și diafani, ploaia și vremea loveau cu putere.

T Isabel VINTILĂ Festivalul Internaţional de Literatură şi

Traducere (FILIT), încă o ediţie reuşită,
N
de anvergură europeană
N I M E
D acă este Octombrie, atunci înseamnă că

este momentul FILIT, timpul ideal pentru
literatură și traducere. Locul de desfășurare: ca de fie-
votului unui juriu format din 29 de elevi din 11 licee
ieșene. În cadrul unui proiect editorial FILIT 2022,
Muzeul Național al Literaturii Române Iași a invitat
care dată Iași, un veritabil oraș cultural, pus în valoare zece autori români să scrie câte o povestire inspirată
cu asupră de măsură, clar, de profesionismul și im- de o fotografie, la alegere, din timpul Pogromului de
plicarea unor oameni care chiar țin la spațiul în care la Iași din iunie 1941, însumate în volumul „Zece
trăiesc. Festivalul Internațional de Literatură și Tradu- povestiri. Pogromul de la Iași”.
cere Iași – FILIT s-a desfășurat și în acest an sub aus- Scriitorul Gao Xingjian, laureatul Premiului
E
picii faste. Așa cum am fost obișnuiți, FILIT este un Nobel pentru Literatură spunea despre FILIT că este
proiect ce reunește în România sute de profesioniști „un adevărat miracol” pe care nu și l-a putut imagina
V
din domeniul cultural: scriitori, traducători, editori, înainte să ajungă aici. Și asta cu siguranță pentru că
E
organizatori de festival, critici literari, librari, distri- FILIT nu este doar un festival, ci un fenomen cultural
buitori de carte, manageri şi jurnalişti. Pe parcursul complex, o stare de spirit pe care o infuzează tuturor
a nu mai puțin de cinci zile, în cadrul acestui festival celor prezenți la Casa FILIT, la Casa Copilăriei, la Se-
internațional au avut loc zeci de evenimente, încadra- rile FILIT, la Atelierele pentru traducători, la Noaptea
te într-o suită diversă de manifestări culturale: întâl- albă a poeziei – maraton de lecturi publice (Vlad Alui
niri literare cu nume pretigioase ale scenei culturale de Gheorghe, Răzvan Andrei, Radu Andriescu, Șerban
pretutindeni, autori nobelizați, nopți albe de poeziei Axinte, Ștefan Tudor Baciu, Lucian Balan, Lucian
și muzică, ateliere și mese rotunde, concerte, lecturi
și evenimente cu adevărat importante. Cea de-a X-a
ediție a Festivalului Internaţional de Literatură şi Tra-
ducere Iaşi – FILIT (membri fondatori: Dan Lungu,
Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici) a avut loc
în perioada 19-23 octombrie 2022. În acest an, au
avut loc peste 100 de evenimente la care au participat
250 de invitați din nu mai puțin de 20 de țări. Trebuie
menționat faptul că cei aproximativ 30.000 de spec-
tatori au participat la întâlniri cu scriitorii organizate
în diferite puncte din Iași, la dezbateri, expoziții și
concerte. Precizăm faptul că la FILIT 2022 s-a lansat
un proiect în premieră care valorifică traducerea prin
acordarea, la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi,
a „Premiului Institutului Cultural Român pentru cea
mai bună traducere a unei cărți din literatura româ-
nă”. Laureate au fost traducătoarele Marian Ochoa
de Eribe și Eta Hrubaru pentru traducerea în limba
spaniolă a volumului „Antologie de poezie” de Mir-
cea Cărtărescu. Tot marca FILIT e „Premiul liceenilor
pentru cea mai îndrăgită carte apărută în anul 2021”,
conferit pentru romanul Un nor în formă de cămilă
semnat de scriitoarea Alina Nelega. Premiul a fost
acordat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi în urma
Brad, Ion Buzu, Ioan Coroamă, Nichita Danilov, Gelu organizatorii festivalului internațional.
Diaconu, Andrei Dósa, Cornelius Drăgan, Anastasia Miza festivalului a fost cu atât mai mare cu cât
Fuioagă, Teona Galgoțiu, Anastasia Gavrilovici, Sorin scriitori, traducători, editori, organizatori de festival,
critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri
și jurnaliști culturali au fost implicați direct în mani-
festările propuse nu doar publicului larg, iubitor de
literatură, ci și specialiștilor din domeniu. S-a vizat
implicarea în acest festival a întregii comunități, or-
ganizatorii propunând activități dedicate copiilor și
tineretului, cititorului adult doritor să se familiarizeze
cu literatura de calitate, cititorului avizat dornic să se
întâlnească cu scriitori contemporani și să fie aproape
de fenomenul cultural românesc și european și, nu în
ultimul rând, scriitorului profesionist care merită să
se pună în valoare, să își reprezinte opera și să fie mai
aproape de publicul său cititor. Organizatorii FILIT
au reușit încă o dată să fie la înălțime, mai mult, să
schimbe concepția despre ceea ce reprezintă un fes-
tival literar în spațiul românesc, dând acestui tip de
eveniment cultural nu doar un suflu proaspăt, ci și o
față nouă care a poziționat Iașii, cert, pe harta cultu-
rală europeană.
Gherguț, Bogdan Ghiu, Cristina Hermeziu, Claudiu

Komartin, Ioan Mateiciuc, Marin Mălaicu-Hondrari,
T
Emilia Nedelcoff, Ileana Negrea, Andreea Petcu, Bog-
dan Alexandru Petcu, Florin Dan Prodan, Sorina
N
Rîndașu, Violeta Savu, Cătălina Stanislav, Andrada
Strugaru, Robert Șerban, Veronica Ștefăneț, Mihók
E
Tamás, Iulian Tănase, Suzana Tănase, Ioana Tătărușa-
nu, Ovidiu Vintilă, moderatori: Radu Vancu, Miruna M
Vlada, Andrei Zbîrnea), la Întâlnirile Alecart, la expo-
ziții, spectacole, concerte și concursuri.
I
Declarat încă din 2013 în cotidianul spaniol

„El Pais” unul dintre cele mai mari festivaluri literare
N
din Europa, FILIT nu s-a dezmințit nici în acest an.

Publicul participant a avut plăcerea să asiste la confe-
E
rințe, luări de poziție și dezbateri susținute de scriitori

V
și traducători străini, dar și de personalități culturale

din România care nu mai au nevoie de nici o pre-
E
zentare și care au umplut sălile puse la dispoziție de

BALC ANI C A Marius CHELARU Povestea unui oraş otoman

prin cărţi poştale
„Cartea s-a născut din dorința de a împărtăși „Monastir sau Bitolia”: „Aici albanezii de dincolo de
cărțile poștale pe care le-am colecționat. Toate căr- Pind se arată mai des în portul lor cel pitoresc. Sunt
țile poștale și cele câteva fotografii sunt din colecția mulțime de români din Albania ce nu se pot osebi de
mea. Scopul meu este să arăt celor care sunt intere- albanezi. Aceste două neamuri sunt cele mai vînoase
sați aspecte legate de orașul Monastir. Cartea este
din aceste țări. Românii se învoiesc mai bine cu alba-
însoțită de aceste cărți poștale se centrează pe anii
1890 – 1912. Am încercat să înfrumusețez această
nezii decît, cu ceilalți. Lucru ciudat! Datinele albane-
călătorie vizuală și să împrospătez amintirile cu ce zilor sunt întocmai ca ale românilor din Macedonia,
am citit. Ce este scris nu are altă premisă decât de a și ce este și mai curios, că seamănă mai în toate cu ale
compila sursele de care am beneficiat.” românilor din Principate.”
Lale Gökman Orașul a fost de-a lungul timpului nu doar un
nume de rezonanță din punct de vedere administrativ,
M onastir, cum era numit în perioada oto-

mană (1382 – 1912)1, Bitola cum îi spun
cei ai locului (aromânii, care constituie o comunitate
ci și un important centru cultural/ educațional. Unul
dintre cei mai importanți autori ai Albaniei (care a
fost școlit apoi și în România – de care s-a legat sufle-
importantă în regiune2, zicându-i Bitule/ Bituli) – și tește4 –, a publicat în țara noastră, a avut un doctorat
care, la rândul lor, au multe de spus despre perioada despre Eminescu ș.a.), Lasgush Poradeci, pe numele
otomană, și bună parte deloc plăcute3), este un loc său Llazar Sotir Gusho (27 decembrie 18995 – 1987/
despre care s-a scris de mult la noi în țară. 1988), născut la Pogradec, după școala elementară în
În Portrete istorice, Editura Librăriei H. Ste- orașul natal a urmat gimnaziul aici, la școala de limbă
inberg, București, 1894, Gheorghe Ionescu Gion română. În acel timp în oraș populația majoritară o
amintește, dată fiind epoca la care face referire, de mai constituiau aromânii și albanezii.
multe ori despre greci, fanarioți, Eterie, dar și despre
meleagurile albaneze locuite de „macedoneni”, în- 4
Poradeci îi scria unul alt scriitor albanez cu o îndelungată
tre care și aromâni ca, de pildă, cele din „sangiacul ședere la noi, aici publicând în reviste, volume, Mitrush
Monastir” ș.a. Înaintea sa, Bolintineanu scria despre Kuteli din Graz, în 29.03. 1932: „De ce îmi amintești de
Sfânta și buna Românie?? De ce mă rănești, spunându-mi
1
Timp în care zona a trecut prin diverse formule de orga- ceva — dureros de dulce — rănindu-mi inima mea prăpă-
nizare; de pildă, între 1815 – 1822, orașul a făcut parte din dită după etern, ah!! Eternul – un ideal îndepărtat?? Bucu-
„Pașalâcul Yanina”, stăpânit de Ali Pașa. În 1874 a devenit reștiul acela bogat în grădini și parcuri, și iubiri și dureri
centru/ capitala vilaietului Monastir etc.. iar spre finalul luminoase??? De ce îmi aduci aminte de Nespusele Cântări
perioadei otomane, fiind un centru puternic și cultural, și și nu mă iei, mai întâi, și pe mine acolo?? Sunt nefericit
educațional ș.a., a fost supranumit și „orașul consulilor”, și mă întreb de unde găsesc atâta eroism, ca să pot îndu-
între 1872 – 1912 (când de acum devenise al doilea oraș ra, departe de Capitala ce cuprinde centrul inimii mele,
ca mărime după Salonic din partea sudică a Balcanilor, aici ADÂNCA MEA DURERE TĂCÂNDĂ.” (Luan Topciu a
funcționând consulatele a douăsprezece țări. România are publicat secvențe din corespondența Kuteli – Poradeci în
și azi consulat în acest oraș. revista „Albanica”, nr. 15, din 2022, p. 154 – 163; citatul
2
Numărul lor, mare și înainte în regiune, a crescut după este de la p. 161.)
decăderea orașului Moscopole. Și azi orașul are o populație 5
Anul în care în București lua ființă „Liga studenților alba-
multietnică (macedoneni, albanezi, aromâni, turci, sârbi nezi”, cum se va numi până în 1900, și în care Faik Konița
ș.a.) publica, din Bruxelles, Mémoire Sur Le Mouvement Natio-
3
De exemplu un episod sângeros, cunoscut drept masacrul nal Albanais (Memorandum on the Albanian - Robert Elsie,
beilor albanezi, care a avut loc în 1830, despre care a scris Introduction, în ed. Bejtullah D. Destani Faik Konitza: Se-
și Ismail Kadare în romanul său Komisioni i festës, apărut lected Correspondence, Centre for Albanian Studies, Londra,
în 1980. 2000.
Așadar, și aromânii au istoria lor legată de acest once more such unwonted sights as cavalry barracks,
oraș. Amintim acum, în contextul cărții, că în Bitola a parade ground, Turkish soldiers, and foreign con-
frații Ianache și Milton Manakia (despre care Marian suls. In the winter there is a force of about 4000 men
Țuțui6 scria: „chiar dacă nu au fost primii autohtoni stationed here, but at other times of the year they are
care au filmat, ei pot fi consideraţi primii cineaşti din dispersed about the country.”
Balcani, căci activitatea lor a fost constantă şi mai în- Limba oficială albaneză, adoptată după al doi-
delungată decît a predecesorilor care au filmat doar lea război mondial, este bazată pe dialectul tosc și se
ocazional” și că sunt cei care au făcut „primele filme scrie cu alfabetul latin, care a fost adoptat în 19088, la
etnografice din lume”, lucru ce nu pare imposibil cu Congresul de la Monastir este și azi întrebuințat, cu
totul) au avut, din 1898, un atelier de fotografie și modificările aduse în timp.
film, Ianache fotografiind acolo, iar Milton pe teren, Am luat, așadar, curios această carte, în care,
și au deținut și o sală de cinema, din 19217. De altfel, după cuvântul lui Halil Eroğlu, în care acesta amin-
cei doi au și filmat de pe acoperișul „gării din Bitolia”, tește că de pe la mijlocul secolului al XIX-lea și până
într-un film intitulat Excursie în Macedonia turcească. prin anii 1970 „cărțile poștale au devenit un mijloc
Într-unul dintre cartierele cele mai cosmopoli- indispensabil de urări pentru zile speciale”, și că aces-
te, mai artistice ale Istanbulului, Kadıkōy, nu departe tea „cu nostalgia lor încă dețin un loc special” pentru
de centrul cultural Nazim Hikmet, într-un anticariat el și alți oameni și azi, Lale Gökman, în prefața sa,
am găsit o carte mai aparte despre acest oraș, O fân- după câteva considerații generale pe aceeași temă (în-
tână șade în inima Monastirului... Povestea unui oraș tre care – „perioada „897 – 1914 este descrisă drept
otoman prin cărți poștale. perioada de aur” a cărților poștale) amintește că aces-
Nu departe în timp de Bolintineanu, reve- tea au devenit și, pentru cei care nu puteau călători,
rendul Henry Fanshawe Tozer, Researches in the Hig- un mijloc de a „cunoaște noi locuri”. Așa se face că,
hlands of Turkey; including visits to mounts Ida, Athos, datorită cărților poștale, „oameni și evenimente des-
Olympus, and Pelton, to the Mirdite Albanians, and pre aceste locuri devin mai apropiate” pentru mulți.
other remote tribes, with notes on the ballads, tales, and Cartea, ne spune autoarea, este în esență o co-
classical superstitions of the modern Greeks, vol. 1, Lon- lecție de cărți poștale. Când „vedeam numele Monas-
dra, 1869 (călătoriile sale au fost făcute în 1859, 1861 tir care era scris pe actul de identitate al tatălui meu,
și 1865; nu ne spune când a ajuns într-un loc anume încercam să vizualizez acest loc, dar nu reușeam”. Ast-
totdeauna), descria orașul astfel (p. 166): „Monastir, fel, ea a început să colecționeze cărți poștale cu și des-
or, as the Christians call it, Bitolia, which is the mili- pre Monastir, ajungând la mai bine de trei sute care
tary center and most important place in this district datau din perioada otomană a acestui oraș.
A
of Turkey, is situated in an angle running in from the Cărțile poștale și cele câteva fotografii din car-
western side of the plain. te, scrie Lale Gökman, sunt centrate pe anii 1890 –
C
Its appearance from outside is beautiful from 1912 ai orașului Monastir, azi Bitola. Prima, aflată în
the trees, especially the bright glistening poplars, carte după o hartă a vilayetului Monastir, din atlasul
N I
which are interspersed among the houses, and the lui Tüccarzade Hilmi, editată de G. Bader, din Salo-
numerous minarets and domed mosques, the latter nic, este „Vue de Monastir en Macédoine”, „Monastir
of which features we had not seen since leaving Ca- de la distanță”, datând din 1910.
valla: inside, too, there is a more cleanly and regular Fiecare carte poștală este însoțită și de scurte
A
appearance around the streets than is found in most 8

An în care, conform lui G.S. Maksutovici și N. Ciachir,
Turkish towns, and there is an unusual air of business,
L C
numai la București ființau trei societăți albaneze, „Dituria”

and shops of some pretensions. Here, also, one meets (Cultura), „Drita” (Lumina) și „Shpresa” (Speranța), ultima
fiind a studenților albanezi, care au fuzionat în una singu-
6
Marian Țuțui, Frații Manakia și imaginea Balcanilor, Noi ră, „Bashkimi” (Unirea). Congresul de la Monastir, cum
A
Media Print, București, 2009. se numea tunci (14 noiembrie 1908) s-a întrunit pentru
7
Parte din fotografiile lor au apărut în „Albumul etnografic standardizarea alfabetului albanez, iar adoptarea alfabetului
B
macedo-român, tipuri, porturi și localități ale aromânilor”, latin este considerată un pas semnificativ și în unificarea
tipărit în 1903 la Paris. Albaniei
texte ale autoarei care, pas cu pas, conturează o ima- trul frământărilor din Balcani”. Astfel, „suniții din
gine (discutând cu prieteni albanezi am înțeles că tre- nordul regiunii așteptau să continue privilegiile de
A buie avută în vedere perspectiva sa ca fiind o „privire” care se bucurau în timpul domniei lui Abdluhamid”,
dinspre partea otomană, altfel comentariile ar cuprin- iar ortodocșii albanezi din sud „nutreau sentimente
I C
de și alte aspecte) nu doar a orașului, ci și a perioadei separatiste”. În al doilea an al domniei lui Ahmed al
avute în vedere, de când Monastirul „a devenit cen- V-lea, „bandele rebele se ridicau din nou în Albania
trul uneia dintre Evliye-i Selase (trei provincii) care sudică. Armata era ținută în alertă. Erau așteptări să
N
formau teritoriile macedonene în ultima perioadă se domolească cererile albanezilor pentru autoguver-
a Imperiului Otoman până la ocuparea orașului de nare prin reformele promise în regiune.” așa se face că
A
„unioniștii aranjaseră un tur al Rumeliei pentru Sul-

tanul Mehmed Reșad V să reamintească popoarelor
L C
din Balcani, în particular albanezilor, de identitatea

lor otomană și să ajute la o apropiere a legăturilor cu
Sultanul”. Dar, „în vreme ce interesul relativ la această
călătorie era mai restrâns în Kosovo, Sultanul avea să
A
fie primit cu mare pompă în Salonic, Skopje, Priștina

și Monastir în timpul acestui tur de douăzeci și două
B
de zile”.
Este descrisă vizita sultanului la Monastir, unde
„era aproape seară” când a ajuns sultanul. Trenul, ci-
tim, a fost „întâmpinat de deputații de Monastir,
Debar (Debre), Koritsa (Görice) și Servia (Serfice),
împreună cu administratorii civili și militari, consuli
și publicul general”. Apoi „oaspeții au fost luați de la
stație în patru trăsuri regale, trecând prin Piața Liber-
tății (Cazărmilor), Bulevardul 10 Iulie (Hamidiye) și
Bulevardul Atıf Bey (Dragor) până la primărie unde
trebuiau să stea în timpul vizitei. Au fost sacrificate
către sârbi, și o carte poștală „Campagne d’Orient, animale în fața clădirii și 21 de tunuri au salutat cu
1914-1918, Monastir (Serbia), Vue de la Gare). foc”. În Monastir, „cea mai aglomerată stradă, Bule-
De altfel, cărțile poștale și textele însoțitoare vardul 10 Iulie, magazinele, vitrinele, casele și hotelu-
sunt așezate în secțiunile: Orașul prosper și ornamen- rile au fost împodobite cu steagul otoman și decorate
tat, Cazărmile, Constituționalismul rebelilor balca- în culorile roșu și alb ale steagului.” Iar „arcuri cere-
nici, Sultanatul în Monastir, Și după, și, în final, după moniale au fost ridicate pe străzile pe unde urma să
ce se termină expunerea cărților poștale, Epilog, cita- treacă sultanul în timpul vizitei.” În afară de munici-
te, referințe, despre autoare. palitate, și „comunitățile bulgară, greacă, evreiască și
Sunt, evident, diverse referiri la populațiile vlahă și Banca Otomană” au ridicat” pe ale lor, „cel
„vlahă” și albaneză din regiune. Ne oprim numai la mai magnific arc fiind ridicat de comunitatea evreias-
secțiunea despre vizita lui Mehmed al V-lea Reşâd că de-a lungul râului Dragor”.
(2.11.1844 – 3.7.1918), al 35-lea și penultimul sul- În a doua zi a vizitei sultanului în Monastir a
tan al Imperiului în regiune. Autoarea acordă atenție avut loc o procesiune în onoarea constituției, „sulta-
albanezilor, dar și aromânilor/ „vlahilor”, cum îi regă- nul, prinții, Marele Vizir și miniștri și militari” ș.a.
sim în carte. Astfel, în deschidere chiar, Lale Gökman „urmăreau ceremonia de la ferestre”.
scrie: „Albanezii au jucat un rol foarte important în Vizita sultanului în regiune a fost filmată,
proclamarea monarhiei constituționale. Sunt mândri amintește autoarea, de „frații Manaki”9 (Salutarea sul-
de asta și așteaptă să fie răsplătiți în noua eră.” Apoi,
când așteptările lor nu s-au împlinit, au devenit „cen-
9
Nu este exclus, nu sunt notate în carte peste tot numele auto-
rilor, editorilor, ca și unele fotografii să le aparțină celor doi frați.
tanului Mehmed Reshad al V-lea, la Monastir, 1908)10, poștale dăruind celui care răsfoiește cartea posibilitatea
iar directorul unei școli din oraș, Tevfik Bey, a scris o de a păși în Bitola (numit de otomani Monastir) de
carte despre vizita sultanului, Istoria Provinciei Monas- dincolo de timp, și, citind textele însoțitoare, succin-
tir, în care scrie că ar fi al optulea sultan care vizitează te dar cu multe informații, să aibă o imagine a istoriei
orașul, primul fiind „Murat Hüdavendigar” în 1384. locului (evoluția pas cu pas a orașului, realizările din
Dar Mehmed Reșad este primul care a ajuns aici după diverse domenii, populație, arhitectura clădirilor în di-
233 de ani. verse perioade, schimbările care au avut loc și factorii
care le-au determinat/
influențat, cum s-au
schimbat relațiile inte-
rumane, educația/ in-
stituțiile educaționale,
administrația, străzile,
religie, schimbările de
tot felul din regiune
etc.) câtă vreme a fost
sub stăpânirea otoma-
nă și puțin după. Și,
nu în ultimul rând,
dincolo de această co-
lecție aparte, cunoscu-
tă nu doar în Turcia,
a doamnei Lale Gök-
man, poate că după ce
va răsfoi această carte,
cititorul va privi altfel
și cărțile poștale în
aceste vremuri în care
fotografia digitală și
televiziunea/ interne-
tul oferă alte posibi-
A
lități de cunoaștere a
lumii.
C
O carte fru-
moasă și din punct de
N I
vedere al conținutului,
În timpul vizitei sultanul a primit numeroase și al realizării tipografice, fiind, de fapt, ca un album al
daruri, scrie Lale Gökman, unul fiind și din partea cărților poștale despre un oraș, așa cum era el altădată,
studentelor „vlahe”. văzut prin ochii unei autoare din Turcia.
A
Este o „călătorie vizuală”, cum spune autoarea,

spectaculoasă, parfumul nostalgic aparte al acestor cărți (Lale Gökman, Manastir’in Ortasında Var vir
L C
Havuz.... Karpostallarla Bir Osmanlı Șehrinin Hikâye-

