SUBIECTE DE EXAMEN PROTECTIA PATRIMONIULUI

1.Analizați Palatul şi Domeniul Mogoşoaia sau Columna lui Traian prin prisma teoriei lui A.
Riegl referitoare la monumentul istoric şi valorile memoriale ale monumentului istoric.
Alois Riegl arata ca prin monument, se intelege o opera creata de mana omului, edificata in
scop precis, de a conserva pentru totdeauna, prezent si viu, in constiinta generatiilor
viitoare, memoria anumitor actiuni sau unui anumit destin. Aceasta realitate a unui artefact
creat de mana omului pentru un anumit mesaj precis, este un gest care doteaza structura
fizica cu o semnificatie constituita de la inceput. De la momentul comandarii monumentului,
se stie ce vrea sa spuna si pentru cine vrea sa spune. In schimb, Alois Riegl arata ca exista si o
alta categorie de artefacte, care nu au avut de la inceput un mesaj comemorativ, dar care
astazi formeaza grosul stocului patrimonial. In aceasta categorie, se incadreaza si Columna
lui Traian, care din 1162 este protejata, astfel incat sa nu fie nicicand mutilata sau distrusa =
sa fie pastrata pentru "onoarea poporului roman, atat timp cat lumea va exista". Dupa cum
bine stim, in 1143, Roma devine un oras liber, ca urmare a asocierii cu Imparatul Frederic al
II-lea Barbarossa. Acesta reuseste sa scoata Roma de sub tutela papalitatii si sa devina un
oras liber, o comunitate de oameni care se supuneau doar legilor orasului si imparatului.
Acest nou statutii indeamna pe locuitorii Romei sa caute un simbol pentru libertatea
obtinuta si in opinia lor, epoca cu care isi doreau sa se asemene era aceea in care Roma era
capitala Imperiului Roman, in care viata civica se desfasura in forurile centrale ale Romei. In
asa fel, noul simbol pe care si-l doreau pentru libertate se cauta in interiorul forurilor. Gasesc
acest simbol al libertatii in cel mai important si impozant dintre forurile Romei, in Forul
Columna lui Traian, pe care o considera cea mai importanta pentru a materializa statutul de
libertate. Aceasta era folosita si ca simbol pentru pelerinii care urcau in aceasta si priveau
orasul de la inaltime. Din acest otiv, se decreteaza ca aceasta Columna a lui Traian sa fie
pastrata si ca oricine ii aduce atingere sa sufere consecinte grave, pana la pedeapsa cu
moartea. Astfel, Columna lui Traian capata o insemnatate pe care nu a avut-o de la inceputul
existentei sale si incepe sa spuna ceva despre momentul in care Roma isi obtine libertatea si
despre sentimentul de libertate pe care locuitorii Romei l-au dobandit in urma acestui
eveniment. Aceasta devine monument istoric pentru ca proiecteaza in substanta
constructiva, valori ale societatii = libertatea. Aceasta este un monument istoric care in timp
s-a incarcat cu semnificatii si valori de rememorare, asemenea unui proces istoric, vorbind
despre arhitectura perioadei Antichitatii. Plecand de la aceasta analiza, Alois Riegl descopera
doua tipuri de valori in monumentul istoric, care se aplica si Columnei lui Traian: A VALORILE
DE REMEMORARE CARE LEAGA ARTEFACTUL DE TRECUT: Valoarea de vechime: Columna lui
Traian comunica foarte bine cu multi oameni, fara ca aceasta sa aiba nevoie de cunostinte
aprofundate de istorie. De asemenea, aceasta devine un moment in tesutul urban, luand
valoarea de repede si fiind greu de trecut cu vedere. valoarea istorica: Columna lui Traian
prezinta o informatie care este comunicata in integralitatea ei. Alois Riegl constata ca
valoarea istorica profita de interesul pecare societatea il da valorii de vechime, fiind a doua
prezicere care se verifica in timp. valoarea de rememorare intentionala reprezinta valoarea
proprie a Columnei lui Traian, cu care este inzestrata o data cu obtinerea titulaturii de oras
liber. B. VALORILE DE CONTEMPORANEITATE CARE IL PLASEAZA IN PREZENT: valoarea de
utilizare - vorbeste de utilitatea monumentelor societatii. a vorbeste despre satisfacerea
nevoii artistice valoarea artistica contemporaneitatii. valoarea de arta relativa - vorbeste
despre capacitatea societatii de a aprecia si de a accepta ceea ce a fost candva modern si a
raman in istoria artei pentru a ne putea raporta ca la un obiect de arta care produce
satisfactii estetice si valori care ne definesc in raport cu trecutul
 2. Comentați restaurarea bis. Sf. Anton. Curtea Veche sau a bis. Kretzulescu punând
accentul pe corespondenta dintre doctrina contemporană şi problematica majorá a
restaurării monumentului.
Biserica Sf. Anton - Curtea Veche Din 1859, Principatele Unite se sincronicitate pentru prima
data intre felul in care se construia la acel moment in Tarile Romane si in Europa. Discutand
despre interventiile lui John Slater, nu exista nicio preocupare din partea acestuia in raport
cu substanta istorica a edificiilor. Interventiile sale se concretizeaza in lucrari la Biserica Sf.
Anton de la Curtea Veche, unde imbraca biserica cu o haina care arata expresia
romantismului, pilastratura, comisa, de factura neogotica, o turla foarte occidentalizata
Interventiile la monumentele istorice erau marcate de o libertate si de o subiectivitate
totala. Suntem la sfarsitul secolului al XIX-lea, cu aparitia acestor importante santiere de
restaurare in Doctrina Unitatii de Stil, si pe de alta parte avem o serie de reactii puternice la
aceasta maniera Ele se concretizeaza in aparitia de la 1890 a unei numite comisiuni onorifice
a monumentelor publice, care devine la 1900, Comisiunea Monumentelor Istorice si care are
misiunea de a nu lasa arhitectul restaurator sa faca doar ce crede el ca este de cuviinta.
Aceasta lege venea sa ingradeasca subiectivismul restaurarilor Astfel, in perioada Interbelica,
incep o serie de eliminari ale interventiilor mai putin fericite ale secolului al XIX-lea. Suntem
la biserica Sf. Anton de la Curtea Veche, unde spuneam John Slater imbraca exteriorul
bisericii cu o haina neogotica si realizeaza o turla de aceeasi expresie Imediat dupa Razboi,
Gheorge Lupu, elimina turla si realizeaza turla pe care o vedem printr-o analogie cu turlele
secolului XVI in Tara Romaneasca. Astazi, urmand doctrina contemporana, restaurarea
structurala se cauta sa fie cat mai disimulata in interiorul materialului istoric Acestea fiind
spuse, Horia Teodoru indeparteaza aceasta haina neogotica a lui Slater aratand paramentul
tipic perioadei secolelor XVI-XVII, in acelasi timp arata prin trotuarele lasate la nivelul de
calcare, urmele fostelor constructii care au existat intr-o anumita etapa in jurul nucleului
architectural de secol XVI. Tot Horia Teodoru exemplifica articolului 11 al Cartei de la Venetia
si atrage atentia ca nu indepartam straturi daca nu avem siguranta ca ceea ce expunem este
intr-o buna stare de conservare si este valoros in raport cu ce am eliminate. Astazi urmand
doctrina contemporana, restaurarea structurala se cauta sa fie cat mai disimulata in
interiorul materialului istoric.

3. Care sunt trăsăturile esențiale care dau măsura autenticității monumentului istoric?
Exemple pentru ilustrarea autenticitáții unei restaurári.

