 Rolul lui J.

Ruskin (1819-1900)
“The Seven Lamps of Architecture”-18481, cap. VI: Lampa Memoriei.

1. Rolul arhitecturii
“Putem trăi fără arhitectură, să adorăm pe Dumnezeu fără ea, dar fără ea nu ne putem aduce aminte”.

“(…) există două datorii ale arhitecturii naţionale care nu pot fi ocolite: să facă astfel ca arhitectura
prezentului să dăinuiască la scara istoriei, şi să o păstreze, ca o bijuterie de nepreţuit pe cea a epocilor
trecute”

“(...) şi prin urmare, atunci când construim, să o facem ca şi cum am face-o pentru eternitate. Să o
facem nu numai pentru deliciul şi nici doar pentru folosinţa prezentului; să fie o operă pentru care
descendenţii noştri ne vor mulţumi, şi să ne gandim, atunci când aşezăm piatră peste piatră, că va veni o
vreme când aceste pietre vor fi venerate pentru că mâinile noastre le-au atins, iar oamenii vor spune
uitându-se la ele: Uitaţi-vă, aceste lucruri au fost făcute de părinţii noştri pentru noi.(…) Căci într-
adevar, cea mai mare glorie a unei cladiri nu stă nici în pietrele sale şi nici în aurul său. Gloria sa stă
în vârsta sa şi în puterea sa evocatoare (…)contrastul lor tăcut cu caracterul tranzitoriu al celorlalte
lucruri...”

2. Primul, împreună cu W. Morris care include în patrimoniul istoric construcţiile

modeste ce alcătuiesc aşa-definitul “ansamblu urban”
“Ideea că o casă trebuie să fie mare pentru a putea spune că este bine construită este de sorginte
modernă, aşa cum şi ideea că nici o pictură nu poate fi istorică dacă nu zugrăveşte personaje la scară
mai mare decât cea naturală.”
“Este de preferat lucrarea cea mai rudimentară care povesteşte o istorie sau mărturiseşte un fapt
bogăţiei [de decoraţie] fără sens. Nu trebuie să existe nici un singur ornament care să îmbogăţească
faţada unei clădiri publice şi care să nu aibă un înţeles.”

3. Exprimă responsabilitatea faţă de viitor, într-o formă foarte apropiată de definirea

contemporana a dezvoltării durabile:

“Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate. Ea aparţine
atât nouă cât şi celor care vor veni după noi, şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei. Şi nu
avem nici un drept, prin ce facem sau neglijăm, ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe
care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din
condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului, în care stă
bogaţia roditoare a fructului; şi în general cu cât plasăm mai departe ţelurile noastre şi dorim mai puţin
să fim noi înşine martorii rezultatelor trudei noastre, cu atât mai mare şi mai bogată va fi măsura
succesului nostru. Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma, şi
dintre toate amvoanele de la care mesajul oamenilor este trimis viitorului, nici unul nu trimite mai
departe decât o face mormântul.”

4. Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric” din care deduce

“Universalitatea protecţiei” sale.

5. Militează pentru constituirea unui organism european de protecţie a patrimoniului.

 „Ruskin militează pentru o etică şi caută să impună concepţia sa morală asupra
monumentului unei societăţi pe care propriile tendinţe o antrenează în sens invers(...)”
Fr.Choay,
Alegoria patrimo

1
Printre cele 7 lămpi (principii) sunt: Sacrificiul, respectiv implicarea efortului artistic, Adevărul, respectiv
expresia sinceră a materialelor, sistemului tehnologic şi constructiv, Puterea, respectiv controlul raportului dintre
masă şi lumină, Memoria şi Obedienţa, respectiv respectul pentru formele trecutului.
“Aveţi grijă de monumentele voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. Doar câteva table de plumb aşezate
la timp pe acoperiş, câteva frunze şi crengi moarte îndepărtate la timp din calea unei scurgeri de apă vor salva
atât acoperişul cât şi pereţii de la ruinare. Urmariţi construcţiile vechi cu grijă, păstraţi-le cât puteţi mai bine,
cu orice preţ feriţi-le de orice modificare sau distrugere.”
J. Ruskin, referitor la “restaurarea” St. Alban’s Cathedral

Morris

“Pledăm deci pentru toate construcţiile, apaţinând tuturor perioadelor şi stilurilor, şi chemăm pe cei implicaţi
în existenţa lor să pună Protecţia lor în locul Restaurării; să curme ruinarea prin îngrijire zilnică, să
propteasca zidul ce se înclină şi să repare acoperişul care curge cu mijloacele cele mai potrivite acestor
scopuri; să refuze modificarea structurii sau a ornamenticii existente; dacă [construcţia] a devenit nepotrivită
folosirii prezente să ridice o alta mai degrabă decât să o modifice sau mărească pe cea veche; în sfârşit, să
trateze construcţiile istorice drept monumente ale unei arte trecute, create de meşteri dispăruţi, pe care arta
modernă nu poate interveni fără a distruge.
Atunci, şi doar atunci vom scăpa reproşurilor că învăţătura noastră se întoarce asupră-ne într-o batjocură; aşa
şi doar aşa ne vom putea proteja construcţiile vechi pentru a le înmâna venerabile şi instructive celor ce ne vor
urma.”
W. Morris, “Manifesto” - S.P.A.B., 1877

 Rolul lui William Morris

Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru Protecţia Construcţiilor Istorice-
S.P.A.B. (The Society for the Protection of Ancient Building), 1877