10
În M. Țuțui, op. cit., apare „la Bitola”, atunci însă orașul, si/ A Pool Lies at the Heart of Monastir... tale of an Otto-
căruia aromânii numeroși în zonă îi spun „Bitule”, era încă man City through Postcards, versiunea engleză: Stepha-
A
numit Monastir. Mai amintim și alte filme ale celor doi cu nie Ateș, Merete Çakmak, Denizler Kitabevi: TSKB
și despre Bitola: Primirea regelui grec moștenitor la tron de Türkiye Sinai Kalkınma Bankası, Beyoğlu, Istanbul,
B
către Generalul Paul Bojovic, în Bitola, 1911, Salut din a Turkiye, 2011, 180 p.)
Doua Eră Constituțională, în Bitola, 1905 ș.a..
CONSO NANŢE Doru SCĂRLĂTESCU „...şi sub degete măiastre

arfele cugetă mite”
U na din primele secvențe ale magnificului

poem eminescian Memento mori, ne in-
vită în Babilon, la curtea regelui asirian Assurbanipal,
asirienilor a rămas în vecii vecilor neîntrecut în ceeace
privește comorile ce-a adunat, lucsul ce desfășura și
desfrâul, în care-și petrecea viața”1. Sardanapal este de
rămas în memoria posterității sub numele de proastă altfel un nume familiar românilor, încă din vremea
faimă a mitizatului „decadent” Sardanapalus: „Babi- lui Dimitrie Cantemir, care-l folosește ca termen de
lon, cetate mândră cât o țară, o cetate/ Cu muri lungi comparație pentru domnitorul Iancu Sasul. Înainta-
cât patru zile, cu o mare de palate/ Și pe ziduri uriașe șul acestuia la domnie, Petru Șchiopul, spune Cante-
mari grădini suite-n nori/.../ Asia-n plăceri molateci mir în Descrierea Moldovei, n-a vrut să plătească tribut
e-mbătată, somnoroasă,/ Bolțile-s ținute-n aer de turcilor, „ci părăsindu-și scaunul, s-a dus în Ardeal la
columne luminoase/ Și la mese-n veci întinse e cul- moșiile sale și în locul lui au pus Turcii pe Iancu Sasul,
cat Sardanapal;/ Și sub degete măiestre arfele cuge- un om hain și tiran, Sardanapalul Moldovenilor (s. n.),
tă mite,/ După plac și-mpart mesenii a cântării flori carele s-a primit și a învoit Turcilor toate ceea ce ce-
uimite,/ Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul rea, numai ca să dobândească Domnia, căci el nu avea
pal”. frică că-și va pierde numele său cel bun; pentru că
nici l-a avut vreodată”. De altfel, scrie eruditul voie-
vod moldovean din veacul Luminilor, pe Iancu l-au și
ucis boierii, „pentru curvia și strășnicia sa”2. Urmând
se pare unei reclame antice grece vădit răuvoitoare,
inaugurată de medicul Ctesias din Cnidus, din sec.
V î. Chr. (Perisca), preluată și amplificată de istoricul
Diodor din Sicilia în Bibliotheca historica, regele asi-
rian devine în secolul romantic o figură emblematică
a decadenței orientale, ilustrată ca atare de tragedia
De fapt orașul de reședință al lui Sardanapal Sardanapalus, din 1821, a lui George Gordon Byron,
(Assurbanipal), ultimul rege al imperiului Neo-Asi- pe urmele acestuia, peste câțiva ani, în 1827, de cele-
rian, din secolul VII î. Chr., era Ninive, nume care brul tablou de la Louvre, Moartea lui Sardanapal, al
apare și el în versurile următoare ale poemului: „Ca lui Eugène Delacroix, și de cantata Ultima noapte a
o umbră asiatul prin pustiu calu-și alungă,/ De-l în- lui Sardanapal, din 1830, pentru care Hector Berlioz
trebi: unde-i Ninive? el ridică mâna-i lungă,/ Unde primește „Marele premiu al Romei”.
este? nu știu, zice, mai nu știu nici unde-a fost”. Asi- Pentru Byron, sursa principală, mărturisită, ră-
rienii și regele lor răsar și-ntr-un articol al prietenului mâne Diodor, autor citit încă de la vârsta de 12 ani.
de o viață al poetului nostru, Ioan Slavici: „Știm apoi, „În această tragedie, m-am străduit să mă țin cât mai
că atât asirienii, cât și fenicienii erau oameni sensu- aproape de relatările lui Diodorus Siculus”, scrie el
ali și lacomi, nesățioși în ceeace privește mulțumirea în Prefața tragediei; cuvintele istoricului grec din se-
trebuințelor trupești, cu gândul îndreptat mereu spre colul I. î. Chr., din Cartea a doua a celebrei sale Bi-
cele materiale. Până chiar și cultul lor religios pornia blioteci, „Acest prinț i-a depășit pe toți înaintașii săi
din sensualitate, și multe din sărbătorile lor erau ade- prin efeminare, lux și lașitate. Nu își părăsea niciodată
vărate orgii. E învederat dar, că prin semiți viața eco-
nomică a ajuns încetul cu încetul la mare desvoltare, 1
Ioan Slavici, Semitismul (I), „Tribuna”, XII, nr. 131,
și sunt fabuloase bogățiile adunate în centrele de viață 14/27 Iunie 1908, p. 1-2.
ale semiților prin comerciu, prin industrie și prin ex- 2
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, Editu-
ploatarea neomenoasă a stăpânitorilor. Sardanapal al ra Librărei Socec, 1909, p. 200; 94.
pe cele de la Princess’s Theatre, între 13 iunie 1853

și 2 septembrie 1853, urmate de alte interpretări, la
Ţ E
Theatre Royal, Manchester, în perioada 31 martie –
28 aprilie 1877, Royal Alexandra Theatre, Liverpool,
între 26 iunie și 27 iulie 1877, și Booth’s Theatre,
N
New York.
A
N
O
S
N
palatul, și își petrecea tot timpul în compania feme-
ilor...”, își găsesc corespondentul în comentariul lui
C O
Salemen, cumnatul regelui asirian, la „muzica dulcea-
gă” care anunță în deschiderea piesei intrarea în scenă
a acestuia: „Ah, muzică, dar tunet/ Nu deslușesc în ea:
o alăută,/ O liră, tamburina – instrumente/ Lascive,
auiri moleșitoare,/ Dulci glasuri de femei și de scopiți/
Ce-i țin ison beției, pe când el,/ Cel mai mărit din
regii de pe lume,/ Stă leneș, cu cununi de trandafiri/
Pe cap, lăsându-și mândra diademă/ La îndemâna alt-
cui să i-o smulgă,/ Curaj de are. Ei, dar iată-i, vin:/
Spre nări parfumuri îmi adie; văd/ Femei sclipind de
După cum se vede, subiectul cunoaște, prin
giuvaeruri; ele/ Ce-s corul lui și sfatul, totodată...”3.
mijlocirea tragediei lui Byron, un amplu ecou. Același
În această ipostază, Sardanapal rămâne unul dintre
editor înregistrează un moment important al carierei
cei mai mediatizați eroi ai Orientului antic. A contri-
muzicale a acesteia, printr-o producție franceză: Sar-
buit la aceasta și succesul operei lui Byron, care, deși
danapale, Opéra en Trois Actes, par M. Henry Becque,
gândită, cum îi mărturisește el editorului său, John
Musique de M. Victorin Joncières, la Thèatre Impéri-
Murray, doar ca text destinat lecturii, va înregistra,
al-Lyrique parizian, în 8 februarie 1867. Această ca-
nu mult timp de la moartea autorului, după o primă
rieră muzicală se inaugurase de fapt, tot în Franța, în
punere în scenă a unei prelucrări în limba franceză,
1830, când concurenții pentru „Prix de Rome” pri-
din ianuarie 1834, la Teatrul Regal din Bruxelles (Sar-
mesc de la juriul Conservatorului din Paris, în vederea
danapale, Tragédie Imitée de Lord Byron, par L. Alvin),
creării unei cantate, textul elenistului Jean-François
pe teren propriu, la vestitul teatru Drury Lane din
Gail, La Mort de Sardanapale, bazat pe drama lui
Covent Garden londonez, doar în două luni, între 10
Byron și pe pictura cu același titlu a lui Delacroix. Par-
aprilie – 5 iunie din aceluiași an, douăzeci și două de
ticipant pentru a patra oară la acest concurs, având de
spectacole, cu mari actori precum William Macready
înfruntat rezistența la înnoiri a oficialilor academiști,
și Ellen Kean în rolurile principale. Pe lângă aceste
nu fără a le face anumite concesii, tânărul compozitor
spectacole, editorul din 1901 al piesei, Ernest Hartley
romantic Hector Berlioz obține în sfârșit marele pre-
Coleridge, le mai consemnează în nota sa introductivă
miu, cu o lucrare pe care nu a mai vrut s-o păstreze,
dar din care a folosit, parțial, fragmente în alte com-
3
Byron, Sardanapal, în Opere, Teatru, 4, București, Editura poziții: Roméo et Juliette, 1839, L’Imperiale, 1854, Les
Univers, 1990, p. 173.
Troyens, 1858. Să menționăm că tot în Franța, un ob-

scur autor dramatic, Louis Lefèvre, își încearcă puteri-
le cu o tragedie, Sardanapale, prezentată la Odéon, în
1844. Piesa ne interesează pentru cronica la spectacol
a lui Théophile Gautier, cu încercarea de reabilitare a
legendarului rege asirian, nedreptățit de posteritate,
„un jeune homme beau, élégant, ingénieux, délicat,
aimant le faste, le luxe, les arts, l’or, le marbre, la po-
urpre, tout ce qui brille noblement, tout ce qui, par
son éclat, symbolise la puissance et le bonheur”, și,
mai ales, cu observația că un subiect inspirat de un
astfel de erou este mai potrivit pentru operă decât
tragedie : „Une semblable donnée exige des chœurs,
une immense mise en scène, des décorations dans le
goût des gravures de Martynn; sans quoi, malgré tou-
te la pompe du style, une portion du sujet ne sort
pas”. Menționând că o astfel de tentativă lirică nu a
avut loc până la acea dată, Gautier arată că există su-
ficiente condiții în capitala franceză pentru realizarea
ei: „Rendu avec les moyens dont dispose l’Académie
royale de musique et de danse, le dénouement serait Istoria muzicii de operă îi datorează miticului
un des plus beaux spectacles qui puissent terminer un rege asirian câteva spectacole notabile. Putem spune
drame”4. Aceste deziderate exprimate de marele poet că beneficiul este reciproc. De fapt, arta e chemată ca,
romantic, precursor al parnasienilor, el însuși atașat prin frumusețea versului și a muzicii, să-i compenseze
de arta muzicală (a comentat lucrări de Rossini, Verdi, presupusele derapaje de mentalitate și comportament.
Berlioz, Gounod, Wagner; a scris librete pentru bale- De lucrul acesta par să fie convinși cei doi autori ai
tele Giselle și La Péri), vor fi realizate peste două de- „dramei per musica” din barocul italian, Sardanápa-
cenii, afirmă doamna Isabelle Moindrot, profesor de lo, reprezentată la Teatro Sant’Angelo din Veneția în
E
Studii teatrale la Université Paris 8, de Henry Becque 23 ianuarie 1679, cu o muzică compusă de preotul
și Victorin Joncières, prin drama lor muzicală Sar- romano-catolic Giovanni Domenico Freschi pe un li-
Ţ
danapale: „La Théâtre-Lyrique, mijloacele muzicale bret de Carlo Maderni. „Dacă Sardanapalo ar renaște
pentru a trăi în realitate, scrie acesta din urmă în de-
N
și coregrafice nu au fost incompatibile cu acest pro-

gram. Partitura va cuprinde optsprezece numere, cu dicația oferită contelui Carlo Vicenzo Giovanelli, n-aș
o varietate de forme așteptate pentru o lucrare lirică îndrăzni să-l prezint ilustrissimei voastre, ca să nu-i
A
de acest calibru: duete, marș religios, atmosferă, cor păteze prestigiul cu desfrânarea lui; dar fiind născut
de preoți, cântec, cavatină, romanță, două duete, și dintr-un condei, care să-l facă să zboare dincolo de
O N
secvențe dramatice mari cu refrene la sfârșitul fiecărui scenă în jurul luminii spectatorilor, de unde apoi să se
act. Într-un fel, formatul acestei creații, în cinci scene, întoarcă în cenușă, nu mai rămâne nicio altă amintire
o face o «mare operă», în timp ce cele trei acte o re- despre el, decât reprezentarea armonică a aventurilor
strâng în exces la proporțiile unei tragedii”5. sale nebunești; în această privință îndrăznesc să o rog
S
pe ilustrissima voastră să-l primească cu bunăvoință

pentru ca poezia și muzica, care îi acoperă dulce gre-
N
4
Théophile Gautier, Odéon, Sardanapale, 8 mai 1844,
în Œuvres complètes. Critique théâtrale, tome IV, 1843-
șelile, să nu cadă odată cu ele sub biciul Aristarhilor”.
août 1844, texte établi, présenté et annoté par Patrick Ber- Și, din nou, aceeași recomandare, la adresa cititorului
C O
thier, Paris, Champion, p. 734. prezumtiv: „Uite, citește, fii plin de compasiune dacă
5
Isabelle Moindrot, Sardanapale de Becque et Joncières au te încântă, dacă îți place, dacă scrii. Te asigur însă că
Théâtre-Lyrique (1867): un début paradoxal ?  în Publicati-
ons numériques du CÉRÉdI, „Actes de colloques et jour- nées d’étude”, nr. 27, 2020.
orice defect care poate exista în dramă va fi compensat începutul noului secol, în prelungirea aceleiași Que-
în toate prin virtutea înaltului reverend sig. d. Dome- relle între academismul retrograd osificat și tendințe-
Ţ E
nico Freschi, care cu dulceața notelor sale va depăși le novatoare, avangardiste, care i-a dat de furcă și lui
toate așteptările”6. Un ecou al operei lui Freschi este, Berlioz, Maurice Ravel înregistrează primul insucces
peste două decenii, Sardanapalus, 1698, un prolog și la Prix de Rome, ediția 1901, obținând doar locul doi,
N
trei acte, text și muzică de germanul Christian Lu- după compozitorii André Caplet și Gabriel Dupont,
dwig Boxberg, Kapellmeister la curtea din Ansbach, cu Cantată pentru soprană, tenor, bariton și orches-
A
unde a și fost pus în scenă în timpul unui turneu de tră M. 29, Myrrha, de inspirație byroniană. Au mai
ansamblul de operă din Leipzig, un amalgam – s-a urmat două, în 1902 și 1903. Și în vremurile noastre,
N
spus – de stiluri, francez, italian și german, prin care un alt francez, Jean-Jacques Grünenwald, și el câști-
sunt reprezentate diverse scene, sobre sau comice, de gător al unui al doile Grand Prix de Rome, ca student,
O
meditație sau de dragoste, de dans sau de confruntări în 1939, încearcă o resuscitare prin muzică a eroului
armate. Sărind peste timp, să mai consemnăm, pentru antic, cu Sardanapale, dramă lirică în trei acte com-
secolul al XIX-lea, în afară de operele deja amintite, pusă imediat după război, 1945-1950. În fine, să mai
S
pe cele realizate în siajul textului byronian, în 1852,
N
de compozitorul, dirijorul și profesorul de canto ita-
lian Giulio Alary, iar în 1862, de muzicianul austriac
Otto Bach. Din Le Journal des Débats, 16 februarie
C O
1867, mai aflăm că o veleitară Madame la Baronne
Almaury de Maistre, cu o operă în patru acte, Ninive,
pe un libret-imitație după Byron de M. Bogros, a
bătut zadarnic la porțile Operei din Paris și la fel de
zadarnic la cele de la Théâtre-Lyrique, care l-a pre-
ferat pe Victorin Joncières : „M. V. Joncières, după
ce a studiat pictura în atelierul lui Picot, s-a dedicat
muzicii, iar Sardanapale este debutul său de compozi-
tor dramatic. Este titularul foiletonului muzical sus-
ținut în La Liberté, unde apără fără teamă principiile
«noii școli»” (Albert de Lasalle, Mémorial du Théâ-
tre-Lyrique, 1877). Baroneasa de de Maistre a trebuit
să se mulțumească cu câteva fragmente prezentate în
concerte din saloane private.
În a doua jumătate secolului, pe la 1870, alți
compozitori austrieci se interesează de Sardanapal:
Benjamin Wilhelm Mayer scrie o uvertură cu acest
titlu, iar un reprezentant al celebrei dinastii Strauss,
Eduard Strauss, își include în portofoliu: Sardana-
pal: Quadrille nach Motiven des gleichnamigen Ballets
von F. Hertel ; für das Pianoforte; op. 49. Revenind
în Franța, îl vedem pe pianistul și compozitorul Vic- consemnăm un eveniment muzical major de ultimă
tor-Alphonse Duvernoy prezentând fragmentar opera oră, descoperirea în Arhiva Goethe și Schiller din We-
în trei acte Sardanapale în cadrul Concertelor parizi- imar, în 2016, de către profesorul muzicolog britanic
ene Lamoureux, la 3 decembrie 1882, și integral, la David Trippett, a unei opere dedicată regelui asirian,
Teatrul Regal din Liège, în 1892. Peste câțiva ani, la scrisă intermitent de Franz Liszt între 1845-1852 și
considerată pierdută. Astfel, premiera ei mondială
6
Sardanapalo, drama per musica. Da recitarsi nel Teatro di oficială a avut loc tot la Weimar, peste 170 de ani, în
Sant’Angelo l’anno 1679, di Carlo Moderni, Presso Frances- interpretarea orchestrei Staatskapelle, cea mai veche
co Nicolini, In Venetia, 1679, pp. 3-6.
din Germania, dirijată în trecut și de compozitorul lene, care în cele din urmă a fost împins să ia armele și,
maghiar, în zilele 19-20 august 2018, sub conduce- după o rezistență prelungită, dar ineficientă, a evitat
rea lui Kirill Karabits, cu cântăreții Joyce El-Khoury, capturarea prin sinucidere, nu poate fi identificat”8.
Airam Hernández și Oleksandr Pushniak în rolurile
principale.
Avântul asirologiei, mai pregnant din secolul al
XIX-lea, a impus o reconsiderare a imaginii, nedrept
deformate, a regelui antic, o proiecție literar-artistică,
alături de realitate. El este un un mit al epocii moder-
ne, în special romantice, scrie Julien Monerie, profe-
sor de istorie, civilizație, arheologie și artă ale lumilor
antice și medievale la Universitatea Paris 1, autor al
unui excepețional studiu de sinteză, din 2015, care in-
clude în catalogul de reprezentări ale mitului Sardana-
pal în Occident, întocmit în timpul cercetărilor sale,
cincizeci și trei de intrări între 1821 și 1914 (adică o
medie de peste cinci lucrări pe deceniu) față de șai-
sprezece intrări între 1500 și 1820 (aproximativ cinci
lucrări pe secol)7. Sardanapal al tragediei lui Byron, al Descoperirile arheologice ulterioare au confir-
tabloului lui Delacroix, al cantatei lui Berlioz nu este mat acest lucru. Bunăoară, în Lista regilor asirieni de pe
niciunde de găsit în vreo pagină de istorie. O spune o tăbliță de teracotă descoperită la Assur, Mesopota-
răspicat unul din editorii și comentatorii romanticu- mia de Nord, datând din perioada neo-asiriană, seco-
lui englez, Ernest Hartley Coleridge, chiar în 1901, lul VII î. Chr., aflată în prezent la Muzeul Orientului
în nota sa introductivă la tragedie: „Nu este deloc in- Antic din Istanbul, nu există mici un rege cu numele
util să reamintim cititorului modern că Sardanapalus de Sardanapalus. Și nici nu există dovezi privind de-
al istoriei este un personaj neverificat, dacă nu chiar rapajele morale și de comportament ale vreunui rege
neverificabil... Personajul pe care l-a descris sau inven- asirian atestat documentar al acestei epoci. În realita-
tat Ctesias, un efeminat desfrânat, scufundat în lux și te, infirmând legenda, Assurbanipal (668-631 î. Chr.)
E
a intrat în istorie ca arhitect al celui mai mare imperiu

7
Julien Monerie, De Šamaš-šum-ukin à Sardanapale : His-
al lumii antice, prin campanii militare încununate de
Ţ
toire d’un mythe de la décadence, în „Topoi”, volume 20/1,

2015, pp. 167-185; în legătură cu regale antic v. lucrarea succes, prin măsuri organizatorice și economice înțe-
N
mai veche a lui Jean Bouhier, Remarques sur les Tusculanes lepte și, dincolo de aceasta, ca unul din cei mai mari
de Cicéron, avec une dissertation sur Sardanapale, dernier roi îndrumători în domeniul culturii, literaturii și artei
d’Assyrie, în Tusculanes de Cicéron, traduites par Messieurs din timpul său, în primul rând, prin uriașa bibliotecă
A
Bouhier et d’Olivet, avec des remarques, vol. 3, Paris, 1738, înființată în capitala Ninive, cuprinzând cca 30. 000
p.493-560 ; dintre lucrările mai recente: Richard C. Stei- de tăblițe, organizate sistemtic, pe cele mai diverse
O N
ner and Charles F. Nims, Ashurbanipal and Shamash-shum- domenii, multe însoțite de un colofon cu numele re-
ukin: A Tale of Two Brothers from the Aramaic Text in De- gelui. Capodopere ale literaturii vechii Mesopotamii,
motic Script, în „Revue Biblique”, vol. 92, no. 1, January
Epopeea lui Ghilgameș, poemul creației, Enûma Eliš,
1985, pp. 60-81, Dominique Lenfant, De Sardanapale à
Mitul Etanei și numeroase altele, depozitate și descifrate
S
Elagabal: les avatars d’une figure du pouvoir, în vol. Images et

représentations du pouvoir et de l’ordre social dans l’Antiquité, mai târziu la British Museum, au supraviețuit grație
eforturilor sale. Nu exagera deloc când se recomanda
N
Paris, 2001, p. 45-55, Eckart Frahm, Images of Ashurbani-

pal in Later Tradition, Eretz Israel 27 (Hayim and Miriam astfel într-una din inscripțiile ce-i marcau realizările:
Tadmor Volume), Jerusalem 2003, 37-48, Walter Burkert, „Eu, Assurbanipal, regele universului, căruia zeii i-au
C O
Sardanapal zwischen Mythos und Realität : Das Grab in

Kilikien, în Dill, Ueli; Walde, Christine. Antike Mythen 8
The Works of Lord Byron Poetry, Volume V. Edited by Er-
: Medien, Transformationen und Konstruktionen, Berlin, nest Hartley Coleridge, London, John Murray, Albemarle
2009, pp. 502-515. Street,1901, p. 3
conferit inteligență, care am dobândit o înțelegere Multe din aceste sculpturi și reliefuri prezintă
pătrunzătoare pentru cele mai necondiționate detalii scene de petrecere ori ceremonii militare sau religioase
ale erudiției savante (niciunul dintre predecesorii mei din care nu lipsește muzica, în mare cinste la palatul
nu a avut vreo înțelegere a unor astfel de chestiuni), regal din Ninive și, desigur, în viața de zi cu zi a popo-
rului asirian. Dintre instrumentele variate distingem
lire, harpe, flaute, tamburine, chimvale, dulcimere...
Emblematic în acest sens rămâne relieful asirian din
palatul regal de la Ninive, aflat în prezent la Muzeul
londonez, cu o scenă de banchet, reprezentându-l pe
Asurbanipal, în grădină, sub o boltă de viță de vie,
alături de soția sa Libbali-șarrat, închinând cupe cu
băutură, în timp ce un cântăreț cu o harpă de mari
dimensiuni își mânuește instrumentul.
(Din volumul Fals tratat de istoria muzicii,

în lucru la Editura Universității
„Al. I. Cuza”, Iași.)
E
N Ţ
am pus aceste tăblițe destinate viitorului în bibliote-
ca de la Ninive, pentru viața mea, pentru bunăstarea
sufletului meu, pentru a întări temeliile numelui meu
N A
regal”9. Sunt de asemenea îndreptățite rândurile ce i
le dedică studiile de specialitate ori lucrările de po-
pularizare, din zilele noastre: „Regele era un patron
al artelor; el și-a împodobit palatele noi ori cele resta-
O
urate de la Ninive cu sculpturi care înfățișează prin-
cipalele evenimente istorice și ceremoniale ale lungii
S
sale domnii. Stilul prezintă o dezvoltare remarcabilă

față de cea a predecesorilor săi, iar multe basoreliefuri
N
au o calitate epică de neegalat în lumea antică, care se

poate atribui influenței acestei personalități active și
C O
viguroase” (Encyclopaedia Britannica).