In 1883, cand acest cuvant a fost adus in opinia publica de Camillo Boito. Autenticitatea
insemna pastrarea succesiunii interventiilor in timp asupra monumentului, avand pentru
Camillo Boito o origine istorica. Pentru acesta, era autentic acel monument care isi pastrase
toate etapele Termenul si conceptul autenticitatii sunt invocate in preambului Cartei de la
Venetia, unde se spune ca datoria noastra este de a inmana generatiilor viitoare,
monumentele istorice in bogatia integrala a a autenticitatii lor. Asadar, in Carta de la
Venetia, autenticitatea este parte a valorii monumentului In ceea ce istoric prin care trecuse
in istoria sa, toate straturile provenite din etapele de existenta. ceea ce priveste patrimoniul
arhitectural, exista trei surse ale autenticitatii (acolo unde se poate testa autenticitatea unui
monument istoric): 1. evaluarea substanta monumentului; 2. investigarea contextul in care
se gaseste monumentul; 3. pastrarea mesajul original dupa evolutia lui in timp a
monumentului. Testul autenticitatii se aplica monumentului, atat inaintea unei interventii,
dar si la sfarsitul restaurarii Cea mai clara situatie in care se pune problema autenticitatii
interventiei este cea care face subiectul continutului articolului 7 si 8 din Carta de la Venetia
- stramutarea monumentelor sau extragerea pieselor de decoratie ale acestuia. In cadrul
articolului 7 este important locul pentru mesajul si semnificatiile monumentului istoric.
Importanta contextului poate sa suplineasca anumite creante ale autenticitatii. Un exemplu
in acest sens este stramutatea Bisericii Mihai Voda, care astazi sta un fel de capela de
ansamblu de blocuri, lucru care arata ca stramutarea poate cel mult sa pastreze substanta,
materialul monumentului, dar afecteaza mesajul si semnificatiile pe care le grav pe care le
aveam de la dominarea incintei bisericii. A fi elemental surplombat de blocurile din jur, este
o mare cale de strabatut si acest lucru a coborat mesajul si semnificatia culturala a a acestui
monument, asadar a afectat autenticitatea pentru ca, pentru diccial aceasta este foarte
important contextul in care este citit monumentul respectiv. O alta trasatura esentiala care
poate da masura autenticitatii monumentului istoric este utilizarea, functiunea si relatia
utilizarii functiuntiunii cu autenticitatea. Un exemplu in acest sens il constituie relicvele si
capacitatea acestora de a infaptui minuni. O relicva este vazuta ca autentica atat timp cat
produce miracolele pentru care ea a fost creditata Comitetul Patrimoniului Mondial
considera ca autenticitatea unui monument istoric sta 1. forma si design 2. in materie si
substanta 3. in folosinta si functiune, 4. in traditiile si tehnicile de constructie
5. in sisteme de administrare (mai ales acolo unde este vorba de patrimoniu teritorial); 6. in
amplasament si mediul inconjurator, 7. in dialectele si formele de patrimoniu imaterial
asociate monumetului; 8. in spiritualitate si sentimentele pe care le induce (neviciate).
Autenticitatea fundamenteaza metodologia de interventie a restaurarii. Restaurarea nu
trebuie sa ajunga la o perfectiune a ratiunii, ci restaurarea trebuie sa se ingrijeasca si sa
pastreze toate straturile si toate formele de existenta ale edificiului, asa cum au parvenit
peste timp. Se observa in restaurare ca pentru respectul autenticitatii, Camillo Boito
considera marcarea interventiei ca lucrul cel mai important. In primul rand cere o reducere a
interventiei la ceea ce este indispensabil, si in al doilea rand, atunci cand se fac aceste
interventii, acestea trebuie sa fie marcate ca opera contemporaneitatii. Ce este de retinut
este aceasta aplecare atenta asupra problemei marcarii interventiei ca sursa de pastrare a
autenticitatii sunt trasaturile esentiale care dau masura autenticitatii monumentului istoric.
Asadar, autentidicitatea este determinata de: restaurarea trebuie sa urmareasca
autenticitate; autenticitatea este, de fapt, reprezentata de interventiile in decursul timpului;
vizibilitatea acestor interventii sunt esentiale pentru respectul autenticitatii. La Biserica
Manastirii Snagov se poate observa diferenta de nuanta intre turla pastrata, originala si cele
care au fost reconstruite de Stefan Bals prin marcarea interventiei sale. La Biserica
Kretzulescu, inainte de restaurare, avea o turla ramasa din cele doua, dar si aceasta realizata
din lemn si acoperita cu table pentru ca amandoua cazusera in secolul al XIX-lea. Astfel, Bals
plecand de la modelul din Bradestii de Jos, Olt din aceeasi perioada, realizeaza aceste doua
turle, decapeaza tencuiala, descopera acea frumoasa dantela din ciubuce de caramizi
profilate si pana la urma se decid sa lase biserica netencuita. La Biserica Sf. Anton, Horia
Teodoru indeparteaza acea haina neogotica a lui John Slater aratand paramentul tipic
perioadei secolelor XVI-XVII, in acelasi timp arata prin trotuarele lasate la nivelul de calcare,
urmele fostelor constructii care au existat intr-o anumita etapa in jurul nucleului
architectural de secol XVI. Tot Horia Teodoru exemplifica articolului 11 al Cartei de la Venetia
si atrage atentia ca nu indepartam straturi daca nu avem siguranta ca ceea ce expunem este
intr-o buna stare de conservare si este valoros in raport cu ce am eliminate. Astfel, se
pastreaza autenticitatea edificiului restaurat.

4. Care este motivul pentru care C. Boito solicita marcarea distinctivă a intervenţiei? În ce fel
sugera el că se poate face acest lucru?
 Datorita lui Camillo Boito ne intalnim pentru prima data cu o abordare stiintifica, obiectiva,
a restaurarii. Acesta a reusit sa impinga principiile teoretice de restaurare catre aplicarea lor
uniforma si unitara, in practica Camillo Boito pune problema legitimitatii interventiei. O
prima cercetare in favoarea legitimitatii interventiei si a restaurarii, este ca in decursul
timpului, oamenii s-au impotrivit distrugerii bunurilor care le erau dragi sau care aminteau
de cineva drag. Astfel, acesta arata ca de-a lungul vremii, cladirile vechi - monumentele
istorice, au fost salvate prin diverse modificari si adaptari, si ele nu mai reprezinta doar
creatia unica, originala si initiala. Pentru a evita acest lucru, Camillo Boito stabileste ca
pentru ca restaurarea sa fie legitima si pentru ca aceasta sa isi atinga scopul, considera ca
restaurarea nu trebuie sa ajunga la o perfectiune a ratiunii, ci trebuie sa se ingrijeasca si sa
pastreze toate straturile si toate formele de existenta ale edificiului, din toate timpurile.
Astfel, se observa ca in restaurare, pentru respectul autenticitatii, Camillo Boito considera
marcarea interventiei ca lucrul cel mai important. In primul rand cere o reducere a
interventiei la ceea ce este indispensabil, si in al doilea rand, atunci cand se fac aceste
interventii, acestea trebuie sa fie marcate ca opera a contemporaneitatii. Ce este de retinut
este aceasta aplecare atenta asupra problemei marcarii interventiei ca sursa de pastrare a
straturilor, este o trasatura esentiala care da masura autenticitatii monumentului istoric. Un
exemplu in acest sens este Biserica fortificata din Dealul Frumos unde s-au marcat urmele
unui acces care a fost inchis in cladire. Asadar, in restaurare, Camillo Boito ajunge sa
recomande 8 modalitati de marcare a interventiei contemporane: 1. DIFERENTIEREA
STILULUI Ex: Parlamentul Bavarez de la Munchen repararile dupa al Doilea Razboi Mondial
arata diferenta de stil. 2. DIFERENTIEREA MATERIALULUI Ex: Partea Colosseum-ului
consolidata de Valadier = a folosit caramida in locul pietrei travertin 3. SIMPLIFICAREA
FIGURILOR SAU STILIZARII ORNAMENTATIEI IN PARTEA IN CARE S-A INTERVENIT Ex:
Restaurarea de la Arcul lui Titus a lui Valadier in partea reconstituita, interventia a fost
marcata printr-o retinere a decoratiei (ex: coloanele nu mai au canelurile pe care le aveau in
formula initiala). 4. EXPUNEREA PARTILOR SUPRIMATE INTR-UN LOC DIN APROPIEREA
MONUMENTULUI Ex: Restaurarea de la Palatul Dogilor din Venetia, unde coloanele si
capitelurile care au fost inlocuite au fost dispuse spre vizitare intr-unul din spatiile de la
parter. 5. INSCRIPTIONAREA DATEI RESTAURARII SAU MARCARII ELEMENTELOR REINTREGIT
CU UN SEMN CONVENTIONAL 6. POSIBILITATEA UNOR EPIGRAFII DESCRIPTIVE CARE SA
INSOTEASCA MONUMENTUL Ex: O constructie de la Passau, Germania, unde culoarul de
acces catre curtea interioara este folosit pentru a descrie si evolutia monumentului, astfel
incat vizitatorul sa inteleaga ce a fost vechi si ce este nou. 7. DESCRIEREA INTERVENTIILOR 8.
NOTORIETATEA INTERVENTIEI Ex: Completarea marchetariei din Piata La Santa Maria del
Fiore prin proiectul propus de Emilio De Fabris si realizat in 1870. In concluzie as avea de
adaugat ca aceste detalieri sunt expresia convingerii lui Camillo Boito ca restaurarea trebuie
sa urmareasca autenticitate si ca aceasta este, de fapt, reprezentata de interventiile in
decursul timpului, iar vizibilitatea acestor interventii sunt esentiale pentru respectul
autenticitatii

5. Principalele indatoriri stabilite prin legea română pentru proprietarul unui monument istoric.
Constitutia Romaniei spune in articolul 44, aliniatul 1, ca dreptul de proprietate este garantat, dar
felul in care il exerciti, in diversele situatii si asupra diverselor bunuri, trebuie sa fie reglementat
specific de legi Aceasta mai spune ca dreptul de proprietete, nu este doar un drept, este si o
responsabilitatea care obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei
vecinatati, facand ca dreptul de proprietate sa nu fie nesfarsit, ci limitat de drepturile celor din jurul
nostru. Prin Convetia de la Granada din 1985, pe care Romania a semnat-o in 1996, obligativitatea
proprietarului este de a cere un aviz pentru interventiile asupra monumentului, pentru situatiile de
demolare, pentru situatile de construire. Este suficient sa spunem acum ca in aplicarea Conventiei de
la Granada, legea 422/2001 introduce obligativitatea obtinerii acordului Ministerului Culturii pentru
orice interventie la un monument istoric. Cand spunem orice interventii, discutam inclusiv de acele
interventii constructive care in mod obisnuit nu fac obiectul autorizarii construirii, cum ar fi
schimbarea de destinatie, interventii asupra finisajelor interioare. Aprobarea pe care o da Ministerul
Culturii, ia forma unui act care se cheama aviz. Esential este sa vorbim despre monumente ca de
bunuri pentru ca trebuie sa legam existenta acestor monumente, de existenta proprietarilor si
administratorilor lor, pentru ca ei sunt responsabil in primul rand de ingrijirea lor. Dreptul de
preemtiune al statului cere ca ori de cate.ori un proprietar de monument istoric doreste sa vanda
constructia monument istoric, el trebuie mai intai sa intrebe Ministerul Culturi, deoarece poate,
acest Minister doreste sa achizitioneze in numele statului, acel monument istoric. Din perspectiva
legii romanesti, aceste constructii pentru a ajunge sa fie considerate monumente istorice, trebuie sa
fie marturii cultural istorice semnificative. In Legislatia romaneasca poate sa fie monument istoric un
bun imobil daca el constituie o marturie, iar aceasta marturie trebuie sa fie semnificativa din punct
de vedere cultural istoric. Procesul prin care se selecteaza dintre toate constructiile, dintre toate
bunurile imobile, doar acelea care au o valoare culturala deosebita, se cheama procedura de clasare,
adica asezarea regimului de protectie consacrat de lege in Romania pe umerii proprietarului si
administratorului de monument istoric.

