Serie nouă

Anul XXIX
Nr. 11 – 12 (333 – 334)
noiembrie – decembrie 2018
DIRECTOR:
Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ Acest număr al revistei
este publicat cu sprijinul financiar
REDACTORI: al Consiliului Judeţean Suceava,
Sabina FÎNARU prin Programul de finanţare
Isabel VINTILĂ nerambursabilă în anul 2018.

COLEGIUL REDACŢIONAL:
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUC
Ion BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Nicolae CÂRLAN Revista este membră a Asociaţiei
Revistelor şi Imprimeriilor Literare
COLABORATORI PERMANENŢI: din România (A.R.I.E.L.).
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)
Liviu ANTONESEI (Iaşi) Număr ilustrat
Leo BUTNARU (Chişinău) cu reproduceri după lucrări
Ioan HOLBAN (Iaşi) ale artistei plastice Cela Neamţu.
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Paul EMOND (Bruxelles) Colectivul de redacţie
urează tuturor colaboratorilor
Redacţia şi administraţia: şi cititorilor revistei
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava Sărbători fericite şi
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com. La mulţi ani!

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
 Autograf Nicolae Tzone

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 1

 Aforisme

„Rațiunea unei existențe

mediocre”

Gheorghe GRIGURCU
Strategia față de tine însuți: o temă impli- *
cată în orice creație literară. „Este suficient să dai peste un politician
* care crede în ce spune, pentru ca toată lumea să
A explica o operă mereu în același fel echi- nu-l mai creadă” (Jean Baudrillard).
valează, de la un punct, cu a nu o mai explica. *
* E atît de înrudit cu trecutul, încît dorința
Micile frînturi de absurd strălucitor cu care sa de a-l retrăi pare un incest.
se împodobește rațiunea, așa cum femeile se împo- *
dobesc cu bijuterii. Renunțările sunt mai ușor de suportat
* pe fondul unui exercițiu al lor decît pe cel al unei
În cele din urmă mi s-a reproșat, cu multă abundențe curmate brusc. În consecință, nu e lipsit
solemnitate, că nu pot muta munții din loc. de caritate principul după care celui care n-are i se
* mai ia, iar celui care are i se mai dă…
Rațiunea unei existențe mediocre e, de re- *
gulă, mai solidă decît cea a unei existențe excepți- Precum oglinda, eternitatea nu are un
onale, pîndite de pericole pe măsură, supuse unor chip propriu.
zguduiri deopotrivă exterioare și lăuntrice. De aici
*
redusa exemplaritate a biografiei marilor creatori,
Utopia conținută în orice creație, cum un
jena pe care, în fapt, o încearcă în fața sa pedagogia,
care, totuși, o invocă din motive decorative. stigmat.
* *
„Sunt acuzații care echivalează cu un oma- Poezia e o dreptate în sine, resimțită in-
giu” (Nicolae Titulescu). stinctiv, o dreptate a creației.
* *
Nu te amenință cu o armă, doar cu o sim- „Cele mai mari greutăți sunt întîlnite aco-
plă mătură. Însă cu o mătură de vrăjitoare. lo unde nu le căutăm” (Goethe). Adică dificultățile
* spontane, spre deosebire de cele elaborate de noi
Atenție, inteligentul meu contemporan, la înșine, nu o dată artificioase.
lipsa de inteligență a oricărei imoralități pe care ți-o *
asumi. Toleranța: acea doză de imoralitate care
* umanizează morala.
Vorbind despre atenție ca despre fenome- *
nul originar al tuturor ființelor, Goethe semnala, de Visul: un snobism al somnului.
fapt, forma elementară a cunoașterii. O cunoaștere *
apropiată de pînda animalică, în care universul se Cinismul visului în raport cu somnul
răsfrînge în dramatismul pericolului. fără vise.

2 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Nu știu dacă pot vorbi de evoluție sau de
involuție scriitoricească în lumea celor care stau „în
slujba limbii și literaturii române”. Sunt mișcări de
personal care mai degrabă au legătură cu destinul
autorului, independent, indiferent față de destinul
limbii și literaturii române, în sine… Să nu complic
lucrurile și să nu fiu greșit înțeles din start. Avem
pleiade de scriitori români care au trăit, au scris și
au murit în țări străine. Laurențiu Ulici a publicat un
fel de dicționar al lor în 1995, în care atrăgea atenția
că s-a plecat în exil în anii 1940 și 1950 ai secolului
trecut, după înfrângerea rebeliunii legionare și când
România a fost ocupată de trupele sovietice (50 de
scriitori, după socotelile lui) și apoi în perioada co-
munistă, până la Revoluția din 1989 (200 de scrii-
tori exilați). Mai sistematizat, fenomenul emigrării
scriitorilor români n-a fost epuizat în „Enciclope-
dia exilului literar românesc: 1945-1989”, elaborat
de Florin Manolescu (apărut în 2003), un dicţionar
cuprinzând scriitori, reviste, instituţii şi organizaţii.
În majoritate, acești scriitori exilați au fost incluși în
„Dicţionarul general al literaturii române”, coordo-
nat de Eugen Simion sub egida Academiei Române
(I-VI, 2004-2008). După Revoluție, n-a mai ținut ni-
meni un inventar al scriitorilor emigrați „din motive
economice” (nu le mai putem da eticheta de exilați),
respectându-se bunul plac al autorului. Nici după ce
România a intrat în Uniunea Europeană, la 1 ianu-
arie 2007, mutarea unor scriitori români din țară în
Occident n-a stârnit nici un interes, e treaba fiecă-
ruia ce face cu viața lui. Las la o parte faptul că mulți
dintre scriitorii emigrați / exilați au renunțat să mai
scrie în limba română. Câțiva sunt integrați în lite-
ratura din țările în care își au domiciliul stabil, subli-
niindu-se că originile lor sunt românești. Avantajați,
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Jurnal comentat
Dacă pot vorbi
de evoluție sau de
involuție scriitoricească
Liviu Ioan STOICIU
altfel, sunt scriitorii români cu dublă cetățenie, care
primesc pensie și în țara în care au emigrat și în Ro-
mânia (dintre ei, numărați pe degetele de la o mână
primesc din România și indemnizație de merit, deși
trăiesc în SUA sau în Franța). România nu-și poate
permite să ignore scriitorii săi emigrați (deși, după
moarte, sunt uitați scriitorii din țară cărora li s-a tot
repetat, cât au trăit, că sunt mari valori!).
Avem, astfel, categorii de scriitori emigrați
din interes (inclusiv din rândurile douămiiștilor)
care nu contează în țările în care ajung — dar care
publică în România și au un relativ ascendent în fața
scriitorului rămas în țară (întristători sunt criticii
sau eseiștii plecați, care desconsideră literatura ro-
mână „vie”, nici un scriitor român nu se compară cu
un scriitor străin, în noua lor mentalitate; până la un
punct au dreptate, literatura universală nu cuprin-
de scriitori români „contemporani”). N-o să dau
exemple. Mulți, prea mulți dintre cei plecați, mari
speranțe literare cât au locuit în România și au scris
în limba română, dispar în neant o dată stabiliți în
străinătate. Emigrația scriitoricească română are
pseudoreviste literare ale ei, edituri, cenacluri, ziare;
degeaba, ea n-are decât ecou simbolic pentru lite-
ratura noastră. E valabilă, în acest sens, din păcate
și situația scriitorilor români din „Republica Mol-
dova” (mulți, strămutați pe teritoriul României, s-au
impus în literatura română), din Serbia și Ungaria
sau Bulgaria, din Bucovina de Nord. Există comu-
nități ale scriitorilor români în Franța sau în SUA,
în Italia și Spania, sunt traduși acolo, scriu în limbi
internaționale, nu ies din anonimat.
În țară avem poeți care primesc și în fiecare
an premii internaționale (e adevărat, unele contrafă-
cute, sau „făcute pe picior, de prieteni”), dar care nu
3
Jurnal comentat

înseamnă mare lucru pentru literatura română, abia ziți „bombă de presă”, titlu: Primul scriitor român
dacă sunt băgați în seamă în țară. Tinerii scriitori care a primit titlul de „USA Today bestselling author“.
apăruți după Revoluție se tot amăgesc în străinăta- Articolul (semnat de Florina Pop) începe abrupt:
te cu burse și traduceri, invitații la recitaluri plătite, Anca-Melinda Coliolu este primul român care a re-
citesc și scriu în engleză, sunt buni traducători, nu uşit să obţină unul dintre cele mai distinse titluri pe
lipsesc din circuitele occidentale de promovare reci- care le poate râvni un scriitor: „USA Today bestselling
procă, sunt lăudați acolo — și? author“. Sub pseudonimul Melinda De Ross, scrie ro-
Limba română, pentru mine perfectă pen- mane în engleză citite în toată lumea. „Să fii USA To-
tru exprimare literară, e în declin moral, ar fi o mare day bestselling author este, alături de New York Ti-
eroare să se renunțe la ea în viitor. Există exemplul mes bestselling author, unul din cele mai prestigioase
scriitorilor români stabiliți la Paris cu sutele, care au titluri pe care îl poate avea un autor“, mărturiseşte
scris în franceză și au trăit și în medii academice, Anca-Melinda Coliolu pentru „Adevărul“. Are 32 de
au crezut că limba română e de vină că ei nu sunt ani şi este originară din Alexandria, Teleorman. Lo-
celebri, că ea îi trage în jos, nefiind scoși în evidență cuieşte în Timişoara şi atunci când nu scrie lucrează
acolo — trist, ei sunt și așa recuperați în România, ca designer grafic. Parol! A auzit literatura română
învinși de propria neputință și de orgolii nemăsura- de… Anca-Melinda Coliolu, alias Melinda De Ross?
te. Citeam deunăzi că o poetă inteligentă nouăzecis- Tânăra a terminat Dreptul și… nu a luat în conside-
tă, plecată din țară, a renunțat total, cu ură, la limba raţie să publice în România (conform ziarului Ade-
română (azi ea e stabilită la Paris) și că, după 18 ani, vărul / 28 octombrie 2018). Mai mult: Melinda scrie
s-a întors la limba română, la sfârșitul anului 2018 romane de dragoste, suspans şi comedii romantice. În
cărţile ei se străduieş-
te să „îmbine elegan-
ţa clasică a literaturii
europene cu moder-
nismul comercial al
autorilor americani
de succes“. Un sfat
de vedetă: „Dacă un
autor vrea să demon-
streze că are valoare,
adevărata provocare
este piaţa internaţio-
nala“, adaugă scriitoa-
rea. Ne-am lămurit,
critica literară de la
noi n-ar da doi bani
pe ceea ce scrie, pot
să pun pariu. De scri-
itori de limbă română
comerciali (fie și de
romane polițiste, de
dragoste și „suspans”)
n-a dus literatura ro-
mână lipsă. Tinerii
scriitori români se
orientează, scriu pe
lansând o carte publicată în țară. O fi o morală a placul pieței internaționale, în engleză!
trădării limbii române? În plan literar n-ar trebui să Închei cu cele scrise la început, azi, aici: nu
se pună astfel problema, fiecare suflet găsind o cale știu dacă pot vorbi de evoluție sau de involuție scri-
de exprimare potrivită, venită de la sine, n-ar trebui itoricească în lumea celor care stau sau ar trebui să
forțate lucrurile la masa de scris. stea „în slujba limbii și literaturii române”...
Scriu aceste rânduri mirat să descopăr că
sunt și români care trăiesc în țară și scriu numai
în… engleză și publică în… SUA, cu… succes. Au- 1 noiembrie 2018. BV

4 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018

 Cadran

Chipul meu în oglindă

Paul EMOND

Chipul meu în oglindă…Înspăimântat, mă dau cu un pas înapoi: chi-

pul ăsta care-mi stă în față este al tatălui meu. Dar ce faci aici, tată? Mă uit mai
bine: nu, hai să fim serioși, bineînțeles că nu-i el, sunt eu, nimeni altul. Și totuși,
această apariție subită, această evidență, el e... Cu cât îmbătrânim mai mult, cu
atât asemănarea crește, se pare. Mai ales când apare o strâmbătură neaștepta-
tă, o expresie trecătoare. Trecătoare? Nici chiar așa, pentru că iat-o din nou,
strâmbătura, expresia care, uite, se așează definitiv. E tata, în toată splendoarea
lui, ca și cum spectrul i-ar hălădui prin mine. Felul acela al lui de a-și țugu-
ia buzele! Oglindă afurisită, îți bați joc de mine! Nu prea des, totuși! Atunci,
strig: ajunge! Mă strâmb, mă încrunt și tata se evaporează, uf! Mă mai uit mult
timp, examinez, scrutez, astfel încât, în oglindă, chipul meu pare tulburat. Un
aer neliniștit pe care-l cunosc bine, care este al meu și mă caracterizează. Ești
sigur? Ești cu adevărat sigur? Dar oare neliniștea asta nu o avea și tatăl tău,
cumva?... Oare ea nu-i a lui, după cum este și a ta? Încep să mă enervez. Chiar
n-o să se termine niciodată? Nu, fiule, niciodată! proclamă tata din oglindă.
Rămân cu gura căscată. Și știi că într-o bună zi, continuă tata, propriul tău fiu
privindu-se în oglindă, te va vedea dintr-o dată? Preț de o clipă închid ochii și,
când îi deschid, încerc să ghicesc trăsăturile fiului meu în chipul care-mi stă în
față. (text inedit din ciclul Transmission, destinat revistei Bucovina literară.
Traducere de Elena-Brândușa STEICIUC)

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 5

 Cronica literară
Poezia lui Nicolae Dabija
Ioan HOLBAN
Încă de la volumul de debut, Ochiul al
treilea (1975), Nicolae Dabija a adoptat imaginea şi
„funcţia socială” ale poetului misionar; el e profetul,
ştie cum va fi viitorul şi, de aceea, ochiul al treilea nu
e al vederii secunde, aceea care pătrunde în lumea
de dincolo de pragul senzorialului: ochiul poetului
mesianic e pentru mîine: „Îmi vine din ce în ce mai
greu/ să deosebesc primăvara de rai,/ lacrimile de
stropi -/ ameţitor, ameţitor se-nvîrt în jurul meu/ lu-
crurile văzute cu al treilea ochi./ Tot mai greu mi‑i,/
nu pot distinge/ urzica pictată - de urzică,/ în ea văd
o minge-n altă minge/ şi mingea cea mai mare e-n
mingea cea/ mai mică./ Plouă cu seminţe, fără pu-
teri/ le măturăm şi le ardem, pe cîmpul arat.../ Dar
ce-am văzut cu ochiul-al-treilea ieri/ va fi doar mîine
cu adevărat./ Ierbile, munţii ne seamănă nouă,/ norii,
frunzele - la fel;/ e parcă pace, parcă plouă/ în viitorul
spionat de el./ Toate lucrurile făcute cu ochii închişi/
le duc la capăt cu el; un corb/ bătrîn, îl văd tînăr pes-
te caişi/ cu ochiul acesta, ochiul al treilea, care nu-i
orb.../ De la un timp, din ce în ce mi-i mai greu/ să
deosebesc realul de vis, ceara din lună/ de ceara din
plopi -/ ameţitor, ameţitor se-nvîrt în jurul meu/ lu-
crurile văzute cu al treilea ochi” (Ochiul al treilea).
Dar ochiul al treilea e al profetului care nu doar ştie
viitorul, el reconstituie şi trecutul atunci cînd „vii-
torul/ seamănă tot mai mult/ cu ziarul/ abandonat/
pe noptieră”, cum va scrie mai tîrziu în Lacrima care
vede (1994). Privind asemeni zeilor spre mîine - „ca
un zeu, trec printre oameni”, spune Nicolae Dabija
într-un poem deloc întîmplător dedicat lui Grigore
Vieru -, poetul misionar îşi scrie poezia pe cîmpul
de luptă, în stare de alertă, în necontenite urgenţe,
6 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
pe rugul aprins al confruntării deschise, pagina sa
trebuie să lumineze, iar sensul desluşit acolo trebu-
ie să sporească lumina pentru a-i (i)lumina pe cei
din jur: „Poeţi care-şi scriu catrenele-n săli de lec-
tură/ şi poeţi care şi le scriu pe cîmpul de luptă/ cu
propriul sînge: pădurile/ cîntate de ei înfrunzesc./
Poetul suit pe rug, pe rugul aprins/ cu propriile lui
cărţi mi-l amintesc/ eu, care chiar acum/ îmi citesc
această poezie ca un străin./ Să scriu poeme lungi/
cu cuvinte puţine.../ Scriind - să sporeşti/ ale foii lu-
mine!/ În oră stau clipele -/ f-ă-g-ă-d-u-i-n-ţ-e-l-e -/
ca-n fructul cel putred/ bune seminţele./ abia se mai
ţine/ frunza;/ pe luturi,/ doar cu privirea/ ai putea să
o scuturi./ Se-aşterne deasupra/ aripa luminii./ Sal-
cîmii, în vînturi,/ îşi scutură spinii./ Luceafărul clar/
etern ni-i pe zare./ Iar poezia e,/ preasfînt,/ văzduhul
dintre fruct şi floare./ E dîra păsării prin fum,/ care
începe să se- astupe,/ o rază doar, un fir de păr/ de
care sabia se rupe./ Să sporeşti, scriind,/ şi mai mult/
ale foii lumine.../ Să scrii poeme lungi/ cu cuvinte
puţine!” (Eseu).
Poetul misionar trebuie crezut şi, pentru
aceasta, el are „să confrunte cu viaţa cele zise”; vor-
bind despre Patrie, elogiind ceea ce Grigore Vieru
numea românime, poezia lui Nicolae Dabija e ca o
explozie mereu repetată sau o tăcere asurzitoare,
dar şi şoapta preotului care aduce ploaia; „Poetul e
ca preo- tul care aduce ploaia/ pe arşiţă,/ cîntînd-o./
El spune cuvinte ce declanşează fulgere/ şi ploaia la
vremuri/ de secetă./ Pentru visele lui/ i-ar trebui al-
tfel de somn -/ încăpător ca o moarte./ Ştie vorbele
ce fac cerul să bubuie/ şi mugurii să explodeze-n/
copaci,/ el care plăteşte cu propria viaţă/ dreptul

la iluzie” (Dreptul la iluzie). Nimic mai departe de
adevăr decît încadrarea lui Nicolae Dabija printre
orficii (neo)romantici; cîntecul său nu e lamento, se
risipeşte rareori în tonalitatea elegiei, ca în acest Cîn-
tec din volumul Fotograful de fulgere (1998): „Atît de
trist cînta o goarnă/ că începu să ningă-afară./ Mi
se părea că-n lume-i iarnă./ Mi se părea că-n lume-i
vară./ Scriam cuvintele pe ceaţă./ Mi se părea că-n
orice frază/ se face, tainic, dimineaţă./ Mi se părea
că se-nserează./ Şi cîntecul - ca o ninsoare/ cădea so-
lemn peste pămînt,/ iar şesul învăţa să zboare./ Mi se
părea că nu mai sunt./ Mi se părea că e devreme./ Mi
se părea că e tîrziu./ Mi se părea c-am fost în vreme./
Mi se părea c-am să mai fiu”. Cîntecul lui Nicolae Da-
bija e, mai ales, o carte de identitate a poetului care
are o misiune; retorica lui e una atent studiată, nu e
goală pe dinlăuntru, are cadenţa şi forţa zgomotului
pe care îl face cremenea izbită de cremene; visul său
nu e visarea romantică, e locul de întîlnire cu realul
tuturor urgenţelor. De aceea, simbolurile care struc-
turează discursul liric sînt ascensionale (Icar, „omul
născut de o pasăre” e figura lirică dominantă) şi, în
egală măsură, identitare; o geografie filtrată prin sita
deasă a lirismului (codrul de la Codreni, Mănăstirea
Căpriana, Biserica din Căuşeni, Cetatea Chiliei, Ho-
tin, Soroca, Alba Iulia, Voroneţ, Cetatea Albă, Buco-
vina) descrie, în fond, o sumă de topos-uri, o reţea de
simboluri unde renaşte o lume, aceea esenţial româ-
nească, la fel cum figurile tutelare ale imaginarului
poetic - Aron Vodă, Cantemir, Eminescu, Creangă,
Brîncuşi, Zamolxe, cronicarii, Ştefan cel Mare - re-
prezintă spiritul neamului: proiectate în aceste di-
mensiuni, poemele lui Nicolae Dabija sînt, înainte
de toate, documente ale memoriei colective: „Codrul
meu sfînt de la Codreni,/ cum foşneşti parc-ar foş-
ni o apă;/ cu stejari, izvoare şi poieni - /ochi-închid
şi te zăresc sub pleoapă./ Te visez cînd verde eşti în
vară,/ cînd resfiră ramul tău zăpezi;/ lasă-mă, pădu-
rea mea fecioară,/ înaintea ta să-ngenunchez./ Şed
ca-ntr-un altar şi-ascult, stingher:/ frunza se frămîn-
tă de istov.../ Şi atîrnă luna grea pe cer,/ parcă-i o
pecete pe hrisov./ Grîul cînd pe şes ardea cu pară/
şi mureau aezi pe manuscrise,/ mierea-n stup cînd
se făcea amară -/ Patria aicea nu murise. / Trăsne-
tul te căuta, hapsîn,/ chiar de sub pămînt ţi-ar fi dat
foc./ Dar de-ardea vreun stejar bătrîn,/ alţi vreo zece
răsăreau în loc./ Cerul peste tine e mai clar/ şi, pe
dealurile nalte, intr-un schituri./ Cînd răsare floarea
pe podbal,/ stelele pălesc în răsărituri./ Liniştea - co-
druţul meu umbros -/ o sporeşti cu foşnetele tale./
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Cronica literară
Pun urechea pe stejarul gros/ şi aud în trupul tău ţa-
mbale./ Şi în timpuri care se frămîntă/ parcă-aud cel
bour hioros:/ cornu-ntr-un stejar cînd şi-l împlîntă,/
frunza - din tot codrul! - cade jos. / Codrul meu sfă-
tos de la Codreni,/ vînturi te mai cearcă de eşti tare,/
te zăresc prin fumuri şi prin vremi,/ ca o mare-mi
pari în zbuciumare” (Codri la Codreni).
În Eseurile sale, T. S. Eliot spune că „un
poem sau un pasaj dintr-un poem tinde uneori să se
realizeze întîi ca un anume ritm şi abia apoi ajunge
să ia forma expresiei verbale; un anume ritm poate
da naştere ideii şi imaginii”. Înainte de a fi în cuvînt,
poezia lui Nicolae Dabija e un peisaj al sufletului,
iar poetul, un fidel caligraf al acestuia; poetul caută
mereu precuvintele unui prepoem care se organizea-
ză, cum scrie T. S. Eliot, ca un anume ritm: „Există
o stare de dinaintea cuvintelor,/ pe care profeţii şi
azi/ o-mpart ca pe-o bucată de pîine/ să nu moară
de foame./ Există./ Cei crucificaţi pentru un basm,/
cei schingiuiţi pentru-o frază,/ ori rupţi de cai pen-
tru un poem -/ o ştiu./ A scrie cu precuvinte - e ca şi
cum/ ai scrie cu înseşi/ obiectele şi întîmplările:/ tu ai
declanşa sorii şi tu i-ai stinge” (Precuvintele). În ace-
laşi spirit şi în aceeaşi literă a eseului amintit, Nicolae
Dabija concepe poemul ca pe o taină care, înainte de
a se citi pe o foaie care să lumineze, se spune, se cîntă
şi se cere ascultată ca un ecou care se naşte din alt
ecou: „Să scrii un poem în care cuvintele/ să se nască
unele din altele,/ aşa cum se naşte-un ecou/ din eco-
ul/ altui ecou,/ încît cel care moare -/ ascultîndu-l/
să aibă impresia/ că se naşte din nou” (Cel care moa-
re...). Înainte de a-şi născoci poetul, poemul poate fi
o oximoronică „tristeţe bucuroasă” care, cîntată de
un aed, se organizează în nuclee tonale, în ritm şi re-
frene; în această perspectivă, Aceste peisaje ale sufle-
tului e arta poetică a lui Nicolae Dabija, un text care
consacră pre-textul, cîntecul, ritmul: „Prin aceste în-
singurate peisaje,/ prin care, de-un secol eu sînger,/
cine citeşte cu voce tare poemul,/ scris cu-o pană de
înger?.../ Aceste sunete, aceste cuvinte,/ pe furiş cu
urechea trageţi-le,/ ele se pierd rostite zadarnic/ ca
trase-n întuneric săgeţile./ Azi, la nuntirea semin-
ţelor,/ de cele ce spun - mă-nspăimînt;/ umbra ploii
trece pe cîmp -/ ca o sudoare de sfînt./ Noi vom plăti
mai scump decît alţii/ fiece flirt, fiece iubire,/ fiece
virgulă, fiece vis/ care n-a devenit amintire,/ Poemul
e-o taină, e ca un secret,/ din care nimeni nimic n-a
aflat, -/ cine-şi spune numele/ cade-n anonimat./ De
ce-asculţi, ţii ochii închişi,/ parc-ai înota pe sub apă,/
parcă nu ai putea dezlipi/ ochiul lipit de pleoapă. (...)
7
Cronica literară
Dansezi pe sîngele propriu, dansezi/ ca să meriţi pîi-
nea şi sarea,/ cînd frunzele toamna,/ luate de vînt,
acoperă marea./ Poate spaima de a tăcea,/ poate frica
de a scrie...?/ Poemul,/ cum se-mprăştie abia atins,/
ca de pe floare, polenul./ Să sune literele aşa,/ cînd
le vei spune frumoaselor,/ de parcă ţi-ar curge grîu/
prin măduva oaselor./ Să se audă cuvintele sfînt.../
Rănile să ţi le legi cu bandaje/ de iarbă, în acele clare/
ale sufletului eterne
peisaje.(...) Prin acele
peisaje ale sufletului/
cum zburăm, simţim
cîteodată/ un auz uri-
aş/ care ne soarbe cu
tot cu cîntec./ În acest
poem, în acest peisaj
al sufletului,/ mă uit
pierdut în părţi,/ ca şi
cum aş sta într-un cor
să cînt/ şi nu ştiu cu-
vintele”. Ochii sînt ai
altora pentru că, iată,
poetul îşi aude preaj-
ma, ascultă realul care
îi dictează, prin mu-
zica sa, cuvintele poe-
mului; aici, pînă şi tă-
cerea e sonoră. La na-
iul făcut din propriul
os, cu lira şi harfa de
iarbă ori cu alăuta se
îngînă un cîntec unic în care „foşnesc” cuvintele; cînd
acesta nu se mai aude, noul Orfeu trece lîngă Euri-
dice, în luntrea lui Charon. Dar nu Orfeu „cîntă” în
poezia lui Nicolae Dabija, ci Pan, monstrul jovial şi
simpatic, inventatorul naiului, din cortegiul lui Di-
onysos („Din naiul lui atunci cînd cîntă, -/ el, cel năs-
cut din întîmplare, -/ îmbătrînesc, pe rînd, popoare,/
zăpezile se înspăimîntă/ şi pomu-n sîmbure tresare./
Chematul să înşele patimi/ vine din zări închipuite,/
pe secete mucegăite,/ să-adape fiarele cu lacrimi/
plînse-n jgheaburi scorojite” - Pan) şi Chiron, poe-
tul-centaur, singurul cultivat şi înţelept din ceata care
înspăimîntă pădurile Tessaliei: „Opriţi vînătorul care
iese dimineaţa pe/ uşă, cu tolba plină de săgeţi otră-
vite;/ de frica lui, fiarele se văd urcînd pe/ cer, sfîşi-
indu-l cu ghearele:/ iar iepurele, de spaimă, intră pe
două găuri/ deodată în pămînt./ Vînătorul, simt, va
ieşi mîine cu tancul/ să vîneze ultimul jder;/ va regla
afetul tunului pentru a împuşca/ o vrabie mică;/ va
8 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
aşeza mitraliera, în aplauzele frenetice/ ale mulţimii,
pentru a ucide ultimul lup, legat/ c-o funie roasă de-
un par bătut în pămînt./ Deocamdată, trece cu tolba
de săgeţi/ otrăvite printre centauri,/ şi-l ascultă pe
Chiron, poetul- centaur, la/ intrarea în peşteră, cum
cîntă plîngînd,/ şi vede, în seri, minotaurul cum ru-
megă/ paiele lunii şi cum cerul cu coarnele-l zdrunci-
nă.../ Deocamdată pîndeşte, din tufişuri, struţocămi-
la/ şi vasiliscul...” (Să-
geată înfiptă în aer).
Pan şi Chiron sînt nu
atît simboluri orfice,
cît însoţitorii poetu-
lui-bufon pentru că,
atunci cînd nu e şoaptă
sau strigăt pe cîmpul
de luptă, poezia lui Ni-
colae Dabija adoptă o
structură dramatică, e
spectacol: „A ieşit bu-
fonul la iarbă/ şi sare
şi strigă pe sus,/ de jur
împrejurul său/ numai
cîmpie şi-a pus./ Cu
mîna gesticulînd prin
aer,/ repede-n vorbele
lui, miteră/ pune cîte
o virgulă/ după fie-
ce literă./ Se dă de-a
tumba în aer,/ maes-
tru, fără pereche,/ şi
se muşcă singur, pe sus,/ de ceafă şi de-o ureche./ Şi
îngenunche, şi parcă recită,/ şi se răstoarnă, şi încă
sare,/ şi cade, şi spune cuvinte, şi cîntă/ pe iarba ne-
muritoare” (Bufonul).
Două sînt izvoarele cîntecului în poezia
lui Nicolae Dabija: formele lirice ale orizontului
mito-poetic românesc şi poezia sentimentului re-
ligios. Mai întîi, balada, descîntecul, bocetul, colin-
dul, blestemul şi doina oferă materialul, materia,
dar, adesea, şi forma poemelor din toată lirica lui
Nicolae Dabija, de la Ochiul al treilea (1975), Apă
neîncepută (1980), Zugravul anonim (1985), Aripă
sub cămaşă (1989), Mierla domesticită (1992), pînă
la Lacrima care vede (1994), Fotograful de fulgere
(1998), Tăceri asurzitoare (1999), Fulger înrourat
(2005), Poeme pentru totdeauna (2011). Forma
cea mai frecventă e balada unde poetul explorează
teme şi motive lirice clasice (ca în Baladă cu Toma
Alimoş), evocă personaje istorice (Ruxanda, Dom-

niţa), îşi asociază tema medievală şi îşi recompu-
ne fiinţa interioară în pretextul acesteia: „Podul pe
care-ai trecut fusese o capcană -/ Pentru o zidire
sfîntă îmi trebuia o Ană;/ Jivina ce-o dresasem să
stea-n cealaltă parte/ Ţi-a înlesnit intrarea, fricoa-
să, în cetate./ Şi ţi-am zidit statura în pietre şi săru-
turi,/ Iubita mea, cu părul ca-ngălbenite luturi,/ Te
împăcaşi, deodată, cu soarta, nefiresc,/ Şi mă ru-
gai, nebună, mai bine să zidesc./ Apusul îşi purtase
drapelele prin sînge/ în suflet, ca-ntr-o apă, şi-acu-
ma se răsfrînge./... Îngenunchez la toate picturile
stîngace:/ Toţi îngerii doar ţie îţi seamănă, şi pace!/
În templul meu de rime, nu-s decît fals stăpîn,/ Tu-
mi spui, uitată-n pietre, cînd plec şi cînd rămîn.../
Azi aş sfărma cetatea şi orice amintire:/ S-o pot
avea-nc-o dată, măcar pentru-o zidire” (Baladă).
Sînt, apoi, bocetul şi bocitoarea, descîntecul care
presupun un ritual al rostirii, propriu întregii po-
ezii a lui Nicolae Dabija; formă pur românească,
descîntecul face parte din Jurnalul liric al poetu-
lui, la fel cum sînt integrate colindul, blestemul şi
doina: „Frunză palidă şi verde/ Frunză de pelin/
Mor şi nimeni nu mă crede. / Stelele de peste nor/
Frunză de pelin/ Numai ele plînge-m-or./ Numai
nucul greu de rod,/ Frunză de pelin,/ C-am murit
tînăr de tot./ Numai iarba, numai munţii -/ Frunză
de pelin/ C-am murit în ziua nunţii./ Cînd nun-
taşii şi mireasa/ Frunză de pelin/ O cinstesc pe
cea cu coasa./ Oaspe-o cred, ‚nainte iese-i/ Frun-
ză de pelin/ Şi-o aşază-n capul mesei./ Foicică de
smicea/ Frunză de pelin/ Numai es boci-mă-va./
Numai ruja din grădine/ Frunză de pelin,/ Că-n-
flori-va fără mine./ Numai tufa de pomăt/ Frunză
de pelin/ Că mai mult n-am s-o mai văd./ Numai
brazii preaînalţii/ Frunză de pelin/ C-or foşni doar
pentru alţii./ ...Neguri cad ca fumurile,/ Frunză de
pelin,/ Coperindu-mi drumurile./ Numai unu-mi
mai rămîne/ Frunză de pelin/ Pe-acela pleca-voi
mîine./ Frunză de pelin” (Doină).
Poezia sentimentului religios aduce în
lirica lui Nicolae Dabija evocarea unor figuri din
Vechiul Testament, în ciclul Biblice din volumul
Zugravul anonim, rugăciunea, „cuvintele care pot
să ne adune” (Rugăciune, Rugă), modelul poemu-
lui, în fond: „Poemul ar trebui să fie ca o rugăciu-
ne/ Care, ca şi cum, nu tu pe ea, ci ea pe tine te-a
spus:/ Nici un cuvînt lipsă,/ Nici un cuvînt în plus”
(Despre construcţia poemului...); recviemul şi psal-
mul sînt ale unui alt David: „Sunt, Doamne, atît de
trist şi singur: precum un rug în care ninge,/ ce ba
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Cronica literară
învie, ba se stinge.../ Sunt, Doamne, atît de trist şi
singur.../ Precum de rouă - nişte crînguri,/ mi-s zi-
lele de lacrimi pline./ Se vede, Doamne, de la Tine/
cît sunt de trist,/ cît sunt de singur?!/ De orice rază
ce m-atinge/ mă simt rănit pînă la sînge.../ Sunt,
Doamne, atît de trist şi singur: / precum un rug în
care ninge” (Psalm). În sfîrşit, poemele de dragoste,
scrise de un alt truver, păstrează, şi ele, în bună mă-
sură, metrica şi frazarea din lirica populară: „Ea era
aşa frumoasă/ că se lumina în casă. / Şi atît de lin
dansa,/ c-afară se- nsenina./ Acolo, lîngă fereastră,
/ că-nflorea ţărîna-n glastră./ Parcă-avea văzduh în
oase:/ ora cinci se făcea şase;/ pasul ei îl respiram/
O,-ncă atunci nu ştiam/ c-aveam cu noi a purta/
mirul acela, seara cea/ pînă dincolo de moarte. / ori
poate şi mai departe” (Era aşa frumoasă...).
Figurile tutelare ale liricii lui Nicolae
Dabija se circumscriu sferei semantice a zidirii,
a (re)construcţiei şi a (re)clădirii în spirit: zugra-
vul (anonim), zidarul, restauratorul, pictorul de
biserici, re-prezintă ipostazele poetului misionar
care, asemeni lor, reîntemeiază lumea şi sinele în
orizontul adevărului desluşit în colbul trecutului
sau în zariştea viitorului: „Rănită-i frumuseţea, şi
zidarul/ se duce-ncet, fără-a privi-napoi;/ nu s-au
stricat nici schelele mai noi/ şi nici nu s-a uscat pe
ziduri varul./ Un suflu simte parcă-n el, sfinţit,/
temîndu-se c-un ochi a cerceta,/ de parcă cu-o
privire-ar dărîma/ tot ce-a lăsat în urma lui zidit”
(Frumuseţea). Poezia lui Nicolae Dabija este, în
aparenţă, una a contrastelor; cîmpul de luptă, ru-
gul poetului misionar şi „plîngerea” elegiei, explo-
zia fulgerului şi şoapta sînt, în fond, complementare
în lirica unuia dintre cei mai importanţi poeţi ai
promoţiei ‘70 din literatura noastră: cititorul reţine
şi amărăciunea dîrză din Cimitire arate, de pildă,
dar şi feeling-ul acroşant al unui memorabil poem
de dragoste: „Ca şi cum ai deschide geamul cu res-
pirarea/ Ca şi cum rugul ar plînge cu fum/ Şi ramul
cu floarea./ Ca şi cum./ Ca şi cum ar ninge cu flu-
turi/ peste ruguri şi-acestea s-ar stinge./ Ca şi cum
n-ai putea să te bucuri/ decît atunci cînd ai plînge./
Ca şi cum steaua ce-abia se mai ţine/ ar evapora
marea în care ar cădea./ Ca şi cum ţi-ar fi dor de
mine/ abia după ce m-ai uita./ Ca şi cum cele bu-
coavne ar fi/ pline cu triste gîngănii,/ şi pe cer, ca
şi cum, ai citi/ urme de reni şi de sănii./ Ca şi cum
zările, toate, ar foşni / şi ploaia s-ar umple cu fum./
Ca şi cum m-ai iubi,/ ca şi cum te-aş iubi./ Ca şi
cum, ca şi cum...” (Ca şi cum).
9
Cronica literară
Complex, profund,
tulburător: romanul
Partida de vânătoare
de Stelian Tănase
Elena-Brândușa STEICIUC
Ce se poate întâmpla atunci când o femeie,
aflată în preajma vârstei de treizeci de ani, află că vii-
torul mire nu mai are curajul să o însoțească la altar ?
Când toată viața ei pare dată peste cap de lașitatea
masculină și rochia de mireasă rămâne pe un umeraș,
golită de promisiunile vieții fericite până la adânci bă-
trâneți ? Când insomniile, palpitațiile, atacurile de pa-
nică se înmulțesc și existența pare a nu mai avea sens?
Este întrebarea pe care și-o pune persona-
jul central din cel mai recent roman al lui Stelian Tă-
nase, Partida de vânătoare.1 Un roman care mizează
mult – printre altele – pe o foarte bună cunoaștere,
de către autor, a metehnelor sufletului uman, a com-
portamentului individual în momente de criză, a lup-
tei fiecărei ființe cu demonii ei, știuți sau neștiuți. De
asemenea, un roman care, pornind de la o astfel de
situație-limită, construiește un întreg univers în care
frontierele ficțiunii sunt atinse tocmai pentru a fi de-
pășite, ca pentru a demonstra puterea literaturii, efec-
tul cathartic al artei. Un roman în oglindă, un roman
în care mersul înainte al scrisului este la fel de impor-
tant ca povestea pe care o spune.
În Partida de vânătoare Stelian Tănase, ro-
mancier versat, autor interesat în egală măsură de
realitatea ficțiunii și de ficțiunea realității, propune o
poveste care se desfășoară pe două planuri, conduse și
uneori intersectate cu mână de maestru: pe de o parte,
un roman-ramă, cel în care evoluează Aglae Stoleru,
zisă Țumpi, mireasa părăsită, hotărâtă să abandoneze
tot ce o lega de trecut și să devină scriitor de succes,
adoptând formula romanului-foileton din secolul al
XIX-lea, practicat de Dickens, de Balzac, de Eugène
Sue și alte nume mari din istoria genului ; pe de altă
parte, romanul-din-roman, romanul la a cărui scriere
1
București, Editura Vremea, 2018, colecția „Autori români”.
10 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
asistă cititorul, – ba chiar, uneori, parcă, peste umărul
lui Țumpi, și naratorul – intitulat Partida de vânătoa-
re, adică o poveste pe care romanciera-în-devenire o
construiește după o rețetă suficient de bine probată
pe piața de carte de-a lungul timpului, mixând ele-
mente din zona celor trei „po” (roman pornografic,
politic, polițist). Așadar, Aglae zisă Țumpi făurește,
mai întâi cu reținerea începătorului, apoi cu un curaj
din ce în ce mai dezinvolt, textul Partida de vânătoa-
re, sau povestea unei iubiri mai mult sau mai puțin
imposibile, o iubire puternic marcată de mediul în
care se desfășoară, și anume lumea politică „înaltă”
de pe malurile Dâmboviței, cadrul unei neîncetate
lupte pentru putere între indivizi, între clanuri. Dia-
na Mazu și Barbu Zefcari sunt cei doi protagoniști,
ea o neîndurată „zeiță a vânătorii”, metresa en-titre a
Excelenței Sale, conducătorul vremelnic al acelei țări.
Exemplar rarissim, destinată numai consumatorilor
de lux, femeia nu poate rezista afrodisiacului numit
putere, și, în calitatea oficială de șefă a protocolului
la Palat, în calitatea oficioasă de țiitoare a lui Vodă,
face și desface din culisele unui alcov care nu-i dă, to-
tuși, satisfacția rochiei de mireasă. După cum, aceeași
superbă blondă „cu o privire verde-mov care tăia ca
diamantul” (p. 27) nu poate rezista nici personaju-
lui de macho balcanic ușor dezabuzat în care pozea-
ză Barbu, un împătimit de vânătoare, pasionat atâta
timp cât vânatul este greu de prins. Un cuplu care își
trăiește cu intensitate rarele momente de intimitate în
destinații ce fac parte și ele din recuzita iubirilor de
lux, având în vedere statutul cu totul special de care
se bucură, pentru un timp, Diana. O clasică istorie
de triunghi amoros care sfârșește prost, cu o „pompe
funèbre” (pour les connaisseurs !) ca în pățania reală a
unui prezident francez din anii lipsiți de griji numiți

Belle Époque.
În acest roman profund și tulburător Ste-
lian Tănase – jonglând cu aluzia și cu ironia subtilă
– face loc unui amplu tablou al vieții politice și sociale
contemporane, în care alegoria vieții din cercurile pu-
terii deține locul central. Totul se petrece ca într-un
vodevil balcanic din care nu lipsesc picanteria, sus-
pansul, trădările, comploturile tenebroase care sfâr-
șesc în coadă de pește (a se vedea povestea atentatului
pregătit de generalul Obae, cel care avea să sfârșească
aproape „descăpățânat” de un glonte așa-zis „rătăcit”,
în cursul partidei de vânătoare din miezul narațiunii,
pentru a deveni mai apoi o gen-
tilă fantomă cu rol de sfătuitor al
romancierei Țumpi). Un carna-
val în care măștile sunt aproape
interșanjabile, puterea se prefa-
ce că respectă serviciile secrete
și presa, care la rândul lor fac
reverențe de fațadă acelui Vodă
aflat la finalul a două mandate
și pregătit, dacă „patria i-o cere”
să schimbe constituția și să de-
vină președinte pe viață. Ono-
mastica personajelor nu poate
scăpa atenției cititorului : nume
precum Macarie Vodevil (li-
derul Opoziției valahe), Futică
Limbuț și Pizdel Agache (șeful
contrainformațiilor și adjunctul
lui), Maxențiu Foișor (consilier
prezidențial), Bebe Scheau (zi-
arist gata să treacă oricând de
partea cui o cere interesul) nu
fac decât să trimită, în sonorita-
tea lor neaoșă, la burlescul unei
scene umplută până la refuz cu ființe derizorii, în pra-
ful de la porțile Orientului, où toute chose est prise à la
légère iar poporul este condus cu televizorul.
Un alt aspect – cel puțin tot atât de important
în identitatea acestui roman complex – este reflecția
constantă asupra literaturii, în general, și a statutului
acestei arte în anii din urmă. Ce mai poate atrage azi
cititorul ? Care (mai) este condiția scriitorului, într-o
epocă în care lumea își pierde vertiginos obiceiul de
a citi ? în care contemporanii „consumă cu drag ori-
ce, un vin bun, un smartphone, țigări, blugi, televizor
extraplat, laptop, DVD-uri, biscuiți Muțu, gumă de
mestecat, prezervative, portocale de Mediterana, dar
nu cărți, dragă.” (p. 59) În acest context personajul
Țumpi știe bine (e poate cea mai amară constatare a
lui Stelian Tănase din roman !) că „un scriitor e un
declasat, un cloșard, un amărât vrednic de dispreț. Îl
zărești umil, aplecat de șale, cu manuscrisul sub braț,
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Cronica literară
pe la uși. Întreabă – nu aveți nevoie de un roman !? Se
găsește cineva zdravăn la cap, în pas cu timpul, care îl
apucă de umeri și îl azvârle afară-n stradă cu un șut
undeva.” (p. 59).
Și totuși, și totuși. Țumpi face pariul cu li-
teratura și fosta script-writer de la o firmă de publici-
tate se lansează în aventura scrisului poate din lipsa
de frică a celui ce știe că nu mai are nimic de pierdut,
poate din dorința omenească de revanșă, dar cu si-
guranță pentru că într-un astfel de personaj Stelian
Tănase proiectează – flaubertian, aș spune – angoase-
le, poticnirile, izbânzile, ticurile, superstițiile, insom-
niile oricărui scriitor din orice
epocă. Bântuită de scrisul ei, de
povestea pe care o construiește
așa cum un castel scoțian este
bântuit de fantome, romanciera
ajunge să nu mai facă deosebirea
dintre realitate și ficțiune, cum
îi mărturisește ea psihiatrului
Pantazi (și el nutrind cândva
niște vagi vise scriitoricești  !)  :
„Domnule doctor, unde să tra-
sez linia de demarcație dintre
realitate și non-realitate  ?  ! Ce
scriu eu este realitate  !? Barbu
Zefcari face parte din realitate!?
Dar când visez !? Unde intervine
imaginația !? Ține ea loc de rea-
litate !? E cumva surogatul ei !?
Dar ficțiunea, ce este !? Fabulați-
ile, umbrele întinse pe ziduri, ele
ce sunt !?” (p. 197).
Jocul acesta al ficțiunii
și realității, reflectarea/generarea
oricărui text în/de marea Bibli-
otecă a lumii este admirabil pus în scenă de Stelian
Tănase printr-un șir de ecouri intertextuale, tot atâtea
oglinzi plasate de-a lungul textului și care, prin rever-
berații constante, îi sporesc adâncimea. Ca în străve-
chea tapiserie La Dame à la licorne, evocată de Barbu
la începutul poveștii de iubire, chipul animalului fan-
tastic sau chipul altor fantasme ale altor scriitori apar
în acest kaleidoscop și cititorului nu-i rămâne decât
să culeagă, strecurate în pădurea narativă, referințe la
autori tutelari, aluzii la scrieri din vremuri trecute, la
personaje / persoane ce vor ieși, poate, cândva, de sub
pecetea tainei.
Regal de lectură și invitație la reflecție, Parti-
da de vânătoare se citește ca o incursiune – pasionată
și pasionantă – în spațiul fluid, fascinant, nu mai gros
decât firul de păianjen ce separă ficțiunea și realita-
tea. Nu-mi rămâne decât să sper că acest roman își
va găsi, cât de curând, traducătorii pe care îi merită.
11
Cronica literară
O carte epifanică
„Zugzwang sau Strada cu o singură ieșire”
de Adrian Alui Gheorghe; Polirom,
colecția: Fiction Ltd, 2018
Ciprian MĂCEȘARU
În recentul volum de povestiri Zugzwang
sau Strada cu o singură ieșire (Editura Polirom,
2018), Adrian Alui Gheorghe readuce literatura la
sensul ei originar: acela de a spune povești; lucru
accentuat chiar de la primul text, Ostap, care sună
ca un mit, ca un basm drapat cu zvâcniri absurde și
repetitive à la Daniil Harms. E o carte epifanică. Ma-
nifestările neobișnuitului apar la fiecare „pas”, totul
rostogolit, în cele mai bune dintre texte (dintre care
aș menționa Zugzwang și Casa vântului), cu o ima-
ginație debordantă. Dar tema profundă a cărții, firul
care leagă aproape toate bucățile este iubirea, o iubire
înțeleasă mai ales prin căutarea de sine, prin lepăda-
rea de nume, de ștampila identității lumești: doi oa-
meni fără nume nu se pot întâlni de două ori într-o
singură viață – este exemplul oferit de autor într-una
dintre povestiri. Sensul religios este evident. Cei doi
se vor întâlni definitiv în viața veșnică. Numele, in-
terpretat ca bagaj(ul) lumesc, este legat de trup, nu
de suflet, dependența de nume ducând la captivitatea
sufletului în trup.
Ceva din atmosfera prozei lui Milorad Pa-
vić este de găsit aici, mai ales din atmosfera romanu-
lui-tarot Ultima iubire la Țarigrad, însă odată cu po-
vestirea Zidul de hârtie temperatura se schimbă, mai
exact: scade; un aer de proză realistă răcind lectura.
Dispare, așadar, alegoricul. Câțiva scriitori îl răpesc
pe criticul care le-a desființat cărțile și îl supun unui
program de reeducare. Lipsește doar efortul unui de-
tectiv pentru a putea vorbi (și) despre o scriere po-
lițistă. Criticul ajunge să semneze cronicile pe care
12 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
autorii înșiși le scriu despre cărțile lor. De aici nu mai
rămâne decât un pas până la aneantizarea reperelor.
Totul se relativizează. Totul devine literatură (este de
remarcat formula „corectitudine poetică”). Totul ca-
pătă valoare. Este lăudată chiar și o carte de telefon.
Precum în artă – de la pisoarul lui Marcel Duchamp
încoace – totul poate fi artă, la fel și în viziunea pe
care vrând-nevrând criticul răpit ajunge să o impună
(o schimbare de paradigmă care face carieră nu doar
în România, ci și în alte țări), totul poate fi literatură.
După o inteligentă și binevenită răcorire
a lecturii, temperatura recapătă în povestirea Casa
vântului cotele obișnuite. Dacă în Zugzwang avem o
sofisticată construcție plină de poezie, în care o co-
munitate ajunge să fie obsedată de jocul de șah (în-
tâlnim chiar și un human chess), în Casa vântului
găsim în misterioasa și imensa bibliotecă moștenită
de personajul principal nu paradisul despre care vor-
bea Borges, ci un fel de Iad (cum a propus și Carlo
Frabetti, de exemplu, în Cartea Iad), o lucrare demo-
nică, o forță care te subjugă. Tema înălțării sufletului
revine, autorul apelând inspirat la superbe pasaje din
Viața albinelor, cartea lui Maurice Maeterlinck.
Adrian Alui Gheorghe este unul dintre
prozatorii importanți ai României de azi, iar Zu-
gzwang sau Strada cu o singură ieșire nu face decât
să confirme acest lucru, texte precum Zugzwang și
Casa vântului, proze ample, aproape niște micro-
romane, dovedindu-se cu adevărat memorabile, de
neocolit în nicio istorie obiectivă a prozei româ-
nești actuale.
 Poesis

Poetul la 70 de ani

Vasile PROCA

Elegia albă Colindă

– Vorbeşte trupul frigului cu trupul tăcerii
cum vorbeşte cuţitul cu rana:
Dumnezeu biserici în noi clădeşte
... a crede căzut în genunchi:
crucea suferinţei
îmi dă să beau rostiri,
tace ianuarie:
liniştea sfinţilor pluteşte, aleargă,
îmbrăţişează cetăţile lui ianuarie,
ochi îngheţaţi înfloresc în livezi de argint
– Tată-cer, Tată-cer, ce negru strigăt de ninsoare!
bucură-te, oră-rană: moartea mi se naşte oare?
Tată-cer, Tată-cer, vîntul tău plînge ceară,
bucură-te, oră-ochi: în mine se face seară?
Tată-cer, Tată-cer, rîul stă în rugăciune,
bucură-te, oră-lemn: eşti sicriul? Hai spune!
Tată-cer, Tată-cer, dragi mi-s oamenii dragi
bucură-te, oră bună: Mama-cer descîntă magi

... ianuarie alb este focul alb,
îl vezi,
tăcere albă, trăiesc în viaţa ta!
fiecare om e un înger alb:
o, aici e pădurea îngerilor albi,
prea albi,
aici m-am născut eu, scâncetul zăpezii,
aici e ţara Capricornului, priveşte:
Dumnezeu în noi biserici clădeşte
Tată-cer, Tată-cer, vine om să te colinde,
bucură-te, Mamă-cer: bradul negru se aprinde
Portret de înger
– Dintr-un ieri din alte lumi,
hoinar într-o mirare,
ploaia îl scapă din mâini

... dorm şi visez izvoare cereşti de păsări albe şi privire după privire,
cu cântec mult alb, într-o mantie cerească,
la capătul visului aşteaptă lupii: el trece prin privire
aerul îngheţat urlă,
ideea de aer îngheţat urlă începe să-i crească
trupul semănat în fântâni,
aud Frigul cum biserici în noi clădeşte orele rotunde spun rugăciuni

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 13

Poesis

vine şi se duce, şi spre chipul Lui care botează păsările

trece prin cruce, şi morţile din noi,
o duce, o aduce să mă închin eu voi pleca

neştiut, ascunde în fiecare în fiecare zi,

viaţa ca o fată mare fiinţa copilăriei prin Marele Suflet alergând
şi prin voi toţi,
fiecare zi înmulţind
Cartea mea bucuria de a fi
harpa Duhului Sfânt
În cartea mea
sculptez
proiecte de tăcere
Tiparul sufletului
şi aştept Ziua Învierii
întrebând: – Cu faţa către icoane,
cu inima către Dumnezeu,
Doamne, ascultă porunca vântului:
ce este, Doamne, termină de aşezat sfinţii pe zidul muzicii
dincolo de tăcere de toacă

merg şi citesc strada şi pe tot cuprinsul fiinţei tale,

cât mai poți respira
o câmpie,
Aflându-mi rănile un munte,
cu genunchii pe fruntea pământului,
– Tainic ninge în mine – albă ceremonie, roagă-te,
sărut al pământului roşu şi bolnav cu aripile sângelui,
sunt un fulg în tragica iarnă roagă-te,
ca o tăcere ascunsă în Tăcere, cu băutul apei,
ca o rană în pereţii mei de umbră roagă-te,

... cenuşa somnului, maree divină,
spală ochii nopţilor – e ora în ceruri
când din temniţele Cuvântului
ies grupuri sângerând lumină –
procesiune de adevăruri sunt păcatele noastre
... unde ți-e Omul, moarte?
întreabă învinse armatele iernii,
şi desculţ alerg prin tot locul
încercuit de nelinişti,
care mă pipăie ca pe o pradă vie
rămân fericit aflându-mi rănile
până Cerul o să-ți fie tiparul sufletului
Celesta curătură
– Gândul îngerilor mătură prin trupul meu:
vine Dumnezeul pe pământ
şi musai trage la casa din celesta curătură
nu bate de trei ori la uşă,
nu strigă precum un om al locului,
nu spune: om bun, om bun, deschide!

Marele Suflet casa e la capătul curcubeului,

înalt şi tunător El citeşte casa mea,
– Cu ochi enormi şi rugători, fără suflare stau şi-I citesc umbra
eu Îi văd trupul
într-un ocean de nori,
eu prin rugăciune vorbesc cu Apa (din volumul, în pregătire,
Merg pe stradă și mă rog)
... spre chipul Lui omenesc voi pleca

14 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018

 Poesis

Atît şi nimic mai mult

Gheorghe SIMON
cum nu noi eram
pe cînd acum se zideşte încă
Fiinţă aeriană în cădere şi scădere dar numai şi numai prin Cuvînt
şi cuvîntul e vînare de vînt.
pe măsură ce ne înălţăm
spre steaua singurătăţii
de aici pornesc raze Iarăşi omul pe cale
şi noi rămînem în centru
ca miez al cunoaşterii posibilă clipă de întrupare
şi din singurătate în singurătate ieşire din matca ascunsă
se ţes raze coapte în noapte în inima omului
şi ţinem aproape unul altuia rază aurie pe tipsia dimineţii
spre înfrăţire şi tot ce e înteţire clipind clipa cu pleoape verzui
spre însufleţire de duh nu stă acolo unde o pui
din iubire şi nici nu te învaţă cum să spui
un fel de rodire despre ce este
din sămînţa uitării cînd tu eşti cel ce este
cît am fost pe pămînt şi doar El te strigă pe nume
topind tot ce mocnea ascuns în noi şi tu îi răspunzi
lacrimă înmugurită cum ai fi al nimănui.
din focul arderii de sine
pînă ni se pierde numele
şi numele ţine loc de figură. Clipă augură, vergură clipă
ieşind spre tine
Atît şi nimic mai mult din casa amintirii
corabie de sunete
ajunge şi ne întrecere alunecînd pe valuri domoale
tot ce rămîne nefăcut de vocale
zidire de cuvînt viu e omul săltat din cînd în cînd
pe pămînt. pe creste ascuţite
Suflare din adînc de vuiet acut şi tumult
cît nu mai poate omul tresari deodată
să zică nimic cum toată zidirea s-ar cutremura
şi-i tăcere de mormînt şi ai vedea
cum nu am fi fost cum creşte frica de moarte

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 15

Poesis

în viforul amintirii zimţuit pe la margini

a tot ce a fost de trecerea aprigă
şi acum te trezeşti în părăsire prin urechile acului
la ţărmul singurătăţii amare cum ai trece acum
e soarele vieţii tale într-o aprigă clipă
cu nisip fierbinte şi nimic să nu rămînă
încălzit pe neştiute pe retina oglindă
de aduceri aminte. cum ai acoperi ceva
ce nu poate fi ascuns
pe un promontoriu al solitudinii
Încercare de eliberare fără să te împiedici de ceva
şi să nu-ţi mai aduci aminte.
de sub povara uitării oarbe
durere a inimii ascunsă undeva
pe prundul copilăriei Prea mult răcoare
la o margine de pădure
un copil se agaţă de poala pădurii sub pălăriile verzi ale buruienilor
şi de atunci se aude vocea schimnicului hrănindu-se din ape stătute
repetînd Fiţi poală! Fiţă poală! eliberare de sub povara întinării
ca să aibă de ce să se prindă mai aprigă creştere a rădăcinii
cei neajutoraţi din nămolul moale al stării de lenevire
şi să plîngă eliberaţi de osîndă a tot ce poartă sămînţă stearpă.
cei oropsiţi şi părăsiţi de părinţi. Stagnare şi înmulţire a nimicului
Fii, tu, oaspetele tău fără de rod
în vremi de vitregie în deşertul clepsidrei
fii, tu, piatră pe care să alunece întoarsă la timp
apa în cădere cît timp mai e cineva să o întoarcă.
şi pulbere să se facă şuvoiul trecerii. Atunci vom vedea
Fii, tu, piatră de încercare cum se strecoară ceva
pe care să alunece smintirea şi nu ne atinge
surpare fii, tu, celui care ne îngînă şi nici să îl numim
şi rîde de noi în surdină. ceva ca din senin
asupra noastră
cum deodată
Urgie năprasnică asupra omului soarele din glastră ar izbucni
şi între pereţii albi ai copilăriei
în numele adevărului poetic nici o fereastră.
îmblînzit cu diminutive
înăsprit spre asfinţit
de îndată ce te întorci acasă Eliberare
şi casa inimii pluteşte
pe apa trecerii din lumina orbitoare
dincolo neînrobitoare trecere
de ce se poate vedea dincolo
cu ochiul minţii spre amurgul unei vieţi
inorog săltat în văzduhul luminii pe care o vezi acum
în timp ce cuvintele roiesc nuclear mai limpede izvor
în jurul unei păreri puerile. din care ne împărtăşim
şi cu voi cu toţi sosiţi
în răstimp
Cum ai sta pe gînduri eliberare din strîmtoarea clipei
cît timp duhul
ce se perindă ca într-o oglindă nu e în strămutare
şi nimic din fiinţa ta nu se desprinde cît clipeşte steaua iubirii
ca parte a întregului pe cerul aşteptării.