9
Cf. Susan Wise Bauer, The History of the Ancient World, W.
W. Norton & Company, 2007, p. 410-4011.
COORDONATE BUCOVINENE Lucia Olaru NENATI Voroneţ – o instituţie de cult şi cultură
M ânăstirea Voroneț este una dintre cele ce

formează salba celebră a Bucovinei, ves-
tite în lume și premiate odinioară cu invidiabile dis-
da Ciopraga, dar și a altor persoane care l-au cunoscut
sau au avut șansa de a-l fi avut profesor. Cum era de
cuviință, un sobor de preoți au dat glas slujbei de po-
tincții. Dimpreună cu Putna cea învăluită în armura menire a înaltului magistru la care toți participanții au
autoritară a amintirii ștefanine și cu aceea a marii ser- fost solidari cu ancestrala cutumă a legănării colivei de
bări ce-i poartă numele din 1871, cea care a concentrat pomenire a unui om care, prin întreaga sa viață, creație
și stimulat – și cu contribuția importantă a tânărului și conduită, a binemeritat prețuire, nu numai în timpul
Eminescu – conștiința națională și necesitatea unirii ro- vieții sale, ci și în prelungirea postumă a acesteia.
mânității; dimpreună cu impunătoarea zidire de cetate O mențiune specială se cuvine acordată simbo-
sfântă de la Sucevița, cea veghetoare a scării către Înalt, lic cutumei acestui colectiv de maici înțelepte și înalt
cu grația mângâietoare a Moldoviței și a celorlalte zidiri cultivate de-a se deplasa peste granița (nedorită!) dintre
sfinte de sub cerul Bucovinei, Voronețul își strălucește români și români, respectiv spre străvechiul oraș româ-
parcă, fără vreodată sfârșire, taina albastrului său ce-a nesc Cernăuți, unde, întâlnindu-se cu semenii lor de
cucerit magia culorilor lumii și și-a dobândit supranu- credință și cultură, au stat nu o dată la mese de con-
mele de „Capela sixtină a României”, sau a întregului clavuri culturale spre a hrăni duhovnicește și cultural
Est; toate aceste zidiri izvodite din elanul credinței atră- pe conaționalii noștri de acolo, demonstrând, iar și iar,
gând mereu tot mai mulți vizitatori și deci admiratori. fără ostentație, dar cu mare și eficientă osârdie, că nu
Toate acestea constituie elemente cunoscute, prețuite sunt uitați sau îndepărtați de la masa hranei sufletești
cu justificată mândrie de către autohtoni și cu uimită și spirituale, chiar dacă urgia istoriei și a unor indivizi
admirație de către vizitatorii din lumea largă. aduși de cel nenumit printre noi, au măcelărit crunt
Doar că aceste cauze de justificată admirație și viețile, sufletele și evoluția bucovinenilor de peste Cor-
mândrie nu constituie toată gama de merite ale acestui dun.
așezământ, căci și acesta, ca și celelalte, caută să spo- Un aport important la continuitatea acestei ele-
rească și prin faptele prezentului caratele valorii sale. Și, vate cutume de activitate a acestui sfânt locaș l-a con-
ceea ce constituie un motiv de admirație – chiar dacă stituit alegerea ca succesoare a regretatei maici starețe,
știm că persoanele aflate în acest cin de credință nu-și a maicii Gabriela Platon, o persoană cu un statut in-
exhibă meritele și nu caută a se evidenția prin acestea – telectual de înalt calibru, absolventă a două facultăți,
este nivelul înalt al preocupărilor științifice și culturale, doctor în teologie, cunoscătoare a patru limbi de circu-
atât ale maicilor acestei mânăstiri, cât și ale faptelor și lație internațională, ș.a. și care, de-a lungul timpului, a
cărților semnate de acestea. participat cu osârdie la deplasările și activitățile acestui
Căci atât de regretata maica stareță Irina Pân- colectiv mânăstiresc de înaltă condiție și vocație cultu-
tescu, prima stareță, vrednică și luptătoare, care a con- rală care, sub această conducere, sporește benefic întru
tribuit la reînființarea lăcașului, a stimulat și încurajat această conduită.
cu bună-știință activitatea elevat culturală a maicilor Nu se poate vorbi despre caratele culturale și cre-
titrate intelectual ale mânăstirii, stimulând organizarea ative al obștii voronețiene fără a adăsta – niciodată des-
și participarea acestora la manifestări culturale de înalt tul – în preajma maicii Elena Simionovici, aceea care
nivel, cum a fost aceea desfășurată în sala Bibliotecii știe ca nimeni altcineva, să „traducă” privirilor celor ce
județene „I. G. Sbiera” din Suceava, dedicată evocă- vin să admire comorile pictate pe zidurile mânăstirești,
rii și reamintirii marelui și mult prețuitului profesor cu un har deopotrivă teologic, dar și pedagogic, marea
universitar al Filologiei ieșene, Constantin Ciopraga, lecție a acestui mesaj trimis de secole către înțelegerea
eveniment cu public ce a beneficiat de prezența fiicei generațiilor de mai târziu. Glasul, știința și persuasi-
profesorului și scriitorului ieșean, dna prof. univ. Mag- unea ei au darul de-a îmbogăți sufletește și vizual pe
privitori, cei care, plecând de la Voroneț, devin cu o că aniversară a vieții și activității a acestui sfânt locaș și
câtime mai bogați sufletește și spiritual prin întâlnirea o trecere în revistă a numeroaselor întâmplări și expe-
cu minunata frescă seculară și prin hermeneutica deo- riențe ce s-au succedat în acești ani, fiecare cu aportul
potrivă savantă, dar și lin accesibilă, a rostirii blândei său de consolidare a harului intrinsec al acestui locaș și
maici Elena. al obștii sale atât de vrednice. Chipuri de persoane în-
Doar că acest dar, desigur de mare preț, folos tâlnite de-a lungul timpului și pătrate în memorie și în
și valoare, nu este singurul apanaj al acestei persoane. suflet, precum a fost mult regretatul monah, Arhiepi-
Sfinția sa a fost și profesoară de română, dar este și scri- scopul Pimen, vizitatori aleși, peregrini către raza albas-
itoare a unor cărți care completează benefic demersul trului sfânt, precum Angela Gheorghiu, dar și prieteni
său explicativ oral. Câteva dintre cărțile sale sunt intitu- și oameni apropiați și deplin merituoși, se regăsesc și se
late astfel: Sfânta Mănăstire Voroneț, (2008) Mănunchi păstrează definitiv în paginile acestei cărți ce poartă ace-
de gânduri, (2014), Bucuria călătoriilor de suflet – isto- leași carate ale harului, deopotrivă literar, cât și luminat
întru sfințenie.
To a t e
aceste atribute ce
definesc talentul,
dar și osârdia și
vrednicia maicii
muzeograf Elena
Simionovici, ex-
B U C O V I N E N E
plică și justifică
faptul că sfinția
sa este membră a
Uniunii Scriitori-
lor din România
și președinte de
onoare al Socie-
tății Scriitorilor
Bucovineni.
Aceste
considerații și in-
formații expuse
în chip succint
în aceste pagini
C O O R D O N A T E
ar putea consti-
tui un fel de ar-
gumente pentru
rie, ţări, oameni, culori, cuvinte, (2017), Icoane, (2017), persoanele înclinate să considere Mânăstirea Voroneț ca
Frumusețe și lumină, (2019). Toate aceste cărți dau do- având, nu numai unicitatea celebră a minunatului său
vadă de un adevărat har literar, prin care cititorul vede albastru, misterios și fascinant, ci și pe aceea a unei in-
cu ochii minții, dar, mai ales, primește cu fiorul sufletu- stituții de cult, dar având și atribute cultural academice,
lui, toate informațiile și impresiile transmise de autoare dobândite în chip neobișnuit, prin caratele de valoare
în șirurile cărților prin care, cel care le citește nu mai ale membrelor feminine ale obștii sale, acelea care nu
rămâne același om de dinainte. mai brodează cu perle și mătăsuri pe auguste brocar-
De o mare importanță, dar și frumoasă și bine- turi, precum Maria Asanina și toate ilustrele doamne
meritată primire s-a bucurat cartea Sfânta Mănăstire voievodale de odinioară, ci „brodează” idei și pagini de
Voroneț, trei decenii de la reînființare, o adevărată croni- valoare literară și istorică în cărțile lor.

SPI RI TUAL I A Stavrofora Elena SIMIONOVICI Timotei Aioanei: „În căutarea răsplătirii celei
drepte. Chipuri de călugăriţe din trecute vremuri”
D e câte ori îmi cade privirea pe o pagină ce

are autor pe Preasfințitul Părinte Timotei,
publicată fie într-o revistă teologică sau de cultură la-
Maica Stareță Teofana de la Vorona, pe lângă bu-
curia slujirii, avea și darul de a aduna împreună energi-
ile obștii cu care să înlăture toată pustiirea provocată de
ică, fie într-o carte tipărită la diferite edituri, încerc o vremuri potrivnice și să o transforme într-o grădină în-
bucurie rară pentru căldura cu care sunt relatate fapte floritoare, „răbdarea și râvna ei, rar întâlnite, rugăciunile
sau conturate chipuri de monahi, ori pentru tonul cald, părinților și ale soborului, strădania și ascultarea maici-
evocator și fiorul elegiac pe care autorul îl transmite cu lor, au transformat ruina în strălucirea zidirilor, dezordi-
generozitate. nea în rânduială și vremelnicia în veșnicie” (p.32).
Această carte, apărută în București (Monitorul Cei care au cunoscut-o pe Maica Stravroforă Sta-
Oficial, Editură și Tipografie, 2022), continuă cu aleasă reța Eustochia de la Agapia observau că „un văl aparent
dăruire seria altor pagini care evocă și cheamă cititorul de asprime se așeza uneori peste chipul și sufletul bun
la luare-aminte asupra unor oameni rari, cu mare rol în al maicii. Dincolo de el, însă, se putea privi cerul senin
viața noastră creștin-ortodoxă. prin ochii pătrunzători ai călugăriței care nu afla nici-
Ceea ce m-a frapat, citind, nu erau atât nume- odată odihnă trupului și nici genelor dormitare, până
le mari, sonore, ale unor ostenitoare în Mănăstiri cu când nu săvârșea lucrul Domnului” (p.38).
renume precum Agapia, Văratec, Voroneț, Hurezi sau Oprindu-mă la alte pagini cu imagini umane și
Râmeț. Mai cu atenție am citit despre trăirea duhovni- frumuseți lăsate de Dumnezeu, mi-a atras atenția chi-
cească și jertfelnică a unor călugărițe precum cea de la pul Stavroforei Evghenia de la Polovragi, de la poalele
Jgheaburi, de la Vorona, de la Polovragi sau Râșca. Parângului. Prin osteneala stareței și a obștii pe care o
Un capitol larg a dăruit vrednicelor călugărițe păstorea cu înțelepciune, restaurând pictura, catapeteas-
ce s-au ostenit în diferite mănăstiri, dar care au răsărit ma, mobilierul, obiectele de cult, mănăstirea a devenit
din binecuvântatul pământ al Rădășenilor spre slava lui „un monument eclesial de o rară frumusețe și distincție”
Dumnezeu și cinstea părinților ce le-au născut și crescut. (p.196).
M-am trezit în fața unei mari nehotărâri: din Când gândeam că am gătit cuvintele frumoase
acest buchet, pe care floare s-o aleg, despre cine să scriu alese de autor, cartea s-a deschis la paginile îmbelșugate
mai mult fără a fi tristă că am nedreptățit pe alta de dedicate întâii Starețe Stavrofora Irina de la Voroneț. Oa-
aceeași valoare. Autorului Timotei Aioanei, dăruit și menii știu că Voroneț este „un loc care înseamnă istorie,
generos, i-a fost mult mai ușor să le dedice pagini întregi tradiție, slujbe, bătăi de toacă dar mai ales rugăciunile
în această luminoasă carte de 500 pagini! Dar eu? Cum strânse ca într-o cupă” (p.204). Din toată osteneala de zi
să fac? Că mi-a făcut o mare bucurie să o citesc este o și de noapte a obștii povățuite de vrednica Stareță Irina
mărturisire naivă. „rugăciunea și nevoința au fost intense… noul spirit al
Mă voi strădui în rândurile următoare să aleg, așezământului monahal bucovinean a deschis dialogul,
cu îndrăzneață osteneală, din mulțimea cuvintelor de prețuirea istoriei și a culturii naționale” (p.205). Stare-
prețuire pe care scriitorul le-a folosit pentru a contura ța Irina, cu spirit practic, dar și vizionar, „a fost sfetnic
personalitatea fiecărei eroine, doar câteva. bun, a împletit într-un stil aparte înțelepciunea și rolul
Chipul hieratic al pustnicei Atanasia de la Jghea- de îndrumător cu cel de împreună-slujitor. Dacă unii
buri care, după mulți ani petrecuți în schivnicie, pă- au văzut-o aspră, alții au observat mai mult bunătatea,
trunsă de fiorul unei înalte trăiri, venind zilnic la Sfânta acrivia și înțelepciunea celui care stă la cârmă” (p.211).
Liturghie, cum s-a întâmplat și în ziua când a cercetat-o Continuând șirul gândurilor, Monahia Glicheria
îngerul morții și „a plecat să asculte o altă Liturghie, fără din obștea Mănăstirii Văratec fost o stăruitoare reușind
egal în frumusețe și fără sfârșit” (p.25) este cutremurător ca în obștea sa lucrurile să meargă bine. „Era hotărâtă și
prezentat. puternică, cu un soi de asprime care ascundea o mare
atenție față de lucrurile și bunurile mănăstirii” (p.282). cluse din monahism din Mănăstirile Pasărea, Zamfira,
De la Monahia Serafima din Țigănești a rămas o Țigănești, Ghighiu, Suzana, Cernica și Căldărușani
„Antologie de cântări care arată dragostea pentru muzică (p.483), precum și tulburătoarele mărturii ale celor
a acesteia dar și frumusețea scrisului. Dăruirea ei, râvna iubitoare de Hristos împiedicate în iubirea lor de
pentru slujbe, rugăciune, pentru misiunea pe care a fă- hotărârile puternicilor vremii. Cartea este dovada că ce
cut-o în rândul credincioșilor rămân o pildă luminoasă au plănuit ei nu s-a îndeplinit, iar monahismul româ-
nu doar pentru Mănăstirea Țigănești ci și pentru istoria nesc a supraviețuit și a înflorit spre slava lui Dumnezeu
monahismului contemporan” (p.374). și spre cinstirea țării noastre creștin-ortodoxe.
În buchetul ales de maici răsărit în Rădășeni, un Un cuvânt de respect și prețuire Monahiei Ata-
A
L I
U A
T
loc aparte l-a ocupat maica Valentina care a înțeles că nasia Văietiș care a cumpănit cu aleasă grijă ce a vrut
„sufletul golit de sinele egoist este umplut de plinătatea să spună, în puține pagini, despre cele 500 de pagini
I
harului dumnezeiesc, că delicatețea săvârșirii fiecărei as- pe care scriitorul Timotei Aioanei le-a dăltuit spre lauda
R
cultări face ca lucrarea rugăciunii să fie îmbiată de adi- monahismului românesc.

erea Duhului Sfânt, că viața închinată lui Dumnezeu Voi încheia cu gândul înțelept despre cărți valo-
I
aduce pacea și bucuria Împărăției” (p.435). roase: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris” (pentru au-
P
Cu amărăciune a descris Preasfințitul Timotei tor) și Bucurați-vă de răcoarea pe care paginile o răsfrâng
urmările nefastului Decret 410. Cu cuvinte înlăcrimate asupra sufletelor voastre iubitoare de adevăr, jertfelnicie
S
a povestit întâmplări ale maicilor care au fost atunci ex- și frumusețe (pentru cititori).

ARTE P L AST I C E Doina CERNICA Pictorul Tiberiu Moruz cu Doamnele

şi Domniţele Moruz
U n eveniment plastic a zguduit afectiv Su-

ceava la amiaza zilei de marți, 13 septem-
brie 2022: retrospectiva Tiberiu Moruz (1941-1990).
Neamțu, pe Dimitrie Gavrilean, Liviu Suhar, Ilie Boca,
pe criticul de artă Mihai Drișcu, preschimbându-le în
mari sărbători, marcate de schimburi de idei, de apre-
În ciuda unui spațiu necorespunzător, a absenței cieri, observații, împărtășiri de experiențe profesiona-
unui microfon, amândouă permițând ca glasurile vizi- le. Cu Tiberiu Moruz permanent la înălțimea lor. Ani
tatorilor intrând pe ușa de la parter să răzbată până în înfloritori, puternic creativi în Suceava artelor plastice,
foaierul vernisajului de la primul etaj și a imposibilității potențați de festivalul-concurs „Voronețiana”, aflat în
lansării albumului dedicat pictorului, inaugurarea ex- acei ani 80 ai secolului XX la maxima sa înflorire, la
poziției a fost memorabilă. O precizare totuși se impu- maximul său prestigiu, când privirile unor importanți
ne, Muzeul Național al Bucovinei nu este vinovat pen- plasticieni din țara întreagă se îndreptau visători spre
tru inconvenientul spațiului și al nelansării albumului, Muzeul Bucovinei de atunci, locul spre care zburau pă-
dimpotrivă, reprezentanții săi implicați în organizarea sările albe ale coletelor poștale cu lucrările lor sau pe ale
manifestării s-au străduit să găsească o soluție care să cărei trepte urcau unii dintre participanți, dornici să-și
permită desfășurarea acesteia în prezența fiicei artistului pună personal, în desăvârșită siguranță, rodul trudei în
și a familiei ei venite din Canada, după 18 ani de la mâinile Alexandrinei Ignat. Cum trebuie să o fi făcut
plecarea la celălalt capăt al lumii. și Tiberiu Moruz, laureat al acestuia în 1985. Dificilii
De la un alt capăt, dar al timpului, deși nu este ani 80 pentru toți, au reprezentat o epocă fastă a artelor
vorba decât de perioada pandemiei, a părut a fi venit la plastice în Suceava, iar, prea devreme plecat dintre noi,
vernisajul Retrospectivei Tiberiu Moruz o mulțime im- Tiberiu Moruz a fost unul din valoroșii săi protago-
presionantă de colegi de breaslă, de intelectuali ai urbei niști, o figură luminoasă, ca și astrul care poleiește ierni-
și județului, pe care nu i-am mai văzut la un astfel de le sale. Astfel rămâne și în portretul critic pe care i-l face
eveniment, deși expozițiile au continuat fără pauză și istoricul de artă Valentin Ciucă în lucrarea sa de refe-
la Galeria „Ion Irimescu”, și în galeriile Muzeului Na- rință, „Un secol de arte frumoase în Bucovina”, Editura
țional al Bucovinei. Astfel, ne-am bucurat să-i revedem Mușatinii, 2005, Suceava, din care spațiul nu ne per-
pe artiștii plastici Marcela Larionescu, de la Rădăuți, mite să cităm decât parțial: „Disponibilitățile artistice
și Gabrel Baban, de la Fălticeni, Eugenia Goraș, de la semnificative fac din arta lui Tiberiu Moruz un model
Suceava, să le reîntâlnim pe profesoarele Ileana Paranici de conștiință artistică, unde se întâlnesc exigențele es-
și Jana Horga, pe matematiciana Gabriela Drișcu și atâ- tetice cu o impecabilă tehnică de rezolvare a suprafeței.
ția, atâția alții. Amplitudinea imaginației se nutrește din sevele vitale
Deoarece amintirile mele despre pictorul Tibe- ale realului, perceput doar ca o ipoteză de lucru. (…) În
riu Moruz – o siluetă melancolică în peisajul de atunci fapt, impulsurile realului declanșează fantezii cromatice
al Sucevei – și creația sa în expoziții – de distinct ra- susținute de fervoarea intelectuală a unui spirit cultivat
finament artistic - țin de anii 80 ai secolului XX, nu și deschis către orizonturile reflexivului”.
pot să nu-l asociez acelei vremi. Când în atelierele Su- Publicul numeros de la vernisaj a reunit colegi,
cevei lucrau cu talent, pasiune și deplinătate a forțelor prieteni și admiratori ai pictorului, dar și ai artistelor
artistice Mircea V. Hrișcă, Ion Carp-Fluerici, Dumitru plastice Viorica-Ana Moruz, soția, Codruța Iones-
Rusu, Adrian Bocancea, Ileana Bardă, Mărioara Cor- cu-Moruz și Oana Chilariu-Moruz, fiicele, care prin
duban-Pruteanu, Veronica Gridinoc, Mircea Dăneasa, prezența pe simezele expozițiilor pictorilor suceveni
Lucia Pușcașu, Pușa Pîslaru-Ionescu, Virgiliu Parghel, - necontenită a Vioricăi Moruz, frecventă a Codruței
iar vernisajele din fosta galerie de artă îi aduceau în Ionescu-Moruz până la stabilirea în Canada și iarăși
zona natală, cu entuziasmul tinereții, pe pictorii Oc- frecventă a Oanei Chilariu-Moruz, odată cu intrarea sa
tavian Vișan, Ion Grigore, Elena Greculesi, Costin în viața plastică -, precum și prin rezonanța numelui
Moruz păstrat în semnarea creațiilor lor, au hrănit de Cu îmbrățișări, sărutări, flori, cu ochii când la
asemenea memoria lui Tiberiu Moruz și sentimentul compozițiile, peisajele, portretele, grafica lui Tiberiu
E
unei moșteniri nerisipite și, deopotrivă, înnoite. Moruz, când la Doamnele și Domnițele Moruz, într-o
larmă plăcută de inimi deschise, de la-
S T I C
crimi, sărutări, suspine și exclamații de
bucurie, de frânturi de evocări și foto-
grafii împreună cu moștenitoarele artis-
tului, vernisajul și-a avut și tradiționalele
intervenții ascultate interesată și respec-
tuoasă tăcere. Cu mulțumirile adresate
soției pictorului pentru organizarea re-
A
trospectivei și publicului pentru impre-
L
sionanta prezență și cu anunțul lansării
albumului la sfârșitul lui octombrie, la
P
închiderea expoziție – dr. Ion Mareș, di-
rector adjunct al Muzeului Național al
Bucovinei. Cu o trimitere la proiectul
R T E
instituției de readucere în atenția publi-
cului sucevean și în atenția breslei, criti-
cilor și iubitorilor de artă a unor artiști
bucovineni de valoare insuficient cunos-
cuți și cu o meditație asupra destinului
artistului în societate și a destinului lui
A
Tiberiu Moruz, un „artist complet”, cu
un „discurs curajos”, cu creații fără com-
promisuri - pr. dr. Gabriel Herea, șeful
Biroului de Artă al Muzeului Național
O asemenea dinastie artistică este rară, iar dacă al Bucovinei.
Doamnelor Moruz le alăturăm (și este obligatoriu să o În continuare, a luat cuvântul artista plastică
facem!) și Domnițele Moruz, Natalia Ionescu-Moruz, Lucia Pușcașu. A vorbit cu delicatețe despre om și com-
absolventă de Arte și Design în Canada, și Sofia Chi- petent despre creația sa, despre stilul său personal - cu
lariu-Moruz, elevă la profilul plastic al Colegiului de dublul atu, al perceperii creației artistice mediate de
Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, realizăm că este propria trăire creativă și al bunei cunoașteri în liniile
vorba chiar de o familie unicat, și în Bucovina, și poate sale esențiale a operei lui Tiberiu Moruz. Cunoaștere
nu numai. sporită în ani de ipostaza sa de curator al expoziției
Cu toate acestea, în lumea artiștilor plastici su- consacrate artiștilor plecați la data lansării volumu-
ceveni nu este cazul singular al unei vocații moșteni- lui „Un secol de arte frumoase în Bucovina” – Ileana
te, încurajate, cultivate: Călin Baban, fiul pictorului Bardă, Dimitrie Loghin, Ion Carp-Fluerici, Mărioara
Gabrel Baban, Ioana Rusu-Sadovei, fiica pictoriței Ca- Pruteanu-Corduban, Mircea V. Hrișcă și Tiberiu Mo-
melia Sadovei, au ales aceeași cale grea a pasiunii îmbo- ruz, de coordonarea lucrării „Anuala 2013. Cu o privire
gățitoare doar spiritual, intelectual, sufletește, urmate retrospectivă de la fondarea Cenaclului U.A.P. Suceava
în vremuri adverse. Nu pot de altfel să nu o pomenesc (1970)” și de pregătirea comentariilor publice asupra
și pe Ana Creangă, fiica artiștilor plastici Oana Ruxan- picturilor lui Tiberiu Moruz, readuse în lumina unor
dra Hrișcă și Cristi Creangă și nepoata lui Mircea V. expoziții tematice sau cu prilejul comemorării unui
Hrișcă, proaspătă studentă la două din facultățile Con- buchet, unui mănunchi de ani de la nașterea ori de la
servatorului bucureștean, dar deja cu lucrări și expoziții stingerea sa din viață în ianuarie. Bună cunoaștere care
de arte plastice la activ. n-a împiedicat-o să-și exprime surpriza descoperirii pe

simezele retrospectivei a unor lucrări în culori de apă pe ției, până au cuprins vernisajul ca o ploaie bună sufletul
care nu i le știa, dovadă că orice creație complex își are ars de dor.
necunoscutele sale. În încheiere, a elogiat-o pe colega și *
prietena Viorica-Ana Moruz, care, deși întotdeauna cu Considerat nu o bucurie, ci chiar bucuria fami-
grijă întâi pentru soț, fiice și pentru numeroșii elevi, nu liei, cum a mărturisit mezina pictorului, artista plastică
a renunțat la valorificarea talentului său, la prezența în Oana Chilariu Moruz, miercuri, 26 octombrie 2022,
anualele Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici, în de sărbătoarea Sfântului Dumitru, în mijlocul lucrări-
expoziții de grup și personale. lor sale de pe simezele foaierului de la etajul I al Muze-
Fericită să-și aibă fiicele, nepoatele și ginerii ală- ului de Istorie Suceava, a fost lansat albumul „Tiberiu
turi la acest atât de dorit și de așteptat vernisaj al retro- Moruz: Pasiuni omenești, impulsuri și vibrații ale sufle-
spectivei soțului, Viorica-Ana Moruz a lăsat ca graiul tului” de Mircea Oliv.
sufletului să-i însorească, să-i lumineze chipul și să-i Regretând la început, ca toată lumea, că, tipărit
înroureze ochii: „Îmi pare rău că Tiberiu s-a dus atât încă din primăvară, albumul nu a putut fi prezentat cu
de devreme și nu a terminat ce a început”. Ca și Anca ocazia vernisajului personalei „Tiberiu Moruz – expo-
Parghel, a oftat, primii doi
artiști liber-profesioniști ai
Sucevei. Fiecare, a adăugat,
cu încă multe de spus în
arta sa. Și a mai mărturisit
că o alină întâlnirile cu oa-
menii care l-au cunoscut,
i-l pomenesc, nu-l uită.
Și Oana Chila-
riu-Moruz, mezina (avea
doar 11 ani la dispariția pă-
E
rintelui), cu acea siguranță