6.Care sunt cele mai importante moșteniri transmise doctrinei contemporane a restaurării către
teoria și practica lui Viollet le Duc ? De ce?

Voi incepe in primul rand, cu lucrarea care il asaza in randul importantilor teoreticieni ai
rationalismului in arhitectura este "Dictionar explicativ al arhitecturii franceze incepand cu secolul al
XI-lea pana in secolul al XVI-lea". E un fel de enciclopedie compusa dintr-o serie de definitii care sunt
tratate pe larg in capitolele lucrarii. Viollet-le-Duc vedea arhitectura ca pe o activitate umana,
dominata de ratiune (expresie a ratiunii). Prin urmare, si arhitectura, ca un act al creatiei, sta pe un
demers logic si se supune unor legi anterioare ideii creatoare.

In articolul asupra stilului, Viollet-le-Duc dezvolta foarte amplu aceasta idee, ca arhitectura, de fapt,
reprezinta un demers dominat de principii, logici, legi, reguli, relatii obiective intre partile care
formeaza obiectul arhitectural. Pe cale de consecinta, restaurarea, asa cum a definit-o el, este
menita sa reaseze substanta monumentului restaurat, in conformitate cu legile obiective, cu regulile
arhitecturii din perioada in care si din locul in care a fost ridicat monumentul, poate intr-o asa
maniera in care "sa nu fi existat niciodata". Este clar ca exista o singura integralitate care poate sa
satisfaca regula = principiul preexistent de care vorbea Viollet-le-Duc, adica a restaura inseamna a
intelege regulile dupa care ar fi trebuit sa se ridice monumentul si a le aplica in momentul
restaurarii. Prin urmare, ceea ce lipseste din aceasta privire asupra restaurarii este istoria.
Cunoasterea trecutului este limitata, concentrata la principiile care se manifestau la momentul
construirii edificiului. Dupa acel moment, tot parcursul edificiului in care se afla constructia nu are
nici o relevanta pentru restaurator. Deci el spune ca este suficient sa avem o parte a substantei daca
cunoastem norma, afunci putem sa restauram. Pentru Violette-le-Duc, cercetarea si cunoasterea
trecutului este o modalitate de a putea sa mergi mai departe si mai repede spre viitor. !!! Daca ar fi
sa vorbim de mostenirea teoriei despre restaurare, aceasta abordare stiintifica a cunoasterii
monumentului, ramane valabila si astazi pentru ca el spune ca in restaurare, conditia esentiala de a
gasi corectitudine care respecta logica si legile este conform caiera orice portiune indepartata
trebuie inlocuita cu materiale mai bune, mai puternice si intr-o maniera fara greseala. Cladirea
restaurata trebuie sa capete o speranta de viata mai mare decat cea care s-a scurt. Deci avem o
definitie a restaurarii care spune ca trebuie sa aducem cladirea istorita la o stare care trebuie sa
respecte legile perioadei in care a fost construita si niste criterii de performata pe care Violette-le-
Duc le defineste ca fiind material mai bun, mai rezistent, o tehnica fara greseala, care sa nu conduca
la o perfectiune a stilului vazut asa cum a definit el stilul, ci si o perfectiune a structurii si o speranta
de viata in plus adaugata constructiei. V-am pus ca exemple doua lucrari:Citadella de la Carcassonne
inainte si dupa restaurare si Castelul de la Pierrefonds, langa Paris, inainte si dupa restaurare, pentru
a vedea cum in practica s-a materializat aceasta teorie, chiar atunci cand exista putin material in
raport cu situatia finala a restaurarii Violette-le-Duc aducea constructia restaurata la acea ipostaza
pe care poate nu a avut-o niciodata si care ilustra perfectiunea normei, stilului vazut ca norma si
perfectiunea structurala a edificiului. De aceea, teoria lui Violette-le-Duc pusa in practica este
definita ca TEORIA UNITATII DE STIL (DOCTRINA UNITATII DE STIL), pentru ca formal, restaurarea
conducea pe calea logicii pe care restaurarea o presupunea, la o unica formula stilistica. Pentru
prima data cineva spunea ca inainte de a face orice asupra edificiului, de a intreprinde orice fel de
actiune asupra edificiului, trebuie sa-l cunosti si sa il cunosti prin investigare foarte amanuntita.

7. Zona de protectie a monumentului istoric în legislația din România. Cum se instituie, cum se
delimitează, ce consecinte administrative, urbanistice și tehnice atrage după sine.

Procedura de clasare defineste nu doar obiectul care intra in categoria monumentelor istorice, dar si
vecinatatea care ii este atasata, zona sa de protectie, pentru a-l feri de influente negative din
perspectiva conservarii fizice a monumentului sau din perspectiva perceperii sale vizuale. Se
considera a fi zona de protectie ceea ce se gaseste intr-o limita de 100 km departare de imobilul
clasat ca monument istoric, doar ca acesta se gaseste in locatitati. Se gaseste aceasta zona de
protectiei pana la o limita de 200 km, daca monumentul istoric se gaseste intr-un areal rural. Se
gaseste aceasta limita pana la 500 km, daca monumentul se gaseste in afara localitatilor. In vederea
acestor obiective ale zonei de protectie, legea spune ca se introduc prevederi prin reglementari
urbanistice, menite sa protejeze monumentul, de tipul interzicerii construirii mai inalt decat
monumentul, interzicerii construirii mai aproape decat atat si alte elemente de reglementare
urbanistica.

8. Care este motivul pentru care J. Ruskin nu accepta intervențiile la construcțiile istorice şi-l critica
pe Viollet le Duc pentru restaurările sale?

John Ruskin scrie in lucrarile sale "Cele sapte lampi ale arhitecturii" (lampile reprezentand principiile
arhitecturii) si "Pietrele Venetiei", si vorbeste in conferintele sale, despre misiunea' sociala a
arhitecturii si critica felul in care se restaurau monumentele pe continent la jumatatea secolului al
XIX-lea, adica critica in mod direct teoria pe care o expunea Viollet-le-Duc. In capitolul 6 "Lampile
memoriei", John Ruskin spune ca "putem trai fara arhitectura, putem sa adoram pe Dumnezeu fara
ea, dar fara arhitectura nu ne putem aduce aminte". Ceea ce considera el a fi arhitectura este
constructia cu caracter, cu putere, cu misiune memoriala. Aici se simte diferenta intre viziunea lui
Ruskin si a lui Violette-le-Duc. Violette-le-Duc spunea ca "arhitectura este o actiune rationala a
omului prin care pune in substanta constructiva, acele principii, legi preexistente". Ruskin spune ca
"misiunea fundamentala a arhitecturii este aceea de a ne aduce aminte" si vede ca sunt doua datorii
ale arhitecturii: sa produca monumente pe care le vor admira si generatiile viitoare si sa pastreze
arhitectura epocilor trecute. Pentru Ruskin, important intr-o constructie si valoarea unei constructii
sta in varsta sa, iar viziunea lui este ca edificiile ne vorbesc in "acel constrat tacut"

9. Documentul ce defineşte monumentele istorice din România: cum sunt ele definite și împărțite în
categorii din punct de vedere legal.
 Legea Speciala Privind Protejarea Monumentelor Istorice sau Legea 422/2001 incepe definirea
cadrului in care opereaza, asupra caror bunuri are efect aceasta lege si defineste monumentul
istoric. Il defineste in triada: monument, ansamblu, sit. Constatam in definitia din articolul 3 ca in
aceste categorii discutam de bunuri imobile, adica terenuri si constructii, de lucruri care apartin
cuiva. Gasım in definitia monumentului, ansamblului si sitului, aceeasi structura: o parte descriptiva
ce ne spune cum arata, in ce fel este compus monumentul, ansamblul sau situl, pentru ca in partea a
doua sa se discute de valorile arhitecturale ce indreptatesc ca un astfel de bun imobil sa fie un
monument. Din perspectiva legii romanesti, aceste constructii pentru a ajunge sa fie considerate
monumente istorice trebuie sa fie marturii cultural istorice semnificative. In Legislatia Romaneasca
poate sa fie monument istoric un bun imobil daca el constituie o marturie, iar aceasta marturie
trebuie sa fie semnificativa din punct de vedere cultural istoric. Definitia din articolul 3 vorbeste
despre dimensiunile valorice ale monumentului considerandu-le a fi cele arhitecturale, arheologice,
istorice, artistice, etnografice, religioase, sociale, stiintifice sau tehnice. Avem o categorisire intr-o
triada: monument, ansamblu, sit, le avem apoi impartite si pe doua clase de importanta: in grupa A,
monumentele care sunt de valoare universal si nationala si grupa B, monumentele istorice
representative pentru patrimoniul cultural local. Aceasta prevedere a aparut pentru a ajuta unui
viitor proces de descentralizare in care autoritatile locale sa fie mai implicate pentru monumentele
de grupa B, iar autoritatile nationale sa ramana implicale pentru monumentele de grupa A.