16 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018

 Poesis

Poeme

Valentin TALPALARU
o cer de văduvă cu cununie
asta e
10 Doamne, ce puține știi și tu despre mine
asta e.
Stau nedumerit pe marginea patului
și mă gîndesc ce puțin știu despre mine
și dacă are rost să mă întorc 11
pe dos ca o mănușă
doar doar oi mai găsi ceva Nu mai avem lumină
care să salveze noaptea asta cu care să învelim semințele
de la un monolog inutil pe care le culcăm în pămînt.
din care nici eu nici voi Ultima pe care am pus-o
nu vom pricepe nimic. era din celălalt an, amestecată
Afară copacii nu mișcă din frunze cu pleavă și mahorcă încît
„Valentin gîndește...” aș! nici nu era așa vie
Din icoana sub care înghesui iar semințele făceau nazuri
rugăciunile mele seara ba că vor scoate doar gușteri
niciun semn că m-ar asculta cineva: ba că vor urca în spinarea melcilor
dimpotrivă se scorojește ca un castan toamna și vor trece pîrîul
aura sfîntului care acum în curtea lui Anisim
ar trebui să facă un plan de salvare care se zice că are o icoană
pentru sufletul meu făcătoare de lumină
unul convingător să-mi dea lacrimile. de la care ia pe furiș și popa.
De, bîrfeau și ele, semințele
La fereastră se zgîiește dar nu cu răutate și
noaptea bezmetică și inconștientă pînă la urmă se mulțumeau
care și-a băut și ultima stea, cu lumina de la lumînările
ultimul cerșetor care ar fi putut să-i dea sens uitate pe mormintele răposaților.
ultimul alcoolic; Sunt fel de fel de semințe:
hai cuțulache, hai noapte de case, de garduri de ușă
n-ai ce face aici de plîns ori de rîs de molimă
unde nu sunt abisale dileme de vădană de spaimă
unde nu poți fi nici salvatoare nici și de multe ori se amestecă
călău ipocrit și cresc alandala
nici cea pe care încît negustorii de semințe ocolesc

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 17

Poesis
tîrgul în care
niciuna nu se poate mînca
sau mirosi măcar
așa cum ai mirosi o bucată de timp
pe care nu poți să-l îmbraci
pe sufletul gol.
Dar soarele – veți întreba
el nu poate da scutec de lumină
sau măcar așa un fel de garanție că atunci
cînd va răsări
va...
Aici soarele privește neputincios și
oricît ar vrea să crească el însuși
miezul semințelor
să se odihnească în ele
să-și facă livada lui de aur
nu poate descleșta mîinile
celor care le pun
cu tot cu degete cu tot cu casă cu
gard cu nevastă și prunci
pentru că nu pot încolți
decît împreună.
12
Despre nașterea mea. O ipoteză
pe care mi-a impus-o pasiunea de detectiv
de-a afla ce și cum dar mai ales
ce este atît de evident că rar
poate fi înțeles. Chiar și aceste
confuzii de logică tot. Așadar
fiind conceput din întuneric probabil
iar ombilicul un fir neglijabil
de lumină nu mi-am văzut niciodată chipul.
Cîteva fotografii cu un chip tîmp
pe care cîteva inundații în care
am fost botezat – și aici
suspectez divinitatea de imixtiune –
le-au diluat și
un zîmbet care nu era al meu.
Sunt așadar
cîteva chipuri cu care
nu semăn de loc dar de loc
și nici măcar un reper n-am despre
cum arătam în întunericul matern
ca să-mi pot face o părere.
Cineva – habar n-am cine e diversionistul –
a început să schimbe într-un joc cinic fotografiile
cu altele în care noul personagiu
începea să dea semne de inteligență – să spunem –
aproape convingătoare. Nedumerirea
mea era și mai mare pentru că
singurul chip despre care se zicea
18 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
că-i al meu era cel din oglindă
adică eu nu aveam niciun chip înăuntru
și afară vedeam unul care îmi învățase
grimasele pe care le făceam
fără să știu că le fac. Te cunosc
am fost colegi la grădiniță – spunea –
cu care din mine – spuneam –
te știu din liceu erai blond și timid
și nu aveai de loc ureche muzicală – eu
zic – pot cînta orice
te-am iubit, habar nu am de ce
probabil pentru că așa e normal la tinerețe –
ce-i aia, spuneam. Cînd vine tinerețea
și cum se recunoaște?
M-ai dus într-o sală mare și ai spus da
că vom fi împreună pînă cînd și
după aceea ai început să bei
uite ce rău arătai noroc
că ți-ai revenit și ai început să cînți
dinlăuntru și eu mă desfrunzeam seara
și ziua puneam clipele la loc în ceasornic.
Sigur, semnele după care ar trebui să mă recunosc
sunt multe dar eu, bunul meu Watson,
mi-am epuizat și idei și bruma de intuiție
sau ce-o mai fi aia
singura șansă e ca Bunul într-un moment
de maximă inspirație
să –mi dăruiască în semn de iertare
chipul
pe care nu mi l-am văzut niciodată.
13
În casa mea, în propria casă
nu mai am loc de mine
nu mă mai pot naște nu mai pot
muri în spitalul amoriului
nu pot să am și eu un monolog convenabil
fără să fiu întrerupt la cîțiva luștri
de un amic decis să înoate
în pîrîul nopții iar eu nu am timp
să caut în sertare
tristețea aia mică și adevărată
din ce în ce mai mică și sensibilă
la ploaie ori vînt ca o măsea dureroasă
încît
nu mai are rost să o scot să fac paradă cu ea
apoi să mă rușinez
și să mă ascund în dulapul copilăriei.
Da de unde;
nici acolo nu mai e loc
bunele mele molii care îmi făceau
culcuș moale din polenul lor bolnav
 Poesis

au emigrat în altă memorie ți-a umplut scrinul și

despre care voi afla prea tîrziu că există lacra cu zbor azuriu
și poate cine știe din care să faci mătănii
cuibul părăsit ori de cîte ori vei pofti la
pe o ramură uscată din rai lumea de care nu vorbim
pe care îl vom căptuși ori de cîte ori
cu singurătatea noastră ne oprim nehotărîți în fața vieții
și ne vom resemna să fim cu lumînările aprinse în mîini.
păsările de fum
uitate de timp și de cîntec.
15
14 Dimineața e întotdeauna
mai tristă decît mine
Unde să mergem în noaptea asta eu care din principiu ar trebui
la mine la tine - să fiu
ia tu ornicul ăsta sub braț în altă parte în oricare
ne ajunge pentru cină debara a sufletului vostru.
mai un gînd mai o liniște... Ca o boală care se hrănește
La mine este dezordine cu toate spaimele
peste tot cioburi de cîntec cu toate coșmarurile voastre
din care încerc să încheg încît
un pat – nu am mai dormit dimineața sunteți așa goi
de o simfonie așa imateriali
uite, stai pe diezul acesta așa vulnerabili
grav ca o predică încît tot ce atingeți gîndiți
și pune picioarele comod bănuiți
pe scaunul care a fost cîndva devine genial. Absolut genial
al Euridicei și Orfeu îi pieptăna spre uimirea mea
sunetele din păr... și disperarea că greu fiind
Nu, sigur nu putem rămîne de cele ale voastre
printre sonatele astea în agonie și rămîn ca o boală a pămîntului
orgia de note plutind ca niște lipit de el pînă la confuzie
libelule deasupra unui rîu fără apă timp în care
mai bine la tine ușori și senini
tu nu ai decît o pasăre vă ridicați ca niște baloane
care îți umple odaia cu zbor pentru totdeauna.
dar o vom aerisi împreună
așa că ornicul va fi de folos
acul cel mare pe eternitate și 16
cel mic pe inima ta
diferența Ultimii picuri de ceară
o va primi Cel de Sus au curs de pe genele tale
și va plînge cu toți îngerii pe scrisoarea încă netrimisă
și heruvii de cît de mică în care îmi dai știre
și curată va fi cum că
deajuns pentru toate viețile noastre păsări negre vor înflori la fereastră
de aici încolo. în loc de vorbe.
Mai ai răbdare La îndemîna mea.
dincolo de tăcere Cu atît m-am ales din lungul drum
iată casa ta plutind spre singurătate – tu nici măcar
ca o arcă în ea nu ai venit
pasărea golită de zbor cu umbra unei dureri unei
ca ugerul de lapte imense dezamăgiri sub care

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 19

Poesis

să îmi imaginez răcoarea plecat și el de singurătate

drumețului, să simt oboseala iar mie, bietul de mine niciodată
topindu-mi ultima împotrivire nu mi-a spus nimeni
așa ca o despărțire că locul va rămîne pustiu că
de oul matern. trebuie să mă gîndesc serios
Nici măcar nu ești singur – spui – cînd la ce voi face cînd nu voi mai putea face
ușurat ești că ochiul e gol și nimic.
mîna mîngîie aerul Acum trebuie să închei
din spate se aude perfid – așa-i armistițiul cu ceva sau mă rog
că te crezi singur că cu cineva care ar putea decide
nu inventezi o altă singurătate în numele meu iar
mai confortabilă mai eu sunt atît de nepregătit și
înălțătoare în care să evadezi din asta nu am nici măcar putere să plîng
în care băltești să mă înduioșez însumi
ca ochiul în lacrimă – darmite golul pe care
Nici atunci cînd tragi tristețea îl umplem cu spaima
ca o pelerină peste bucuriile meschine că ar putea fi cu adevărat
din care nu te mai poți descleia și golul
gata, spui, pe care o să-l locuiesc
iată m-am învins cu propria mea putere și trebuie să ies
de a suferi din casa din care
cum în cîntecul vechi nibelung nu mai ieșisem niciodată
o frunză se lipește de ochiul tău și în care
și dă rădăcini cîntecul de sirenă
și răul intră iar și cuibărește – se aude pînă la capăt.
îmi spui.
Da, toamna dădea din aripi
în cuibul somnului care se pregătește 18
să ne intre în oase
și noi de o parte și de alta Am sărit peste timpul rămas
a fiecăruia cum ai sări peste masa de seară
cîntărind ba un drum ba o și sufletul s-a tot dus
viață tristă ba o nepăsare și a rămas singur afară
și toate astea ce să văd fără ochi
sunt scrise în altă scrisoare și cum să mai strig
cu altă pecete cînd restul rămăsese dincolo
pentru care cîndva botezat cu întuneric și frig
or să-ți crească pe gene ce fericire credeam – iată
picuri noi de ceară. nu-mi mai intră ploaia în vene
soarele nu mai are culoare nici gust
iar teama nu mai trebuie
17 să o strig prin gîtul îngust
ce liniște că nu o mai simt
Trebuia să ies din casă poate fi orice și oricine
pentru că dedesubt se auzea gînd negîndit
lucrarea timpului așa ca o stare de bine
ca ronțăitul unui șoarec fără spaimă fără
care se pregătea să iasă nimic ca să-i semene încît
să – și ia în primire supușii uitarea și trezia sunt
atîția cîți rămăseseră absente și gemene.
unii agățați de o fotografie alții Am trecut dincolo
pete pe mușamaua fără porți fără drum
mesei la care nu mai simt nimic
nu mai mînca nimeni sau nu-i nimic de prisos poate timpul
numărînd firele păianjenului dar unde și cum?

20 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Sub acest titlu, aparent belicos, Ovidiu
Pecican propunea recent (v. România literară, nr.
29/2018, p. 5) o rediscutare a cazului Doinaș, autor
căzut, după o gherilă mediatică, în relativă uitare. So-
cotit o apariție goetheană, afișând o clasicitate senină,
poetul cerchist, înclinat spre impersonalizare, o figură
luminoasă, a fost supus, sub flamura eliticidului „efi-
cient” (cum ne asigura Virgil Nemoianu), necrofagiei
culturale. Încercăm aici, recapitulativ, o prezentare a
dosarului Doinaș, aducând în atenție și câteva proas-
pete apariții, de la Antologia lui Mircea Braga (O sută
și una de poezii, Editura Academiei Române, 2016) la
exegeza lui George Vulturescu, o amplă investigație
monografică / teză de doctorat la origine („Tiparele
eterne” și poetica orizontalității, Editura Școala Arde-
leană, Cluj-Napoca, 2018), cercetând, în acest prim
volum, integrala poetică.
Din stirpea liricilor intelectualişti, cu o po-
ezie „construită” şi tălmăciri exemplare, venind după
aridul interludiu proletcultist, Ştefan Augustin Doinaş
(1922-2002) debuta târziu (Cartea mareelor, 1964),
aproape odată cu Ana Blandiana, după ce principa-
lii protagonişti şaizecişti ocupaseră scena. El anun-
ţa, însă, recuperator, o altă vârstă lirică, ţinând, prin
educaţia cerchistă, de o altă atmosferă culturală. Acel
debut editorial, jinduit, amânat, forţat, blocat şi, mai
târziu, regretat, ascundea un şir de frustrări şi, desi-
gur, o dramă, tăinuite în subteranele creaţiei, dar, mai
ales, în intimitatea creatorului. Fiindcă, reamintim,
manuscrisul Alfabet poetic (iniţial, cu titlul Manual de
dragoste), încununat, în 1947, cu premiul Sburătorul,
n-a mai apărut (prin desfiinţarea Fundaţiilor Regale).
Peste un deceniu, alt manuscris, Poezii, trezise reti-
cenţa lui Petru Dumitriu, director la ESPLA, în po-
fida unor referinţe favorabile, semnalând un posibil
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Recitiri
„Bătălia pentru Doinaș”
(I)
Adrian Dinu RACHIERU
debut major în acel context vitreg. Ovid S. Crohmăl-
niceanu, de pildă, în Referatul său (15 ianuarie 1957)
menţiona că avem de-a face cu un poet orfic, „un ta-
lent rar”, „puţin obişnuit”, e drept, cam inaderent la
cotidian prin producţiile sale „atemporale”, insistând,
finalmente, pe stăruinţa editurii de a recompleta te-
matica. Volumul, fireşte, n-a văzut lumina tiparului.
Între timp, Ştefan Popa (Doinaş) fusese reţinut la 4
februarie 1957, târât în proces (februarie-mai) pentru
„omisiune de denunţ”, încarcerat în Bucureşti („la Se-
curitate şi la Uranus”, va povesti lui Emil Şimăndan)
şi, peste un an, „pus în libertate”, după ce oferise anga-
jamentul olograf sub numele conspirativ Andrei Gol-
fin, folosit informativ, supravegheat, livrând – spun
sursele – „materiale de valoare”. Dar Andrei Golfin,
nota George Neagoe, nu-l scutea pe Ştefan Aug. Doi-
naş de unele „obligaţii literare”, încât poetul va achita
„un tribut dolofan”, doritor a îmbrăţişa, reabilitant,
limpezindu-se, „ideologia progresistă”. Încât, abia în
decembrie 1961, G. Ivaşcu îi va deschide porţile Con-
temporanului (v. Istorie, Toamnă refuzată) după in-
terdicţii, umilinţe şi memorii patetice, dând asigurări
că este „cu totul ataşat Partidului şi Guvernului”. Re-
integrarea sa a fost greoaie şi monografia lui George
Neagoe (Asul de pică, 2013), mai degrabă o biogra-
fie politică (sesiza Paul Cernat), developează acribios
astfel de episoade, ocultate de poet, foarte reticent,
ne amintim, şi cu desecretizarea Dosarelor, convins
că „sunt (acolo) adevăruri care trebuiesc îngropate”.
Noua istorie literară nu le poate, însă, ignora. Mai ales
că Doinaş şi-a interzis Jurnalul, dorind – cu îndârji-
re, mărturisea – a fi „o prezenţă ireductibil artistică”
(imagine), alungând biograficul. Şi mizând, orgolios,
pe destinul operei.
În prelungirea mai vechilor cercetări asupra
21
Recitiri
fenomenelor de represiune, colaboraţionism şi rezis-
tenţă intelectuală în comunism, sperând să ne ofere o
„doctrină de lucru”, utilă, negreşit, în efortul laborios
de „deconstruire a manipulărilor”, având ca resursă
empirică Arhiva Securităţii (transferată la CNSAS),
Gabriel Andreescu constata că sintagma-alibi „re-
zistenţa prin cultură”, folosită foclorizant-inflaţionar,
are o largă circulaţie, dar „o rele-
vanţă restrânsă”. În consecinţă,
găseşte, îndreptăţit, că existenţa
prin cultură, identificând „nişe
culturale ale existenţei” (explo-
rând cazuri reprezentative), ar
fi „un concept mai bogat şi mai
adaptat”. Cum însuşi creatorii
vădesc diferite „grade de adap-
tare” la condiţiile represive ale
fostului regim comunist, retraşi
într-un discutabil confort este-
tic, asigurat de strădaniile întru
„împlinirea operei”, delicata
temă a colaboraţionismului, cu
rezolvări, paradoxal, diferite,
defineşte „o realitate complica-
tă”.
Am remarcat şi în alte
împrejurări calităţile de herme-
neut ale lui Gabriel Andreescu.
În Existenţa prin cultură (2015),
ca „noţiune-cadru”, pune sub
lupă câteva nume grele, analizate
acribios şi insistă, în partea a doua a volumului, pe
„recuperarea etică a trecutului”, documentând cazul
Doinaş, scandalizat fiind de strategia de condamna-
re, „asumată instituţional”, la care a fost supus ma-
rele poet. Evident, se războieşte, în primul rând, cu
George Neagoe și volumul său „scandalos”, adunând
„o colecţie de afronturi”, alunecând în fabulaţii şi de-
rapaje. Ar fi putut fi această carte a tânărului critic,
admite – cu oarece clemenţă – G. Andreescu, un
„accident de tranziţie”, pus în seama „energiei şi ne-
răbdării vârstei”. Dar „scandalosul” volum, constată
mâhnit exegetul, s-a bucurat de entuziaste „reacţii de
susţinere”, vizând un uimitor proces de declasare a
omului şi a scriitorului, „denaturând sensul Memo-
riei”. Încât, în ochii lui V. Nemoianu, această tenace
maculare devine un caz de necrofagie culturală. Iar
G. Andreescu, sedus cândva de „nobleţea” omului
Doinaş (mărturisea într-o emisiune TV), va purce-
de la discreditarea cărţii lui G. Neagoe („o diatribă”),
denunţând această campanie de declasare morală şi
profesională, vinovatul prim fiind N. Manolescu, cel
care a girat un doctorat devenit carte, premiată apoi
de Uniunea Scriitorilor.
22 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Să ne înţelegem: în discuţie, aici, nu poate fi
scriitorul Şt. Aug. Doinaş, chiar dacă revizitarea ope-
rei, antrenând, fatalmente, reevaluări, rămâne o ce-
rinţă „igienică”; refuzând, desigur, copilăreasca aser-
ţiune a lui G. Neagoe, după care relaţiile lui Doinaş
cu Securitatea ar fi condus la „pierderea talentului”.
Şi alte jucăuşe afirmaţii, scăpate în fuga condeiului;
fie exagerând, România litera-
ră fiind, după 1971, „barica-
da antidictatură”, fie dovedind
teribilism, lansând, apreciază
G. Andreescu, „o colecţie de
afronturi”, reducându-l pe Doi-
naş, prin „vulgarizarea imagi-
narului acuzator”, la condiţia de
informator, în contrast cu dem-
nitatea celui în cauză, livrat sub
eticheta de „trickster”. Cert, ca-
zul Doinaş, e de acord G. Nea-
goe, nu îngăduie „răspunsuri
univoce”. Chestiunea priveşte
cercetarea „meandrelor vieţii”,
cu documentele pe masă, fără a
ignora contextul şi probele con-
trare, afişând, pe ton mentoral,
o siguranţă suspectă. Nu exce-
lenţa intelectuală a lui Doinaş
stăruie sub semnul dubiului.
Bineînţeles, cercetarea
dosarelor din fondul CNSAS
presupune prudenţă (sub asal-
tul mistificărilor) şi expertiză ştiinţifică, respectând
ferm legislaţia deconspirării. Or, şi în cazul Doinaş,
pornind de la declaraţia lui Adrian Păunescu (în
2003), primită cu mari rezerve, plus dezbaterile de la
Clubul Prometheus, în cadrul „întâlnirilor României
literare” (26 noiembrie 2003), „valorificând” acuzele
păunesciene şi zvonistica din interiorul CNSAS (unii
membri aplicându-i grosier eticheta de turnător, fără
„acoperire procedurală”, cum va obiecta Gabriel An-
dreescu), procesul de necrofagie, iscând furtuni în me-
dia, s-a precipitat; unii l-au apărat „cu mult aplomb”,
zicea N. Manolescu (cazul lui G. Dimisianu), alţii
s-au străduit să-i ruineze statutul de „reper moral”,
inventariind „meandrele unei cedări”. Până şi avo-
caţialul Gelu Ionescu era obligat să constate că acel
Doinaş rigid, ceremonios, suferind de „academism”,
om fără ezitări, spirit aulic (cum se dorea), se dovedea
„profund ascuns”.
Este de ordinul evidenţei că poetul Doinaş
află în cultură un principiu genezic, nota M. Niţescu;
e vorba despre o „condiţionare cultă”, inspiraţia fiind
intelectuală (exterioară). Stăpânind modalităţile pro-
zodice, cu un tehnicism impecabil şi având fascinaţia

Formei, el înţelegea poezia ca techné, asigurând filtrul
cultural, implicit răceala distanţării. La Doinaş, s-a
spus repetat, poezia se hrăneşte din poezie. Deopotri-
vă eseist, dramaturg, traducător, o conştiinţă lucidă,
negreşit, autorul Cărţii mareelor (adunând acolo şi
producţii dezonorante) nu putea fi taxat, sub faldurile
neoromantismului, drept un poet al elementarului,
„beat de cosmos”, cum credea, într-o anume fază, Ion
Negoiţescu. Bineînţeles, creaţia sa lirică poate fi eta-
pizată. Voce fermă, dar nescutită de dileme, refuzând
efuziunile, Doinaş înţelegea poezia ca anti-mimesis.
Combustibilul livresc încuraja meditaţia lirică asupra
poeziei înseşi, încât, reflectând (barochizant) asupra
limbajului, abstractizarea era inevitabilă. Dar ultimul
Doinaş recunoştea că propria-i poezie s-a „pătat”, cu-
legând, din unghi etic-politic, ecourile vieţii imediate,
ca poet-martor. Încât ipoteza manolesciană a celor
„trei Doinaş” (v. România literară, nr. 32/1987) pare
a se confirma, chiar dacă Alex Ştefănescu descoperea
„patru vârste poetice”; după prelungita etapă mito-
logic-baladescă (coabitând, subteran, cu producţi-
ile „pe linie” încredinţate lui Ion Motoarcă, devenit,
brusc, un nume de viitor, o vedetă a realismului so-
cialist) a urmat efortul abstractizării, cu accent onto-
logic şi, în fine, puseul moralist-polemic, scuturând,
în „palidul receptacol al zilei”, „praful orbitor al ba-
nalităţii”. Dar dincolo de astfel de compartimentări
(discutabile), poetul încearcă a descifra, sub specta-
colul aparenţelor, „al lucrurilor tainic chip”, ca pece-
te definitorie a travaliului său liric. Să înţelegem că,
dacă îl recunoaştem pe Doinaş ca poet mare, ne re-
strângem doar la prima etapă, de claritate clasicistă,
cum sugera N. Manolescu? Sau că poetul însuşi, îm-
brăţişând Ideea ca „amantă fără patimă”, trasă într-o
imagine îngheţată, însoţită de „muzica verbului”, îşi
va fi contemplat eşecul? E drept, efortul sisific de a
fixa „o vaporoasă nălucă”, aspirând la „a prinde fiin-
ţă”, rămâne doar „o prezenţă imaginară din oglindă”.
Altfel spus, un eşec acceptat, recunoscut, precum în
Poemul exorcist, fără a se înnămoli într-o „logocraţie
găunoasă”. Baladesc, parabolic, imnic, chiar oracular,
Doinaş scrie în replică, se aşează în intertextualitate,
experimentează tema metamorfozelor, vrea supu-
nerea Logosului. Îşi doreşte o modificare a imaginii,
deşi evoluţia i-a fost contestată, luând, se ştie, un start
înalt. Chiar declinantă, dacă e să-l credem pe George
Neagoe, prea convins că relaţiile cu Securitatea ar fi
condus la pierderea talentului. „Confiscat de regim”,
alături de ceilalţi cerchişti „capturaţi”, Doinaş, „îndes-
tulat de cultură”, s-a dovedit un politician al literaturii,
încât, după 1958, stricându-şi stilul, „nu-şi va recupe-
ra vocaţia”. Rămânând „un mare scriitor mediocru”,
afirmă nedrept tânărul critic. O definire de sine ne
vine în sprijin: „Detestat de oamenii dintr-o bucată
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Recitiri
şi / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu
nicicând acolo unde apar şi / nici nu sunt aşa cum mă
vezi” (v. Autoportet).
Evident, nu poate fi vorba de proteismul im-
posturii în pofida atâtor ipostaze heteronime; sau de
texte plate, incriminate, deseori, de Doinaş însuşi. El a
cultivat discursul mixt, la confluenţa filosofiei, poeziei
şi religiei, dobândind identităţi alternative. Şi, pe me-
rit, elogii pentru intelectualismul ermetizat, deghiza-
mentul alegoric, semnificaţiile simbolice etc., fără a
fi aderent la poezia momentului. Mai mult, era „un
eretic al modernismului”, uitat oficial (cf. Mircea Căr-
tărescu), forţând „fruntariile postmodernismului” cu
o poezie conştientă de sine, doar aparent „demoda-
tă”, prezentând, sub aparenţe iluzorii, măştile sinelui
răsfrânt în proteismul înfăţişărilor. Diversitatea înşe-
lătoare a întrupărilor întreţinea, sub un cer platoni-
cian, foamea de Unu. Ceea ce nu excludea şi rezerva
unor critici, sprijinitori entuziaşti ai neomoderniş-
tilor congeneri, în „conflict” cu cerchiştii recuperaţi
după carantină (cf. C. Regman), deveniţi, totuşi, „ali-
aţi de conjunctură”. Chiar C. Regman insinua ideea că
Doinaş ar fi fost „refuzat de critici”, într-un serial din
Tomis (1968).
Cititor înrăit, având cultul cărţii şi aflând
acolo un „concentrat de tâlcuri” (înviate prin lectu-
ră), Ştefan Aug. Doinaş reprezintă, neîndoielnic, tipul
poetului cult (cf. I. Negoiţescu), cu o biografie spiri-
tuală „mascată”. Doar dulcea tiranie a clişeelor, pre-
lungind, în câmpul exegetic, un confort lenevos, face
din Ştefan Aug. Doinaş un poet „împietrit”, „înghe-
ţat”, „prins” într-o formulă, contrazicând ori sărăcind
eul plural. Autorul Alfabetului poetic locuieşte în spa-
ţiul clasicităţii, ne anunţa, cu ani în urmă, Ion Pop.
Evident, criticul avea dreptate. Rostirea sa, „iubitoare
de clarităţi”, educată prin experienţe istoricizate, tra-
versând vitregiile unei epoci, efortul de limpezire şi
disciplinare, în fine, severa ordonare a materiei rebe-
le, haotice, vădesc – în epoca fragmentarismului – o
fermă şi cuprinzătoare conştiinţă poetică. Dar Omul
cu compasul (1966), geometrizând în strădania de a
desluşi „eternul chip / al lucrurilor lumii trecătoa-
re” vrea să poposească în „timpuri frugale”, palpând
esenţele sub pojghiţa fenomenalului. Spirit reflexiv,
Şt. Aug. Doinaş nu este doar un hărăzit „mânuitor de
cuvinte”. Chiar dacă poezia poate fi un „descântec al
condiţiei umane” şi cuvântul, pe urmele lui G. Benn,
se vrea un totem modern. Fostul „traficant de ireal” se
declară scârbit de vocale şi pare interesat de cotidia-
nul frust şi realul „gros” (vezi Interiorul unui poem).
Se dezice, oare, şi de proteism, recunoscându-şi, oda-
tă cu spectacolul degradării, al căderii din rosturile
sacre, „inconsistenţa”? E confiscat de „desfrâul limba-
jului” şi sedus de „zgomotul natural al Fiinţei”? Astfel
23
Recitiri
de interogaţii nu clatină, bineînţeles, statutul / statura
poetului, dar ne obligă să repunem în discuţie măcar
câteva din afirmaţiile congelate, pretins-infailibile,
care îl aşezau (definitiv?) într-o formulă poetică, cin-
stind ceremonialul şi altitudinea rostirii.
O cultură ca a noastră, cu ştiute şi virile pre-
judecăţi anti-livreşti, pare a ezita încă în ceea ce unii
au numit valorizarea („antologizarea”) livrescului.
Umanitatea, scria Adrian Marino, nu poate fi decât
livrescă. Puţini au ridicat mănuşa aruncată de herme-
neutul clujean. Printre ei, negreşit, construindu-şi o
traiectorie literară inconfundabilă, se înscrie Ştefan
Augustin Doinaş. Să nu înţelegem de aici că poetul
ar dispreţui realul. E vorba, întâi, de o altă sensibilita-
te culturală, care, se vede, nu agreează talentul frust,
primitivitatea necoruptă, chiotul vital ţâşnind trium-
falist. Deşi această preeminenţă reflexivă nu alungă
„senzualitatea formelor” (observaţia e a lui Al. Cis-
telecan). Iar erudiţia nu eşuează în opacitate. Mai cu
seamă că „alchimia postmodernismului” (ca mişcare
inclusivă) alungă inocenţa; sensibilitatea – nu spu-
nem o noutate – nu poate fi genuină, iar conştiinţa
creatoare, prizonieră a infernului poetic, transferă va-
lorilor livreşti rolul de valori vitale. Iată noul context,
„expunând”, uneori ostentativ, convenţionalitatea în
discurs, întreţinând o cultură a senzaţiei; acest halou
cultural, cu solide ancore în stratul referenţial, face in-
evitabilă medierea, filtrând şi rafinând (armonizând)
relaţiile poetului cu lumea. Devine explicabil de ce
Doinaş a sprijinit mişcarea optzecistă, cea care înţele-
gea „cultura ca o natură”, conştientizând actul poetic,
gata „să mute orizontul” (v. Pentru o nouă generaţie
poetică, în România literară, nr. 50/1979).
În al doilea rând, nu putem uita că Şt. Aug.
Doinaş propunea, dincolo de condiţia-i seniorială, o
dublă prezenţă (cf. Gh. Grigurcu). El este, deopotrivă,
poet (şi încă un poeta doctus, s-a spus) şi exeget. De
unde şi permeabilitatea sa culturală. Bănuiala, câteo-
dată mărturisită de unii comentatori, că poetul, străin
de aura boemei, de tonul belicos şi insurgenţa ultimu-
lui val, s-ar închide în carapacea tradiţionalismului,
cinstind doar virtuozitatea tehnică, mărturiseşte, de
fapt, fidelitatea faţă de o formulă; dar stăpânind legile
versificaţiei, urnind, aşadar, maşinăria poetică, nu re-
zultă deloc că acest efort râvneşte impersonalizarea. E
drept, meditaţia răbdurie asupra conceptului modern
de poezie ori popasurile analitice (discutând produc-
ţia confraţilor) impun prin ordine şi îndemnul la ri-
goare. Devorat de luciditate, criticul Doinaş îşi aşază
gospodăreşte ideile şi ia distanţă, prin glacialitatea
conceptelor, faţă de „clipa cea repede”, lepădându-se,
s-ar părea, de fidelitatea faţă de o formulă şi de seduc-
ţia efemeridelor. Ceea ce nu înseamnă că poetul Doi-
naş, cerebralizând şi solemnizând fluxul imagistic,
24 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
urcând cotele gravităţii orfice, ignoră zarva concretu-
lui, foşgăiala informului (jinduit cu discreţie). Între a
iubi artizanalul (în pofida reliefului proteic al operei)
şi a fi ispitit de spectacolul genezic, aşezat „pe prag
de nămol şi văpăi”, poetul îşi trăieşte dedublarea. În
poezie, dar şi în viaţă. Imaginarul său nu refuză „de-
desupturile”, oferindu-i neistovita şansă a concretiză-
rii şi iniţierii, chiar dacă spiritul auroral, conştient de
sine, cu desfăşurări explozive de candoare şi miracol,
este în permanenţă sub control. Eclipsele lucidităţii
nu par, aşadar, posibile. Intelecţia curge înspre ar-
monie orchestrală, o muzicalitate scutită de frustrări,
cu sonorităţi poate căutate, oricum străine de ţâfnă
şi emfază. Ar fi vorba, credem, de un eleatism care
nu-şi refuză ţinuta statuară, cuvântul dobândind rang
de instituţie orfică. Arta poetică nu insistă, însă, pe
drama cuvântului şi nici nu invocă posibile tensiuni
semantice. Astfel de nelinişti nu bântuie prin lirismul
doinaşian, respingând, cu aceeaşi fermitate, şi pito-
rescul ori poezia epidermică, mustind de seve grele,
seduse de pofta băloasă a balcanizării. Să fie vorba,
atunci, de glacialitate şi asceză, de o poezie scrisă „pe
foi de gheaţă”? N-am zice, câtă vreme nu de o ideatică
uscată ne ciocnim iar intermedierea livrescă, de nee-
vitat, nu capătă accente ostentative. Stăpân pe un uni-
vers, Doinaş ne lasă să ghicim, „jupuind” simbolul,
scheletul unei viziuni. Iar înfiorarea spiritului vibratil
nu exclude rigoarea, chiar dacă „cristalele s-au spart
şi sângerează”. Între trufie şi ruină, conştientizând ză-
dărnicia şi curgerea, dar având o „halcă de timp” (pe
care va încrusta „litere argintate”) poetul respiră „în
amplul du-te-vino al suveicii”(artă poetică). Iubirea
nu poate fi decât o „mască dulce a nesfârşitei spaime”.
Vizitat de nostalgii, el nu e ispitit de demonul decon-
structivist, de atâtea isme destructuraliste, ci vrea să
rotunjească poemul, în numele unei viziuni „perfect
asumate”. Cel puţin aşa ne liniştea într-un Avertis-
ment care deschidea volumul Versuri (Ed. Eminescu,
1972), explicând strategia alternanţei criteriilor for-
male cu cele de natură tematică. Dincolo de tematism
(şi ideea, la Doinaş, mereu „pipăie înaltul”) rămâne
perfecţia formei, luptând cu „fluidele tulburi”, cu „vă-
zul ca dinamită pură”, chiar cu invazia grotescului şi
derizoriului. Poetul se vrea „inginer de armonii” şi, în
consecinţă, îngheaţă şuvoiul lirismului: „un prund de
diamante stă pe loc”. Între foşnetul bibliotecii şi agre-
sivitatea realului, el atinge graţios, fără reverenţe, sta-
rea de gratuitate, plonjând în inima reveriei, văzând
pe dinafară „ochiu-n care / mă desfăşor, o clipă, ca
un vis...”
Ispita livrescului (naturalizând cultura) nu
înseamnă şi interdicţia realului, somativ, desigur. In-
vocata suveică poetică face, neobosită, naveta între
aceşti doi poli. Doar că preferinţa e limpede formula-

tă şi intim asumată. Între „duhoarea clipei” şi „tem-
plul de cleştar”, poetul calcă dincolo de lirica imedia-
tului şi presiunea prezentului, fără a fi scutit de fiorul
deceptiv (împins în dezamăgire morală). El culege
„colbul sunetelor moarte” (oracol mut) fiindcă ştie
prea-bine că „vine-un timp când orice templu moa-
re” (frumuseţea). O respiraţie castă, un spaţiu eteric
domnesc peste acest teritoriu liric, invitându-ne să
sorbim din cupele „crinilor involţi”. Totuşi, Omul cu
compasul aşază în pagină versuri credincioase „clipei
de foc”, încercând a zgâria pe nisip „formula unei alte
ordini”. Peste „poleiurile lunii”, peste această lumină
spectrală cade, să observăm, o concreteţe picturală.
Râvnitul „tărâm de linişti”, incluzând perfecţia (fără
pusee anxioase) e mereu zgâlţâit de stihialul aluvio-
nar şi informul în clocot. „Muiată în origini” (cum
suntem preveniţi) imaginaţia luxuriantă devine, de
fapt, sub domnia lucidităţii şi a râvnei hieratizante,
un recital formal, desfăşurat într-un laborator steri-
lizat, peste care pogoară o ploaie de sunete celeste.
Acel „gong de aur” (v. Goethe pe catafalc) exprimă,
fără umbra vreunui echivoc, nostalgia tiparului (an-
cestral) şi goana neostoită după forme. Prin ele, po-
etul reuşeşte „smulgerea din smoală” şi accede, în
pofida trupului nisipos, protejat cu „zale de rouă”, la
secretul vieţii, culegându-i fructul greu: „pe creanga
ta, minunile s-au copt” (v. Copacul Weimar). Dar tot
el ştie că precara-i fiinţă, jefuită de timp, locuind în
„împărăţia clipei”, descoperă doar scrumul vieţii. Cri-
za identităţii se consumă în decor apocaliptic, iar mo-
tivul „îngerului căzut” poate fi un filon productiv, în-
nobilând banalul, odată cu inconfortabila constatare
a golirii de sacru: „divinul scurs din corpurile goale”.
Şi atunci, salvator, se insinuează refugiul în paradisul
bibliotecii. Acolo, pensând cuvinte rare şi aflând so-
norităţi pure, îndelung şlefuite, poetul are de-a face
cu o natură „filtrată”, lăsând covârşitoarea impresie
a imaterialităţii. Acolo, aflând un loc cultural, decan-
tează „sevele trunchiului pădureţ”, năzuind spre lică-
rul sublim. „Gata pentru zbor” (v. Sonetul timpului),
poetul simte depărtarea („şi-n urmă anii gâlgâie-n
cascade”) şi se închină, biruitor, clipei vii. „Evul lumi-
nii” devine o amintire, zarea strivitoare şi „frunzişul
stelar” îl împresoară, fiorul erotic – chemând viforele
tinereţii şi galopul sângelui – nu uită că „la început
a fost cuvântul IUBIRE” (v. poem). Doar cenuşa „va
tresări”, descoperind un „trup de aburi, pur şi pal”, ră-
tăcitor în edenul cultural (în pofida „versurilor-zero”,
şi ele prezente). Între natură şi cultură e un „câmp de
luptă” iar „capcanele arhaice”, pândind din „ziua cea
dintâi”, sub ameninţarea „curcubeului nocturn”, nu-l
împiedică pe poet a cerca palparea abstracţiunilor.
Este aici o aventură strict livrescă, o cronologie a for-
melor developând o viaţă spirituală (ca singură bio-
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Recitiri
grafie publică?). Doinaş a fost, indiscutabil, un rafinat
cunoscător al poeziei. Peregrin prin „mitologicale”, el
ne lasă să ghicim, în cutele textului, o eterată respira-
ţie antică şi, în acelaşi timp, lasă să pătrundă miresme
tari, violenţa cromatică (v. caii). Dar nu agreează re-
ţeta postmodernistă; iubeşte Forma, nu juxtapunerea
de forme şi coduri şi, în pofida intarsiei livreşti, a re-
verberaţiilor intertextuale, nu are, afişată „la vedere”,
plăcerea combinatorie, eşuând în parada simboluri-
lor descărnate. Sub clorotica paloare a soarelui, Venus
e „palidă-n azururi”, dar „inimile de noroi” pulsează.
Erosul rămâne un principiu cosmic. Această lirosofie
stinge conflictul dintre natură şi cultură; ea nu se vita-
minizează cultural pentru simplul motiv că nu poate
exista astfel. Cultura este chiar Poezia şi nu fondul ei
nutriţional. Platonician, invocând „Jumătatea de om”
doritoare a-şi afla împlinirea (cuplul etern, mânat
de rebreanianul calvar al căutării), poetul visează şi
adastă la „recile oglinzi cu prund de argint” (forma
omului). Şi tot rebreanian (nu invoca marele ardelean
„romanul sferoid”?), Ştefan Aug. Doinaş purcede la
aflarea locului privilegiat, fertilizat de sânge livresc.
Într-acolo îl mână, cum se destăinuie, doar „pelerina-
jul sferic”, fără a se îmbolnăvi de o demiurgie ţâfnoa-
să. În „pădurea (sa) de simboluri”, poetul ascultă, cu
umilinţă, şoaptele Bibliotecii fără a întoarce spatele
realului „gros”. De la baladesc la lirismul gnomic, el
nu a obturat caracterul referenţial al poeziei sale, ex-
plicitat în Orfeu şi tentaţia realului (1974). Mai mult,
recunoştea Doinaş, smulgându-se din inerţie odată
cu intrarea în politică, „filonul activist” (despre care
vorbea V. Nemoianu) l-a împins într-o altă direcţie:
poezia ca replică la real. Estetismul ceremonios, sen-
tenţios, solemn face loc vituperanţei. Radicalizarea,
vestită prin Vânătoare cu şoim (1985), creşte, pe filie-
ră argheziană, înstrunând coarda sarcastică în frazare
sacadată: de la Lamentaţii (1993), excitând moralistul
(dezamăgit că patria „a încăput într-o gură spurca-
tă”), la Psalmi (1997), dezvăluind căutările şi revoltele
fiinţei muritoare, acuzând imperfecţiunea divinităţii.
Pamfletarul, însă, nu excelează şi presupusul vitalism
e mimat, coborând periculos cota estetică. Dar acele
„semne noi”, N. Manolescu le desluşea încă în volu-
mul Vânătoare cu şoim, vizând – voalat – subtextul
politic; alţii, din aceleaşi pricini, tot nedeclarate, de-
plângeau „stridenta involuţie” a poetului (cf. Artur
Silvestri). Oricum, stăpân peste o operă vastă, discret,
distant, pătruns de solemnitate, afişând o „mască au-
lică” (cf. Cristian Livescu), Doinaş, după 1989, chiar
„se înnoieşte”: devine academician şi senator PAC,
cultivă publicistica politică, părăsind, desigur, lim-
bajul codat, consolidându-şi aura, deţinând funcţii
înalte. Dar Ştefan Aug. Doinaş, observa judicios G.
Neagoe, „a jucat pentru sine”.
25
 Rememorări

Rika Ram
Bâlci de vară la Fălticeni

Beni BUDIC
Rika Ram, s-a născut la Fălticeni pe 1 aprilie 1947 ca Rica Abramovici. Studiile gimnaziale și liceale
le-a făcut în orașul natal (Liceul „Nicu Gane”). În 1969 a absolvit Institutul de Construcții din București și
a lucrat ca inginer constructor până la emigrarea cu familia sa în Israel în 1978. După o scurtă perioadă de
activitate ca inginer s-a reprofilat în domeniul ciberneticii și a predat această disciplină în învățământul lice-
al, până în 2009, când a ieșit la pensie. Trecerea, la 30 de ani, într-o țară nouă, o limbă nouă, o mentalitate pe
care trebuia să le învețe de la capăt, n-a împiedicat-o pe Rika să-și continue activitățile îndrăgite din tinerețe:
scrisul și teatrul. A activat toți anii, ca actriță, ca regizor, ca dramaturg, în domeniul teatrului de amatori din
localitatea sa, a cărui coordonatoare a fost timp de mulți ani. A urmat cursuri în domeniul teatrului și a scri-
erii creative, în Israel, la Londra și la New York iar în ultimii ani a publicat în ivrit, trei cărți: o carte pentru
copii; un roman cu elemente autobiografice (La capăt de apus); un volum în care a împletit amintirile sale
de copil și de tânără în Fălticenii anilor 50-60 numit Republicii 65, adresa familiei Abramovici din orășel. În
Bucovina literară nr.7-8 (317-318) 2017, a fost publicată, în traducerea autoarei, povestirea Vostok I din acest
volum. Apoi, Rika ne-a părăsit subit, pe 26 august 2017, o zi după ce am felicitat-o pentru publicarea acestui
text. După moartea sa de neconceput, am publicat, în Bucovina literară 11-12 (321-322) 2017, textul Doar
memoria... dedicat amintirii Rikăi. În acel text am făcut și o prezentare mai detaliată a celor două volume
ale sale.
Actuala traducere o dedic comemorării unui an de la dispariția sa atât de timpurie. Traducerea se
bazează pe volumul Republicii 65, Editura Pardes, 185 p., alcătuit din 33 de povestiri, apărut în limba ebraică
în Israel, 2016, p. 102-107.

Către mijlocul lui iulie, toți copiii suntem
într-o așteptare încordată. Adevărata zi nu o știe
nimeni, dar întotdeauna e vreunul care-i primul
să-i vadă și atunci începe să strige: „Au venit!”. Și
toți pornim în goană spre maidan, terenul viran
din spatele stadionului. Primele vagoane sunt deja
aici. Încet, pornesc să se aranjeze într-un cerc larg
unde fiecare vagon își ocupă locul din anii trecuți.
În vagoanele-locuințe perdeluțele sunt trase deopar-
te, ușile se deschid și se montează scările. Femeile
întind rufe pe o frânghie – haine de zi cu zi dar și
costume de circ strălucitoare; bărbații cară foi mari
de placaj pe care sunt pictate, în culori stridente, ju-
mătăți de sirene sau de balauri. Centrul terenului e
rezervat pentru regele bâlciului, Ioju cel mare, care
deocamdată nu se grăbește să apară.
Primele se instalează caruselele cu căluți și
calești, leagănele cu lanțuri și bărcile pentru cei mici.
Câțiva copilandri nerăbdători se învârtesc deja căla-
re pe căluții de lemn. Alții așteaptă să vină tot bâl-
ciul, calculând minuțios cum să împartă bănuții, ca
să le ajungă până la sfârșit.
Ne ducem acolo zi de zi, rămânem cam de-
parte, să nu-i enervăm pe oamenii bâlciului, dar to-
tuși suficient de aproape pentru a putea urmări cum
înaintează lucrurile.
În cercul mare al vagoanelor se ridică cor-
turile de circ, tarabele de tragere la țintă, baraca de

26 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


scânduri a zidului morții, dughenele cu dulciuri și
platformele cu bărcile cele mari.
În sfârșit, ajunge și Ioju, iar muncitorii în-
cep să-l înalțe. De fapt sunt trei Iojuri. Cel mare e
montat pe un podium rotund, cel mai înalt din tot
bâlciul. În mijloc e un fel de cilindru uriaș, în in-
teriorul căruia se află motorul. Pe deasupra, ca un
fel de ciupercă imensă, e roata de fier pe care sunt
prinse lanțurile ce poartă scaunele, la celălalt capăt.
Iar totul e acoperit de placaje
pictate și ornate cu ghirlande
de becuri ce coboară rând
după rând, din capul ciuper-
cii până la podeaua podiu-
mului. Celelalte două Iojuri
sunt asemănătoare, dar mai
mici, mai joase și – mai ales
– fără orchestră. Toți copiii
visăm să ne învârtim pe Ioju
cel mare, dar asta e permis
numai celor mari. Lanțurile
lungi învârtesc scaunele re-
pede-repede, le urcă sus de
tot, peste capetele celor ce
privim de jos, până ce ochii
nu le mai pot urmări iureșul.
În sfârșit, toate sunt
gata. Orchestra lui Ioju cel
mare urcă pe podium. Mo-
tociclistul de la zidul morții
încălzește motorul, păpușile
de ghips sunt deja aranjate pe rafturi în taraba de
tragere la țintă.
Cu ochii mei le-am controlat pe toate.
Chiar adineaori m-am întors de acolo. Aștept doar
ca mama să se îmbrace. De acum, în toate serile până
la închiderea bâlciului – adică peste două săptămâni
– vom merge acolo împreună: mama, tata și eu.
Nu mai am răbdare. Trotuarul nostru și cel
de vizavi nu pot cuprinde mulțimea ce curge spre
bâlci. Oamenii merg chiar și pe stradă. De fapt, nu e
periculos, căci nu prea sunt mașini, doar pe ici-colo
trece câte o căruță cu cal sau vreun copil pe bicicletă.
Toți merg la bâlci: tineri și adulți, bătrâni și copii,
bebeluși în cărucioare sau pe umerii părinților. Toți
sunt îmbrăcați frumos, strada a devenit o adevărată
paradă de modă, cum uneori vedem la cinema, doar
mai mare și mai veselă. Toți au fețele zâmbitoare, nu
încordate și serioase ca cei de la paradele de modă
de la cinema.
Ne continuăm drumul. Bâlciul e nu depar-
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Rememorări
te de casa noastră, dar înaintăm prea încet. Eu trag
înainte, dar mama și tata mă țin tare: „Să ne ții de
mână tot timpul. Să nu te pierzi, ferească sfântul!”
Știu că e periculos și chiar îmi amintesc ce-am pățit
când eram mică, dar vreau să fiu deja acolo, nu mai
am răbdare.
De departe îl vedem pe Ioju luminat cu be-
curile multicolore, balaurii fugăresc sirenele într-o
goană nebună și proiectează scaunele legate de lan-
țuri către cer. Fanfara cântă
marșuri vesele. Băieți cura-
joși atârnați în aer de lanțuri
se sprijină cu burta pe lăn-
țișorul de securitate și ridi-
că brațele spre cer, să-i vadă
toată lumea. Alții se agață de
scaunul din fața lor, pe care
și-au așezat mândra, îl tot
răsucesc iar la urmă îi dau
dintr-o dată drumul. Fetele,
albe la față de frică și în ace-
lași timp sufocate de plăcere
și emoție, se învârtesc cu sca-
unul ca niște titireze, mai sus,
mai sus decât sus...
– Tată, vreau și eu
cu Ioju, spun.
– Nu acum. Când ai
să mai crești. Acum te poți da
numai pe Ioju pentru copii”.
Ioju pentru copii
n-are nici un farmec fiindcă se învârtește încet și nici
măcar podium nu are. Dar totuși accept că, oricum,
e mai bun decât caruselul căluților de lemn care e
doar pentru copiii mici. Și poate că vreun băiat are
să se așeze în spatele meu, îmi va răsuci scaunul și
apoi îl va lansa sus-sus, ca la cei mari. Tata contro-
lează bine-bine cine șede în spatele meu și uneori se
așează chiar el, pentru a fi mai sigur.
Acum stăm la coadă la gogoși. Un primus
aprins încălzește o oală mare, pe jumătate plină cu
ulei în clocote. Un om rupe bucățele rotunde dintr-o
bucată mare și rotofeie de aluat. Cu mișcări repezi le
turtește și aruncă 2-3 deodată în uleiul clocotit. Cu
două bețișoare le împunge una câte una și le întinde
marginile încetișor până aluatul devine subțire-sub-
țirel, aproape transparent. Tot cu bețișoarele scoate
minunea din oală, o presară cu zahăr pudră și ne-o
întinde cu un pătrățel de hârtie de mărime sufici-
entă doar să o prindem fără să ne frigem degetele.
Marginea e îngroșată și pufoasă, mijlocul e subțirel
27
Rememorări
de se destramă în gură și totul e cald și dulceag.
– Se mai poate una?
– Nu. Are să te doară burta. Azi ai mâncat
destul!
Eram însă sigură că până să ne întoarcem
acasă am să mai primesc vreo bomboană lunguiață
cu dungi colorate, un bulgăr rotund de floricele de
porumb, încleiat cu sirop de zahăr roșu sau un beți-
șor de lemn învăluit într-un nouraș de fire de vată de
zahăr, sau chiar toate astea laolaltă.
– Numai la noi, numai astă seară – femeia
cu coadă de pește!!! ca bărbatul ei. De obicei e la casă și vinde bilete.
– Roata norocului! Fiecare câștigă!
– Zidul morții! Direct de la Paris. Așa ceva
încă nu s-a văzut!
Strigătele se amestecă, iar eu le vreau pe
toate. De fapt, nu prea mai știu ce vreau.
Vara asta au venit trei circuri și eu vreau să
merg la toate trei. Dar tata îmi spune să aleg – mai
este destul timp, venim și mâine. Greu de hotărât.
Pe o mică scenă, în afara perdelei de la intrare, un
om aruncă în aer, una după alta, trei făclii aprinse și
le prinde pe toate. Eu încerc să-i urmăresc mișcările
mâinilor, curioasă să văd dacă îi va cădea vreuna.
Dar lui nu-i scapă nici o făclie și omul de lângă el
strigă:
– Ce-ați văzut aici e nimic față de ce veți
vedea înăuntru! Campioana trapezului, paiața cân-
tăreață, câinele ce știe tabla înmulțirii!! Grăbiți-vă
să intrați! Reprezentația începe peste zece minute!
Zece minute și-au mai rămas doar câteva locuri!
Pe cortul unuia din circuri e atârnat, pic-
tat pe o pânză enormă, portretul unei femei cu sâni
mari, barbă și mustăți, iar afară cineva urlă: „Ce e
aici pictat, veți vedea înăuntru în carne și oase!”
– Cum... tată, chiar există astfel de lucruri?
– Sunt oameni nenorociți pe lumea asta,
spune tata, iar eu trag deja către taraba următoare.
Luminile colorate se estompează în fumul
grătarelor de mititei și toate se amestecă cu sunetele
fanfarei lui Ioju,cu hohote de râs, cu țipete și cu iz
de gogoși.
– Mergem acasă! spune mama și eu nu mă
împotrivesc fiindcă nu mai am putere si vreau gro-
zav să dorm.
***
Ei se întorc după un an, și în fiecare an pare
că nimic nu s-a schimbat. Doar eu cresc încet-încet
și acum tata mă învață tragere la țintă. Primesc zece
mingi mititele și reușesc să fac câteva rățuște să dea
din cap și un iepure de tinichea să se răstoarne cu
28 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
picioarele în sus.
Continui să merg cu părinții la bâlci seară
de seară, iar ei plătesc pentru toate, dar înainte de
asta ajung la bâlci cu băieții și fetele. Acum sunt des-
tul de mare să urc în bărci sau chiar pe Ioju cel mare.
Îl numesc așa deși știu deja că Ioju nu e numele ma-
șinăriei de scăunele pe lanțuri ci numele proprieta-
rului acesteia. Chiar știu cine e și-l văd, pe Ioju, un
evreu scund și rotofei, învârtindu-se printre instala-
țiile lui și îmbătrânind puțin din an în an. O disting
deja și pe madam Ioju. Și dânsa e scundă și rotofeie
***
Anii se scurg și acum părinții rămân acasă,
iar bâlciul, se pare, e plin doar de băieți și fete de
vârsta mea. Toți ceilalți se mai învârt pe-acolo, ca în
toți anii, dar s-au transformat într-o masă cenușie,
lipsită de importanță. Noi, un lanț de fete, urcăm pe
scaunele lui Ioju cel mare pentru a ne răsuci și lansa
spre cer una pe alta și tot sperăm că în spatele ulti-
meia dintre noi se va așeza vreun băiat frumos și nu
prea cuminte.
Perechi ce au fost abia strigate urcă în bărci
și le avântă până la cer. Ochii noștri, ai fetelor sin-
guratice, îi urmăresc triști: sus – jos, sus – jos și din
nou...
Gogoașe nu mai mănânc, că îngrașă. Nici
bomboane sau vată de zahăr. Peste iureșul de mi-
rosuri, lumini și sunete, se înstăpânește tensiunea
sexuală, vicleană și indefinibilă. Mi se joacă cu sim-
țurile, pe când eu nici măcar nu-i bănuiesc existența.
Noapte târziu, Ioju stinge luminile lui Ioju
cel mare, semn că bâlciul se închide și trebuie să
mergem acasă.
***
An după an însoțim demontarea bâlciului.
Asta nu se petrece dintr-o dată.
– Uite, uite, bărcile mai sunt aici, se poate
urca! ne îmbărbătăm unul pe altul, ca rudele unui
bolnav în agonie. Căluții, copiii se mai dau pe căluți!
Dar sfârșitul e deja aici. La început de au-
gust n-a mai rămas semn din bâlci. Urmele roților
de la vagoane și ai pereților de la barăci le-au aco-
perit bălăriile. Dacă te uiți bine-bine se mai poate
întrezări cercul lăsat pe pământ de podiumul lui Ioju
cel mare. Iar dacă închidem ochii și stăm chiar în
centru, aproape se poate simți cum balauri și sirene
se fugăresc unii pe alții, răsucesc lanțurile scăunele-
lor în jurul lor și le lansează sus-sus peste cerul oră-
șelului adormit.

Om al catedrei, Emil Simion a înțeles, cu
siguranță, de-a lungul timpului, cât este de impor-
tant scrisul și cât de necesară este literatura. Proza
lui Emil Simon are un puternic filon realist, deși
secvențe ample ale scrierilor sale se concentrea-
ză asupra analizei psihologice. Sub vălul realist al
descrierilor amănunțite, al portretelor abil schița-
te, textul lui Emil Simion trece în reflecție, autorul
bazându-se pe lunga sa experiență de viață și pe cu-
noașterea psihicului uman. Iată, de pildă, în Balans
pe pânza retinei (Suceava, Editura George Tofan,
2013), Emil Simion alege să descrie mai multe per-
sonaje feminine, cu un condei sigur și abil, atent la
detalii și surprinzând esențialul. Personajul Melisa
este zugrăvit prin ochii lui Vlad, îndrăgostitul rănit.
Descrierea este atât de concisă și de elocventă, încât
până la finalul prozei Furtună în liniștea gândului
autorul se poate axa pe sentimentele personajului
principal masculin, fără să mai revină în acest mod
asupra Melisei. „Rămas singur, se tot gândește la
cuvintele amare ale Melisei, cuvinte dureroase în
vocea care le rostea. Sunt momente de tăcere în care
o revede pe fata de statură mijlocie, slăbuță, cu ochii
mari și negri lucind sub părul blond lăsat pe spate.
Tăcere strecurată ca o otravă peste coaja durerii ce
o poartă”. Portretul feminin nu este întotdeauna la
fel de diafan, de candid. În Riscuri ale adrenalinei…,
doamna Puiu, mama unui elev care ar fi putut ajun-
ge corigent la matematică, este descrisă cu patos de
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Reflux
Emil Simion,
un prozator sucevean
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
profesor, îmbătat de farmecele ei: „–M-am blocat
total când am văzut-o! Crede-mă! Parcă mă vrăjise.
Nici nu mai știu bine ce am discutat cu ea. Dacă
aș fi invitat-o în casă, cred că ar fi fost în stare să
mă sugrume. Se tot mișca de pe un picior pe altul,
gata să mă înșface. Îi jucau ochii ca unei feline aler-
gând prada, iar mirosul de parfum de lăcrămioare
începea să mă amețească. Arăta superb!” În aceeași
notă, este realizat la începutul romanului, semnat
de Emil Simion, și portretul Celiei (Celia, Suceava,
Editura George Tofan, 2009), personaj care însă
crește de-a lungul scrierii, parcurgând mai multe
etape. De fapt, credem că acest personaj feminin
rămâne, în esență, neschimbat, îndrăgostitul fiind
cel care se raportează diferit la dragoste și la femeia
iubită. Nu mai regăsim de această dată descrieri ca
în prozele scurte. Este aici, mai ales, o proză a ges-
turilor și a senzațiilor intense. Celia adolescentina
este naturală, vioaie, capabilă să își ofere dragostea
fără opreliști: „Fără altă introducere mi-a sărit de
gât, m-a sărutat aprins urându-mi La mulți ani! și
apoi mi-a oferit darul. Simțisem ca o urzicare să-
rutul ei atât de fierbinte și de adânc”. Pe parcursul
romanului, Andri, protagonistul, o regăsește pe
Celia la maturitate, neschimbată, cu aceeași poftă
de viață, capabilă să se abandoneze total iubirii lor
clandestine. Romanul propune din nou un portret
fizic elaborat și matur, marca Emil Simion: „Ușa
rămăsese puțin deschisă după vizita de dimineață.
29
Reflux
Am tresărit de-a binelea. Am făcut ochii mari și în-
cercam să-mi racordez mai bine urechile. Am auzit
bine? Celia! Îmi venea să sar din pat și să alerg spre
ușă. Seamănă cumva cu aceea din inima mea? Nu
finalizasem ordonarea ideilor că ușa se dădea ușor
la o parte. Prima senzație a fost aceea că rezerva
se luminase deodată mult mai mult decât normal.
Celia, aproape neschimbată în gesturi și tonus. Pu-
țin mai înaltă, cu o coafură deosebită, aceeași ochi
mari și mereu întrebători, cu halat alb, impecabil,
părea ca o crăiasă din povești”.
Subiectele din proza lui Emil Simion sunt
inspirate din viața imediată, din societatea contem-
porană. Conflictele sunt diverse și de intensitate di-
ferită. De multe ori, autorul tratează anumite situa-
ții cu umor și ironie fină, la fel cum o face și în viața
de zi cu zi. Nici un personaj nu scapă de analiza sa
corectă și echilibrată. Nici o situație nu e cosmeti-
zată sau trucată. Din paginile volumelor lui Emil
Nicolae se perindă prin fața ochilor Ghiță, „un tip
30 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
pragmatic”, Pilvaluta, „slabă ca o scândurică”, moș
Costan și mătușa Saveta, români autentici, dintr-o
bucată, Luca și Anton, fascinați de frumusețile na-
turii și curioși să îi descopere tainele.
Emil Simion își alege subiectele cu grijă
încercând să acopere cât mai bine paleta socială
mozaicată a spațiului românesc. Mai mult, în pro-
zele sale, autorul încearcă să se reinventeze prin
tehnici narative diferite, dinamice, care accentu-
ează ritmul narațiunilor. Deși nu este un confesiv
autentic, se simte totuși la Emil Simion o puter-
nică notă autobiografică care străbate întreaga sa
proză. În spatele personajelor-copil, spre exemplu,
întrezărim crâmpeie din copilăria sa petrecută în
mijlocul naturii.
Una peste alta, Emil Simion este un autor
stăpân pe instrumentele sale de lucru, un veritabil
povestaș ale cărui narațiuni se citesc cu ușurință,
având acel ceva necesar apropierii de potențialii ci-
titori.