și adâncime cu care viața își
C
gravează oamenii și întâm-

plările în memoria copiilor,
S T I
ni l-a adus înaintea noastră

pe tatăl și pictorul Tiberiu
Moruz, a cărui artă se află
nu doar pe simezele retro-
spectivei, ci și în albumul
A
care va fi lansat la încheie-

rea acesteia, album posibil
L
de achiziționat încă de pe acum de la Muzeu. ziție retrospectivă” de pe 13 septembrie 2022, iată că,
Foști prieteni, admiratori, colegi, Corneliu Pâ- văzând câți prieteni ai Moruzilor, câți iubitori de artă și
P
râu, Elena-Brândușa Steiciuc, Florina Matran au îm- câți cititori și ascultători ai criticului de artă Oliv Mir-
părtășit la rându-le amintiri personale, care dacă nu au cea au ținut să fie prezenți la eveniment, părerea de rău
reușit să fie urmărite de toți participanții (mulți antre- s-a estompat, lăsând loc simțământului unei noi sărbă-
R T E
nați deja în cercuri mai mici de astfel de rememorări) tori-omagiu a omului și pictorului Tiberiu Moruz. De
au ajuns până la Doamnele și Domnițele Moruz, mă- data aceasta doar cu artistele plastice Viorica Moruz și
rind și intensificându-le emoțiile cu care au trăit această Oana Chilariu Moruz, împreună cu nepoata Sofia Chi-
întâlnire peste timp și geografii. Emoții care s-au trans- lariu și părintele său, urmând ca undele emoției să trea-
mis în valuri sub ochii enigmatici din autoportretul lui că Oceanul, de la inimă la inimă și prin consemnările
A
Tiberiu Moruz și sub cei veșnic tineri din portretul so- presei, până la fiica cea mare, Codruța Ionescu Moruz

și familia sa, în care se exprimă o nouă artistă plastică rațiile cărora le-au aparținut, criticul Mircea Oliv și-a
Moruz, Natalia Ionescu. apreciat truda la albumele lor ca „o experiență plină de
Ion Mareș, director-adjunct al Muzeului Nați- învățătură pentru mine și de luare aminte pentru toți”.
onal al Bucovinei, a salutat manifestarea la microfon, Invitând publicul să stăruie asupra lucrărilor din expo-
punând accent pe condiția de fost coleg a lui Tiberiu ziția retrospectivă, Mircea Oliv l-a tratat cu deferență,
Moruz, o perioadă (1976-1984) angajat al muzeului atrăgându-i atenția asupra a ceea ce reprezintă în creația
sucevean, iar pr. Gabriel Herea, șeful Biroului Artă al lui Tiberiu Moruz școala de arte frumoase de la Cluj
instituției, a vorbit despre activitatea editurii Muzeului, - menționându-i dintre colegi, ca mai vizibili, pe Ho-
Karl. A. Romstorfer, de editare de lucrări științifice, de ria Bernea, Teodor Moraru și Alexandru Chira -, dar și
lucrări de promovare și de lucrări de artă. Cu deosebite asupra contribuției izvorâte din cursurile de conserva-
mulțumiri, cărora li s-au alăturat și Mircea Oliv, auto- tor urmate la Muzeul Național de Artă din București.
rul celui mai substanțial studiu dedicat operei lui Tibe- După care i-a antrenat pe cei prezenți într-o analiză
riu Moruz, și Oana Chilariu Moruz, la adresa artistului plină de finețe asupra specificului artei lui Tiberiu Mo-
fotograf Petru Palamar, pentru calitatea reproducerii ruz, cu lumina subiectul principal al lucrărilor sale, cu
picturilor în eleganta apariție editorială. dominanta unei calme reverii solare, cu un duh poetic
Autor al încă două albume apărute sub egida ce-i pune creația laolaltă. Un artist care s-a respectat
Muzeului Național al Bucovinei, albume consacrate într-un secol al dezrădăcinărilor, într-o lume în care, el
lui Traian Postolache și Mircea V. Hrișcă, criticul de însuși dezrădăcinat, Tiberiu Moruz s-a înrădăcinat prin
artă Mircea Oliv a mărturisit dificultatea acestei expe- profesie, hrănit și de sevele din adâncurile Bucovinei și
riențe aparte pentru Domnia Sa, de a selecta picturi Basarabiei.
și grafică pentru reproducere tipografică și de a scrie O mare expoziție Tiberiu Moruz la Cluj, a vi-
despre pictor și creația sa în absența protagonistului, cel sat în final Oliv Mircea. O carte/album care să-i reu-
care obișnuit intermediază această cunoaștere. De aici nească și alte lucrări aflate în colecții particulare, poate
și gratitudinea față de Viorica Moruz, care i-a deschis și instituționale, precum și aprecierile de care a avut
parte; o expoziție Tiberiu Moruz cu
E
Doamnele și Domnițele Moruz, am
visat și mulți dintre noi. Și cu toții
C
ne-am bucurat că am fost din nou
împreună cu Tiberiu Moruz, cu Vi-
A S T I
orica Moruz, cu Oana Chilariu Mo-
ruz și Sofia Chilaru: Irina Țibulcă,
prezență dorită și lăudată pe merit în
organizarea expozițiilor de la Muzeul
Național al Bucovinei, Angela Zaro-
janu, managerul Teatrului Municipal
„Matei Vișniec” profesoarele Ileana
Paranici, Oltea Grudnițchi, Jeana L
Horga, Corina Ignat, universitara
P
Elena-Brândușa Steiciuc, jurnalista
Daniela Micuțariu, criticul de artă
Delia-Ioana Leizeriuc, prof. Vasile
R T E
ușa atelierului, ca să-i arate moștenirea Tiberiu Moruz, Bolnavu, arh. Doru Olaș și nu în ultimul rând ar-
picturi, acuarele, schițe, fotografii, documente și mai tiștii plastici Eugenia Goraș, Niculai Moroșan, Cristi
ales să aducă în fața atentului său ascultător – amintiri, Creangă, Mihai Pânzaru-Pim, Constantin Severin.
amintiri… Nume, chipuri decupate dintr-un public numeros,
Cei trei – Traian Postolache, Mircea V. Hriscă și plin de căldură și simpatie. Din foșnetul sufletesc al
A
Tiberiu Moruz – propunând viziuni noi față de gene- unei sincere sărbători.

DIN SENS O P U S Leo BUTNARU Blastere, metamorfoze
M inunea – nimicitoare, s-ar putea spune,

dar în sens metaforic, firește, pentru că
cei care au priceput-o nu au murit, ci s-au minunat,
– aveau să treacă, unii să și rămână, printr-un șoc ne-
maipomenit!
Iată cum s-a întâmplat: după ce trenul a stați-
nimicitor, metaforic vorbind, în continuare, nicide- onat cam la un minut jumătate, doua la Dolhasca, de
cum predispuși să dea crezare celor care s-au întâmplat cum abia se puse în mișcare, în vagon, ca din senin, au
cu Titi Saviani și despre care urmează să vă povestesc apărut doi extratereștri! Erau în combinezoane gri-me-
în continuare, în coborâș de rânduri scrise ca pe niște talice, precum salvatorii de la Cernobîl, care încercau
trepte ce ar putea duce – nu este exclus – chiar în abis, să lichideze urmările dezastrului nuclear. Noii veniți
dar aceasta depinde de starea de spirit a unuia sau altu- hăuleau straniu, șuierător, apoi prinseră a trage din
ia dintre eventualii cititori. Adică, un cititor, chiar co- blaster-ele lor electronice; ei, extratereștrii, trăgeau cu
borând pe treptele acestor rânduri despre nimicitoarea fascicole de lumină în tereștrii noștri românași moldo-
minune, ar putea să rămână, metaforic vorbind, sus, iar veni, docili și neajutorați! Însă, spre parțiala fericire a
un altul, mai slab de fire, ar putea ajunge în abis. Dar țării noastre, extratereștrii nu ucideau din blastere, ci
nu fatal, catastrofal, ci metaforic abisul. – Doamne, ferește! – cu acele fascicole de lumină doar
Și un intermezzo-precizare: minunea, ca nemai- preschimbau oamenii, pe cei vreo douăzeci de inși din
văzută altădată metamorfoză ce i s-ar fi întâmplat vreu- vagon, bărbați, doamne țărănci, copii nevinovați; îi
nui om, dar i s-a întâmplat, în fine, lui Titi Saviani, ar metamorfozau, încât cel care era bătrân devenea tânăr,
fi putut să-i scoată din fire, prin mirare, să-i oripileze, iar tânărul – bătrân, copilul – adolescent ajungea. Bine-
prin radicalitatea ei, doar pe cei care l-au cunoscut pe înțeles, aceasta parcă înspăimânta, dar concomitent și
Titi Saviani până la – firește – respectiva transformare bucura nespus bătrânii și copiii, primii ajungând tineri,
a lui. iar secunzii – satisfăcuți în nerăbdarea lor de a crește, de
Și iată despre ce este vorba. a se maturiza. În schimb, îi înspăimânta de moarte pe
Sâmbăta trecută, Titi Saviani se întorcea cu tinerii ajunși bătrâni! Numai că, în cinismul lor ludic,
trenul de la Suceava, unde o vizitase pe Mimi, dom- extratereștrii alternau efectele operațiunii, adică – ba îi
nișoara de la anul trei la universitatea din acest oraș. metamorfozau pe românașii noștri, ba îi readuceau la
Ieșeanul și suceveanca își puseseră gând (și sentiment) starea de mai înainte, bătrânul bătrân redevenind, tâ-
să se logodească. Deci, vizita a ținut tocmai de a pune nărul – tânăr, copilul – copil... În fine (de etapă, să zic),
la cale, sâmbăta viitoare, în prezența părinților, rudelor, călătorii sperau că ar putea fi lăsați în pace, să ajungă cu
logodna ce avea să se întâmple la jumătate de cale între bine la Iași, precum au pornit de aici, iar alții – precum
Iași și Suceava, cel mai probabil la Dolhasca, pentru ca porniseră de la Suceava. Chit că nu erau cu toții de ace-
nimeni dintre eventualii pricinași să nu aibă motiv de a eași părere (intimă, personală, în gând, în fire), bătrâ-
crâcni că, vezi, nu sunt respectate echidistanța, algorit- nii zicându-și că tare bine ar fi fost ca extratereștrii să-i
mul și altele, dacă logodna ar fi avut loc strict la Iași sau lase metamorfozați în tineri, copiii – de asemenea pro,
strict la Suceava. Prin urmare, la mijloc, să iasă o treabă problema nemulțumirii venind, bineînțeles, din partea
echitabilă, de centru, cum s-ar spune. Astfel că moldo- tinerilor care n-ar fi fost de acord să fie abandonați în
venii noștri care, aidoma lui Ștefan cel Mare, uneori stare de bătrâni.
sunt aprigi la mânie și repede vărsătorii de nemulțu- Numai că bieții și surprinșii, unii – speriații noș-
miri, să fie dezactivați din start și iremediabil: centrul, tri tereștri conaționali de pe un picior de plai cu pădu-
echidistanța, algoritmul, dreptatea! rea defrișată aveau să înțeleagă neamânat că, de fapt,
Prin urmare, urmându-și calea, Titi Saviani, nu trecuseră decât prin prima parte a experimentelor
dimpreună cu călătorii din vagonul în care se afla, să de metamorfozare, pentru că, la un moment dat, ex-
fi fost vreo douăzeci de toți, bărbați, doamne, copii... tratereștrii modificară intensitatea și spectrul cromatic
al fascicolelor de lumină îndreptate spre călătorii din cu ceilalți călători, de către extratereștrii cinici și infan-
vagonul 5 al acceleratului (care, în acea situație, se pu- tili, se pare. Astfel că nici nu ar putea să spună cum
tea numi nu accelerat, ci scelerat!) Suceava-Iași, încât a sărit prin geamul deschis al vagonului, fără să-și dea
– altă surpriză, și mai năucitoare! – doamnele țărănci seama că locomotiva gonea la turații maxime! Titi își
se transformau în domni orășeni, adică femeia devenea dădu seama – Slavă Ție, Doamne, al tereștrilor și extra-
bărbat și viceversa, tinerii și copii deveneau domnișoare tereștrilor! – că zboară lin, câteva clipe, apoi aterizează
și fetițe, și tot așa, din repriză în repriză, ba metamor- ca pus cu mâna – în picioare, bine și nevătămat! „Am
scăpat!” și-a zis în sinea sa, mai înălțând o repriză
de slavă Celui de Sus, după care porni spre șoseaua
ce duce spre Iași, iar cât merse cam la trei, patru
sute de metri până acolo, parcă își mai venise în
fire. Urcă în prima mașină care stopă și, într-un
sfert de oră, era deja la ușa apartamentului. Nu
sună, să nu-și deranjeze părinții, ci a descuiat cu
cheia lui, intră și, în clipa următoare, – mama țipă
și căzu în leșin în cadrul ușii ce dădea dinspre sa-
lon în hol! Titi se repezi să-și ajute mama, în clipa
următoare apăru și tatăl, împreună cu fiul ducând
mama și soția pe canapea, aducând apă etc. Mama
deschise ochii, însă, în clipa următoare, leșin tatăl!
Vorba e că, în orbirea spaimei, el încă nu dăduse
ochii cu fiul ce intrase în casă, iar după ce soața sa
și-a venit în fire, tatăl s-a uitat la fiu și – a leșinat!
– Cine ești? întrebă, cu greu, mama.
S
– Cum, cine sunt? Titi... răspunse Saviani.
– Cum îți permiți să ne sperii dumneata pe
U
noi, doi oameni în vârstă? întrebă mama, stropin-
du-l cu apă pe tata care, neamânat, își veni în fire.
P
– Nu înțeleg... nu înțeleg... se arătă Saviani
nedumerit.
O
– Cum ai fi tu Titi al nostru, dacă ești o...
o domnișoară?! spori mama vocea care îi revenea,
după ce revenise și ea din leșin.
N S
În clipa următoare, străfulgerat de cea mai
neplăcută bănuială din câte a avut el până la cei
douăzeci și cinci de ani ai săi, Titi era în fața oglin-
zii din hol! Era, dar putea și să nu mai fie! Chiar E
așa, ușor sofisticat, dar dur în adevărul situației în
fozați, ba readuși la starea inițială, ba retransformați – care se afla: de mare surpriză, electrocutat de un alt șoc,
S
ba readuși, într-un joc dement al extratereștrilor care, Titi putea să fie, dar nici să mai fie!
după reacțiile lor exaltate, deplasate, păreau să încerce ...Exact, explicația e că Titi Saviani reușise să
o mare bucurie! Șoc, demență, nu altceva! Îți ieși din sară prin geamul vagonului în momentul în care era
N
minți, te părăsește cugetul! metamorfozat în domnișoară! De unde să-l cunoască

Exact într-un moment de șoc maxim, Titi Savi- bieții săi părinți, cum să nu aibă dânșii, aproape, atac
ani simți că nu mai rezistă, că își iese completamente de cord, când cineva străin le deschide ușa cu cheia și
I
din minte, dacă nu întreprinde ceva, ca să se salveze din le intră în casă? După care le mai și spune că el, care
D
iad-raiul preschimbărilor la care era supus, dimpreună de fapt este o ea, e fiul lor! Piei de aici, Doamne, iartă!

Primul lucru la care s-a gândit cu groază Titi Sa- Da, mama și Tita au înțeles: tata telefonase la re-
viani care, de fapt, mai curând ar fi fost deja Tita, e că staurantul „Nunta” din Dolhasca, unde trebuia să aibă
S – gata, s-a zis cu logodna lui / ei cu Mimi, prietena lui / loc logodna lui Titi cu Mimi. N-a fost să fie...
ei de la Suceava... Până la urmă, părinții l-ar putea înțe- – Tita, trebuie s-o telefonezi pe Mimi... Încear-
U
lege... dar cu Mimi, – gata, amin! – nu mai poate avea că să o faci să creadă că e adevărat, a spus și mama cu
nicio relație (în limitele bunelor moravuri, firește...). voce scăzută, derutată, ușor aiurită. Doar ușor, pentru
P
Într-adevăr, până la urmă și nu peste mult timp, că, până la urmă, o mamă se poate împăca – chiar oa-
O
părinții au rămas cu inima oarecum îndoită la auzul recum bucuroasă! – cu gândul că în loc de un fiu are
celor povestite de fiul lor Titi, care ajunsese fiica lor deja o fiică...
Tita. Da, Tita, pentru că chiar așa era scris în cartea de
identitate: Tita Saviani. Iar minunea, ca o reminiscență
N S
de la acea intruziune și agresiune a extratereștrilor, con- Iluzioniștii

sta în următoarele: fotografia din cartea de identitate
demonstra, ralanti, ca pe un display de telefon celular, A spune că ai nenumărate motive pentru ca să
cum chipul lui Titi se transformă în chipul Titei și in- faci ceea ce îți voi spune eu, de parcă tu însuți ți-ai spu-
E
vers. Părinții priveau ca vrăjiți ace metamorfoză! Cu re- ne să faci..., – sunt sigur, ceea ce îți voi spune să faci
gret, doar fotografică, metamorfoza, pentru că ea avea
S
va fi extrem(al) de convingător, încât ți se va părea că

loc doar la nivel de chip, nu și de trup, de fiziologie, chiar tu însuți îți spui să faci și – vei face! A spune așa
fostul Titi rămânând, nemodificat, actuala Tita. Însă ceva, – că ai nenumărate motive etcetera, – înseamnă să
metamorfozele – aveau să constate Tita și cu părinții – spui foarte puțin, neconvingător, pentru că e sec spus,
N
nu se petreceau doar în cadrul fotografiei din cartea de socio-birocratic, ne-plastic în veacul plasticului răs-
identitate, ci și în toate celelalte poze pe care le aveau în pândit pretutindeni, otova, în formele sale de miliarde
I
casă: în toate, Titi se reînfățișa, apoi dispărea, ralanti, ca de pungi multicolore ce sufocă marile orașe, mai ales
să rămână în Tita. Saviani și unul și... cealaltă, oarecum
D
periferiile acestora, pe care le înăbușă până la deplină

același, aceeași. anihilare.
Astfel că modificările suprarealiste din pozele cu Așadar, unicul motiv convingător pentru ca să
Titi ajuns Tita fuseseră lăsate de extratereștri ca un ali- faci ceea ce vei fi convins, ca de tine însuți, să faci: mo-
bi credibil pentru românașii noștri moldoveni, dar și tivul, argumentul suprem, – dramatic, imbatabil – e că
pentru cei de pretutindeni, pentru a crede în ceea ce chiar și din viața ta trăită pe trei sferturi deja – terori-
spunea Tita care fusese Titi. zat, deumanizat, desensibilizat de ceea ce nu ai făcut,
Din păcate, subsemnatul nu poate ști la ce sta- din lașitate sau nepăsare, – vei putea deconecta, ca și
diu a rămas fiecare din ceilalți vreo nouăsprezece călă- cum, cotidianul de la conștiința ta, de la memorie!!!
tori din vagonul 5 al acceleratului (sceleratului!) Sucea- Imperativ, să te eliberezi de teroarea cotidianului prin
va-Iași, în ce stare și înfățișare au coborât ei pe peronul tranșantă și ireversibilă deconectare, pentru a putea
gării din capitala moldavă, cum s-au înfățișat – re-înfă- auzi cacofonia care – paradoxal de surprinzător! – ar
țișați? – acasă, în fața celor dragi – părinți, frați, surori, fi ca și simfonia gândurilor, ideilor străine și personale,
bunici... Bătrânii – tineri, copiii – adolescenți, tinerii învălmășite – cum să zic, cum să le plasez? – dincolo
– copii?... Bărbatul – femeie, femeia – bărbat?... Plus de cotidian, de gri, de clișeu, de lehamitea terorizantă a
că nu se știe la ce alte metamorfoze ar fi putut fi supuși banalului și blazatului care, într-un cuvânt, se numește
de extratereștri, după ce Titi-Tita a sărit prin geamul cu un singur cuvânt-asasin: cotidianul.
vagonului... Ascultă și încearcă să percepi gândurile ce se
Tatăl căută un număr la telefonul său celular, îmbulzesc, avide de a deveni expresie, sens inteligibil
duse aparatul la ureche, pentru ca după două-trei clipe chiar la gura de grotă a conștiinței și subconștientului
să spună: tău. De grotă, zic, din cauza imparabilului argument
– Aici Simion Saviani... Comandasem o masă... socratic – eu știu că nu știu nimic. Ideile, abundența
Vă rog să anulați comanda... Din păcate, nu vom putea lor de dincolo de cotidian, se cheamă unele pe altele,
veni... Situație imprevizibilă. se îmbulzesc, se comportă magnific de... incorect, pen-
tru că cer expresie, sens inteligibil, unele în detrimentul comportamentul lumii, de reacția ca... lipsă de reacție
altora, pentru a învinge cele care au pondere, pentru a indivizilor la CEEA CE APARE, concluzia nu poate
a fi călcate în picioare – proscrisele de a nu fi scrise, fi decât una:
răspândite... Tocmai în sfera gândurilor este evidentă – Pentru că, de fapt, nu este important rezulta-
și de nesubstituit implacabila legitate a concurenței, în tul, ci însuși procesul...
întreg evantaiul ei de procedee anihilatoare de vecin, Precum în cazul, să zicem, când dumneata, Citi-
înrudit, afin și toate celelalte. torul sau Scriitorul (când vorbești, majuscula nu se ob-
Prin urmare, deconectează-te de la cotidian, în- servă...) întâlnești, la un colț de stradă, un cal vorbitor.
cercând să înțelegi adevărata mișcare de sensuri, neobiș- – Salut, eu sunt Calul Vorbitor, zice Calul, în-
nuită prin ereditatea spiritului universal, care nouă, în tr-adevăr vorbind.
teroarea cotidianului, ne-a fost ca și perdeluită, tăinuită. – Eu – sunt (îți spui numele, rostindu-l cu im-
Atenție! Ideile își pot pierde echilibrul în întu- portanță dumneata, Cititorul sau Scriitorul).
nericul gri al cotidianului, în care Adevărul totdeauna a – A-a-a-a... unde face, cu subînțeles Calul Vor-
umblat cu capul spart, pe când noi, perfizi, poltroni, zi- bitor. (În loc să fornăie, ca să nu ajungă chiar la neche-
cem că, de fapt, el este încoronat cu purpurul de petale zat în toată legea!)
al macilor. Nu, Adevărul e cu capul spart, e însângerat, ...Și tot așa, din paradox în paradox, ce apare
și nu... îm-petalat! Astfel că, pierzându-și echilibrul, după ce reușești să-ți deconectezi conștiința de la co-
ideile pot cădea, decădea unele după altele, pot alcătui tidian, dezvolți acest subiect care, în derularea proce-
baricade de idei moarte, de după care alte idei ochesc sului, poate să ajungă un cu totul alt subiect, decât se
în alte idei arăta la început, ceea ce (ne) convinge încă o dată (în
Obișnuiește-te cu paradoxalitatea ce domină plus), dacă mai era nevoie, neam al nevoii ce ești tu, că,
infinitudinea de dincolo de cotidian... în fond, nu este important rezultatul, ci însuși proce-
Nu, nu e bine spus: „Obișnuiește-te cu para- sul...
doxalitatea...” Pentru că, acum îmi dau seama, orice Iar pentru cel care, între timp (între timp însem-
S
mod de a te obișnui e de asemenea o stare de... coti- nând exact cele câteva minute care i-au fost necesare
dian. Chiar în absența cotidianului din care, să zice, pentru a urmări textul prezent până la acest moment;
U
ai reușit să te sustragi-retragi. Ar fi parcă – obișnuin- salut perseverența!); așadar, eventualului nou prieten îi
ța – un cotidian prin... corespondență, fără frecvență, pot da cel mai eficient sfat care duce la deconectarea
P
facultativ... Oricum, și acesta, în orice mod și stil ar conștiinței de cotidian: să se facă, asemeni mie, ilu-
fi el convertit, de asemenea plicticos, terorizant, te-ar zionist! Ca și mine, să apară, seară de seară, pe arena
O
readuce în altfel de gri, de clișeu, de lehamite a banalu- circului, ajutând lumea spectatoare să-și deconecteze
lui și blazatului care, într-un cuvânt, se numește cu un conștiința de la cotidian!
singur cuvânt-asasin: cotidianul. Ca și mine, să-și încheie o seară după alta, – cu
N S
Asta ar fi calea de a suporta paradoxul, chiar – iepuri scoși din joben, cu piese de numismatică scoto-
supremul paradox, când apare, revelator sau irelevant, cite după cele mai obișnuite urechi de spectatori, cu
– depinde de modul de percepție individual, – apare papagali scoși de la subsuoară sau chiar pe gură; înde-
ceea ce nu aștepta nimeni să se poată întâmpla. Ceva plinind rugămintea vreunui pici-gâgâlici, să producă E
despre care s-a tot vorbit și s-a scris de infinite ori, o spuză de ninsoare; să decapiteze toți regii, damele,
despre care, tot de atâtea ori, s-a tăcut... Și de cum valeții cărților de joc, după care, generos, să-i reabiliteze
S
apare, din neobișnuință cu ceea ce impune lumii să odată cu Maria Antoaneta, Marat și Robespierre...
se obișnuiască cu paradoxalitatea, chiar și în grad su-
prem, toți vor întoarce spatele – sensului, semnifica- ...după care, să revină acasă, ca și cum ocolind
N
ției, paradoxalității... – plus la asta, închizând, strâns, cotidianul ce s-a și încheiat odată cu trecerea zilei „de
ochii, să nu vadă, înfundându-și urechile cu ceară an- dincolo” de conștiință. Pentru ca – odată ce nu con-
ti-sirenică, să zic, – să nu audă, vor mai face naiba știe tează rezultatul, ci însuși procesul, – mâine să revină
I
ce – că lumea e șmecheră, totuși! – să nu simtă ceea ce în arenă, spre a crea din nou desăvârșita minciună sau
D
apăru, apare, sau poate să apară... Dar, indiferent de supremul paradox – pe sine însuși...