10. Documentul ce cuprinde monumentele istorice din România. Structura documentului și

împartirea în tipuri și categorii a monumentelor istorice.

Conventia de la Granada se voteaza legea speciala privind protejarea monumentelor istorice sau
Legea 422/2001 Procedura de clasare are un responsabil, care de altfel este responsabil in Romania
de activitatea de protejare a monumentelor istorice. Acest responsabil este Ministrul Culturii si
Ministerul pe care il conduce. Aceasta responsabilitate inseamna decelarea a ceea ce este
monument, clasarea, includerea acestor bunuri importante din punct de vedere cultural, in ceea ce
se cheama lista monumentelor istorice. In aceasta lista, cautam dupa judet, localitate si strada. Ea
este structurata pe fascicole, pe judete, in interiorul fiecarui judet, este structurata pe localitati in
ordine alfabetica, exceptie facand capitala judetului, apoi urmeaza toate localitatile urbane sau
rurale in ordine alfabetica. In cadrul aceleiası localitati este structurata in ordinea alfabetica a
strazılor, a adreselor postale. Fiecare monument are un cod: la scoala generala Carol I din Curtea de
Arges, codul este AG-II-m-B-20196: AG-Arges. II spune ca discutam despre o structura arhitecturala,
daca ar fi fost o structura arheologica ar fi fost I, daca ar fi fost o casa memornal sau un cavou ar fi
fost III si daca ar fi fost o fantana sau un obelisc ar fi fost IV. Asadar, consistenta fizica a
monumentului este simbolizata de aceste cifre romane, m inseamna ca este monument, daca vedem
a = ansamblu, un grup de cladıri.

Litera A sau B- clasa de importanta a monumentului, fie grupa A (de importanta nationala) fie grupa
B (de importanta locala sau regionala). Ultima cifra fiind numarul de ordine a monumentului.

11. Restaurarea interbelică a bisericii mânăstirii Cozia de către N. Ghika -Budești poartă amprenta
teoriei lui Viollet le Duc, a lui John Ruskin, sau C. Boito? Explicați.

Restaurarea Bisericii Manastirii Cozia de catre N. Ghika-Budesti poarta amprenta teoriei lui Camillo
Boito. Aceasta restaurare a dus la eliminarea celor doua turle false, la pastrarea pridvorul,
reducandu-i inaltimea pentru a putea sa arate starea initiala si estetica mai valoroasa a biserici. In
zona pridvorului unde completarea frescei s-a facut printr-un desen abordat in alta tehnica, creion
colora pe tencuiala, care continua fresca originala. E vorba de a judeca, de a face un raport de
evaluare pe stratul care este vizibil, care urmeaza a fi indepartat si stratul din spatele acestuia.
Aceasta evaluare a importantei elementelor implicate trebuie luate intr-un colectiv. Teoria lui
Camillo Boito se refera la principiile marcarii interventiei. Acestea trebuie sa fie marcate ori de cate
ori ele inlocuiesc, intregesc sau completeaza materialul istoric cu unul nou. Marcarea interventiei
trebuie sa aiba totusi efecte pozitive asupra unitatii edificiului si de a 11 pastra autenticitatea.

12. Conditiile puse de Carta de la Veneția conservării ruinelor.

In articolul 15 al Cartei de la Venetia avem de-a face cu recomandari adresate arhitectilor: "ruinele
trebuiesc pastrate, trebuiesc adoptate masuri pentru conservarea si protejarea caracteristicilor lor
arhitecturale, precum si a obiectelor ce au fost descoperite". Daca vorbim de caracteristicile
arhitecturale provenite din aceste situri arheologice trebuie sa le conservam, protejam si sa luam
masuri pentru a facilita intelegerea monumentului. Acest articol arata atributiile arhitectului dupa ce
arheologii descopera ruinele. Ne interzice orice lucrare de reconstituire. Umbra lui Cesare Brandi
care arata de ce ruinele nu pot fi reconstituite: pentru ca in substanta lor mai exista prea putina
valoare estetica, singura care poate sa sugereze acea unitate potentiala" este doar anastiloza
(reasamblarea partilor existente). Aceasta interdictie a reconstituirilor nu se aplica acelor
monumente care au ajuns intr-o degradare importanta in urma unor dezastre naturale sau actiuni
umane contemporane. De exemplu, Catedrala de la Bistrita care a ars si a carei turn si acoperis au
fost reconstruite, sau de Hala de Tesaturi de la Ipra, unde discutam de acea abordare perfect
justificata a oamenilor de a repara, cat de repede pot, ceea ce a facut obiectul unei distrugeri
accidentale, nedorite, Piata Centrala din Varsovia. Doua exemple de anastiloza, in forul roman,
partea istorica si partea de completare sau la Zacara, cu aceste pile de zidarie reconstituite prin
anastiloza. Templul Atenei Nike cu anastiloza marcata prin dıferenta de nuanta intre piesele de
completare si piesele originale.

13. Definirea restaurării în Carta de la Veneția. Scopul restaurării, fundamentele și limitele deciziilor
din restaurare; unitatea de stil în restaurare.

Articolul 9 al Cartei de la Venetia, articol deschizator al capitolului de restaurare, spune restaurarea

este o operatiune extrem de specializata, adica face recurs la mai multe specialitati, in echipa de
restaurare vor exista mai multi specialist. Al doilea lucru pe care ni-l spune acest articol, este ca
restaurarea trebuie sa aiba un caracter special, in sensul in care trebuie sa facem ca monumentele sa
nu ajunga sa fie restaurate, pentru ca restaurarea presupune ca monumentul a ajuns intr-o situatie
in care partial, substanta lui s-a pierdut. ca Restaurarea inseamna a pastra si revela valori. Aceasta
prima idee repeta de fapt, ceea ce a vazut la Camillo Boito, primul care constata ca in interventiile
asupra monumentelor istorice exista o complementaritate intre conservare si restaurare. Scopul
restaurarii este simultan de a pastra, dar si de a revela valori, ceea ce inseamna ca a pastra =
conservare si revela = a scoate la lumina valori. Spre deosebire de conservare, restaurarea arata,
reveleaza valori necunoscute sau nevizibile pana in momentul interventiei. Dar mai e un lucru care o
diferentiaza major in raport cu conservarea. Asa cum vedem scopul restaurarii sta in a pastra, revela
valori prin urmare, spre deosebire de conservare care este o operatiune mai degraba tehnica ce
presupune o identificare a unor problem de ordin tehnic, restaurarea presupune identificarea unor
valori. Deci este vorba de valori estetice si istorice. Aici este ce am vazut spus de Cesare Brandi, in
Teoria Restaurarii, acea dualitate a monumentului istoric. Aceste valori sunt identificate in interiorul
substantei monumentului prin cercetarea directa a monumentului istoric si cu ajutorul informatiilor
pe care ni le aduc documentele autentice. Prin urmare, avem de-a face cu doua modalitati de
cercetare: a) directa - care se face pe monument si care are beneficiul ca ceea ce gasim investigand
monumentul in substanta sa, este adevarat si original, istoric; b) indirecta - prin intermediul studiului
documentelor text grafice, despre monument, la care insa trebuie sa ne preocupam de atestarea
autenticitatii documentelor. Deciziile de restaurare trebuie sa se opreasca acolo unde nu mai avem
informati. Asadar, avem o logica a deciziei in restaurare, ce se bazeaza pe informatie certa, si prin
urmare restaurarea este despre certitudini, dincolo de certitudini, nu mai continuam cu lucrarı de
asa zisa restaurare. Primul care a vorbit de chestia asta este Cavaceppi, care vorbea de capacitatea
de a restaura sculpturile antice. In interventia asupra monumentelor istorice, dincolo de pastrarea si
revelarea valorilor, avem nevoie de cele mai multe ori lucrari suplimentare care fac monumentul
folosibil in societatea contemporana pentru ca beneficiarii nostri sunt cel care ne plateste si
monumentul. Cel care ne plateste poate sa ne vorbeasca, monumentul nu poate spune care ii sunt
problemele si care ii sunt valorile.

Articolul 11 trateaza o alta problema cruciala a restaurarii, cea cu care practic a inceput practica si
teoria restaurarii.E vorba de etapele, perioadele din care rezulta edificiul, monument istoric. Trebuie
respectata contributia valoroasa a tuturor perioadelor ce au contribuit la edificarea monumentului,
unitatea de stil nefiind scop al restaurarii. In 1931 si 1932 Carta de la Atena si Carta Italiana a
Restaurarilor spuneau si ele ca trebuie respectate toate etapele. Dupa aceasta, Carta de la Venetia
se delimiteaza net de Teoria Unitatii de Stil promovata de Violette-le-Duc.