Ștefan Doru Dăncuș este unul dintre
scriitorii mei preferați din generația care urmează
generației mele. Și îmi place în toate genurile pe care le
practică: poezie, proză, jurnal. Mai puțin Croancecele,
pe care abia am primit-o în format electronic, după ce
ediția de hîrtie a fost rătăcită de brava noastră poștă,
cred că i-am citit toate cărțile de pînă acum. O bună
parte dintre ele le-am și semnalat fie în reviste, fie
pe bloogul sau pe cele care l-au precedat. De altfel,
acum cîțiva ani, i-am realizat un „portret în picioare”
pe pagina mea Poeții mei/ Scriitorii mei, pe care am
susținut-o mai mulți ani în revista
Observator Cultural și apoi în
Timpul, despre el am scris în cea din
urmă revistă amintită, dacă mă mai
ajută memoria.
Acum nu foarte multă
vreme, am primit de la Editura
Singur, pe care o păstorește și de
cînd s-a exilat în Marea Britanie,
volumul Jurnalul pacientului englez
& confidenta irlandeză (Editura
Singur, Tîrgoviște, 2018), un jurnal
„la două mîini” sau, dacă doriți, un
jurnal „în dialog, semnat de Ștefan
Doru Dăncuș împreună cu Dorina
Șișu, un „englez” și o „irlandeză”,
după locurile în care s-au stabilit
după des-țărare. Un dublu jurnal
care se citește cu atîta pasiune că eu
am încheiat lectura în ceva mai mult
de două ore fără să mă întrerup din citit, nici măcar
pentru a-mi pregăti o pipă, noroc că-mi pregătisem
una înainte de a mă pune pe citit.
Nu știu dacă din pricina diferențelor de
structură dintre cei doi autori sau a celor care țin de
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Chipuri şi privelişti
Un jurnal în dialog
Liviu ANTONESEI
experiența lor personală de exilați – Ștefan abia face
un an de Anglia, pe cînd Dorina Șișu este în Irlanda de
aproape 10 de ani – maniera de abordare a experienței
străinătății este foarte diferită. Dăncuș este mai grav,
are nemulțumiri și temeri, Dorina Șișu este desigur
mult mai relaxată, uneori poetică și nu de puține
ori jucăușă. Asta nu înseamnă că uneori partiturile
nu-și mai inversează stilul, nu se mai și intersectează
în tonuri! Dar ceea ce este mai important este faptul
că partiturile sînt complementare sau, poate mai
potrivit spus, contrapunctice. Temerile și preocupările
lui Dăncuș sînt desigur legate de
problemele medicale cu care a
ajuns în Anglia – și nenumăratele
controale și analize pe care le face –,
de dificultățile transplantului în altă
cultură, cu altă limbă și alte obiceiuri
și, scriitor fiind, de chestiunile
care țin de cariera sa de scriitor
așezat acum în două culturi atît de
diferite în cele din urmă. Nu cred că
Ștefan va aborda engleza ca limbă a
expresiei sale literare, va continua să
scrie în aceasta – de altfel o stăpînește
perfect! –, dar cumva dintr-o poziție
de exterioritate, pe care i-o doresc să
rămînă numai geografică...
Mă cunoașteți deja și
știți că nu obișnuiesc să povestesc
literatura – nici poezia, nici proza
și cu atît mai puțin literatura de
mărturisire. Fac însă altceva, vă trimit să căutați și
să citiți cartea, ba chiar la drept vorbind vă instig la
asta. Nu vă mai urez lectură plăcută, pentru că sigur
va fi! Cine a citit și jurnalul anterior al lui Ștefan Doru
Dăncuș știe exact la ce anume mă refer...
31
 Pe contrasens
„Apostoli” şi „apostolat”
cultural românesc
în lumea hispanică.
George Uscătescu şi
Grigore Cugler-Apunache
Adrian ALUI GHEORGHE
Am să încep abrupt: al doilea război mon-
dial s-a încheiat în plan istoric şi pentru România,
s-au stabilit păci mai mult sau mai puţin respec-
tate sau drepte, dar nu s-a încheiat încă „o pace
interioară” pentru cultura română. Pentru că după
încheierea conflagraţiei mondiale, în societatea ro-
mânească a urmat un alt război, „româno-român”,
care nu ştim dacă s-a încheiat cu adevărat. Care
au fost consecinţele acestui inedit război intern?
E greu de cuantificat, prea multe scenarii încep cu
„ce ar fi fost dacă istoria noastră, la toate nivelu-
rile, ar fi evoluat aşa cum se profilase în perioada
interbelică”? Să ne imaginăm că în cultura româ-
nă ar fi fost prezenţi, activi, Mircea Eliade, Eugen
Ionescu, Emil Cioran, George Uscătescu, Ştefan
Baciu, Constantin Brâncuşi, Sergiu Celibidache,
Grigore Cugler-Apunache, Victor Brauner, Virgil
Ierunca, Monica Lovinescu, Alexandru Busuio-
ceanu şi mulţi alţii care şi-au împlinit destinele în
alte părţi ale lumii. Mai mult, ce ar fi fost dacă valo-
rile culturale ale României nu ar fi fost ostracizate,
în anii 50-60, închise în puşcării politice, interzise,
umilite, izolate în spaţiul propriei culturi? Lucian
Blaga, Constantin Noica, I. D. Sîrbu, Petre Ţuţea,
Vasile Voiculescu, alţii şi alţii, ştiuţi sau nu. Greu
de răspuns. Nici Revoluţia Română nu a dat răs-
punsul aşteptat, în cultura şi în istoria noastră nu
s-a produs acea „evaluare recuperatorie” care să
redefinească societatea noastră. Desigur, nu este
momentul acum pentru această temă, dar cele
două personalităţi în discuţie intră pe această listă
generoasă, a personalităţilor româneşti care şi-au
modificat destinul după „suflul nemilos al istoriei”.
* parte, în „cuvîntul introductiv” la „Ontologia cul-
Nu întîmplător am folosit termenii de
32 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
apostol şi apostolat în ceea ce îi priveşte pe George
Uscătescu şi Grigore Cugler. Apostolul este, prin
definiţie, un misionar al unei credinţe, al unor va-
lori, al unor adevăruri. Nu altfel este George Uscă-
tescu, în biografia sa culturală, extrem de bogată,
găsim „misionariatul” promovării culturii române
la cel mai înalt nivel, cu mijloace intelectuale de
anvergură. Obsesiile sale au fost Eminescu, Brân-
cuşi, Blaga, argumente pentru definirea unei cul-
turi cu o solidă bază de tradiţie şi cu un accentuat
simţ al modernităţii. Zoe Dumitrescu Buşulenga
şi-l aminteşte pe George Uscătescu în anul 1964,
la Veneţia, unde a fost omagiat Mihai Eminescu,
eveniment care s-a bucurat de o largă participare
internaţională. Spune cea care, la rîndul ei, a slu-
jit „religia Eminescu” cu abnegaţie: „Printre noi
toţi, o apariţie vie, luminoasă, răspînditoare de idei,
agitînd şi crescînd noosfera, solidară cu cultura din
orice punct cardinal. Era George Uscătescu. Comu-
nicarea pe care a ţinut-o, într-o italienească impe-
cabilă, a fost una de european al spiritului, dar şi
de cărturar român autentic, preţuind deopotrivă pe
cei mari ai săi, alături de mai marii lumii întregi. În
mobilitatea extraordinară a minţii lui George Uscă-
tescu, fenomenele culturale şi figurile reprezentative
depăşeau timp şi spaţiu şi trăiau, în mod esenţial, o
coexistenţă de muzeu imaginar, de alăturare într-o
selecţie axiologică supremă. Eminescu strălucea ast-
fel ca un giuvaer cu scînteieri sporite de vecinătatea
firească a àfinilor săi de pe continentul nostru şi de
pe celelalte, pus într-un relief meşteşugit cu aleasă
socoteală de profesorul de la Madrid”. (Cuvînt îna-
inte, „Erasmus”, Editura Univers, 1982). Iar în altă
turii”, George Uscătescu spune: „Eminescu întru-
 Pe contrasens

pează şi exprimă poetic, adică în termeni absoluţi unui sens profund de echilibru, de măsură, de pon-
de creaţie, întreg universul românesc”. Bucuria de a deraţie, îmbinare fericită de seninătate şi de lirism”.
mărturisi despre valoarea lumii din care vii, despre Mai mult, l-a tradus în limba spaniolă pe Lucian
adevărurile primite şi pe care le împărtăşeşti, ţine Blaga cu devoţiune şi har, la un nivel greu de atins.
de acest apostolat. „Brâncuşi şi arta secolului” este Dar preocuparea obsesivă a „estetului”
cea mai completă şi „empatică” decriptare a enig- George Uscătescu a fost relaţia etic-estetic, conşti-
mei brâncuşiene. Spune George Uscătescu: „Mitul, ent fiind că nu există libertate în afara culturii, că
misterul şi cultura ţărănească n-au mai fost inter- esteticul este cel care determină comportamentul,
pretate niciodată într-o manieră intelectuală atît că istoria însăşi evoluează onctuos atunci cînd iese
de pură. (...) Unicul său tezaur artistic, după cum de sub influenţa esteticului. Principiul asumat de
va mărturisi mai tîrziu, erau scoarţele, pridvoarele, Uscătescu este propriu şi lui Brâncuşi, de altfel,
sculpturile porţilor dintr-un sat românesc ascuns în care susţine că „Frumosul este echitate absolută”,
regiunea subcarpatică a Olteniei. Se născuse, după bază a studiului exemplar „Brâncuşi şi arta seco-
cum povestea el mai tîrziu, într-un sat pierdut în lului”. Sugerată de Platon, în „Banchetul” mai ales,
văile Carpaţilor. Satul său n-avea nici primar, nici ideea îl marchează pe George Uscătescu care „sim-
învăţător, nici jandarm, nici doctor. Mai mult, sa- te” la Brâncuşi obsesia perfecţiunii care este sensul
tul său nu avea nici nume. Oamenii ştiau ce-i învă- artei şi implicit al frumosului: „Pentru Brâncuşi,
ţau primăvara, vara, toamna şi iarna. Şi cele citite principiul etic şi cel estetic sunt unul şi acelaşi lucru.
în stele. Era satul misterios al Utopiei” (La moar- Ele fac parte din ideea sa despre artă ca valoare ab-
tea lui Constantin Brâncuşi). Nu există elogiu mai solută”. (Brâncuşi şi arta secolului, Editura Meridi-
puternic pentru un artist decît această identificare ane, 1985)
cu Utopia. Iar Utopia aceasta se regăseşte, unde?, „Ontologia culturii”, apărută în anul 1987
în spaţiul memorial al celui care evocă, cu care se în România, la Editura Ştiinţifică, reprezintă re-
identifică prin rememorare,
prin admiraţie. Întregul stu-
diu este, de altfel, un exerciţiu
de admiraţie, un elogiu adus
perfecţiunii: „Arta sa conţi-
ne o înaltă, demnă şi nobilă
spiritualitate. Pătrunsă de un
profund simbolism, materia
se purifică în ea, pînă la im-
ponderabil, devine impecabil
curată, plină de strălucire şi
ritm, volumul concret se di-
luează în spaţiu”. (Nesăţioasa
sete de infinit). Arta lui Brân-
cuşi este pusă în relaţie cu
marile valori şi nume ale cul-
turii secolului, de la Rodin la
Picasso, de la Ezra Pound la
Paul Valéry, este interpretată
prin filozofia lui Heidegger,
dar şi prin muzica primitivi-
lor şi concluziile converg spre
superioritatea şi curajul artei
„consângeanului” nostru.
La Lucian Blaga
remarcă „o fundamentare
obiectivă dincolo de perspec-
tiva folclorică şi trasarea unei
ontologii a acestei culturi in-
spirată dintr-un umanism ro-
mânesc, rod ultim şi bogat al

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 33

Pe contrasens
laţionarea filosofiei cu umanismul, o altă ilustra-
re a relaţiei etic – estetic, atît de dragă lui George
Uscătescu. Deşi este o carte de filosofie a culturii,
de asociere a valorilor clasice cu metode de inter-
pretare moderne, lectura acesteia este antrenantă
datorită tonului pe care îl imprimă autorul, gesticii
auctoriale. Arta, în secolul cel mai frămîntat din
istorie, este complementară ştiinţei, dar şi vieţii.
Noua „demiurgie” prefigurată de Uscătescu este
baza unei lumi care îşi schimbă în mod accelerat
paradigma. Spune George Uscătescu: „Prefigura-
tă astfel, ca spectacol, joc şi magie, în evul ştiinţei şi
tehnicii, viaţa îşi trage tot mai mult seva din meto-
dologiile artificiale. Vechile vrăjitoare medievale sînt
înlocuite în acest nou Ev Mediu de oamenii robot,
iar metodologia futuristă dispune de pe acum, la
orice solemnitate academică, de automantropul ei.
(...) Combinînd spectacol şi magie, Zarathustra îşi
pregăteşte jocul. Căci de multă vreme oamenii, care
trăiau într-o singurătate agrestă, fără să fi băgat de
seamă că „Dumnezeu murise”, îşi duc existenţa ca
nişte somnambuli, atraşi de prestidigitaţia şi arta
combinatorie a lui Zarathustra însuşi” (Ontologia
culturii, Structuri ale imaginaţiei)
Ideea unei Europe unice este prezentă în
eseurile „vizionarului” George Uscătescu, încă din
perioada anilor 70, cînd scrie „Proces umanismu-
lui”, volum ce va apărea în româneşte în anul 1987,
la „Editura Politică”. Ideea de bază, susţinută de
George Uscătescu, este că „nu este suficientă o rea-
litate comună economică”, că e nevoie ca Europa să
devină o puternică entitate politică şi să îşi asume
„prerogativele ei de îndrumător şi conducător cul-
tural al lumii”. Mai mult, George Uscătescu revine
la ideea că nu există umanism în afara culturii, iar
cultura înseamnă libertate. Spune Uscătescu: „Din
perspectiva care ni se deschide, problema culturii
este problema Libertăţii. Antinomiile sale sunt anti-
nomiile Libertăţii. Nemesis şi Libertate, iată dilema
ontologică. Autoconştiinţa sa este autoconştiinţa Li-
bertăţii. Tăcerea sa creatoare este tăcerea problema-
tică a Libertăţii. (...) A trăi fără adevăr şi fără liber-
tate înseamnă a trăi în cea mai mare tristeţe, într-o
dezolare fără margini, în absenţă şi în neant. Aşa
se trăieşte în lumea Voinţei de putere, care neagă
libertatea; în această lume conduc lucrurile, iar ne-
cesitatea este lege şi destin. Însă în lumea voinţei de
putere, în Impreiul lucrurilor şi al necesităţii, omul
continuă să fie Fiinţa care caută. Iar pe drumul că-
utării se află în mod necesar, poate fruct al neliniştii
sale, al propriei sale tensiuni existenţiale, Libertatea
şi Adevărul, esenţial unite” (Proces umanismului).
Dacă citim subtextul acestui fragment de eseu, pu-
tem avea dimensiunea aspiraţiei interioare a uma-
34 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
nistului George Uscătescu în raport cu „fuga” sa
spre libertate, dar şi un mesaj transmis celor care
trăiau în diferite variante de lagăr, dar în primul
rînd compatrioţilor săi.
În „Proces umanismului” George Uscă-
tescu vorbeşte de post-istorie, de post-modernita-
te şi chiar de post-umanitate, înaintea lui Francis
Fukuyama, cel care a şocat mediul intelectual cu
celebrul eseu „Sfîrşitul istoriei”. Post-cultura, de
exemplu, teoretizată de Fukuyama ca parte a „sfîr-
şitului istoriei” este la Uscătescu o consecinţă a „...
instaurării antropologice a metafizicii în social, evi-
denţiată de apariţia culturii de masă instrumentali-
zate prin ideologia faptului cultural, manipularea şi
socializarea culturii, ca şi prin faptul că mijloacelor
de comunicare în masă le-a fost încredinţată funcţia
culturală însăşi”. Cultura a fost vulgarizată prin di-
seminare. Şi mai departe, Uscătescu, luînd martore
concepţii enunţate de Henri Lefebvre şi Gilles De-
leuze, vorbeşte de profunda criză a limbajului care
se instaurează în societatea planetară cu consecinţe
greu de anticipat, dar sigur plasînd umanitatea în
post-istorie şi post-cultură. Criza limbajului pre-
figurează criza identităţii şi, de ce nu, ieşirea din
istorie. În acest sens, spunea recent rusul Evgheni
Vodolazkin, un „postdostoievskian”, autorul ro-
manului „Laur”, o capodoperă a literaturii actuale,
într-un interviu: “Gândurile noastre, ale oamenilor,
există doar în cuvânt, ele nu pot exista altfel. Nici
pictura, muzica, n-ar fi existat dacă n-ar fi existat
cuvântul. Când învelişul lui se distruge, dispare sen-
sul. Rămâne sentimentul, o idee confuză, dar ele nu
pot exista în afara cuvântului. Este o mare proble-
mă, pentru că acest înveliş de cuvinte se distruge la
propriu şi el seamănă cu stratul de ozon de deasupra
pământului, strat care, la rându-i, se distruge. Cred
că se va termina rău acest lucru. Trebuie spus că as-
tăzi vorbirea oamenilor devine tot mai primitivă, iar
discursul pe internet, vorbirea pe chat, vorbirea de la
televizor, sunt primitive şi mi-e teamă că, într-o zi,
cuvântul va fi înlocuit printr-un muget, moment în
care se va prăbuşi întreaga bunăstare şi consumul.
Oamenilor le plac toate valorile, în afară de valoa-
rea cuvântului; în lumea întreagă se reduc progra-
mele institutelor umanitare, în favoarea cercetărilor
economice, iar dacă continuăm aşa, o să ştim, de la
un moment dat încolo, numai să numărăm banii şi
să mugim. Dar acest lucru nu va dura mult timp,
pentru că după acest muget va veni pierderea totală
a conştiinţei, şi, drept urmare, nu va mai avea cine
să numere banii.” Iar în acel moment chiar că nu
va mai fi nimic de demonstrat. Şi nici pentru cine.
*
Al doilea exemplu de apostolat în lumea
 Pe contrasens

hispanică îl reprezintă Grigore Cugler, cel care a urmează, la intervale foarte scurte şi într-un ritm
intrat în postumitatea prodigioasă cu supranume- din ce în ce mai accelerat: neîncrederea, bănuiala,
le de Apunake (Apunache), reflex al unui personaj prefăcătoria, minciuna, cinismul, gelozia, invidia,
dintr-o galerie bizară, pe care a propus-o în opera dispreţul. In sfîrşit, când sufletul a atins gradul de
sa. Ce îi leagă pe cei doi autori? Dincolo de desti- perfecţie dorit, se naşte ura, şi acolo rămâne înfiptă
nele lor care au aceeași direcție, imprimată de „su- până la plăsele, pentru totdeauna. Ura este apoteoza
flul istoriei”, ca o centrifugare din propria matcă, sentimentelor omeneşti. Sub semnul ei se deapănă
îi mai leagă şi revista ... „Destin”, operă a genero- viaţa întregii lumi. Ea este echivalentul, în limbaj
sului şi „risipitorului de sine”, George Uscătescu. universal, al noţiunilor de bunăvoinţă, solidaritate.
Apărută între anii 1951-1972, revista a adunat în entuziasm. Ura este mai tare decât cea mai tare con-
„tomurile” ei numele cele mai importante ale dias-
porei culturale româneşti, deşi au fost numeroase
colaborări şi din ţară. Pe site-ul „Biblioteca digitală
a Bucureştilor” am găsit, plăcut surprins, colecţia
revistei „Destin” sub formă digitizată, fac, astfel,
o invitaţie la lectură pentru o revistă de o ţinută
culturală impecabilă. Nu ne-am propus să facem
o analiză a revistei, care merită, fireşte, toată aten-
ţia şi un studiu aplicat, dar nu mă pot abţine să nu
exemplific, trecînd în revistă sumarul unui număr
luat la la întîmplare. Am deschis, astfel, numărul
12, din 1966. Semnează editorialul „Tehnică şi uto-
pie” directorul George Uscătescu. Mircea Eliade
publică nuvela „La Ţigănci”, Horia Stamatu publi-
că un grupaj de versuri, iar N. I. Herescu o cro-
nică a vieţii în diaspora, „Ziar de Pribeag”. Jurna-
lul lui G. M. Cantacuzino este prezentat de Virgil
Ierunca, iar Vintilă Horia publică eseul „Ovidiu,
personagiu de roman”, ca mai apoi Zevedei Barbu
să vorbească despre Lucian Blaga iar Mihai Nicu-
lescu despre Ioan Creangă în studiul „Creangă şi
iar Creangă”. Mai semnează Al. Busuioceanu, Ni-
colae Crişan dar şi Ion Raţiu eseul „Rusia în Eu-
ropa”. Impresia generală e că George Uscătescu şi
echipa redacţională au pus bazele unei Românii în
exil, elementele culturale identitare fiind revelato-
rii. Grigore Culgler-Apunache este prezent în mai
multe numere ale revistei apărută sub formă de
„caiete”. În numărul 19-20 din 1969 este prezent cu
textul „Portrete în vînt”, pe care nu l-am regăsit în
nici unul dintre volumele „recuperatorii” din ţară.
Cităm, spre exemplificarea stilului „apunechian”:
„Prudenţa este mama lui Georgică şi a Steluţei, doi
copilaşi drăguţi, de sex opus, însă nu incompatibili.
Georgică şi Steluţa sunt remarcabil de simandicoşi vingere, mai adâncă decît orice crez. Frăţia dintre
şi umblă dînd din cap, ca puii de sfinx. Mama lor îi oameni se măsoară prin ură. Sub imboldul ei, orice
cheamă, de altfel, cu acest nume colectiv «Sfinx», fi- sacrificiu, chiar jertfa de sine devine o adevărată fe-
indcă-i vine mai uşor aşa, decât să rostească tot tim- ricire. URA! strigă omenirea, la intervale regulate şi
pul amândouă numele. Cu toată vârsta lor fragedă, se aruncă în prăpastie, cu ochii legaţi... ş.a.m.d.” În
copiii şi-au făcut o părere bine definită despre viaţă, nr 15/ 1966 apare textul „Afară de unu singur”, care
mai ales cu privire la modul în care functionează se regăseşte şi în antologiile apărute între timp în
serviciul domestic de Măsuri şi Greutăţi. Au înţeles ţară, dar şi textul „Alb şi negru”, din numărul 24-
astfel că primul sentiment ce prinde rădăcini în su- 25, din 1972, care este mai puţin cunoscut.
fletul neprihănit al copilului este frica. După frică Despre Grigore Cugler-Apunake am citit,

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 35

Pe contrasens
pentru prima oară, într-un almanah literar de di-
nainte de 1980. Era acolo o evocare deloc substan-
ţială (nu mai ţin minte de cine semnată) în care
se povestea despre cîteva giumbuşlucuri lingvistice
ale unui Cugler care se rătăcise apoi prin lume. Nu
aveam nici un motiv special să-l ţin minte, putea
să fie doar o figură boemă care făcuse onoare sa-
loanelor literare ale epocii fără să lase ceva de re-
ţinut în urmă. După 1980, la Casa Scriitorilor din
Bucureşti, într-o seară rară, Petre Ţuţea făcea mare
haz pe seama unui personaj, Apunake, un ames-
tec de bufonerie inteligentă şi absurd digerabil din
care recita diferite pasaje. După 1989 i-am întîlnit
numele pe ici, colo, în tot felul de contexte, însă
cu adevărat am citit despre şi texte semnate Gri-
gore Cugler-Apunake în volumul „Apunake şi alte
fenomene” publicat în anul 1996 la Editura „Co-
gito”, din Oradea, în îngrijirea distinsului cărturar
Mircea Popa şi care adună, practic, cele două cărţi
apărute pînă acum: „Apunake şi alte fenomene”
(București, 1934) şi „Vi-l prezint pe Ţeavă” (Ma-
drid, 1975). Tot de acolo am aflat că scriitorul este
născut la Roznov, lîngă Piatra Neamţ, că a făcut
şcoala primară la Roznov, studiile secundare la
Piatra Neamţ iar liceul (militar) la Mănăstirea Dea-
lu. Am pornit în căutarea urmaşilor, a datelor care
să ni-l releve, tîrziu, pe înaintaşul nostru care a fă-
cut onoare avangardismului românesc şi nu numai
din „patriotism local”, ci şi ca o recunoaştere a sur-
prizei pe care ne-a produs-o opera sa, atîta cîtă a
ajuns pînă la noi. Astfel am aflat că mare parte a fa-
miliei odihneşte în cimitirele din Roznov şi Piatra
Neamţ, că mulţi reprezentanţi sînt risipiţi în zări
care nu ne sînt lesne la îndemînă. Singurul om care
ne-ar putea da relaţii, am aflat, era doamna Adeli-
na Cugler-Fodorac care trăia la Timişoara, trimisă
acolo, în anii ‘50, cu familia, după ce soţul, ofiţer în
armata română, a fost „dezbrăcat” de haina milita-
ră. Fiul ei, Alexandru Fodorac (von Kugler), ingi-
ner, trăieşte în Germania şi are preocupări artistice
dintre cele mai diverse, poezia și pictura fiind cele
mai la îndemînă. Doamna Adelina Cugler-Fo-
dorac ne-a pus la dispoziție, mai întîi, un arbore
genealogic al Cuglerilor (sau Kuglerilor!) cît şi un
extras din textul explicativ al acestui arbore deose-
bit de rămuros. Astfel, o spun pentru istorii literari,
aflăm că cel mai vechi document oficial din arhiva
familiei care se referă la numele Kugler datează din
1744 şi este actul de înnobilare prin care împără-
teasa Maria Tereza acorda lui Johann Georg Kugler
titlul de „von” garnisit cu domenii şi alte bunuri.
Originalul acestui act se găseşte la Viena iar o co-
pie, legalizată la Cernăuţi în 1791, s-a aflat în pose-
sia lui Maximilian von Kugler, numit la acea vreme
36 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
guvernator al Bucovinei (care a lăsat-o, din gene-
raţie în generaţie, pînă la Alexandru Fodorac von
Kugler!). Urmaşii lui Maximilian şi Anton, după
ieşirea Bucovinei de sub influenţa austro-ungară,
au rămas definitiv în România şi astfel, pînă azi,
după calculul doamnei Adelina Cugler-Fodorac,
s-au desfăşurat, cu bune şi rele, nouă generaţii. Că
pe drumul ales de strămoşi au devenit din Kugler
- Cugler, e o chestiune care a ţinut de o firească ro-
mânizare a numelui.
Pe „crenguţa” cu numărul 30 al acestui
impresionant arbore genealogic descoperim pe
Grigore Cugler (Riri), fiul dr. Grigore Cugler. Dar
să o lăsăm pe doamna Adelina să ne spună mai de-
parte: „… A urmat liceul militar Mănăstirea Dealu.
A participat ca pionier în primul război mondial,
unde şi-a pierdut două degete de la mîna stîngă. A
făcut facultatea de drept a Universităţii Bucureşti
iar pasiunea pentru muzică l-a îndreptat spre Con-
servator, unde a studiat vioara, îndrăgită încă din
copilărie. Invaliditatea a reuşit să o învingă, ţinînd
vioara în mîna dreaptă. În 1926 a primit menţiunea
onorifică la premiul de compoziţie George Enescu
pentru Cvartetul de coarde nr 1, căruia i-a fost şi
învăţăcel. A colaborat ca dirijor cu Societatea sim-
fonică Muzica din Bucureşti, fapt care l-a impus în
viaţa muzicală devenind în 1933 membru al Socie-
tăţii Compozitorilor Români. A mai scris Cvartetul
de coarde nr. 2 în la major care l-a făcut cunoscut
şi în străinătate, Adagio pentru vioară şi pian, Suita
Le petit ballet, Vals pentru violoncel şi pian, liedul
A la recherche du femme perdu etc. Muzica lui a
avut un mare succes şi la Roma, Berna, Stockholm.
Era de o vastă cultură, cunoştea opt limbi, între
care şi cîteva dialecte arabe. În 1924, pe baza studi-
ilor şi a relaţiilor de familie, intra în serviciul Mi-
nisterului Afacerilor Străine şi este trimis la Berna
ca ataşat de delegaţie. Acolo s-a căsătorit cu Anitta,
de care s-a despărţit în scurt timp, în timpul unui
concediu la Bucureşti. Anitta a rămas la Bucureşti,
cerînd să-şi păstreze numele de Cugler, după di-
vorţ, iar Riri a plecat în Suedia, unde a fost numit
consul. Acestea se întîmplau în anii premergători
celui de-al doilea război mondial. La Stockholm
se căsătoreşte cu Ulrika Dyrssen şi au două fete:
Margareta şi Cristina. În 1945 diplomaţii sînt che-
maţi în ţară pentru reeducare. După un an, cei mai
mulţi dintre cei care s-au întors au fost suspendaţi
şi doar foarte puţini au mai fost trimişi la posturi.
Între ei, totuşi, a fost şi Grigore Cugler. Astfel, în
1946, acesta se reîntoarce la Stockholm şi simţind
că situaţia din România este ieşită de sub control,
îşi ia soţia şi cele două fete şi pleacă în America de
Sud. În 1947 se stabileşte în Peru, la Lima, unde

trăieşte pînă în anul 1972. Acolo s-a născut şi a
treia lor fiică, Alexandra. Ca să nu creeze necazuri
familiei, în perioada comunistă a întrerupt orice
legătură cu ţara încît nu a putut fi prezent nici la
moartea mamei sale. S-a întreţinut, materialiceş-
te, în această perioadă ca salariat al unei societăţi
de asigurări în timp ce Ulrika conducea un bazar
de antichităţi. Nu a abandonat literatura şi muzi-
ca nicio clipă, după cum am aflat între timp. Între
anii 1965-1972 a făcut parte din Orchestra Sim-
fonică Naţională a statului Peru. Una dintre fiice,
Margareta, căsătorită cu Peter Halling, s-a întors în
Europa, la Stockholm, şi are patru copii: Simona,
Alexandru, Ulrika şi, bineînţeles, Grigore. Cristina
este căsătorită cu Peter Schaller şi nu au copii. Ale-
xandra este divorţată şi are şi ea patru copii: Lizin-
ca, Gunilka, Elciario şi Mihail…” Vă daţi seama cît
sînge din viţa Cugler (-Apunake) curge prin lume?
Vijelios, desigur!
Iată ce spune Mircea Popa în excelenta şi
consistenta prefaţă la cartea „Apunake şi alte feno-
mene” despre care am mai vorbit: „În ceea ce pri-
veşte scrisul, Grigore Cugler a fost întotdeauna un
fel de Apunake, erou absurd şi comic al său, scri-
ind la întîmplare şi cu mari pauze, din care pricină
opera sa a rămas aşa de puţină şi în contratimp,
deoarece Ştefan Baciu îl socoate drept absurdist
avant la lettre, care a dat texte remarcabile într-o
vreme în care nici Eugen Ionescu şi nici Beckett
nu însemnau încă nimic. Din păcate însă, opera
lui Cugler-Apunake n-a văzut decît tîrziu lumina
tiparului, fiind urmărită şi atunci de ghinion, deoa-
rece o parte din manuscrise i-au fost pierdute sau
rătăcite pe la prieteni, încît şi azi ea este cunoscută
doar fragmentar …”
Cele două cărţi ale lui Grigore Cugler do-
vedesc pe de-a-ntregul descendenţa sa urmuziană.
Format la şcoala avangardei româneşti, care avea
în spate o lungă tradiţie, în anii ‘30 cînd Grigore
Cugler se dedica scrisului, el descoperă pe urmele
lui Urmuz cu încîntare comedia limbajului pe care
Caragiale o pusese în evidenţă cu atîta vervă, pro-
punînd asemeni acestuia, situaţii comice şi absur-
de, în care invenţia verbală predomină. Ciclul Apu-
nake este un text în care onirismul şi absurdul îşi
dau mîna la fiecare pas, folosind nu de puţine ori
sugestii de basm sau de miraculos folcloric. Apu-
nake este un fel de Micul Prinţ invers, care, preo-
cupat de soarta şi viitorul omenirii, îşi propune să
se căsătorească spre a da naştere unui fel de om al
viitorului, care să schimbe lumea.
Ştefan Baciu, în volumul „Praful de pe
tobă”, apărut în anul 1995 la Editura Eminescu îi
face un portret excepţional lui Grigore Cugler, re-
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Pe contrasens
aduce în literatura română „efectul Apunake” în
varianta sa postbelică, aşa cum s-a manifestat el în
„Peru-cel-de-la-capătul-lumii”. Chiar recunoaşte
că a întîlnit o mulţime de oameni, risipiţi prin lume,
care se considerau „apunakişti”, un titlu care confe-
rea, imediat, inteligenţă şi umor. De reţinut finalul
articolului evocator: „…Vestea primită în 1972 de
la Baby Cugler, pe care o redau fără să schimb o
literă, m-a izbit într-un loc secret al inimii, rană pe
care o simt, la fel, şi astăzi: Azi eu vă scriu să vă dau
trista veste de moartea lui Riri, care a avut loc în
ziua de 30 sept. 1972, aici în casă, la Lima. A fost
înmormîntat în cimitirul brithanique. De mai mult
de un an de zile a fost între bine şi rău, mai bine zis
între rău şi bine. După 5 săptămîni la spital, anul
trecut în august mergea spre bine. După cîteva luni
iar se simţea slab, şi mai slab, şi ultimile 2 luni a stat
în pat”. Praful Roznovului de Neamţ s-a împrăştiat
în zările Sud-Americii. Discret ca disperarea do-
mesticită de plîns.
*
După 1989, din cîte am văzut, căutînd cu
insistenţă cărţile lui George Uscătescu, în Româ-
nia nu a mai apărut niciun volum semnificativ din
opera acestui intelectual rar, care ar face onoare
oricărei culturi din lume. El a cărat în lume, ca un
apostol, valorile culturale româneşti, le-a promo-
vat, le-a impus; nu au apărut, în schimb, niciun
emul şi nicio iniţiativă majoră care să îl redea in-
tegral culturii române pe unul dintre marii gân-
ditori ai secolului XX, cel care a urmat la catedră,
strălucit, lui José Ortega y Gasset. Citesc, la decenii
bune de la apariţie, cărţile lui George Uscătescu şi
ele „respiră” autenticitate şi adecvare, asta se dato-
rează nivelului raportării, puterii de sinteză şi de
diagnoză în acelaşi timp, în ceea ce priveşte valoa-
rea intrinsecă a culturii.
De asemenea, recuperarea lui Grigore
Cugler-Apunake este una timidă, marginală. Un
volum complet, care să adune opera acestui „neas-
tîmpărat” avangardist de certă valoare europeană,
ar adăuga un plus literaturii româneşti „prospecti-
ve”. Grigore Cugler-Apunake poate sta, fără îndo-
ială, alături de Daniil Harms, avangardistul rus de-
venit victima lui Stalin. Apunake al nostru a fost cu
o clipă mai prevăzător. La Lima o stradă îi poartă
numele, un bust vorbeşte de valoarea sa de muzici-
an, de prim solist al orchestrei naţionale a statului
Peru. În România este aproape necunoscut.
(Fragmente din conferinţa susţinută
la Universitatea Alcalá din Madrid,
9 noiembrie 2018, la invitația Uniunii
„Lucian Blaga” a Scriitorilor şi Artiştilor din Spania)
37
 Eveniment
La Bucovina
Doina CERNICA
Întâlnirea cu invitații din nordul Bucovinei
la manifestarea dedicată de Biblioteca Bucovinei „I.
G. Sbiera” Suceava și Societatea Scriitorilor Bucovi-
neni (SSB), sub auspiciile Consiliului Județean Su-
ceava, la 80 de ani de la fondarea Societății la Cernă-
uți a început cu o veste nedorită: urcat împreună cu
Maria Toacă și Ștefan Broască în autobuzul Cernă-
uți-Suceava, Nicolae Toma, redactor-șef al ziarului
„Zorile Bucovinei”, președintele Societății Jurnaliș-
tilor Independenți din Regiunea Cernăuți, a fost în-
tors de la graniță, întrucât nu observase că depășise
termenul de valabilitate al vizei. Așa-i când ai grani-
ță între o parte și alta a Bucovinei și vii cu pașaport și
viză la ai tăi! Pe de altă parte, a început să-mi crească
inima văzând tot mai mulți oameni ai scrisului îm-
brățișând-se ai noștri cu ai noștri: prof. Paraschiva
Abutnăriței și col. Ioan Abutnăriței cu Nicolae Șap-
că, redactor-șef la „Monitorul de Hliboca”, vicepre-
ședinte al Societății pentru Cultură Românească
„Mihai Eminescu” Cernăuți, eu cu universitara Ale-
xandrina Cernov, Membră de Onoare a Academiei
Române, directoarea Editurii „Alexandru cel Bun”
Cernăuți, dar și cu Maria Ștefureac, directoarea Bi-
bliotecii din Pătrăuții de Jos, venită împreună cu
prof. Eleonora Schipor, vicepreședintă a Societății
„Golgota” a Românilor din Regiunea Cernăuți, care
se saluta călduros cu Ciprian Bojescu. Și, de aseme-
nea, cu Elena Tărâțeanu, directoarea mult-visatului
și încă nefinalizatului Muzeu „Mihai Eminescu”
din Cernăuți, însoțită de fiica sa Cristina și de so-
țul ei, tinerii în lună de miere, cu zile de miere în
România, dar cu Vasile Bâcu, președintele Societății
pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, re-
dactor-șef al „Gazetei de Herța”, cu sprijinul căruia
am realizat cândva la Cernăuți „Respirări. Preludiu
38 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
la «Limba Noastră cea Română»”, cu aproape întot-
deauna încruntatul Ilie Tudor Zegrea, președintele
Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, redac-
tor-șef al revistei „Septentrion”, alături de care îi caut
în zadar pe poeții Mircea Lutic și Simion Gociu, pe
prozatorul Grigore Crigan, pe istoricul literar Ștefan
Hostiuc, și pe poetul Arcadie Opaiț. Și, firește, mi-
ar fi plăcut să o reîntâlnesc la acest ceas aniversar și
pe universitara Lora Bostan de la Catedra de Filolo-
gie Română a Universității Naționale din Cernăuți.
Dar să mă întorc la îmbrățișările și „bun venit”-uri-
le mele, deoarece celelalte, care se petrec numeros
și concomitent, mi-au ieșit din orizontul privirii,
ca să-i pomenesc și pe poetul Marin Gherman, re-
prezentând și Centrul Media BucPress Cernăuți, și
revista „Glasul Bucovinei” condusă de acad. Ale-
xandrina Cernov, pe Vitalie Zâgrea, redactor-șef la
Radio Ucraina Internațional, pe Vladimir Acatrini
de la Societatea Bibliotecarilor Bucovineni, dar și
președinte la Liga Tineretului Român din Bucovina
„Junimea”, pe Aurica Bojescu, președinte executiv la
Centrul Bucovinean Independent de Cercetări, pre-
cum și pe prof. Eugenia Cimborovici-Teodoreanu,
poetă și interpretă de muzică populară, președinta
Fundației „Gheorghe Asachi”.
Deși 12 noiembrie 1938, când Societatea
Scriitorilor Bucovineni a fost fondată, din inițiativa
lui Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur,
Neculai Roșca, Traian Chelariu, ca secție a Societății
pentru Cultura și Literatura Română din Bucovi-
na, cu Grigore Nandriș președinte, și 14 decembrie
1938, cu prima adunare de sine stătătoare a Societă-
ții și preluarea președinției sale de către Constantin
Loghin, sunt datele la care se raportează aniversarea
nașterii, ziua de vineri, 19 octombrie 2018, a fost

aleasă pentru sărbătorirea celor 80 de ani de exis-
tență ai SSB. Multitudinea de manifestări programa-
te în cinstea Centenarului trecut de la Marea Unire
a grăbit sărbătoarea, iar timpul frumos a așezat-o
într-o lumină asemenea. Frumos la propriu, dar și
prin înțelesul de prielnic, de vreme ce, în ciuda ab-
sențelor pomenite și sincer regretate, elita intelectu-
alității cernăuțene a putut să ajungă în bună măsură
la sărbătorirea natalei SSB, ca să folosim termenul
preferat de unul din primii săi membri, cărturarul
Leca Morariu.
Cu actuala președintă a Societății Scri-
itorilor Bucovineni, Carmen-Veronica Steiciuc,
plecată în turneu cu teatrul a cărui directoare este,
Teatrul Municipal ,,Matei Vișniec” Suceava, gre-
ul organizării sărbătorii a fost dus de de istoricul
Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii
Bucovinei, și de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă,
vicepreședinte SSB. Dar ce nu pot face doi bărbați
vrednici, când își asumă o misiune! Totul a fost de
notă mare, care de altminteri a și fost acordată, nu
numai pentru momentul de vârf, al aniversării, ci
pentru ansamblul activității acestei prestigioase re-
uniri scriitoricești de-a lungul vieții sale, evocată de
Alexandru Ovidiu Vintilă, într-o prezentare publi-
cată în numărul din septembrie-octombrie 2018 al
revistei Societății, „Bucovina literară”. Nota maximă
a venit de la Gheorghe Flutur, președintele Consi-
liului Județean Suceava, sub chipul celei mai preți-
oase și mai râvnite aprecieri a acestui an aparte, anul
Centenarului Unirii Bucovinei cu România, distinc-
ția „Meritul Bucovinei”. Mai târziu și acordată într-o
altă împrejurare avea să răsplătească și scrisul mona-
hiei Elena Simionovici, de la Sf. Mănăstire Voroneț,
de asemenea vicepreședintă a Societății Scriitorilor
Bucovineni, după ce cu puțin timp înainte fusese
decernată și prof. Margareta Labiș, și poetului Mar-
cel Mureșeanu, pentru rolul important jucat în cei
50 de ani de existență ai lui „Nicolae Labiș”, cel mai
longeviv concurs național de poezie din România.
Dar reîntorcându-ne la sărbătoare, să-i
menționez pe cei aflați în prezidiul acesteia de o
parte și de cealaltă a președintelui Gheorghe Flutur,
începând cu Alexandru-Ovidiu Vintilă, continuând
cu Alexandrina Cernov, Mircea A. Diaconu, prorec-
tor al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, mona-
hia Elena Simionovici, istoricul literar Nicolae Câr-
lan și Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, și să rețin din cu-
vântul președintelui Gheorghe Flutur convingerea
că „oamenii de cultură au curaj, nu au prejudecăți”,
„la dumneavoastră există istorie adevărată, demni-
tate” - „elitele culturale au făcut Unirea!” Însoțită de
vestea mult așteptată a dezvelirii unui bust al lui Ian-
cu Flondor la Suceava și a „geamănului” său la Alba
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Eveniment
Iulia. De-ar fi trăit să o audă și Dumitru Covalciuc,
cel care exasperat de lipsa Cavalerului de pe aleea
Făuritorilor Unirii în Capitala acesteia ajunsese să
spună cu obidă că până la urmă o să-l facă pe cheltu-
ială proprie, să-l ducă în straiță și să-l instaleze acolo
cu mâna lui! Mărturisind că „suntem doar pe jumă-
tate bucuroși”, „am fi venit și la dumneavoastră, dar
înțelegem rosturile și oportunitățile”, președintele
Gheorghe Flutur a încheiat cu îndemnul: „Să încu-
rajăm drumul Ucrainei spre Uniunea Europeană!”
Ca singura soluție a acestui ceas pentru îndepărta-
rea spinilor graniței.
Cu o mărturisire și-a început intervenția
și Mircea A. Diaconu, istoricul literar regretând
că vreme de mai bine de zece ani nu și-a îndreptat
prioritar atenția asupra minei de aur pe care „stăm
efectiv” și față de care „avem o responsabilitate uri-
așă” – zestrea literară, zestrea culturală a Bucovinei.
Afirmând că „nimic nu ne dă dreptul să nu ne in-
formăm, să nu aflăm cine suntem, să nu citim cărțile
esențiale”, Mircea A. Diaconu a povestit că, de pil-
dă, mulți tineri nu știu de ce Suceava are două gări
foarte vechi, că a avut una și în zona Policlinicii din
Areni, că Silvestru Octavian Isopescul, fiul cărtura-
rului Samuil Isopescul, a fost întâiul traducător al
Coranului în limba română. Și atâtea altele! „Măcar
în vremurile astea să ne cunoaștem mai bine trecu-
tul!” Vremuri, a mai spus Mircea A. Diaconu, în care
„dincolo de graniță se suferă pentru Bucovina, aici
– destulă inerție!”
„De aproape jumătate de veac a Bucovinei,
ca profesoară, monahie, scriitoare mai mică”, Elena
Simionovici a reluat sensibila sa Laudatio la adresa
Cuvântului, rostită cu timp în urmă la Cernăuți, în
inedita percepere a acestuia prin miresmele pe care
poate să le aibă – de pâine caldă, busuioc, pelin, praf
de pușcă, vin de Cotnari -, arătând că „Bunul Dum-
nezeu nu ne-a lăsat descoperiți în fața lumii”, că a
venit rândul acesteia „să se mai minuneze și de noi,
că noi ne minunăm destul de alții”, folosindu-ne și
înzestrarea pentru cuvânt, „n-avem altă urmă de-
cât cuvântul”, după care, îndreptându-și gândul spre
viitor, spre a o suta aniversare a SSB, a spus: „Noi
ne vom muta la Domnul, dar voi, cei tineri, cât mai
mulți să fiți la Centenar!”
Pentru că într-o bibliotecă, prezența cărții
este și naturală, și obligatorie, intervenția acad. Ale-
xandrina Cernov s-a axat pe primul volum așezat în
fața adunării, „Fântâna Albă. Golgota neamului”, din
seria pe care o coordonează, „Destin bucovinean”,
și care apare prin grija Sf. Mănăstiri Putna, vorbind
despre necesitatea cunoașterii adevărului istoric,
adevăr de care manuale falsificate i-au ținut departe
pe elevii, tinerii din anii ocupației sovietice, adevăr
39
Eveniment
care în perioada de început a acestei ocupații au în-
semnat pentru românii din nordul Bucovinei masa-
cre, deportări, înfometare, strămutări în locuri cât
mai depărtate de ținutul nașterii. Iată însă că după ce
a început cunoașterea sa din documente de arhivă,
din mărturii, din amintiri, când, cât de cât, românii
începuseră să mai respire, izgonirea limbii române
din școli de către statul ai cărei cetățeni au devenit
după prăbușirea URSS îi confruntă cu un nou val de
situații menite să le distrugă identitatea, comparabil
prin repercusiuni cu cele evocate în „Fântâna Albă.
Golgota neamului” sau cu cele din volumul Mariei
Toacă, lansat în mai 2018, la Salonul Literaturii Ro-
mâne din Bucovina, ediția a XIV-a, „Martiri români
din infernul foametei”. O carte, o moarte asemenea
par să crească din realitatea de coșmar a posibili-
tății zămislite de un proiect legislativ ca limba ro-
mână să fie interzisă și în evenimentele publice, în
slujbele din biserici, supravegheate de „inspectori
lingvistici” și de perspectiva amenzilor date pentru
vorbirea limbii materne. De aici și durerea întrebării
retorice a acad. Alexandrina Cernov apropo de în-
demnul președintelui Gheorghe Flutur de a încuraja
drumul Ucrainei spre Uniunea Europeană: „Această
Ucraină?!”
În acest punct, al respirației oprite, relata-
rea încearcă să-și recapete suflul inițial, încrezător,
stimulat de prezența atâtor cernăuțeni cititori și au-
tori de carte românească la Suceava, observând li-
cărul verde-tricolor al insignelor „Bucovina. 1918.
100. 2018. Centenarul Unirii cu Țara” oferite parti-
cipanților de prof. Niculai Barbă, consilier al preșe-
dintelui Gheorghe Flutur, și zâmbetul prietenos al
40 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
consilierului municipal Angela Zarojanu, des în-
tâlnit la manifestările culturale sucevene, de data
aceasta și cu o Diplomă de Excelență a Asociației pe
care o conduce, SEVA – Șanse Egale, Valoare, Auto-
ritate pentru SSB 80.
Dar cu adevărat se înviorează la vederea
următoarei cărți anunțate de programul sărbătorii,
„Drumuri de dor prin Țara Dragă” de Maria Toacă,
binecunoscuta ziaristă de la „Zorile Bucovinei” din
Cernăuți, dedicată de autoare nepoțeilor, Veronica
și Teodor, la Centenarul Marii Uniri. Trei generații,
Maria Toacă și soțul, Tudor Andrieș, cu fiul, Iulian
Andrieș, și fetița sa, Veronica, descoperă România,
cu frumusețile sale durabile, cu istoria sa, evocată
în zidiri și scrisă în inima românilor de pe pămân-
tul românesc înstrăinat. Nu sunt însemnări de că-
lătorie, sunt „emoții”, cum a spus și Maria Toacă,
referindu-se la bucuria răscolitoare a acestei cărți
a sufletului său, care a avut parte de aprecierea ci-
titorilor din sudul Bucovinei încă de la publicarea
primelor fragmente în cotidianul „Crai nou” din Su-
ceava. O Românie văzută cu inima, cu setea fierbin-
te a deceniilor de așteptare trăite de Maria dincolo
de granița care i-a smuls pământul vieții dinaintea
nașterii și l-a proiectat în lumi cu alte limbi de stat,
și alte valori decât cele în care îi crescuseră părinții.
O Românie atât de atent privită și văzută, cu atâta
însuflețire colindată și cercetată, încât se dovedește
nu o dată minunat surprinzătoare nu numai pentru
românii de dincolo de frontiere, ci și pentru cei care
au zi de zi privilegiul să-i respire aerul și să se adre-
seze celorlați în graiul în care visează, privilegiu pe
care românii din România poate nu întotdeauna îl
 Eveniment

conștientizează și îl prețuiesc îndeajuns. Fără nicio n-o consemnez: „De câte ori vă citesc, Doamnă, îmi
vorbă aspră, fără niciun reproș, asta ne spune Maria vine să plâng!”
Toacă în cartea sa despre Țara Dragă! „O carte fără Sigur că, asemenea lui Nicolae Cârlan și
sfârșit, a mai spus autoarea, pe care oricine o poate Fundației Culturale a Bucovinei, poate i-ar fi plă-
continua!” cut și lui Ion Filipciuc să ofere participanților cărțile
Aduse de Nicolae Șapcă, alte cărți s-au pregătite pentru Centenar, și ne-ar fi plăcut și nouă,
orânduit lângă cele două,
„Crasna Bucovinei” de Ni-
colae Motrescu, gest cu
care publicistul a împlinit
promisiunea făcută surorii
autorului, prof. Maria Mo-
trescu, stinsă din viață la o
săptămână după lansarea
acestei culegeri de folclor,
și propriul volum de artico-
le, prezentat la Cernăuți de
dorneanca Paraschiva Abut-
năriței, în septembrie, de
Limba Noastră cea Româ-
nă - „Eternul dor”, intensi-
ficând cu albastrul copertei
sale albastrul antologiei lui
Nicolae Cârlan „Mihai Emi-
nescu. La Bucovina” (ediție
revăzută). Astfel, cu „Golgo-
ta”, „dor” și „Eminescu” s-a
alcătuit de la sine un „trico-
lor”, un triptic de trăiri re-
prezentativ pentru Bucovina, pentru miazănoaptea Mariei Toacă și mie să-i vedem plecând cu tomul
pământului românesc! Cartea lui Nicolae Cârlan a nostru, „Dulce-amar de Bucovina”, dar, aflate încă
trecut din mână în mână, darul antologatorului și sub tipar, a rămas pentru mai târziu.
darul Fundației Culturale a Bucovinei, cu sprijinul Deocamdată să urmărim înmânarea de
căreia a apărut, pentru fiecare participant la Săr- către Alexandru-Ovidiu Vintilă a Diplomelor Ani-
bătoarea SSB 80, prinosul lor la Centenarul Unirii versare, de Excelență ale Societății Scriitorilor Bu-
Bucovinei cu România, la Centenarul Marii Uniri! covineni oaspeților din nordul Bucovinei și pentru
Prilej pentru Nicolae Cârlan să i se pară că sunt mai cei care nu au reușit să ajungă, toți însă reprezentând
mulți cernăuțeni decât „regățeni” și să-i îndemne, și cele mai importante și mai active organizații negu-
pe ei, și pe basarabeni, să vină să „ocupe” România vernamentale românești, Vladimir Acatrini, Vasile
pentru veșnicie, să ne „ocupe” pentru mult dorita Bâcu, Anica Bojescu, Ion Broască, Ștefan Broască,
reîntregire. Naturi grave, cernăuțenii însă nu prea Alexandrina Cernov, Eugenia Cimborovici-Teodo-
i-au gustat gluma, cred că Vasile Bâcu, președintele reanu, Marin Gherman, Iurie Levcic, Arcadie Opaiț,
Societății pentru Cultură Românească „Mihai Emi- Vasile Păvăleanu, Ion Popescu, Petru Posteucă, Va-
nescu”, a tunat că asta ar vrea și ucrainenii, să plecăm sile Răuț, Eleonora Schipor, Vasile Schipor, Elena
de pe pământul nostru, iar Maria Toacă a înălțat glas Tărâțeanu, Maria Toacă, Nicolae Toma, Ana Cristi-
limpede, că dacă „Drumuri de dor...”, „cu o astfel na Tărâțeanu, Ilie Tudor Zegrea, Vitalie Zâgrea. Dar
de dedicație, a putut să apară la Cernăuți, înseam- și câtorva din sudul Bucovinei, reprezentate de prof.
nă că la Cernăuți se mai poate trăi, că suntem vii!” Carmen Andronachi, prof. Paraschiva Abutnăriței,
Momentul de tensiune a fost risipit tot de Nicolae prof. univ. dr. Mihai Iacobescu și Vasile Păvăleanu,
Cârlan, lăcrimând la aducerea aminte a eminescolo- farm. Maria Olar și Rozalia Motrici, și să mă opresc
gului de seamă care a fost Dimitrie Vatamaniuc, cel aici, fără certitudinea de a-i fi notat pe toți. Cu scuze
care i-a semnat Cuvântul înainte la ediția din 2000, pentru omisiuni! Dar și cu precizarea, că Sărbătoa-
reluat și în ediția de acum. Și cu o mărturisire publi- rea a reunit, alături de cei din Suceava, membri SSB
că pentru scrisul Mariei Toacă pe care nu am cum să din Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Voro-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 41

Eveniment
neț, Rădăuți, Todirești, Fălticeni și Râșca.
Din mai multele prezențe la microfon, o
rețin pe cea a lui Marin Gherman în ipostaza de re-
dactor-șef adjunct al revistei „Glasului Bucovinei”,
revistă trimestrială de istorie și cultură de deosebită
calitate editată de Institutul Cultural Român, cu ves-
tea, aplaudată, a încheierii anului Centenarului cu
propriul centenar, apariția numărului 100, cu cre-
dința că „prin cultură ne putem reîntregi spiritual”
și cu o mărturisire surâzătoare privind întâlnirea cu
atâția oameni de condei din nordul Bucovinei: „La
Cernăuți nu prea reușim să ne întâlnim toți deodată,
a făcut-o aici, la Suceava, Gabriel Cărăbuș!”
Salutul puternicei organizații a bucovine-
nilor din Iași, cu dr. Vasile Diacon președinte – îm-
preună cu al poetului Casian Maria Spiridon din
partea Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor –, adus de
scriitorul Liviu Papuc, a purtat amprenta durerii
proaspete a pierderii universitarului Mandache Le-
ocov, fost director al Grădinii Botanice, pentru care
s-a păstrat un moment de reculegere, și a tristeții
gândului că urmașii acestor bucovineni duși de viață
în Capitala Unirii Principatelor nu-și vor simți rădă-
cina bucovineană cu profunzimea dorului și cu pu-
terea conștiinței unei misiuni întregitoare ca părin-
ții și bunicii lor. Dar atmosfera apăsătoare instalată
de chipul mohorât al lui Liviu Papuc s-a înseninat
oarecum atunci când a luat cuvântul prof. Carmen
Andronachi, președinta Societății pentru Cultura și
Literatura Română în Bucovina, care, adresându-se
organizatorilor și recunoscându-se „profund im-
presionată de această privire scrutătoare în nordul
Bucovinei”, de faptul că „vă doare sufletul de ceea ce
se întâmplă acolo”, și-a exprimat convingerea că in-
42 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
telectualii, elita au un rol esențial și astăzi, în spiritul
afirmației lui Vladimir Trebici că dacă mai există un
singur român rămas și suferă dincolo, atunci toate
aceste societăți își au rostul.
Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, mișca-
tă poate la recitarea Adinei Șulea din „Călin. File de
poveste” de gândul unor clase în care, într-o apropi-
ată zi, să nu mai poată fi auzit versul eminescian, a
răscolit neliniștile, și teama, și revolta legate de izgo-
nirea limbii române din școli, amintindu-și cu glas
tare amenințarea ascunsă în îndemnul unui inspec-
tor kievean adresat profesorilor-părinți în urmă cu
peste un deceniu într-o școală cu limba de predare
română, care suna așa: Dacă vreți să vă trăiască co-
piii în Ucraina, atunci dați-i la școli ucrainene, dacă
nu, cărați-vă de aici! și răspunsul pe care i l-a dat
atunci și pentru care plătește și astăzi: Ne cărăm, dar
numai cu pământul nostru cu tot!
În final, tot Eminescu, în recitarea Adi-
nei Șulea, a mai învârtit cuțitul în rană cu „Doina”:
„De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-
s-a/, Că nu mai poate străbate/ De-atâta străină-
tate”… După care, românește, omenește, venind și
clipa despărțirii, s-a ciocnit un pahar și s-a vărsat
o lacrimă.
Cum cei mai mulți bucovineni din nord,
cu ultima cursă Suceava-Cernăuți plecată la 15,30,
aveau să treacă pe jos prin vamă, duși până la gra-
niță cu un autobuz, împreună cu directorul Ghe-
orghe-Gabriel Cărăbuș i-am însoțit până la popa-
sul târgului de toamnă de pe platoul de lângă apa
Sucevei. Erau munți de fructe și legume, splendori
lucrate în lemn, piele, lână, cânepă, in, mărgele, iar
de pe scenă se revărsau cântece vechi ale formații-
lor din județ invitate de Centrul
Cultural „Bucovina”. Scriitorii
și-au bucurat privirile și sufletul
și au sorbit cu nesaț miresmele.
Aproape toate erau aici ca și la
ei, dar nu s-au îndurat să plece
cu mâna goală, alegând mere,
brânză, roșii, dulcețuri: pen-
tru ai lor, puse pe masă la cină,
aveau să dezvăluie savori păs-
trate doar în cuvântul românesc
rămas de la strămoși. Creații su-
fletești mai mult decât fructe ale
pământului!
Ne-am mai îmbrățișat
odată, cu inima strânsă și plină
de speranță, cu „plângeri și surâ-
se”, cum este întotdeauna când ne
vedem și ne revedem la Cernăuți
sau la Suceava. La Bucovina!