M ISC EL L ANEA Cornelia PETRESCU Lună de miere conectată

Scenariu scurt metraj
Partea 1. Amanda şi Grigore pleacă în voiaj un papion de culoarea trandafirilor.

de nuntă. e/ Grupul se desparte în două făcându loc de
a/ Zori de zi. O vilă luxoasă pe peronul căreia trecere cuplului, nenumărate braţe ridicate îl urmăresc
încep să iasă invitaţi care au sărbătorit căsătoria Aman- şi fotografiază. Participanţii se dezlănţuie, scot chiote şi
dei (Andy) cu Grigore (Grig). Câteva tinere femei cam urale demăsurate. Cu toţii se chinuie să primească în
obosite, cu machiajele în curs să se şteargă, în rochii de mâini cupele de şampanie pe care un boy le serveşte de
seară şifonate. Bărbaţii în costume închise la culoare au pe o tavă ; doi bărbaţi manevrează o maxi-sticlă din
vestele descheiate, cravatele (sau papioanele) desfă- care toarnă în cupe.
cute atârnând jalnic. Cei mai mulţi dintre invitaţi au ŞEFU’ (dă tonul lui „La mulţi ani’’
telefoane portabile în mâini şi se apleacă asupra ecrane- cu o voce răguşită de afon beţiv)
lor acestora ignorându-i pe cei din jur. In prim plan o - Hai, daţi-i drumu’ ! 1, 2, 3 !
elegantă foarte ţeapănă doamnă ţine în braţe un canis- GRUPUL intonează cântecul fals,
ch între lăbuţele căruia e fixat un portabil. cu decalaje între voci.
Un bărbat impozant, cu aliură de şef, îşi ridică f/ Ciocnitul cupelor de şampanie pune proble-
ochii de pe ecran şi strigă cu o voce răguşită. me, la câteva persoane lichidul spumos deversează pes-
ŞEFU’ te preţioasele portabile. Doamna cu căţelul priveşte cu
- Ticule, unde ţi-e recuzita ? Te ajută şi Alecu ! disperare duşul care îl alungă pe Dudu din braţele ei
Un tânăr iese din grup ; poartă în mână şi portabilul care cade pe peron unde beneficiază de
o sacoşă mare, umflată. rămăşiţa de şampanie din cupă.
TICU DOAMNA CU CĂŢELUL
- Aici sunt şefu’ şi am tot ce trebuie. - Mai God ! Help ! Help !
ŞEFU’ g/ Nimeni nu o bagă în seamă; atenţia tuturor
- Şi voi, toţi ceilalţi, dregeţi-vă vocile, este captată de cuplul care se urcă în maşină sub scruta-
trebuie să întâmpinăm însurăţeii rea neobosită a portabilelor.
cu o cântare cum nu s-a mai auzit ! h/ La îndemnuri gălăgioase din partea grupului,
b/ În faţa peronului aşteaptă un luxos auto- cei doi se sărută cu ardoare deîndată ce se instalează
mobil decapotabil. Ticu şi încă un tânăr coboară scara în eleganta maşină. Un bărbat grăbit pune, în spatele
peronului, scot din sacoşă cratiţe, castroane, clopoţei cuplului, două geamantane şi două genţi de voiaj ele-
(se aud clinchete) şi ghirlande multicolore pe care le gante.
ataşează de tubul de eşapament al maşinii. i/ Grig demarează vertiginos şi automobilul por-
c/ Grupul de invitaţi se animează, încep să se neşte ca o săgeată însoţit de corul de urări şi chiuituri
audă şuşoteli, frânturi de vorbe, râsete şi câteva lătrături şi mai ales de zdrăngănitul asurzitor al cozii sonore care
ale căţelului. îl însoţeşte.
d/ Tânărul cuplu iese din clădire. Tânăra mireasă j/ Dudu, canişul, aleargă după maşină lătrând.
are o înfăţişare diafană deşi oboseala îi marchează chi- Cei doi îl privesc amuzaţi şi fac semne de rămas bun
pul frumos proaspăt remachiat. Gura senzuală, ochi al- după care încep un dialog. Drumul pe care îl parcurg
baştri migdalaţi, o siluetă perfecă. Este îmbrăcată într-o este străjuit de privelişti încântătoare.
foarte cabrată salopetă argintie, pe cap poartă un voal GRIG
alb care mătură pământul iar în braţe un enorm buchet - Cred că eşti de acord cu mine, Iubi, petrecerea
de trandafiri roşii. Mirele este un tânăr bine făcut, chi- a fost ex-tra-or-di-na-ră !
pul îi este încadrat de o barbă savant ajustată. Poartă de ANDY
asemenea un costum argintiu foarte cabrat pe corp şi - Un vis, Iubi, un vis !
GRIG brânză şi jambon, cafea şi croissante !

- Și s-au luat imagini, nu glumă ! Înţeles ? Aşa cum se cuvine
ANDY unor îndrăgostiţi în luna de miere !
- Da Iubi...O să avem cu ce ne delecta. O VOCE
Dar acum mi-e cam somn... .......
k/ Andy somnoroasă, se alintă şi adoarme pe c/ Andy a terminat convorbirea telefonică şi în-
umărul lui Grig. cearcă mai multe costume de baie admirându-se într-o
l/ Din cele două genţi de voiaj se aud soneriile oglindă. Se opreşte la un complet violet pe a cărui bi-
a două telefoane care se suprapun peste larma lanţului kini figurează nostime semne de întrebare fosforescen-
zăngănitor. te.
d/ O sonerie răsună, Grig deschide uşa şi condu-
Partea 2. Luna de miere începe ! ce spre balcon un boy care împinge o măsuţă încărcată
a/ Camera unui hotel de lux la bordul mării. cu un mic dejun copios. După ce boyul pleacă Grig o
Oră târzie a dimineţii. Andy şi Grig sunt încă în pat şi invită cu mult entuziasm pe Andy pe balcon, la masă.
după o voluptuoasă noapte de dragoste întâmpină cu Ambii sunt în costume de plajă.
îmbrăţişări şi cuvinte tandre deşteptarea. Ii deranjează e/ Cei doi se ospătează cu apetit ; de pe masă nu
două apeluri telefonice emise în acelaşi timp de apara- lipseşte nimic : croisante calde, chifle rumene, brânze-
tele care se găsesc pe noptierele de la capetele patului. turi şi şuncă, sucuri, cafea, fructe...
Andy se întinde voluptos, recuperează telefonul şi înce- f/ După ultima sorbitură de cafea Grig o priveşte
pe, în pat, o lungă convorbire însoţită de mici icnete admirativ pe Andy şi se înarmează cu portabilul pe care
de râs. îl orientează spre dânsa.
ANDY (la telefon) GRIG
- Bună dragă Suzy... (scoate un căscat) - Eşti minunată Iubi ! Aşa ! Ridică-te te rog !
SUZY (la telefon) Ai un costum de plajă minunat, îţi arată
.............. atât de bine formele şi este atât de original !
ANDY (la telefon) Priveşte-mă ! Zâmbeşte ! Mai dulce ! Mai...
- Dragă, pot să-ţi spun doar atât ... ANDY (alintându-se)
(începe o lungă sporovăială) - Vreau o poză împreună cu tine Iubi !
A
b/ Grig îşi pune în grabă un slip şi iese în bal- GRIG
conul larg echipat cu şezlonguri, măsuţă, numeroase - Nimic mai simplu Iubi, ce nu ştii că există SELFI ?
E
plante exotice. Se instalează într-un balansoar de unde g/ Grig fixează portabilul pe măsuţă, îl armează
N
întreţine şi el o convorbire telefonică, se pare nu prea şi aleargă spre Andi, o îmbrăţişează , o sărută şi exclamă
plăcută, căreia îi pune repede capăt după care telefo- fericit :
nează la recepţia hotelului. GRIG
L A
GRIG (la telefon) - Am făcut un filmuleţ Iubi ! Eşti mi-nu-na-tă !
- Nu ! De reglarile financiare se ocupă socrul meu. Costumul ăsta... Aş rămâne aici cu tine o viaţă.
Eu sunt ocupat, sunt în LUNA DE MIERE ! ANDY (privind spre mare) E L
Știi tu ce-i asta? - Vreau la soare ! Lumea este deja pe plajă...
GRIG (închide telefonul şi formează, h/ Cei doi îşi iau sacii de plaja, verifică cu grijă
zâmbitor, alt număr) că nu şi-au uitat aparatele telefonice şi ies din hotel te-
C
- Alo, recepţia? Doresc micul dejun servit lefonând. Soarele îi aşteaptă !

în cameră pentru două persoane !
S
O VOCE Partea 3. Pe plajă.

....... a/ Nu puţine persoane şi-au început expunerea
I
GRIG (uşor enervat) la soare, o mamă grijulie îşi badijonează copiii cu cremă
- Cum ce cameră ? 101, bineînţeles. Si să fie tot solară, mai mulţi iubitori de apă se luptă deja cu valuri-
M
ce trebuie, din abundenţă : fructe exotice, le, alţii fac gimnastică pe malul mării...

b/ Îi găsim pe cei doi îndrăgostiţi deja întinşi ANDY (bosumflată)

confortabil pe tranzaturile care îi aşteptau sub umbre- - N-am chef, Grig, o să mă duc să mă scald şi eu.
A le generoase. Din grija de a-şi bronza picioarele, Andy GRIG (cam enervat)
orientează o parte din tranzat spre soare. Amândurora - Faci ce vrei Iubi, faci ce vrei...
E
li se văd clar doar mâinile care manevrează clavierele h/ Grig lincheşte puţin îngheţata dar suportul i
N
aparatelor telefonice. Din când în când se aud scurte se sparge în mână şi o aruncă dezgustat în nisip, după
exclamaţii şi cei doi îşi transmit între ei S. M. S.-uri care se instalează din nou pe tranzat şi priveşte imagi-
c/ Pe umbrela deschisă se proiectează cele două nile pe smartfon.
E L L A
ecrane ale telefoanelor pe care se pot vedea (şi citi) ANDY (transmite un SMS lui Grig
frânturi ale celor urmărite de fiecare dintre cei doi. după care se ridică alene)
Mai este proiectat şi un ceas fictiv care afişează scur- - Imi este cald, mă ard picioarele, o să intru în apă
gerea timpului... Grig urmăreşte cu multă pasiune un GRIG ( lungit pe tranzat îşi priveşte soţia)
match de foot iar Andy filmuleţe transmise de prieteni. - Foarte bine Iubi ! Intr-adevăr, picioarele,
d/ După un sfert de oră de stat la soare Andy de la superbul tău slip până la glezne, sunt roşii
C
transmite lui Grig un S. M. S. care se afişează şi pe ecra- ca para focului ! Du-te, o să vin şi eu
nul de pe umbrelă, alături de nişte imagini de la nuntă. după ce termin de văzut câteva dintre
ANDY (mesaj S. M. S., afişat pe ecranul imaginile superbe pe care mi le-ai trimis.
S
telefonului său)
I
- Iubi ! Uite-l pe Dudun ce nostim este ! Partea 4. Marea nu iartă.

A vrut să-mi muşte voalul ! Ha, ha ! Am primit a/ Andy priveşte visătoare Marea, câteva pânze
M
multe imagini extraordinare de la mai zboară pe apă ca nişte năluci. In partea stângă se vede
multe fete şi băieţi, ţi le retransmit şi ţie. un dig ce pare tăiat în stâncă.
e/ Răspunsul lui Grig vine după vreun alt sfert b/ Andi se decide în sfârşit şi intră încet în apă :
de oră, până la glezne, până la genunchi, la burtă... Ce plăcut
GRIG (mesaj S.M.S afişat pe ecranul este! Nu prea ştie să înoate dar se aruncă pe spate în
telefonului său) plută şi valurile o leagănă alene. Și valurile o duc şi o
- Te sărut Iubi, nu te supăra că sunt prea prins tot duc...
cu matchul ăsta. Ex-tra-or-din-ar ! ANDY, în « plută », privind visătoare
Bravo băieţi ! cerul îşi spune :
f/ Mai trece o jumătate de oră. E spre ora prân- - Voluptuos ca şi luna noastră de miere!
zului (aşa cum indică ceasul afişat pe umbrelă). Grig Lună cu adevărat dulce, mai gustoasă
ţâşneşte în picioare şi se adresează soţiei lui : ca mierea care e prea dulce... Iar Grig e o comoară !
GRIG Un cântecel se înfiripă pe buzele zâmbitoare :
- Cald, foarte cald ! Te invit Iubi la o bere Grig, Grig, Grig... sau poate mai bine :
sau la o răcoritoare după care în apă ! Iubi, Iubi, Iubi...
ANDY c/ Dintr-o dată buzele i se crispează, o mână a
- Nu pot să-mi desprind ochii de pe filmuleţul atins ceva tare. Pipăie speriată şi simte o suprafaţă grun-
de la Suzy, e prea nostim Iubi ! zoasă ca piatra.
Apa poate să mai aştepte. ANDY, panicată, îşi spune :
g/ După mai mult de altă jumătate de oră Grig - Trebuie să fie digul pe care l-am văzut,
se reîntoarce ; de pe el se scurg picături de apă. In mâini ia să mă ţin de el...
are o îngheţată care începe să se topească şi i-oi propune d/ Încearcă să se redreseze din plută dar sim-
lui Andy : te că nu mai atinge fundul apei cu tălpile picioarelor.
GRIG Apa creşte, creşte, îi depăşeşte cât ai clipi gâtul şi apoi
- Iubi, îţi propun o îngheţată excelentă. creştetul capului. Se zbate, înghite apă, dă din mâini.
Am înghiţit şi eu una : mango cu pistache. Mişcările îi devin din ce în ce mai lente şi trupul ei se
Ia de gustă ! îndreaptă lin spre piciorului stâncos.

e/ E ora prânzului, ceasul afişează scurgerea tim- lângă pereţi. Singurătate şi linişte deplină. Pe unul din
pului dar Grig continuă să privească ecranul mobilului scaune este aşezat Grig care, nervos, priveşte ecranul
său. smartului. Pe perete,ceasul care măsoară scurgerea tim-
GRIG, se instalează mai bine pe tranzit şi îşi spune : pului.
- Desigur că Iubi apreciază răcoarea mării, s-o mai las b/ O uşă albă se deschide lăsând să treacă o in-
puţin până plecăm să îmbucăm şi noi ceva. firmieră cu o trusă medicală în mână. Grig este deja în
Să mai privesc câteva foto de la nuntă... picioare şi o acostează :
e/ Garda Salvamar îşi face datoria. Luc, tânărul GRIG (pe ton agresiv) :
bronzat din turnul de control scrutează cu binoclul - Soră ! Cum se simte soţia mea ? In ce cameră se află ?
suprafaţa calmă a mării. Işi opreşte mai îndelung cer- INFIRMIERA (continuându-şi drumul) :
cetatrea la piciorul digului, acolo este un mic vârtej, - Domnule, nu ştiu cine este soţia dumitale
capcană spre care sunt purtaţi de valuri nu puţini va- şi deci nu vă pot informa despre starea ei.
cancieri. I se pare oare sau într-adevăr şi acum cineva GRIG (pe ton agrersiv) :
se zbate acolo ? Dă imediat alerta, cere ajutorul echipei - Cum nu ştii cine este soţia mea ? Doamna Amanda
Salvamar după care coboară în grabă din turn, străbate Vărzaru ! Aţi adus-o acum câteva ore cu Salvarea
în fugă plaja şi digul lung. la spital şi tu nu ştii nimic despre ea ?!
f/ Luc plonjează şi după o căutare îndelungată INFIRMIERA (se opreşte şi îi răspunde calm ) :
o scoate pe Andy la suprafaţă. Doi tineri din echipa - Cred că este vorba despre doamna adusă de Salvamar
Salvamar, ajunsă deja pe dig, îl ajută şi scot pe uscat vic- care nu este sub supravegherea mea.
tima căreia îi aplică imediat primul ajutor. Andy pare GRIG (pe ton agrersiv) :
fără viaţă, chipul violaceu, gura căscată. - Da ce supraveghezi oare aici,
UN TANAR DIN ECHIPA SALVAMAR : dacă nu accidentele marine ?
- Am chemat dejà „Salvarea’’ INFIRMIERA (care a deschis o altă uşă albă
LUC (aplecat asupra victimei, o presează din pragul căreia îi mai dă un răspuns ) :
pe abdomen, un jet de apă ţâşneşte din gura acesteia) - De dânsa se ocupă un medic şi desigur vă va informa
- Hai fetiţo, evacuează, dă afară! deîndată ce va fi posibil.
g/ Dinspre aleea principale se aude sirena Sal- c/ Ceasul marchează trecerea timpului. E seară
vării, doi brancadieri aleargă pe dig cu o targă pe care târzie. Grig se deplasează nervos prin culoar, face nenu-
A
depun victima şi iau urgent drumul spre Salvarea care mărate drumuri dus-întors şi bombăne :
emite neîncetat semnale sonore. GRIG
E
h/ În jurul Salvării s-a adunat mulţimea de oa- - Cum este posibil ? Cum este posibil
N
meni de pe plajă. Numai Grig a rămas întins pe tranzat să nu ştie nimic despre Iubi ?
şi urmăreşte amuzat imagini de la nuntă care se afişează d/ Întorcându-se brusc din mersul lui agitat,-
şi pe ecranul umbrelei ca şi ceasul care marchează tim- Grig este pe cale să dărâme un bărbat în halat de spital,
L A
pul care se scurge... cu stetoscop la gât, care s-a ivit de după o altă uşă albă.
h/ Sirena Salvării răsună asurzitor. O targă trece DOCTORUL (dându-se un pas înapoi) :
în zbor pe lângă tranzaturi şi se orientează în grabă spre - Domnul Vărzaru ? Grigore Vărzaru ? E L
Salvarea care demarează imediat. GRIG
i/ Grig, alertat de sirenă este deja, speriat, în pi- - Chiar dânsul în persoană ! Poate dumneata
cioare. O fracţiune de secundă şi pe retină i se întipărec îmi poţi da o ştire despre soţia mea.
C
picioarele roşii şi slipul violet cu semne de întrebare. (Băţos) : Doamna Amanda Vărzaru
GRIG, aleargând după Salvarea care pe care Salvarea a adus-o la spital acum câteva ore.
S
se îndepărtează claxonând fără întrerupere : DOCTORUL (Calm, politicos)

- Iubi! Iubi! Andy! - Chiar eu mă ocup de soţia dumitale domnule.
I
GRIG
Partea 5. La spital. - Şi ? Şi ? Cum se simte ?
M
a/ Un culoar larg de spital cu câteva scaune pe DOCTORUL

- Reanimarea a decurs greu, înghiţise multă apă la curent printr-un S.M. S.

iar sistemul său respirator este cam fragil, TATAL LUI ANDY (îl priveşte pe Grig
A a trebuit să o tratăm cu multă prudenţă. cu ochi acuzatori şi îşi scoate şi el portabilul
GRIG din buzunar)
E
- Cred şi eu, de asta sunteţi aici ca să trataţi - Eşti nebun ? Prin S. M. S. ? Să îţi dea un S. M. S.
N
pacienţii cu prudenţă ! O pot vedea ? din spital ? Fata mea grav accidentată?
DOCTORUL (agasat) GRIG
- Da... Ne facem datoria cu prudenţă - Nu ştii că aşa se poartă acum, ăsta este mijlocul de
E L L A
ca să compensăm imprudenţe. comunicare de astăzi, dacă tu nu ştii, bătrâne!

GRIG c/ Tatăl lui Andy îi aruncă ginerelui o indignată
- Lăsaţi speculaţiile ! Vreau să o văd imediat ! privire acuzatoare după care îşi aruncă portabilul de pe
DOCTORUL balcon strigând :
- Imediat ?! Nu este posibil. Revenirea TATAL LUI ANDY
la parametri normali poate dura ore dacă nu zile... - Acum înţeleg de ce în Finlanda se fac concursuri de
C
GRIG (foarte iritat) : aruncare la distanţă cu telefoanele portabile !

-Zile ?!! Cum aşa ? Noi suntem în luna de miere ! Eu mă duc la spital, acolo unde tu nu ai ce căuta !
Doar nu crezi că o să o risipim în spital. d/Tatăl lui Andy părăseşte indignat camera de
S
DOCTORUL (îndreptându-se cu demnitate hotel. Grig rămâne cu ochii holbaţi pe ecranul porta-
I
spre uşa albă prin care venise) bilului său.