14. Unde se vede influența teoriei lui C. Brandi în Carta de la Veneția? Explicați.

Teoria lui Cesare Brandi vorbea de acea polarıtate istorica si estetica a monumentului. Avem
dimensiunea valorii culturale, a semnificatiei culturale, fara de care monumental istoric ar putea cu
usurinta sa fie substituit de documentul istoric. Daca monumental istoric ar fi doar o evocare a
trecutului, atuncı nu am avea neaparata nevoie ca el sa existe in forma arhitecturala pe care o
percepem. Acest lucru se poate regasi si in articolul unui care vorbeste despre marturie. Prin urmare,
este esential pentru a putea sa vorbim de un monument istoric si mai ales daca vorbim de structuri
arhitecturale, ca el sa contina sımultan o valoare de rememorarea, dar el sa fie incarcat prin
realizarea sa artistica sau prin acumularea de semnificatie culturala de o a doua valoare, o valoare
cultrala, de origine estetica. Articolul 3 vorbeste despre scopuri, asadar face trimitere la definitia pe
care a dat-o Cesare Brandi restaurari: scopul restaurarii e transmiterea operei catre viitor. Aici,
articolul 3, atrage atentia ca monumental istoric este atat marturie istorica, dar si subiect al
receptarii estetice, deseori si opera de arta. Prin urmare, atunci cand avem de facut o interventie nu
trebuie sa uitam aceasta dualitate. Pe Cesare Brandi il intalnim si in articolul 15, unde umbra lui
arata de ce ruinele nu pot fi reconstituite: pentru ca in substanta lor mai exista prea putina valoare
estetica, singura care poate sa sugereze acea unitate potentiala. Un alt articol in care il regasım, este
articolul 16 care reaminteste ca o restaurare incepe prima si primna data cu studiul istoric si
arhitectural al edificiului, continuand prin interventiile care sunt obiectiv fundamental, ca mai apoi sa
fie si acestea documentate.Observam a treia axioma a lui Cesare Brandi, care vorbea de necesitatea
favorizarii prin interventia noastra si prin documentarea pe care o asiguram viitoarelor interventii la
monumentele istorice.

15. Unde se vede influenta teoriei lui A. Riegl in Carta de la Veneția? Explicați

In definitia monumentului dın articolul 1 al Cartei de la Venetia, cuvantul cheie, central, este
marturie si aici il recitim pe Alois Riegl care spunea ca esenta in a vorbim despre un monument sau
un monument istoric este ca acesta sa contina o valoare de rememorare sau sa transmita ceva din
trecut numai ca monumental istoricC este numai marturie.

Un alt articol in care il regasım pe Alois Riegl este articolul 3, care vorbeste despre scopuri. Articolul 3
releva una din importantele dileme ale restaurarii. Cum facem ca interventia noastra, simultan sa
raspunda, asa cum descoperise Alois Rigal, cerintelor valorii istorice, dar si cerintelor valori de arta.
Prin urmare este esential pentru a putea sa vorbim de un monument istoric si mai ales daca vorbim
de structuri arhitecturale, ca el sa contina sımultan o valoare de rememorarea, acea marturie de
care vorbeste prima parte a articolului, dar el sa fie incarcat prin realizarea sa artistica sau prin
acumularea de semnificatie culturala de o a doua valoare, o valoare cultrala, de origine estetica.
VALORILE DE REMEMORARE CARE LEAGA ARTEFACTUL DE TRECUT Valoarea de vechime:
manifestarea nemoderna a monumentului istoric. Valoarea istorica: este o valoare de document =
ea prezinta o informatie care trebuie sa fie comunicata in integralitatea ei, dar care presupune si o
pregatire din partea publicului. Valoarea istorica cere cunostinte de istorie. "Valoarea istorica nu
este interesata de urmele trecerii timpului, dimpotriva, ea este o voloare care transpare din
proiectul arhitectural si nu din vizita la fata locului cu atingerea materiei arhitecturale care a trecut
prın ruina. Valoarea de rememorare intentionala: acea valoare proprie monumentului cu care este
inzestrat de la inceput = o anumita semnificatie stabilita de initiator si materializata de constructor
sau arhitect. VALORI DE CONTEMPORANEITATE CARE IL PLASEAZA IN PREZENT de utilizare:
monumente utile societati. artistica: satisfacerea nev011 artistice a contemporaneitatii prin acea
valoare artistica de noutate de arta relative: capacitatea societatii de a aprecia si de a accepta ceea
ce a fost candva modern si a ramas in istoria artei, fata de care ne putem raporta la fel ca la un
obiect de arta care produce satisfactii estetic. Astfel, putem observa o intrepatrundere a valorilor
monumentelor pe care Riegl le analızeaza si defineste, cu Cartea de la Venetia.

16. Care sunt obligatiile legale ale proprietarului sau administratorului unui monument istoric (ce ii
este interzis, cum trebuie să realizeze executia lucrărilor la monumentul istoric, ce obligații are cand
dorește sa-l închirieze sau să-l însträineze)?

Art. 44 spune ca dreptul de proprietete, nu este doar un drept, e vorba si de responsabilitatea

exercitatii acestui drept. Proprietarii si administratorii monumentelor istorice sunt responsabili in
primul rand de ingrijirea lor. Legea 422 /2001 introduce obligativitatea obtinerii acordului
Ministerului Culturii pentru orice interventie asupra unui monument istoric, inclusiv: schimbarea de
destinatie, interventii asupra finisajelor interioare. Ministrul Culturii mai are la dispozitie
exproprierea (dorita de Conventia de la Granada) dreptul de preemtiune al statului care inseamna ca
ori de cate ori un proprietar de monument 1storic doreste sa vanda constructia monument istoric, el
trebuie mai intai sa intrebe Ministerul Culturii, deoarece poate, acest minister doreste sa
achizitioneze in numele statului, acel monument istoric. Art. 24 (1) Toate intervențiile care se
efectuează asupra monumentelor istorice se fac sub inspecția și controlul propriu ale Ministerului
Culturii și Cultelor, Direcțiilor pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Județene,
respectiv a Municipiului București, cu personal atestat și agreat, în condițiile legii. Art. 22 (1)
Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de
Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepție intervențiile determinate de forță majoră, cu condiția ca
modificările să fie reversibile. (2) In prezenta lege, intervențiile ce se efectuează asupra
monumentelor istorice sunt: a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare,
consolidare, conservare, restaurare, amenajåri peisagıstice, precum și orice alte lucrări care modifică
substanța sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparațiile curente, lucrările de întreținere și
iluminarea interioară și exterioară de siguranță și decorativă; b) executarea de mulaje de pe
componente ale monumentelor istorice; c) amplasarea definitivă sau temporară de imprejmuiri,
construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, fime, sigle sau orice fel de
insemne pe şi în monumente istorice; d) schimbări ale destinației monumentelor istorice, inclusiv
schimbările temporare; e) strămutarea monumentelor istorice; f amenajări de căi de acces,
pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecție a monumentelor
istorice. (3) Autorizația de construire, autorizația de desființare, precum și autorizațiile referitoare la
intervențiile prevăzute la alin. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul
Ministerului Culturii și Cultelor și cu celelalte avize, potrivit dispozițiilor legale in vigoare. Cu privire la
instrainarea, inchirierea sa concesionarea imobilelor monumente istorice, proprietarii au
urmatoarele obligatii sa instiinteze directia judeteana pentru cultura despre intentia de a instraina
monumentul istoric, in vederea exercitarii dreptului de preemtiune al statului, sau dupa caz, al
unitatii administrativ-teritoriale, conform legii 422/2001 sa notifice vitorului proprietar, chirias sau
concesionar regimul juridic al monumentului 1storic pe care il detine precum si obligatia privind
folosınta monumentului istoric intinteze Directia Pentru Cultura despre schimbarea proprietarului
sau administratorului in termen de 15 zile de la data incheierii contractelor potrivit legii si sa
transmita acesteia o copie de pe acte

17. Care sunt motivele pentru care Carta de la Veneția acordăo atenție deosebită intervențiilor în
vecinătatea monumentelor istorice?

Articolul 6 extinde problematica conservarii de la monument la ambientul sau, la imediata sa

vecinatate spunand: conservarea unui monument presupune si conservarea scar11 cadrului sau
Acest mesaj pe care il transmite monumental este cu atat mai usor de perceput, mai autentic daca
monumentul este citit in contextual pentru si in care a fost creat. Prin urmare, atunci cand cadrul
traditional exista, el trebuie pastrat. Avem de-a face cu o extindere a protectiei monumentului si a
principiilor conservarii in imediata vecinatate a monumentului, daca aceasta vecinatate este cea in
care si pentru care a fost creat monumentul. Totusi, realitatea face sa vorbim foarte rar de pastrarea
neatinsa a cadrului traditional, de cele mai multe ori avem o situatie intermediara sau chiar o situatie
in care monumentul nu se mai regaseste intr-un cadru de tip traditional, si atunci regula pe care o
impune acest articol este ca nici o constructie noua, nici o demolare sau modificare nu trebuie sa
altereze relatiile de masa si culoare stabilite istoric, intre monument si vecinatate. In practica asta
inseamna ca trebuie sa existe mecanısme care nu doar avizeaza interventia asSupra monumentului
istoric, dar trebuie sa existe mecanisme care sa aprobe si modificarile vecinatatii apropiate
monumentului. O problematica este interventia printr-o constructie noua intr-o zona in care exista
un monument. In articolul 6 sunt evocate 2 tipuri de relatii: 1) relatia de masa, adica relatia intre
volumul monumentului si rolul acestui volum in compozitia generala, de dominanta, de accent 2)
relatiile de culoare, unde textul evoca doar una din trasaturile vizualitatii relatiei dintre monument si
ambientul sau imediat. Articolul 7 vorbeste despre relatia dintre monument si locul in care a fost
ridicat, amplasamentul, spunand ca monumentul este inseparabil de istoria caruia ii este marturie si
amplasamentul in care se afla Nu poate fi rupt de istorie, dar nici de locul pentru care a fost creat si
in care a fost creat. Acesta este principiul. La fel ca si in articolul 6, unde se spunea daca cadrul
traditional exista, el trebuie pastrat.