Renaşterea naţională modernă a români-
lor a durat cam de la sfârşitul domniilor fanariote,
împlinindu-se la 1 Decembrie 1918, minune isto-
rică ce a supravieţuit până la 28 iunie 1940, când
începe agonia României Mari, culminând cu ocu-
parea bolşevică a ţării prin falsul armistiţiu de la 23
august 1944. Un rol central în această extraordina-
ră, dar scurtă istorie, l-a avut învăţământul, de la
primii ctitori (Gheorghe Şincai, Gheorghe Lazăr,
Ion Heliade-Rădulescu, Gheorghe Asachi, Mihail
Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza), continua-
tori, în plan laic, ai şcolilor bisericeşti. Un pas mai
departe a făcut generaţia din epoca Marilor Clasici,
când au apărut organizatori politici, instituţionali
de talia lui Titu Maiorescu, Vasile Conta, învăţători
de geniul lui Ion Creangă şi revizori şcolari şi teore-
ticieni de rigurozitatea profesională a lui Eminescu.
Pe acest fond, încă necristalizat instituţional, apare
Spiru Haret, născut cu un an mai târziu decât Emi-
nescu şi stins din viaţă în 1912, odată cu I.L. Cara-
giale, când reforma sa deja dădea roade pregătitoa-
re pentru trezirea conştiinţei naţionale fără de care
Marea Unire n-ar fi fost posibilă. Matematicianul şi
savantul Spiru Haret îşi concentrase astfel filosofia
educaţională: „Sistemul şcolar al unei ţări trebuie să
fie oglinda fidelă a trebuinţelor, aspiraţiunilor şi ca-
racterului naţional al poporului care o locuieşte. Re-
forma şcolară care se urmăreşte de câţiva ani are de
obiect principal realizarea acestui deziderat”.
Modernizarea învăţământului românesc,
în toate dimensiunile sale, într-o perioadă scurtă,
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
România centenară
Centenar:
De la şcoala haretiană
la marea reeducare
Theodor CODREANU
de trei mandate (1897-1910), întrerupte doar de
ministeriatul lui Constantin Arion (1900-1901), s-a
pus în practică prin câteva legi: Legea învăţământu-
lui secundar şi superior (1898), Legea învăţământu-
lui profesional (1899), Legea învăţământului privat
(1904). Spiru Haret nu venea de pe teritoriul po-
liticianismului, ci de pe cel al ştiinţei de carte, îm-
binând perfect generalul cu particularul, după mo-
delul gândirii eminesciene şi europene. Moştenirea
haretiană a funcţionat şi între cele două războaie
mondiale, progresând în conformitate cu realităţile
istorice. Funcţionalitatea sistemului de învăţământ
fundamentat de Spiru Haret după nevoile concrete
ale ţării, în spiritul marilor tradiţii europene, a fost
remarcată şi monografiată de numeroşi cercetători,
mulţi în vremea din urmă, când toate n-au mai vrut
să meargă, educaţia degradându-se cu fiecare refor-
mă şi cu fiecare ministru, începând cu Mihai Şora şi
până la ultimul bănuit a fi bun de ministru: Valen-
tin Popa. Între cei care au încercat să reamintească
politicienilor de modelul haretian se numără: Al.
Zub, Constantin Schifirneţ, Florentina-Manuela
Tăbăcilă, Mihai Dragnea, Laurenţiu Şoitu, Eufro-
sina Otlăcan, Mihail M. Andreescu, Elvira Botez,
Iolanda Constantinescu, Cristina-Maria Dabu, Fi-
lofteia Repez, Nicolae Postolache, Victor Vătăma-
nu, Dănuţ Ghiţă ş.a.
Dar putem să înşirăm oricât de mulţi
păstrători ai memoriei haretiene, fiindcă România
pare a fi programată ca să nu mai vrea să-şi revină
după catastrofa istorică de la 23 august 1944, toate
43
România centenară
smintindu-se din temelii odată cu reforma învăţă-
mântului din 1948, anunţată de Decretul 175/1948,
o lege care nu prefigura decât mascat ceea ce isto-
ricii, sociologii, filosofii mai noi vor numi marea
reeducare a poporului român. În faptă, o devenire
nonromânească a populaţiei, având ca ţintă fina-
lă crearea speciei antropologice numită mancurt
(Cinghiz Aitmatov), botezată de ideologia bolşe-
vică drept homo sovieticus, iar după 1989, homo
globalus (care poate însemna şi „omul gloabă”!),
un soi de nomad lipsit de identitate naţională, su-
pus spectrului „corectitudinii politice”. Abia acum
ceea ce Take Ionescu numise duşmanul natural al
poporului român avea să pună în aplicare testa-
mentul lui Engels de la 1848, celebrul doctrinar al
Manifestului Partidului Comunist, alături de Marx,
fiind indignat că românii trădaseră revoluţia mon-
dială proletară deturnând-o în una naţională. Se
năştea, astfel, „legenda neagră” a României care s-a
pliat ca o mănuşă pe doctrina bolşevică, moştenită
direct din politica ţarilor, de scoatere din istorie a
principatelor române. Conchidea, cu năduf, Engels:
„[Românii sunt] un popor fără istorie… destinaţi
să piară în furtuna revoluţiei mondiale… [Ei sunt]
suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâ-
ne astfel până la extirparea sau pierderea caracteru-
lui lor naţional, la fel cum propria lor existenţă în
general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra
unei măreţe revoluţii istorice. […] Dispariţia [lor]
de pe faţa pământului va fi un pas înainte”1. Pierde-
rea caracterului lor naţional, iată sintagma care con-
centrează experimentul sovietic declanşat în Româ-
nia, în Basarabia şi în celelalte teritorii româneşti
încorporate în Ucraina. Pentru copii şi tineret s-a
născut reforma învăţământului declanşată în 1948,
exact la un secol de la testamentul lui Engels, dar
început de ţari încă de la 1812. Evident, departe de
a fi suficient. De aceea, a început, paralel cu şcoala,
marea educaţie a adulţilor: arestări, puşcării, lagă-
re de muncă forţată în URSS pentru cei peste 170
000 de ofiţeri şi soldaţi arestaţi în ziua de 23 august
1944, trimiterea la Canalul Dunăre-Marea Neagră,
deportările din Bărăgan, pentru ca toate să culmi-
neze cu cel mai odios experiment postbelic, cel de
1
Apud Larry L. Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni... Răz-
boiul clandestin al blocului sovietic cu România, trad. din en-
gleză, de Camelia Diaconescu, Editura Rao, Bucureşti, p. 31.
44 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
la Piteşti, sub oblăduirea lui Alexandru Nicolschi2,
avându-l ca „erou” infernal şi victimă, totodată, pe
un anume Eugen Ţurcanu3.
Paul Goma a numit, pe bună dreptate, în-
doctrinarea copiilor în şcoli cu modele de zeităţi ca
Lenin, Stalin, cu exemple umane din romanul lui
Alexandr Fadeev, Tânăra gardă etc., dar şi cu ree-
ducarea adulţilor prin „învăţământul ideologic”, de
care nimeni nu era scutit, a numit, zic, fenomenul
cu formula eufemistică a „experimentului Piteşti
II”. Scriitorimea însăşi a fost reeducată cu astfel de
mijloace, trecând prin proletcultism, apoi eschivân-
du-se în estetism şi textualism. Un lucru nu înţe-
leg noii educatori: cum, odată cu primele semne de
libertate, se retrezeşte din adormire ceea ce Emi-
nescu numea arheul naţional? Cum, după un secol
de mancurtizare, Basarabia a renăscut din propria-i
cenuşă şi a votat întoarcerea la patria-mamă la 27
martie 1918; cum de aceeaşi Basarabie a înviat oda-
tă cu perestroika gorbaciovistă?
Toate acestea duc la o concluzie inevitabi-
lă: nu există educaţie autentică, sporitoare de fiinţă
împotriva rădăcinilor arheice ale unui popor. Ex-
perimentele artificiale duc la monstruozităţi, fiind
fundate pe utopii ale raţionalismului. Vintilă Horia
a observat că raţionaliştii, crescuţi din beţia ilumi-
nismului de veac XVIII, au tălmăcit denaturat titlul
celebrei gravuri a lui Goya: Somnul raţiunii naşte
monştri. În realitate, ca bun cunoscător al subtili-
tăţilor limbii spaniole, Vintilă Horia a redat sensul
adevărat: Visarea/visătoria raţiunii naşte monştri.
Iată întreaga primejdie a utopiilor comuniste sau de
altă natură.
Şi cu această observaţie înaintăm către
învăţământul postdecembrist. Prima reacţie este
aceea de stupoare sans rivages. Dacă 22 decembrie
1989 ne-a adus libertatea mult jinduită, cum a fost
posibil ca, în trei decenii, trecând din reformă în re-
2
Într-o autobiografie din 1944, Boris Grünberg (1915, Tiras-
pol-1992, Bucureşti), declara: „În luna mai 1941 am plecat
cu o misiune în România. Când am fost prins, ca să-mi pot
ascunde trecutul și misiunea, mi-am schimbat numele în Ni-
colschi Alexandru Sergheevici, originar din Tiraspol. Sub acest
nume am fost cercetat de organele Biroului II Contrainformații
de la București și sub acest nume mă recomand până astăzi, 14
octombrie 1944”.
3
Cine nu cunoaşte această istorie sinistră să citească uriaşa
literatură penitenciară publicată după 1989, dar şi lucrările
de rară profunzime semnate de Paul Goma, Virgil Ierunca,
Mihai Ungheanu, Petru Ursache, Sorin Lavric ş.a.
 România centenară

formă, şcoala românească să arate din rău în tot mai tă ca niciodată de dezbinare tocmai în anul Cente-
rău, fiind socotită de unii a fi o fabrică de analfabeţi narului Marii Uniri! Pricina este de ordin ideologic.
funcţionali? Ba şi de „doctori” analfabeţi, incapabili Impresia de continuitate cu anii marxism-leninis-
a stăpâni alfabetul cercetării ştiinţifice şi nici pe cel mului este una crud de reală: în locul marxismului
al limbii române! Spiru Haret a reuşit
în zece ani să transforme din temelii
şcoala românească, pe când în proas-
peţii 30 de ani postmoderni, nume-
roşii miniştri dau impresia că nimic
luminos nu vine din adâncul fiinţei
lor, afundaţi într-o neputinţă grandi-
os-penibilă. Cineva îmi atrăgea atenţia
că între numeroşii miniştri ai educa-
ţiei de după 1989, doar patru au stat
la cârmă măcar trei ani: Liviu Maior,
Andrei Marga, Ecaterina Andronescu
şi Daniel Funeriu. Iată semnul lipsei
da stabilitate.
Stupoarea de care vorbeam
vine de acolo că, parcă, un resort stra-
niu i-a silit pe aceşti reformatori să
trădeze, pas cu pas, arheitatea etnică,
golind strategiile şi programele şco-
lare de dimensiunea haretiană cen-
trală: cea naţională. Pe de-a dreptul
spus, noua clasă politică a preluat din
mers moştenirea bolşevică a marii re-
educări. Într-un dialog cu Paul Goma,
i-am mărturisit că impresia mea e că
suntem prizonierii unui experiment
Piteşti III. Mi-a confirmat diagnosti-
cul: de astă dată, unul cu mult mai vi-
clean, mai pervers, fiindcă se prezintă
în numele „democraţiei”, al „societăţii
deschise” etc. Şi mai e ceva: departe
de a se fi salvat de „legenda neagră”
formulată de Engels, România e asal-
tată şi mai draconic de insecuritatea
morală şi spirituală, locuitorii ei fiind
etichetaţi drept „ţiganii Europei”, inva-
dând-o ca „slugi” (foarte trebuitoare
însă!) şi „cerşetori”. Mai mult de atât,
România, de trei decenii, pare a trece printr-un răz- economic şi politic s-a instalat, granitic, succesorul
boi crunt, fiindcă a furnizat aceleiaşi Europe peste său: marxismul cultural, având drept faţadă doctri-
patru milioane de imigranţi, întrecând până şi Siria, na corectitudinii politice, noua maladie a începutului
care, într-adevăr, parcurge un război catastrofal. de mileniu, coaptă în sânul Şcolii de la Frankfurt,
Nu ne rămâne decât să încercăm a căuta refugiată peste ocean prin Troţki şi reimportată de
cauzele stării actuale prin care trece ţara, ameninţa- o parte a liderilor Uniunii Europene. Asupra aces-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 45

România centenară
tor stări de lucruri atrag atenţia personalităţi res-
ponsabile din Statele Unite şi din Europa. Filosoful
şi expertul militar William S. Lind, coordonator al
unei cărţi traduse şi-n româneşte4, avertiza: „Dacă
putem da în vileag adevăratele origini şi natura co-
rectitudinii politice, vom fi făcut un pas gigantic către
abolirea ei”.
Din sânul Uniunii Europene, e de sem-
nalat temeinica Declaraţie de la Paris, semnată de
treisprezece personalităţi de prim rang cultural
şi politic din zece ţări, din care reproduc un pasaj
(punctul 4): „Ne apropiem de o fundătură. Cea mai
mare ameninţare la adresa viitorului Europei nu este
nici aventurismul rusesc, nici imigraţia musulmană.
Adevărata Europă este supusă riscului din pricina
strânsorii sufocante pe care falsa Europă o exerci-
tă asupra imaginaţiei noastre. Naţiunile noastre şi
cultura împărtăşită sunt înlocuite de iluziile asupra
a ceea ce Europa este şi ar trebui să fie. Promitem
să rezistăm acestei ameninţări la adresa viitorului
nostru. Vom apăra, susţine şi promova Europa re-
ală, o Europă căreia toţi îi aparţinem cu adevărat”.
Recte Europa naţiunilor. Or, educaţia care ni se im-
pune elimină dimensiunile naţională şi creştină, în
care marile valori sunt „demitizate” şi înlocuite cu
surogate ale divertismentului, inoculând tinerelor
generaţii convingerea că nu există decât prezentul.
Dacă în era ascensiunii burgheziei, îndemnul era:
Enrichessez-vous!, în cea postmodernistă devine:
Amusez-vous!5, atrăgea atenţia încă din 1987 filoso-
ful Alain Finkielkraut. Educaţia tradiţională se baza
pe ceea ce Mihai Ralea numea ontologia obstacolului
(Explicarea omului, 1946), pe capacitatea de a învin-
ge greutăţile vieţii, în condiţii de inegalitate în ce pri-
veşte înzestrarea afectivă şi intelectuală a indivizilor.
Acum, s-a creat iluzia, pe urmele învăţământului
comunist, că toţi sunt premianţi, într-un paradis di-
gital, virtual, mondializat.
Cândva, Academia Română era farul că-
lăuzitor al culturii, ştiinţei şi învăţământului. Mai
nou, locul Academiei a fost luat de „corecţii poli-
tic”. Academia este atacată de homunculii culturali
şi politici ori de câte ori încearcă să atragă atenţia
4
Cf. Corectitudinea politică. „Religia” marxistă a noii ordini
mondiale, coord. William S. Lind, Andrei Dîrlău, Irina Ba-
zon, Editura ROST, Bucureşti, 2015.
5
Alain Finkielkraut, Le défaite de la pensée, Gallimard, Paris,
1987, pp. 162-163.
46 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
că învăţământul îşi trădează rosturile lui profunde,
de întărire a naţiunii, că, de pildă, desfigurarea pre-
dării istoriei în şcoală este o eroare cu grave conse-
cinţe etc. Aşa se explică reacţia împotriva Apelului
din februarie 2017 al celor 101 de academicieni care
au îndrăznit să îndemne instituţiile publice, inclu-
siv învăţământul, la protejarea identităţii naţionale.
Au fost declaraţi imediat „naţionalişti”, anacronici,
„incorecţi politic”, incapabili să priceapă că Europa
a ieşit de sub zodia naţionalului, că bătrânul conti-
nent nu va putea prospera decât în clipa când naţi-
unile vor fi făcute praf şi pulbere! Aşa se explică de
ce alegerea istoricului Ioan-Aurel Pop ca preşedinte
al Academiei Române a stârnit iarăşi un val de pro-
teste din cauze similare. Aşa se explică de ce primi-
rea recentă în rândurile Academiei Române a unuia
dintre cei mai înzestraţi sociologi contemporani, Ilie
Bădescu, continuator, între altele, al tradiţiei socio-
logiei lui Dimitrie Gusti şi Henri H. Stahl, a stârnit
iarăşi proteste, prin moda scrisorilor deschise. Aşa
se explică de ce şi instituţii-simbol ale tradiţiei şi ge-
niului naţional, precum Muzeul Naţional al Ţăranu-
lui Român au devenit lăcaşuri de educaţie împotriva
familiei tradiţionale, programând în Sala cinemato-
grafică „Horia Bernea” filme apologetice ale civiliza-
ţiei gay. Şi, ca o culme a „marii reeducări”, recent s-a
propus învăţământului nostru, chiar din interiorul
sistemului, un proiect de educaţie parentală menit
să dea o ultimă lovitură familiei tradiţionale, la care,
din fericire, Academia a replicat imediat, apreciind:
„Proiectul Ministerului Educaţiei Naţionale, de le-
giferare a unui sistem de educaţie parentală fără nici
un specific românesc, cu implicaţii enunţate explicit
împotriva familiei tradiţionale, ca nucleu al vieţii
sociale, culturale, morale şi creştine, milenare a ro-
mânilor, presupune o educaţie uniformă a copiilor,
fără diferenţe de sex, de particularităţi antropologice
şi psihologice, de mediu comunitar (rural, urban),
etnic. Proiectul echivalează cu o încercare, asemă-
nătoare celor din statele cu regimuri totalitare inter-
naţionaliste sau globaliste, de obţinere a ceea ce s-a
numit mereu «omul nou», fără familie, fără naţio-
nalitate, fără ţară, fără identitate.” Fireşte, şi de astă
dată ONG-uri „progresiste” n-au întârziat să acuze
Academia de „naţionalism” şi de alte păcate.
Aşadar, marea reeducare începută sub bol-
şevici continuă.
Aşadar, educaţia încotro?

Pe urmele generalului Iacob Zadik în Bu-
covina şi Pocuţia vom invoca trei episoade mai
palpitante petrecute în vremea când trupele româ-
ne asigurau ordinea, viaţa şi avutul populaţiei din
„această margine primejduită de ţară românească”.
Întâiul episod este întâlnirea dintre genera-
lul austriac Eduard Fischer, comandantul jandarme-
riei din Bucovina – care în primii doi ani de război
şi-a câştigat sinistra faimă de „călău al Bucovinei”,
întrucât sub oblăduirea baionetelor şi spânzurători-
lor jandarmilor săi au fost condamnaţi la moarte şi
executaţi un număr de vreo 330 de bărbaţi, femei
şi copii, îndeosebi români, din Bucovina, sub incri-
minarea, fără probe şi fără judecată, că erau spioni
în solda trupelor ruseşti – şi generalul român Iacob
Zadik, eliberatorul bucovinenilor de …spaima călă-
ului cezaro-crăiesc.
Colonelul Eduard Fischer, comandantul
jandarmeriei din Bucovina, avea însă o butadă cu
care se şi mândrea în ceasurile sale euforice: „Ich
kenne in der Bukowina nur drei Nationen: Deutsche,
Juden und Verräter.” (În Bucovina eu cunosc doar
trei naţiuni: germani, evrei şi trădători.) În fapt is-
toric, în conformitate cu jurământul din ziua de du-
minică, 12 octombrie 1777, colonelul Fischer, bun
cunoscător al istoriei Bucovinei, avea chiar drepta-
te pentru că, în acea zi, credinţă împărătesei Maria
Theresia i-au jurat doar românii, rutenii (ucrainii)
şi polonii, germanii şi evreii fiind foarte puţini în
proaspăt răpita şi botezata Bucovină, iar ţiganii erau
încă robi ai mănăstirilor.
Cărturarul bucovinean Nicolae Cotos ur-
măreşte în cartea Martiriul Bucovinei, semnată Co-
man, cu prudenţa cuvenită în 1915, mai toate actele
de „trădare şi spionaj” incriminate de jandarmeria
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
România centenară
Gen. Iacob Zadik
şi trei întâmplări
de poveste…
Ion FILIPCIUC
Ducatului Bucovinei în primii ani din marele război
al popoarelor (iulie 1914- decembrie 1915) şi îşi ex-
prima legitima nedumerire:
„Trădarea! Iată un popor „trădător”, şters
de pe lista bunilor „patrioţi”! Poporul român din
Bucovina „trădător” în favorul ruşilor! De unde ştiu
austriacii lucrul acesta? De pe urma faptelor nu; căci
atunci cum să ne explicăm punerea pe lista condam-
naţilor a intelectualilor români cu ani de zile înain-
tea războiului? Cum se face că cei mai buni români
sunt puşi pe lista rusofililor? Cum să ne explicăm
faptul că au fost arestaţi chiar în prima zi a mobi-
lizărei pentru motive vechi, ca bunăoară părintele
Prelici din Rarancea, care a fost arestat pentru că,
înainte cu câţiva ani, se văzuse la el un calendar …
rusesc?”1
Se prea poate ca Eduard Fischer să fi avut
motive mult mai consistente financiar decât zelul
cazon în consecvenţa şi intransigenţa cu care îşi ur-
mărea victimele, îndeosebi din rândul populaţiei ro-
mâneşti din Bucovina:
„De altfel, colonelul Fischer, prin invenţia
„trădării”, a prins două muşte dintr-o singură lovi-
tură. „Trădarea”, pe lângă că formează cel mai eficace
pretext pentru îngrozitoarele presecuţiuni şi marti-
rizări ale românilor bucovineni, mai trebuia să salve-
ze şi reputaţia de mare general a colonelului Fischer
şi să-i salveze astfel şi situaţia, care era zdruncinată
rău prin pierderea primelor lupte în contra ruşilor.
Înfrângerile suferite pe urma prostiei, incapabilită-
ţei şi corupţiei jandarmilor săi, sub a căror comandă
se pusese trupele de apărare a Bucovinei, trebuiau,
pentru acoperirea adevăratelor cauze ale dezastru-
1
Nicolae Coman [Cotos], Martiriul Bucovinei, Editura
Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1915, p. 45.
47
România centenară
lui, să fie atribuite „trădării”. 2
Din avantajele promise nici unul nu s-a
realizat. Să doarmă pe acasă nu li s-a permis, ci pes-
te noapte erau închişi pe la gară, prin şandramale
şi barăci. Solda promisă, de 3 coroane pe zi, nu li
s-a dat, iar când s-au făcut recrutările, toţi cei găsiţi
„apţi” au fost recrutaţi şi apoi duşi la front.
Restul au fost înarmaţi cu puşti sistem
vechi, Werndl, şi au fost trimişi împotriva ruşi-
lor, cari tocmai înaintau pe valea Moldovei, în sus.
Ciocnirea s-a dat la Bucşoaia. Aici vreo câteva sute
de legionari, sub comanda unui vagmistru, ofiţerii
rămânând pe loc, câteva zeci de kilometri mai în
urmă, cu misiunea de a se retrage în fortificaţiile de
la Mestecăniş, la Iacobeni, primiră ordinul de a ţine
piept ruşilor sau a-i respinge. Postaţi pe după case,
garduri şi prin şanţurile de lângă şosea, legionarii au
tras asupra avangardei ruse. Atunci ruşii au înain-
tat repede cu grosul şi au deschis focul asupra lor,
spulberându-i într-o clipă. Unii din legionari au fost
prinşi, alţii, vulneraţi, iar cei mai mulţi s-au împrăş-
tiat ca potârnichile, apucând-o spre păduri, cu deo-
sebire pe valea Suhăi, spre Stulpicani, Ostra, Geme-
ne, Negrileasa, Slătioara etc. O parte din aceştia au
trecut în România, de unde, cu permisiunea ruşilor,
s-au putut întoarce pe la vetrele lor.”
Fischer a fost bănuit că excesele sale nu fac
altceva decât să dea expresie politicii austriece de
exterminare a românilor, pentru că îşi încorona per-
formanţa uciderilor cu promisiunea: „Leer haben
wir Bukowina genommen, leer werden wir zurück-
geben.” (Deşartă am luat Bucovina, deşartă o vom
da înapoi). Ceea ce era totuşi o perspectivă oficială,
promiţătoare măcar pentru supravieţuitori!
Deşi nu era un bărbat prost – a scris şi ti-
părit câteva cărţi în limba germană, ba chiar un stu-
diu tradus şi în româneşte despre lupta lui Ştefan cel
Mare cu regele polon Ioan Albrecht în Codrii Cos-
minului (1497) –, a trecut cu vederea amănuntul că
în Bucovina existau câteva zeci de biserici, pe ale că-
ror ziduri erau zugrăvite Căderea Constantinopolei
şi chipurile filosofilor antici.
Din păcate, pentru şarmul de a minţi al
istoricilor, într-un crochiu biografic al generalului
Eduard Fischer (născut în ziua de sâmbătă, 18 ia-
nuarie 1862, în Carapciu pe Siret, Bucovina, absol-
vent de Obergimnasium la Cernăuţi, cu şcoală de
cadeţi în Lobzow şi Cracovia, isprăvită cu gradul de
locotenent în 1888, încadrat în Jandarmeria oraşu-
lui Cernăuţi în 1891, înaintat la gradul de colonel
la 1 mai 1895, comandant adjutant al Jandarmeriei
Ducatului Bukowina, la 1 mai 1900, recompensat
de Împăratul Franz Joseph prin Crucea de Cavaler
2
Ibidem, p. 46-47.
48 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
în anul 1907, prin Coroana de Fier clasa III-a, în 27
octombrie 1914, avansat apoi la gradul de general
şi decorat la 1 aprilie 1915 cu Crucea de Cavaler al
Ordinului Leopold, arestat de generalul Iacob Zadik
în noiembrie 1918, în Cernăuţi şi expediat la Iaşi,
de unde va fi eliberat şi va ajunge în Austria, unde
va muri în ziua de vineri, 21 iunie 1935, în Viena),
i se ridică în slava posterităţii merite de mare stra-
teg al glotaşilor bucovineni care au reuşit să ţină în
şah „trupele de elită” ale generalilor ruşi Brussilow,
Russkji, Iwanow şi Evreinow:
„Zur Täuschung der tatsächliechen Trup-
penstärke setzte er als Geräuschkulisee Böller statt
Kanonen und Ratschen statt Maschinengewehren
ein.” (Pentru a-i induce în eroare pe ruşi despre pu-
terea trupelor, s-a folosit de petarde în loc de tunuri
şi huruitori în loc de mitraliere). Drept pentru care,
în vremea războiului Fischer a fost numit „Andreas
Hofer des Ostens”.3
Studiul istoric alcătuit de aprigul jandarm
cezaro-crăiesc din Cernăuţii Bucovinei se intitulea-
ză Răsboiul din 1497 dintre Ştefan cel Mare şi regele
polon Ioan Albrecht. Bătălia din Codrul Cosminu-
lui (cu schiţe de plan) de Eduard Fischer, căpitan
în Jandarmeria austriacă, Traducere de căpitanul I.
Strişca, ataşat la Marele Stat Major. 4
3
Eduard Fischer (General) (https://commons.wikimediaorg/
wiki/Category:Eduard_Fischer_(General)?uselang=de)
Traducere în română de Peter Mitrik, Ulm, Germania.
4
Traducătorul semnează Prefaţa, cu următoarele precizări:
„Având în vedere că la 2 Iulie anul curent se împlinesc 400
de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi dorind să contribui
întrucâtva la sărbătorirea memoriei celui mai mare şi mai
genial Căpitan român din veacurile trecute, am tradus opera
de faţă, datorită Căpitanului din geandarmeria austriacă
Eduard Fischer, care tratează despre una din cele mai strălucite
victorii ce au repurtat armele române în trecutul îndepărtat.
Acest autor, deşi strein, se ridică cu putere în contra
străduinţelor unor cronicari moderni, de a arunca toată vina
pe Ştefan cel Mare pentru războiul din 1497 şi astfel a justifica
înaintea posterităţei purtarea regelui Polonilor Ioan Albercht,
şi aceasta pe basa instrucţiunilor pe cari le-a dat acest rege
trimişilor săi la regele Vladislav al Ungariei.
Am adăugat la traducerea de faţă şi aceste instrucţiuni
după original, copiindu-le întocmai din „Kwartalnik
historyczny, No. VII din 1830”, deoarece originalul german le
are numai în traducere.
Profit de această ocasiune de a aduce viile mele mulţumiri,
atât autorului prezentei lucrări pentru bunăvoinţa cu care
mi-a acordat autorisaţiunea de a o face accesibilă şi cecurilor
noastre mai largi, precum şi d-lui profesor Aurel Moşoiu
de la liceul din Ploieşti, care a avut amabilitatea de a face
traducerea instrucţiunilor din limba latină în limba română.
Bucureşti, martie 1904.”
Tabla de materii are Prefaţa (p. III), Introducerea autorului
(p. 1), cap. I, Antecedentele răsboiului (p. 3), cap. II. Teatrul de
răsboiu (p. 11), cap. III. Pregătirile de răsboiu şi opraţiunile
 România centenară

Altă lucrare intersantă are titlul Heimat- de colonelul Fischer? A fost şeful de neagră pomină
skunde der Bukowina zum Gebrauche für Schu- a jandarmeriei în Bucovina. Numele lui s-a şoptit cu
len und zum Selbstuneterricht herausgegeben von groază în toate casele de peste Molna. Spînzurători-
professor Cornel Kozak und Gend.-Rittm. Eduard le lui au legănat, în lungul drumurilor, trupurile ro-
Fischer. Mit 10 Illustratio- mâne. Ei bine, această figură
nen und 3 Lankarten, Czer- sinistră n-a crezut să-şi ser-
nowitzer 1900, K. K. Uni- vească un glonţ, atunci cînd a
versitäts-Buchandlung H. văzut că totul e pierdut. Mi-a
Pardini, Engel & Suchanka, predat sabia şi s-a pus la dis-
Bucureşti, Tipografia „Cle- poziţia mea.”
menţa”, strada Vestei No. 15, În ce zi anume, ge-
1904. neralul Iacob Zadik nu mai
Apoi, într-un bule- precizează, însă lucrurile se
tin de informaţii al Diviziei vor fi petrecut a doua sau a
8-a, din ziua de joi, 1 [14] treia zi după intrarea tru-
decembrie 1918, se consem- pelor române în Cernăuţi,
nează câteva evenimente adică marţi-miercuri, 12-13
despre care dau seamă zia- noiembrie 1918. Tot aşa nu
rele, între care: „Ukrainische avem ştire dacă sabia înmâ-
Blätter” din 29. XI., st. nou, nată generalului roman Ia-
din Viena, în articolul Situa- cob Zadik era cea primită
ţia în Bucovina, scriind: „Co- de la drăguţul împărat de la
mandantul Jandarmeriei şi Viena sau „sabia de onoare”
apărătorul Bucovinei, Eduard – „Er erhielt gleichfalls einen
Fischer, a fost arestat şi trimis Ehrensäbel der Bürgerschaft
la Iaşi din ordinul generalului der Stadt Czernowitz.” – ofe-
Zadik. Soldaţii români trec rită, în 20 octombrie 1915
jefuind prin comunele ucrai- (primită totuşi abia în 25 oc-
nene şi aţâţă populaţia la pro- trombrie 1917!!!), din partea
gromuri şi incendii. Refuzul oraşul Cernăuţi.
de a lua parte la aceste pro- Partea bizară este
gromuri se pedepseşte în mod că pe Eduard Fischer, închis
marţial.” - „Armata română a şi păzit straşnic într-o închi-
trecut graniţa Bucovinei şi păşeşte în înaintare spre soare din Iaşi, îl va scăpa de ştreangul binemeritat
Colomea.” cel mai intransigent dintre oamenii politici bucovi-
Evident că ziarul vienez incita populaţia neni – Iancu Flondor!
ucraineană şi evreiasă din Bucovina să ia atitudine Astfel, Iancu Flondor îi trimite lui Vasi-
împoriva trupelor române, care, la acea dată, 1 / 14 le Bodnărescu, peste cîteva zile, o scrisoare la Iaşi,
decembrie 1918, pacificaseră întreg ţinutul dintre unde era arestat generalul Eduard Fischer, cu o sim-
Nistru, Bistriţa Aurie şi Moldova şi erau suspectate plă şi creştinească rugăminte:
că se vor întrepta înspre Pocuţia, unde polonii în-
tâmpinau o crâncenă rezisteţă din partea ucraine- „Cernăuţi, 16 noemvrie 1918
nilor. Stimate domnule Bodnărescu!
Generalul Iacob Zadik însuşi pomenea însă Vă scriu din pat fiind puţin bolnav, puţin
într-un interviu, ce i s-a luat în 1935, despre aresta- răcit. Pe lângă informaţiunile oficioase, mă adresez
rea acestui faimos călău al Bucovinei: „… Ai auzit către d-voastră şi particular cu rugămintea insisten-
tă să-i faceţi D-lui şi Doamnei general Fischer toate
de la începutul ostilităţilor până la ridicarea asediului Sucevei înlesnirile posibile, mai ales să vă întrepuneţi ca să fie
de către oştirile polone (p. 15), cap. IV. Bătălia din Codrul trataţi în mod cuviincios. Osteniţi-vă la caz de nevoie
Cosminului (p. 28), cap. V. Retragerea Polonilor din Bucovina la primul ministru Coandă. Oareşicare – fie cât de
– Evenimentele răsboinice din anul 1498. Pacea (p. 38), cap. VI. neînsemnat – act de răzbunare m-ar jigni în adâncul
Tradiţiunea şi legenda despre bătălia din Codrul Cosminului inimii, căci ar fi înjositor pentru întreg guvernul nos-
(p. 45), cap. VII. Instrucţiunile date de Ioan Albercht trimişilor tru. „Să nu judecăm ca să nu fim judecaţi”!
săi la regele Vladislav al Ungariei: a) După textul original (p. Contez pe energia şi insistenţa D-voastră şi
49), b) în traducere (p. 56).

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 49

România centenară
vă strâng prietenos mâna,
Iancu Flondor”
Intervenţia şefului guvernului din Cernă-
uţi a stârnit destule bănuieli, însă mărinimia boie-
rului de la Storojineţ ar putea fi interpretată ca un
gest de recunoştinţă că vestitul „călău al Bucovinei”
nu şi-a pus jandarmii în mişcare nici la apariţia zia-
rului „Glasul Bucovinei”, în 22 octombrie, şi nici în
ziua Constituantei din duminica de la 27 octombrie
1918, cel mai important act politic săvârşite de bu-
covineni chiar sub vigilenţa jandarmilor lui Eduard
Fischer, din ultimele zile ale administraţiei austriace
în Bucovina.
Proba că autorităţile austriace din Cernă-
uţi au aprobat într-un chip meşteşugit desfăşurarea
Constituanei din ziua de 27 octombrie 1918 este
acea telegramă pe care guvernatorul Joseph Graf
von Etzdorf o trimite curţii imperiale de la Viena, în
ziua de 23 octombrie 1918, rămasă fără de răspuns:
„Ministrului de Interne cesaro-crăiesc
Biroul Poliţiei de Stat
Telegramă cifrată
a preşedintelui provinciei Bucovina [ex-
pediată] din Cernăuţi către ministrul de interne, la
23.X.1918, ora 2,30 p. m.
Nr. 12084 pr.: La 27 octombrie are loc la
Cernăuţi o Adunare Naţională convocată de Clubul
Parlamentarilor, apoi de deputaţii din Parlament,
Grigorovici şi Şerbu, precum şi de toate partidele
române reprezentate în Dietă. La adunare iau par-
te toţi deputaţii români din parlament, toţi deputa-
ţii care fuseseră aleşi în ultima dietă bucovineană,
precum şi primarii români din Bucovina. Numărul
participanţilor este de circa 100-150 persoane. Adu-
narea are loc în spaţiu închs. Preşedintele deschide
adunarea cu o cuvântare în care este pusă în lumină
importanţa şi amploarea ultimelor evenimente [aici
urmează în telegramă o repetare greşită a unor cu-
vinte]. Preşedintele încheie cuvântul de salut cu citi-
rea următoarei rezoluţii, adoptată de toate partidele
române:
1. Poporul român din Bucovina stabileşte
că are dreptul să-şi hotărască singur soarta.
2. În baza acestui drept, el proclamă soli-
daritatea sa cu românii din Transilvania şi Ungaria.
3. Pentru a atinge scopul comun, cere con-
stituirea unei organizaţii comune, care să formuleze
şi să dea expresie postulatelor românilor din Aus-
tro-Ungaria.
4. Organizaţia comună va consta din re-
50 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
prezentaţii aleşi ai românilor din Transilvania şi
Ungaria, precum şi din reprezentanţii Constituantei
românilor din Bucovina.
5. Constituanta este formată din deputaţii
români din Parlament, din foştii deputaţi români ai
dietei Bucovinei şi din primarii români ai provinciei.
6. Constituanta alege un Consiliu Naţio-
nal, format din 36 membri.
7. Numai Consiliul Naţional şi organizaţia
comună au dreptul de a reprezenta interesele româ-
nilor din Imperiu: oricărui alt factor i se contestă
dreptul de a vorbi în numele lor.
8. La Congresul Păcii, românii nu pot fi re-
prezentaţi decât de oamenii lor de încredere.
9. Delimitările [territorial] naţionale ră-
mân la latitudinea Consiliului Naţional şi organiza-
ţiei comune.
Aici se încheie rezoluţia, al cărei text defi-
nitiv nu exclude o modificare. Rezoluţia de mai sus
urmează a fi acceptată de către adunare prin acla-
maţii.
Alte cuvântări nu vor fi ţinute. Închiderea
adunării.
Procesiune nu are loc. Nu există temerea ca
liniştea publică să fie tulburată.
Mă voi osteni în continuare ca în rezoluţie
sau cel puţin în cuvântul de deschidere să se amin-
tească manifestul imperial şi statul austriac.
Se înaintează o telegramă cu acelaşi conţi-
nut către preşedintele Consiliului de Miniştri şi că-
tre ministrul de interne.
Descifrat la 24 X 1918, ora 2 dimineaţa. Dr.
Seydel”5
Documentul atestă că în ziua de miercuri,
23 octombrie 1918, moţiunea Constituantei din Bu-
covina era întocmită de către grupul de români de
la ziarul „Glasul Bucovinei”, grup în fruntea căruia
a fost chemat Iancu Flondor, şi că organizatorii au
cerut încuviinţarea de rigoare la autorităţile austria-
ce, în virtutea manifestului împărătesc intitulat Că-
tre credincioasele mele popoare de Carol I. Numărul
membrilor din Consiliul Naţional Român din Bu-
covina va creşte în ziua de 27 octombrie până la 50,
însă, în fapt, vreo 15 dintre cei nominalizaţi nu s-au
prezentat la întrunire şi nici la şedinţele următoare,
astfel că până la Congresul Genreal al Bucovinei, din
28 noiembrie 1918, numărul va spori spre …100.
5
1918 la români. Desăvârşirea unităţii naţional-statale a
popurului român. Documente externe, 1879-1916, I, şi 1916-
1918, II, Ediţie de documente întocmită de Ion Ardeleanu,
Vasile Arimia, Ileana Chirtu…, Direcţia Generală a Arhivelor
Statului, Bucureşti, Document 380, p. 1174-1175, în limba
germană, tradus în română, p. 1175-1176.

* chete şi semnale cu proectorul în direcţia Zastawna.
Faptul cel mai curios a fost cu „Republica
Ucraineană Coţmani”, despre care avem câteva date
în dosarul Diviziei 8-a şi anume:
„9 [22] noembrie 1918 / Operaţii executate
Regimentul 13 Infanterie cu batalionul 1 a
ocupat sectorul Gara Ştefanovca-Babin-Prelipcea;
bat. III sectorul Crisceatec-Costrisowca-Zoemare,
iar Batalionul II, Gara Ştefanovca şi împrejurimi.
Liniştea a fost restabilită şi se continuă cu
strângerea armelor şi cu percheziţionarea.
Regimentul 25 Infanterie: Bat. I, cu o secţie
din Bateria 1 / Reg. 12 Artilerie, a staţionat în noap-
tea de 8/9 la Coţman, în cursul acestei zile a resta-
bilit ordinea în oraş, îndepărtând pe funcţionarii
puşi de ucraineni. A executat recunoaşteri în satele:
Valeva, Sucovercev, Davideşti, Stavcev, Ivăncauţi şi
Orăşeni. Celelalte 2 batalioane, în care de transport
spre Cernăuţi. […]
Informaţiuni
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
România centenară
1) În cursul nopţei de 8/9 cor. s-au văzut ra-
2) Oraşul Coţman se declarase republică
şi se formase un guvern. Membrii acestui guvern
au fost arestaţi şi aduşi la comandamentul diviziei,
unde s-a ordonat o cercetare.
3) În satele din nordul Bucovinei populaţia
a declarat că îi pare bine de venirea armatei române
şi mai ales că are misiunea de a stabili ordinea şi si-
guranţa.
Comandantul Trupelor Regale Române în
Bucovina,6
General ss Zadik
Şeful de Stat Major,
Lt.-col. [ss m. p.] Rovinaru”
După zece ani de la asemenea ispravă, că-
6
Depozitul Central de Arhive (Centrul pentru Păstrarea şi
Studierea Documentelor Militare), Piteşti, Fond 2271, Divizia 8
Infanterie, dosar crt. 382, pe 1918, cu 276 file, cuprinzând Dări
de seamă asupra operaţiunilor din Bucovina de la 23 octombrie
1918 până la 31 decembrie 1918 [5 noiembrie 1918-13 ianuarie
1919, stil nou], dactilogramă, fila 82 a-v, ştampilă rotundă:
ROMÂNIA * DIVIZIA VIII *.
51
România centenară
pitanul C. Ardeleanu, din Regimentul 16 Infanterie
„Suceava”, unde erau încadraţi şi câţiva ofiţeri bu-
covineni, cu garnizoana în Fălticeni, regiment pus
„pe picior de război” cu ordinul de a trece graniţa
în Bucovina:
„Vestea se răspândi ca fulgerul în cazarmă
şi de aici în tot oraşul, unde stârni o bucurie de ne-
descris, care ne mişcă mai ales pe noi, bucovinenii,
până la lacrimi. Iată în fine sosită ziua mult aştepta-
tă, plătită şi răsplătită de noi în lupte grele cu sângele
unora, cari nu se vor mai întoarce la vetrele elibera-
te, continuând să-şi doarmă somnul de veci în pa-
tria mumă, liniştiţi de astă dată că jertfa lor n-a fost
zădarnică.
Regimentul nostru, conform ordinului,
trecu în ziua de 8 [21] Noembrie 1918 frontiera la
Buneşti, unde, în timp ce câţiva soldaţi, ajutaţi de
locuitorii din Buneşti, veniţi de bună voie, dărâmau
stâlpul cu pajura cu două capete hrăpăreţe, ce des-
părţise fraţii timp de un secol şi jumătate – o horă
se încinse în jurul lor, în care se prinseseră ofiţeri şi
trupă, bătrâni şi tineri, femei şi copii din satele de
pe frontieră, a cărei nelegitimă urmă dispărea acum
pentru totdeauna într-o însufleţire de nedescris.
Trecând prin Suceava, Dărmăneşti, Adân-
cata, regimentul se opri, înainte de a intra în Cernă-
uţi, pentru o zi la Cuciur, unde părintele Burac, în
faţa tabloului lui Ştefan cel Mare, înecat în lacrimi
de bucurie, ură ofiţerilor şi trupei bun sosit pe pă-
mântul în care se odihnesc oasele marelui voevod, a
cărui fiinţă o vedea şi o simţea întruchipată în plă-
ieşii-dorobanţi, cari de azi aveau să străjuiască mor-
mântul, în care el îşi va găsi de acu înainte odihna
adevărată.
În Cernăuţi, regimentul primi ordinul de
a curăţa terenul din nordul Bucovinei de bande-
le înarmate ucrainene, ce terorizau populaţia din
acea regiune. Şi, în executarea acestei însărcinări,
el se puse în mişcare, împrăştie, alungă şi prinde
unele din aceste bande, stabilindu-şi apoi postul de
comandă la Şipeniţi, în casa parohială a părintelui
Michitovici, distrusă şi ruinată de urgia războiului,
trimiţând de acolo unităţi până la Nistru, cu ordinul
de a restabili ordinea şi liniştea.
Personal, fiind ofiţer informator, am înce-
put investigaţii: două informaţii mi s-au părut mai
importante şi mai urgente şi anume prima, ce-mi
aduse la cunoştinţă că populaţia începuse să spargă
şi să prade mai ales depozitele rămase de pe urma
armatei austro-ungare de la Lujani şi din Coţmani;
iar a doua, că în Coţmani s-ar fi instituit şi un co-
mitet, cu anumite tendinţe, streine neamului nostru.
Colonelul Rotaru, comandantul regimen-
tului, dădu ordine ofiţerilor pentru oprirea actelor
52 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
de prădăciuni şi dispuse urmărirea şi verificarea in-
formaţiunilor privitoare la comitetul din Coţmani,
însărcinându-mă pe mine cu aceasta. Însoţit de
comandantul detaşamentului de nord, căpitanul P.
Strat, azi colonel, pornirăm călare pe un viscol ce ne
orbea şi, după o rătăcire de câteva ore, ajunserăm pe
înserate la Coţmani. Informaţiunile culese aici pă-
rură să dea dreptate svonului prim. Verificându-le
apoi spre deplină încredere la reprezentantul prefec-
turei, ce ţinea locul prefectului fugit, dl comisar Go-
ian, lucru era bine stabilit: Coţmanii a fost declarat
„republică ucraineană” şi un comitet, în frunte cu
preotul Catereniuc, îşi asumase conducerea acestei
mici şi neaşteptate republici.
A doua zi, la ora 11 dim[ineaţă], „guvernul
republican” se întruni în sala primăriei, în consiliu.
Un călăreţ îmi aduse ordinul de procedare la rapor-
tul meu şi în consecinţă m-am prezentat la primă-
rie. Intrând în sala de consiliu, am aflat un grup de
oameni – membrii consiliului – în plină deliberare.
Surprinşi, aceştia începură să schimbe subiectul dis-
cuţiunii în acel al grijei de aprovizionare a populaţi-
ei. La invitarea mea ca discuţiile să continue, se pro-
duse confuzie, fapt ce trădă astfel adevăratul scop al
întrunirei, dovedit apoi, în urma unei sumare an-
chete la faţa locului, printre membrii consiliului, ca
urmărind realizarea de planuri politice ucrainene.
Odată lucru clarificat, „guvernul republi-
cei din Coţmani” a fost declarat arestat şi, pachet
cum era, a fost încărcat în două căruţe rechiziţio-
nate şi transportat înspre seară la comandamentul
regimentului, de unde, cu primul tren, fu condus şi
predat comandantului diviziei, d-lui general Zadik,
din partea căruia am primit, cu această ocazie, mul-
ţumiri şi felicitări.
Şi astfel, din fericire după o prea scurtă du-
rată, în ziua de 17 [30] Noemvrie 1918, „republica
ucraineană Coţmani” luă sfârşit, înainte de a-şi duce
la îndeplinire planurile sale, streine neamului nos-
tru. Străvechiul pământ moldovenesc al Coţmanilor
se uni apoi, ca şi restul Bucovinei, în ziua de [15] 28
Noemvrie 1918, cu vechiul regat al României de sub
sceptrul regelui desrobitor, Ferdinand I.” 7
Într-un cuvânt, preotul Caterenciuc, preşe-
dintele „republicii ucrainene Coţmani”, dimpreună
cu membrii guvernului acestui nou stat apărut pe
harta Europei în ziua de duminică, 9 / 22 noiembrie
1918, au fost arestaţi de trupele Armatei Regale Ro-
mâne şi transportaţi la Comandamentul Diviziei 8-a
din Cernăuţi, unde, în urma unei anchete şi a preci-
zărilor de rigoare li s-a permis a se întoarce teferi şi
7
C. Ardeleanu, Amintiri din timpul ocupării Bucovinei. Republica
ucraineană Coţmani, în Ion I. Nistor, Amintiri răzleţe din timpul
Unirii, 1918, Cernăuţi, 1928, p. 36-38.

nevătămaţi acasă.
* detaşamentul, ajutat de câţiva polonezi localnici,
Mai interesant, între faptele ostaşilor ge-
neralului Iacob Zadik, în vremea când mărşăluiau
cu destul sârg prin Pocuţia, rămâne totuşi arestarea
Arhiducelui Wilhelm, ultimul kronprintz al Impe-
riului Austriac, dacă nu cumva suntem luaţi de valul
poveştilor chiar în cele mai bine documentate fap-
te istorice, după cum consemnează medicul Ştefan
Bucevschi în romanul, încă inedit, Ce vină avea să-
racu’ Stalin ?, în pregătire pentru tipar de către d-l
ing. Mircea Irimescu:
„La 5 iunie 1919 ajunge la comandantul
din Colomeea informarea că arhiducele Wilhelm a
fost arestat de comandantul Companiei 2 din Regi-
mentul 3 Grăniceri, locotenentul Bănciulescu.
Colonelul Liciu Gheorghe ordonă lui Tru-
ţă să se deplaseze imediat la Jabie pentru a ajuta pe
locotenentul Bănciulescu şi a raporta. Drumul lung
şi întortocheat, mai ales în starea proastă de la Co-
sov, printre munţii către Ceremuşul Negru, a fost
parcurs cu căruţa şi la 6 dimineaţa a întâlnit con-
voiul românesc care-l însoţea pe arhiduce, aproape
de Javorov. Locotenentul Bănciulescu îl cunoştea pe
Truţă şi-l primi cu bucurie, mai ales că nu vorbea
nici nemţeşte, nici ruteneşte şi se folosea în acţiuni-
le lui de doi polonezi civili, care o rupeau puţin pe
româneşte.
Plecat de dimineaţă pe la orele 6 către Co-
sov, împreună cu sublocotenentul Teodorescu Mi-
hai, cu scopul de a inspecta trupele de grăniceri din
sectorul Cosov-Jabie, [Truţă] află de la plutonierul
Ciobotaru, care-i aducea pe cei doi agenţi polonezi
cu două informaţii importante, mai întâi că la Cosov
se plănuia o întâlnire conspirativă în casa comisaru-
lui Uhrin, cu mai mulţi deputaţi ucraineni şi o per-
soană mai importantă, pe numele Siclesy; tot acolo
aveau întâlnire cu fostul ajutor de sublocotenent
Apanovici, comandantul depozitului de muniţii din
Jabie.
Locotenentul Bănciulescu ordonă aresta-
rea lor şi trimiterea la Colomeea. Dar cea mai im-
portantă informaţie era în legătură cu arhiducele
Wilhelm, care s-ar afla la Jabie. Imediat sublocote-
nentul Teodorescu porneşte spre Jabie cu un deta-
şament de grăniceri. În marginea satului Krzywo-
rowina găsesc un automobil, care are pe portiere
emblema casei imperiale austriece, pajura cu două
capete. Automobilul era adânc împotmolit în noroi.
Luat la bani mărunţi, şoferul mărturiseşte că maşina
este a arhiducelui Wilhelm, domnia sa împreună cu
adjutantul şi soţia lui şi încă doi domni i-au spus să
aştepte până se vor trimite ajutoare să-l scoată din
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
România centenară
noroi, că, având treburi la Jabie, au timp să-l aştepte.
Şoferul este arestat şi trimis la Cosov, iar
împărţiţi în trei echipe, porneşte la acţiune. Echipa
din mijloc, condusă de sublocotenent Teodorescu,
intră în Jabie şi, găsind populaţia adunată în bise-
rică, închide uşa bisericii pe dinafară, postând un
planton cu arma. Informat de către polonezi că în
casa pastorului Hlibowsky se găseşte arhiducele, a
înconjurat casa parohială şi o percheziţionează.
Domnul colonel Vasili Vişevan, zis Kneaz
Ştefanovici sau Cerus Hovska, de fapt arhiducele
Wilhelm de Habsburg Lothringen, dormea adânc.
Deşteptat de sublocotenentul Teodorescu,
întreabă uimit:
– Cum, armata română este deja aici?!
– Da! răspunde sublocotenentul şi îl so-
mează să se predea.
Vasile Vişevan Kneaz Ştefanovici o făcu
fără împotrivire. Tot fără împotrivire s-au predat
adjutantul său, căpitantul de artilerie austriac Ru-
bech von Larisch cu soţia sa Eugenia, ucraineancă
frumoasă, amanta arhiducelui; Rubech îşi zicea Va-
siran, maior în armata ucraineană; fu arestat şi cob-
zarul popular ucrainean Petro Sekerek, deputatul
Radei Ucrainene, şi fostul comisar al oraşului Co-
sov, Uhrin. Conduşi la automobilul care a fost între
timp scos din noroi şi luaţi în primire de către un
ostaş român ce ştia conduce, sublocotenentul, îm-
preună cu arhiducele şi Eugenia, urmaţi de căruţele
cu grăniceri şi ceilalţi prizonieri, ajung la Cosov şi
chiar în cursul nopţii sunt aduşi la Colomea şi pre-
daţi comandamentului Pocuţiei.
În Jabie au mai fost găsiţi doi însoţitori ai
arhiducelui, ordonanţa lui, subofiţerul Hapanovici,
şi profesorul Ustinovici, cel care a delapidat 500.000
de coroane de la Narodnaia Casa din Liov. Truţă a
însoţit pe arhiduce până la Cernăuţi, unde l-a predat
autorităţilor de acolo, cazându-l în două camere de
la Hotelul „Gottlieb”, pe strada Bucureşti.”8
Despre această ispravă dă ştire şi ziarul
„Bucovina” din Cernăuţi:
„Cum a fost arestat arhiducele Wilhelm de
Habsburg
Ziarul nostru a dat cel dintâi ştirea arestării
arhiducelui Wilhelm de Habsburg, chiar a doua zi
dupa efectuirea ei, după cum a fost primul ziar care
a anunţat şi dat amănunte asupra modului în care
s-a făcut întâia oară legătura între trupele române şi
polone în Galiţia.
8
Ştefan Bucevschi, Ce vină avea săracu’ Stalin ?, din romanul,
în curs de pregătire pentru tipar – text ales şi stabilit de ing.
Mircea Irimescu.
53
România centenară
În dorinţa noastră de a servi cititorii cu
aceleaşi ştiri precise şi pentru a nu lăsa publicul in-
dus în eroare de versiunile publicate în presa din ca-
pitală, publicăm aceste amănunte interesante, culese
de trimisul nostru special chiar la Cosov.
Trimisul nostru a putut obţine o convor-
bire cu dl căpitan Dinculescu Toma, comandantul
companiei de grăniceri care a arestat pe arhiducele
Wilhelm în comuna Jabia din Galiţia.
Pe urmele archiducelui
Când termenul de 24 ore acordat pentru
predarea armelor expirase, o percheziţie amănun-
ţită avu loc în toate oraşele şi satele din raionul
acestei unităţi în ziua de 30 mai a. c.
La 18 km depărtare de Tablonov, în satul
Berezov, la poalele munţilor se găseşte ascuns sub
un şopron, la un ţăran, un automobil.
Automobilul şi ţăranul se duc la Tablonov.
Şi cu mare greutate se poate afla numai atât, că cu
câteva zile mai înainte trei domni, o doamnă şi doi
şoferi veniseră cu automobilul până în acest sat şi,
nemaiputând continua drumul prin munte cu ma-
şina, porniseră pe jos, luând cu ei bagajele ce aveau.
Sosirea lor noaptea şi plecarea imediată
înainte pe jos dădu de bănuit comandantului de
companie că ceva necurat este la mijloc. Cu toate
ameninţările de moarte, ţăranul nu voia să spună
nimic mai mult decât că fusese ameninţat cu revol-
verul ca să păstreze automobilul.
Se trimit oameni de încredere în toate di-
recţiile. Se fac percheziţii în toate satele până la zeci
de kilometri, totul este însă zadarnic. Urma fugari-
lor nu se poate găsi.
Atunci ofiţerul îşi pune următoarea între-
bare: Dacă fugarii au luat-o pe jos, se vede că în
direcţia care pornise nu se putea merge decât cu
piciorul.
Şi, într-adevăr, examinând harta şi între-
bând locuitorii, află că din Berezov, în satul Co-
sanici, nu se poate merge decât pe jos sau călare,
drumul urmând creasta munţilor.
Se încep imediat cercetările în această di-
recţie. Totul este iarăşi zadarnic.
În acest timp, oamenii de încredere aduc
ştirea că o întrunire secretă urmează să aibă loc în
oraşul Cosov, la 5 iunie, cu delegaţi din mai multe
comune.
Căpitanul Teodorescu se transportă ime-
diat la Cosov şi, cercetând biletele de identitate ale
tuturor celor ce intraseră în oraş la 4 şi 5 iunie, con-
stată că sunt prezenţi deputatul Sekerik şi şeful de
jandarmi Hajanovici, ambii din comuna Jabia, 42
km [de] Cosov. Cum aceşti doi se găseau pe lista
54 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
celor suspecţi, ei sunt arestaţi.
La percheziţia făcută, într-un carnet al
deputatului Sekerik se găseşte scris într-un colţ
numele ţăranului din Berezow, unde se găsise ao-
tomobilul. Era primul punct luminos stabilit fără
îndoială că legătura trebuie să fie între aceste per-
soane.
Deputatul însă nu vrea să spună nimic.
Se cercetează atunci discret toate persoanele venite
din Jabia şi cu surprindere se află că la casa preotu-
lui din acest sat sunt veniţi de câteva zile doi domni
şi o doamnă, străini şi cari stau tot timpul în casă.
Se mai află că aceştia ar fi „boieri mari”.
Arestarea archiducelui
Atunci se hotărăşte arestarea acestor per-
sonae. Totul însă trebuia să se petreacă în cea mai
mare taină, pentru ca nimeni să nu prindă de veste.
Informaţii sosiră deja că în satul Jabia
s-ar găsi 3.000 arme şi 12.000 grenade ascunse la
cei 11.000 de locuitori, care îi are comuna. Se mai
aflase că în acea regiune se fac recrutări ascunse, că
populaţia este ostilă, că rup ordonanţele afişate de
autorităţile româneşti etc.
Totuşi un detaşament de 116 oameni cu
mitraliere şi puşti mitraliere este trimis în noaptea
de 5-6 iunie sub comanda lt. Teodorescu şi pluto-
nierul Jaboten ca să execute această arestare. Dru-
mul la munte este însă lung şi greu şi ordinul spune
că în zorii zilei să se găsească la Jabia.
Se porneşte într-un galop nebun pe drum,
se taie firele telefonice la fiecare 2 km, se dezarmea-
ză posturi de jandarmi ucraineni surprinse noap-
tea, se arestează toţi trecătorii pentru a nu da de
veste. Totul de întâmplă fulgerător. Căruţele por-
nesc nebune: din 32 căruţe, 12 rămân sfărâmate pe
drum.
Îngrămădiţi în 12 căruţe, soldaţii ajung la
marginea satului Jabia. Se făcuse ziuă. Teama era
mare ca acei căutaţi să nu fugă în pădure.
Detaşamentul se opreşte. Călăuza arată
casa preotului. Satul se întinde lung pe o vale. Până
la casa care este la marginea pădurii, mai sunt încă
6 km. Cu căruţele însă nu se putea merge, căci în-
treg satul s-ar fi alarmat de zgomot. Soldaţii, îm-
părţiţi în mai multe coloane, străbat furişaţi pe lân-
gă garduri, în pas alergător, cei 6 km. Dară în goana
nebună, ochii toţi erau aţintiţi spre casa preotului.
„Să nu ne scape, băieţi!” era cuvântul de ordine.
Deodată însă, în apropierea casei preotu-
lui, se zăresc doi cai cu şeile pe ei. Un gând trecu ca
un fulger prin toată lumea: vor să fugă. Sublocote-
nent Teodorescu se aruncă atunci pe un cal şi galop
porneşte singur înaintea detaşamentului. Biserica
 România centenară

satului era lipită de casa preotului. Ajuns la

biserică, sublocot. Teodorescu vede cheia
în uşa bisericii. Înăuntru preotul face sluj-
bă. Sublocotenentul închide uşa bisericii şi
cheia o bagă în buzunar pentru a imobiliza
pe cei dinăuntru.
Într-un suflet, aleargă la casa pre-
otului. Nu fusese văzut de nimeni; cu re-
volverul în mână, dă scurt: Unde doarme
prinţul? Preoteasa, îngrozită, îi arată o oda-
ie cu mâna.
Sublocotenentul intră în odaie,
archiducele dormea. Când deschide ochii,
ţeava revolverului îndreptată la tâmplă, i se
spune să se ridice în sus şi să nu facă nici o
mişcare. Rămăsese îngrozit.
În odaia de alături era aghiotan-
tul său, căpitanul Rubech von Harach, cu
soţia. Sublocotenentul se îndreaptă spre ei
cu revolverul în mână. Îngroziţi, ei încearcă
să fugă printr-o uşă dosnică. Soldaţii sosiră
însă şi două cordoane erau în pragul casei.
Ei se îngrămădeau însă de zor într-o uşă,
crezând că vor putea scăpa.
Un soldat care ţinea uşa cu spina-
rea striga mereu la ei: Nu mai stricaţi uşa
popii degeaba!
Totul se petrecuse fulgerător. În
costume sumare, toţi sunt strânşi într-un
antreu. O santinelă îi opreşte de a vorbi
unul cu altul. Se procedează la percheziţi-
onarea casei, în prezenţa preotesei. Se iau
toate actele. De altfel, ca bagaj au cu toţii
o mică geantă de mână, căci după declara-
ţiile lor, ordonanţele pe care le avuseră cu
ei, fugiseră într-o noapte cu toate lucrurile.
Archiducele are pe el cămaşa cazonă.
După percheziţie, li se acordă poate spune, căci este oprit a se vorbi. Ochii archi-
cinci minute pentru îmbrăcarea şi luarea unei gus- ducelui plini de lacrimi se întâlnesc cu ochii fetei
tări. Termenul era prea scurt, ordinul însă se exe- preotului, o fată frumoasă ca zânele din poveşti.
cută, trebuie să plece cât mai curând din sat. Un semn de adio şi fata cade jos leşinată.
Două trăsuri aşteaptă în curte. Archiduce-
le, aghiotantul şi soţia acestuia sunt conduşi afară. Convoiul princiar
Când păşesc pragul casei, la un semn, o sută de ba- În acest moment convoiul se puse în miş-
ionete zăngănesc metalic punându-se la arme într-o care. Într-o trăsură se află archiducele alături de
clipă şi soldaţii încremenesc ca nişte statui cu arma plutonierul Ciubotaru. Pe scaunul din faţă, doi sol-
„pentru onor” şi cu ochii ţintă la archiduce. daţi cu baionete, pe capră, alţi doi.
Momentul era grozav. Archiducele ră- În a doua trăsură, cu aceeaşi pază, aghio-
mase uluit, cu paşi nesiguri şi tremurând porneşte tantul cu soţia, 15 căruţe cu soldaţi înainte, 15 în
spre trăsură. urmă, în fruntea convoiului, ofiţerul călare.
Circulaţia fusese oprită în sat. Pe la ferestre,
Dragoste de prinţ ochi curioşi se uitau pe furiş la trecerea convoiului.
Cei care rămân încep să plângă, momen-
tul despărţirii este dureros. O singură vorbă nu se La Cosov