- Până la miere mai aveţi de aşteptat !
M
GRIG - FINE -
Şi veşti ? Când şi cum voi avea veşti despre soţia mea ?
DOCTORUL (cu determinare, din pragul uşii
albe care stă să se închidă în urma sa)
- Vă va anunţa dânsa printr-un S.M. S.!
Partea 6. Din nou la hotel

a/ Grig în slip, aşezat pe un fotoliu în balcon
fumează nervos urmărind ecranul portabilului de pe
măsuţa din faţa lui.
b/ Ciocănituri în uşă. Grig se ridică nervos, des-
chide uşa şi se găseşte faţă în faţă cu tatăl lui Andy.
TATAL LUI ANDY (îngrijorat, îl urmează
pe Grig în balcon)
- Salut Grig, care e situaţia ?
GRIG
- Nu ştiu încă, aştept un răspuns...
TATAL LUI ANDY
- Hai să mergem acolo, la spital, să o vedem !
GRIG
-Mi s-a spus să aştept.
TATAL LUI ANDY
- Cum poţi să stai aici să aştepţi ? Să aştepţi ce ?
Pune-ţi ceva pe tine şi haidem urgent la spital !
Acolo e copilul meu şi nevasta ta !
GRIG
- Mi-a spus doctorul că Andy o să mă ţină

Mecanica iluziei Daniel MARIȘ
RECENZI I
R edactor la Dilema veche, Anda Docea a pu-
blicat volumul de proză scurtă Camere de
hotel (Ed. Hans Benet, 2015), după alte câteva colabo-
adânc./ De când în oglindă o vezi pe ea în locul tău/ Ai
vrea să-I ceri iar zece minute/ Încap așa de multe vise în
acest timp/ Vei întârzia doar un pic” (Aproape toamnă).
rări la volume colective. Debutul în poezie cu „muzeul Ne aflăm deci în fața unui ceremonial al preparării culori-
convorbirilor întrerupte” (Charmides, 2022) aduce așa- lor existențiale: „Fac în fiecare zi repetiții/ Pentru dezastre
dar o perspectivă nouă asupra creației sale prin apelul nu și uneori pentru bucurii mari”. Demersul susține parcă
atât la antropologia imaginarului cât la cea a trăitului, a nevoia unui echilibru, formând sub retină secvențe com-
autenticului fără pretenția unei adeziuni decise la o for- plementare, un proces cu influențe mai adânci, aproape
mulă poetică anume. Referitor la acest de substraturile ființei devorată de febra
volum, scriitoarea Ana Maria Sandu re- contrastelor. Nu mai este loc așadar de
marca faptul că aceasta „are candoarea și o recalibrare a idealului decât în măsura
franchețea unui jurnal” și că „uneori pare în care amintirea așteaptă să traseze im-
desuet să faci un inventar al iluziilor, dar perioasa ei chemare la ordine: „Singu-
fără ele rămâne din noi prea puțin”. Sigur rul lucru bun la despărțire/ Este că poți
că acest demers își are riscurile sale… Ca- spune tot ce-ai amânat/ (Ca să nu/ poate
pacitatea persuasivă a discursului poetic altădată/ ce rost are)./ Dai toate vorbele
e susținută însă de o revărsare de ezitări, din tine/ La schimb pentru oxigen./ Îl
revelații, decepții trăite și confruntate cu tragi adânc în piept și vezi cum/ Toate lu-
radarul hiper-lucidității, o reverberare de crurile dor mai puțin/ Când se întâmplă
voci a unei călătorii analitice fără preten- cu adevărat./ O să rămân mereu la fel/
ția exhaustivității. Etalarea eului din toate Ca în ultimul film văzut împreună/ Cu
punctele cardinale ale unei memorii apa- paltonul verde, indiferent de anotimp/
rent tot mai îndepărtate, asemenea unor Zâmbind prin geamul taxiului care
cercuri concentrice se exercită ca o formă pleacă./ N-o să îmbătrânesc niciodată”.
de apărare și dereglare a unor arome impure ce amenin- (Ultimul film) Semnele „oglindirii” traversează oarecum
ță să contamineze mecanic realul: „Corpul nu uită, zic o formă regresivă spre recuperarea sugestiei anticipatoare,
specialiștii în om/ Diminețile, duminicile, plecările/ De a scindării primordiale, prin contopirea masculinului și
câte ori ai zis „da” și era „nu”/ „Nu” și era „da”/ Sau n-ai femininului. Cunoașterea revelată, după starea de transă
mai zis/ Fight/ flight/ freeze, scriu cărțile/ Lupți, fugi sau a iubirii ca act magic, schimbă astfel premisa cunoașterii,
îngheți./ Au uitat o variantă:/ Te prefaci că e exact ce-ți ideea de purificare și tendința de transformare în mit a
dorești/ Mai bagi o monedă în tonomat/ Și speri să te trea- unor stări anume de spirit: „Lasă totul în seama mea/ Voi
că de Revelion/ Asiaticii lipesc bucățile la loc/ Refolosesc găsi, ca să te numesc, /Câte cuvinte au eschimoșii pentru
vasul/ Cred că cicatricile sunt valoarea lui/ Dar nu-I așa/ zăpadă/ Portretul tău va fi cel mai bine luminat/ Din toa-
Rămâne doar un corp care a fost întreg cândva. (Remem- tă galeria/Se vor opri toți acolo să te admire/ Vor spune
ber). Senzația abolirii duratei dictează ordinea lumii. Un că ai fost extraordinar./ Îți rostesc eu replicile/ Scriu toată
refugiu în detaliu unde obsesia unei continue întoarceri povestea/ Tot ce nu s-a întâmplat/ Și ce a rămas doar în
și regăsiri stârnește închipuirea, meditația gravă și senină- mintea mea./ Poți avea încredere, la asta mă pricep/ Ca
tatea. Întoarcerea asupra sieși pe căile timpului mișcător nimeni alta.” (Capodoperă). Poezia Andei Docea fixează
păstrează o puritate pe care devenirea nu o poate obtura: o geografie aparent transparentă a neliniștii ființei dină-
„Se-ntâmplă mereu către sfîrșitul verii/ Dacă ești foarte untrul și dinafara ei pentru ca mai apoi, dintr-o tăietură
atent/ Auzi cum se ascut creioane și se scrie data/ Mama fulgerătoare, să împrăștie în toate direcțiile aceea energie
intră-n camera la șapte douăzeci/ Și te preface că dormi luminoasă plină de nostalgie vizionară.
I I Denisa CRĂCIUN Adrian Lesenciuc:

Cântecul din adâncuri şi mistica sunetului
Z
U rmând exemplul lui Alessandro Manzoni lui“ sau egregorul neamului românesc, găsește în su-
N
(1825-1842), care introdusese în univer- fletul romancierului terenul fertil pentru însămânțarea
sul romanului Logodnicii elemente din paratext, con- poveștii Cântecului din adâncuri, reprodus în creațiile
E
siderate de obicei exterioare operei, Umberto Eco, în sale de Ciprian Porumbescu, auzit de Iraclie, tatălui
Numele trandafirului, include trei părți preliminare: lui Ciprian și de înaintași, de domnitori dăruiți trup și
R E C
„Firește, un manuscris“, „Notă“ și „Prolog“. La fel suflet țării, precum Dragoș întemeietorul Moldovei ori
procedează Adrian Lesenciuc, inserând în romanul Ștefan cel Mare și Sfânt. Remarcăm dedublarea instan-
său Balada1 un „Epilog“, datorită căruia întreaga per- ței auctoriale: prin vocea autorului implicit se exprimă
spectivă asupra operei se schimbă, trecând din plan un auctoritas celest. Forma universului narativ este în-
uman în plan metafizic : „adevăratul“ autor al Bala- totdeauna dată de principiile teoretice ale creatorului
dei își revelează aici identitatea, el este Îngerul păzitor său. În cazul de față, teoria este devansată de trăirea
al al ținuturilor, unde, de veacuri și veacuri, viețuiesc unei experiențe extrasenzoriale. Nu este ceea ce tana-
fiii limbii române. Prin deplasarea granițelor interne și tologia definește experiență în preajma morții (Near
prin plasarea „centrului organizator“ (René Thom) al Dead Experience), deoarece experimencer-ul este mama
operei în transcendență, romanul lui Adrian Lesenciuc scriitorului, însă rândurile de mai sus descriu totuși o
depășește „orizontul de așteptare“ (Hans Robert Jauss), experiență trăită în preajma morții. Legătura fizică și
acel „cadru al referințelor“ comun autorului și citito- psihică dintre cei doi este atât de puternică, încât pen-
rilor lui. În partea de final a cărții, respectând pactul tru amândoi cerurile se deschid în același timp. Îngerul
de credibilitate acordată autorului, cititorul descoperă morții vine să ia cu el sufletul mamei în lumea celor
ceea ce trebuia să știe despre originea romanului. drepți, iar Îngerul cu nume și chip de „Baladă“ (ceea
Fragmentul metaficțional „Firește, un manus- ce vrea să însemne a nu avea nici un nume și nici un
cris“ din Numele trandafirului dezvăluie cititorilor chip sau a poseda o infinitate de denumiri și de forme
sursele fabricării ficțiunii. Naratorul extradiegetic, care de manifestare) i se „arată“ fiului. Această înfățișare nu
este în același timp autorul implicit al cărții, simte ne- este vizuală, ci mai degrabă vizionară, ea se petrece în
voia să inventeze, să spună cititorilor o poveste despre spațiul dinlăuntru al ființei. Ea reprezintă o irupere a
cum a ajuns să scrie romanul. Spre deosebire de ludi- sacrului și nu o nălucire. Deoarece conținutul acestei
cul Umberto Eco, Adrian Lesenciuc expune în această viziuni este chiar cartea pe care o citim, putem spune
parte metaficțională o poveste adevărată. Prin enunțu- că, din punct de vedere naratologic, avem de-a face cu
rile autoreferențiale din Prolog, Balada își mărturisește o punere în abis a enunțării. Epilogul fiind enclava care
natura de scriere revelată: „când una din stră-nepoatele „înghite“ întregul. Pentru că acel ab initio locus din
lui Ioan Golembiovski din Breaza, Viorica, se pregătea care este generată creația coincide cu revelația, în cele
să plece la ceruri, m-am lăsat arătat în chip de Baladă ce urmează vom căuta la nivelul diegezei experiențele
fiului ei“. Originea cărții este clar exprimată, ea provi- paroxistice ale personajelor, cu alte cuvinte, momentele
ne din viziunea trimisă autorului în momentul când de trăire intensă, de percepție sonoră, muzicală a În-
sufletul mamei pornea în călătoria de dincolo: „Și am gerului. Dar mai întâi să precizăm un aspect esențial
găsit în el un om docil și m-am lăsat povestit (…). Așa al poeticii lui Adrian Lesenciuc. Fie că este poezie ori
s-au legat acestea, care ar trebui să nu fie spre cinstea roman, opera sa urmărește o muzică venită din adân-
ori trufia mărturisitorului, ci spre adevărul poveștii curile conștiinței :
purtătoare de cântec“. „…Eu mă petrec ca un cântec, / cu irosirea în
Mesagerul supranatural, „Îngerul românismu- iminența notei următoare. // Frumuseţea nu e tocmai /
versul pe care îl adaug şi îl recit între respirări, / ci liniş-
1
Editura Creator, Brașov, 2020. tea ce înghite respirarea. /Asta e muzica încă nefăcută,
/ ăsta e ritmul, asta încerc / să aşez aici pe hârtie…2“. are darul să redea viață trecutului istoric: „…dar de la
Dumnezeu îi să poți spune povestea țării în câteva ar-
Scrierile sale își modulează forma după un ritm, monii“ (p.13), dar și să spună dorul, durerea, bucuria
un suflu, venit de departe, din atemporalitate. „Asta e din sufletul oamenilor. Cântecul „răscolea și pătrundea
muzica încă nefăcută, / ăsta e ritmul, asta încerc / să în fiece ungher al lumii, și-n gânduri, și-n vise“ (p.12),
aşez aici pe hârtie“, în aceste trei versuri este foarte clar copilul îl aude și rămâne înmărmurit : „Mă oprisem,
expusă poetica, proiectul său de scriitură. Formularea dară, cu hârdaiele în mâini, vrăjit de cântecul acela
de tip metalingvistic din versu- fără nume…“. Doina ciobanu-
rile „asta încerc / să aşez aici pe lui îl face să trăiască o epifanie:
hârtie“, conferă poemului pro- „Parcă eram pe altă lume, parcă
funzimea și vertijul punerii în acel cântec îmi regla baierele fi-
abis. Poetul își explicitează de- inței (…) n-am simțit niciodată
mersul liric în chiar actul enun- până atunci o asemenea putere
țării, procedeul numindu-se, am în trupșorul firav…“(p. 12). Su-
văzut mai sus, punere în abis a flu și sunet, Cântecul se strecoară
enunțării, însă aici avem o dublă în porii întregii Creații. Fluierul
punere în abis, a enunțării și a se oprește, dar vraja continuă să-l
poeticii. țină pe copil în loc. Vocea unui
călugăr îl trezește din transă și
Să revenim acum în lumea lumea din jur începe să își reca-
Baladei. Primul care aude Cânte- pete formele și mișcarea : „…de-
cul este copilul Iraclie. „Cântecul odată începură să devină vizibile
acela îl auzii de pe Dealul Crucii, și zidurile mănăstirii și umbra
acoperind tălăngile. Ciobanul se tătucului Ghenadie, îndepărtân-
oprise pe tăpșan, cu fluierul între du-se, și Dealul Crucii, și turma,
buze, și deodată cu el se oprise ba chiar prinse culoare și zumze-
și seara“. Prezent încă din incipit, tul tălăngilor, și behăitul oilor. Și
Cântecul operează asupra întregii nu târziu se auzi buciumul ru-
suflări magia opririi lumii, face gător al baciului, chemând oile
ca timpul să își înceteze curgerea. la strungă“ (p. 12). Vehicul al
De fapt, nu atunci când încetea- sacralității, Cântecul continuă să
ză fluierul ciobanului „se oprise și seara“, ci mai îna- curgă prin bucium.
inte, în timpul Cântecului. La vremea înserării, când
liniștea nopții începe să coboare peste lume, copilul își Câteva pagini mai departe, amintirea revelați-
I
îndeplinea micile îndatoriri de ucenic, când, deoda- ei de la Mănăstirea Putna se reia. „Dacă mă gândesc
I
tă, în drum spre izvor, aude doina și rămâne nemișcat bine, cântecul acela care-mi rămăsese în minte nu era
cu gălețile de lemn în mâini. „Peste asprele ziduri ale numai doina din fluier, ci întreaga natură înflorind în N Z
mănăstirii se așezase mai întâi pacea, apoi doina ace- cântec, cu șopotul izvorului și al păsărilor, și mai ales
ea cu gâlgâituri, cu întreruperi din gâtlej, păruse a da cu cel stins, al buciumului de pe fundal“ (p. 20). Tot
ocol zidurilor și a pătrunde printre pietrele vechi. Eu timpul vieții, Cântecul îi rămâne întipărit în amintire:
coborâsem cu hârdaiele la spălat. Să tot fi avut vreo „Pe unde am umblat de atunci (…) cântecul obcini-
E
șase anișori, că nu înțelegeam ce se petrece pe acele lor, muzica nu s-a desprins de mine“ (p. 28). Velate et
E C
meleaguri, dar începusem a pricepe că acel cântec co- in aenigmate, muzica din adâncuri i se lipește de su-
bora de fapt din munte, din freamătul bradului, din flet, o poartă cu el de-a lungul întregii vieți, devine
povestea acelor locuri“. Creator anonim, ciobanul una cu ființa sa însetată de dreptate și de iubire pen-
tru plaiurile străbune râvnite de marile puteri politice
R
2
Cartea de apă. Cu Borges, privind râul, Editura Cartea ale epocii. În 1848, ea este cea care îl determină să
românească, 2016, p. 35
ia parte la cele dintâi manifestări de afirmare, de coa- tici: Iraclie, Eminescu, Ciprian, Marioara, Berta. Arta
gulare a națiunii române. Ajuns preot, Iraclie, onest romancierul nu constă numai în a strânge ceea ce este
I I cu el însuși, recunoaște sacralitatea, nu religiozitatea, împrăștiat (ca să folosim o binecunoscută expresie her-
Cântecului din adâncuri: „…nu gurii Sfântului Duh metică), ci mai ales în a pune suflare de viață în trupul
îi dau ascultare mai întâi, ci unor sunete urcătoare și operei. Din cele șaisprezece capitole, zece poartă sem-
Z
coborâtoare precum obcinile ieșite din pământul ăsta“ nul Cântecului în titlu :
(p. 28). Cu alte cuvinte, un suflu ritmat, ascensional Capitolul 1, „Despre începutul căutării cânte-
N
și apoi descendent, așa definește personajul lui Adrian cului“ (narator Iraclie)
Lesenciuc entitatea sonoră ce i se revelase în copilărie. Capitolul 4, „Despre cântecul ce scaldă-n el su-
E
La vârsta când are loc trecerea la stadiul individualității fletele“ (narator Ciprian)
(5-6 ani), Iraclie primește botezul Îngerului, trăind o Capitolul 5, „Despre urletul care nu ține loc de
R E C
stare unitară, de plenitudine, de revelare a vieții tainice cântec“ (narator Iraclie)