18. Care este scopul și care sunt principalele obiective ale studiului istoric premergător restaurării
unui monument de arhitectură?

Articolul 9 al Cartei de la Venetia mentioneaza ca restaurarea trebuie precedata si urmata de studii

arheologice si istorice ale monumentului, detaliind cum de fapt, ajungem la decizia tehnica de
restaurare plecand de la cunoasterea valorilor istorice si estetice ale monumentului. Restaurarea
incepe printr-o faza de studii preliminare, care urmaresc sa identifica valorile monumentului Este
vorba de studiile istorice si arhitecturale ale obiectului care face subiectul restaurarii. Pentru a
incepe lucrarile de restaurare, trebuie o documentatie prin care se justifica aceste lucrari, se poate
face o cercetare indirecta care sa-mi reveleze ceva din informatii, pot sa fac doar cateva cercetari la
fata locului, dar trebuie sa ne asteptam ca continuarea acestor cercetari directe sa se intample abia
dupa ce incepe santierul. De aceea, articolul 9 se incheie spunand ca monumentul trebuie precedat,
urmat si acompaniat pe parcursul santierului, de aceste studii arheologice si istorice.
19. Care este explicația lui C. Brandi pentru a demonstra că opera de artă, și doar opera de artă
poate fi restaurată?

Cerintele operei de arta sunt: integralitate, stralucire, intelegerea conceptului artistic prin
integralitatea reusita prin restaurare. Cesare Brandi in cartea sa a "Teoriei restaurarii", arata ca
exista o serie de produse umane care nu au o utilizare si o eficienta, decat daca se accepta ca
produs, satisfactia pe care aceste obiecte o realizeaza, la care se adauga si mesajul pe care il transmit
aceste obiecte care fac parte din categoria operelor de arta. Cesare Brandi spune ca scoatem din
categoria obiectelor care folosesc la ceva practic si care transmit niste mesaje, pentru a putea plasa
obiectul respectiv in categoria acelor lucruri care ne produc placere. Plecand de la aceasta
constatare, Cesare Brandi spune ca opera de arta transmite semnale prin care schimba
comportamentul nostru fata de aceste obiecte, inclusiv da un sens aparte acelui termen de
restaurare sau reparare. Ex: Celebra fantana a lui Marcel Duchamp care este un pisoar. Ca obiect
expus intr-un muzeu este privit si inteles de privitori ca un obiect care transmite un mesaj si nu un
obiect care sa satisfaca o nevoie fiziologica. Prin urmare nu ne raportam la fantana lui Marcel
Duchamp ca la un pisoar, ci ca la un obiect de arta. Comportamentul privitorului este schimbat. Ca
urmare daca acest obiect de arta se degradeaza, el va fi restaurat si nu va fi reparat. El spune ca
definirea restaurarii nu poate sa plece din alt loc decat de la asumarea conceptului operei de arta. Ea
nu poate fi o forma de tehnica. Restaurarea nu este o tehnica, precum o tehnica de vopsire, de
suflare si asa mai departe, ci este o modalitate de raportare fata de opera de arta. Modalitatea in
care se intervine este dictata de asumarea existentei a doua tipuri de valori: cea artistica si cea
istorica. Acest lucru este necesar pentru a putea transmite catre vutor aceasta opera de arta.
PRINCIPII ALE RESTAURARII (AXIOME ALE RESTAURARII): 1 Prima aXioma - se restaureaza numai
materia operei de arta (substanta). Cu alte cuvinte nu se intervine asupra mesajului creatiei artistice.
Acest lucru inseamna doua lucruri: ca nu trebuie afectat mesajul, dar si ca trebuie cunoscut si inteles
mesajul pentru a nu fi afectat. Acest lucru se realizeaza prin cercetarea prealabila interventiei
restaurarii. 2. Al doilea principiu al restaurarii este acela ca restaurarea vizeaza restabilırea unitatii
potentiale a operei de arta, in masura in care acest lucru este posibil si fara a se comite un fals
artistic/un fals istoric si fara a inlatura urmele trecerii operei de arta prın timp.

Cesare Brandi raspunde ca: "se urmareste ca acest mesaj artistic sa fie comunicat cat mai bine si se
poate realiza doar daca se reuseste sa se readuca opera de arta la o unitate formala (o unitate a
formei), care nu neaga etapele parcurse in timp de catre opera de arta (monumentul istoric) si o
unitate formala care nu pleaca de la ipoteza, care sa conduca la falsuri artistice (pornind de la ideea
lui Cavaceppi: "ca nu se putea reconstitui o opera care pastreaza ceva foarte putin pentru ca va fi
foarte mult de inventat da nastere la fals artistic". Atunci cand pierderea de substanta este majora,
restabilirea unitatii potentiale a operei de arta devine o sarcina imposibila. Cesare Brandi remarca
faptul ca opera de arta va continua sa subziste prin fiecare dintre fragmentele sale (chiar daca este
sfaramata fizic, pentru ca nu este alcatuita din parti). Ex o coloana in care se pierd tamburi sau poate
chiar capitelul = fiecare din tamburii acestei coloane exista, dar vorbeste si despre intreg. Cesare
Brandi face diferenta: intre parti si totalitate = la obiectele normale; si intre fragmente si
integralitate in cazul operelor de arta. Din aceasta relatie dintre fragment si integralitate, Cesare
Brandi spune ca se poate extrage posibilitatea de a restaura: "Daca fragmentele operei de arta nu
ne-ar vorbi, atunci cand se gasesc intr-un volum suficient, despre integralitate, oricat am dori sa
restauram, nu am sti cum o sa facem". Aceasta legatura intre fragment si integralitate provine din
mesajul operei. 1. A treia axioma a restaurarii lui Cesare Brandi are in vedere vitorul: "Orice
interventie de restaurare sa nu impiedice, ci dimpotriva sa inlesneasca viitoare interventii". Acest
lucru inseamna o superficialitate a interventiei restaurarii? Raspuns: NU = evident ca avem de
adoptat o solutie in care credem cu responsabilate pentru ca solutiile utilizate astazi sa poata sa fie
completate sau contrazise de informatii sau tehnici care vor aparea in viitor. Solutia adoptata de noi
trebuie sa fie una fundamentala, dar din punct de vedere tehnic trebuie sa nu inghete orice
posibilitate de modificare in vitor. Aici sta marea incompatibilitate dintre betonul armat, rasinile
epoxidice si interventiile de restaurare. Acolo unde le introduce, foarte greu se mai poate schimba
sau reveni la o alta solutie.

20. Care sunt tipurile de restaurare definite de C. Boito, cum le caracterizează și căror monumente
le recomandă?

TREI TIPURI DE RESTAURARE 1. RESTAURAREA ARHEOLOGICA = o vede potrivita monumentelor

antichitatii si recomanda conservarea si anastiloza (reasezarea in pozitia lor initiala, verticala, a
pieselor cazute dintr-o structura de tiıp coloana, pılastru sau zıd); in reasezarea acestor piese este
nevoie de material de completare pe care Camillo Boito cere sa fie marcat distinct.

2. RESTAURAREA PICTURALA restaurarea acestor edificii sa fie o restaurare discreta si care sa nu

influenteze perceperea generala a edificiului. 3. RESTAURAREA ARHITECTURALA = pentru
constructiile de dupa Renastere este potrivit ca inlocuirea partilor lipsa sa se faca prin completari
marcate distinctiv ca apartinand epocii prezente, o mai mare libertate de interventie, cu conditia
marcarii distinctive a ceea ce s-a adaugat. = pentru constructiile Evului Mediu, el cere ca

21. Care este motivul pentru care Viollet le Duc spunea că un monument restaurat poate să capete
un aspect pe care nu l-a avut niciodată?