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 55

România centenară
Ajunşi în Cosov, se cercetează actele şi se
stabileşte identitatea archiducelui. Un act prin care
este numit de guvernul ucrainean, pentru serviciile
aduse Ucrainei, colonel.
Din acesta se vede că archiducele împru-
mutase numele de Colonel Basile Veşeveny şi că
urma să plece înainte de intrarea armatelor noas-
tre în Galiţia, împreună cu deputatul Sekerik în-
tr-o misiune diplomatică extraordinară, sub acest
nume, la Bucureşti, Belgrad, Viena, Praga şi retur.
De vorbă cu archiducele
Când căpitanul Dinculescu se prezintă la
Archiducele cu cuvintele „Am onoare să vorbesc cu
archiducele Wilhelm de Habsburg?”, archiducele,
şovăind o clipă, răspunde categoric: „ Da, domnule
căpitan, sunt Archiducele Wilhelm de Habsburg.”
Mărturisirea era complectă. I s-a pus apoi în
vedere că este arestat, persoana sa neprezentând garan-
ţie pentru liniştea armatelor române care operează.
În sufletul archiducelui se putea citi bol-
navul imperialism german. Visul de a avea şi el
o coroană pe cap îl făcuse să se arunce în braţele
„huţanilor”, ţăranii din Galiţia vestică, şi să le facă
nesfârşite mărturisiri de iubire platonică.
Un vis care se sfarmă
În trenul special care ducea pe archiduce
de la Colomea la Cernăuţi, fără îndoială că se pe-
trecea desnodământul trist al unei nebunii, reveni-
rea la trista realitate; trenul alerga de-a lungul Pru-
tului. În fund, la orizont, se furişa lanţul de munţi
unde fusese arestat.
Cu ochii nemişcaţi, la fereastra vagonului,
archiducele îngână căpitanului Dinculescu care îl
însoţea, cu tristeţea dureroasă a despărţirii, numele
satelor şi râurilor din visul lui regal: colo este Ia-
blonov, colo Ilcic, colo Jabia, pe acolo curge Rib-
nica etc.
Când s-a trezit din acest vis, a început să
se intereseze de soarta lui, dacă va fi internat sau
nu; dacă se va putea duce în Elveţia sau în Olanda,
dacă i se vor da înapoi actele confiscate etc.
Arhiducele a mărturisit că el nu face acum
nici o politică. A mai declarat formal că nu iubeşte
pe polonezi şi că el personal preferă ca toată Galiţia
sud-vestică să treacă în stăpânirea românilor şi nu
a polonezilor.
În altă ordine de idei, archiducele era ferm
convins că bolşevismul va triumfa în toată lumea şi
că nu va scăpa de bolşevism nici Germania, care
este cea mai ordonată ţară.
Şi aci, aceeaşi bolnavă mentalitate germa-
nă, care vede salvarea ei numai în acest cataclism
56 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
mondial. Archiducele a fost asigurat însă că Româ-
nia este ţara unde poporul îşi va continua pe cale
paşnică libertăţile, îşi iubeşte regele şi ţara şi că va
pune totdeauna piept puternic la încercarea de nă-
vală a bolşevismului.” 9
Arhiducele Wilhelm al Austriei a fost ex-
pediat a doua zi la Bucureşti, de unde a primit un
sejur mai îndelungat, la mănăstirea Căldăruşani,
până în 6 / 19 septembrie 1919, când guvernul ro-
mân i-a îngăduit să treacă Nistru, la ucrainenii care
şi-l doreau hatman în revoluţia bolşevică.
Şi poate că mai trăieşte fericit şi-n ziua de
astăzi…
*
Generalul Iacob Zadik, născut în ziua de
vineri, 8/20 decembrie 1867, îşi va fi aniversat ziua
de naştere exact în ziua de vineri, pe când împlinea
11 ani, adică vineri, 8/20 decembrie 1878, şi iar pes-
te încă 11 ani, vineri, 8/20 decembrie 1889, având
vârsta de 22 de ani, apoi peste 46 de ani, mai precis
vineri, 8/20 decembrie 1935, rotunjind exact 68 de
ani, aşijderea peste alţi 11 ani, în ziua de vineri, 8/20
decembrie 1946, încoronat cu podoaba celor 79 de
ani, şi încă peste următorii 11, vineri, 8/20 decem-
brie 1957, când îşi va fi serbat venerabilă vârstă de
90 de ani! Va mai trăi încă 12 (doisprezece) ani, 3
(trei) luni şi 3 (trei) zile, căci generalul Iacob Zadik
moare în ziua de sâmbătă, 4 aprilie 1970.
La moartea generalului Iacob Zadik nu s-a
scris însă nici un rând în vreun ziar din R.S.R., iar sin-
gurul anunţ mortuar a fost tipărit de către îndurerata
familie, în „România liberă”, Bucureşti, an XXVIII,
nr. 7919 din 7. IV. 1970, p. 4: „MARGARETA, Gri-
gore, Ion şi Iolanda îndureraţi anunţă încetarea din
viaţă a nepreţuitului lor tată general (R) IACOB ZA-
DIC, în vîrstă de 102 ani. Înhumarea, marţi, 7 aprilie
1970, ora 12, la cimitirul civil Bellu (Şerban Vodă).
(84759)”, document din care deducem că venerabilul
general a murit în ziua de sâmbătă, 4 aprilie 1970, la
vârsta de 102 ani, 3 luni, 2 săptămâni şi 1 zi.
A fost înmormântat în cavoul generalu-
lui Cristo Catuniar (1803-1942), unde au mai fost
adăpostiţi Constantin Catuniar (1891-1950) şi
prof. ing. Ion Catuniar (1884-1954), în partiţia F
64, rezervată militarilor, din Cimitirul Bellu, Şer-
ban Vodă din Bucureşti.
9
„Bucovina”, Cernăuţi, an I, nr. 71, marţi, 17 iunie 1919, p.
1. Fragmente din cartea Generalul Iacob Zadik în Bucovina,
Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung Moldovenesc, 2018, unde
am greşit scriind „Wilhem kronprinţul Germaniei”, când
personajul era, în fapt istoric, austriac, tânăr în vârstă de 26 de
ani, văr primar cu Karol, ex-împăratul Austriei. (I. F.)

O carte care sper să aibă „un răsunet” este
Avanposturi ale Marii Uniri, tipărită de Editura
Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, în 2017. N-am fi
decât veşnic repetenţi ai Istoriei (şi la materia Isto-
rie) dacă n-am cunoaşte momentele astrale, dar şi
„vremile de cădere”, cum le numeşte Vintilă Horia;
dacă nu ne-am recunoaşte giganţii, eroii civiliza-
tori. Or, direcţionaţi cum suntem spre memorie
întunericită, Şcoala Ardeleană nu mai are loc în
manualul alternativ de română.
Pentru cărturarul ardelean, Profesorul
Mircea Popa, Centenarul nu e cuvânt gol, nici săr-
bătorirea lui „vulgată patriotică”. Coeziunea na-
ţională la o sută de ani de la „cel mai important
eveniment din epoca modernă şi din totdeauna”,
aşa cum scrie apăsat în Argument la masiva carte
de aproape 400 de pagini, o vizează autorul: îi vrea
pe români din nou uniţi „în cuget şi-n simţire”.
Spicuiesc din CV-ul succint: Premiul „N. Iorga” al
Academiei Române, Crucea Transilvană, Medalia
„Eminescu” şi Medalia „Corneliu Coposu”, Senior
al Clujului, Cavaler al Culturii, Comandor al Învă-
ţământului... Aşadar, un scriitor în stare de veghe.
Unii plâng pe umărul Ungariei care jeleş-
te la 1 Decembrie, în aşteptarea altui Trianon, ca şi
cum transilvănenii români n-ar fi trecut prin su-
ferinţă, n-ar fi fost nedreptăţiţi, umiliţi, n-ar fi fost
maghiarizaţi cu gârbaciul şi cu puşca; alţii găsesc
Centenarul o sindrofie inutilă, iritându-i pe cona-
ţionali; unii şi alţii văd în anul Centenarului o prea
lungă sărbătoare de sorginte naţional- comunistă,
de parcă bărbaţii Unirii n-ar fi fost trimişi în temni-
ţe de Tribunalul stalinist „al Poporului”, n-ar fi mu-
rit în închisorile dejisto-paukeriste. Iuliu Maniu,
arestat în 1947 şi închis pe viaţă, mort la Sighet, în
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Apostrof
Un răsunet
Magda URSACHE
1953; Iuliu Hossu, care a citit Proclamaţia pentru
Unire la Alba Iulia, puşcărizat la Sighet, DO (do-
miciliu obligatoriu) la Mănăstirea Ciorogârla; Ale-
xandru Lapedatu, istoric, ministru în opt guverne,
preşedintele Academiei între 1935-1937, arestat în
„Noaptea demnitarilor”, 5-6 mai ’50, mort la Si-
ghet la 74 de ani, după 117 zile de puşcărie; tot în
„Noaptea demnitarilor” a fost arestat Daniel Ciu-
gureanu, mort la Sighet, fără mormânt, dar şi fără
a se şti ziua decesului; Sever Bocu, luptător pentru
unirea Banatului cu Regatul României, mort la Si-
ghet în ’51; certificatul de deces, primit de familie
după 7 ani; Pan Halippa, preşedintele Sfatului Ţă-
rii, arestat tot în acea noapte cumplită de miliţia su-
pravegheată de comisari sovietici, a fost încarcerat
la Sighet fără judecată, timp de doi ani; predat în
’52 sovieticilor şi condamnat de NKVD la 25 de ani
de muncă silnică în Siberia, a trecut prin 11 lagăre;
la moartea lui Stalin, în ’55, a fost predat românilor
şi închis iarăşi; bilanţ: 5 ani închis în România, 3
în URSS; a trăit 96 de ani şi a murit la Bucureşti,
în 1979; în sărăcie grea au murit Ghiţă Popp, după
10 ani de Aiud, apoi DO în Bărăgan şi diplomatul
Dimitrie Iuraşcu, intrat în dizgraţia comuniştilor,
fără pensie, scos din manualele de Istorie. Îi trimi-
tem şi noi în uitare, pe motiv că veacul naţiunilor
s-a scurs demult, că jertfa patriotică a fost inutilă,
că războaiele de apărare, fie teritorială, fie ideologi-
că, nu-şi au rostul în secolul XXI. Că suveranitatea
e un concept vetust, de secol „noăşpe”, că autoritate
are Compania Coca-Cola, nu statul, cum declara
pe TVR 1, în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 2018,
un analist de toate zilele şi de toate emisiunile. Ca
pe seară, în emisiunea lui Octavian Hoandră, ace-
laşi A.Ţăranu, mereu în câmp publicistic cu infrac-
57
Apostrof
ţiuni gramaticale cu tot, să se arate scârbit de „toba
naţionalistă”, la care a bătut cu sârg, sub Ceauşescu,
nu altul decât I. Ţăranu- père.
Engels prognoza că românii vor pieri din
Istorie pentru că au vrut revoluţie naţională la 1848,
nu proletară şi că ar trebui extirpat „caracterul lor
naţional”. Pe cei din os de internaţionalist marxist
nu-i doare de ţara asta ciuntită, punând semn egal
între două state „extremiste”, Ungaria şi România,
chit că Ungaria e intolerantă, iar noi, prea toleranţi.
Atacă România unitatea Ungariei sau Ungaria ata-
că unitatea României? Şi de ce nu învăţăm nimic
din solidaritatea etnică a ungurilor?
În acest context neprielnic Marii Istorii şi
Marii Uniri, Profesorul Mircea Popa nu se teme de
epitete ca „învechit”, „conservator”, „păşunist”, cum
o fac atâţia corect-politici. Dar ce de false realităţi
propun istoricii de o anume formaţie, acomodaţi la
ideea că dreptul natural etnic nu mai există, că po-
poarele nu mai au dreptul să decidă! Cu naţia, con-
siderată „ficţională”, a rezolvat-o istoricul Lucian
Boia, dar şi alţii, afirmând că n-a existat conştiinţă
de neam. Se neagă românitatea românilor, ocolim
să vorbim despre „începătura, neamul şi vechimea”
(D. Cantemir) moldovenilor, muntenilor, ardeleni-
lor, maramureşenilor. Ni se spune că latinitatea e
doar o pretenţie, propunându-se eliminarea latinei
din şcoală. Se aduc argumentele lui Roesler, că ne-
am fi „infiltrat” în Transilvania, parte de regat un-
gar. Dar cum au ajuns oare „infiltraţii” majoritari
acolo? A, nu mai contează legitimitatea majorităţii
după noua doctrină corect-politică? Sau contează
doar în Ţinutul Secuiesc?
Din volumul În jurul Marii Uniri de la
1918. Naţiuni, frontiere, minorităţi, Humanitas,
2017, al domnului Boia, aflăm că maghiarii au
„dreptul istoric”, că Transilvania a aparţinut Unga-
riei o mie de ani, fiind, la 1918, „o ţară care dura de
1.000 de ani”. Aşa să fie? Ungaria a dispărut de pe
harta Europei în 1541 şi multă vreme după aceea,
pînă în 1867, când s-a întâmplat unirea, nevoită de
români, dintre Transilvania şi Ungaria, sub habs-
burgi. Turcii au transformat-o în paşalâc la 1526,
după bătălia de la Mohacs, ocupând Buda. Impe-
riul bicefal Habsburgic a inclus-o în el ca provincie,
prin Pacea de la Karlowitz, 1699. Cât despre eseisul
Andrei Pleşu, mereu adecvat la moment, dumnea-
lui afirmă într-o conferinţă că vocabulele a gândi şi
neam de la maghiari vin, ca şi cum românii timpu-
rii, protoromânii sau preromânii, cum vrem să le
spunem, a căror etnogeneză se încheia în secolele
VIII –IX, nu ştiau de neam şi nu gândeau până la
migratori. Prostie este, după Andrei Pleşu, să cân-
58 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
tăm Noi suntem români, fiind un ceardaş şparlit
de la maghiari. Şi cum e greu de reţinut, că-i prea
lung, Imnul României se cântă rezumat ori pe să-
rite, cum a făcut-o Marcel Pavel. Ferească Dumne-
zeu de o variantă personală pe ritm de ceardaş, că
tot am ascultat La Marseillaise pe rock. Un depăşit
şi Andrei Mureşanu, visând o Românie (auziţi-l!)
„nu fericită – mare!” Alta e viziunea istoricului de
la UB: „o unică naţiune europeană, alcătuită numai
din minorităţi” sau „o Europă islamizată” (L. Boia,
lucr. cit.pag. 116), „casă în egală măsură primitoa-
re pentru toţi locuitorii săi. Miza, pentru noi toţi,
nu e trecutul,ci viitorul” (ibidem, pag. 123). Aşadar
domnul Boia speră în valul (vălul?) islamic, fără a
vedea fanatismul conducătorilor lui.
Să revin la lecţia de istorie simplă şi clară,
pentru cine are urechi de auzit, predată de Profeso-
rul Mircea Popa în Argumentul cărţii sale: „Aceş-
ti români transilvăneni au avut neşansa timp de
trei-patru secole (sec. XI-XIII) să fie ocupaţi siste-
matic de ultimul val de migratori veniţi din centrul
Asiei Mici şi strecuraţi, sub comanda căpeteniei lor
Atilla, în Câmpia Panonică, în 896, prin trecători-
le Carpaţilor.” Şi încă: „Românii din Transilvania
au trecut prin experienţe extrem de dureroase,
ajungând tot mai oprimaţi şi reduşi la postura de
toleraţi”. Ce cereau? Să fie socotiţi naţiune, lângă
unguri, saşi, secui; să fie militarizaţi ca şi ceilalţi,
pentru a nu fi împovăraţi de servicile datorate no-
bililor. Fiind consemnaţi ca soldaţi, credeau că vor
scăpa de „darurile obligate”, că tot ce era al lor va fi
al lor. Poporul iobăgit era lipsit de drepturi: româ-
nul nu putea avea un cal, nu putea purta haine de
postav; robota o stabilea nobilul; văduva lua a treia
parte din avere, nobilul, două. Starea de sclav, fără
nici un drept civil ori politic, i-a dus la răscoale. Nu
ştiu cum o fi în Ardeal, dar în Moldova, la Iaşi, s-au
spulberat de pe Copou busturile lui Horea, Cloşca
şi Crişan. Au fost plantate care pe unde, separat.
De ce? Pentru că toţi liderii răscoalelor sunt con-
troversaţi, scriindu-se negru pe alb că Doja, moţii
lui Horea, românii lui Iancu au protestat sângeros.
Se vorbeşte de atrocităţile ţăranilor din Zarandul
lui Horea, că au omorât nobili şi solgăbirăi, că au
devastat castele. Ei, n-au fost de catifea răscoalele
(ochi pentru ochi!), dar şi răzvrătirea a fost vio-
lent înnăbuşită. David Prodan relata că Horea n-a
fost prezent la scenele atroce, însă legile vechi ale
torturii pe roată au funcţionat. „Infamii” Horea şi
Cloşca au fost exemplar ucişi la Alba Iulia, în faur
1785. Frânţi încet-încet pe roată, despicaţi în patru,
cu maţele scoase, cu capetele în suliţe, cu bucăţi de
corp atârnate în furci. Nici mort n-a scăpat Crişan

de despicarea trupului. Contele Samuil Teleki, în
martie 1785, încă privea la rece capul lui Cloşca în-
fipt în ţeapă, „ca când n-ar fi fost cap de om” (din-
tr-o scrisoare citată de David Prodan).
Şcoala Ardeleană, eliminată din manuale,
spuneam, după ’89 (fără Şcoala Ardeleană în şcoa-
lă!; se va uita puţin în Istorie doamna Ecaterina An-
dronescu, a patra oară ministresă la Învăţământ?),
s-a ivit ca o „impetuoasă renaştere compensatorie”,
cum notează Mircea Popa. Eroii naţionali sunt ma-
joritar ardeleni, e clar. Ce-ar fi ca şi politicienii noş-
tri să încerce să fie bărbaţi ardeleni? Fiţi ardelean,
domnule Prişcă! Fiţi ardelean, domnule Cioloş! Fiţi
ardelean, domnule Antonescu! Fiţi ardelean, dom-
nule Buşoi! Fiţi ardelean, domnule Ponta! Fiţi arde-
lean, domnule Meleşcanu! E secetă mare de bărbaţi
ardeleni în politică. Ce-i drept, eroii cam mor. Mihai
Răzvan Ungureanu cedează Ungariei averea imensă
lăsată testamentar de Gojdu României, ca să trăiască
bine şi să fie, eventual, preşedinte.
Prin Inochentie Micu Klein, Petru Ma-
ior, Gheorghe Şincai, I. Budai-Deleanu, dar şi prin
episcopii Petru Pavel Aron, ori Ioan Bob, ori Sa-
muil Vulcan, Blajul a devenit „centrul cultural cel
mai impunător din întreaga Transilvanie”. Armele
afirmării naţionale? Istoria şi filologia. La Blaj, pe
Câmpul Libertăţii, s-a strigat în 1848 „Noi vrem să
ne unim cu ţara!”, iar strigătul a răsunat din Ţara
de dincolo de pădure („Trans-Silvae”) în Ţara Fa-
gilor. Pentru ca istorici de şcoală recentă să susţină
că opera corifeilor Şcolii Ardelene, nişte obsedaţi
de „purism latinesc”, ar fi o făcătură, că latinitatea e
„o construcţie”. O fi prins ideea domnului Boia că
„limba e o chestiune secundară”? Doar dacă habar
n-avem de spusa lui Dimitrie Cantemir, de la 1700:
„Limba cea părintească (...) nebiruit martor ni ias-
te”. Doar dacă nu mai vrem să ştim de spusele lui
Grigore Ureche că „Rumânii câţi se află lăcuitori în
Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoruşu, de
la un loc suntu cu moldovenii şi toţi de la Râm se
trag”; că toţi „s-au tras de la un izvod”; „în Ardea-
lul sau Ţara de jos sau Ţara peste munte lăcuiescu
români peste tot locu, de mai multu-i ţara lăţită de
români decâtu de unguri”. Şi dacă ai noştri cărtu-
rari nu ne conving, să-l ascultăm pe Antonio Bon-
fini: „românii au rezistat barbarilor pentru că au
ţinut la limba lor mai mult decât la viaţă”.
S-a lansat aberaţia că Unirea cea Mare n-a
fost democratică. Mircea Popa o corectează. Nu se
ţine seama de cei 1.228 de delegaţi veniţi la Alba cu
credenţionale şi având în spate cei o sută de mii de
participanţi pro Unire?; ia să fi fost „plebicist”, opi-
nează L. Boia, altfel ar fi ieşit socoteala, de vreme
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Apostrof
ce la români nu era majoritate covârşitoare, popu-
laţia citadină fiind covârşitoare la unguri. Ciuda-
tă statistică! În alte cuvinte, ţăranii ţinuţi forţat în
neştiinţă de carte n-ar fi ştiut cum să voteze. Ba a
avut grijă preotul satului să ştie. Ce nu vrea să ştie
istoricul bucureştean sau nu vrea să spună e că în
Săliştea Sibiului s-au născut 11 academicieni. Unul
este Onisifor Ghibu, bărbatul celor două uniri: cu
Ardealul şi cu Basarabia. Condamnat la moarte de
unguri, ajuns refugiat la Bucureşti, mutat la Chi-
şinău în 1917, urmărit de ruşi în Basarabia, ajuns,
în ’45, arestat şi închis la lagărul din Caracal, în-
tre sârme ghimpate, pentru 222 de zile, rearestat
în ’56, închis până în ’58, izolat la Sibiu. Puşcărizat
de două ori, scos din Universitate, persona non gra-
ta până la moarte, în 1972. A fost printre primii
deţinuţi politici sub comunişti. A mâncat ciorbă
de cartofi fără cartofi, a băut apă puţină... „Sun-
tem Ardealul!” e strigătul său din Palatul Poştelor,
adresat premierului după Diktat. A scris Memorii
către rege, către Petru Groza, către Hruşciov, către
Bulganin... Lui Groza i-a scris, în martie 1949: „Po-
porul te cheamă la judecată prin fiul său Onisifor
Ghibu.”
Mircea Popa precizează că „în parlamen-
tul ţării unite de la Bucureşti, şi-a găsit loc şi se-
cuiul Fay, care a salutat şi recunoscut unirea Tran-
silvaniei cu Patria Mamă, la fel cum s-a întâmplat
şi cu reprezentanţii saşilor şi şvabilor”. Şi: „E bine
de precizat că în condiţiile destrămării imperiului
dualist, chiar şi elitele maghiare, în frunte cu Ady
sau Béla Bartók, au dat publicităţii un manifest
(semnat de circa o sută de intelectuali), prin care
s-a salutat formarea statelor autonome, libere şi
independente, ale popoarelor care au făcut parte
din imperiu, recunoscându-li-se dreptul la libera
organizare, ceea ce a însemnat, formal, recunoaş-
terea independenţei Transilvaniei.” QED? Nu încă.
Mircea Popa aduce în discuţie factorul internaţio-
nal în Unire, sprijinindu-se pe intervenţiile multor
personalităţi care au intervenit public în favoarea
dreptului românilor de a fi ce-au fost: români. Au
cuvântul ziaristul italian Roberto Fava, prezent la
Procesul Memorandiştilor de la Cluj, din 1894,
unde Fava a alergat de la Parma, britanicul Scotus
Viator, norvegianul Bjørnestjerne Bjørnson, cehul
Urban Jarnik, slovacul Milan Hodza, maghiarul
Ludovic Mocsány...
Onoare şi respect pentru cărturarul Mir-
cea Popa cu ideea sa de a-i socoti pe toţi, români
şi străini deopotrivă, drept avanposturi ale Marii
Uniri. Pentru ca Istoria să nu rămână o joacă, un
fals joc imaginar.
59
 Opinii
Bucătăria vie (1)
Petru URSACHE
Moto:
„A mînca – semnifică a asimila o parte a
Cosmosului, mai exact, existenţa mistică a cos-
mosului. De aici, timp de foarte multă vreme –
pînă la Platon şi chiar după el – importanţa ali-
mentaţiei pentru dezvoltarea morală şi spiritu-
ală a omului. Autorul Republicii interzice vîna-
tul şi patiseria; el nu permite carnea friptă la
grătar decît tinerilor soldaţi. Unul din lucrurile
care m-au uimit şi în acelaşi timp m-au atras la
Nietzsche este gravitatea cu care vorbeşte des-
pre alimentaţie, mai ales în Ecce Homo. Ghi-
cesc aici o întreagă mistică preistorică regăsită,
cum se întîmplă la Nietzsche într-unul dintre
eseurile sale admirative pentru «ştiinţă».”
(Mircea Eliade, Jurnal I. 1941 – 1962. Ediţie
îngrijită de Mircea Handoca. Humanitas, Bu-
cureşti, 1993, p. 338)
„Distribuţia rapidă face ca mîncarea con-
taminată să ajungă în casele şi în stomacurile
consumatorilor cu mult înainte să fie detectată
contaminarea. Chiar şi facilităţile de care avem
parte şi posibilitatea de a alege, în special capa-
citatea de a cumpăra hrană aproape de oriun-
de şi oricînd, au mărit şansele producerii unui
atac microbian. În multe cazuri, chiar şi în ino-
vaţiile care ne-au permis să hrănim un număr
atît de mare de oameni, atît de bine, se pot afla
la baza unei epidemii – şi e sigur că efectele vor
fi devastatoare.”
(Paul Roberts, Sfîrşitul hranei. Pericolul în-
fometării în era hipermarketurilor. Traducere:
Graal Soft. Bucureşti, „Litera Internaţional”,
2009, p. 193)
Masa, prilej comportamental. Pe la înce-
puturile mele liceale, de tradiţie interbelică, atunci
cînd şcoala era aşezată şi la ea acasă, nu avea vreo
relevanţă dacă pomeneai de preocupările culinare
60 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
ale lui Mihail Kogălniceanu. Patruzecioptiştii tre-
ceau drept oameni de rang ales. Ţi-i reprezentai în
bibliotecă studiind cu uitare de sine, pînă la 20-30 de
ani, absolut tot ce ştiinţa mondială reuşise să tezau-
rizeze spre folosul umanităţii; sau într-o redacţie de
revistă, corectînd (şi comentînd frenetic) şpalturi de
presă incendiară; ori în vreun amfiteatru universitar,
un fel de cîmp al lui Marte, în care se înfruntau ide-
ile cele mai curajoase şi mai nobile, spre luminarea
tinerei generaţii. Între Introducţie la „Dacia literară”
şi volumul de Reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte
trebi gospodăreşti, deşi apărute în aceeaşi secvenţă de
timp (1840 şi, respectiv, 1841), prima s-a bucurat,
cum era şi firesc ţinînd seama de context, de glorie
nedesminţită şi meritată; în vreme ce a doua nu prea
a fost luată în atenţie. Că în Tainele inimei autorul
consacra breslei cofetarilor pagini întinse, de interes
documentaristic astăzi, iar în scrisorile de tinereţe
comunica familiei şi prietenilor din ţară, competent
şi profesionist, informaţii despre bucătăria apuseană,
în aspectele ei moderne şi rafinate, toate erau puse
pe seama profilului biografic al viitorului om politic,
fără interes general şi semnificativ. Era bine, era rău
că se dădea o asemenea interpretare în manieră se-
lectivă? Nu mai e vreme să ne mai întrebăm.
Doar un amănunt neliniştitor se iveşte la
orizont. Iar dacă judecăm bine şi drept, poate că-
păta importanţă; nu capitală, dar îndeajuns ca să
motiveze reluarea unor registre ale problematicii,
pentru o înţelegere mai coerentă chiar a mentalului
epocii. Mihail Kogălniceanu nu este singurul ama-
tor de noutăţi gastronomice din vremea sa. Mă refer
la masa ca autoritate recunoscută, ca prilej specific şi
cu rigoare circumstanţiat, după nevoi vitale ce ţin de
condiţionări multiple: cultico-magice, ritualistice,

protocolare şi sărbătoreşti, casnico-familiare, identi-
tare. Este vorba, pe scurt, de acel tip de prilej proiec-
tat fie în maiestatea sărbătorescului, fie în anonima-
tul cotidianului, dar care îl împlineşte pe om ca fiinţă
vie, complexă. Prilejul este căutat, nu impus; în orice
caz, dorit, pentru că permite grupului, nu numai in-
dividului, să se manifeste potrivit propriului stil de
viaţă, de gîndire, de cultură. Este adevărat că autorul
de „taine ale inimii” vizează cu precădere aspectele
casnico-familiare ale prilejului; nu le uită nici pe cele
ale grupului, în manifestări caracteristice. Fapt im-
portant: lui Kogălniceanu i se alătură şi un alt amator
de „taine”, Costache Negruzzi, coautor al Reţetelor
cercate. Era şi acesta ambalat în „păcate ale tinere-
ţelor” şi tocmai terminase (şi îi reuşise), o secvenţă
din istoria fantasmatică a Moldovei, nuvela Alexan-
dru Lăpuşneanu, în care ni se înfăţişează un ospăţ de
epocă, neconvenţional şi nelumesc, tip horror. Astfel,
masa-prilej poate fi asemuită uneori cu o capcană
diabolică, o miasmă a infernului. Cunoaştem ase-
menea imagerii din povestea biblică a lui Irod, din
întoarcerea lui Ulisse, prînzurile danteşti, Hamlet-ul
shakespearean, scenariile capugiilor la comandă is-
mailită...
Aşadar, prilejul pomenit, din nuvela lui
Costache Negruzzi, nu este nici pe departe o agapă
spirituală, cum îşi dorea Neagoe Basarab în Învăţătu-
rile sale, ci un chiolhan – asasinat, atît la propriu, în
sîngerarea lui, cît şi la figurat, în tulburare şi nebunie.
Poate în intenţia patruzecioptistului, masa însemna
un avertisment, vizînd îndreptarea morală şi civică
a contemporanilor; şi tot în chip de îndreptar erau
rostuite şi comediile lui Vasile Alecsandri, îndeosebi
Chiriţele, cu adresă la moravurile învechite ori abe-
rante, în latura mai generală a comportamentelor, a
ospeţiei, a educaţiei, toate unite într-o singură fişă
caracterologică. Cînd Chiriţa invită lumea la masă,
în stilul ei caracteristic, spectatorului nu-i rămîne
decît să observe şi să judece fauna în desfăşurare.
În replică pot fi socotite întîlnirile „boie-
reşti” de la Mînjina, adevărate agape, în înţelesul ci-
vic (nu religios) al termenului. Acolo erau „gustate”
nu numai discursurile politice şi culturale, de acut
interes şi bine echipate spiritual; dar şi vestimentaţia
modernă, cu „şic”, de „ultimă oră”, precum şi meniul
ales. Altfel spus, acel „trio cultural” decisiv întru de-
finirea comportamentală a unui ins cu educaţie şi de
viţă.
Agapă şi chiolhan. Numai lemnul le uneşte,
ca să se poată revendica de la ceea ce numim „masă”.
Dincolo de aparenţă, deosebirea de fond este ca de
la rai la iad. S-ar putea observa că agapa îşi găseşte
suport sufletesc în vremurile aşezate, cînd individul,
ca şi grupul, au răgazul să autocultive şi să îmbună-
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Opinii
tăţească fiinţa morală şi umană; sau în chilia pust-
nicului ori în celula de jilavă şi de gherlă. Prilejurile
în asemenea din urmă cazuri se află sub restricţie,
voită ori nevoită, prea adesea, dar rugăciunea ca şi
însingurarea isihastă asigură celui pus la încercare
să descopere, pe cont propriu, „calea” spre înţeleaptă
cumpătare. Sunt „răbdările prăjite” din viaţa ţăranu-
lui român, despre care vorbeşte învăţătorul folclorist
Mihai Lupescu într-o carte de bucătărie datînd de pe
la 1900 (rămasă multă vreme în manuscris, pregătită
pentru tipar) şi care s-ar cuveni bine cunoscută, mai
ales în vremea noastră „postmodernă”, căzută în is-
pita de nebiruit a chiolhanului. În asemenea termeni
înţeleg eu, cu aproximaţie, bucătăria vie. Mircea Eli-
ade, cel din motoul acestei cărţi, are, cu siguranţă,
dreptate.
Ca să revenim, Mihail Kogălniceanu proce-
da, asemenea contemporanilor, după moda timpu-
lui; mai mult decît atît, bucătăria tradiţională îşi păs-
tra statutul ei recunoscut de toată lumea, la data re-
spectivă. Pentru variaţie, erau îngăduite şi specialităţi
exotice, străine, ca o extindere a cunoaşterii şi verifi-
cării gustului autohton. Pe timpul fanarioţilor, ni se
spune în Tainele inimii, „părinţii noştri nu cunoşteau
decît curmale, rahat, smochine, coarne de mare, alu-
ne; singurele zaharicale erau pe atunci ceva confete
boite pe migdale şi sîmburi de zarzăre”. Erau, totuşi,
„noutăţi”. Nici nu ni se spune, măcar, că pentru altele,
mult mai importante, intrate în uz şi pe care reţetarul
nici nu le mai numeşte, s-au purtat războaie grele în-
tre Orient şi Occident, cum ar fi „războiul ceaiului”,
„războiul cafelei”, „războiul macului”. Altele au fost
aduse pe furiş, graţie temerarilor corăbieri: tarhonul,
foaia de vanilie, piperul, enibaharul, foarte apreciate
de armatele de gospodine ale Europei Renaşterii şi în
expansiune. Marii exploratori, Marco Polo şi Nicolae
Milescu Spătarul, se avîntau şi ei pe ţărmurile necu-
noscute şi primejdioase ale îndepărtatei Asii, ca să
aducă veşti despre ispravnici şi împăraţi, dar şi secre-
te culinare despre care se vorbea ca în basme. Unele
dintre ele l-au modificat profund pe omul european,
la concurenţă cu cartea de înţelepciune. Englezul a
devenit incurabil băutor de ceai, italianul şi-a revi-
talizat firul de macaroană cu sosuri picante şi aro-
mate, francezul şi-a revizuit substanţial reţetarul de
prăjituri, iar, ca acord final, toţi s-au înrobit cafelei.
Dimensiunea seismului mundan produs de invazia
cafelei a fost corect surprinsă, la vremea cuvenită,
de unul dintre personajele lui Mihail Sadoveanu din
Fraţii Jderi. Autorul a evocat momentul de criză şi de
încordare, cînd un grup compact, iniţial, din proti-
pendada moldoveană, s-a trezit împărţit în tabere la
apariţia cafelei în viaţa lor. În timp ce majoritatea, în
frunte cu celebra comisoaie Ilisafta, a hulit-o în toate
61
Opinii
chipurile, s-a auzit o voce, de unde te aşteptai cel mai
puţin: un preot, care i-a luat apărarea cu înţelegere şi
ca o premoniţie.
Se pare că preferinţele lui Mihail Kogălni-
ceanu mergeau în altă direcţie decît aceea a „părin-
ţilor” săi. Fără a-şi arăta rezerve faţă de cafea, cur-
male ori tarhon, omul înclină mai mult spre praline,
drageuri şi marţipane, după gustul nou şi diferenţiat
al categoriilor europenizate de la noi. „Veacul înain-
tează”, într-adevăr. Se simte tot mai palpabil că ora-
şul, viaţa modernă au făcut ca bucătăria, însoţită de
vestimentaţie, (poate şi invers), să se supună unui
nou statut, anume acela dictat de gust, de modă şi
nu de obişnuinţele tradiţionale care au ocrotit regi-
mul alimentar timp de milenii „sub zariştea mitului”.
Vechea sentinţă: „Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori
vorbeşte cum ţi-e portul” a ieşit din rol, aşa că hra-
na şi vestimentaţia încep să nu mai aibă funcţii strict
identitare.
Evident, reţetarul comun Kogălni-
ceanu-Negruzzi propunea specialităţi culinare şi de
cofetărie neobişnuite în realitatea etnografică autoh-
tonă, dar care îşi găseau căutare în cele mai luxoase
stabilimente franceze, italiene, germane. Tonul îl dă-
duse, printre puţini alţii, francezul A. Brillat-Savarin.
Pornind de la acest model, cei doi gastronomi români
erau atenţi la calitatea naturală a materiilor prime, la
respectarea normelor de producere, la promptitudi-
nea şi la eleganţa serviciilor. Într-un cuvînt, elemen-
tele componente ale reţetarelor vizau cu prioritate
seva şi calitatea nutritivă de la origine, fără prelucrări
meşteşugite, menite să abată bucatele de la firea lor,
să le artificializeze. În mod curios, aceste mari perso-
nalităţi, care şi-au asumat răspunderea stimulării tra-
diţiei în toate planurile culturale şi ale vieţii literare
(„avem şi noi sujeturi de scris”, „traducerile nu fac o
literatură” etc.), dezvăluie laturi de gîndire şi de fap-
te pe care le-am putea numi cosmopolite. Numai că
ele se re-echilibrează la nivelul întregului, se armo-
nizează în totalitatea organică. Nu au fost înlătura-
te ostentativ practicile culinare îndătinate de dragul
preţiozităţilor căutate, după cum cei doi gastronomi
nu şi-au permis să treacă la index producţiile sufle-
teşti ale analfabeţilor şi ale nesalonarzilor. Erau vi-
zate, categoric, părţi constitutive ale unui organism
viu, în formare. Dacă „societatea aleasă” se decisese
să preia comanda devenind „cap şi începătură”, adică
să pornească pe drum bun, suitor, fără poticneli, se
năştea speranţa generală că putea să vină din urmă şi
grosul populaţiei, fie şi „ca o turmă”, dar în căutare de
luminişuri de preferinţă. Tocmai de aceea animato-
rul „Daciei literare” îi certa pe cofetarii neloiali; după
unele legende biografice, îşi făcea singur cumpărătu-
rile, ca să fie în prezentul continuu; la nevoie, punea
62 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
mîna pe hîrtie, să dea sfaturi şi să propună îndreptă-
ri. Găsea „sujeturi” de scris şi de zis şi pe această cale.
Cum era de aşteptat, lumea nu s-a oprit la
marţipan şi la praline. În anii interbelici, formulele
reţetare ale redactorului de la „Propăşirea” erau „de-
păşite”, ca şi ale profesionistului din epoca lui Tufli.
Păstorel îşi ademenea gurmanzii prin vervă şi fan-
tezie; o reţetă în practica patruzecioptistului căpăta
retuşări stilistice interesante, fireşte, în consens cu
noua „fiziologie” a gustului. Totuşi, nimic nelinişti-
tor, deocamdată. Formulele reţetare încă respectau
condiţiile gustului şi măsurii, în aşa fel încît masa să
se menţină cînd şi cînd în sărbătorescul agapei şi mai
totdeauna să răspundă dezideratului îndrăgit de cînd
lumea: „minte sănătoasă în corp sănătos”.
Alimentaţie şi cultură. Codul alimentar a
lăsat impresia unui dialect al culturii, cu reguli fer-
me de identificare a grupurilor umane, din aceeaşi
tipologie a diferenţierilor lui eu de celălalt. Mai mult
decît atît, codul alimentar a avut o puternică forţă de
penetraţie în diverse sectoare ale culturii şi ale com-
portamentului uman. În vestimentaţie: unele sunt
hainele folosite la prînz şi la cina de zi cu zi, altele
în momentele ceremoniale, rituale; îmbrăcămintea
obişnuită la masa mare, de nuntă, nu se poartă la
praznicul de înmormântare; nunul, mirele, vorni-
cul, bucătarul se disting prin insemne vestimentare
după roluri şi pe funcţii. Remarci similare sunt se-
sizabile pentru zona fiecărui obicei tipizat. În cera-
mică: vasele în care au fost gătite bucatele „de dulce”
(chiar şi această expresie este codificată, iar astăzi
are o circulaţie vădit restrînsă) se lasă la o parte în
timpul postului. În participarea şi stabilirea rolurilor
socio-umane, administrative, religioase, familiale:
stăpînul casei (preotul, domnitorul, bărbatul) stă
în „capul mesei”, şi în zile de lucru şi de sărbătoare,
semn că i se recunoaşte în permanenţă importanţa
şi puterea, după proverbul: „Cine îmi dă de mîncare
îmi este şi tată şi mamă”. Gospodarul îl are ca model
pe Tatăl ceresc: şi Dumnezeu ocupă locul privilegiat
la ospăţul divin de la poala mărului mirific din rai,
fiind înconjurat de sfinţi şi de îngeri, aşezaţi după o
ierarhie prestabilită. Ordinea aşezării la masă după
reguli prescrise, în cer şi pe pămînt, este general ac-
ceptată şi recunoscută ca drept individual, cucerit cu
trudă şi pe merit. Modelul, cum am spus, se află la
Dumnezeu. Aşa se reflectă, în imaginarul creştin şi
în colinde, „raiul de sus” în corelaţie cu „raiul de jos”.
La Neagoe Basarab, asemenea reglementări
capătă valoare de lege morală: „Aşijderea, cînd şăzi la
masă şi vrei să-ţi aşezi boierii cei mari şi cei al doilea
şi cei mici şi pre alţii pre toţi, iar tu de atunci să le
păzeşti locurile, ca la a doua şedere să nu le schimbi

rîndurile, căci că dacă pui sluga ta la masă într-un
loc, iar în al doilea rîndu tu îl pui mai jos, deacii în-
tr-acel ceas să întristează inima şi să scîrbeşte. Căci
că el să nădăjduia dentr-acel loc ce au şăzut întăi, să
cîştige alt loc mai sus, iar tu, pentru unul carele-ţi
iaste ţie drag, tu-l dai mai jos. Pentru aceaia i se în-
tristează inima şi se vatămă ca cu o rană, că inima
omului iaste ca sticla, deaci sticla dacă să sparge, cu
ce o vei cîrpi?” .
Condica lui Gheorgaki încearcă şi ea să
instituţionalizeze obiceiurile vechi şi noi la curtea
domnească. Boierii slujitori participau la ospăţ nu-
mai cu încuviinţarea lui Vodă. Ei intrau în sala festi-
vă după ranguri, în ţinută ceremonială, cu insemne
identitare, jucîndu-şi rolurile cu grijă şi răspundere:
„Vel Postelnic, cu toiagul amînă, vel Spătar cu sabia
la umăr şi buzduganul în mîna dreaptă, rezemat pe
pieptul său, îmbrăcaţi cu caftane stau zvorînd la spa-
tele Domnului. Vel Postelnic îmbrăcat în caftan şi
cu şapte coţi de naramze legaţi peste umeri zvoreşte
înaintea Domnului, şi vinul şi vutca ce se dă înaintea
mesei. Cuparul pune în pahare şi vel Paharnicul cu
mîna lui dă Domnului”2.
Aşadar, postelnic, spătar, paharnic (cupar),
medelnicer, culcer, scrise cu majuscule, iată funcţii
specializate şi înfiinţate pentru masa domnească.
Respectarea cu stricteţe a codului alimentar, asociat
cu altele (vestimentaţie, ceremonial, arme), face ca
masa, participarea ca act, să configureze imaginea
domniei, în mărire sau în cădere.
Este de la sine înţeles că într-un anume sens
se desfăşura masa domnească pe timpul lui Neagoe
Basarab, cel care punea în practică teoria „cuvintelor
bune de mîncat”. Cînd îşi îndemna feciorul să-i tra-
teze pe co-meseni cu vorbe frumoase, lăsa impresia
euharistică a spiritualizării bucatelor; şi invers: buca-
tele pot căpăta virtuţile cuvintelor. „Iar celorlalţi care
sunt ţie dragi şi stau în vorbă, tu ia pîine şi bucate den
naintea ta şi vin, şi le dă cu mîna ta să mănînce şi să
bea. Deaci, dacă le vei da bucate tu le dă şi cuvinte
den gura ta”3.
Alta era situaţia pe vremea lui Constantin
Cantemir, cînd obiceiurile se amestecaseră în aşa fel,
încît masa domnească se transformase într-un spec-
tacol dezolant. Gheorgaki, observînd fenomenele de
deteriorare, survenite pe parcurs, încerca în Condica
sa de la 1762, să restaureze, cum am mai spus, obi-
ceiurile „vechi” şi „nouă”, adică să le reinterpreteze,
reintegrîndu- le, pe cît posibil, într-o schemă cere-
monială unică. Codul alimentar are capacitatea de a
înfăţişa imaginea identitară şi globală a socio-uma-
nului dintr-o secvenţă dată de timp. Totodată, are
şi perspectiva adîncimii, a selectării pe verticală a
grupurilor participante şi chiar a indivizilor ca fac-
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Opinii
tori „de bază”. Din această cauză, codul alimentar
prezintă un interes major pentru teoria mentalităţi-
lor, iar materialul arhivistic românesc se dovedeşte a
fi deosebit de bogat şi promiţător pentru discuţii de
specialitate. Este de ajuns să-l surprinzi pe cineva, o
clipă, într-o situaţie caracteristică, dictată de prilejul
mesei ca întîmpinare, pentru a înţelege cărei culturi
aparţine (oraş, sat, etnie), la ce nivel de civilizaţie are
acces, ce religie practică, ce grup social frecventează;
într-un cuvînt, care este calitatea lui de om. Celălalt
pîndeşte şi, în funcţie de ce observă şi-i „convine”, se
hazardează să ia în discuţie realitatea percepută, o
respinge, o acceptă, o judecă; aşadar, oferă şi el sem-
ne de identitate, privind propria-i cultură şi omenie.
Spre deosebire de alte compartimente ale
culturalului, alimentaţia şi masa ca prilej îl pun pe
om în situaţia de a se manifesta zilnic, precum şi în
cele mai caracteristice momente ale existenţei sale:
ca individ în familie sau în grupul căruia îi aparţine.
De aceea este greu de realizat un discurs exhaustiv
asupra problemei. Mereu se iveşte ceva de adăugat,
de corectat. Nimic de zis, cercetarea a ajuns destul de
departe în domeniu, în manieră istoriată sau pe gru-
puri tematice. Profitabil mi se pare să se urmărească
modul concret în care două grupuri participă la pu-
nerea în act a unuia şi aceluiaşi scenariu comporta-
mental. Actorul, fixat sub lupă, se dezvăluie ca o carte
deschisă, fără peceţi. În asemenea situaţie, are şansă
de izbîndă abordarea secvenţială, în aşa fel încît să se
ajungă la fixarea unui eşantion de comportament şi
de gîndire, care să fie verificat printr-o întreagă serie
de cazuri asemănătoare.
Metoda eşantionării a fost experimentată
în mod ştiinţific de şcoala sociologică a lui Dimi-
trie Gusti, cu rezultate superioare reducţionismu-
lui structuralist. Eşantioane ne-au pus la dispoziţie
şi cronicarii, aduşi în contemporaneitate de Mihail
Sadoveanu şi nu numai. Un exemplu de „participa-
re” îl constituie romanul Nunta Domniţei Ruxandra.
La derularea evenimentului marital în cauză, îşi dau
concursul două grupuri etnice, mult diferite ca mod
de situare în cultură şi în realitatea istorică: oştenii lui
Bogdan Hmielniţki, obişnuiţi cu războaie crîncene,
cu incendieri de oraşe şi sîngerări de populaţie civi-
lă şi moldovenii conduşi de Vasile Lupu, domnitor
incapabil de acţiuni violente, în schimb pasionat de
opere ctitoriale. Se poate avansa ideea că textul lui
Sadoveanu nu prezintă suficientă încredere, întrucît
imaginarul romanesc păstrează oarecare distanţă,
din motive literare explicabile, faţă de faptul istoriat
din varianta de timp în care au vieţuit actanţii princi-
pali: Vasile Lupu – Bogdan Hmielniţki. Dar, vorba lui
Jacques Le Goff, „istoria trebuie să fie făcută cu toate
documentele”4, fie scriptice, de cancelarie domneas-
63
Opinii
că, de poet meditativ, fie culturale, comportamenta-
le. Literatura nu-şi pierde calitatea de „document”
atîta timp cît semnele incifrate îşi găsesc decriptarea
corectă.
Dacă privim nunta fiicei lui Vasile Lupu
numai prin grila romanului, cercetarea depăşeşte in-
teresul strict etnografic şi istoric. Mai precis, sfera re-
ferenţială se lărgeşte. Avem de întîmpinat dificultăţi
dictate de subiectivitatea autorului. În acelaşi timp,
faptul brut, originar capătă prestanţă prin scriere şi
reconstituire etnografică. El renaşte în cuprinsul flui-
dic al textului artistic. Dacă ţinem seama şi de faptul
că Mihail Sadoveanu era un excelent cunoscător al
culturii etnografice şi, deopotrivă, al istoriei, că pro-
teja autenticitatea în modelările estetizante, înseam-
nă că putem utiliza cu deplină încredere informaţiile
cuprinse în paginile romanului. De altfel, pot fi con-
fruntate şi cu alte surse documentare. O consemnare
succintă a evenimentului istorico-marital în discuţie
a lăsat-o Miron Costin în Letopiseţul său, cu multe
referinţe la situaţia grea, conflictuală, în care se afla
domnia lui Vasile Lupu: „Şi într-acesta anu au căuta-
tu a face lui Vasilie-Vodă şi veseliia fiei sale, Roxan-
dei, după Timuş, feciorul lui Hmil hatmanul căză-
cescu, în anul 1652. Mare netocmeală în depotriva
caselor şi a hirelor! Aceasta era parte o domnie de 18
ai şi împărăţiei cu bivşug şi cu cinste sămănătoare, iar
cealaltă parte de doi ani ieşită den ţărănie. Ruscile cu
«lado-lado» pen toate unghiurile, ginirile singur faţă
numai de om, fără toată hirea de hiară”5.
Pregătirea pentru nuntă şi masă nu are
alură sărbătorească, după datină, ci de ultimatum
despotic, deosebit de periculos pentru ţară. De aceea,
nunta lasă impresia unui rapt. Căzăcimea devenise
putere militară de temut în această parte a Europei.
Hatmanul Bogdan Hmielniţki putea oricînd strînge
o oaste de peste 100.000 de cazaci şi de tătari, ţinînd
sub teroarea morţii toate ţinuturile din zonă. Ţinta
predilectă era Polonia, pe care neînfricatul hatman
de la Don o trecea prin „foc şi sabie”, de fiecare dată
cînd îl apuca setea de jaf. Chiar în perioada negoci-
erilor de nuntă „au purces asupra craiului leşescu”,
poate ca avertisment la adresa viitorului socru al lui
Timuş. Ostilităţile au durat ceva vreme în ţara vecină,
iar polonezii s-au ţinut bine; însă pagubele umane au
fost de neimaginat. Cruzimea năvălitorilor din răsă-
ritul asiatic n-a cunoscut margini, „că aşa aşezase cu
soltanii, cum la acel război un rob să nu ia tătarii, ce
tot sub sabie să puie, să să mai împuţineze oamenii
de oaste den Ţara leşească”5.
Moldova lui Vasile Lupu era o pradă prea
uşoară. Teribilul hatman avea, însă, alte planuri: do-
rea încuscrire, adică să pună mîna nu numai pe Ţară,
dar, mai ales, pe fiica nefericitului voievod, Ruxan-
64 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
dra, pentru grobianul şi sălbaticul Timuş. Asocierea
în luptă cu tătarii a avut un rol însemnat în făurirea
imaginii despre năvălitorul din Răsărit, fapt ce s-a
resimţit negativ pînă în zilele noastre. Totdeauna, în
cazuri de agresiune extremă, chipul celuilalt capătă
note şi culori dintre cele mai sumbre. Tătarii deja îşi
creaseră nume rău pentru bestialităţile fără seamăn,
săvîrşite încă din secolul al XIII-lea, cînd au trecut
„prima dată” peste Nistru, pe teritoriile noastre. Nu-
mele lor devenise similar cu pîrjol, jaf, robie, moarte.
Într-un cuvînt, pentru locuitorii carpatici, care au su-
ferit necurmate sîngerări în decursul secolelor, tătarii
nu erau imaginaţi ca avînd chipuri umane. Lui Nico-
lae Iorga i se datorează un portret-şablon, elaborat în
spiritul oralităţii şi cu supoziţia că ar fi fost fabricat
de moldovenii de altădată, victime ale năvălitorilor.
În baza acestui portret hidos, crede istoricul, carpa-
ticii îi identificau pe răufăcători. Citim: „Mulţimea
tătarilor urîţi, cu faţa galbenă, brăzdată încă din tine-
reţe cu adînci săpături, cu ochii mărunţi, înfundaţi în
amîndouă părţile nasului cîrn, cu părul rar şi aspru,
cu buza de jos spînă, se hrăneau din bogăţiile tuturor
vecinilor, îngrămădite, prin furtişaguri învingătoare,
în satele lor murdare, cu bordeie nevăruite, în care
numai robii munceau păzind turmele, culese în ja-
furi. Hanul, într-o locuinţă ceva mai răsărită, primea
darurile mîrzacilor, care erau boierii tătari, şi birul
învinşilor. Aceştia erau tătarii, duşmanii cei mai gro-
zavi ai tuturor celor ce nu se pot apăra”7.
Este o fantezie literară. Autorul a intuit,
însă, mecanismul psihologic de constituire a chipu-
lui cînd celălalt se arată pe treptele subumanului. Eul
nu are motive să reacţioneze altfel. Şablonul revine
la lumina conştiinţei totdeauna cînd se iveşte prile-
jul, indiferent de gradul de cultură şi de civilizaţie al
subiectului. Este şi cazul celor două categorii de par-
ticipanţi la nunta narată în Letopiseţul cronicarului,
ca şi în romanul sadovenian. Sabia şi focul transfor-
mă masa de nuntă în prilej de plîns şi de întristare,
pentru unii; pentru alţii, în petrecere dezlănţuită şi în
sărbătoare cu chip „grotesc”. Nu numai moartea, dar
şi masa-prilej poate avea „o mie de feţe”.
Problema poate fi pusă în aceşti termeni,
fără restricţii ori prejudecăţi: Sadoveanu a istoriat
literatura, Nicolae Iorga a literaturizat istoria. Un
citat dintr-o „istorie a animalelor” întăreşte ideea
de şablon cultural, cum a intuit-o şi Nicolae Iorga.
De data asta hunii se află în rol, ca însemn negativ
privind năvala lor teribilă şi ucigaşă asupra Europei:
„Hunii, care au întreprins această dureroasă peregri-
nare erau un popor de călăreţi. Se cunoaşte descrie-
rea lui Ammanus Marcellinus, un grec din Antiohia,
descriere care a intrat în toate cărţile de şcoală: după
opinia sa, hunii şi caii lor erau de o urîţenie respin-