a naturii. Atunci se naște din nou, și după această a Capitolul 6, „Despre cântecul ce acoperă orice
doua naștere suflul cosmic nu îl mai părăsește: „…de urlet“ (narator Eminescu)
atunci, cântecul nu s-a slobozit de mine: a rămas înă- Capitolul 7, „Despre cântecul dorinței“ (Ira-
untru cumva și n-a mai ieșit“. Este capabil să-l simtă clie)
atât înăuntrul lui, în microcosmosul ființei, cât și în Capitolul 8, „Despre cântecul sângelui“ (Cipri-
imensul corp al naturii, în Macrocosmos: „L-am întâl- an)
nit apoi și-n șuierul viscolului, și-n vuietul pâraielor la Capitolul 9, „Despre vocea mai puternică decât
dezgheț, și-n freamătul codrului la desfrunzire, și mai cântecul“ (Ciprian)
ales în diminețile primăverii timpurii, care, până să se Capitolul 10, „Despre cântecul care topește vo-
zvânte în lumină, se revarsă prin glasurile păsărilor re- cile“ (Iraclie)
întoarse din pribegie“ (p.29). Cântecul este prezent nu Capitolul 13, „Despre cântec și durerea nașterii
numai în povestirea principală, ci și într-un fragment lui“ (Ciprian)
oniric al cărții. Povestire secundară, visul premonitoriu Capitolul 16, „Despre Balada fără sfârșit“ (Ci-
avut de Iraclie înaintea nașterii lui Emilian, primului prian)
său fiu, dedublează, la scară mică, elementul central Nefiind înzestrat cu har de creator, Iraclie nu
al romanului, Cântecul extatic al adâncurilor: „Dar să poate transmite în mod artistic nici sunetele și nici
revin la vis. În pajiștea aceea, pe care o văd aievea și de emoția răvășitoare, care nu este alta decât cea a simțirii
care mi-a fost dor în toată șederea la Boian, îl țineam prezenței lui Dumnezeu. O va face însă fiul său Cipri-
pe Emilian de mână. Iar pajiștea a prins a murmura, an. Prin muzică, el va atinge cel mai sublim dintre ni-
era toată un cântec. Un val de fericire m-a inundat din velele gândirii. „Cât despre cântecul prin care îmi sim-
degetele picioarelor până în obraji și în creștet“ (p. 36). te lumea acestor locuri prezența (…) sunt oameni care
Apoi este reiterat în povestirea de gradul unu, Cântecul scriu despre el și oameni care-i dau glas. M-am arătat
reapărând la nașterea băiatului, la fel ca în seara des- de la bun început copiilor lui Iraclie, și unul dintre ei,
coperirii lui, sub formă epifanică: „Pruncul s-a născut Ciprian, care mi-a auzit glasul, m-a eliberat“ (p. 330).
vioi (…). Și-n acel început de mai, în ziua de șapte, Entitate a naturii, Îngerul exprimă un adevăr
cucul mi-a cântat peste umăr iar pajiștea s-a umplut de universal: sufletul este veșnic în căutarea muzicii, chiar
cântec cum odinioară codrii Putnei se umpluseră, în și în sunetul cuvintelor. Cum interpretăm eliberarea
copilăria mea“ (p. 37). Îngerului ? O eliberare în microcosmosul ființei uma-
Structurată pe 16 capitole, povestea Cântecu- ne, evident, în urma căreia se produce o trezire a Ar-
lui din adâncuri se încheagă din fragmente disparate. hetipului ceresc al omului și o reactualizare a lui. „Eu
Balada3 lui Adrian Lesenciuc are cinci naratori diege- m-am arătat prin el, și m-am bucurat când mi-a dat
numele Baladă. Cred că-i cel mai potrivit nume pe
3
Balade, bazate pe teme folclorice, au compus și alte perso- care l-am purtat vreodată, în valurile acestea ale gene-
naje sau personalități evocate în carte, Alecsandri, Emines- rațiilor care s-au spart pe rând de țărmul neschimbă-
cu; Îngerul neamului, instanța producătoare a operei, li se toar al locului“ (p. 333). Cântecul urmează calea sân-
„arătase“ și lor.
gelui, exprimând dinamica unei forme formatoare care Obcinilor“ (p. 50). Următoarele dăți când simte atin-
unește Cerul cu Pământul. Genetic, autorul romanu- gerea Sunetului este prin bocetul de la înmormântarea
lui Balada este înrudit cu Ciprian Porumbescu, însă frățiorilor Emilian și Tit, decedați la un interval de nu-
„generațiile“ evocate în rândurile de mai sus, trimit la mai câteva săptămâni: „…un tânăr huțul cu trâmbiță
continuitatea lui vir dacico pe aceste teritorii milenare. și ștergar atârnat de ea (…) a început un bocet ce m-a
Așadar, misiunea Îngerului numit Baladă, este reali- cutremurat. Cred că întreaga ogradă s-a cutremurat.
zarea spirituală a eroului dacic, a omului, peren, din Și brazii, și culmea dealului, și apa Sucevei, și firul ier-
negura timpurilor, în spațiul mioritic. bii. Sunetul acela fără seamăn de trist (…) l-am reauzit
la căpătâi lui Tit“ (p. 52). Fluierul și trâmbița ating
În cele ce urmează să urmărim când și în ce corzile sufletului copilului: „sunetul acela, dimpreună
fel receptează Ciprian Cântecul. Prima manifestare ex- cu cel din fluierul lui Ilașco erau cele care veneau din
tatică, o trăiește la o vârstă și mai fragedă decât tatăl străfundurile ființei mele. De aceea cred că poate pri-
său. Tot ca și în cazul tatălui, fluierul este instrumen- mele amintiri sunt de dinainte de a mă naște, de la
tul prin care sunetul mistic umple de beatitudine ini- bocetul satului la căpătâiul haiducului Darie sau de la
ma micuțului - și tot ca și la Iraclie epifania are loc în urcările și coborârile din munte cu oile satului“ (pp.
momentul asfințitului: „muzica adevărată, cântecul, e 52-53). Cel care povestește nu este copilul, ci tânărul
doar cel pe care l-am simțit la vârsta de aproape un Ciprian, ajuns la o uimitoare stare de claritate, de luci-
an, în brațele mamei, privind soarele cum se prelingea ditate, de „supraconștiință“. Această „conștiință extin-
printre brazi“. La ambii, Cântecul împrumută formele să“ îl ghidează să realizeze că destinul său este să vadă
unui panteism izvorât din inima pământului strămo- omniprezența Cântecului. Cel din adâncurile ființei
șesc și revărsându-se ca o muzică inițiatoare în taine- lui e unul și același cu cel ce l-a perceput urcând din
le unei geografii sacre și pe calea mistică. Deosebirea profunzimile pământului unde dorm frații: „Pământul
este totuși substanțială, raportarea lui Iraclie rămâne proaspăt pe cele două morminte respira adânc. Chiar
la stadiul de Creator - creatură. Ciprian recunoaște în am simțit cântecul lui atunci. Am simțit că drumul
muzica plaiului natal, Sunetul care creează lumile și le meu de aici trebuie să plece, din pământul din care
resoarbe în el; relația este de tipul Creator - creator. a răsărit și în care se întoarce prea devreme neamul
Interiorizată și recreată, muzica îl conduce la expansi- meu“ (p. 64). Pătruns de Suflul care însuflețește lumile
onarea conștiinței până dincolo de granițele ei umane. și le nimicește, își dă seama de misiunea fulgurantei
Cântecul este de fapt reamintire de dinainte de naștere, sae existențe pământești : să interiorizeze, să absoarbă
de întrupare, când el nu era altceva decât conștiință complet cântecul „care venea din pământuri“ pentru
pură; în sânul acelei dimensiuni ontologice, Compo- a-l reda lumii într-o formă universală. Sfâșierea din
zitor, Cântec și Interpret se situau pe același nivel de suflet are ca finalitate sublimul. Tânărul compozitor
realitate. Vine pe lume din părinți care au perceput reușește să transmute în atanorul ființei toate elemen-
amândoi Cântecul; mama îl primise și ea în copilărie, tele firii neamului său. Deși călătoria i-a fost de scurtă
I
la fel „pe înserat4“ și încă sălășluia într-însa tot sub for- durată, intensitatea trăirilor l-a condus până la fuziu-
I
mă de „cântec de fluier“ (p. 49). La doar câteva luni de nea cu natura sa ultimă, Sunetul creator, emanator, al
la naștere, Sunetul primordial i se revelează prin fluierul Universului. N Z
țăranului Ilașco, enoriaș al tatălui său. Apoi, la câțiva Prin conturarea istorico-lierară dată personaju-
ani după aceea, este inițiat de Carol Miculi, muzician, lui, crescut în pietate și într-un perpetuu cult al muzi-
prieten al tatălui: „M-a luat în toate plimbările lui și cii, Adrian Lesenciuc dorește să ne înfățișeze un Cipri-
m-a pus să ascult natura, să o redau întocmai, nealte- an Porumbescu orfic, care coboară în infern la moartea
E
rată, apoi să vin cu ceea ce omul a creat (…) m-a pus mamei și a celor șase frați, și a cărei muzică se adresează
E C
să deschid urechea la tot ceea ce cântă țăranul român, sufletului, ajutându-l să se ridice deasupra timpului,
deja încorporând întreaga natură, susurul și mugetul să vadă dincolo de limitările corporale. „Balada“ este
„fără sfârșit“, altfel spus, ea este la fel de nemuritoare ca
4
Propice introspecției, clar-obscurul, semi-întunericul, Suflul ce o animă, deoarece arta adevărată, autentică,
R
este condiție necesară deschiderii spre realitatea interioară poate fi o cale de transcendere a morții.
a omului.
I I
Z Mihai POSADA Titu Popescu – estetica existenţei
V olumul Atitudini reprobabile, apărut în Între temele discutate: pasiunea strict lătrătoare a cle-
N
anul 2022 sub semnătura lui Titu Popescu, vetitorilor agresivi: „Analfabeții nu-și pot supraveghea
la editura clujeană Limes – 160 p. construiește, pe baza vorbitul, de aceea ei deseori latră, adică se comportă
E
unor fișe estetico-sociologice de observație și reflecție, o animalic și nu știu decât de frică” (Clevetirea agresivă,
frescă a lumii românești mutate din chingile totalitaris- p. 11). Oripilat de ferocitatea unor manifestări ale noii
R E C
mului, în coordonatele europene ale democrației. Cu generații: „o generație nouă de care n-am avut habar,
precizarea că vechile mentalități trenează și se conjugă, o generație care își urmărește scopurile printr-o agresi-
adeseori nefericit, cu noile metehne, dobândite în ulti- une verbală care îi descalifică. Această generație aduce
mii treizeci și ceva de ani. cu sine și o stare de înstrăinare, fiindcă nu are virtuți
Autorul însuși menționează că Atitudinile re- atractive, ci doar refrene de respingere. Ca animalele, ei
probabile „Pot fi citite în prelun- își marchează locul și-i acceptă doar
girea Secvențelor senectuții I – II, pe cei care le sunt asemănători. De
apărute tot la Limes, ca reieșind ei nu se va întreba nimeni, cu tre-
din dezbaterea cu mine însumi și cerea anilor, unde sunt cei care nu
din înțelepciunea câștigată. Dar mai sunt?, ci se va spune: «bine că
mai ales trebuie văzute ca rezultat nu mai sunt»” (Unde sunt cei care nu
al observației atente în imediat și ca mai sunt?, pp. 12-15). Apoi, despre
reacții provocate de aceste izbituri «politețea regilor», cum e numită
contondente”. Cu sublinierea că re- punctualitatea sau, potrivit dorinței
spectivele atitudini „se cer eradicate exprimate de autorul care mărturi-
din programul educațional la scara sește că a deprins-o la Sibiu: „politi-
întregii națiuni. Pentru a se ajunge ca punctualității”; despre «caractere-
la o Românie normală” (din Cuvânt le» lui La Bruyère, ca înțeles filosofic
înainte, reluat fragmentar pe coper- dat denunțurilor „împotriva imper-
ta a patra). Par ziceri dintr-un ideal tinenței, grosolăniei, palavragiilor,
uitat: kalokagathia, îmbinarea bine- lingușitorilor”, comparat cu Caragi-
lui cu frumosul, chiar (și mai cu sea- ale: „un La Bruyère al românilor”.
mă) în lumea valorilor morale și ale Despre „dictonul «las că merge și
cunoașterii, între valorile superioare așa»”. Despre modul politic actual:
ale spiritului. La noi, Petru Comar- „Politica făcută la noi este, în fond,
nescu, în eseul său, Kalokagathon, ilegitimă, revenirea ei la legitimitate
subintitulat: cercetare a corelațiilor etico-estetice în arta și înseamnă revenirea la normalitate, adică avînd un gu-
realizarea de sine, a dedulcit cititorul român pe la 1936, vern și un parlament formate din oameni instruiți, cu
cu o variantă adăugită în 1946, cu principiile idealului merite personale și nu promovați prin merite colaterale,
din pridvorul căruia ne vorbește azi esteticianul Titu oameni care cunosc constituția și se conduc după ea,
Popescu. Pradă unui elan vizionar constructiv, autorul care se zbat pentru interese din afara cercului lor îngust,
afirmă: „În viitor, comparația nu se va mai face între au un ton agreabil și nu injurios, știu să întrețină un
țări, ci între oameni culți sau inculți” (Ziua Culturii dialog în care este important să-l asculți pînă la capăt pe
Naționale, p. 144). interlocutor, să nu-l întrerupi și să vorbești ponderat”
Atitudini reprobabile, împreună cu Secvențele (Sensul ascendent și incompetența, p. 29).
senectuții I (2020) și II (2021) tind, în intenția auto- Desigur, autorul are dreptate în ce spune, deși
rului lor, să „jaloneze un drum spre normalitate” (Id.). uneori pare o voce strigând în pustiu; idealul în nume-
le căruia vorbește îl singularizează, din păcate, până la imperii” și – aparent paradoxal: „Drumul debarasării
identificarea cu celebrul personaj de animație Oblio: de malformații a fost trasat de intrarea noastră în UE și
„Pentru pedepsirea mitei trebuie să avem o justiție elas- NATO” – organizații suprastatale și ele (Țară a eșecului
tică și punctuală, iar rezultatele dezbaterilor și moti- permanent?, p. 66); „Eu, care plecasem în Germania de
vația sentinței trebuie să fie transparente pentru toată scîrba pe care mi-a produs-o comunismul” (Nostalgicii
lumea, ca să fie descurajate tendințele similare” (Mita comunismului, p. 68).
și justiția, p. 33); încât se ajunge la comicul nedorit al Dar sunt și texte nepângărite de plaga politicu-
hazului de necaz: „Eu, dacă aș fi un for important de lui antiumanist, precum: Fascinația liniei ondulate (des-
decizii, aș înființa un minister al amînărilor, care ar avea pre Gandhi și spațiul mioritic); Elogiu simplității (ca un
ecou din Ernest Bernea, despre binefacerea simplifică-
rii); Natura nu ne datorează nimic (despre interacțiunea
om-natură); A înțelege (senectutea); Omul – un sculptor
(despre edificarea propriei personalități); Limba noastră
(„Codul nostru penal ar trebui să se cheme Eminescu”!).
Iar unele texte comentează cărți mai puțin cunoscute
de cititorii din țările captive ale Europei comunizate de
sovietici: Originea suferinței – despre: Dotlá – Rien que
des cendres a lui Pamfil Șeicaru, Moralitatea românilor
– despre volumul: Românii și moralitatea lor, al profe-
sorului clujean Vistrian Goia. Titlul textului: Psihiatria
politică – o practică dezonorantă a Securității pare, în
speță, de o pudoare exagerată.
«Mobilul» volumului, al scrierii trilogiei, se află
în parte și în rândurile acestea: „Estetica extinde cei
«șapte ani de acasă» la durata întregii vieți, stabilindu-i
ierarhiile auto-formative, primul loc oferindu-l influ-
ențelor formative ale stării de frumos. Deci, estetica
trebuie judecată prin rolul ei asupra individului, ca o
ca principală sarcină să strîngă amînările de la toate funcție educativă, ca un model politicos, stilistic, spre
ministerele, ca să le dea «foc la pușcărie și la casa de care individul trebuie să aspire. Este modul în care am
nebuni»” (Id, p. 34). înțeles aportul esteticii ambientale, ca principal mijloc
Titu Popescu deconcertează retoric, între alar- de realizare a frumuseții bunei-înțelegeri, a politeții în
mant și înduioșător: „Și acum, marea întrebare: unde acțiune” (Politețea, azi, p. 139). Cu încă o notabilă pre-
ne sunt profesioniștii?” (Decidenți neștiutori, p. 36), dar cizare: „Rafinamentul estetic este barometrul interior al
I
încheierea demonstrației pune pe gânduri: „Profesio- valorii” (p. 95).
I
nalismul este triumful adevărului” (Id, p. 38). Brutele „Gîndirea estetică modernă” are toată dreptatea
comuniste și urmașii lor istorici, torționarii de azi ai în fața grobianismului politic, a incompetenței, corup- N Z
bunului simț; cenzura de ieri și „subterfugiile” de azi, ției etc., dar vocea sa, oricât de cultivată, nu are pute-
în critica literară. rea/menirea schimbării. Poate, însă, spera la o redresare.
Dușmanii lui Titu Popescu sunt ignoranța se- Idealul însuși este un vis frumos: kalokagathia. Chiar și
meață, incultura cocoțată unde nu-i este locul, incom- numai pentru că atrage atenția cititorilor spre ceva de
E
petența agresivă, corupția migratorie (p. 64): „Punctul dorit: normalitatea, cartea (trilogia) lui Titu Popescu
E C
de origine al tuturor malformațiilor este prostia, de merită citită. Așa cum bei o licoare rară, de calitate: nu
unde ele se dezvoltă social și de cele mai multe ori agre- ca să te îmbete, ci ca să te umple de savoare.
siv” (Lipsa de educație – o boală națională?, p. 72).
Retrovizor: „Istoria atestă, cu argumente multe Sf. Ierarh Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului,
R
și exacte, că am fost pioni pe tabla de șah a marilor Mărțișor 2022, Sibiu-pe-Cibin.

ÎNSEMNĂRI Vasile MACOVICIUC Ecouri metafizice şi nesăbuinţa de a fi

(Şi totuşi...)
Ecouri metafizice. Fericirea – ca aspirație spre valoare – fie și în formă ambiguă. De fapt, judecăm
plinătate și plenitudine interioară sau ca stare de ma- omul și dreptul său la fericire mai mult prin ce am-
ximă satisfacție atașată exersării facultăților omenești biționează decât prin ceea ce reușește să obțină. Prin
– și nefericirea – ca activism al suferinței, durerii – fericire – cu sau fără temei –, omul își acordă șanse de
sunt polii unei tensiuni existențiale dinamice, pulsa- împlinire afectivă într-o lume în care suferința și pre-
torii. Fericirea este încercată doar ca răgaz, excepție, caritățile sunt obiect de experiență curentă. În ultimă
fisură momentană, câștig fragil în relieful contrariului instanță – înăuntrul speciei și dincolo de imperativul
său. De aceea, tema fericirii nu este simplă chestiune general-umanului –, fiecare ins este față în față cu sine
psihologică, ci antropologică: surprinde structurarea și cu lumea. Dacă orizonturile valorilor sociale sunt
agonală a omului, reacția acestuia față de limite, chiar articulate pe dihotomia cultură (ca univers valoric și
dacă în formule vagi și arareori consistente. La o pri- mediu normativ) – natură (adică: ceea ce este respins,
mă impresie, pare a fi lucrarea terapeutică a uitării, așa întrucât se află în afara a ceea ce este admisibil și, prin
cum, de pildă, o caracterizează Nietzsche: „Este (...) urmare, compromite modelul cultural; deci: acte, re-
totuna calea pe care fericirea devine fericire, fie vorba acții, comportamente ne-, pre-, anti-culturale), viața
de fericirea cea mai măruntă sau de cea mai mare: tot spirituală a individului este vertebrată de conștiința
despre putința de a uita este vorba sau, mai savant finitudinii, nevoia de sens, aspirația spre împlinirea
spus, despre capacitatea omului de a se simți pe toată interioară, în condițiile în care angoasa – conștientiza-
durata acelei fericiri ca trăind în afara istoriei. Cine nu tă sau nu – însoțește orice experiență curentă. Firesc,
se poate așeza pe pragul clipei, uitând de toate cele ale ipotezele care întemeiază saltul antropologic afirmă
trecutului, cine nu se poate susține pe un singur punct un simulacru în forma paradoxului afectiv: fericirea
de sprijin, ca o zeitate victorioasă, fără amețeală și tea- este simultan necesară și imposibilă; în ordine ideală
mă, acela nu va ști niciodată ce este fericirea și, încă – nu se poate să nu fie; în ordinea vieții efective – nu
mai rău: nu va face niciodată ceva care să-i fericească se poate să fie întocmai așa cum ar trebui să fie. Ca
pe alții”1. Dar nu putem, totuși, reduce fericirea la urmare, fericirea presupune „punerea între parante-
stări plăcute autoinduse și, oricum, destinate uitării. ze”: suspendarea precarităților și suferinței – pentru a
În fericire sunt retopite afectiv – ca un fel de ușurare configura idealul („excesul de speranță”) – și distrage-
sufletească – și anumite reacții vitale în fața limitelor rea atenției de la stimulii perturbatori – pentru a face
omenești: spaima, teama, refuzul, revolta, evadarea, posibilă trăirea fericită. Excesele astfel tensionate au
speranța. Pe de o parte, este împlântată în solul tragi- tendința de anulare reciprocă. Supozițiile idealizante
cului existențial și, pe de altă parte, creionează scenarii și condițiile subiective favorabile implicate în fericire
dramatice și pivoți atitudinali. Fericirea exprimă neau justificare logică: fericirea și nefericirea, deși pot fi
voia desprinderii de concretețea vieții, de suferințe și simultan prezente în viața cuiva sub forma unui para-
de sufocarea pragmatic-adaptativă, concretizând efor- dox afectiv și existențial, din punct de vedere logic nu
tul de smulgere din limitare spre a sărbători expansiu- pot fi simultan adevărate în același sistem de referință,
nea vieții, refuzul de a privi lumea și existența proprie întrucât sunt în raporturi de contrarietate; posibilita-
ca fiind întocmai ceea ce sunt și numai ceea ce sunt. tea fericirii presupune nonactivismul sau nonprezența
Este iminent riscul de a le vedea cum nu sunt și nici contrariului său (= nefericirea, suferința). Invers, izo-
nu pot fi sau doar așa cum par a fi, însă, chiar în aceste larea surselor fericirii de către contrariul său generează
condiții, prin fericire își cere dreptul nevoia de sens, excesul de disperare sau discreditarea oricăror motive
sau prilejuri de fericire elementară.
1
Friedrich Nietzsche, A doua considerație inoportună, Dacă virtutea, sensul vieții, succesul, actele co-
Ararat, 1994, pp. 13-14. tidiene obligă ființa umană la restrângere, ordonare,
calcul, fericirea permite expansiunea afectivă la limită ție de tipul de receptare și fixare afectivă, energizează
prin refuzul și resemnificarea mărginirilor, sperând interiorul uman, produce disconfort sau îndeamnă
maxima intensitate valorică. Limitele lăuntrice și di- la renunțare. Oricare ar fi dominantele fluxurilor de
nafară sunt dezafectate, întrucât omul se dezice de ele, conștiință, sigur este faptul că în tema fericirii se află
dezminte tragicul și legitimează speranța; precarități- nucleul unor antinomii în și prin care ființa omeneas-
le și suferința sunt doar condiții în care se desfășoară că își [auto]generează existența. Este secundar faptul
viața, dar nu pot fi (nu trebuie să fie) erijate în sco- că unii speră în posibilitatea unui acord între ordinea
puri, finalități. Fericirea este acel început vanitos prin nemijlocită a vieții și ordinea valorico-afectivă a ferici-
care omul își acordă o șansă: evadând din real sau/și rii, că alții se complac în contemplație lenevoasă spre
izolându-se în anumite dimensiuni ale acestuia; prin a-și justifica un surogat al tragicului existențial sau că
devalorizarea și/ sau ignorarea suferinței se protejea- logica voinței nesatisfăcute postulează maxima distan-
ză și se intensifică perceperea realului însuși ca sursă ță – chiar divorțul – dintre împlinirea omenescului
de satisfacție. În acest sens, Anatole France notează: și condițiile potrivnice în care trebuie să fie asumat
„Ignoranța este condiția necesară, nu zic a fericirii, ci destinul. Aceste posturi – diferite, fără îndoială – sunt
a existenței însăși. Dacă am ști tot, n-am mai putea variabile ale implicării în rezolvarea problemei, dar nu
suporta viața nici măcar o oră. Sentimentele care ne-o anulează structura antinomică a fericirii. În toate va-
fac plăcută, sau cel puțin tolerabilă, se nasc dintr-o riantele – sperate sau reale –, fericirea smintește viața
minciună și se hrănesc cu iluzii”2. Dacă prin „igno- din firescul elementar stăpânit de obișnuință. Con-
ranță” vom înțelege nu refuzul cunoașterii, ci fatala vențiile de normalitate exprimă deprinderi de a lua
sa relativitate, precum și deschiderea omului spre viața așa cum și câtă este, nevoi de protecție și sigu-
imprevizibil, mister, ispite, omisiune a mărginirilor, ranță interioară. Tocmai de aceea justifică sau, în orice
raționamentul este acceptabil în orice împrejurări. Fe- caz, fac posibilă suficiența psihică și spirituală. Or, fe-
ricirea este sinteza afectivă a tentativelor de evaziune ricirea – ca ideal, speranță sau trăire – fisurează, dislo-
din automatismele vieții. Doar marile oboseli existen- că nemijlocirea vieții prin seducția unei ordini a ne-fi-
țiale/ sufletești, încercările eșuate și deziluziile repetate rescului. Este suficient să reamintim autoiluzionarea
o pot cuminți și așeza ca înțeleaptă fuziune cu sine, lu- prezentă în „excesul de speranță” sau în ceea ce am
mea și viața. Acordul, împăcarea, acceptarea se dato- numit „punerea între paranteze”; presupozițiile afec-
rează, nu de puține ori, lipsei de curaj, abdicării (din tive suspendă, în ambele situații, factorii perturbatori
lene sau temperament), senzației de strivire în mala- și limitările spațio-temporale. Omul este, astfel, anga-
xorul existențial, unui refuz al risipei de energie ș.a. jat într-un salt existențial: de la sârguința de a fi către
Prin conduite radicale – chiar dacă nemărturisite – se nesăbuința de a fi. De altfel, moraliștii înșiși urmăresc
I
experimentează schimbări de optică și împliniri. Însă smintirea nemijlocirii vieții și a problemei fericirii
mai totdeauna fericirea este căutată și trăită numai în prin imperative valorico-normative care prefigurează
R
măsura în care nu rezolvă, ci proliferează senzația/sen- modele de autenticitate. Dar chiar insul copleșit de
Ă
timentul de nemulțumire, frugalitate și fragilitate. satisfacții sfârșește prin a nu mai fi mulțumit și pre-
Nesăbuința de a fi. Fericirea este, de obicei, ocupat de ceea ce îi este la îndemână, deși a obținut
percepută – intuitiv sau prin articulare teoretică – în tocmai ceea ce a făcut obiectul speranței și eforturilor N
termenii unei disjuncții – atenuate sau exclusive – în- sale. În momentul în care fericirea se integrează în fi-
M
tre starea de fapt (ceea ce este și posedă insul) și o stare rescul vieții, prin chiar natura sa paradoxală, se auto-
de drept (ceea ce el aspiră și simte că trebuie să fie). suspendă. De fapt, prin însăși structura sa, fericirea
Această polarizare – instituită prin activismul dorin- este un paradox afectiv. Blaise Pascal surprinde acest
E
ței și tensionată voluntar – are nebănuite repercusi- adevăr: „Fiind, prin însăși natura noastră, nefericiți în
uni asupra sensibilității și reflecției de sine. În func- multe situații, dorințele noastre ne dau imaginea unei
N S
stări de fericire, pentru că, la starea în care ne găsim,

2
Anatole France, Le Jardin d’Epicure, Edition revue et ele alătură starea în care nu suntem; când însă neam
corrigee par l’auteur, Calmann-Levy, editeurs, Paris, 1923, realizat aceste dorințe, nu suntem fericiți, pentru că ni
pp. 13-14. [Un document produit en version numerique
Î
par Jean-Marc Simonet, jm-simonet@wanadoo.fr].