Viollet-le-Duc scrie o lucrare care il asaza in randul importantilor teoreticieni ai rationalismului in

arhitectura, lucrarea numindu-se: "Dictionar explicati al arhitecturii franceze incepand cu secolul al
XI-lea pana in secolul al XVI-lea". In aceasta lucrare, exista un capitol care se cheama "Despre
restaurare", in care el spune ca termenul restaurare si restaurarea sunt amandoua moderne. A
restaura o cladire nu inseamna a o conserva, a o repara sau a o reconstrui, ci a o restabili intr-o
integralitate care poate sa nu fi Existat niciodata. Intr-o prima parte a definitiei, mai degraba ni se
spune ce nu este restaurarea. Incepand cu faptul ca termenul si activitatea pe care o defineste sunt
moderne, care este un fel de introducere, definitia spune ca a restaura o cladıre nu inseamna a o
conserva, a o repara sau a o reconstrui. In partea a doua raspunsul vorbim de o restabilire a cladirii
intr-o integralitate care poate sa nu fi existat niciodata. Pentru a intelege ceea ce vrea Viollet-le-Duc
sa spuna prin aceasta definitie, trebuie sa plecam de la ce intelegea el prin arhitectura. Titlul lucrarii
sale mentionate mai devreme, ne vorbeste despre ratiunea din spatele explicatiilor = arata ca
Viollet-le-Duc vedea arhitectura ca pe o activitate umana, dominata de ratiune (expresie a ratiunii).
In articolul asupra stilului, Viollet-le-Duc dezvolta foarte amplu aceasta idee, ca arhitectura
reprezinta un demers dominat de principii, logici, legi, reguli, relatii obiective, intre partile care
formeaza obiectul arhitectural. Daca asa intelege Viollet-le-Duc arhitectura, atunci restaurarea
arhitecturii este o operatiune care se leaga de fundamentele obiective ale arhitecturii, acele
principii, legi, reguli. Pe cale de consecinta, restaurarea, asa cum a definit-o el, este menita sa
reaseze substanta monumentului restaurat in conformitate cu legile obiective, cu regulile arhitecturii
din perioada in care si din locul in care a fost ridicat monumentul Aceasta este integralitatea la care
trebuie sa ajunga restaurarea. !!! Pentru Violette-le-Duc a restaura inseamna a intelege regulile dupa
care ar fi trebuit sa se ridice monumentul si a le aplica in momentul restaurarii. Prin urmare, ceea ce
lipseste din aceasta privire asupra restaurarii este istoria. Cunoasterea trecutului este limitata,
concentrata la principiile care se manifestau la momentul construirii edificiului Dupa acel moment,
tot parcursul edificiului in care se afla constructia nu are nici o relevanta pentru restaurator.
22. Prin ce instituții și organisme - şi cu ce atribuții specifice fiecare - se exercită autoritatea Statului
în protecția patrimoniului construit în România.

Structura institutionala implicata, responsabilitatea nationala, sta pe Ministrul si Ministerul Culturii.

Pentru a-si indeplini aceasta responsabilitate, Ministerul Culturii are o serie de instrumente:
clasarea, adica includerea in lista monumentelor; instituirea zonelor de protective in jurul
monumentului; eliberarea de avize pentru interventii; dispozitie exproprierea, am vazut ca e vruta
de Conventia de la Granada drept de preemtiune, care inseamna ori de cate ori un proprietar de
monument istoric doreste sa vanda constructia monument istoric, el trebuie mai intai sa intrebe
Ministerul Culturii, deoarece poate acesta doreste sa achizitioneze in numele statului acel
monument istoric. Dreptul de preemtiune nu inseamna dreptul de expropriere, ci ca primul intrebat,
daca este interesat sa cumpere monumentul istoric, este statul; Ministerul este gestionarul unor
fonduri de restaurare prin Programul National de Restaurare. Exista in teritoriu, ceea ce se cheama
directiile pentru cultura, judetene, sau Directia de Cultura a Municipiului Bucuresti, locul in care se
depune documentatia in vederea obtinerii avizului, atunci cand exista un proiect de interventie
asupra unui monument. O ultima institutie: Institutul National al Patrimoniului - se ocupa de
evidenta monumentelor istorice, de lista monumentelor istorice si de rularea fondurilor pentru
restaurare din Programul National de Restaurare. Acesta este cel care examineaza specialistii, adica
inclusiv arhitectii cu drept de semnatura, in vederea atestarii de specialist pe monumentele istorice.
Pentru ca legea spune ca asupra monumentelor istorice pot sa intervina doar specialisti, atat in faza
de proiectare, cat si in faza de executie. Comisia Nationala a Monumentelor Istorice formuleaza
propunerea de avizare sau de respingere a proiectelor. Comisia Nationala a Monumentelor Istorice
comisiile din teritoriul zonal. Comisia Nationala de Arheologie care e formata din arheologi. UNESCO
- conventie care pleaca de la ideea ca exista pe pamant o serie de locuri marcate fie de valori
culturale, naturale, a caror importanta este una pentru intreaga umanitate. Valorile locurilor
respective prin creatia umana sau naturala, depasesc interesul si relevanta pentru un popor, si sunt
relevante pentru umanitate. Din aceasta axioma deriva 2 principii: ca este datoria statului pe al carui
teritoriu se gaseste acel loc de importanta deosebita pentru umanitate, pentru a-l identifica si a-l
proteja, responsabilitatea acesteia pentru o colaborare internationala in conservarea si protejarea
acestor locuri. si datoria comunitatii internationale, Ceea ce face UNESCO este sa dea posibilitatea
comunitatii internationale de a coopera in asigurarea conservarii acestui patrimoniu mondial in
colaborare cu statul pe al carui teritoriu se afla acest loc; acesta este al doilea principiu al conventiei

Conventia de la Haga, o conventie care a fost initiata in 1954 si a carei scop este de a seta o serie de
mecanisme si norme menite a proteja in cazul unui conflict armat, patrimonial cultural. ONU -
organizatie formata la sfarsitul razboiului pentru a mentine pacea, trebuie sa gaseasca modalitati ca
patrimonial cultural sa nu fie distrus in cazul unui conflict. Aceasta conventie introduce un mecanism
de protectie care pleaca de la ideea ca statele pot sa isi defineasca si sa comunice, pentru a fi
cunoscut pe plan international, care sunt monumentele, muzeele, locurile de cea mai mare
importanta din perspectiva patrimoniului cultural. Aceste locuri o data identificate si marcate in
cadrul si in cazul unui conflict armat, ele nu vor suferi actiuni militare. Nu vor fi atacate, dar nici nu
vor fi folosite de statul pe teritoriul caruia ele se afla pentru a fi intr-un fel sau altul legate de
echipamente sau facilitati militare, deci nu vor fi dispuse in apropierea acestor locuri echipamente
militare. Am vazut in Conventia Patrimoniului Mondial ca era vorba de valoare universala
exceptionala Am vazut in Conventia de la Granada, discutam de trasaturi remarcabile, in Legislatia
Romaneasca poate sa fie monument istoric un bun imobil daca el constituie o marturie, iar aceasta
marturie trebuie sa fie semnificativa din punct de vedere cultural istoric.
23. Diferența dintre intervențiile de conservare și restaurare, conform Cartei de la Veneția. Exemple
pentru lucrări de restaurare și de conservare (min. 1+1 2).

Artiçolul 9 clarifica unde sta diferenta dintre conservare si restaurare. Acesta ne avertizeaza ca
restaurarea este o operatiune extrem de specializata si ca aceasta trebuie sa aiba un caracter
special, in sensul in care trebuie sa facem ca monumentele sa nu ajunga sa fie restaurate, pentru ca
restaurarea presupune ca monumentul a ajuns intr-o situatie in care partial, substanta lui s-a
pierdut. Restaurarea inseamna a pastra si revela valori. Camillo Boito, primul care constata ca in
interventiile asupra monumentelor istorice exista o complementaritate intre conservare si
restaurare. Scopul restaurarii este simultan de a pastra, dar si de a revela valori, ceea ce inseamna ca
a pastra = conservare si revelare = a scoate la lumina valori in faptul ca spre deosebire de
conservare, restaurarea arata, reveleaza valori necunoscute sau nevizibile pana in momentul
interventie1. Conservarea este o operatiune mai degraba tehnica ce presupune o identificare a unor
probleme de ordin tehnic care se rezolva prin instrumente tehnice. In cazul conservarii avem o
problema unidimensionala (sau mai multe) care tine de activarea pe substanta monumentului a unor
factori care conduc la degradarea acestuia. Acesti factori pot fi biologicı, atmosferici, umani, dar a
caror indepartare este una de ordin tehnic. Doua exemple care au ceva in comun, tin de restaurarıle
de la Gurasada, Hunedoara si de la Cotmeana, Arges. La prima vedere ni se par 2 constructii care au
2 expresii plastice, fiecare dintre ele are o parte care este un parament aparent de zidarie de piatra
la Gurasada, de caramida la Cotmeana, si o parte tencuita. Lucrarile de restaurare se refera la valori,
pentru ca aceste valori sunt de natura valorilor istorice si estetice. in creatia contemporana ne
asteptam ca finisajele, fatadele unei cladiri, sa aiba un puternic grad de coerenta si unitate. Ceea ce
vedem la Cotmeana si la Gurasada, este mai degraba un contrast. Aceasta situatie vine tocmai din
specificitatea restaurarii care e data de scopul restaurarii: aceea de a arata valorile istorice si estetice
ale monumentului, de a le arata, revela. Alt exemplu pentru restaurare este de la analiza de
parament si a zugravelilor peretilor de la Biserica Sf Nicolae Dintr-o Zi in care vedem o cercetare de
finisaj de parament, menita sa conduca la o concluzie despre care este finisajul, care trebuie adus la
lumina sau reconstituit. Biserica Sf. Nicolae Dintr-o Zi dupa o decapare de tencuiala observam zidaria
initiala pe care o vedem beneficiind de aportul plastic al jocurilor de caramida obisnuita si a celor
profilate asamblate pe un panotaj tipic al arhitecturii de secol XVII. Celebra restaurare Montorsoli -
au fost completate bratele celor 3, Laocon si a celor 2 fii, toate directionate in sus. La inceputul
secolului XX se gaseste bucata de brat care arata ca bratul lui Laucon nu era intins in sus si flexat,
ceea ce conduce imediat la o noua interventie in 1905, in care este completat bratucu partea gasita
si sunt eliminate partile care fusesera introduce in restaurarea in secolul XVI. Exemplu de
conservare: Biserica Sfatul Mihail din Cisnadioara, Sibiu. Intr-o anumita etapa, dupa ceva timp in care
acoperisul a fost descompletat, cineva ia subtilizat segmentul final al laturii de scurgere. Bunele
practici spun ca aceasta extragere si inlocuirea cu copii a respectivelor piese, trebuie sa fie
acompaniata de expunerea acelor decoratii in imediata apropiere a monumentului, in muzeul
catedralei, in spatiile de vizitare ale interiorului, astfel incat originalul extras de pe fatada, sa poata fi
vazuta, atat copia, cat si originalul pentru a intelege mesajul operei. De exemplu, cei 4 cai de bronz ai
catedralei San Marco din Venetia. Cei originali aflandu se in spatele verierei pentru a fi protejati de
intemperii. Articolul 5 care spune: "conservarea monumentelor este intotdeauna facilitata de
alocarea lor unor utilizari sociale".