gătoare. Aveau corpuri diforme; se hrăneau cu rădă-
cini sălbatice; erau ţintuiţi pe caii lor; puneau carnea
crudă sub şa pentru a o încălzi puţin călărind, fiindcă
nu o frigeau niciodată; la fel ca animalele, hunii nu
aveau nici o religie, nici măcar superstiţii. Singura lor
însuşire pe care o aveau în comun cu alţi oameni era
setea lor nepotolită de aur”8.
Autorul nu dă crezare cuvintelor, de aceea
corectează imaginea, găsind explicaţii, în fapt, pla-
uzibile: „Deşi acest portret pare să fie desenat după
natură, continuă autorul pe aceeaşi pagină, el nu e
decît o caricatură. Hunii nu trăiau deloc ca nişte ani-
male sălbatice. Ei aveau idei interesante şi profunde
despre univers. Istoria ascensiunii lor fulgerătoare
dovedeşte că nici fizic nici intelectual, aceştia nu erau
inferiori popoarelor barbare din Europa. Aveau o ex-
celentă administraţie, simţul disciplinei, talent diplo-
matic şi strategic”.
Rămîne de văzut în ce măsură se distingeau
prin „simţul disciplinei”, altfel decît sălbaticii cei mai
înrăiţi, ori prin „talentul diplomatic”, folosit în forţă
şi sub teroarea morţii. Era vorba mai sus de mentalul
celor din jur, pe cale de a se fixa în chip de şablon,
în baza observaţiilor directe privind comportamen-
tul în totalitatea lui, inclusiv vestimentaţia – chipul,
hrana, obiceiurile.
Între cuvinte şi bucate. Ambele îşi dau în-
tîlnire pe calea facultăţilor culinare asociate şi/ sau
comune. Cuvintele sunt esenţe ale primordialităţii,
pentru cine încă mai este în putere să le perceapă
şi să le înţeleagă. Prin ele Dumnezeu a făcut lumea,
ne spun textele; iar bucatele par întruchipări ale cu-
vintelor, rostuite şi însămînţate din geneză în trupul
Pămîntului, din care au ieşit plantele bune de gătit
şi de vorbit; sau bucăţi din fiinţa divinităţii care s-a
sacrificat din dorinţa de aventură cosmică, ieşind la
iveală soare şi lună, munţi şi forme vegetale, cum ne
spun mitologiile. Aşa se înţelege masa ca dar venit de
sus, în momente de graţie; ca şi vorbirea frumoasă
de care nu se poate bucura oricine. Tehnic vorbind,
cuvintele se aşază în fraze ca în reţetare, după o lo-
gică subtilă. Astfel devin practicabile, inteligibile şi
comestibile spre îndestularea celui iubitor de hrană
sufletească. Ce este mai plăcut fiinţei omeneşti, atî-
ta timp cît se păstrează ca făptură creaturată, decît
o masă îmbunătăţită cu pîine, fructe şi vin, urmată
de rugăciune de mulţumire şi de laudă. Despre bi-
nefacerile lumeşti ale unui astfel de tip de agapă se
pomeneşte şi în Ecclesiastul, cel mai pesimist poem
din Vechiul Testament: „Cu adevărat, iată ceea ce am
văzut că este bine şi frumos. Să mănînce şi să bea şi
să trăiască omul bine în tot lucrul cu care se trudeşte
sub soare, în vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu,
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Opinii
că aceasta este partea lui./ Şi ori de cîte ori Dumne-
zeu dă omului bogăţii şi bunuri şi îi îngăduie să mă-
nînce şi să-şi ia partea lui şi să se bucure de munca
lui, acesta este un dar de la Dumnezeu./ Căci el nu se
gîndeşte prea mult la zilele vieţii lui, fiindcă Dumne-
zeu îl ţine prins cu bucuria inimii lui” (5. 17-l9).
Iată, cartea sfîntă pledează pentru bucuria
de a mînca. În folclor se spune, în spiritul antropo-
logiei teologice: „Omul sfinţeşte locul”, în asociere cu
varianta la fel de cunoscută şi de respectată: „Masa
sfinţeşte omul”. Este vorba de masa care înalţă şi spi-
ritualizează prin comuniune, care-l transformă pe
individul obişnuit în fiinţă sensibilă şi gînditoare,
capabilă să deosebească răul de bine, urîtul de fru-
mos. În asemenea dimensiuni ale existenţei au depli-
nă libertate de mişcare sfîntul, geniul şi eroul, aceia
care sunt chemaţi în imaginarul din totdeauna să
intermedieze între Dumnezeu şi om, între „raiul de
sus” şi „raiul de jos”. Individului obişnuit îi revine să
deprindă măsura, gîndul cuminte de a se bucura, pe
cît posibil, de „clipa cea repede”.
Să nu se creadă că agreez discuţiile inflama-
te despre teze religioase care, în fond, îndepărtează
de adevărul de credinţă. Totuşi, omului contempo-
ran îi stă în faţă, mai mult ca oricînd, alternativa: să
adopte măsura în purtare şi în vorbire, cum ne învaţă
buna tradiţie; să se avînte cu nesocotinţă în vîltoarea
„schimbărilor” cotidiene, fără orizont, fără moralita-
te. Pe scurt, să adere la bucătăria tradiţională, baza-
tă pe produse naturale sau la alimentaţia modernă,
incitantă, intens recomandată prin reclame zgomo-
toase şi înşelătoare. Prezintă interes şi ispită o vizi-
tă în interes culinar la orice hipermarket, fast-food,
Mc. Donald’s, Carrefour, Tesco sau Wal-Mart, unde
produsele sunt rapid şi ingenios procesate, preparate,
ambalate după tehnologia case ready, fără bănuiala de
sindrom PSE în perspectivă, de vreun bacil modern
tip E coli 0157:H7 ori salmonela, care să ducă direct şi
urgent la toxiinfecţie alimentară, la obezitate, boli de
inimă, diabet. Pizzeriile aşteaptă, cofetăriile au uşile
larg deschise, vînzătoarele sunt drăguţe şi serviabile.
Prefer, aşadar, să pun pe seama idealismu-
lui mitologic şi religios povestea culinară a cuvinte-
lor-plante, atîta vreme cît aceasta mai are încă putere
concurenţială şi poate constitui un avertisment, cel
puţin privind starea noastră curentă de cădere şi de
inconştient dezmăţ sabatic. Ne vin şi scriitorii în aju-
tor. Peste tot, în mitologiile de mare tradiţie, sume-
riană, egipteană, hitită, indiană, zeul suprem se în-
grijeşte de hrana şi de sănătatea apropiaţilor săi, cele
două utilităţi vitale ale organismului antropocosmic;
sau se sacrifică el însuşi întruchipîndu-se în forme
simbolice, cu valoare totemică, descoperind plante-
le care asigură sănătatea şi, uneori, „nemurirea”. În
65
Opinii
Olimp, Zeus îşi avea bucătarul său. Şi Cuparul. Ori-
cum, bucătarul s-a născut înaintea scriitorului; şi
încă în Olimp.
Şi ne mai spun scriitorii din vechime că
oamenii de vază, cu conştiinţă de sine, se întruneau
periodic împrejurul unei mese, ritualic pregătită, ca
în Ospăţul lui Platon, ca în Saturnalia lui Macrobius.
În acele momente alese şi rare, se învredniceau să
poarte discuţii înalte, să readucă în memorie, să re-
constituie şi să „facă prezente” evenimente antropo-
cosmogonice, cu deplină încredere şi convingere că
ele s-au petrecut întocmai. Masa repeta cosmogonia
(Mircea Eliade). Unii vorbeau cu autoritatea iniţia-
ţilor şi a cunoscătorilor; ceilalţi, mai tineri, ascultau,
primind sfaturi bune pentru viaţa de familie şi de ce-
tate. Aici se află, în germen, învăţămîntul organizat,
tip Lyceum, ca să nu mai vorbesc de întrunirile libe-
re ale sofiştilor. Protagoras, Socrate, Platon au pus
umărul la toate. În replică, şi-a făcut loc Satyriconul
lui Petronius, dar mai ales ospeţele scandaloase ale
imperatorilor romani. De altfel, chiolhanurile celor
„doisprezece cezari” (Suetonius) au echivalat cu ade-
vărate seisme care au schimbat iremediabil destinul
Romei şi al Europei.
A rămas meşteşugul imitaţiei şi al invenţi-
ei: bucătarul lui Zeus a coborît din Olimp, uitînd de
zei, de ambrozie şi de soma. Doar scriitorul, poetul
îndeosebi, se încăpăţînează să se viseze printre feri-
ciţii olimpieni, punîndu-şi masca geniului, în delir
erotico-bahic. Să-l ascultăm, de pildă, pe Ovidiu: „Ia
doar în degete hrana; şi-aici şi-are loc gingăşia; mîini
unsuroase de ai, faţa să nu ţi-o atingi. Nu lua nimic
înainte în gură, dar cînd eşti la masă pofta să ţi-o înf-
rînezi şi să mînînci mai puţin. De-ar fi văzut pe Elena
mîncînd cu prea lacomă poftă, Paris ar fi murmurat:
«Proastă răpire am făcut!». Tinere, nu vă stă rău cînd
o cupă goliţi la ospeţe: Bachus e bine privit de al Ve-
nerei copil.” (Arta iubirii, Ediţie de Dorin Onofrei,
Gunivas, Chişinău, 2009, p. 228).
Nu trebuie să ne mire că scriitorul îşi punea
uneori masca bucătarului ori memora reţete culinare
pe care le împărtăşea şi altora. Neagoe Basarab se pu-
tea menţine în rezervă. Cursul vremii încă nu se mu-
tase în direcţie renascentistă. Nici Anton Pann nu-şi
putea îngădui multe libertăţi în jocul cu măştile. Cel
mult, în Hristoitia şi în Povestea lui Nastratin Hogea ,
se arăta preocupat de ceremonialul aşezării la masă,
de ierarhia şi ordinea participanţilor, de ţinută. Sub
aspect instructiv, cu adresă la bunele maniere, „finul
Pepelei” se apropie mai curînd de ctitorul Mănăsti-
rii Curtea de Argeş decît de tratatele de bucătărie,
de Reţetele cercate... (Kogălniceanu-Negruzzi), carte
apărută aproximativ în aceeaşi secvenţă de timp cu
Hristoitia.
66 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Nu ştiu dacă şi în alte literaturi s-a întîm-
plat ca bucătarul să-l nască pe scriitor. La noi, este
cazul lui Nicolae Filimon. Era mult mai apreciat
printre celebrii petrecăreţi de mahala bucureşteană
(unii dintre ei, feţe simandicoase, cu descendenţe
princiare), decît în lumea literară. Ştim sigur asta din
cronica vremii. Lecţia lui practică şi în văzul lumii,
despre batalul haiducesc, mai întîi „în cîrlige”, apoi
„în mormîntul de jeratec” pînă facea un „pocnet ca
al unei bombe ce ieşea dintr-un tun”, de se speriau şi
poterile domniei, s-a păstrat în memoria contempo-
ranilor şi nu numai. Mult mai tîrziu s-a hotărît s-o
consemneze în scris, aşa cum o cunoaştem din Cio-
coii vechi şi noi. Prin Al. Odobescu şi Ion Creangă
tradiţia conexiunii celor două domenii culinare (re-
prezentate prin masa de bucătărie şi masa de scris) a
căpătat extindere în direcţie cinegetică şi boema ma-
rilor oraşe. Cu ani în urmă a fost dat publicităţii un
Album literar-gastronomic, „propus, cules şi scris de
Octavian Stoica şi Marius Vulpe”9. Figurează scriitori
români din toate timpurile şi mulţi dintre ei se justi-
fică în sfera esteticului numai prin arta de a fantaza
pe teme gastronomice. Iar capodopera scrisă a bucă-
tăriei româneşti avea să poarte tot semnătura unui
literat, reputat practician, de altfel, anume Radu An-
ton Roman10. Numele de scriitor al lui Radu Anton
Roman s-a transformat în renume de bucătar, spre
marea satisfacţie a zeloşilor gurmanzi care preferă
arta culinară înaintea industriei alimentare.
Sadoveanu nu este un precursor; dar deţine
capul de serie într-o direcţie în care nu are concu-
rent pe măsură: dacă îl judecăm cu cărţile pe masă,
se dovedeşte a fi un cunoscător ireproşabil al bucă-
tăriei tradiţionale. În sens mai larg, un etnolog com-
plet, deţinînd cunoştinţe dobîndite direct de la faţa
locului, după multe decenii de călătorii „de studii”
prin sate. Opera lui, evocatoare şi descriptivă în ma-
nieră iconografică, furnizează informaţii de maximă
încredere, din toate domeniile culturii săteşti, de la
vestimentaţie la meşteşuguri, de la obiceiuri calen-
daristice şi de familie la cîntece de pahar. Printre al-
tele, a semnalat una dintre cele mai alese variante ale
Mioriţei, text ce întruneşte, cu aceeaşi rigoare, valo-
rile etnografico-estetice şi metafizice recunoscute de
către specialiştii în materie.
Autorul Baltagului n-a întreprins culegeri
folclorice în sensul profesionist al cuvîntului, deşi era
în deplină măsură s-o facă, înaintea multora dintre
cei mari şi consacraţi. Şi-a rezervat rolul de observa-
tor „activ”, în folosul beletristicii; după cum nu şi-a
propus să redacteze un tratat complet de bucătărie,
enciclopedic, cu preocupări descriptive, deschideri
culturale şi mitologic, în sensul lui Radu Anton Ro-
man; nici măcar un reţetar tip Kogălniceanu-Negru-

zzi, deşi deţinea o sumedenie de formule în această
privinţă. În schimb, la el bucătăria se cuprinde în
scriitură; o artă în mişcare, am spune, adică nu este
desprinsă secvenţial din circuitul de zi cu zi, cum pă-
cătuiesc reţetarele clasice. Hrana îl însoţeşte pe om cu
perseverenţă şi în împrejurări variabile, iar popasul
în sine ce i se consacră în chip de masă nu este decît
un moment dintr-o întreagă înşiruire de experienţe
previzibile. Aceasta ar fi o primă caracteristică a ima-
geriei culinarului din scrierile lui Mihail Sadoveanu.
Ar mai fi de spus că, alteori, secvenţa masă
este pregătită din timp şi cu grijă, un punct de ajun-
gere, de fală şi de sărbătoresc. Aşa se întîmplă în ro-
manul Nunta domniţei Ruxandra. Alteori, momentul
năvăleşte pe neaşteptate, se desfăşoară în etape ne-
prevăzute, ca o calamitate fără şansă de stăvilire. Este
întîmplarea în care, pînă la urmă, s-a antrenat cu
toată fiinţa Abatele de Marenne; ori paşnicii bătrînei
din naraţiunea La crîşma lui Moş Precu. Mai adesea
şi „mai mereu” i se consacră prilejului o clipă grăbită
în decursul unei zile agitate, la un simplu popas de
căruţă, sub o tufă de margine de pădure; un simplu
accident repede trecător. Mihai Lupescu insistă asu-
pra momentelor de comuniune masă-muncă-ma-
să. Într-o agitaţie permanentă se află Vitoria Lipan,
în peregrinările ei disperate pe Valea Bistriţei, ca şi
Ionuţ Păr-Negru, în misiunile lui singuratice şi se-
crete la comanda domniei. Dar chiar şi în situaţiile
presante autorul îi pune pe eroi să confirme calitatea
bucatelor în cuvinte cumpănite şi în gesturi ceremo-
nioase de masă domnească. Mai este apetitul pentru
aventură; orice expediţie de vînătoare sau cu undiţa,
indiferent de rezultat (pagubă, cîştig), se încheie cu
o masă veselă, copios aromată cu poveşti specifice
breslei.
Cum opera scrisă a lui Mihail Sadoveanu
este un paraunivers de viaţă ruralo-urbană, în cu-
prindere istorică, secvenţele culinare se arată într-o
multitudine de feţe, fie şi numai schiţate, esenţiali-
zate; ar fi şi aceasta o trăsătură a „bucătăriei” sale,
ca o înfăţişare a mentalului în totalitate. „Locuitorii
aceştia de sub brad, ne spune autorul despre oamenii
pe care i-a iubit cel mai mult şi mai mult, sunt nişte
făpturi de mirare. Iuţi şi nestatornici ca apele, ca vre-
mea răbdători în suferinţi ca şi-n ierni cumplite, fără
griji în bucurii ca şi-n arşiţele lor de cuptor, plăcîn-
du-le dragostea şi beţia şi datinile lor de la începutul
lumii, ferindu-se de alte neamuri şi de oamenii de la
cîmpie şi venind la bîrlogurile lor ca fiara în codru
– mai cu seamă stau ei în faţa soarelui c-o inimă ca
din el ruptă; cel mai adesea se desmiardă şi luceşte
– de cîntec de prietenie. Aşa era şi acel Nechifor Li-
pan care acum lipsea. Aşa au întîmpinat-o în drumul
ei pe Vitoria Lipan şi alţii, nu numai moş Pricop. La
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Opinii
Borca a căzut într-o cumătrie. Le-au ieşit în cale oa-
meni, au apucat de căpestre caii şi i-au abătut într-o
ogradă. Erau aprinşi la obraz şi aveau plăcerea să cin-
stească pe drumeţi şi să-i ospăteze. Vitoria a trebuit
să se supuie, să descalece, să intre la lăuză şi să-i puie
rodin sub pernă, un coştei cu bucăţele de zahăr şi pe
fruntea creştinului celui nou o hîrtie de douăzeci de
lei. Ş-a închinat cu paharul de băutură cătră nînaşi, a
sărutat mîna preotului, ş-a arătat tuturor celor care
vreau s-o asculte că are năcaz c-o datorie de bani la
Dorna, pe care de atîta vreme o urmăreşte şi n-o mai
poate împlini”.
Eroii din Baltagul parcă dau ascultare Ec-
clesiastului („Să mănînce şi să bea şi să trăiască omul
bine în tot lucrul cu care se trudeşte sub soare în
vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu...”) Aşa este
şi frumos, şi bine. Iată la ce rang de maximalitate axi-
ologică se plasează hrana, dacă îşi găseşte rostul în
freamătul vieţii şi în momentele cele mai antrenante.
Ce ar fi mai presant, în existenţa plenară a omului,
decît jocul, naşterea şi moartea? Să se observe dife-
renţa stilistică de gîndire dintre reputate personali-
tăţi ale Atenei şi documentul scripturistic citat. Pen-
tru adeptul dialogurilor platoniene, şi frumosul, şi
binele, neapărat cu majuscule, sunt valori absolute,
pure. Ele s-au născut din exerciţiul mintal prin eli-
minarea anteriorităţii contingente, pentru a se insta-
ura în abstract ca vîrfuri de gîndire de neclintit. Spre
această sferă înaltă tinde filosoful pentru a se crede
fericit şi senin. Dincoace, hrana ca pretext de întîm-
pinare cu sinele şi cu semenii înseamnă un test de
comportament în „clipa cea repede”. Omul participă
la acest tip de spectacol existenţial pentru că aşa e
„bine” şi „frumos”; şi ca să facă pe voia cuiva, stăpîn
cu adevărat peste vîrfurile de gîndire şi de fire, dat
fiind că le are în pază. Toate fiinţează întraolaltă, şi
naşterea, şi nunta, şi jocul. Vitoria le întîmpină fără
tulburare evidentă. Şi, mai ales, ca să nu se simtă în-
singurată.
Petrecerile curg lanţ, la ordinea zilei şi cu
grăbire. Celebra ospitalitate (care vine din adînca
arhaitate şi nu este doar „specific românească”, după
cum se spune prea adesea) pare a cunoaşte aici une-
le restricţii. Vitoria Lipan, „străina”, participă la un
botez pentru că aşa se cuvine în lumea creştină; este
răpită de pe drum şi dusă în faţa nunilor şi mirilor, să
cinstească cu oamenii din alaiul sărbătoresc. Ospita-
litatea în adevăratul înţeles al cuvîntului, cu întîmpi-
nare ceremonială şi bucuria facerii de bine, eroina o
găseşte la moş Pricop. Acesta stă în calea drumeţilor
ca să-i ajute la nevoie. Procedează decis, ca o datorie
morală: „Ehe! Nu merge aşa, femeie. Vii de la Tarcău
şi te duci la Dorna şi nici măcar nu ţi-s caii în bună
rînduială. Ba mă supăr. Trebuia să baţi la uşă şi să
67
Opinii
strigi la babă să-ţi deie drumul. Să-ţi deschidă graj-
dul pentru cai să le puie fîn sub bot. Să v-aduceţi în
casă buclucurile şi să vă hodiniţi. Să vă dau o bucată
de pîne uscată ş-un pahar de apă. Atîta am, atîta vă
dau, dar să nu-mi faceţi mie de ruşine să staţi sub pe-
retele meu. Şi caii să-i potcoviţi din nou. Eu îs fierar
şi potcovar, iar potcoavele nu le pot bate decît mîni
dimineaţa. Astăzi e sfînta Duminică. Am fost la bi-
serică; pe urmă am făcut o leacă de popas la crîşmă”.
Masa anunţată nu se limitează, fireşte, la
pîine şi apă, simboluri ale ospitalităţii domneşti.
După semnele de bună primire şi în faţa bucatelor
aşezate cu dărnicie, inimile se desfată, iar cuvintele
frumoase curg din belşug.
Se cultivă şi ospeţia în fală şi cu ifose. Ma-
estră în această privinţă este comisoaia Ilisafta din
Fraţii Jderi. Marea ei dorinţă era să primească sub
acoperişul casei pe însuşi domnul Ţării, să-l ospă-
teze cu clapon umplut, fără seamăn de gustos, „de
care mînca şi Mavrichie-împărat, să-i ureze sănătate
şi să-l privească muiereşte dacă a mai încărunţit”. O
altă invitaţie la ospeţie, în stil românesc şi bistriţean,
e înfăţişată în cartea Măria Sa Puiul Pădurii. Gru-
pul de negustori de pe meleaguri îndepărtate sunt
abătuţi din cale, ca în Baltagul, şi invitaţi la castel,
să se bucure şi ei că ducele Valentin de Brabant o
mărită pe Genoveva cu un viteaz oştean al Crucii.
La Hanul Ancuţei e o schimbare de stil. Persoanele
care se întîlnesc aici reprezentînd populaţia Moldo-
vei în tipuri umane şi socio-profesionale (un oştean,
un călugăr, un cioban, un zodier – adică un înţelept)
se află în competiţie de cuvinte frumoase şi de dis-
cursuri mărturisitoare privind experienţa de viaţă
încercată, de fiecare în parte, pentru cunoaştere şi
luare aminte, ca povestire pilduitoare. Nu mîncare,
nu băutură. G. Călinescu a reţinut, puţin contrariat,
frazarea savantă şi maiestuoasă, de divan împără-
tesc. Puiul pregătit în ţepuşă ori pe jar, vinul adus
direct din beciul rece şi întunecat nu-s decît pretexte
pentru cei adunaţi la Han, ca într-un popas sufletesc.
Vorba frumoasă primează, pentru că încearcă să în-
scrie în poveste chipul păcătoasei şi trecătoarei fiinţe
omeneşti. Cana de lut, nouă şi plină, atunci adusă de
crîşmăriţa cea dăruită cu frumuseţe şi farmece, tre-
buie băută cu încrîncenare, pe loc; şi răsturnată, să
se scurgă ultimele picături, ca şi cuvintele de înche-
iere, pentru că, oricum, nu mai sunt de trebuinţă. Îi
rămîne nemţeanului, altădată oştean vrednic al lui
Ştefan cel Mare, să se lase prostit de lacrimi ori să
caute un vrăjmaş cu care să se înfrunte în suliţe şi
în săbii, re-intrînd în voia Stăpînului Zalmoxis. În
acest punct Sadoveanu se desparte de Ecclesiast.
La o primă privire, se constată mari deo-
sebiri între formula culinară preconizată meşteşugit
68 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
de Radu Anton Roman şi preferinţele scriitorului
din Fălticeni: primul, afişînd erudiţie şi spirit oră-
şenesc, al doilea, afirmîndu-se pe cont propriu şi re-
vendicîndu-se de la înaintaşii din adîncul anonimat.
Firul care-i uneşte hotărît este dorinţa amîndurora
de a se menţine în albia autohtonismului, în tăce-
re precaută la ruralistul Sadoveanu, cu recunoaşte-
re francă şi încredere nedesminţită la al doilea, mai
tînăr şi mai ambiţios. Însă dacă-i interogăm pe tema
rețetarelor (în forme simple: borş, sarmale, mămăli-
guţă, iahnie de fasole), echipajul bucatelor, meşteşu-
gul punerii în formă şi interesul sentimental cu care
este aşteptată gospodina, ai impresia că cei doi vor-
besc în dialecte diferite. Cu siguranţă, bogăţia unei
limbi nu stă numai în forme rafinate dar extenuate
prin uz; e utilă şi asocierea expresiilor dialectale uita-
te în colţuri de vorbire, dar care aşteaptă să-şi rever-
se aromele în modulaţii nebănuite. La fel, obiceiurile
regionale reprezintă surse de revitalizare a reţetare-
lor culinare. Pentru borş, Radu Anton Roman reţine
în sumar 21 de „feluri”, lăsînd la o parte ciorbele şi
supele. Mare lucru!, ar spune cîrcotaşul amator de
fast-food: o găleată de apă, un drob de sare şi o legu-
mă. Dar fiecare reţetă în parte se bazează pe o plantă
reală (şi miraculoasă; ori pasăre sau altă vietate), se
armonizează cu aditivi numai în meşteşugirea bucă-
tarului-prozator. Iar dacă neştiutorul se încruntă, la
început, cu neîncredere, mai cere o porţie după ce se
dumireşte, ca Abatele de Marenne.
Iată o reţetă „banală” de iahnie de fasole
(sunt două variante, la p. 229 şi la p. 588; una pen-
tru uz mai general, cealaltă „ca la Maramureş”). Pri-
ma, marcată prin titlul Elementele componente prin
indicarea proporţiilor. „500 g. fasole boabe, 100 ml.
untdelemn; 3 morcovi; 1 lingură boia; 1 lingură oţet
aromat cu tarhon; 1 lingură pătrunjel; 1 lingură za-
hăr; 3 cepe; 2 ardei graşi; 2 roşii; 1 căpăţînă usturoi;
cîteva fire de tarhon tocat; 200 ml. bulion gros de ro-
şii; 1 foaie de dafin; sau, piper după poftă (care poftă,
în post?); 1 ceaşcă smîntînă (aşa da, dar e opţional
– auzi, „smîntînă opţională!”. Şi: mod de pregătire:
„Seara: Fasolea grijită bine se pune la în-
muiat în multă apă rece.
Dimineaţa:
se pune fasolea la fiert o oră şi jumătate, la
foc potrivit, în trei litri cu apă cu sare, să scadă;
se rad morcovii şi ceapa, se toacă din cuţit
ardeii graşi şi roşiile;
se călesc în ulei cu boia;
se sting cu bulion de roşii şi oţet şi un pic
de vin;
se toacă usturoiul, tarhonul, pătrunjelul;
dacă fasolea a fiert (ideal e să fi scăzut sufi-
cient cît să fie mai puţin de jumătate de litru zeamă –

dar atenţie să nu se prindă) se adaugă zarzavatul că-
lit, usturoiul, tarhonul, zahărul şi foaia de dafin, sare,
piper, şi se lasă să bulbucească vreo zece minute, să
se unească toate, dar mestecînd des, să nu se ardă;
se presară pătrunjel, e distinsă; însă, dacă o
faceţi de frupt, cu smîntînă, e absolută”11.
Este o reţetă savantă şi greu de realizat. Bu-
cătăria tradiţională propriu-zisă se vede nevoită să
cedeze faţă de industria alimentară, cu semiprepara-
te care aşteaptă în galantare. Omul modern se deci-
de pentru o soluţie mai comodă; pentru moment, el
preferă să pună un pui refrigerat la aparatul cu mi-
crounde. Iahnia de fasole o amînă pentru altă dată,
cînd va putea să facă o escapadă prin restaurante cu
colegii de birou.
Iahnia de fasole nici nu figurează în reţeta-
rul lui Mihai Lupescu, în schimb apare borşul exce-
lînd prin simplitate. „El se face aşa: se fierb fasolele
în oală, cu ceapă, pătrunjei, cimbru ş. a. şi, cînd au
fiert bine, de se sfarmă lesne între degete, se adaugă
şi sare. Dacă sunt fasole multe în oală, se mai ieu
din ele şi se lasă în oală după gustul gospodinei, mai
rari, ori mai dese. Se toarnă peste fasole borş, potri-
vindu-se de acru, şi se lasă de mai dă cîteva clocote.
Cei ce nu sufăr de Cel pierit, pun în borş şi chiper
negru ori roş, lăsîndu-l şi mai acru; cine are, pune în
el şi prăjitură de ceapă cu oloi ori untdelemn. Cînd
e gata, se pune în strachină, se lasă de se mai răceşte
puţin şi apoi se dă la masă. Borşul cu fasole e mînca-
re de post, şi, rece, e foarte bun mîncat cu mămăligă
caldă şi mai ales prăjită”12. Precizarea că „e de post”
are înţelesul de consemn. Postul se respectă, ca şi
cum ar fi altă faţă a sărbătorescului: după cum sunt
puse sub interdicţie bucatele „de dulce”, conform ca-
lendarului culinar, şi cele de post trec în rezervă.
Unde a inovat bucătarul Radu Anton Ro-
man? În abundenţă, în risipă de cuvinte şi de ali-
mente, pînă la supraaglomerarea, cum s-a văzut, a
reţetei. A dat amploare formulelor culinare tradiţi-
onale, simple la origine; cum s-ar spune, le-a „mo-
dernizat”. Cît pare Sadoveanu enervant de locvace în
mai toate prilejurile, cînd este vorba de bucătărie se
arată foarte economicos în vorbe. Informaţiile pen-
tru o singură reţetă se culeg smoc cu smoc, din mai
multe locuri ale scrierilor, ca după aceea să formeze
o ţesătură tare. Dacă e borş, aşa să fie, dar cu atenţie
la dreptul de stăpînire a gustului dictat de alimentul
tutelar, lobodă, urzică, fasole ori pasăre. Altfel se iscă
încăierare între componenţi, ceea ce duce la ameste-
curi indistincte, fără personalitate. În istoria bucă-
tăriei, se pomeneşte despre un interesant şi crîncen
război pe tema amestecului neinspirat de legume,
narat competent şi jucăuş de Anton Pann, folosind
izvoare vechi şi de încredere (Povestea poamelor şi a
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Opinii
legumelor).
Fondul sumativ al reţetelor este dictat de
cultură (Savarin – Păstorel – Radu Anton Roman)
sau de natură (în bucătăria tradiţională). Cartea mo-
dernă de bucate excelează în specialităţi dintre cele
mai fanteziste, costisitoare, sofisticate. Asta îi şi asi-
gură „buna reputaţie” printre gurmanzi şi maestre
în arta gătitului. Nu totdeauna diversitatea concordă
cu calitatea. Terminologia poate deruta. De aceea,
bucatele trebuie „cercate”, vorba lui Mihail Kogăl-
niceanu, pentru a fi cunoscute. Tratatul lui Radu
Anton Roman recomandă, cum am văzut, 21 reţete
numai pentru borş. La Mihai Lupescu găsim 57 de
variante; unele dintre ele fiind formulate cu intenţia
de a se face haz de necaz: borş de topor, borş de holtei.
Comparaţia seriilor reţetare arată, ca şi la Sanda Ma-
rin (prioritar tradiţionalistă), raportul dintre cultură
şi natură, în sensul că aceasta din urmă o dovedeşte
pe cealaltă în inventivitate. O paralelă interesantă
s-ar putea face, iarăşi, între borşul cu buruieni din
cartea lui Radu Anton Roman şi formula preconi-
zată la Mihai Lupescu. Diferenţa e aceeaşi, în stil şi
elaborare. Dar să reţinem o precizare la învăţătorul
folclorist: „Borşul cu buruiene poartă diferite denu-
miri: după buruiana ce se pune cel mai mult în borş:
borş cu petrinjei, borş cu steghie, borş cu leuştean, borş
cu ştir, borş cu lobodă, borş cu sfeclă, borş cu marar
ş. a. (Mihai Lupescu, p. 97). Aşadar, încă o posibilă
diversificare a specialităţilor, după natura alimente-
lor. Subînţelegem şi logica neamestecului, punerea în
evidenţă a fiecărei plante în parte prin respectarea
buchetului aromatic propriu. Cine gusta, un strop
doar de borş, unde domnea loboda de mai, însoţită
de suratele ei supuse, nu-l uita şi nu-l confunda în
veci, nici cu neasemuitul gust de ştevie, nici cu acela
de urzică de pădure ori de hasmaţuchi, zbîrciogi de
aprilie, urechiuşe şi hulubiţe de iunie. Dar nici gus-
tul de caras nu se confunda cu acela de boiştean, de
crap ori de somn; aşa cum grasa de Cotnari se recu-
noştea prin gustul ei ales, ca şi frăguţa de bohotin ori
zghihara de Huşi. Cum spunea un bătrîn din oastea
sămănătoriştilor: după multe zile „de dulce”, hribii
par mai de preţ „ca carnea”. Toate acestea erau dorite
şi aşteptate să le vină rîndul. A face caz de miel la
Crăciun şi nu la Paşti, de piftie în iulie, sub pretextul
că pofta dă năvală, nu părea o chestiune de cumin-
ţenie printre gurmanzii carpatici.
Bucătăria lui Mihai Lupescu nu se rezumă
la plante şi la borşuri. Predominante sunt brînzetu-
rile, laptele, carnea, legumele şi fructele. Dacă este
să rămînem în planul compara-tismelor, pot fi sem-
nalate 6 tipuri de brînză la Radu Anton Roman şi 17
la Mihai Lupescu; 19 feluri de sarmale la primul şi
doar 2 la al doilea; 3 reţete de peşte într-o parte, faţă
69
Opinii
de 6 în cealaltă. Carnea se pomeneşte din abundenţă
peste tot, ca şi laptele, dar cu „restricţiile” amintite
privind postul şi starea compozită / naturală a spe-
cialităţilor finite.
Ficţiunile culinare ale lui Mihail Sado-
veanu, folclorice în fond, se aşază între tratatul lui
Radu Anton Roman şi reţetarul de bucate al învăţă-
torului fălticenean Mihai Lupescu, cu înclinare spre
acesta din urmă. Apropieri cu cartea lui Păstorel ar
fi discutabile, întrucît celebrul epigramist tinde să
dea mai curînd satisfacţie gustului orăşănesc, prea
dedulcit cu modele care începuseră să ne răvăşeas-
că la data respectivă. Scrie şi Radu Anton Roman:
„Bon-viveur încrîncenat, Păstorel devora, lăuda,
cultiva, cu un nesaţ fabulos, deliciul unor bucate ro-
mâneşti, fără a se aplica şi asupra originii lor arhaice,
a naturii lor cu precădere spirituală. Era citadin pînă
în măduva pasiunilor sale franţuzite, a culturii sale
hedoniste, se mulţumea doar cu strălucirea culinară
a blidelor pline. Aspira, subtil şi rafinat, doar eviden-
ţa superlativă a savorii mîncărurilor carpatine, se
îmbăta, cu o profundă voluptate, doar de opulenţa
şi eleganţa lor materială, fără seamăn de gustoasă,
ignorînd matricea lor sacră, sensul sacrificial, ritu-
alic” . Iată, şi bucătarii sar, la o adică, la război. De
altfel, gelozia dintre ei, ca şi dintre poeţi, se bine cu-
noaşte.
Din dispută cîştigă cel absent, anonimul.
Ca să ne convingem, se cuvine să consultăm cel mai
sigur document şi îndreptar pentru bucătăria româ-
nească, anume Calendarele. Ele încapsulează mai
multe tipuri de „cărţi”, în forme secvenţiale şi din
perspective multiple, mitico-religioase, socio-cos-
mice, ritualistice, comportamentiste, în imagini, na-
raţiuni şi sfaturi practice. Bucătăria este una dintre
„cărţile” incluse în calendare. Legiuitorul anonim
rînduieşte după trebuinţă, cu măsură şi răspundere,
hrana omului, condiţionînd-o de momente sezonie-
re, de credinţe şi de datini. „Masa-prilej” se implică,
în totalitate, în calendar, dar sub regim distributiv,
după ritmica „deslegărilor” şi a „interdicţiilor”. Un
„străin” nu se poate orienta nestingherit în viaţa cu-
linară a unei comunităţi date şi compacte: sunt zile
consacrate culegerii anumitor bucate „bune de mîn-
cat”; pîinea se coace după reguli convenite; borşul se
prepară în anumite zile; porcul se taie într-o zi dată
şi fiecare parte (capul, inima, şoriciul) cunoaşte dis-
tribuţie calendaristică indicată; dacă mielul nu a fost
sacrificat în primele zile ale primăverii, are şanse să
trăiască multă vreme, iar boul harnic se cruţă pen-
tru muncă. In anumite cazuri, interdicţiile forţează
normele credibile, devenind de-a dreptul ciudăţenii:
gospodinei i se interzice un aliment, nu şi celorlalţi
din familie, ca să aibă spor, să spunem, în mînuirea
70 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
fusului sau în alte treburi de casă; şi capul familiei
trece prin situaţii asemănătoare. Aşadar, hrana nu
este o simplă şi totdeauna plăcută aflare în treabă.
Dar tradiţia are grijă să-l înalţe pe om ca „trestie gîn-
ditoare”, nu să-l coboare printre animale lacome şi
inconştiente.
Calendarul este o călăuză mai mult decît
necesară pentru omul de bună tradiţie şi pune la
dispoziţia fiecăruia experienţe de viaţă dobîndite
în cursul secolelor. Nu-i rămîne individului decît să
apeleze la acest depozit ca să afle cum să procedeze
într-o împrejurare dată. Cine respectă calendarul
lunii ianuarie se vede nevoit să pregătească masa
moaşei, pentru binele casei şi al noului născut (1 ia-
nuarie); sau masa întru întîmpinarea preotului de Sf.
Bobotează, ca să se înmulţească păsările din curte;
apoi nevoia de a se face foc în cîmp, lîngă o fîntînă,
iar gospodarii să se ospăteze cu cîrnaţi, carne friptă,
varză. Pe 16 ianuarie, „e obiceiul să se facă plăcin-
te, să mănînce toţi ai casei şi să dea şi de pomană.
Cine nu mănîncă plăcinte în acea zi, se rătăceşte
cînd pleacă în călătorie”14. Toate sunt „motivate”
prin credinţe, îşi găsesc explicaţia în legende locale,
au modele în vieţi ale sfinţilor. Se cunosc zile, chiar
multe, cînd sătenii se întrec, cu bună ştiinţă, în post
şi rugăciune; dar şi zile faste cînd bucatele alese curg
din belşug. Şi într-un caz şi în altul, oamenii se an-
gajează voluntar şi cu bună dispoziţie, în iluzia că
„petrec” sărbătoreşte. Mai citim, în sursa amintită,
un pasaj oarecum antonpannesc: „Gospodina fierbe
pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca
să rodească peste an. Bobul se mănîncă pentru saţ,
căci după bob omului îndată îi vine sete şi se simte
sătul. Perjele sunt bune căci îndulcesc pe om şi-l po-
tolesc la sfezi şi la mînii. Sarmalele să le laşi mai pe
urmă, căci ele-s neamurile, ele-s sfădăuşe; cît fierb
în oală, tot una clocotesc şi huiesc; şi altul nimeni nu
ocărăşte decît neamul. Străinii sunt ca pîinea şi ca
zahărul, sunt dulci, nu te batjocoresc. Dar mai întîi
să guşti din peşte, ca să n-ai friguri peste an (...). În
ajunul Crăciunului, înainte de a se gusta din grîul
pregătit cu miere, se ia din el o lingură şi se aruncă
în podeală, crezîndu-se că apoi norocul se va ţine
de casă; după alţii – ca albinele, cînd vor roi, să se
prindă bine”15. Se poate spune că omul mănîncă nu
numai din interes propriu, organic. Dacă un iubi-
tor al trecutului observă cît de preţuit este bobul de
grîu, îndeosebi în ajunul sărbătorilor de iarnă, plan-
tele simple, laptele, ar avea motive să se gîndească
la geto-gacii lui Zalmoxis-Deceneu, aceia evocaţi
de Strabon, subînţelegîndu-se o continuitate neîn-
treruptă, dar şi în consonanţă cu mai noua dogmă
creştină. Mihail Sadoveanu a încercat o asemenea
digresiune în Creanga de aur.

În dialogurile „Republica” și „Phaidon”,
Platon prezintă două mituri despre soarta suflete-
lor după moarte.
În dialogul „Republica”, Platon descrie lu-
mea de dincolo în „Mitul lui Er”, la sfârșitul dialo-
gului. Mitul prezintă două idei dominante: metem-
psihoza și criteriul moral după care fiecare suflet
își alege viața următoare. Aceleași idei apar și în
dialogul „Phaidon”. Er, soldat mort în luptă, revine
la viață și povestește ce a văzut în lumea de dincolo.
Lumea morților are elemente din Hadesul mitolo-
giei grecești, dar sufletele își aleg, conform cu încli-
națiile lor, următoarea reîncarnare. Orfeu, căruia
cântecul îi adusese atâta suferință, alege să se reîn-
trupeze într-o lebădă mută. Înainte însă de a-și ale-
ge o altă viață, sufletele sunt răsplătite în cer sau pe-
depsite în Hades, conform cu viața lor. Julia Annas,
exeget al „Republicii”, prezintă pe scurt concepția
din „Mitul lui Er”: „Sufletele sunt recompensate în
cer sau pedepsite în lumea subterană în funcție de
faptele înfăptuite de om pe pământ; după o scur-
gere de timp definită, ele se reîncarnează din nou
și își aleg viața pe care o vor duce”. Înclinațiile și
viețile anterioare au o mare importanță. Alegerea
lui Orfeu poate avea legătură cu un alt mit, despre
lebede, din dialogul „Phaidon”. El merită reprodus
pentru marea sa frumusețe. Socrate povestește: „Pe
cât se pare, eu sunt pentru voi mai prejos decât le-
bedele în ce privește darul profetic. În adevăr, lebe-
dele când simt că au să moară, deși cântau și mai
înainte, atunci cântă mai mult și mai frumos decât
oricând, bucuroase că se vor duce la zeul căruia îi
slujesc. Iar oamenii, fiindcă se tem de moarte, po-
negresc și pe lebede, zicând că ele atunci își jelesc
moartea sau cântă de durere. (...) Eu nu cred că nici
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Eseu
Imaginea lumii
de dincolo în miturile
lui Platon
Niadi-Corina CERNICA
acestea, nici lebedele nu cântă un cântec de dure-
re; dimpotrivă, mi se pare că ele, fiind inspirate de
Apollo, simt de mai înainte că se apropie de ferici-
rile lumii lui Hades și cântă, se bucură în ziua aceea
altfel decât până atunci”.
Imaginea lumii de dincolo din dialogul
„Phaidon” este prezentată în mitul sufletelor ne-
muritoare. Relatarea reia, în prima parte, ideile
principale despre metempsihoză și durata de timp
petrecută, ca răsplată sau pedeapsă, în cer sau în
Hades: „La moartea fiecăruia dintre noi, se zice că
un înger păzitor, hărăzit de soartă drept călăuză în
timpul vieții, îl duce într-un loc unde trebuie să se
adune toți morții spre a fi judecați. De aici apucă
spre ținuturile lui Hades, în paza aceleeași călău-
ze care i-a fost sortit să-l treacă din lumea aceasta
în cealaltă. Acolo, fiecare și-ar fi primind răsplata
cuvenită, ar mai fi rămânând o vreme hotărâtă, și
apoi, după multe și lungi veacuri, ar fi aduși din
nou la viața de aici, de o altă călăuză.”
Urmează descrierea lumii de dincolo, cu o
poezie și o imaginație neobișnuite, într-un mit de
mare amploare. Potrivit lui Socrate, pământul are
mai multe climate suprapuse. Cel mai de jos este
apa, în care trăiesc peștii și viețuitoarele marine.
Deasupra se află aerul, în care trăiesc oamenii și
animalele. Peștii nu pot trăi în aer și nici oamenii
în apă. Deasupra se află al treilea climat, al eteru-
lui, pe vârfurile cele mai înalte ale munților. Acolo
trăiesc sufletele nemuritoare. Tărâmul acela, spune
filosoful, „ni s-ar înfățișa ca mingile cu douăspre-
zece fâșii de diferite culori; astfel înfățișat, pămân-
tul este acoperit de culori, față de care cele între-
buințate de pictorii noștri nu dau decât o palidă
mărturie”. Pământul în regiunea eterului este din
71
Eseu
pietre prețioase („lucii, străvezii și de un bogat co-
lorit, căci pietrele prețioase care la noi sunt atât de
iubite, ca de pildă cornalinele, iaspii, smaraldul și
celelalte, sunt doar niște fărâmituri din acelea”), în
timp ce fundul mării este format din nămol și nisip,
iar lumea din aer, din pietre și pământ. Umezeala
și sărurile strică fundul mării, și mai puțin pietre-
le și pământul oamenilor, dar nu distruge pietrele
din eter. Deoarece aerul întrece în limpezime apa,
și eterul, aerul, acolo văzul și simțurile sunt mai
bune, iar soarele și stelele se văd altfel. În temple și
dumbrăvi sfinte se află zeii, iar nu statuile zeilor, ca
în lumea oamenilor. În acest loc sunt izvoare calde
și reci și fluvii subterane, care izbucnesc în sus în
anumite locuri.
Socrate prezintă anumite fluvii, care curg
numai în cerc, și un lac și adaugă: „pe țărmurile
acestui lac se adună sufletele celor morți și, după ce
stau acolo, unele mai mulți ani, altele mai puțini,
cum le este hărăzit, sunt din nou trimise pe pământ
ca să însuflețească alte rânduri de viețuitoare.”
Soarta sufletelor și răsplățile sau pedepse-
le sunt hotărâte conform cu viața lor: „iar când cei
morți ajung în locul unde-l duce pe fiecare îngerul
ocrotitor, mai întâi sunt deosebiți: de o parte cei
care au dus o viață cinstită și pioasă, de alta ceilalți
(...). Ispășind acolo pedepse după măsura nelegu-
irilor ce-au săvârșit, ei se curăță, și apoi sunt dez-
legați; pentru faptele lor bune își primesc fiecare o
răsplată după merit”. Cei ce au săvârșit fapte rele
pot fi iertați de sufletele celor cărora le-au făcut rău.
Tărâmul pedepselor, Tartarul, este îngro-
zitor. Patimile trupești îi fac pe unii oameni, după
moarte, să fie atât de legați de trup încât „se îngre-
uiază și el și este mereu înclinat să recadă în lumea
vizibilă, într-un fel de groază de ceea ce-i nevăzut,
așa numitul Hades. Un astfel de suflet rătăcește în
preajma monumentelor și a mormintelor, pe unde
adesea au fost și văzute arătări deșarte ale suflete-
lor, în chip de stafii întunecate”.
După răsplăți sau pedepse, sufletele se re-
încarnează. Socrate prezintă metempsihoza ca pe o
concepție cunoscută, ca un adevăr care nu este pus
la îndoială: „Și nu sufletele celor buni, ci ale celor răi
sunt silite să rătăcească prin asemenea locuri. Ele-
și ispășesc astfel păcatele vieții rele de mai înainte,
și vor rătăci prin acele meleaguri până ce, datorită
înclinării resturilor trupești ce-i însoțesc, vor fi din
nou legate de un corp. Desigur, de data aceasta se
întruchipează în caractere cu aceleași moravuri ca
viața lor de mai înainte”. Cei ce s-au dedat mâncă-
rii, nesăbuinței sau băuturii se reîntrupează în mă-
gari, cei nedrepți și tiranici în lupi, ulii sau șoimi,
iar alții, care au respectat virtutea față de popor și
72 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
stat, dar prin deprindere, nu prin filosofie, devin
ființe blânde și sociabile, precum albinele, viespile
sau furnicile. În tagma zeilor vor ajunge cai care
s-au ocupat cu filosofia și s-au purificat.
Acest mit, al sufletelor nemuritoare, din
dialogul „Phaidon” are o mare importanță în dia-
log. El este prezentat înaintea povestirii morții lui
Socrate. La începutul dialogului, Socrate, condam-
nat la moarte, scrie poezii, versuri despre fabulele
lui Esop și un imn către Apollo, urmând îndemnul
unui vis. „Am făcut și eu versuri, mai întâi în cin-
stea zeului căruia îi revenea jertfa de astăzi. Apoi,
după zeu, cugetând că un poet, dacă dorește să
fie poet, trebuie să pună în versuri mituri, iar nu
discursuri, și cum eu însumi nu eram un astfel de
creator de mituri, am pus în formă poetică poves-
tirile ce-am avut la îndemână, pe care le-am știut,
anume ale lui Esop, așa cum mi-au venit în minte”.
Aceste idei și imagini despre lumea de
dincolo sunt probabil convingeri ale lui Platon,
care nu au legătură cu viziunea religioasă tradiți-
onală a grecilor despre soarta sufletelor. Grecii nu
credeau în metempsihoză, iar sufletele din Hades
nu erau pedepsite sau răsplătite pentru viețile lor.
Pedepsele din Tartar erau destinate celor care îi în-
fruntaseră pe zei.Ceea ce știm este că metempsiho-
za este o idee religioasă de origine pitagoreică. La
bătrânețe, Platon se reîntoarce la unele idei pitago-
reice. Diogene Laertios spune că Pitagora povestise
despre sine că a fost întrupat în Aithalides și că era
socotit ca fiul lui Hermes. De-a lungul timpului,
sufletul lui a trecut în Euphorbos și alte reîncar-
nări. Pitagora povestea despre rătăcirile sufletului
său prin diverse corpuri, „în câte plante și animale
a intrat și tot ce a suferit în Hades și toate câte au
îndurat acolo celelalte suflete”.
Aceste idei (sau poate convingeri de natu-
ră religioasă pitagoreică) ale lui Platon sunt legate
de doctrina reamintirii Ideilor. Sufletele noastre au
contemplat Ideile eterne înainte de a coborî în tru-
puri. În felul acesta Ideile rămân în sufletul nostru,
așa cum le-am contemplat și ni le putem reaminti.
Contextul filosofic și moral al imaginii lu-
mii de dincolo și al metempsihozei este important.
Împletirea unor idei religioase cu elemente de fi-
losofie și etică dau însemnătate, sub acest aspect,
miturilor despre lumea de dincolo din opera lui
Platon.
Dar, după cum spune Socrate la sfârșitul
mitului sufletelor nemuritoare, „asemenea lucruri
mai au și darul să toarne în suflet ca un farmec, iar
de aceea am și prelungit atât de mult această poves-
te”. Farmecul miturilor se împletește cu filosofia în
opera lui Platon.

Scriitor bucovinean, dar care își petrece
viața la Cluj, cu o valoare literară încă prea puțin
cunoscută nu numai de critica literară, ci și de
publicul larg, Radu Mareș propune în romanul
Când ne vom întoarce (Polirom, 2015) o abordare
a problemei relației individului cu dezvoltarea
fenomenelor sociale, politice, istorice, centrând-o
pe înfățișarea Bucovinei anilor 1930.
Titlul, provocător de altfel, presupune
o duală problemă, a cărei rezolvare urmează să o
descoperim pe parcursul celor peste 450 de pagini;
este o avertizare sau o făgăduială? iar noi, cititorii,
la finalul lecturii, nu prea vom ști pentru care
dintre cele două să optăm. Ca să te întorci trebuie
să pleci, dar cine pleacă și cine se va întoarce? „Noi
știutorii”, spune naratorul-personaj al romanului
despre care vom afla abia la pagina 417 că este
Vorobchievici Octavian. Iar cititorii pot deduce că
„noi” sunt de fapt românii, cei care ne vom întoarce
în dulcea noastră Bucovina pe care am primit-o
în 1918, dar pe care jumătate am pierdut-o în anii
1940 sau „bucovinenii”, cei de la care se așteaptă
salvarea Bucovinei. Iar ceea ce vor găsi „știutorii” la
întoarcere nu va fi decât „vidul”. Însă până a ajuge la
„descifrarea” titlului, romanul se citește cu interes
și te pune să reflectezi încă de la început, mai ales
că povestirea are drept motto versetele 18-20 din
capitolul 37 al Genesei. Eroul biblic, Iosif, cel care
avea să salveze poporul lui Faraon de la foamete,
este așteptat de frații săi cu gândul să îl omoare și
să-l ascundă într-o groapă să nu-l găsească cineva:
„vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom
vedea ce se va alege de visurile lui”.
Iată-ne așadar introduși în timp și spațiu
alături de personajul Gavril M., tânăr agronom
școlit la Cernăuți care a fost numit administrator
la o fermă abandonată de austriacul Wagner, din
nordul Bucovinei, în lunca Nistrului. În ciuda
aparentei precizii, putem observa o oarecare
indecizie a autorului în privința datei când tânărul
inginer agronom a primit numirea la fermă: „în
primăvara lui 1935 sau 1936”. Cu totul surprinzător,
câteva pagini mai departe constatăm că personajul
nostru se luptă cu ravagiile datorate nemiloasei
secete cu un an înainte: „Nu era deloc ușor de descris
ce se întâmpla în sufletului lui în acea dimineață
din primăvara anului 1934”. Timpul capătă valențe
mistice, începe să se dilate și să se contracte după
trăirile cu care se confruntă tânărul inginer. Parcă
destinul vitreg începe deja prin generarea disperării
cauzate de rezultatele secetei, care nu se știe când a
început și nu se va ști când se va termina.
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Eseu
Cultură, identitate
și diversitate în romanul
Când ne vom întoarce,
de Radu Mareș
Paraschiva PIȚU
Lumea satului bucovinean de la sfârșitul
deceniului al patrulea este una pestriță, rezultată
din împletirea etniilor și tradițiilor diferite, dar în
ea se găsește tot ceea ce omul are mai important:
visează, are pământ unde poate să trudească,
obiceiuri consacrate care îi organizează viața, are
credință și biserică, târg și hram, sărbători păstrate
cu sfințenie, faimilie numeroasă și legi stricte ce
țin de ierarhia familiei, mituri și superstiții – ba
poate chiar un sfârșit indubitabil: prin fatalitatea
destinului personajului principal, romanul este și
cronica unei morți anunțate.
Încă din primul capitol, intitulat
Domnișorul, autorul ne configurează imaginea
Bucovinei cu mediile ei specifice: casele vopsite
în alb și cu cercevelele vopsite cu albastru, șuri
cu acoperișuri țuguiate, fântâni cu cumpănă,
monumentul de pomenire a celor morți pe front
care nu era altceva decât o cruce modestă, oficiul
poștal plasat alături de școală și „nu departe, pe
aceeași uliță interminabilă, care tăia satul în două”
se găsea primăria. În acest univers pitoresc trăiesc
două lumi diferite, una care și-a găsit identitatea și
alta care își caută identitatea, o lume în care chiar
lucrurile vorbesc despre oamenii locului: „Într-un
fel destul de ciudat, ferma semăna cu cel dispărut,
așa cum încercase el să își imagineze din cele aflate.
Acum, masa întunecată a clădirii se ridica spre
cerul luminiscent, deasupra coroanelor arborilor,
întunecate și ele. Din câte aflase, cândva fusese
aici un conac boieresc cu ziduri groase, ferestre
cât palma și cu foișor de unde se trăge cu flinta în
hoții veniți de peste Nistru.” (p. 25). Schimbarea
oamenilor este o schimbare a lucrurilor, când acestea
73
Eseu
se schimbă se produc conflicte, atât interioare cât
și exterioare. Orice devenire poartă sămânța unui
conflict, cu rezultate imprevizibile, gata în orice
moment să provoace mutații majore sau să producă
un dezechilibru într-o lume atât de fragilă.
La aproape două decenii de la Marea Unire,
în Bucovina se păstrează încă moda costumului
tradițional, în special în rândul studenților: cămăși
de un alb imaculat, bondițe și ițari. Însă domnișorul
Gavril M. apare drept o figură singulară a zonei.
Tânărul inginer, cu „veston tocit la guler, pălărie
care nu mai e nouă de mult și o valiză de carton
cu încuietoarele stricate, legate peste mijloc cu o
curea” (p. 10), nu bea și nu fumează, nu înjură și
nu râde fără folos, mai mult refuză cu desăvârșire
invitația de a se prezenta la sfârșitul săptămânii la o
partidă de tarok. Definindu-și astfel existența, încă
de la început, atrage asupra sa priviri suspicioase
din partea intelectualilor și autorităților statului –
preotul Posteucă, directorul școlii Opaiț, primarul
Ghiță Hojbotă, șeful de post și șeful gării Octavian
Vorobchievici – al acelui loc și interes pe măsură.
Nimeni nu știe ce intenții are și de ce refuză, însă
nimeni nu știe că pentru el e o lege sfântă că este
bine nu ai de-a face cu străinii: „străin însemnând
ceva cu care, asemeni oloiului cu apa, tu nu o să te
amesteci niciodată, oricât ai vrea.” (p. 191).
Domnișorul nu este doar un „făruitor de
vise” precum personajul biblic, el este și produsul
unui alt visător, adică al profesorului din Cernăuți,
Volcinschi. Trăitor al vremurilor cândva apuse,
când oamenii înfăptuiau lucruri mărețe și de
durată, profesorul Volcinschi asistă cu o nesfârșită
durere la degradarea țăranului român, care bea și
lenevește: „pe țăran l-au stricat până în măduva
oaselor arendașii și crâșmarii, și el va rămâne o
povară pentru toate cârmuirile viitoare. Sărăcia n-ar
fi până la urmă ceva de rușine, din punctul meu
de vedere. Aproape toți sfinții creștini au fost săraci
lipiți. Numai că țăranul nostru e rob și analfabet, îl
mănâncă de viu pelagra și alcoolul, sifilisul și sărăcia
îl distrug...” (p.18). Astfel că profesorul Volcinschi îi
sprijină pe tinerii țărani săraci, doritori să învețe,
„să-și facă studiile”, visând astfel să înființeze în
Bucovina o școală de agricultură, pentru țărănime:
„cine va vrea să schimbe ceva în țara asta de la țăran
trebuie să înceapă. Și să pună oameni noi, tineri,
peste tot acolo unde trebuie luate hotărârile mari.”
(p.18). Domnișorul are puternic înfipte învățăturile
acestui mare profesor și știe că băieții de țărani care
au făcut școli au o datorie mare față de neamul
românesc, o datorie pe care nu au voie să o uite
74 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
nici în somn. „E o datorie peste ce trebuie să faci
tu, vericine ești, într-o viață de om. Pentru slujba
la stat ești plătit, nu se pune la socoteală. Familie,
copii, casă și țiganii sunt în stare de asta. (...)
Altceva. Fiecare are obligația sa, ca la un examen.
Iar după aceea, cât trăiește, să se străduiască să o
ducă la capăt întocmai, cum și-a spus-o și el însuși.”
(p. 317).
Bucovina descrisă de Radu Mareș e o
lume a satelor și a orașelor, fiecare cu diversitatea
de caractere, de ideologii, de atitudini în parte, în
care fiecare are regulile și adevărul propriu, greu de
administrat și omogenizat, mai ales când nimeni
nu este preocupat să facă ceva în legătură cu asta.
Bătrânul contabil Onofrei ridică la rang de venerație
ideologia nemțească și deplânge nerespectarea
regulilor acestora într-un loc „colorat” de diferite
etnii; morala pe care o face ori de câte ori are ocazia
nu poate fi trecută cu vederea: „De-o pildă, încă
din vechime, în Bucovina noastră venea lume peste
lume, de te miri de unde. Au venit unguri, sate întregi,
care-s și azi. Îaintea lor au venit moroșenii care s-au
așezat pe moșiile mănăstirești. Cei mai mulți au fost
nemții și austriecii, dar asta la început. După ei eu
venit rușii, care au adus cu ei puhoiul jidovilor. Și
nu numai pe ei....Numai că era o regulă și la toți
li se ținea socoteala. (...) Uite că acuma au venit
românii și au stricat rânduielile. (...). Dumnezeu îți
poate da o țară nouă și mare, faină...Dar dacă n-ar
fi străinii să aibă grijă de toate...peste tot, unde te
uiți, numai străini...ce-ar fi? La ce se pricep românii
noștri? Nu te supăra, se pricep să fure și să mintă...!”
(p. 58). Bădica Onofrei nu este singurul care face
această observație, mai cu seamă el face referire
la Sudiți, săraci, angajați la fermă, care par să-i
confirme spusele: „Erau într-adevăr alt tip de țigani
decât băștinașii din Bucovina, parcă altă rasă, adică
oacheși, spânateci, cu părul des, negru-albăstrui” (p.
58). Țiganii Sudiți nu aveau niciun fel de document
asupra lor, astfel că nu știa nimeni de unde vin și ce
vor să facă un lucru este însă cert, nu se îngrijeau,
dar se „împăcau” bine cu râia și păduchii până să
îi „vindece” de acestea țiganca Tina. Contabilul
Onofrei nu este însă singurul de părere că românii
nu știu cum să aibă grijă de „noua țară”, Bucovina,
și că se fură ca în codru și chiar din codru. Hoția îl
deranjează și pe Vorobchievici care este de părere
că „trebuie pedepsită prin tăierea mâinii în piața
publică” (p. 110), ceea ce îl face și pe ucraineanul
Suhoverschi, căsătorit cu o nemțoaică, să aibă o
atitudine de neclintit și replici tăioase în momentul
în care îl aștepta pe cel care îi făcea curte fiicei
 Eseu

sale, domnișorul: „– Da? Bine. Și cine are datoria (p. 179), se dezlănțuie. Primul drum departe de
să păzească propietățile statului? Nu românii? Eu casă, dar aproape de maturizare, îl face împreună
însă te întreb pe tine numai atât: la ce le-a trebuit cu mama sa de Sânziene, la hramul Mănăstirii
lor, românilor, țara asta, dacă nu se pricep și nici Sfântului Ioan de la Suceava. Obligat de mămuca
nu le trece prin cap s-o administreze ca lumea? De să „își încalțe bocancii aduși anume în trăistuță
ce nu se duc dracului să până în oraș”, Gavril M.
lase pământul acesta cui face trecerea din lumea
știe ce să facă cu el? Asta lui în lumea orașului
să îmi spui mie! cu picioarele într-o
– Stai, măi! strânsoare „ca-n clește”.
Încearcă iarăși Anton cu Învățate să fie într-o
o vagă oboseală în voce. legătură permanentă
– Spune-mi cu pământul, durerea și
măcar un feșter român cu usturimea picioarelor
școală adevărată. Spune- rupe orice legătură cu
mi un inginer silvic. Universul, astfel că „noua
Spune-mi un singur lume” devine pentru el o
propietar de cherestea „lume indiferentă ”. Abia
care să fie român.” (p. atunci când mămuca îi
388). Suhoverschi va fi îngăduie să își scoată
însă convins că nu toți bocancii poate să soarbă
românii stau în aceeași „lacom această lume”,
oală și că nu toți sunt o lume care la început
hoți și nepricepuți în îl sperie, cu „mirosuri
rânduielile țării, prin necunoscute și grețoase
fapte, de către viitorul lui de oraș” (p. 188), dar care
ginere, Gavril M., care pe urmă îl încântă: „ca
devine un exemplu, mai la toate hramurile mari,
întâi de om și apoi de forfoteau pe la colțul
bărbat sârguincios, cu ulicioarelor schilozii și
reguli și principii clare, cerșetorii, dar începu să
formate prin credință dea năvala, mai ales în
de-a lungul drumului a doua jumătate a zilei,
anevoios al maturizării. mulțimea pestriță a celor
Orizontul sosiți de departe, unii
cunoașterii i se de dincolo de munți”
lărgește domnișorului (p. 189), al căror „pași
în momentul în care furișați și priviri uleioase,
mămuca, o nouă Mara alunecoase, piele nearsă
în romanul românesc, niciun pic de soare”
rămasă văduvă cu trei îl face să simtă „ceva
copii, necăjită de toate semnele pe care le întâmpină neobișnuit cu pielea, cu porii pielii, cu firișoarele de
nu numai Gavriluță, ci și ea, îl poartă peste tot unde păr incolore de pe brațe și de pe spinare” (p. 190).
crede că îi va veni vindecarea la ceea ce doar ea A treia treaptă spre cunoaștere interioară, spre
știe și nu mărturisește nimănui niciodată. Moartea indentitate este ferm conturată prin înstrăinare,
tatălui este prima treaptă spre maturizare, de fapt prin abandonarea timidă, dar fără de întoarcere,
este „declanșarea” maturizării. Atunci când tatăl lui prin dezechilibru provocat în spațiul intim spiritual
trece la cele veșnice, Gavril nu îmbracă cămașa cu moștenit al familiei și satului. Pe aceasta „o urcă”
puteri magice care îl face să nu îi mai fie teamă de atunci când, împreună cu mama sa, merge la
nimic, așa cum se întâmplă în basme, ci ceva interior, Hramul Sfintei Maria Mare de la Cacica, unde, își
„o calitate nouă a ființei, eliberată de organul care amintește Domnișorul, văzuse omenire adunată ca
percepe frica de orice fel, chiar și de moarte” pe vremea Mântuitorului, care aștepta tămăduire la