se nasc alte dorințe conforme cu noua noastră stare”3. mai reprobabil este principiul fericirii personale, nu
Într-adevăr, nu există limite între care să zăbovim, sa- numai fiindcă este fals și experiența contrazice judeca-
R I turația unor dorințe autogenerează mereu alte mize ta că bunăstarea ar corespunde totdeauna bunei con-
ale nemulțumirii. „Ceea ce numim fericire, în sensul duite, nici numai fiindcă nu contribuie cu nimic la
cel mai strict al termenului – observa Freud –, rezul- întemeierea moralității, întrucât e cu totul altceva de
Ă
tă dintr-o satisfacere mai degrabă imediată a nevoilor a-l face pe om fericit decât de a-l face bun, și pe cine-
care au atins o mare tensiune, ceea ce, prin natura sa, va prudent și atent la interesele lui, decât de a-l face
E M N
nu este posibil decât sub forma unui fenomen episo- virtuos: ci fiindcă pune la baza moralității mobiluri
dic. Orice persistență a unei situații pe care a făcut-o care mai curând subminează și distrug toată măreția
dorită principiul plăcerii nu generează decât o bunăs- ei, întrucât pun în aceeași categorie motivele care în-
tare destul de călduță; suntem în așa fel făcuți, încât deamnă la virtute cu acelea care îndeamnă la viciu și
numai contrastul este capabil să ne procure o plăcere ne învață numai să calculăm mai bine, dar șterg cu to-
intensă, ceea ce starea însăși de plăcere nu face decât tul deosebirea specifică dintre virtute și viciu”5. Voința
S
foarte puțin. Astfel, capacitatea noastră de a fi fericiți bună este conformă rațiunii și își stabilește sieși legi
este limitată prin constituția noastră”4. De aceea, pro- independent de orice conținuturi empirice (= pofte și
N
babil, analizată în sine, fericirea refuză conceptualiză- înclinații), poruncind acțiuni care derivă în mod ne-
rile și standardele teoretice, pretându-se doar la firave cesar din respectul pentru lege și din datorie, nefiind
Î
explicitări – motiv pentru care filosofia o expediază simple imitații formale ale acestora. Libertatea voin-
sumar în zona psihologicului, decretând-o incapabilă ței în folosirea ei pragmatică/utilitară este în serviciul
să se ridice la nivelul spiritului. Nu putem cuprinde iubirii de sine, afirmată în și prin maximele fericirii
aria și intențiile acestei teme decât în termeni nega- personale: prudența, abilitatea, plăcerea, facultatea
tivi, sugerând ce nu este și nici nu poate fi; indici po- de a râvni. Însă imperativul categoric obligă către în-
zitivi se află în revolta-speranță, în sfidarea absurdului deplinirea datoriei de a respecta umanitatea din om;
și a limitelor și în alte asemenea replici la presiunile aceasta trebuie să fie – totdeauna și independent de
precarităților și suferinței sau strategii de evadare din impulsurile noastre – tratată ca sfântă, sacră și, altfel
cenușiul pragmatic al afectelor cotidiene; deci ferici- spus, maxima valoare; prin urmare, avem datoria mo-
rea este alternativă, altceva și altcumva, dincolo de rală de a acționa astfel încât ființa omenească să fie
aceste constrângeri existențiale, în afara lor, adică... tratată ca scop, nicidecum mijloc. Prin aceste indicații
nimic precis: conținuturi nediferențiate și obârșie a sumare se conturează ideea că fapta morală nu este
stărilor virtuale; prin actualizare, toate își pierd forța însoțită mereu de confort și mulțumire sufletească,
de atracție și puterea de stimulare imaginativ-afecti- nu este din principiu compatibilă cu zestrea ereditară
vă, fiind înlocuite cu mereu alte dorințe și scopuri. și cu interesele sau dorințele personale, nu este tot-
Fericirea mai mult indică „încotro” decât spune „ce” deauna însoțită de stări afective generoase, nu trebuie
anume urmărim, inițiind transcenderea vieții curente urmată de satisfacții și recunoștință, însă nu exclude
prin aproprierea afectivă a lumii și vieții, chiar dacă iubirea de sine – ca preocupare firească de tine însuți
lipsesc motivațiile ultime pentru a o face. – și – fapt de experiență curentă – poate fi simulată și/
Și totuși... Codurile morale, prin chiar natura sau însoțită de gânduri ascunse.
lor imperativă, tind să-și anexeze și să stăpânească toa- Înclinația excesivă, necontrolată spre fericire/
te teritoriile sufletului omenesc. Demersul lui Kant plăcere ocolește cu suplețe imboldurile datoriei mora-
este o concluzie sinceră și firească: morala și fericirea le sau le mimează convingător, deoarece este mai pu-
sunt în raporturi de exterioritate; nici vorbă de conto- ternic impulsul de a valorifica situațiile ispititoare, de
pire, condiționare sau identitate, în condițiile în care a ceda când se ivește prilejul satisfacerii unor dorințe,
interferența lor nu este accesibilă experienței lumești. plăceri, capricii, tentații și scopuri mai mult sau mai
Morala instituie o altă ordine a umanului decât cea puțin îndoielnice. Iubirea exagerată de sine poate îm-
instaurată de afecte în straturile contingentului: „cel brăca însă și forme mult mai perverse în mobilizarea
voinței: lipsa de scrupule, producerea răului cu bună
3
Pascal, Cugetări, Ed. Științifică, 1992, p. 160.
4
Sigmund Freud, Opere, vol. I, ed. cit., pp. 301, 302. 5
Immanuel Kant, Critica rațiunii practice, ed. cit., p. 61.
știință, cruzimea. De aceea, distincțiile nete operate Ca ideal al imaginației necontrolate, fericirea
de Kant sunt valide: morala nu-și poate propune ca devine imposibil de atins. Dacă este tratată ca un
– în primul rând – să dea sfaturi asupra modului în capitol distinct al moralei, se transformă în cu totul
care putem să obținem fericirea, ci formulează acele altceva decât să fie un fapt de viață firesc și necesar,
exigențe pe care trebuie să le probeze totdeauna ferici- sfârșind în postura de simplu lubrifiant afectiv al res-
rea demnă, autentică. Filosofia morală și, în alt plan, ponsabilității morale, întrucât, prin chiar structura
codurile morale explicitează principii lămuritoare des- lor, concepțiile morale sunt exclusiviste, chiar dacă
pre „cum devenim vrednici de fericire”6. În raport cu par numai delimitative și își revendică funcții regu-
semenii, avem obligația de a transforma în scop al ac- lative în viața cotidiană. Valorile, vag exprimate de
telor noastre fericirea celuilalt. Ca ideal, „fericirea este matricea normativă, pot eșua într-un soi de despo-
starea unei ființe raționale în lume, căreia, în întregul tism afectiv, mai ales atunci când sunt slujite de reguli
existenței ei, totul îi merge după dorință și voință și și imperative predispuse la scleroză, rutină, îmbâcsi-
se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, re. Jocul energetic al fericirii dincolo de și dincoace
precum și cu principiul esențial de determinare al vo- de algoritmul moralității este benefic, în măsura în
inței ei”7. Întrucât acest acord este imposibil de atins care dinamitează conformismul – în fond, spațiu al
în orizontul profan, finit, al condiției umane, Kant în- masificării și, deci, al alienării – și reinstaurează un
temeiază posibilitatea Binelui suveran – în care mora- spațiu social al individualizării. Această transgregare
litatea intră în conjuncție cu fericirea corespunzătoare a convențiilor morale antrenează incongruențe firești,
– prin postularea existenței lui Dumnezeu și a nemu- conflicte normale, incompatibilități de sens și inevi-
ririi sufletului, sfârșind astfel – spune Schopenhauer tabile excomunicări reciproce. Este chiar de dorit ca
– într-un soi de teologie morală, după ce, inițial, a tensiunea stânjenitoare dintre fericire și morală să fie
respins întemeierea teologică a moralei8.
exigențe absolut necesare pe care trebuie să le îndeplinească/
6
Immanuel Kant, Critica rațiunii practice, ed. cit., p. 220; respecte orice teorie morală, orice cod valorico-normativ și,
„morala în sine nu trebuie tratată niciodată ca o doctrină a în ultimă instanță, orice comportament pentru a fi validat
fericirii, ca o îndrumare spre cum să devenim fericiți; căci din perspectiva unei filosofii asupra specificului ireductibil
ea are de-a face exclusiv cu condiția rațională (conditio sine al condiției/existenței umane. Pe lângă citările anterioare,
qua non) a fericirii, nu cu mijlocul de a o dobândi.” (pp. numeroase alte texte kantiene sunt lămuritoare în acest sens.
220-221). „Conformitatea deplină a voinței cu legea morală înseamnă
7
Immanuel Kant, Critica rațiunii practice, ed. cit., p. 215. sfințenie, o perfecțiune de care nu este capabilă nici o fiin-
8
Schopenhauer consideră că, în critica sa, „Kant începuse ță rațională din lumea sensibilă, în nici o clipă a existenței
prin a împrumuta forma imperativă a eticii, pe ascuns, din ei. Cum este totuși cerută ca practic necesară, ea nu poa-
I
morala teologilor” [Arthur Schopenhauer, Fundamentele mo- te fi întâlnită decât într-un progres mergând la infinit către
R
ralei, ed. cit., p. 24]. Prin urmare, „morala [lui Kant – n.n.] acea conformitate deplină și, după principiile rațiunii pure
nu este decât reluarea pe dos a moralei teologilor, deghizată practice, este necesar să se admită un astfel de progres practic
Ă
sub forme abstracte care, în aparență, sunt descoperite a pri- ca obiectul real al voinței noastre. Dar acest progres infinit
ori”, iar „la final, asistăm la căderea măștii sub care s-a ascuns nu este posibil decât în supoziția unei existențe și unei per-
morala teologică, atunci când apar teoria binelui suveran, pos- sonalități continuând la infinit, ale aceleiași ființe raționale N
tulatele rațiunii practice și, în fine, teologia morală” [ibidem, (ceea ce se numește nemurirea sufletului)” (Immanuel Kant,
p. 66]. Așadar, potrivit lui Schopenhauer, „fundamentul pe Critica rațiunii practice, ed. cit., pp. 212-213). „Aceeași lege
M
care Kant a stabilit morala [...] se reduce [...] la o simplă de- trebuie să ducă și la posibilitatea celui de-al doilea element
ghizare a moralei teologice” [ibidem, p. 81]. Credem însă că al Binelui suveran, anume la fericirea corespunzătoare acelei
E
analiza kantiană este de nivel metaetic/ metateoretic – întru- moralități, tot atât de dezinteresat ca mai înainte: prin sim-
cât vizează identificarea condițiilor de posibilitate ale morali- pla rațiune nepărtinitoare, anume la supoziția existenței unei
N S
tății și, respectiv, ale fericirii –, integrându-se într-o ontologie cauze adecvate acestui efect, adică să postuleze existența lui
particulară a umanului. Intenția de bază nu urmărește îndru- Dumnezeu ca ținând în chip necesar de posibilitatea Binelui
marea nemijlocită a vieții morale, nici întemeierea – pornind suveran (obiect al voinței noastre care este legat în chip ne-
de la anumite opțiuni antropologice, cum este chiar în cazul cesar de legislația morală a rațiunii pure.” (Immanuel Kant,
lui Schopenhauer – unei teorii cu virtuți direct aplicative și Critica rațiunii practice, ed. cit., pp. 214215). A se vedea și
Î
constrângătoare, ci este vorba de identificarea acelor condiții/ Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, ed. cit., pp. 604-607.
permanentizată: prin această liberalizare, morala evită turile cele mai intense.”9. Erich Fromm apreciază că
scleroza normativă și anchilozarea spirituală, iar feri- „devotamentul manifestat de om față de o cauză, de
R I cirea se poate acomoda la un mediu comunitar și nu o idee sau o putere transcendentă este expresia unei
mai poate fi doar împlinirea unui simplu capriciu. nevoi de completitudine în procesul vieții”, concreti-
Codurile morale nu pot întemeia întreaga sfe- zându-se în „cadre de orientare și devoțiune”10. Este,
Ă
ră a fericirii, dar trebuie să fie – în spațiul public – în cele din urmă, atitudinea prin care omul tratează
instanțe de control și validare. Dacă ne îndepărtăm viața ca valoare („nu trăiesc oricât, de aceea, viața, ca
E M N
de obișnuințele moralizatoare, putem accepta că, în proces biologic, este pentru mine o valoare”) și afirmă
spatele căutării fericirii, se află cu totul altceva decât prin ea valori („nu trăiesc oricât, de aceea nu pot trăi
obsesia plăcerilor – indiferent de natura și conținutul oricum”). Din acest unghi, nu putem fi decât de acord
acestora; este vorba de sensul vieții, nevoia de temei, cu sentința lui Jean d’Ormesson: „singurul rost al fe-
rost, valoare și mulțumire de sine; deci, sunt trebuințe ricirii e să devină amintire”11; însă trebuie să acceptăm
sufletești, spirituale, existențiale mult mai grave, ex- și mărturisirea prin care exprimă, de fapt, o atitudine:
S
primând o preocupare legitimă de a fi în armonie cu „Admir Ecclesiastul și îl așez pe piedestal pe Cioran.

propria ta persoană dincolo de orice convenții, tipa- Și cred exact contrariul a ceea ce ei vor să ne învețe.
N
re comportamentale, căutări, nemulțumiri și temeri. În fiecare zi binecuvântez cerul și nu știu ce alt prim
Există, apoi, o gamă largă de mulțumiri și bucurii motor, că mi-a permis să trec ca într-un weekend lung
Î
intense care – în afara oricăror deprinderi moraliza- prin aceste iluzii pe care le numim realitate. Am iu-
toare – însoțesc amănuntele vieții cotidiene și pot fi bit totul în această lume calomniată de maeștrii mei,
integrate în sfera unei fericiri de uzură trebuincioasă Cioran și Ecclesiastul. Știu sigur, ca Renant și ca ei,
supraviețuirii, adaptării și conviețuirii. Concomitent, că viața e probabil tristă, că e, în orice caz, presărată
în și prin chiar fericirea afișată, se află mereu la pândă cu eșecuri și amărăciuni și că e destinată morții. Dar
o spaimă larvară, mai mult resimțită decât conștienti- mai cred și că e frumoasă și că trebuie să învățăm să o
zată, de aceea nemărturisită – instinctuală, deci –, față iubim. Am încercat s-o iubesc și să fiu, în această vale
de precarități, efemer, căutări, pericole, incertitudini. a plângerii, fericit pe cât posibil”12. Această îndârjire
Însuși sensul vieții se reduce la confruntarea poate lua forma – realistă, oarecum – a unei fericiri
clipei cu agonia, cu nostalgia eternității și convertește fără speranță. Speranța presupune un soi de utopie
energii vitale în expresii ce transcend biologicul, insi- și graba de a nu te considera fericit pentru simplul
nuând un rost în ceea ce ți se întâmplă și faci ca să se 9
Tadeusz Kotarbinski, Meditații despre viața demnă, Ed.
întâmple. Această situare agonică este posibilă numai Științifică, 1970, p. 42.
dacă omul presupune și crede că se poate modela pe 10
Erich Fromm, Texte alese, Ed. Politică, 1983, pp. 239-
sine însuși, iar dacă perfecțiunea este utopică, perfec- 240.
tibilitatea nu i se refuză – cel puțin în principiu. Viața 11
Jean d’Ormesson, Ciudată e lumea, până la urmă!, tradu-
nu mai este privită ca biografie – simplă anecdot[ic] cere din limba franceză de Tania Radu, Baroque Books &
ă existențială –, ci ca întâlnire semnificativă cu lumea Arts, București, 2015, p. 239. Redăm întregul pasaj în care
și cu tine însuți, fiind atras într-o experiență funda- sentința autorului este însoțită de o motivație credibilă, cu
mentală în care nu pot fi mânuite decât ipoteze care ecouri de Eccle- siast: „Singurul rost al fericirii e să devină
structurează un mod de a fi. Când privim viața din amintire. Singura atitudine potrivită față de lume și de is-
torie, dar mai ales față de tot ce înseamnă reușită socială,
punctul de vedere al sensului, sugerăm faptul că ea nu
funcție, și după care alergăm, e să le ținem la distanță. Nu
ne mulțumește să fie o simplă succesiune de proiec- merită să pui preț pe așa ceva când ai venit din țărână și în
te, dorințe, acțiuni, rezultate, căutări și eșecuri, ci are țărână te vei întoarce. Viața e vis și cel mai potrivit e să te-
o anumită cursivitate, orientare și coerență valorică. amuzi cât e de scurtă.”
„Cine caută sensul vieții – arată Tadeusz Kotarbinski 12
Jean d’Ormesson, Frumoasă a fost această viață. Totuși.,
– este preocupat ca acțiunile lui să nu fie lipsite de traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor, Ba-
scop, ba, mai precis, ca activitatea lui să nu se epuize- roque Books & Arts, București, 2017, pp. 348-349. [n.n.
ze în acțiuni fără importanță, ci să se poată legitima – M-a bântuit acest Totuși plin de tâlc după lectura vo-
prin adecvarea la un țel demn de a i se sacrifica efor- lumului, sugerându-mi titlul textului... despre fericire și...
despre angoasă, totuși].
motiv că vrei, cauți și speri altceva decât ceea ce ai și, cepe acea stare zero a speranței, absența sa, ca fiind
astfel, te amăgești căutând pe mai departe, rămânând un exercițiu al lucidității prin care percepi și tratezi
orb în fața a ceea ce viața îți oferă. prezentul întocmai așa cum este și doar atât cât este,
Spinoza remarcă: „nu există speranță fără tea- convinși că trăim sub specie temporis. „Decât să nu-
mă, nici teamă fără speranță”13, pentru simplul mo- mești nenorocire absența fericirii – care este cea mai
tiv că totdeauna există o îndoială/ nesiguranță care sigură cale pentru a nu fi niciodată fericit –, conve-
însoțește așteptările, iar această temere se transformă nim să numim fericire absența nenorocirii”, așa încât
în disperare atunci când motivele de speranță sunt „este nenorocit acela căruia bucuria îi apare ca imediat
definitiv anulate, sfârșind cu certitudinea unui eșec. imposibilă și, din contra, este fericit orice individ că-
În jurul acestei sentințe din Etica lui Spinoza, Andre ruia buna dispoziție îi pare imediat posibilă”15. Andre
Comte-Sponville construiește o întreagă filosofie cu Comte-Sponville – pornind de la Spinoza și, în cele
I
virtuți existențiale în plan antropologic și moral, con- din urmă, prin interpretări rafinate și opțiuni atee, ex-
siderând că, dacă „tristețea nu este decât decepția unei trăgând concluzii opuse acestuia – propune – imitând
R
speranțe prealabile” – deci o stare negativă –, „dispe- expresia știința voioasă a lui Nietzsche – o disperare
rarea, în sensul pe care i-l dau, este o stare neutră. voioasă aflată la originea unei fericiri disperate, adică
Ă
Ea este gradul zero al speranței. Nici mai mult, nici acea fericire care nu speră nimic, mulțumindu-se pur
mai puțin. Este o specie de stare fără viitor [întrucât și simplu cu evidențele realității16. Cred însă că acest N
nu există viitor care să nu fie speranță], căreia trebu- tip de înțelepciune poate fi cuprins în tipologia kier-
ie cu siguranță să i se evalueze posibilitatea și conse- kegaardiană a disperării.
M
cințele. Disperarea este prezentul însuși”14. Speranța

atrage după sine un labirint existențial. Dincolo de (Fragment din volumul Filosofia și experiența
E
o dispută inutilă între optimism și pesimism – care sensului, ediția a II-a revăzută și adăugită,
sunt, de fapt, simple stări psihologice –, se poate con- Bucureşti, Paideia, 2022)
N S
13
B. Spinoza, Etica, Ed. Științifică și Enciclopedică, Bucu-
rești, 1981, p. 160. 15
Ibidem, p. 692.
14
Andre Comte-Sponville, Traite du desespoir et de la beati- 16
Andre Comte-Sponville, Le Bonheur, de- sesperement,
Î
tude, Quadrige/PUF, Paris, 1984, p. 19. Editions Pleins Feux, 2000, p. 45.
autograf epistolar
Matei Vişniec ..........................................................................1 Liviu Papuc – Scrisori regăsite (VIII) ....................................68
aforisme eseu
Gheorghe Grigurcu – „Creaţia nu angajează durata" ......2 Niadi-Corina Cernica – Atlantida ...................................71
poesis sintetizator
Ruxandra Cesereanu – Pitia ................................................6 Liviu G. Stan – Eu, inamicul economiei naţionale.............73
Hristina Doroftei – Postuman................................................8 proză
Gabriela Feceoru – Poeme...............................................10 Nicolae Havriliuc – Alergarea pe faleză .........................75
Ioana Iuna Şerban – 3 poezii ..........................................12 Dana Banu – Poveşti de toamnă: Piratul grec
Dana Ştefan – Poeme.........................................................14 şi Marinarii de pe Potemkin / Spirala ...............................78
dosar de autor eveniment
Elena-Brânduşa Steiciuc – „Cei care cumpără stele” Doina Cernica – De la mare la ocean,
sau mirajul irezistibil al Orientului......................................16 Anca Mizumschi, „scriitor român de limba română"....81
Isabel Vintilă – Anca Mizumschi. O poveste Doina Cernica – Zona natală ca o livadă
despre limbajul comun al umanităţii.................................19 cu tablouri, meri şi cărţi .......................................................83
Alexandru Ovidiu Vintilă – Anca Mizumschi, Isabel Vintilă – Festivalul Internaţional de Literatură
„Cei care cumpără stele”, Bucureşti, şi Traducere (FILIT), încă o ediţie reuşită,
Editura Trei, 2022 ................................................................21 de anvergură europeană...................................................85
cronica literară balcanica
Marius Chelaru – Povestea unui oraş otoman
Constantin Cubleşan – Ştefan Augustin Doinaş
la centenar (George Vulturescu) ......................................23 prin cărţi poştale.....................................................................87
Ioan Holban – Poezia lui Mircea Cărtărescu ..............25 consonanţe
Doru Scărlătescu – „...şi sub degete măiastre
Savu Popa – O veghe solitară într-o lume infernală....32
arfele cugetă mite" ..............................................................91
Mihai Posada – Şerban Chelariu – „Respir”...................40
coordonate bucovinene
Romeo Aurelian Ilie – Pictând propria realitate.
Lucia Olaru Nenati – Voroneţ – o instituţie
„Buletin de ştiri blues” de Tatiana Ernuţeanu
de cult şi cultură....................................................................97
in memoriam
spiritualia
Adrian Dinu Rachieru – Ilie Tudor Zegrea
Stavrofora Elena Simionovici – Timotei Aioanei:
sau fiorul elegiac .................................................................40 „În căutarea răsplătirii celei drepte.
SSB – Ilie Tudor Zegrea Chipuri de călugăriţe din trecute vremuri"......................99
[3.VI.1949, Sinăuţii de Jos, Hliboca (Adâncata), arte plastice
Regiunea Cernăuţi – 24.X.2022, Cernăuţi] ..................43 Doina Cernica – Pictorul Tiberiu Moruz
carnete critice cu Doamnele şi Domniţele Moruz.................................101
Dan Perşa – Iorgu în fluviul vieţii .........................................44 din sens opus
Dan Petruşcă – Adrian Jicu – între Iorgu Leo Butnaru – Blastere, metamorfoze .........................105
şi George Bacovia..............................................................46 miscellanea
epica magna Cornelia Petrescu – Lună de miere conectată
Şerban Tomşa – Colivia (fragment de roman) .............50 Scenariu scurt metraj ........................................................109
pe contrasens recenzii
Lorand Gaspar – Trupuri corozive (Corps corosifs) Daniel Mariş – Mecanica iluziei ...................................114
(traducere şi prezentare de Adrian Alui Gheorghe).........60 Denisa Crăciun – Adrian Lesenciuc:
jurnal wallon „Cântecul din adâncuri” şi mistica sunetului ................115
Liviu Ofileanu – Pagini de jurnal (II).................................64 Mihai Posada – Titu Popescu – estetica existenţei.....119
punct de vedere însemnări
Felix Nicolau – Adevărata toleranţă Vasile Macoviciuc – Ecouri metafizice şi nesăbuinţa
este cea hermeneutică .........................................................67 de a fi (Şi totuşi...) ................................................................121
serie nouă,
anul XXXII
I, Nr. 10-1
1-12 (380-381-3
82), octomb
rie/noiembri
e/decembrie
2022
Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni

Bucovina Literară, Nr. 10-11-12/ 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară, Nr. 10-11-12/ 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina

serie nouã, anul XXXIII, Nr. 10-11-12 (380-381-382)/2022

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Matei VIȘNIEC

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

„Creaţia nu angajează durata”

D eopotrivă fascinat de neîntâmplat în ti-

cca. 19 persoane pe km pătrat. A atinge cu neliniștile tale lucrurile liniștite, a

* virus. (...) Câinele Zeus, în vârstă de 5 ani, este văzut

* portă tot timpul ca și când ar fi un om. (...) Cățelul a

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

deceselor cauzate de poluare, la suta de mii de locui- *

marile orașe, cei mai importanți factori de poluare *

decât o arată datele oficiale. (...) România ocupă locul *

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

precedă (Ana-Foca, Pricopul, Panteliile, Ciurica, Cir- mediul inert.

întrucât ziua de celebrare marchează mijlocul sezonu- o puzderie de zgârieturi.

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

Pitia Ruxandra CESEREANU

memoria apocalipsei cu vorbe de dragoste.

Pensionarii răgușiți mă certau: Sunt Pitia, oraș ploios, plin de bețivi,

oh, Pitia, nu ești miloasă deloc. de mine să te temi, să te ascunzi și să implori.

pe capetele copiilor. /poemul a fost publicat inițial în volumul

soarele negru și tigva pământului spartă,

Postuman Hristina DOROFTEI

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

Poeme Gabriela FECEORU

la 29 de ani și dacă mai era și nămol

dar nu am simțit suferința pierderii

știam că e rost de potolire a stomacului

dacă îți intra multă apă și răceai

a fost de parcă mi-au luat cu totul

mi le-au smuls ca pe necesități

„dacă ești comod ai să mori de foame!”

3 poezii Ioana Iuna ŞERBAN

ai un spiriduș care să te pălmuiască până pricepi

(poem parte din expoziția

dar fără condiționări poate că numai numerele sunt confesive

nu-ne-călcăm-pe-bătături care nu te include

Poeme Dana ŞTEFAN

Cartografie apoi mușcau din ele ca din mere și sucul dulce-acrișor

În dimineața aceea, culorile erau atât de tentante încât

am luat aparatul de fotografiat și am utilizat

din cele 36 de poziții de pe film

Când m-am trezit,

Cei care cumpără stele Elena-Brândușa STEICIUC

U n roman în care am intrat vrăjită ca în-

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

imperiilor, bref: un oraș stelar. imediat al editurii și al Institutului Cultural Român,

schimbă, când au loc mari descoperiri, se duc noi răz- temporane.

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

R Isabel VINTILĂ Anca Mizumschi. O poveste

O rice poveste se petrece într-un loc îndepărtat

serie nouă, anul XXXIII, nr. 10-11-12(380-381-382), octombrie/noiembrie/decembrie 2022

R Alexandru Ovidiu VINTILĂ Anca Mizumschi, Cei care cumpără

E ste limpede că literatura pentru Anca Mi-

construiește povești sofisticate peste spirit critic, așezat, cerebral, pitoresc.

dintr-un anume inconștient poetic, fi- aceleași zbaturi existențiale, să le nu-

Romanul poate fi privit ca un urmă, și omul contemporan.

întâmplări teribile. Insolitul poematic Încă înainte de a se naște, Meryem a

toare: romanul se desfășoară între Orient și Occident, ei existențe.