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 75

Eseu
fântâna cu apă sfințită și mai pe urmă să le citească
Grigore din Cașvana, olog cu puteri necunoscute,
din „cartea sfântă”. Cu trecerea timpului, în sufletul
lui Gavril, durerea suferită la întoarcerea acasă, în
momentul în care constată schimbările neobișnuite,
îi provoacă mutații majore. Asemenea unui cordon
ombilical, credința, care îl leagă de familie, dar și
de satul în care a luat ființă, se rupe în momentul
în care familia lui ia decizia să se convertească la
pocăiți: „Dispăruse icoana cea veche dintre ferestre,
de pe peretele de miazăzi, și, privind locul golit, ceva
se clătină îl el. Mai lipsea și candela pe care, de la
moartea tatei, chiar ea, stăpâna, o veghease să nu se
stângă nici ziua, nici noaptea. Apăruse în mijlocul
mesei goale Biblia, un cărțoi gros, cu coperți de
lemn învelite în pânză neagră și pus exact la mijloc,
nu cumva să scape neluat în seamă.” (p. 311).
Internatul este și el o punte de legătură
între copilărie și maturitate. Aici el învață că legea
pumnului funcționează și că dacă nu ești puternic,
viața nu te iartă: „priceperea de a lovi fără să șovăie
și fără cruțare, mai ales atunci când era limpede că
nu are nicio șansă, dar și să îndure și să nu cerșească
milă, orice ar fi” (p. 257). Astfel se construiește un
caracter puternic căruia nu îi va lipsi nici smerenia
creștină. De exemplu, atunci când se află în vizită la
familia Katriei, viitoare lui soție, spre surprinderea
acestora încalcă regulile bunei conduite și nu se
atinge de mâncarea cu carne: „Îmi cer iertare. Dar
eu am făcut un legământ și postesc. (...) Postesc
și mă rog.” (p. 406); iar înainte de masă, după
rugăciunea de binecuvântare, „iși face semnul crucii
făcut deasupra pieptului”, un gest discret, dar care
nu trece neobservat. Însă, pe parcursul romanului
întâlnim și momente de cumpănă în viața lui
Gavril M., dar care nu îl dejnăduiesc, ci îl fac să se
descopere: „M-am rugat din tot sufletul, părinte, și
într-o bună zi a venit ploaia cea mare, îndestulătoare
și izbăvitoare și ar trebui să fiu fericit. Nu sunt. De
atunci mă chinuie grozav temerea că nu de la Cel
de Sus am primit ploaia și nu pentru rugăciunile
mele. Tânărul având în vedere vorbele țigăncii de
la fermă ce-și dă aere de vrăjitoare: Ai văzut că ți-
am adus ploaia, domnișorule?” (pp. 167, 168). Cu
toate acestea, Gavril rămâne statornic planului de
a reface biserica arsă cândva de ruși, acesta putând
fi interpretat ca semn al reconstrucției identitare
exterioare. Această decizie, dar și prietenia cu
„călugărașul din Calafindești”, Iliuță, desprins parcă
din paginile romanelor dostoievskiene, pe care
„nu-l latră câinii. Chiar și cei mai fioroși și mai răi,
câinii de stână, se cumințesc când îl simt și vin spre
76 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
el scheunând și-i ling picioarele goale” (p. 245), dă
de bănuit celor din jurul său că ar face parte din
gruparea legionarilor.
Punct peste punct, dovadă peste dovadă,
apariția Katriei, învățătoarea Ecaterina Suhoverschi,
fiica ucraineanului care urăște românii și a unei
nemțoaice, cu origini evreiești, pare a fi o gură de
aer pentru eroul nostru. Katria, umbrită de moartea
unei bunici, poartă mereu o rochie neagră, ca semn
prelungit al doliului, zice ea, în timp ce printre
organele de stat se vehiculează ideea că ea poartă
doliu în memoria a doi legionari români, plecați
de bună voie să lupte cu comuniștii din Spania, dar
care au căzut pe frontul de luptă, iar în țară o sută
de fecioare au făcut legământ să poarte doliu. Una
dintre cele 100 de fecioare ar fi fost Katria, spune
parohul locului.
Slăbiciunea lui Gavril M. este visul care îi
va aduce nenorocirea, constată Iliuță la un moment
dat. Pe punctul de a-și îndeplini visul în legătură cu
ferma, Gavril se căsătorește cu Katria. Însă fericirea
acestora este scurtă, drumul lor gelatinos face ca
atunci când totul parcă era adus la împlinire, Gavril
este ucis, din greșeală, ne spune naratorul („Soarta
lui Gavril M. a fost să ajungă în bătaia glonțului ca
pe front, unde nevinovăția nu cîntărește nimic” -
p. 458), de jandarmii aflați sub comanda șefului
de post, Popescu Gogu, într-o acțiune justificată
drept ca înăbușire a legionarismului. Ilie Motrescu,
legionar venit la fermă și pe urmele căruia se aflau
de fapt jandarmii, este ucis și el. Băiatul cu un singur
ochi protejat de călugăraș sare în apărarea acestuia,
dar moare inevitabil, la fel și Katria, în încercarea ei
de a se răzbuna. Moartea celor patru este justificată
prin verdictul dat că ar fi fost legionari, fapt însă
nedovedit.
Romanul se încheie cu vorbe aproape
poruncitoare și dubitativ-sceptice în același timp,
dar care cer un răspuns: „Spune și tu, de la cine să fi
sperat că ne va veni totuși salvarea? Dar va veni?” (p.
462). Cu o durere sfâșietoare, viața bucovinenilor
pare că a luat sfârșit, dar numai cu scopul de a
renaște. În imediata apropiere de Nistru „se auzea
tot mai aproape geamătul surd al tunurilor rusești”
(p.461). Urma a doua retragere românească din
Bucovina de Nord. În definitiv, în această poveste
tragică nu este vorba despre Gavril, este despre
Bucovina. Prin destinul pe care îl are Gavril, Radu
Mareș definește astfel Bucovina.
(Autoarea este studentă la masteratul
de Literatură română în Context European,
Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.)

Imaginați-vă că ați fi în locul meu și ce ar
putea să vi se întâmple, dacă, de fiecare dată, vă în-
toarceți de la serviciu cu sâcâitoarea frază-reproș ce
vă zumzăie în memorie: „Așteptam mai mult de la
dumneata... Mda... Mă așteptam la ceva mai mult...”
E lesne de imaginat: cazi pradă insomniei. Necur-
mate. Vlăguitoare.
Chinuit de aceeași frază-bărzăun „zumză-
itoare” – nu, chiar – zbârnâitoare! – „Așteptam mai
mult de la dumneata... Mda...” Ți se pare că toți îți
adresează tocmai această propoziție-regret: „Aștep-
tam ceva mai mult de la dumneata... Mda...”
De parcă eu aș fi un minimalist și nu aș jin-
dui ceva mai mult! Foarte mult! Sigur, de la mine!
Vreau, vreau mai mult din partea mea!... Vreau ca, în
raport cu mine, partea mea să fie – totul! Meu. Totul
posibilităților mele de a fi în raport cu toți...
Astfel că, și astăzi, sufocat, terorizat, bă-
gat în draci, dus până la demență, umilit de necazul
imensei așteptări a ceva mai mult din partea mea,
intru în baie, îmi dau cu apă rece peste față, după
care privesc în oglindă... Mda... sigur, mă așteptam la
ceva mai mult... Dezamăgit până în marginile nebu-
niei, dau – cât sunt în stare – cu pumnul în oglindă!
Pumnul – doare, oglinda însă rămâne întreagă! Pur
și simplu, oglinda s-a stins, ca o lumină otova, încât
nu se mai reflectă nimic în ea. Nu mă mai văd în
cuprinsul ei.
Însă aceasta nu mă face să uit că, acum câ-
teva clipe, când mă uitam la mine, cel din oglindă,
așteptam mult mai mult... De la mine... Precum aș-
teaptă toți ceilalți... mult mai multe... Tot de la mine...
Lumea așteaptă...
În consecință, era firesc să ajung la limită,
la momentul de a lua cea mai categorică decizie: să
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Din sens opus
Quod erat
demonstrandum
Leo BUTNARU
mă sinucid! Nu mai suport să nu pot face față acestei
permanente așteptări de mai mult sau mult mai mult
din partea mea...
Dar, precum se știe, fiecare decizie de si-
nucidere are mereu un post-scriptum, mai multe
post-scriptum-uri (și – uri!), șiruri de amânări, de
codiri, precum se zicea în satul meu de pe malul Ră-
utului. Prin urmare, găsesc și eu un motiv, un tertip
de-a amâna momentul fatal. Îmi zic: iată, voi trage
la sorți, aruncând o monedă: de cade cap – îmi iau
capul, de cade pajură – îmi continui zborul.
Dar, ziceam, ce fel de viață mai e și chinul
ăsta de a suporta implacabila așteptare a mai multu-
lui din partea mea?!...
Oricum, să arunc moneda. Să nu-mi tre-
mure mâna. Și cum cade, așa să fie: cade cap – cade
și capul meu, cade pajură – viața mea, simbolic vor-
bind, își va continua zborul, ca pajura din basme,
care îi cere voinicului ba apă vie, ba carne vie, și el îi
dă ba sânge să bea, ba își taie pulpa piciorului și i-o
servește pajurii, pentru ca ea să-și refacă puterile, să
poată zbura, să-l salveze pe el, să se salveze și dânsa
din vraja rea a blestemului...
Zic, să arunc moneda cât mai sus, să mai
câștig câteva clipe, dacă – Doamne ferește! – ar fi să
cadă cap...
Însă tavanul apartamentului nu-ți dă nicio
șansă să-ți prelungești cât de cât prezența pe pământ:
moneda ajunge ușor la înălțimea de 2,6 metri...
Astfel că ies afară, la colțul blocului de locu-
it... Ies, dar îmi dau seama că nu am nicio monedă în
buzunar... Ghinion! Trebuie să mă întorc după ban.
Iar dacă te întorci, se spune că nu-ți merge bine... Va
cădea cap! Dar nu pot renunța la ultimul legământ
cu mine însumi: ticăloșia lașității, plusată mustră-
77
Din sens opus
toarei așteptări a mai multului – de la mine însumi,
mi-ar face existența de-a dreptul insuportabilă.
Intru în casa scării. Fără grabă. Să mai câș-
tig timp. Nu merg la lift, ci urc, cât mai agale, pe scări
– sigur, să mai câștig timp. În casă nu găsesc monedă
națională. Ca înadins. Și spre bine – cât mai caut, mai
scotocesc –, viața îmi mai continuă, nu? Nici zare de
monedă – nici cea de 1 ban, nici cea de 5 sau 10,
25, 50 de bani – moneda națională prutonistreană.
Trag sertarele din birou, primul, al doilea, al treilea...
sertar... în al patrulea găsind câteva monede rămase
în urma călătoriilor mele – prin Mongolia, Grecia,
Turcia, Franța, Suedia, China, Bulgaria, Armenia...
Unele din ele nici nu mai există aiurea, decât în mu-
zee și colecții numismatice – le-a păpat euro. Pe une-
le, nu pe toate. Încă. Cele din Mongolia mai există.
Și eu aleg o monedă „aniversară”, de 5 tugrici (așa
se numește valuta națională a urmașilor lui Genghis
Han: tugric/ tugrici), care are imprimată pe ea chipul
primului cosmonaut mongol! A zburat pe când mai
„trăia” (răsuflând din greu) defuncta URSS. În mar-
tie 1981, an în care a fost emisă și moneda... Precizez
aceasta pentru a mai câștiga, bineînțeles, ceva timp...
Tot pentru acest scop – meschin, cum credeți? – cer-
cetez atent-îndelung banul din țara asiată...
Și-apoi, ce chestie simbolică... – voi arunca
în sus, a tragere la sorți, o monedă mongolă... Numai
că se iscă o problemă: care va fi capul și care – paju-
ra? Capul de cosmonaut va fi – capul? Nu, capul de
cosmonaut vine în loc de pajură. Astfel că, de cade
numărul de 5 tugrici – mă sinucid! De cade capul
cosmonautului – îmi rămâne pe umeri propriul cap,
continuând zborul vieții mele ca vai de capul ei!
Trag de timp, cercetând minuțios moneda,
ca un numismat cunoscător nevoie mare! Pe fața-cap
– o inscripție. Cu caractere chirilice. Dar în mongo-
lă: „Zsbhxu-bnmau sansrân xamtarsanhislâg” – ce-o
mai fi să însemne asta... Dar stai, că mai e o inscripție
și pe fața-pajură... De ce să n-o citesc și pe asta?...
Mai câștig ceva timp, nu?... „Bugd nairamdah mon-
gol aqrd ulg” – așa scrie pe fața-pajură, cu herbul
țării urmașilor lui Genghis Han... Poate că acestea
sunt ultimele texte pe care le citesc în viața mea... De,
posibil, până la aruncarea monedei... Curios lucru:
nu doar le-am citit, ci – le-am și memorizat! Până
astăzi, în clipe de șoc, cum sunt și prezentele, nu me-
morizam nimic, ci, din contră, uitam și ceea ce mai
știusem... Dar uite că, de data aceasta, situația s-a in-
versat... Sigur, tot din intenția mea irezistibilă de a
mai câștiga timp... Câteva clipe, măcar până va fi să
arunc moneda... Fatal, nefatal?!...
Oricum, nu mai am motive să tergiversez.
Nu mai am motive care mi-ar sugera alte posibili-
tăți de a mai trage de timp. De a mai câștiga câteva
78 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
clipe... Poate că doar să caut o riglă, ceva, să măsor
diametrul monedei... Însă aceasta ar fi prea de tot,
prea frivol, prea... Chiar și în fața unei atare proble-
me dramatice: de trăiesc sau îmi iau viața... Gata,
basta! Să trecem la treabă, domnilor!... Adică – zis și
făcut!... Nu mai amân: arunc!
Brusc, mi se întunecă în fața ochilor! De
emoții, ca să nu zic – de frică... Arunc, însă nu aud și
zângănitul monedei ce ar fi căzut pe pământ... Între-
deschid un ochi – nu, nu văd moneda la picioarele
mele. Întredeschid și celălalt ochi. Probabil, arăt ca
un asiat, ca un mongol – cu ochii înguști. Dar nici cu
ambii ochi întredeschiși nu văd moneda pe undeva
pe la picioarele mele, unde presupuneam că ar fi tre-
buit să pice. Deschid larg ambii ochi: nu, moneda nu
e pe pământ. Aha! Iat-o, stă suspendată în aer!!!... Nu
cade, ci stă în văzduh! Ceea ce și era de demonstrat!
Așadar, moneda nu a căzut cap. Nu cade nici capul
meu. Moneda nu a căzut pajură, ceea ce ar fi însem-
nat că viața mea își va continua zborul! Sau invers...
Cum stabilisem, inițial?... Ce mai contează!... Impor-
tant e că tugricii nu cad!...
Moneda stă, nemișcată, în aer! În cerul
sfânt al patriei, aș putea spune, stă moneda! Și nu
cade! Este exact ceea ce (îmi) trebuia! – ceea ce era
de demonstrat.
Sar cât pot în sus – două, trei tentative...
La a patra încercare, ajung – înșfac moneda din
aer, alerg la stația de taxi. Gonesc spre serviciu! In-
tru iute și emoționat la domnul director. „Priviți!”
îi strig, aruncând moneda în sus. Moneda rămâ-
ne suspendată în aer! „Ce ziceți?!” îmi întreb șeful.
Acesta se ridică de la birou, vine și-mi strânge mâna,
spunându-mi entuziasmat: „Păi, nu spuneam eu că
ești în stare de mai mult?! Bravo! Trucul îmi place! Îl
execuți chiar la reprezentația din seara aceasta”, mai
adaugă domnul director, care îmi reproșa mereu că
nu sunt conform exigențelor sale, că el ar aștepta mai
mult de la mine. Prestidigitatorul. Magicianul. Sca-
matorul. Angajatul circului.
P.S. Da, să nu uit să iau la înarmare și trucul
cu oglinda: dau cu pumnul – și ea devine mată, nu
mai reflectă, nu mai demonstrează nimic. Quod erat
demonstrandum! Deseară. Pe arenă. La spectacol.
Potopit de aplauzele domniilor voastre.
Viața continuă!
P.P.S. Mulțumiri magice domnului Jugdar-
dămdiin Gurragcha, primul cosmonaut mongol.
RE-FRACȚII
În, parcă, predestinata mea solitudine nu
sunt rare cazurile când mă pomenesc în fața oglin-

zii mari, ovale, cu marginile în ozoare verzui-mate,
venețiene, zice-se, oglinda cu tot cu înfrumusețările
ei opace. Stau oarecum tâmp-solemn, ridicol-maies-
tuos în fața ei.
În, parcă, predestinatul nostru vizavi(u) de
lungă înstrăinare de lume și lungmetraj de înstrăina-
re, uneori – vibrând tensionat, precum firele liniilor
de telegraf la ger, alteori – încordată până la țiuit în
urechi și fulgurații ghimpoase în pupile – în atare
stare era firesc ca, odată și odată, să surprind cum,
de sus în jos, pe sticla oglinzii, ca pe gheața eterni-
tății, se propagă o plesnitură, poate doar – o zgârie-
tură... N-ar putea distinge nimeni altcineva, în afară
de mine, cum linia ei micronică, în coborâș, ușor
zigzagată, împarte vidul „văzător”, oval, venețian,
pornind din ornamentul unei frunze verzui-mate
și proptindu-se, jos, la baza ramei, într-o steblă de
pelin, și ea parte componentă a ozorului conceput
în conformitate cu suflul cețos, misterios al celebrei
lagune italice.
Mă dau mai aproape de oglindă. Renunț la
jeț, stând pe dușumea. Ar fi puțin spus că deschid
larg ochii – mă holbez în ultimul hal, mi se întețește
respirația, în pulsația lor agitată și amplă, venele de
la tâmplă creează impresia că s-ar putea atinge de...
pereții camerei. Într-o fabuloasă dilatare.
Ce văd eu acolo, în ovalul oglinzii de lagună
venețiană, traversată de linia – alga! – de un micro-
milimetru... subțirime? Suprafața, adâncul ei prind a
se încețoșa. După care, brusc, o nouă declanșare, în-
tru a(pro)fundare, întru radicalitate, a crăpăturii ce
se reia pe sine, la alt nivel, ziceam, de sus în jos, în-
jumătățind zigzagata sticlă. Ba, iată, de la jumătatea
oglinzii, crăpătura pe gheața eternității se ramifică,
parcă dând mulțime stufoasă de rădăcini sau nenu-
mărate tentacule de caracatiță. Piovra! – precum ar
exclama venețianul.
Muțenie. A mea. Liniște. Generală. A ca-
merei. A naturii. A cosmosului. Dar nu și tihnă su-
fletească.
Nu se aude scrâșnet, trosnet de sticlă ples-
nită.
Mă apropii de fereastră. Geamurile iau as-
pectul oglinzii din fața căreia m-am ridicat de pe po-
dea. Din fața căreia m-am retras, am dispărut. Sticla
geamurilor e de asemenea asudată, încețoșată.
Re-trăiesc cazul în memoria-mi de acum
câteva clipe, în imaginația, în conștiința mea agitate.
Re-trăiesc sfărâmarea în mii de particule a oglinzii
– acolo, la spatele meu ce se reflectă în puzderia de
cioburi, de așchii mărunte în prăbușirea lor din înră-
marea masivă, din lemn de nuc de Lombardia.
În măcinișul lor, așchiile – presupun – stră-
lucesc scânteios, în cristale, ca o minusculă ninsoare,
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Din sens opus
ca o fulgurație oglindos-glacială.
Mă întorc cu spatele la geamul opac. Sub în-
rămarea deja pustie, jos, se află o bucată de oglindă.
O iau, neatent, în mâini. Mă rănesc! Sângele prinde
a mi se prelinge printre degete. De-aș ține degetele
în jos, picăturile purpurii ar părea că se desprind din
zece țurțuri de gheață palidă... Doar aceste gânduri
bizare, și nici strop de durere. Dar ce e, totuși – leha-
mite, dezamăgire, sfârșeală?
Țăndările. Viața. Oglinda. Eu. Dedublatul.
Alteritatea. În existența destinului (i)real și cea a
oglinzii. Adică – în absență. Miraj. Mariaj. Cu nean-
tul. Monștrii – încă – iluziilor mele, necesare, altele
– de-a dreptul fatal-abisale, derutante, inutile, devo-
ratoare – parazitele! – de gânduri și fapte vitale, pe
care așa și nu a mai fost să le izvodesc, să le râvnesc
în locul lor, al iluziilor-trash, pe care nu am știut să le
rebutez la timp... Cu foarte puține pierderi...
Și sângele... Nu obligatoriu al meu – în to-
talitate. Poate fi și din cel al fecioarei deflorate... (Ce
tâmpenie!... Bine că nu are continuitate, dezvoltare...)
Monștrii din spaimele copilăriei mele...
Dar și spaimele monstruoase trase, până la nașterea
mea, de tatăl meu, în război... De murea sub zidu-
rile Königsbergului sau în apele Oderului, apariția
mea pe lume ar fi fost compromisă definitiv(!)... Din
viața mamei legată de viața unui alt bărbat, decât cel
care avea să devină (de vină?...) tatăl meu, pe lume
ar fi apărut cu totul altcineva, numai nu eu... (Altă
stupizenie! Uite, cea dintâi are, totuși, continuitate,
dezvoltare... Ca viața... Ca moartea... Ca frivolul... Ca
ridicolul... Ca tragicul...)
Viață. Încă.
Eu. Prezent. Deocamdată.
Oglinda. Fosta.
Miraj? Holograma existenței omului și ho-
lometabola insectei ca deplină metamorfoză a trece-
rii prin stadiile de larvă, nimfă și adult... Chip risipit
odată cu sfărâmarea, în măciniș, a unei oglinzi...
Atenție inutilă: cioburile deformează reali-
tatea. De altfel, ca și lacrima prelinsă pe canalele Du-
nărea–Marea Neagră ale ridurilor de pe obrajii tăi...
Desfac palmele. Mărunțiș de cioburi. Fără
durere, simțul. Absența acțiunii. Doar unele gân-
duri. Sau, poate, ajunse deja la starea de idei. Stupi-
de, prostești. Radicale și înspăimântătoare. Oricum,
rămâne valabilă spusa lui Pascal – Blaise – că inima
are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște...
Și ceața rece care îți învăluie conștiința ca
pe o lagună boreală – ceața ce a rămas fără obiect,
spațiu, în urma măcinișului oglinzii.
La naiba cu tandrele iluzii, fragilele speran-
țe...
Încă nu e pustiu?... Odată, va fi ...
79
 Recenzii
Coborând în timp
Adrian Dinu RACHIERU
Adunând un raft de cărți, depănând cu
har o zestre de întâmplări, Emil Simion dovedeș-
te nu doar hărnicie. Este, negreșit, „un om bogat”,
cum frumos îl încondeiase Ioan Țicalo, aducând la
suprafață și oferindu-ne (adică tipărind) imagini
stocate, de-a lungul vremii, de / în „oglinda din
suflet”. Mă cheamă amintirile..., un volum recent
(2018), probează, chiar prin titlu, acest apetit epic,
convocând întâmplări nostime din perioada udeș-
teană. Când „girectorul”, dezvoltând o anecdotică
savuroasă, strecurând picanterii, rememorează anii
scurși, invocând, lângă peisajele descriptive (sur-
volând edenul naturist), celebrele ședințe profeso-
rale, prezența tovarășilor cu mapa și indicațiile lor
inepte, „barabuliada” și, desigur, tirul propagandis-
tico-triumfalist el unei epoci apuse. Cărțile publi-
cate, nu puține, cum spuneam, demonstrează talent
prozastic și o ingenioasă arhitectonică, precum
în Celia, roman mai vechi (editura George Tofan,
2009), descoperit cu mare întârziere, asupra căruia
vom stărui mai la vale.
Deocamdată, să menționăm un alt titlu
(Furtună în liniștea gândului, 2014) în care experi-
ența pedagogului intervine decisiv, explorând psi-
hologia adolescentină (vezi cuplul Melisa / Vlad),
colecționând întâmplări, pendulând între împlini-
rea profesională și cea erotică; oricum, „îngrămă-
dind totul în memorie pentru mai târziu”, asaltat de
gânduri nocturne, deloc temător de fluxul aminti-
rilor. Am făcut trimitere la acei ani furtunoși deoa-
rece Celia tot pe acest portativ crește. Protagonistul
romanului „iese din timp”, recapitulând propria-i
istorie, firește meandrică. Fiindcă, pentru Andrei
Brădeanu (Andri), într-o noapte grea, coșmares-
că, într-un hotel montan, „căptușit cu atâta trecut”,
vorbesc amintirile (reînnodate). Andri, într-o cro-
80 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
nologie încâlcită, își redescoperă adolescența, trece
mental prin cavalcada întâmplărilor; trecutul re-
învie, năucind un prezent complicat și resuscitând
„gustul dragostei pierdute”. Cum ar putea să alunge
acest potop de amintiri? Acum handbalist veteran,
suportând o intervenție chirurgicală, cândva vede-
ta echipei, rememorează filmul vieții. Și retrăiește
cu emoție intactă întâlnirea cu zvăpăiata Celia, me-
reu dorită și alungată pentru a fi căutată. În acea
vară grea, printre antrenamente și cantonamente,
cu Celia în gând pogora „pe alt tărâm”. Privind în
trecut, Andri retrăiește circuitul Celiei: frumoasă
și rafinată, provocatoare, imaginativă, năvalnică,
nesățioasă, imprevizibila Celia (un suflet torturat)
nu-l slăbește, știind că „dragostea cheamă, încear-
că și tulbură”. Chiar dacă au intervenit sincope și o
„cortină de tăcere” s-a așternut între cei doi, jucân-
du-și rolurile „fără complicații”. Mai cu seamă că
Andrei e căsătorit; iar blânda și încrezătoarea Anca
(răbdătoare și demnă) vrea să pună capăt unei căs-
nicii care găzduiește, adulterin, o iubire vinovată. Și
Andri ar vrea „să rupă cătușele”, ieșind dintr-un joc
dublu, murdar, marcând un drum periculos, miro-
sind a trădare. Doar că, trăind febril clipa, imagi-
nativa Celia găsește soluții. „Provocatoare înrăită”,
lacomă, o flacără, Celia exploatează slăbiciunile lui
Andri, „un dar” pe care n-ar dori să-l piardă. Un
executant, respectând scenariile ticluite de „înfo-
metata” Celia, înțelegând că despărțirea e, totuși,
inevitabilă.
Romanul lui Emil Simion scanează în-
tr-un ritm alert puzderia de întâmplări, răscolind,
„cu acte”, trecutul, alunecând peste timp. Îmblânzit,
sustras curgerii, fixat în pagină, trecutul renaște și
„amintirile înfloresc”, încercuind anii liceeni, șovă-
ielnici, tainele vieții, încercând a împiedica ruina.
O vizită la Pantelis (fostul coleg Panti), o discuție
lămuritoare cu Doru, un ins mărginit, frustrat, do-
vedit informator sunt mici devieri de la axul epic.
Până la urmă putem citi acest roman de intrigă
amoroasă, tras în fraze scurte, ca un conștiincios
proces-verbal. Putem afla, de pildă, că Andri a de-
venit bărbat, grație zeloasei Celia, la 29 iulie 1965!
Lunga și precipitata retrospectivă, chiar
dacă evită tonul deceptiv, este, nedeclarat, apăsată
de pecetea melancoliei. Nu e vorba, în limbaj no-
ician, de o „feerie a îmbătrânirii”, ci de o recapitu-
lare existențială, înfiorată erotic, a unui bărbat în
amurg, contemplând concursul nemilos al timpului
devorator. Travaliul analitic, scutit de fast metaforic
și desenul tipologic ferm vădesc o mână de proza-
tor încercat. Prin Celia, personajul-pivot respectă o
rețetă elegiacă, omagiind viața. Iar în Emil Simion,
un autor harnic, ostenind în scrisul prozastic, aflăm
un scriitor de cursă lungă, pe care contăm.
 Recenzii

În mentalul colectiv, atât al străinilor cât şi al

nostru, al românilor, mahalaua reprezintă un mediu
puţin atractiv. Amestec de sat şi oraş, populată de oa-
meni săraci, inşi aflaţi la marginea societăţii acest me-
diu se remarcă prin mizerie. Prin mizerie dar şi prin
aspectele lui pitoreşti, insolite, groteşti ş.a.m.d. Maha-
laua trezeşte concomitent reacţii de respingere şi com-
pătimire, de amuzament şi dezgust. Aşa au văzut-o Recuperarea realului în
târgoveţii de altădată, aşa o văd orăşenii de astăzi, aşa o
vede şi poeta Mioara Anastasiu în placheta de versuri
intitulată Genuinul: poeme dramatice. Volumul său
poezia Mioarei Anastasiu
bilingv (român/englez) a apărut anul trecut (2017) la
editura Vital Prevent Edit.
Mahalaua despre care e vorba în aceste sti-
huri este un cartier mărginaş dintr-un oraş de la Du-
nărea de jos din anii 60 dar şi din vremea noastră. În
vers după vers aceasta se dezvăluie ca fiind un univers
strict delimitat, suficient sieşi; spectacol al existenţei
orchestrat de legi care jalonează viaţa comunitară. Po- Daniel ONACA
eta introduce, rând pe rând, personajele în scenă apoi
Imaginile care prind viaţă sunt variaţiuni
le dă chiar lor cuvântul pentru a povesti despre viaţa,
carnavaleşti pe teme fundamentale ale vieţii comu-
durerile şi visurile lor. Aşa de exemplu în poemul de
nitare. Mahalaua este evocată şi prin redarea rela-
deschidere, intitulat Jour Fixe:
ţiilor familiale, a ocupaţiilor cotidiene, ca în Eclipsa:
„S-a întors Veta ţiganca din Polonia/ De la
„Morghit, unguroaica, nevasta lui Rik,/ Strecura laptele
muncă,/ De la cerşit/ A venit cu bani pe ea de putea să
dintr-un vas într-altul printr-un tifon.”, dar şi prin cre-
cumpere/ Până şi conacul saşilor din sat (...)/ Lui fi-su,
dinţe şi ritualuri precum în poemul Deslegarea: „Păr
Himi, i-a adus nevastă/ De cum s-au întors:/ „Blondă
de la voi, de jos?...”/ Femeile îi întinseră două ghemo-
i-am luat, vecină,/ Că blonde vrea toţi,/ Dar dacă nu e
toace de hârtie./ „Puneţî-le pă pat că trăbe să cădeţi la
bună să facă copii/ O duc înapoi!”
aşternut !”/ Cele două se priviră cu înţeles, adică : „E o
Se realizează în acest cadru o resemantizare
treabă!”/ „Brava! Acuşicălea, dăzbrăcaţî-vă dă tot/ Şi
a elementelor, proces ce conduce spre o nouă struc-
puneţi-vă în faţa oglinjilor!”
turare valorică a existenţei. Cât despre vorbirea local-
Conflictele şi relaţiile dintre actori sunt reda-
nicilor aceasta este redată prin mijlocirea limbajului
te din perspective diferite astfel încât, nu de puţine ori,
simplu, umil al străzii, agrementat cu invenţii lingvis-
chipul adevărului oscilează, aşa cum reiese din poemul
tice (o nimicură de fată frumoasă), expresii colorate şi
Jour fixe: „Ăsta cine-i fă?” a întrebat unul din fraţii Vetei,/
vocabule argotice. Autoarea reînvie în acest fel varieta-
„E una fără bărbat d-acilea din sat!”/ „Di ce, fă, n-are ro-
tea de voci a colectivităţii.
che pă ea?”/ „Are, mo, aşa-i la ei, aia scurtă e rochia ei...”/
În volumul „Teoria literaturii”, Wellek şi
Doina, care-i auzise, răspunse cu gura plică de mâncare:/
Warren descriu două tipuri de individualitate: cea su-
„Nevastă-ta nici chiloţi n-are pe ea, ha, ha, ha!”
biectivă, în care poetul îşi etalează personalitatea, do-
Autoarea surprinde evenimentul şi proce-
reşte să-şi facă autoportretul, să se mărturisească, să
dează la transcrierea brută a faptelor; viaţa se rosteşte
se exprime pe el însuşi, şi cea obiectivă, reprezentată
singură, fără intervenţia ei auctorială. Maniera sa de
de poeţi precum Keats sau TS Eliot, care, ascunzân-
a descrie lumea fără să o interpreteze presupune în-
du-şi propria personalitate, se orientează spre lumea
registrarea documentară a faptului de viaţă şi elimi-
exterioară. Majoritatea poemelor cuprinse în această
narea sentimentului. Acest principiu al obiectivităţii
plachetă se încadrează neîndoios celei de-a doua cate-
este respectat pe parcursul întregii culegeri de poeme
gorii, pe care teoreticianul literar Gheorghe Crăciun,
cu excepţia unuia care se face remarcat tocmai prin
în studiul Aisbergul poeziei moderne o numeşte poezie
subiectivitatea declarată deschis. Este vorba de cel in-
a cotidianului. Aşa cum am menţionat anterior, co-
titulat, pur şi simplu, Tata, a cărui tonalitate elegiacă
tidian este şi limbajul ales de autoare. El este propriu
transmite şi cititorului gama de sentimente încercată
personajelor în momentul şi locul experienţelor iar
de autoare în momentul elaborării lui.
poreclele lor sunt măşti insolite, ce dobândesc o expre-
Mioara Anastasiu apelează la un limbaj na-
sivitate aparte. Extragem câteva exemple din poemul
tural, din care însă nu sunt excluse ironia fină ori paro-
intitulat Les femmes toujours les femmes: Ce-ar mai fi
dia. Cititorii dotaţi cu urechi „fine” vor aprecia poate
râs alde Miloşani de el, alte Şerpălău,/ alde Rimbuţ...
că acest tip de discurs poetic sună vulgar pe alocuri.
sau: Iubja-inginerul agricol, curvarul satului/ Patrichi-
Această din cauză că se ignoră criteriul autenticităţi,
oaia, directoarea şcolii...
un principiu din care poeta face literă de Evanghelie,
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 81
Recenzii
dacă mi-e permisă şi mie această metaforă. Ilustrative
sunt aceste versuri extrase din poemul care dă titlul în-
tregului volum: Dădeam o raită pe la poarta lui Artur/
Şi strigam în cor:/ „Uite-l, mamă, pe Artur,/ Zboară cu
motor la cur,/ Pufăie şi scoate fum/ Afu, afu, afu!”
Grave, dramatice, groteşti sau comice, în-
tâmplările prezentate compun o lume în care orice
eveniment se poate transforma in spectacol. Membrii
comunităţii sunt înzestraţi cu un ascuţit simţ al ob-
servaţiei, gata să facă haz de semenii lor, precum în
poemul Lae: După ce îşi dezbrăca treanţa,/ O lega cu
mânecile în jurul brâului,/ Ca să nu i se vadă ruşinea./
„Bă, Lae, ţi se vede curu’!”/ Strigau marinarii din port./
„Cumpăraţi voi mie semene!”/ „Dar ce suntem noi, mă,
fraţii tăi,/ Ca să-ţi cumpărăm izmene?”
Zeflemeaua devine, în mod manifest, filoso-
fie de viaţă la aceste personaje. Tot o filosofie de viaţă
emană şi din sentenţe precum: ... Ca să vadă toţi cum
e fără soare/ Şi fără credinţă în Dumnezeu, la o adi-
că... (Eclipsa); „Văleu, taci! că focul şel veşnic te-a arde,/
N-ai voie să vorbeşti di rău pi popă...” (Sminteala)
Tot un fel de înţelepciune – una oarecum pe
dos – reiese şi din argumentaţia preotului zugrăvit în
Sminteala: „Ăăă, hă, hă ! a făcut popa, bând cu sete din
cana cu rachiu,/ Ii cunun, dă-i în grijania mă-sii,/ Las’
că-i cunun, că doară/ Călindarul noi popii l-am făcut,
hă, hă!”
Cultivând o anume spontaneitate a notaţiei
poeta absoarbe în spaţiul poeziei gesturi şi întâmplări
dintre cele mai banale. Banalul şi exoticul însă stau la
aceeaşi masă precum inginerul Iubja şi Petru ţiganul
când aceştia discută despre pocalul de aur, aflat în po-
sesia celui din urmă: „Povestea paharului face valoa-
rea, dom’ injiner,/ Povestea, adicătelea de unde se trage
hahtaiu’/ Şi prin câte a trecut, că pentru tahtai ţiganii
face moarte de om,/ Că el este fala ăluia de-l are, cu spre
ixemplu îl am io!” (Jour fixe)
Din cadrul detaliilor mărunte, se înfiripează
o lume care îşi inventează propria-i mitologie. Chiar şi
tragicul aparţine acestei lumi periferice, aşa cum reiese
din poemul Lae care începe pe un ton şăgalnic pentru
evolua mai apoi spre un final ce lasă un gust amar: Lae
nu mai arăta a om./ Se bălăbăni o vreme pe picioare,/
Apoi căzu în mijlocul drumului/ De parcă oraşul l-ar fi
scuipat cu ură:/ „Dar cine te credeai mu, mă Lae ?”
Preocuparea pentru varietatea existenţei o
face pe poetă să acorde atenţie nu doar detaliilor prag-
matice ale vieţii, ci şi unor aspecte sociale sau politice.
Tocmai un astfel de aspect transpare din versurile po-
emului Sminteala, de exemplu: Şi se plângeau, săracii,
că nu vrea popa să-i cunune,/ Din cauză că-i post. La
fel şi din Eclipsa, unde, exact în momentul dispariţiei
soarelui pe cer, îşi face apariţia un erou cu atitudine de
frondeur: Deodată, când toţi şi-au pus ochelarii ăia pe
nas/ Ca la o comandă, după ce Marin le arătă ceasu’/
Bătând cu deştu’ arătător în el, pe muteasca,/ Apăru
hodorogind de pe pod o căruţă/ Şi când ajunse în drep-
82 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
tul lui Marin Feraru,/ Al din căruţă îi strigă cât îl ţinea
gura: „Bol-şe-vi-cu-lee! Aha!”
Poate că ar merita insistat asupra meşteşu-
gului sofisticat pe care Mioara Anastasiu îl foloseşte în
elaborarea poemelor sale atât de simple şi directe în
aparenţă. Pentru că în spatele banalităţilor cotidiene,
surprinse cu atâta fidelitate, se ascunde miraculosul.
Am putea aplica aici observaţia lui Gheorghe Crăciun
care, în studiul menţionat mai sus, notează: „Sacrul nu
dispare, ci se topeşte, se ascunde în profan. Sub crus-
ta obişnuinţelor, a rutinei şi a cuvintelor uzate colcăie
o lume mirifică de senzaţii şi sentimente, o realitate
feerică; poetul va descoperi (sau înscena) adevărate
epifanii ale banalului.”
Pun stavilă tentaţiei de a mă înscrie pe aceas-
tă traiectorie analitică pentru că vreau să mă refer şi
la alte personaje pitoreşti ce se iţesc din poemele cu-
legerii. Astfel, din galeria lor se detaşează fiinţe me-
morabile precum baba Gherghina în poemul La clică,
Laie, în poemul omonim, spălătoresele Fila şi Nataliţa
în Deslegarea, Costache, băiatul justiţiar în Sminteala
(Dar io, o ştiam pe-a mea: Că trebuie să-mi râz de po-
chi./ Cum îi prinz, cum îi belesc!/ Şi nu mă las, până
nu-i fac de râs.) ori eroul care dă titlul întregii plachete:
Artur genuinul. Detaliile de mediu şi cadrul în care
se manifestă acestea oglindesc nu doar psihologia, ci
şi condiţia lor socială. În Jour Fixe, unul dintre ele îşi
face apariţia astfel: Petre s-a îmbrăcat cu cămaşă albă
românească, Cu blăjău şi izmeană...
Fie că reînvie imagini şi experienţe autentice,
fie că, pur şi simplu, doar imaginează situaţii în sensul
lor, impresiile de natură vizuală ale autoarei sunt du-
blate de instantaneele auditive. Prodigioasa materiali-
tate lingvistică livrată de locuitorii acestei Cuţaride a
zilelor noastre, e locul să o spunem, se situează pe linia
unei tradiţii care trecând prin Ion Barbu, Arghezi, Mi-
ron Radu Paraschivescu şi Marin Sorescu, începe de
la Anton Pann şi ajunge până la „Levantul” lui Mircea
Cărtărescu. Pe de altă parte, recurgând la modalităţi
discursive ce aparţin genului epic ori dramatic, poe-
ta realizează o sinteză seducătoare prin care graniţele
poeticului sunt extinse în spiritul liricii moderne con-
temporane.
Prin cultivarea poeziei vizualului şi cea a
rostirii Mioara Anastasiu stabileşte o relaţie directă
cu cititorul. Să nu ne lăsăm înşelaţi însă. Oralitatea la
care apelează autoarea este o convenţie, o mască sti-
listică. Prezentarea întâmplărilor din mahala nu este
doar imitativă, teatrală (mimicry în clasificarea Iui
Roger Caillois) în sensul că ea nu tinde să copieze, ci
să transforme realitatea surprinsă. Imaginile selectate
sunt tratate astfel încât să exprime stări lăuntrice foar-
te precise. Ducând raţionamentul la extrem s-ar putea
spune că ele sunt, mai ales, un suport, un vehicul, un
pretext pentru revelarea propriei viziuni despre exis-
tenţă a autoarei. Oricât de banale ar fi faptele surprinse,
transcrierea lor nu este aseptică, indiferentă. Detaliile

cotidianului, chiar fidel şi naturalist redate, nu sunt
înregistrate mecanic, nu compun un bazar de obiecte
echivalorice. Alegerea unei astfel de mod de scriere nu
înseamnă reducerea la amorf şi nesemnificativ.
Autoarea reţine numai acele elemente care
au o anumită încărcătură de semnificaţii, fapt ce pre-
supune adoptarea unei anumite atitudini faţă de real.
Atitudine estetică, dar şi etică. Abordând subiectul
poeziei realului, Simona Popescu (poetă aparţinând
valului doi al generaţiei 80) este de aceeaşi părere
când scrie: „Nu înţeleg prin această poezie colectarea
de recuzită contemporană (televizor, tramvaie etc) de
decoruri şi obiecte, contabilizare apoetică, ci un efort
vizionar de înţelegere a lumii ca organism viu, şi nu
doar în anatomia ei, ci mai ales în fiziologia sa, la nive-
lul funcţiilor şi relaţiilor.” („Sensul poeziei astăzi”)
Două sunt metodele prin care Mioara Anas-
tasiu se apropie de lumea mahalalei: fie observând-o
din afară, fie integrându-se ei într-un mod subtil. Pri-
ma modalitate poate fi ilustrată cu câteva stihuri din
Sminteala: „Şi i-am cântat mamă, o romanţă, două,
trei,/ Şi popa bea şi iar bea, până s-a îmbătat pleasnă,/
A adormit cu nasul în blide,/ Şi cu mâinile atârnându-i,
blană, pe lâncă corp”
Poeta este aici simplu martor-spectator al co-
lectivităţii şi redă vorbele localnicilor folosind semnele
citării. Când recurge la cea de-a doua metodă, comen-
tariul ei împrumută vocabule folosite chiar de persona-
jele din cadru. Aşa se întâmplă, de exemplu, când este
descrisă reacţia femeii din Jour fixe: Veta şi-a pus mâna
la gură,/ O ştia pe nebună şi îi venea să râză. În Eclipsa
pot fi găsite ambele modalităţi: „No, mă, că o vinit ăsta
şi ne-a distrus atenţia!” exclamă unul dintre personaje.
Maniera folosită în pasajele următoare însă au darul de
a sugera un fel de identificare a poetei cu mediul de-
scris: Ieşiră la porţi cu ochelarii ăia de carton între deşte/
Gata să şi-i pună la ochi ca să nu-i radeeze feromenu’;
Sau: Rik, în capul trepţilor, strigă către unu de pe drum:/
„Măă, ia ascultă! Hai încoace să vorbim ceva,...
Contactul nemijlocit cu misterul existenţei
empirice o face pe poetă să devore realitatea ca o veri-
tabilă prozatoare realistă. (Mioara Anastasiu este şi au-
toarea excelentului roman „Viaţa ca o ciornă”.) Poezia
realului, practicată în această culegere, împrumută di-
alogul, naraţiunea şi descrierea mediului gospodăresc
din domeniul prozei, abandonând astfel tonul confesiv,
propriu poeziei bazate pe sugestie şi ambiguitate. Spon-
taneitatea, inteligenţa şi emoţia sunt puse în slujba unui
discurs poetic care pune frâu exuberanţei intimiste.
În volumul de faţă, Mioara Anastasiu re-
abilitează şi o anumită modalitate lirică şi un mediu
social vitregit şi un anumit grup etnic. Ea aduce un
omagiu sufletului atât de bogat al mahalalei, zugrăvin-
du-i profilul, asemenea ucenicului iconar, care, în spa-
tele umilei dorinţe declarate de a copia arta maestrului
său, îşi ascunde avânturile fanteziei întru exprimarea
propriului univers spiritual.
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Recenzii
Cu Iașul la taifas
Val TALPALARU
Saga străzii Aurora, din care Corneliu
Carp desprinde meticulos, cu un patetism convin-
gător, ramă cu ramă, imagini ale unui trecut din
ce în ce mai străin celor de după 89, dar atît de fa-
miliar celor care au copilărit/studențit prin Iașul
molcom al anilor 70, continuă cu acest nou volum.
Cu altă deschidere și devenire epică dar la fel de
dedicat și rădăcinilor istoriei sale, urcînd în amon-
te spre anii 60 chiar.
În cele cîteva note de impresii după pri-
mul volum ( Lacrimile de păcat, Iași, Editura Pim,
2015) îmi mărturiseam surpriza și empatia cu
această nouă provocare, în care se amesteca, în-
tr-un dezinvolt mixaj, povestea tragică a unei fami-
lii și a celor implicați în ea (inclusiv autorul) cu un
film în alb negru al unui oraș pe care îl recuperam ,
scenă cu scenă, din scenariul propus de autor.
De data aceasta, la lectura noii cărți, per-
sista sentimentul fizic aproape, că am avut totdeau-
na în ceafă respirația lui Corneliu Carp, care a stat,
nevăzut, în spatele meu, preț de vreo patru ani cît
a durat studenția mea (unii susțin că mai mult...).
Aceleași personaje și locuri, aceleași figuri care po-
pulau Copoul și creau adevărate povești moderne
despre figurile emblematice ale zonei, necunoscute
silitorilor studenți care nu băteau Chirițoaia (cra-
ma din Copou), Rarăul – crîșma din Parcul Copou,
ori păienjenișul ulițelor din spatele parcului.
O faună ciudată, în care nu lipseau legea
pumnului sau surprizele unui dialog intelectual
superior și dezinvolt, în care tăria de caracter și
personalitatea erau respectate instinctiv. Un soi
de noblețe a mahalalei care impunea mai ales ce-
83
Recenzii
lor străini. Să nu ne imaginăm că intrăm într-un
soi de Groapă a lui Ouatu și ne sprijinim de ulucii
gardurilor de prin Cuțarida, suntem totuși la cîțiva
pași de Copou. Iar Iașul nu era atît de lat în talie
ca acum, astfel că din strada Aurora ne trezim în
strada Cucu, numită odinioară Chaia Lifșiț, in-
trînd împreună cu Corneliu Carp în clădirea „La
cap de rață” unde se retrăgeau piețarii. Sau ne pre-
gătim și noi pentru baia de abur a lui Zisu Herman:
„Acolo veneau cei mai mari doctori din Iași, oa-
meni vestiți: Chișleag, Buțureanu, Chipail, Enescu,
Strat și alții de care nu-mi mai amintesc. Dacă în
vreo duminică lipseau doi-trei din cei numiți de
mine, se considera zi de doliu. Erau comunicativi
și sociabili. Nu conta pentru dânșii că ești mun-
citor, strungar, profesor, ministru sau țăran de la
Gheboaia.”
Emblema unei soi de confrerii, de aparte-
nență la un topos care își înnobilează toți membrii.
Poate că asta era amprenta nedeclarată a Iașului.
Fără amenințarea unei epidemii ca în De-
cameronul, eroii acestei reveniri în Edenul copi-
lăriei și adolescenței își dau întîlnire la Dan Suiu
– unul dintre protagoniști – unde, ajutați de buca-
tele și băutura gazdei, deșartă sacul de melancolii,
experiențe nu întotdeauna fericite, un soi de raport
al drumului inițiatic de pînă acum.
Autorul nu are nici timpul necesar de-
ghizărilor, protejării (?!) personajelor cu pseudo-
nime, este prea grăbit să ne împărtășească „bobul
de rouă” care i-a ținut pe toți în același spațiu vii și
nealterați de evenimente. Metafora picăturii de apă
care dă viață firului de iarbă, oricît de aplecat ar fi,
revine obsedant în text, în contrast cu „lacrimile
de păcat”, titlul celuilalt volum semnat de Corneliu
Carp.
Sunt inserate și pagini de istorie trăită
cum ar fi cea a ocupației sovietice, descrisă frust,
neutru aproape: „De când veniseră rușii la pute-
re, prin cartier dispăruseră scândurile din garduri,
tablele de pe case, unelte casnice și agricole, parii
din vii, găinile și restul animalelor de prin curțile
oamenilor. Un vecin avea un berbec. Soldații i-au
luat berbecul, cu forța, și l-au pus cu tot cu blană în
cazan și așa l-au mâncat.
Unde se zărea o antenă pe casă însem-
na că exista aparat de radio, și rușii nu permiteau
acest lucru, așa încât confiscau aparatele de radio,
pentru a nu se asculta Parisul, Vocea Americii, Eu-
ropa liberă. Luând aparatele, nu-ți lăsau decât un
bon de mână, zicând că ți se va înapoia obiectul
84 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
după scurt timp. Bineînțeles că le depozitau într-o
magazie, căreia ei îi dădeau foc. Dacă întreba ci-
neva de aparatele de radio, spuneau că «dușmanul
de clasă» a dat foc magaziei pline de aparate de ra-
dio și alte lucruri folositoare.” Memoriile aprțin lui
Toni Costaș. În amestecul de prieteni îi regăsim pe
Petru Zugun, pe Vasile Filimon – universitar, re-
spectiv solist al Operei ieșene, dar și pe Tălpig, Ilaș,
Zbanț, Paul Dorobăț ori Virgil Butnărașu, fiecare
cu propria personalitate, cunoscută și respectată.
Cum de se simțea bine un universitar sau
un artist, un mare chitarist în această eteroclită
compoziție este și greu și ușor de explicat. Lumi-
le coexistau dar nu se amestecau, poveștile de via-
ță aveau fiecare un alfabet propriu care impunea.
Exista nu o minima ci o maxima moralia în această
conviețuire.
Urcăm pe firul amintirilor cu Petru Zu-
gun, fir care trece prin Galata și sforul pîrîului Ni-
colina pînă la teza sa de doctorat și întîlnirea cu
Alexandru Graur și Valeria Guțu Romalo, în mod
firesc, natural. Povestea este preluată de Mihăiță
Romaniuc și dusă mai departe de Toni Costaș.
Din cînd în cînd, Iașul își revendică drep-
tul la evocare și devine personaj, așezat colocvial la
masa prietenilor.
Amănunte care au scăpat istoriilor și evo-
cărilor contemporane, completînd fericit paginile
regretaților Ostap și Mitican, aduc o pată de culoa-
re obsesivă, care te obligă la amintire, la contopi-
rea cu imaginea firului de iarbă așteptînd bobul de
rouă împovărător și dătător de viață.
Este în această carte o nostalgie albă, la fel
ca magia albă, benefică. Ea te purifică și te ușurea-
ză, nu te împovărează.
Vorba lui Terentianus, cărțile își au soarta
lor. Și aceasta. Dincolo de exigența critică și radi-
ografia stilistică, nemiloase uneori, Roua firului de
iarbă își merită un loc privilegiat pe noptieră lîngă
veioză. Acolo unde stau cărțile de care îți este greu
să te desparți. Nu știu dacă aceste evocări vor con-
tinua, deși sunt semne clare că desaga memoriei e
doldora de oameni și întîmplări care pot schița o
altă pagină inedită din biografia Iașului. Ar fi păcat,
desigur, pentru că la Corneliu Carp găsim și har de
povestitor și o memorie prodigioasă și stropul de
afecțiune cu care pune în pagină portrete, întîm-
plări, meditații.
(Roua firului de iarbă, Iași, Editura Pim, 2017)

Ji-young Gong (n. 1963) este una dintre
cele mai renumite scriitoare sud-coreene, ale cărei
cărți, extrem de populare în continentul asiatic, sunt
în mod constant ecranizate pentru marele ecran. Re-
compensate cu importante premii literare naționa-
le, romanele lui Gong (traduse în peste zece limbi),
abordează teme sociale și politice sensibile, precum
abuzurile asupra persoanelor cu dizabilități, ostraci-
zarea clericilor răzvrătiți, viața deținuților condam-
nați la moarte, înăbușirea demonstrațiilor de protest
împotriva regimurilor totalitare ș.a. Printre cele mai
renumite romane ale sale se numără Sora mea mai
mare, Bong-sun, Orele noastre fericite (ecranizat și
recompensat, în 2006, cu Premiul Special al Amne-
sty International), Creuzet, O scară înaltă și albastră.
Traducerea de mai jos este un fragment din romanul
intitulat Sora mea mai mare, Bong-sun (1998). Pla-
sat în contextul dezvoltării economice a anilor ’60-
’70 din Coreea de Sud, romanul prezintă rătăcirile
unei femei simple, cu o copilărie marcată de abuzuri
și sărăcie, ce lucrează ca bonă într-o familie ce o ad-
optă. Legătura afectivă dintre aceasta și Bong-sun
începe să se destrame după mutarea familiei într-un
cartier cosmopolit din capitala Seoul. (Prezentare și
traducere din limba coreeană de Iolanda Prodan)
Sora mea mai mare, Bong-sun
(fragment)
După ce am închis telefonul, am rămas
mult timp așezată la masa de lângă fereastră. N-am
avut putere să mă ridic. Subțiri și firave, razele de
soare ale începutului de primăvară se strecurau prin
perdeaua veche ce acoperă ferestrele orientate spre
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Traduceri
Ji-young Gong
sud ale casei în care m-am mutat de curând. Lumi-
na puternică mă face să descopăr, pentru a nu știu
câta oară, particulele vechi de praf depuse în spațiul
minuscul ce separă tastele telefonului: între 1 și 2,
între 2 și 3...doar unghiurile drepte dintre 4 și 1 și 2
și 1, 8 și 9 sunt destul de curate, probabil pentru că
le folosesc foarte des când o sun pe mama. Dacă stau
bine și mă gândesc, din ziua în care m-am mutat în
cartierul de pe colină -era o zi de iarnă, bătea un
vânt cumplit de rece iar eu mă certam cu angajații
firmei de mutări din cauză că-mi ceruseră bacșiș-
am folosit telefonul doar ca să o sun pe maică-mea,
și pe nimeni altcineva. Ba nu, l-am folosit și altă
dată, dar nu acest telefon, ci pe altul. Atunci când
am cerut branșarea la gaz și instalarea unui cablu
pentru telefonul fix, am împrumutat telefonul de la
fostul proprietar. Cel de aici l-am folosit și când am
sunat la un restaurant chinezesc. Adormisem când
ziua se îngâna cu noaptea. Eram frântă de oboseală
după ce-mi petrecusem câteva zile și nopți la rând
desfăcându-mi bagajele și aranjându-mi lucrurile cu
o îndârjire nemaipomenită de parcă m-aș fi luptat
cu ultimele mele puteri cu o creatură pe care o de-
testam de o veșnicie. Am deschis brusc ochii spre
fereastra pe care intrau razele orbitoare ale soarelui;
pierdută, mă uitam la tapetul ciudat de culoare albă
de pe pereții noii mele locuințe, al cărui miros de
clei proaspăt invadase toate ungherele, și la mobila
pe care o aranjasem altfel decât o găsisem. Fără să
găsesc un răspuns la întrebarea de ce era atât de li-
niște în cartier, m-am ridicat cu greu din pat și am
sunat la un restaurant chinezesc ca să comand ceva
de mâncare. Cum era de așteptat, nu mi-a răspuns
nimeni. Când m-am uitat la ceas, am înțeles de ce:
era ora șapte și jumătate. Dimineața...
Ce-mi venise să sun tocmai la un restau-
85
Traduceri
rant chinezesc? E adevărat că mi se făcuse poftă de
o supă picantă cu mulți tăiței, fructe de mare și le-
gume; dar și mai adevărat e că nu aș fi sunat acolo
pentru nimic în lume dacă nu aș fi descoperit nu-
mărul de telefon scris pe un autocolant pe care cei
care locuiseră înaintea mea îl lipiseră pe un colț al
ferestrei. În sinea mea eram recunoscătoare că nu-
mi răspunsese nici măcar un angajat al restauran-
tului. Treceam o perioadă în care eram sătulă până
peste cap de prezența oamenilor în viața mea și nu
aveam nici un chef să sun pe nimeni...cu excepția
unui restaurant chinezesc dintr-un cartier străin și
amorțit. Și ca să fiu sinceră până la capăt, în acele
momente confuze, gândurile mele se îndreptau spre
sora mea mai mare, Bong-sun. Amintirea ei mă
copleșise brusc, după mai mult de douăzeci de ani.
Poate că tocmai de asta presimțisem ce avea să-mi
spună maică-mea la telefon.
– Iar a dispărut Bong-sun, mi-a adus la cu-
noștință pe un ton prudent, pesemne ca să nu mă
irite și mai mult, pentru că deja eram cu nervii la
pământ. Așa i-a spus cineva din Daejigol, mătușii
tale care locuiește în Moraenae, ieri, la o nuntă. Se
pare că soră-ta umblă aiurea cu un traficant de câi-
ni...Oare chiar n-are deloc rușine? A adus pe lume
patru copii cu patru bărbați diferiți...
– Copiii ei încă n-au terminat școala...În-
cotro s-o fi dus?
– Păi dacă am ști unde a plecat, am sta
cu brațele încrucișate? Fata cea mare s-a măritat la
Gwangyang, ceilalți trei sunt și ei destul de mari...
dar asta nu e o scuză...le-a spus că o să se întoar-
că să-i ia cu dânsa când o facă bani mulți. Cum să
le zică așa ceva? E incredibilă, te lasă fără cuvinte!
N-am dreptate? Aș fi vrut să aflu mai multe despre
ea, dar n-am mai întrebat nimic. Mi-am dat seama
că n-are rost să mai pun întrebări, că nu pot fi res-
ponsabilă pentru ea. Aș vrea să pot face ceva, dar
nu, nu mă amestec. Dar chiar și așa, povestea îmi
apasă greu pe inimă... mai bine nu-ți spuneam.
Nu știu de ce, dar am senzația că ceva îmi scapă din
toată povestea asta. Cică a fugit cu un bărbat, dar
nu înțeleg ce a găsit la ea. E cumva vreo frumusețe!?
Nici fața și nici corpul ei nu au nimic ieșit din co-
mun! Nu-mi vine să cred că nemernicul ăla a luat pe
una bătrâna ca ea, de dragul să o scalde în lux...mâi-
ne-poimâine e bunică, o să-și crească nepoții! Pot să
jur că a ademenit-o ca să se folosească de ea, doar o
știi...e destoinică, e muncitoare. Ți-aduci aminte că
ultima dată a fugit cu un idiot de tâmplar?...Ăla a
ținut-o închisă numai în atelier, a muncit ca o sclavă
pentru el. Și pentru ce? A alungat-o fără să-i dea un
șfanț, ba i-a mai făcut și un plod. Ce-i soarta asta!
De mică a fost o răzvrătită, n-a avut niciodată parte
86 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
de ceva bun de la viață. În fine...asta e. Fă-te că n-ai
auzit ce-am spus. Ia zi-mi, cum merge romanul? Se
vinde bine?
Nu am scos nici un cuvânt, dar știam foar-
te bine ce voia să-mi zică: „Ce m-o fi apucat să-ți
spun toate astea tocmai acum când ai atât de mult de
lucru la carte!? Asta e soarta ei, ce să-i faci? La urma
urmei, ce ne interesează pe noi cum își trăiește via-
ța sau cum o duc copiii ei? Nu ne privește, n-avem
nici o legătură cu ei...nu suntem rude de sânge cu ei.
Vezi-ți de-ale tale, concentrează-te pe ce ai de făcut“.
Probabil că asta voia să-mi zică. Intuind că mă tul-
burase vestea pe care mi-o dăduse, maică-mea puse
capăt aiurelilor pe care le bolborosea și închise tele-
fonul. Tocmai în momentul în care voia să închidă
am strigat-o, dar era prea târziu. Mă întreb ce i-aș fi
spus. „Mamă, cum a putut să facă una ca asta la anii
ei? E trecută de cincizeci de ani! Cum a putut să-și
părăsească copiii?“. Nu, sigur nu voiam să-i spun așa
ceva. Nu aș fi spus vorbele astea pentru că o cunosc
pe Bong-sun. Știu foarte bine că sora mea mai mare
e în stare să facă așa ceva. Ar fi capabilă să o facă și
la șaizeci de ani, pur și simplu pentru că așa e ea.
Prima dată a fugit de la casa tatălui ei vitreg, a doua
oară a plecat din casa unui pastor protestant, a treia
oară a fugit cu un tip de la o spălătorie, a patra oara
cu tâmplarul și acum cu un traficant de câini...Eram
derutată, nu știam dacă să o sun sau nu înapoi pe
maică-mea. Brusc, m-a copleșit o senzație de nepu-
tință, nu mai puteam mișca nici măcar un deget.
Neputința ce pusese stăpânire pe mine era,
de fapt, o premoniție. Cândva, obișnuiam să tremur
din toate încheieturile din cauza unor premoniții
misterioase. Odată, mi s-a întâmplat să-mi visez
un fost coleg de facultate, mai mare decât mine, cu
care întrerupsesem legătură de mulți ani; a doua zi,
am aflat că-și pusese capăt zilelor, bând otravă. Altă
dată, am visat că mă plimbam prin campus cu o fos-
tă colegă care s-a măritat și stabilit în Statele Unite;
nu trecuse mult timp și am primit un telefon de la
ea, m-am bucurat să o aud. La Bong-sun începuse
să mă gândesc după ce m-am mutat în noua casă,
tocmai când mă întrebam de ce e atât de liniște în
cartier, în dimineața în care deschisesem ochii după
zile și nopți de nesomn, petrecute desfăcându-mi
bagajele și aranjându-mi lucrurile. Dintr-odată am
avut senzația că mă transformase într-o femeie fata-
listă. Începusem să fiu obsedată de gândul că de
când vine pe lume până când renaște după moarte,
carnea moale a ființei umane nu se poate elibera din
contururile trupului, fiind redusă la o masă amorfă
controlată de toate energiile din cosmos, de poziția
stelelor pe bolta cerească, de mișcările de rotație ale
pământului, de cele cinci elemente - foc, apă, lemn,
metal, pământ...Și dacă toate astea ar fi adevărate,
atunci ce rost își au tristețea și remușcările? Chiar
dacă Bong-sun a fi fugit, părăsindu-și cei patru co-
pii, chiar dacă ar fi murit în timp ce pribegea pe
drumuri, chiar dacă eu mi-aș da sufletul acum, în
această clipă, ce rost ar avea tristețea și regretele?
Singurul lucru ce ne rămâne de făcut este să ne lă-
săm surprinși de ceea ce ne rezervă destinul, să ne
întrebăm pe noi înșine cu glas stins: la urma urmei,
ce e viața? Și totuși...
***
Câteodată sunt întrebată care e orașul meu
natal. De fiecare dată după ce răspund „Seoul“ sunt
cuprinsă de un sentiment ciudat, de parcă aș fi o
pribeagă de când am venit pe lume. M-am născut
în 1963: e anul în care generalul Park Chung-hee a
instaurat cea de Treia Republică, după ce a condus
cu succes lovitura militară pe care o numise „revo-
luție“; e anul în care toate provinciile din țară au fost
cuprinse de interminabile demonstrații studențești;
e anul în care muncitorii din trei companii miniere
de stat, printre care și cei de la Daehan Jungseok, au
intrat în grevă ca să le fie mărite salariile; e anul în
care președintele american J.F. Kennedy a fost asasi-
nat, în timp ce pe malul fluviului Han a fost ridicat
Sheratone Grande Walkerhill, cea mai mare stațiune
de agrement din Asia, acolo unde fetele noastre se
duceau să danseze, arătându-le occidentalilor pi-
cioarele lor îndesate și coapsele durdulii. Am venit
pe lume în iarna cumplită a anului 1963, când din
cauza gerului marea a fost acoperită cu un strat de
gheață gros de șaptezeci de centimetri, pentru prima
dată în cei optzeci de ani de când portul Incheon
fusese deschis. Dar, de îndată ce începea vara, Se-
oulul era plin de florile mici și drăguțe de portolac,
de lanuri de țăpoșică, cu spice în formă de coadă de
vulpe; dacă te îndepărtai puțin de centru, dădeai de
plantații înguste de orez, cu plăntuțe firave și subțiri
ca firele de păr. Erau și lacuri mici, cu rațe și o groază
de lipitori. Vedeam cum căruțele trase de cai mânați
de birjari treceau agale prin fața stației Moraenae,
în timp ce tramvaiele își anunțau prezența prin clin-
chet de clopoțel când ajungeau la poarta Seodae,
acolo unde astăzi e stația de metrou Chungjeongno.
Ne plimbam pe malurile râurilor acoperite cu flo-
ri albastre de gura-lupului sălbatică ce ademeneau
fluturii. Vara ne scăldam în apele din jurul insulei
Nanji, iar iarna învățam să patinăm pe apa înghețată
a râului din Moraenae. Ah! Cât de exotice mi se pă-
reau atunci panseluțele violete ce decorau partea de
sus a fântânii arteziene din rondul din stația Shinc-
hon! Așa e: țara mea natală a fost Seoulul și într-un
colț al acelei țări, unde înfloreau florile de portolac,
am trăit împreună cu sora mea mai mare, Bong-sun.
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Proză
Ecoul luminii
Cornelia PETRESCU
Textul care urmează este traducerea din
limba franceză a nuvelei „L’écho de la lumière” care
a dat numele și volumului de proze scurte apărut în
septembrie 2018 la editura „Edilivre”/Paris.
Scris pentru expoziția „Pierres sacrées” rea-
lizată în august 2018 de pictorul-gravor Marc Pessin
din Isère acest text imaginar evocă parcursul autoru-
lui plecat din țară cu peste 30 de ani în urmă.
Refuzul apelor limpezi ale Mării de a se în-
frăţi cu cele tulburi ale Fluviului este surprinzător!
Linia unduioasă care le separă se desenează cu clari-
tate pe patul de nisip auriu şi nu te lasă să bănuieşti
că undeva, în adâncuri, apa limpede şi sărată o va
înghiţi pe cea tulbure care a străbătut o Europă în-
treagă.
Printr-un ciudat mimetism gândurile mele
devin limpezi ca apa Mării, îndepărtându-mă de
mâlul care inundă spaţiul care mi-a fost hărăzit.
Precum dirijat de aceste gânduri vârful pi-
ciorului atinge misterioasa linie şi spre mirarea mea
din ea încep să se întruchipeze nişte trepte pe care
păşesc cu sfială. Dar sub tălpi nu simt fireasca mân-
gâiere efemeră a nisipului şi mâlului ci o suprafaţă
netedă şi dură ca o piatră.
Piatră aici? Aici unde este împărăţia nisi-
pului şi a aluviunilor mâloase? mă întreb şi neche-
mate îmi vine în minte urarea de An Nou: Tare ca
piatra! Iute ca săgeata!
Ca răspuns la aceste cuvinte nerostite su-
prafaţa misterioasă pe care păşesc ia înfăţişarea unei
bărci care începe să urce Fluviul cu viteză, fără a
87
Proză
simţi împotrivirea valurilor sale tulburi.
Ca în vis îmi dau seama că am ieşit deja din
meandrele leneşe ale Deltei însă nici Fluviul în de-
plinătatea lui nu încetineşte zborul Bărcii din piatră
care m-a primit ca pasager.
E noapte neagră, nu întrevăd pe ţărmuri
nici o lumină dar pe fundul bărcii încep să sclipeas-
că nişte semne pe care însă nu le pot descifra.
Tumultul valurilor este tulburat de un te-
ribil şi dureros vaiet şi simt că apa rece ca ghiaţa nu
are mult până să mă înghită însă misterioasa barcă
face un salt după care îşi grăbeşte şi mai mult înain-
tarea. Am trecut prin Porţile de Fier, temuta strâm-
toare a marelui Fluviu, îmi spun eu.
Apoi capul mi se goleşte de gânduri.
Oare adorm?
Cât au durat zborul bărcii, somnul, visul?
Dintr-o dată gândurile îmi devin clare.
Este tot noapte şi de-a-supra capului meu
domneşte o boltă luminată de o infinitate de stele,
dintre care una mai luminoasă ca toate celelalte mă
priveşte şăgalnic.
Mă despart cu greu de această stea pentru
a mă regăsi într-o minunată galerie circulară.
In faţa mea, scăldate în lumina cerească,
trei creaturi albe, atât de albe şi de nemişcate încât
par a fi sculptate în marmoră.
Alături de ele, pe peretele din piatră al gale-
riei, o placă de care mă apropii şi citesc:
Die QUELLE von ISTROS
Incerc să decriptez cuvintele astea: Istros
este denumirea antică a Dunării… şi cred că tra-
ducerea… din germană a cuvântului Quelle este iz-
vor… Mă găsesc deci la Izvorul Dunării, la mai mult
de 2800 de kilometri de locul în care Fluviul încear-
că să se înfrăţească cu Marea. Cum am ajuns oare
aici? Barca magică din piatră exista oare cu adevărat,
şi dacă există, unde a dispărut?
Îmi îndrept privirea în jos şi descopăr o su-
prafaţă, luminată de mici stele scânteietoare, care nu
poate fi altceva decât Izvorul Dunării.
Aici, la Izvor apele care vor deveni Fluviu
sunt mai transparente, mai limpezi decât cele ale
Mării şi ochii care mă scrutează din profunzimea lor
par a-mi spune: Drumul pe carre l-ai făcut în contra
88 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
curentului apelor mele a fost un parcurs iniţiatic…
Barca magică s-a luptat cu valurile în timp ce tu ai
abandonat pe ţărmuri poverile unei vieţi, pregătin-
du-te pentu o nouă existenţă.
Aş dori parcă să stau de vorbă cu acest glas
misterios dar dintr-o dată orice întrebare îmi pare
inutilă.
Ca într-o transă îmi smulg de la gât micul
medalion de aur, scumpă comoară care m-a însoţit
toată viaţa, şi îl arunc în apă.
Atunci se întâmplă un miracol!
Steaua care mă privise şăgalnic de pe bolta
cerească şi-a însutit strălucirea şi orientează un fas-
cicol de lumină orbitoare spre medalionul meu care
se odihneşte în Izvorul Dunării.
Medalionul răspunde luminii razei cereşti
printr-un ecou.
Ecoul luminii!?
Din acest ecou se întrupează pe de-a-ntre-
gul Piatra.
Piatra-barcă, Piatra-săgeată, Piatra-sacră
în toată splendoarea ei miraculoasă, este în faţa
ochilor mei şi încerc să descifrez semnele gravate pe
ea.
În stânga se ridică până într-un necunos-
cut înalt, trepte clare şi luminoase. Ele sunt spoite
cu o pulbere de aur roşu şi nu au fost uzate în lupta
cu valurile Dunării. Totuşi de-a-lungul lor se des-
chide o fisură care îmi aminteşte de vaetul dureros
al apelor la trecerea prin Cheile care au închis poarta
primei mele vieţi.
Urcând treptele mă sprijin de o balustradă
foarte solidă cu toate că a fost şi ea atât de încercată
de valuri învolburate.
Îmi întorc privirea spre dreapta şi în faţa
ochilor mei descopăr semnele misterioase pe care le
întrezărisem pe fundul bărcii.
E un scris pe care nu îl cunosc dar care mă
captivează.
Dintr-o dată totul devine limpede, zăvorul
ignoranţei mele se deschide şi reuşesc să descifrez:
Urmează-mă! Te voi duce în locul în care lumina
cosmică îşi întâlneşte ecoul.
Şi iată-mă în Sanctuarul pietrelor sacre pe
care lumina a gravat mesaje astrale, semne care nu
pot fi descifrate de ochii orbi ai lumii în care trăim.

Prin Kyoto şi prin Japonia
(continuare)
KYOTO.
Istorie, cartiere, străzi, temple, ceai…
Kyoto are multe locuri faimoase în cele
11 „cartiere/ ku” ale sale (Fushimi, Higashiyama,
Kamigyō, Kita, Minami, Nakagyō, Nishikyō, Sakyo,
Shimongyō, Ukyō, Yamashina) cu multe temple
(Kinkaku-ji – în Kita). Sunt monumente, districte,
străzi faimoase, cum ar fi zona Gion (în Higashiya-
ma-ku), strada Teramachi, sau palate – cum sunt
Palatul Imperial (în Kamigyō-ku), Nijo jo/ castelul
Nijo (Nakagyō-ku)…
Fără să vreau, gândul m-a dus către acasă,
la Iaşi, care, ca şi Kyoto, a pierdut statutul de capitală,
lucru necesar, dar care i-a adus pierderi considera-
bile şi ireparabile, dat fiind şi felul în care au înţeles
guvernanţii să sprijine oraşul. La fel, şi pentru Kyo-
to a urmat o cădere accentuată, multe oportunităţi
dispărând, populaţia micşorându-se continuu. Dar
oamenii de acolo au găsit calea lor, şi au folosit altfel
resurse dinăuntru şi din natură.
În fine. Sunt temple/ sanctuare multe, în
fiecare „cartier”. În Minami este Templul de Răsă-
rit, Tō-ji, care ţine de Shingon/ A cuvântului Ade-
vărat, fondată de poetul, caligraful, preotul Kūkai
(774-835), cunoscut după „numele postum” de
Kōbō-Daishi (Marele Maestru care a răspândit învă-
ţătura lui Buddha), în care se află alte două „poeme”,
o pagodă într-o grădină…
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Jurnal de călătorie
Din Kyoto, spre inima
Japoniei (V)
note şi gânduri de drum
Marius CHELARU
Pe la sfârşitul secolului al XVI-lea Toyo-
tomi Hideyoshi a construit o stradă şi azi faimoasă,
Termachi (Teramachidōri) – care s-ar putea traduce
„Oraşul Templelor”, pe care a ridicat multe temple.
Şi astăzi este una dintre cele mai faimoase, şi pen-
tru aspect, pentru temple şi sanctuare, dar şi pentru
magazinele de tot felul. Mai mult, azi, împreună cu
strada Shinkyogoku, definesc una dintre cele mai
cunoscute zone comerciale din Kyoto.
Mergând într-o zi în Kyoto pe drumul din-
tre vechiul Palat Imperial şi cel al shogunului, cu
gândul şi la un drum recent la Osaka, la europenii
care au ajuns în Arhipelag şi la marii oameni care
au pus Japonia pe un drum spre viitor într-o anume
manieră, reflectam la cum a făcut soarta ca trei mari
personalităţi să pună umărul, fiecare maniera sa, la
construcţia acestui drum – Oda Nobunaga, Toyo-
tomi Hideyoshi şi Ieyasu Togukawa. Apoi am simţit
o puternică aromă de ceai în suflet...
Hideyoshi este cel care a decretat că doar
samuraii aveau voie să poarte arme, în 1588. A de-
clanşat şi o confiscare a săbiilor, topindu-le pentru a
face din ele statui ale lui Buddha. Se spune că, astfel,
a instaurat ordinea în ţară. A cerut samurailor să lase
ogoarele şi să se mute la oraş, consolidând şi astfel,
dar şi prin alte legi, sistemul claselor pentru secole.
A ordonat un recensământ complet, apoi a statuat ca
nici un japonez să nu-şi părăsească locul de baştină
decât cu aprobare, perfecţionând astfel şi colectarea
taxelor. A construit castele, l-a terminat şi pe cel mai
important şi mai mare din ţară, din Osaka, în 1590.
Dar şi Kyoto, şi, apoi, la Nagahama (un fief al lui
Toyotomi Hideyoshi, pe malul lacului Biwa), când
am avut parte de nişte momente speciale de cere-
monii ale caiului, m-am gândit la el pentru că a fost
89
Jurnal de călătorie
froarte interesat de ceai. Plimbându-mă prin Kyoto
mă gândeam şi la faptul că Taikō (“regent retras”) a
contribuit mult la refacerea/ sistematizarea capitalei,
construindu-i şi un zid de apărare, Odoi. Iar când
am zăbovit la Kinkaku-ji, şi la ceainărie, am putut
să mă apropii de locurile prin care a păşit el, care
l-a sprijinit pe Sen-no-Soeki/ Sen no Rikyū (după ce
acesta fusese maestrul lui Oda Nobunaga), cunoscut
azi drept Rikyū (1522-1591), „cel mai mare maestru
de ceai”. El a proiectat, pare-se, prima cameră care a
fost menită numai ceremoniei ceaiului...
Ceaiul (arabii îi spun shāy, persanii chai,
turcii çay – se pronunţă „ceai”) are o istorie ca o ade-
vărată poveste, în firele căreia se unesc, ca în apele
unui fluviu, alte şi alte poveşti, legende. Pe unele mi
le-au povestit oameni care îmi păreau mai bătrâni
decât timpul, pe altele le-am citit, despre altele am
auzit…
Câteva rânduri doar despre unele din-
tre acestea: o legendă străveche spune că un bătrîn
hindus, pe nume Dharuma, era obligat să vegheze
noapte de noapte şi să-şi rostească rugile către zei
fără pauză. Dar, odată, oboseala l-a doborît şi a căzut
pradă somnului. A doua zi, cînd s-a trezit, în marea
sa supărare şi-a socotit vinovate pleoapele care i-au
acoperit ochii. Le-a tăiat şi le-a aruncat în ţărîna de
la picioarele sale. Se spune că din pleoapele sale că-
zute în ţărînă a crescut un arbust cu flori albe, par-
fumate şi frunzele veşnic verzi. Efectul ceaiului care
se prepară din frunzele acestui arbust, numit Thea
Sinesis, se răsfrînge şi asupra oboselii.
O legendă chineză spune că ceaiul a fost
90 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
descoperit de un împărat mitic, în anul 2737 î.Cr..
O altă legendă zice că ceaiul a pătruns în China adus
de un ascet, în anul 543. Altele că originea ar fi în
China de miazăzi, ai cărei poeţi scriau versuri des-
pre „spuma jadului curgător”, fiind amintită de cla-
sici sub tot felul de nume: tou, tseh, ming sau cha.
Apoi mai sunt ceştile, cu
multe alte „istorii” şi poveşti le-
gate de materiale, de artiştii care
le-au făurit, de porţelan, de…
O legendă spune că is-
toria porţelanului chinezesc îşi
are obîrşia în încercarea de imi-
tare a jadului. În timpul dinastiei
Tang, smalţul albastru era folosit
în sud, mai ales, cel alb în nord.
Odată am ţinut în mână minu-
nea cu ceai care, spune tradiţia,
încerca să reproducă misterul
jadului, smalţul albastru, şi în-
truchipa ceşcuţa de ceai, căutînd
să sorb liniştea din adîncul ei.
Luwuh, despre care vom vorbi
curînd, o socotea ideală pentru
că aducea un adaos de puritate
băuturii divine.
Felul de a prepara, de
a bea ceaiul înseamnă alte şi alte
poveşti, de la, de pildă, ceremoniile Jesa1, ţinute după
lăsarea întunericului în Coreea, felul în care prepară
turcii sau îl beau tătarii şi alte neamuri turcice, cu
şeker bombon, la rafinatele ceremonii chanoyu ale
japonezilor, de care m-am bucurat în câteva rânduri
fie în Kyoto, fie în Munţii Taurus, pe Eufrat, ori nu
departe de Bahcisaray, în Crimeea, lângă Zıncırlı
Medrese/ „Medresa înlănţuită”…
Istoria utilizării ceaiului (pronunţat în
mult feluri înainte vreme, iar din timpul dinastiei
chineze Han „cha”2, spune şi Okakura Kakuzō, „de
la coruperea” unei ideograme) ca plantă medicinală
este dificil de descâlcit, încă, poate, dar sunt unele
surse care plasează asta undeva cu două-trei secole
înainte de sfârşitul primului mileniu î.Cr. În China,
de altfel, ceaiul este considerat una dintre cele „şapte
lucruri necesare în viaţa de zi cu zi”.
Una dintre cele mai timpurii şi, după mulţi
cea mai influentă şi mai renumită în China şi, poate,
în Orientul de influenţă chineză şi mai departe, este
1
Ca o comemorare a strămoşilor, ades la date aniversare ale
acestora. Sunt câteva tipuri de astfel de ritualuri, cu particu-
larităţile lor, între care charye, ritualul ceaiului, care se ţine de
patru ori pe an, la sărbători importante.
2
În primul capitol al cărţii lui Lun Yu scrie despre cele trei
feluri în care poate fi interpretat „caracterul ceai” în chineză.
 Jurnal de călătorie

cartea lui Lun Yu (întâlnit şi în grafia Luwuh, inclu- scornite despre noi, asiaticii”. Sau: „Toată informaţia
siv la Okakura Kakuzō) (729-804), Cha Jing/ Cha- voastră pe care o deţineţi voi despre cultura noas-
king3, supranumită şi Clasica ceaiului/ Cartea clasică tră se bazează pe câteva încercări firave de a tradu-
a ceaiului, Sutra ceaiului, iar, după unii, între care ce imensa literatură a Orientului sau, şi mai rău, pe
şi autorul japonez despre care vorbim aici, Biblia anecdotele fără cap şi coadă ale câtorva călători în
ceaiului (scrisă prin anul 760 sau, după calendarul trecere prin Est” ş.a.. Şi, la un moment dat, spune:
chinez de atunci, 3458), care descrie de la cum se „În mod ciudat, ceaiul este ceea ce ne-a unit până
cultivă planta până la mod de preparare şi folosire. acum. Calea ceaiului este singurul ceremonial asia-
Cartea este descrisă sumar de Okakura Kakuzō, în tic care se bucură de respectul tuturor.” Însă nu cred
al doilea capitol. că toţi înţeleg această cale, nu toţi percep, de pildă,
Poate una dintre cărţile cele mai cunoscute simfonia golului şi plinului, deşi, cum spune Kaku-
în domeniu, şi în Occident, este Cartea ceaiului, a lui zō, poate se bucură de misterul şi frumuseţea ei.
Okakura Kakuzō (1862-1913). A apărut în spaţiul
limbii române în mai multe ediţii. Editura „Cartea Azi în Japonia sunt organizate şi pentru pu-
vremii”, din Bucureşti4, o publica în 1927, în tradu- blic un fel de demonstraţii „pe scurt” de ceremonie
cerea lui Emanoil Bucuţa. A fost semnalată în ace- a ceaiului. Am fost în Kyoto şi la o astfel de demon-
laşi an, 1927, de Mircea Eliade, în ziarul Cuvântul, straţie, la care o expertă, îmbrăcată într-un minunat
numărul din 13 februarie5. kimono cu accesoriile de rigoare, a arătat unui grup
În Orient am întâlnit adesea opinia că pen- de vreo 40 de oameni, aşezaţi la mese, cum se face,
tru un occidental este aproape imposibil să “simtă” gesturile şi etapele. Apoi, la pleare, fiecare a primit
cu adevărat ceaiul. „Filosofia ceaiului nu este doar ceşcuţa în care a băut ceaiul astfel preparat. Dar am
o sumă de concepte estetice, în accepţia obişnuită a avut parte şi de şansa unor ceremonii ale ceaiului în
termenului, deoarece exprimă şi
ideile noastre etice şi religioase
despre natură şi om. Este toto-
dată igienă, pentru că vorbeşte
despre binefacerile curăţeniei;
este economie, pentru că dove-
deşte că putem găsi confort şi
în lucrurile simple, nu numai
în cele complexe şi scumpe; este
de asemenea geometrie mora-
lă, în măsura în care defineşte
proporţia dintre om şi univers;
întrupează adevăratul spirit al
democraţiei orientale, pentru
că le permite tuturor adepţilor
săi să fie aristocraţi ai gustului”,
scria Okakura Kakuzō, în Car-
tea ceaiului.
Pe de altă parte, Oka-
kura Kakuzō, după ce vorbeşte
şi despre istoria ceaiului, despre
budism, despre Zen, daoism, diverse aspecte lega- mediu privat, cu totul diferite din multe puncte de
te de Japonia ş.a., ajunge şi la cum vedea el, atunci, vedere.
relaţiile între Orient şi Occident. De pildă: „Când, E o mare diferenţă între ce înseamnă acasă,
oare, va începe Occidentul să înţeleagă, sau cel pu- în România (dar şi în alte ţări europene, cu toate nu-
ţin să încerce să înţeleagă Orientul? Suntem adesea anţele de la loc la loc) a bea ceai şi ce am întâlnit/ am
îngroziţi de poveştile fantasmagorice care au fost trăit în unele locuri din Orient. Ceainăria, camera
de servire a ceaiului, e un loc aparte în multe dintre
3
Am citit versiunea în engleză a lui Francis Ross Carpenter, locurile Asiei sino-japoneze. După preceptele daois-
din 1974, o alta în „Global Tea Hut”, issue 44, sept. 2015. te, e numită şi Lăcaşul Golului, după tradiţia autocu-
4
Ediţia a doua a apărut la Chişinău, Editura Cartier, 2006. prinderii, incluzînd în manieră proprie trebuinţa de
5
Mircea Eliade, Cartea ceaiului, în Itinerariu spiritual, Scrieri necontenită şi necesară schimbare.
de tinereţe, 1927, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003, p. 75.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 91

Jurnal de călătorie
De pildă, vorbind despre diferenţele de
percepţie şi din arhitectură, despre temple şi came-
ra pentru ceai, sukiya, Okakura Kakuzō scrie: „nu
ne putem aştepta ca un străin să înţeleagă frumuse-
ţea subtilă a camerei de ceai, dat fiind că principiile
de construcţie sunt atât de diferite de cele ale occi-
dentalului”. Anume: camera pentru ceai se află, „de
obicei într-o clădire mică, cu acoperiş din paie, ase-
menea unei case de ţară”. La început, „ideogramele
folosite pentru a-i scrie numele însemnau lăcaşul
plăcerii şi al fanteziei”, pentru ca, în timp, maeştrii
ceaiului să folosească şi alte ideograme chinezeşti şi,
astfel, a ajuns „să semnifice şi lăcaşul golului sau lă-
caşul asimiteriei”.
Rikyū spunea că „multă lumea bea ceai/
dar dacă nu cunoşti Calea Ceaiului,/ ceaiul te va bea
pe tine”. În timp, am
aflat că dincolo de
legendă discuţia e
mai... nuanţată. Au
mai fost şi alţi “paşi”
pe această cale atât
de frumoasă a cea-
iului. Am putea
aminti şi de Takeno
Jō-ō (1502-1555), al
cărui nume îl po-
meneşte în trecere şi
Kakuzō. El, pare-se,
a stabilit „proporţii-
le camerei”, şi, mai înaintea sa, Murata Jukō (1423-
1502) – care îşi dorea să devină maestru de renga
(tip de poezie japoneză), şi a învăţat despre poemul
tip waka în Kyoto de la maestrul Sanjonishi Sane-
taka, al cărui nume se leagă şi de o şcoală de Kōdō,
Calea miresmelor, Şcoala Oie şi care… – considerat
de mulţi fondatorul „ceremoniei japoneze a ceaiu-
lui”, şi unul dintre cei mai timpurii care au mers pe
calea „wabi-cha”, şi care cerea simplitate. Sau am pu-
tea discuta din punct de vedere antropologic tot ce
înseamnă chanoyu, cum şi de ce a evoluat astfel6 etc.
...Astfel, într-o seară, undeva în Japonia,
trecând de o străduţă care părea rămasă suspen-
dată undeva în timp, în trecut, împlinită de un mic
templu foarte îngrijit, am pătruns într-o sukiya de
poveste, care avea totul perfect conform regulilor,
de la mizuya, anticamera „unde ustensilele folosi-
te la ceremonie sunt spălate şi aranjate înainte de a
fi utilizate” (descrise minuţios şi de Lu Yu în Sutra
6
Am citit un text interesant, în unele privinţe, din această
perspectivă, în „Anthropoetics”, 5, no. 1 (Spring/Summer
1999) - Herbert Plutschow, An Anthropological Perspectiv of
Japanese tea ceremony.
92 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
ceaiului), machiai sala „de aşteptare” unde stai până
eşti invitat să iei parte la ceremonie, apoi am păşit
pe roji7, cărarea care uneşte machiai de camera de
ceai. Totul fără exces de spaţiu, mai curând mic, iar
materialele folosite trebuie să „sugereze o sărăcie ra-
finată”. Dar, cu toate acestea, o cameră de ceai care
respectă toate preceptele, făcută cu măiestrie, „este
mai valoroasă decât cea mai scumpă vilă, pentru că
alegerea materialelor şi munca meşteşugarilor nece-
sită o deosebită atenţie şi precizie”. În acelaşi timp,
camera de ceai nu este „complet diferită” numai de
arhitectura occidentală, ci „contrastează puternic şi
cu arhitectura clasică japoneză”.
...Acolo, în câteva sătucuri, dar şi la Nagaha-
ma, am simţit ce voia să spună Okakura Kakuzō când
a scris că „simplitatea şi lipsa de vulgaritate a camerei
de ceai o transfor-
mă într-un adevărat
sanctuar departe de
tumultul cotidian”,
şi că, şi în Japonia
dar şi acasă, la noi,
în România, acum,
când „industrializa-
rea pune din ce în ce
mai multe piedici în
calea rafinamentu-
lui”, avem nevoie mai
mult ca oricând de
adevărata frumuse-
ţe, de o „cameră de ceai” a noastră, într-un loc care să
însemne suflet şi tradiţie, frumuseţe nealterată.
Mai este apoi şi „misterul aprecierii artei”,
pentru că „orice capodoperă este o simfonie, ale că-
rei corzi sunt simţurile noastre”. (O să poposim şi
la teatru, în călătoria noastră. Multe dintre piesele
de teatru japonez „au la bază povestea pierderii şi
recuperării unei opere valoroase”). „Nu trebuie să
uităm că arta are valoare numai atât timp cât ni se
adresează direct”, scrie Okakura Kakuzō, şi „este re-
gretabil că, astăzi, în mare parte, entuziasmul pentru
artă nu izvorăşte din sentimentele noastre adevăra-
te. În această epocă a democraţiei oamenii se agită
să obţină ceea ce este la modă, indiferent de gustu-
rile proprii”.
Pentru azi mă opresc aici, cu un haiku de
seară, scris pe malul lacului Biwa, cu ochii la un tu-
rist japonez care...
lacul Biwa seara –
un turist taie în două
umbra lui Taiko
7
O parabolă budistă cu referire la calea pentru a ieşi din casa
în flăcări care este lumea.

Ideea de „roman” ar avea mai puțin sens
astăzi ca macro-povestire multistratificată (un al
doilea pas al „secularizării” după autonomizarea
povestirii-legendă în fața narațiunilor-mit), ci mai
degrabă ca o bază de date a unei lumi ficționale (re-
prezentare sau nu a acesteia?), cu „succesul” măsu-
rat în funcție de cât de mult vor fi folosite elemente-
le acesteia în variate derivații (fan-ficțiune). (Balzac
digital? Comedia postumană?)
Poate spun o cvasi-banalitate (deși, în
urma unei căutări, se dovedește că sintagma „novel
as database” apare într-un loc, într-un singur loc:
o intrare în Cambridge Companion to the Novel, la
care nu am acces), cert este că numele de „roman”
sună prea „bine” ca să nu fie o etichetă pusă pe orice
pare că s-ar conforma câtuși de puțin vreunei în-
țelegeri (istoricizate, cel mai adesea) a ceea ce ar fi
„romanul”. (Mi se suflă în cască că nu-i mai pasă
nimănui de un asemenea (crochiu de) manifest, dar
tocmai de aceea îl las așa, ca să contrazic.)
* nouă avangardă –superlativele pe care i le acordă lui
Alexandru Matei, Ultimele zile din viața
literaturii (Cartea Românească) – o carte apărută
acum zece ani, dar care încă îmi mai provoacă reac-
ții viscerale în unele privințe (în altele nu pot decât
să-i dau dreptate autorului și să subscriu).
Venind din zona antropologiei și studiilor
culturale – căreia, spune el cu argumente greu de
contrazis, ar trebui să fie arondate studiile literare –,
nu este atât de surprinzător că Alexandru Matei
vede în Michel Houellebecq „ultimul Mare Scriitor”
(în timp ce alții văd mai degrabă un scriitor de ulti-
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Contrapunct
Însemnări
de (post)literat (6)
Yigru ZELTIL
mă speță, din pricina stilului său jemanfișist – „cînd
aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momen-
tul să ne destindem puțin și să mai comandăm o
bere”, p. 120... – sau, mai ales, a ideologiei sale, însă
ni se dă asigurarea că Houellebecq „va fi mereu dis-
prețuit de cei care cred în Literatură”, p. 117), iar în
Frédéric Beigbeder „scriitorul francez cel mai actu-
al și reprezentativ”, descriind în același timp aproa-
pe integral negativ fenomenele „de avangardă”, pe
care le aruncă în cârca modernității sau a „hiper-
modernității”.
Nu este surprinzător, deși este frapant con-
trastul dintre ceea ce își propunea în prefață („mi se
pare elementară distanța față de propriile convin-
geri, în chiar clipa în care ele se afirmă”, p. 8) și ceea
ce îi iese (se simte cu câtă plăcere, de pildă, scrie
despre „antimodernii” teoretizați de Compagnon).
M-au deranjat într-un fel aparte – și mai
mult decât felul în care Bogdan Ghiu, scriind des-
pre Bukowski în Facultatea de litere, făcea un fel
de apologie a literaturii „de avangară” ca un fel de
Houellebecq un om care, spune Radu Toma, „s-a
plimbat vreo zece ani prin literatura franceză con-
temporană, literatură pe care a ajuns să o cunoască
mai bine chiar decît cei mai mulți francezi”. Inițial,
am suspectat că ar fi un caz de blazare, aidoma celor
care au citit din toate colțurile literaturii pentru a
ajunge la concluzia că preferă să recitească autorii
canonici decât să îndure incertitudinile și „mino-
ratul” inerente experienței literaturii în sincronie;
să fie efect de saturație, să fie și un resentiment la
mijloc?
93
Contrapunct
„Literatura, inclusiv cea franceză, se în-
toarce la condiția de divertisment” (același pentru
toți?), conchide încântat Alexandru Matei, după ce
a pus și el punct epistemei „literatură” (ca invenție
care, de acord, nu a durat decât vreo două secole),
convins de dura lex a „umanismului literar” („legea
imanenței: literatura nu contează decît dacă e vie, și
nu e vie decît dacă are măsura omului care o scrie”,
p. 382) și de relativa imposibilitate a existenței unei
„tradiții a rupturi”, în măsura în care „orizontul în
care se înscrie (...) literatura modernilor este dis-
pariția”. (Nu întotdeauna rezervat față de riscul
ocupării unei poziții cam prea reacționare pentru
gustul meu, Alexandru Matei nu ascunde faptul că
se lasă sedus de orice „încercare de a deturna arta
de la drumul propriei distrugeri” sau de a face „o
artă democratizată bine numită puțin mai tîrziu de
Umberto Eco opera deschisă” – lăsând la o parte că,
nota bene, nu la asta se referea Eco...)
Ca „discurs al inconștientului”, literatura
modernă nu ar putea fi un „tezaur în care zac pie-
se selectate conform criteriilor care cer ca fiecare
nouă piesă să le moștenească pe cele anterioare” (p.
383), ceea ce ar fi o concluzie justă dacă ignorăm
problema metodelor și formelor. John Cage a extins
(pragmatic) câmpul muzicii, însă necunoscătorii
care îi reduc opera la 4›33» nu conștientizează vasta
operă pe care a realizat-o în pragul (sau, mai ales, în
urma) acestui gest – echivalat de atâtea ori cu mar-
șul inexorabil al modernității către „muțenie” – și
care deschid o serie de posibilități pe care unii din
generațiile mai noi de compozitori (și nu numai)
țin să le exploreze în continuare. Așadar, aceștia
se revendică de la Cage ca model, deși nu mai pot
emite pretenția de a fi „revoluționari”, iar bifurcați-
ile lor seamănă tot cu o fundătură pentru cei care
pledează pentru alte tradiții mai pe placul lor, chiar
dacă mult mai defrișate (oricum, aproape interșan-
jabile din perspectiva „Magazinului” postmodern).
Oricum, o paranteză lesne de închis forțat, sub pre-
textul că e doar un epifenomen (hiper)modernist.
Alexandru Matei face apologia necondiți-
onată a literaturii de consum („cei care o scriu, cei
care o promovează și cei care o vînd sînt profesio-
niști”, p. 40) și apără demnitatea „consumatorului”
(care „nu e neapărat, așa cum unii ideologi vor să ne
facă să credem, individul pasiv, incult și frustrat”),
lansându-se într-un maniheism care ignoră deli-
berat nuanțele, precum și posibilitatea ca practicile
(cândva?) de „avangardă” să se constituie, de data
aceasta, drept practici subculturale aflate dincolo
94 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
de miezul contraculturii (cel vizat de societatea de
consum, arealul „Jimi Hendrix”), ca niște minori-
tăți care nu se supun neapărat/cu totul uniformiză-
rii survenite în locul decăzutei culturi „înalte”. (Re-
plica autorului ar putea fi că mă încearcă tentația de
a încropi o revoluție sindicalizând minoritarii ve-
niți de pe planete cu temperaturi prea „inumane”...)
Se poate pretinde cu ușurință că „literatu-
ra de consum este, față de literatura „pură”, ceea ce
este muzica pop/rock față de cea simfonică” sau că
au existat două regimuri perfect delimitate de vizi-
bilitate a literaturii („avem o literatură care contes-
tă literatura în chiar interiorul cîmpului literar (ca
Schoenberg în muzică, de pildă), dar recuperînd
realitatea literală (cum Stockhausen recuperează
realitatea sonoră), și o literatură contestatară, anti-
socială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui
model de reprezentare recunoscut – și, deci, vanda-
bilă, recuperată de societatea de consum (ca Hen-
drix în muzică)”, p. 40), însă termenii aceștia ignoră
existența de facto (în momentul acesta) a mai mul-
tor planuri și subplanuri, între care pot exista relații
complexe și interferențe, nu numai delimitări nete.
Cel puțin în muzică, condițiile societății
de consum au permis în anumite momente, de pil-
dă, voga unor artiști care aveau să se îndrepte ulte-
rior către poziții mai puțin comerciale – un exem-
plu fiind Björk, care a trecut drept vedetă pop în
anii ‚90, într-o eră a albumelor pe CD și, mai ales,
a artei videoclipurilor de pe MTV (canalul prin ex-
celență al difuzării tiparelor contraculturale până
în momentul în care acestea nu s-au mai dovedit
a fi suficient de profitabile). Iar aici, din pricina
unei la fel de ideologice perspective „poptimiste”,
Alexandru Matei nu suflă, din prudență (pe care o
uită când încearcă să descrie formele foarte diferite
ale „minimalismului”), absolut nicio vorbă despre
tendința muzicii pop, accelerată în ultimele decenii
prin înghițirea majorității caselor de discuri de că-
tre o mână de corporații, de a se reduce la o marfă
tot mai perisabilă și mai interșanjabilă, deși în 2008
(când a apărut cartea) se prefigura deja o eră a reflu-
xului industriei muzicale.
Muzica pop a căutat de la bun început
plăcerea hook-ului și earworm-ului, al refrenului
memorabil și cât mai simplu cu putință, însă stan-
dardizarea industriei (mai ales odată cu impunerea
modelului prin care piesele demne de difuzare radio
nu mai erau selectate de cunoscători avizați, ci de
eșantioane de oameni oarecare) a condus în ultimele
decenii la o simplificare tot mai mare a conținutului

muzical și la o tot mai stridentă convenționalizare
a producției pop, astfel încât „cererea” tinerilor nu
se mai regăsește cu totul în „oferta” industriei (așa
cum sugera acea etapă a culturii pop la care rămăse-
se Alexandru Matei). Firește, aceleași piese din „top
40” sau din alte circuite din „lumea reală” (cum ar
fi, la noi cel al manelelor) își regăsesc amplificat suc-
cesul pe Internet, însă tot aici s-au refugiat, pe lângă
excentricii diferitelor subculturi și nișe periferice, și
foarte mulți hipsteri care, cu doar două decenii în
urmă, ar mai fi fost reprezentați în reflectoarele in-
dustriei, de care depinde tot mai puțin.
Nu este de mirare atunci că, deși au infi-
nite posibilități de a rămâne la curent cu muzica
de azi, mulți dintre aceștia tind în continuare să se
cvasi-uniformizeze, raportându-se tot la o mână
de canale de promovare, care ocupă oarecum locul
presei muzicale tradiționale. Astfel, au apărut hips-
teri „poptimiști” care o legitimează pe Beyonce, de
exemplu, în virtutea unui așa-zis feminism (înțeles
pur neoliberal de către revistele on-line în vogă),
ca și hipsteri „omnivori” care, în virtutea celui mai
postmodern relativism (aceleași reviste amintite
caută în continuare să recenzeze de toate), încear-
că să digere totul, de la hiturile banale până la cea
mai radicale experimentalisme (mult mai ușor de
procurat decât acum 60 de ani), fără distincții va-
lorice – spre deosebire de exclusivismul snobilor de
muzică atonală (în opoziție față de cea minimală,
considerată prea facilă) sau, la polul opus, de muzi-
că pop coreeană...
De altfel, Alexandru Matei (diletant care
nu vorbește nici despre diferitele plăceri ale con-
sumatorului și, respectiv, ale producătorului, nici
despre posibilitatea ca autorii pe care îi consideră
numaidecât serioși (fără a problematiza critic no-
țiunea de „asceză” din teoria lui Bourdieu), sau cel
puțin o parte dintre ei, să cultive un alt fel de plăce-
re ori, cel puțin, să fie subsumabili acestuia dintr-o
perspectivă din afară. Ar fi însemnat să-și pună la
îndoială propria narațiune, în care avangarda nu-
maidecât „marxisto-psihanalitică a textului” trebu-
ie neapărat declarată drept falimentară și irecupe-
rabilă.
Preocupat constant de a se răfui cu „ceea
ce Richard Sennett numește complexul identității
pure al literaturii” (obsesie justificată de contextul
culturii franceze, cu un prestigiu copleșitor acordat
literaturii „poetice”/experimentale) și considerând
implicit avangarda ca fiind „antidemocratică prin
excelență” (p. 23), el nu pare să fi luat în considera-
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Contrapunct
re teoria alternativă a lui Boris Groys (în The Weak
Universalism), pentru care avangardele au încercat
să fie democratice într-un anumit sens anarhist,
ci doar constată accidental un efect de suprafață,
și anume că, poate mai mult datorită paradigmei
moderne în general decât influenței avangardelor
în particular, „poezia e citită tot de poeți sau de cei
care aspiră la condiția de poet” (p. 49). (O consta-
tare absolut malițioasă: „Genul poeziei, cum bine
observa Ion Simuț în cazul României, subzistă în
conștiința publică franceză doar sub formă de ex-
ponat muzeal sau fenomen sectar. Suprafața de vi-
zibilitate a poeziei franceze de astăzi este cea a unui
teren de fotbal raportată la Cîmpia Română”, p. 342.
Oare Vasile Ernu ar surâde?)
Amintesc aici două alte perspective. Pri-
ma dintre ele ar fi că orice „eșec” al industriei tinde
să devină resorbit de un circuit paralel economic.
Un eșec este reprezentat de albumul Metal Machine
Music (1975) al chitaristului Lou Reed, un produs
de avangardă împachetat ironic drept produs rock,
confundat inițial cu o defecțiune tehnică, apoi cu
un gest de frondă, având însă o influență decisivă
asupra dezvoltării subculturilor muzicale industrial
și noise, unde o întreagă paletă de libertinisme ale
epocii (de la consum de droguri până la sexualita-
te sado-maso și subversiuni politice) s-au aliat cu
aceste practici muzicale mai mult cathartice decât
„cu metodă”, aflate aproape cu totul în afara mediu-
lui academic.
Totuși, având o producție abundentă și un
circuit economic restrâns de difuzare, artiștii noise,
cei cu zeci sau sute de albume în ediții limitate la ac-
tiv (ca Merzbow sau ca John Wiese), au creat un pu-
blic colecționar (deși, în prima eră a casetelor, unii
autori se axau pe schimbul reciproc), în timp ce alți
artiști din același gen (ca Masonna) s-au mutat din
ambianța cluburilor sado-maso în cea a galeriilor
de artă (de notat, în treacăt, că și cei din prima ca-
tegorie cochetează, stilistic sau prin colaborări, cu
zona (para-)academică).
Cea de-a doua perspectivă ar fi că, din-
colo de critica economică de mai sus, până și cele
mai minoritare (și, pentru majoritate, „patologi-
ce”) practici pot dezvolta pasiuni și „fan-ficțiuni”.
De exemplu, un cerc căruia m-am alăturat este cel
al pasionaților de muzica reducționistă a compozi-
torilor Wandelweiser, colecționând informații des-
pre nenumăratele – și, doar aparent, puțin variate
– lucrări ale lor, realizând conexiuni diferite și mo-
dalități diferite de audiție, uneori combinând mai
95
Contrapunct
multe înregistrări într-un nou întreg sau realizând
propriile noastre „partituri”, chiar și fără a-i fi avut
pe acești compozitori în viață drept profesori între
patru ochi.
Este perspectiva întruchipată de o figu-
ră-stereotip a culturii japoneze (postmodernă fără a
fi fost mai întâi modernă), otaku: persoana (tânără)
care dezvoltă o fixație pentru o anumită subcultu-
ră și, tratând-o drept o bază de date, o curatoriază
și se folosesc de elementele acesteia pentru a le re-
combina, mai mult sau mai puțin, după bunul plac.
Cuvântul era rezervat pentru amatorii de anime sau
manga, dar s-a generalizat, existând chiar și otaku ai
filosofiei și teoriei (varianta moleculară, pe măsura
postmodernității, a cărturarilor renascentiști sau
încă un pas spre curatorul-algoritm/inteligență ar-
tificială?), așa cum am aflat dintr-un text al lui Mc-
Kenzie Wark (tradus de curând în cartea Intelecte
generale. Douăzeci și unu de gânditori pentru secolul
douăzeci și unu, apărută la Tracus Arte) despre te-
oreticienii japonezi Akira Asada și, mai cu seamă,
Hiroki Azuma, care explică de ce arta combinatorie
a unor asemenea amatori se poate dispensa chiar de
(meta)narațiunea arealului de la care pornesc.
Cu alte cuvinte, revenind la exemplul de
mai sus, îmi/ne poate fi indiferentă chiar atitudinea
inițială a producătorilor la care ne referim. În spe-
ță, compozitorii Wandelweiser – foarte abili în ceea
ce privește auto-organizarea – au continuat, fără a
mai masca dezinteresul (exemplul cel mai cinic în
acestă privință, din sfera literaturii, îl constituie cel
al nord-americanilor care au impus poezia concep-
tuală), să joace și după un joc întrucâtva modernist
al acumulării prestigiului simbolic (drept dovadă că
au ajuns, după două decenii de activitate, invocați
de New York Times și analizați de autoarea acade-
mică Jennie Gottschalk în Experimental Music Sin-
ce 1970), însă nu am depins de această validare și
nici nu depindem de vreo narațiune universalizan-
tă. Dezavantajul pentru mine ar fi că locuiesc prea
departe de alți amatori ca mine (singurii români
înnebuniți după așa ceva pe care îi cunosc nu mai
locuiesc în România, deci nu ne putem aduna cu
ușurință), iar o parte a „misticii” Wandelweiser ține
și de simpla prezență corporală inerentă concerte-
lor, deși acestea coexistă cu înregistrările.
Ca să revin la chestiunile legate de litera-
tură... Nu mă pot lăuda cu o cunoaștere sistematică
a scenei de poezia franceză contemporană, însă am
fost expus fragmentar la ea, mai mult datorită Inter-
net-ului, prin intermediul unor portaluri precum
96 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018
Sitaudis (creat, într-adevăr, de un poet care fusese,
prin anii ‚80, redactor la TXT) și Poezibao (fondat,
în schimb, de o jurnalistă pasionată, nu tot de o po-
etă). Din 1974, când în colecția BPT apăruse Anto-
logia poeziei franceze de la Rimbaud pînă azi (care
bifează în fugă și la grămadă unii debutanți din anii
‚60), nu prea s-a mai tradus sistematic și la zi din
poezia franceză, cel mult s-au finanțat antologii din
poezia francofonă (Totem. Poezie francofonă din
Africa și Caraibe, 2006), astfel încât poate persista,
necontestată, impresia că relevanța poeziei franceze
ar fi dispărut cu totul după anii '50... (Bogdan Ghiu
și alți câțiva, în schimb, au tradus suficient de multă
teorie franceză încât să aibă și un cititor ca mine o
priză mai bună la ce s-a mai scris după Francis Pon-
ge și al său Le parti pris des choses, apărut datorită
Irinei Mavrodin și în română.)
Alexandru Matei dedică poeziei puți-
ne pagini în carte; plictisit și exasperat de aisber-
gul post-avangardei, nici nu a încercat să meargă
pe alte cărări, atâta timp cât poezia în întregime o
tratează drept nișă irelevantă comercial și mediatic.
Atunci când îndrăznește să scrie despre realmente
interesanta Revue de littérature générale (editată de
P.O.L. în două numere, ’95-’96; capii răutăților erau
Pierre Alferi și Olivier Cadiot, care au așezat lao-
laltă texte eterogene și nediferențiate după genuri
(non-)literare), o face pentru a expedia drept „o
carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu”, care
poate fi răsfoită, ținută în bibliotecă, dar nu la căpă-
tâi, alături de vreo „carte de pe noptieră, un clasic,
o autoficțiune, un Beigbeder, sau un Platon, sau Bi-
blia” (de parcă toți cititorii francezi sau români le-ar
ține acolo sau le-ar avea prin casă).
În același registru cu truismul „nimeni nu
citește poezie”, el ne divulgă că intenția revistei este
de a spune că „literatură nu e ceea ce citește toată
lumea” (să subînțelegem că absolut „toată lumea”
citește vreodată aceleași lucruri sau că are musai la
căpătâi cărți din categoriile de mai sus?) și că „lite-
ratura nu poate supraviețui decît împotriva lumii, că
propria ei lume, imensă și liberă, există la marginea
lumii ca un parc la marginea orașului, sau mai de-
grabă ca un vechi cimitir, dar nu ca Disneylandul
de la marginea Parisului” (p. 43). Nu neg faptul că
îmi place literatura iconoclastă și „care se manifestă
ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca
ilizibil, ca întuneric”, dar contest esențialismul din
spatele acestui polemism: „noaptea se vede mai bine
decît ziua, numai că preferăm să activăm ziua și să
dormim noaptea”. Ah, dar unora le place jazz-ul...
autograf
Nicolae Tzone............................................................................................................................................................................1
aforisme
Gheorghe Grigurcu – „Raţiunea unei existenţe mediocre” ..............................................................................................2
jurnal comentat
Liviu Ioan Stoiciu – Dacă poţi vorbi de evoluţie sau de involuţie scriitoricească.........................................................3
cadran
Paul Emond – Chipul meu în oglindă ....................................................................................................................................5
cronica literară
Ioan Holban – Poezia lui Nicolae Dabija...........................................................................................................................6
Elena-Brânduşa Steiciuc – Complex, profund, tulburător: Romanul „Partida de vânătoare”
de Stelian Tănase....................................................................................................................................................................10
Ciprian Măceşaru – O carte epifanică.............................................................................................................................12
poesis
Vasile Proca – Poetul la 70 de ani ......................................................................................................................................13
Gheorghe Simon – Atât şi nimic mai mult ..........................................................................................................................15
Valentin Talpalaru – Poeme...................................................................................................................................................17
recitiri
Adrian Dinu Rachieru – „Bătălia pentru Doinaş” (I).........................................................................................................21
rememorări
Beni Budic – Rika Ram. Bâlci de vară la Fălticeni ...........................................................................................................26
reflux
Alexandru Ovidiu Vintilă – Emil Simion, un prozator sucevean ....................................................................................29
chipuri şi privelişti
Liviu Antonesei – Un jurnal în dialog ...................................................................................................................................31
pe contrasens
Adrian Alui Gheorghe – „Apostoli” şi „apostolat” cultural românesc în lumea hispanică.
George Uscătescu şi Grigore Cugler-Apunache ............................................................................................................32
eveniment
Doina Cernica – La Bucovina ..............................................................................................................................................38
românia centenară
Theodor Codreanu – Centenar: De la şcoala haretiană la marea reeducare.........................................................43
Ion Filipciuc – Gen. Iacob Zadik şi trei întâmplări de poveste... .................................................................................47
apostrof
Magda Ursache – Un răsunet.............................................................................................................................................57
opinii
Petru Ursache – Bucătăria vie (1)........................................................................................................................................60
eseu
Niadi-Corina Cernica – Imaginea lumii de dincolo în miturile lui Platon....................................................................71
Paraschiva Piţu – Cultură, identitate şi diversitate în romanul „Când ne vom întoarce”, de Radu Mareş............73
din sens opus
Leo Butnaru – Quod erat demonstrandum........................................................................................................................77
recenzii
Adrian Dinu Rachieru – Coborând în timp ........................................................................................................................80
Daniel Onaca – Recuperarea realului în poezia Mioarei Anastasiu ..........................................................................81
Val Talpalaru – Cu Iaşul la taifas.........................................................................................................................................83
traduceri
Ji-young Gong – Sora mea mai mare, Bong-sun (fragment)
(prezentare şi traducere din limba coreeană de Iolanda Prodan)...............................................................................85
proză
Cornelia Petrescu – Ecoul luminii .........................................................................................................................................87
jurnal de călătorie
Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (V).....................................................................................................89
contrapunct
Yigru Zeltil – Însemnări de (post)literat (6).........................................................................................................................93
 Serie nouă
Anul XXIX
Nr. 11 – 12 (333 – 334)
noiembrie – decembrie 2018