24. Cum a evoluat relatia dintre modul de utilizare și tipul de intervenție la un monument? Care este
poziția Cartei de la Veneția privitoare la utilizarea contemporană monumentelor istorice?

In Antichitate oamenii, incet-incet, au inceput sa simta nevoia de a ramane cu ceva, atunci cand o
fiinta dispare. Acest lucru s-a transfomat intr-o relatie cu obiectele, obiecte intai legate de cei care
murisera, dar si cu obiecte care nu neaparat evocau o persoana care s-a stins, obiecte pe care ne
dorim sa nu le pierdem in neuitare. Renasterea priveste vestigiul antic prin prisma cunoasterii,
folosirii, sursei de inspiratie, dar in acelasi timp vestigiul antic poate fi completat, perfectionat sau
inlocuit: un exemplu celebru este demolarea Bazilicii Antice a Sfantului Petru si inlocuirea ei cu
actuala catedrala a Sfantului Petru. Apoi, urmeaza Revolutia Franceza, unde dupa perioada
vandalismului si constientizarii unei economii proasta, monumentele incep a fi refolosite.

In ceea ce priveste Cartea de la Viena avem:

Articolul 4 spune ca pentru conservarea monumentelor este esential ca ele sa fie intretinute
permanent. Sigur ca daca intretinerea permanenta este ceva de dorit, atunci trebuie sa existe
conditii ca aceasta sa se intample, astfel incat ea sa nu modifice dispunerea si decoratia unei cladiri.
Doar in aceste limite, modificarile cerute de schimbarea de functiune trebuie considerate. Cu alte
cuvinte, nu putem sa avem o intretinere permanenta, daca nu avemO utilizare permanenta a
monumentelor. Astazi stim ca ce am mostenit din trecut ca monumente, se datoreaza faptului ca
aceste constructii au servit in decursul timpului unor numeroase utilizari. Altfel, ele ar fi fost fara
indoiala inlocuite. Prin urmare principiul este ca monumentele trebuie sa fie utilizate. Toate
monumentele trebuie sa fie vii, trebuie sa aiba utilizari sociale contemporane si ca o consecinta a
acestei nevoi de utilizare care conduce la asigurarea fondurilor si interesului pentru intretinere,
trebuie sa acceptam ca monumentele pot fi modificate in sensul adaptarii lor la conditiile de utilizare
contemporane. Trebuie sa existe un proces similar si din partea functiunilor pentru ca si functiunile
carora le sunt alocate monumentele trebuie sa aiba o elasticitate pentru a se putea localiza in
structuri arhitecturale de alta data. Articolul 5 vorbeste de limitele acestor adaptari. Spune ca aceste
limite ale modificarilor care nu trebuiesc depasite, aceste linii rosii ale adaptarii monumentului
istoric sunt date de dispunerea (in sensul Vitruvian al compozitiei arhitecturale) ierarhiei spatiale
care trebuie sa ramana, pentru ca de fapt ilustreaza conceptul, mesajul si decoratia cladirii. Acestea
sunt limitele peste care nu se poate trece. Cateva exemple in acest domeniu: Castelul Ducilor de
Flandra din Gand, resedinta nobiliara, o fortificatie, apoi un spital in perioada Revolutiei Franceze, un
ospiciu dupa, o manufactura in secolul al XIX-lea - astazı un muzeu si un centru cultural. In acelasi
spatiu cultural, un fost cartier al vaduvelor bogate campusului universitar al unei universitati
catolice. Un loc care aproape era sa fie demolat la inceputul anilor 60 pentru ca starea sa fizica era
deplorabila astazi este inclus in lista patrimoniului. O reutilizare a unei moschei din sudul Ungariei
astazi este o biserica catolica. Sinagoga din Sibiu, astazi este folosita mai degraba ca centru cultural.
Celebrul viaduct din Paris ce si-a pierdut utilizarea initiala de viaduct astazi este o - astazı este parte
al promenada verde. O centrala electrica din Londra - astazi este galerie si muzeu de arta moderna.
Un exemplu important, desi se afla in Luxemburg, celebra abatie ce a servit in timpul celui de-al
Doilea Razboi Mondial ca sediu si inchisoare - astazi este un centru cultural, un spatiu unde in 2005
Ungaria a semnat tratatul de aderare la UE.

25. Care sunt principalele informatii pe care le poate aduce cercetarea arhitecturală a monumentului
și cea arheologică a terenului aferent acestuia?

Violette-le-Duc spunea ca cercetarea si cunoasterea trecutului este o modalitate de putea sa mergi

mai departe si mai repede spre viitor. A nu te uita cu dubiu, a te asigura ca ceea ce vei intalni este
ceva ce s-a mai intalnit candva, pentru a avea incredere in drumul catre viitor.

Aceasta abordare stiintifica a cunoasterii monumentului, ramane valabila si astazi pentru ca in

restaurare, conditia esentiala de a gasi corectitudine care respecta logica si legile, este conform
careia, orice portiune indepartata trebuie inlocuita cu materiale mai bune, mai puternice si intr-o
maniera fara greseala. Cladirea restaurata trebuie sa capete o speranta de viata mai mare decat cea
care s-a scurs. Prin aceasta cercetare arhitecturala a monumentului, putem aduce cladirea istorica la
o stare care trebuie sa respecte legile perioadei in care a fost construita si niste criterii de
performata pe care Violette-le-Duc le defineste ca fiind material mai bun, mai rezistent, o tehnica
fara greseala, care sa conduca la o perfectiune a structurii si la o speranta de viata in plus adaugata
constructiei. In cercetarea monumentului, vedem calea catre a descoperi acea legatura logica si
obiectiva dintre partile edificiului, care poate conduce la descoperirea logicii globale si implicit la
restaurarea edificiului. ARTICOLUL 6 din Carta de la Venetia - vorbeste despre relatia dintre
monument si vecinatatea lui. Se spune ca in deciziile cu privire la interventiile din vecinatatea
monumentului istoric, acesta isi pastreaza perseverenta: "Luam decizii in vecinatatea monumentului
istoric, punand existenta mesajulut pe care l-a transm monumentului istoric pe primul loc. Grija
pentru monument si pentru fazele existentei sale primeaza asupra condititlor ambientale, care nu
pot fi alterare de izolari tnoportune, de constructii noi care distorsioneaza". Se reia idee ca in
vecinatatea monumentelor, deciziile urbanistice ar trebui sa fie luate prin considerare, in primul
rand, a importantei monumentului. In zona monumentului trebuie sa primeze niste relatii
corespunzatoare de masa, colorit si de stil, cu autorul st semnificatile monumentul istoric.

26. Care poate să fie motivul pentru care strămutarea unei biserici poate fi acceptata? Exemplu.

Dar extragerea frescelor de pe pereții ei? Exemplu. Se vorbeste, in articolul 7, despre stramutarea in
intregime sau in parte, a unui monument care poate fi acceptata doar in cazul in care aceasta este
modalitatea de a salva: "stramutarea in intregime sau in parte, a unui monument nu poate fi
acceptata decat in cazul de salvare al monumentului sau cand este justificata de un interes national
sau international de o importanta covarsitoare". Principiul fundamental ca monumentul trebuie sa
ramana acolo unde a fost ridicat. Daca avem o situatie in care a ramane in locul respectiv inseamna
cu certitudine al pierde, pentru ca nu putem evita cauze de ordin natural, cum ar fi alunecari de
teren, avalanse, inundatii, atunci este justificata stramutarea. Fata de aceasta situatie in care omul
se gaseste ca un martor la un risc natural pe care nu-l poate evita, mai avem o situatie in care este
justificata de un interes national sau international de importanta covarsitoare. Acest articol ne ofera
justificarea stramutarii unei biserici de lemn, pentru ca in locul ei sa ridice una mare. Interesul
national este stabilit de guvern, de parlament, presedinte si nu de autoritatile locale. In anii 80, avem
experienta stramutarilor bisericilor, iar motivul pentru care aceasta actiune era acceptata este
pentru ca stateau in calea planurilor urbanistice ale lui Ceausescu. Un exemplu in acest sens este
stramutatea Bisericii Mihai Voda, care astazi sta ca un fel de capela de ansamblu de blocuri, lucru
care arata ca stramutarea poate cel mult sa pastreze substanta, materialul monumentului, dar
afecteaza grav mesajul si semnificatiile pe care le aveam de la dominarea incintei Bisericii Mihai
Voda. A fi elemental surplombat de cladirile, de blocurile din jur, este o mare cale de strabatut si
acest lucru a coborat mesajul si semnificatia culturala acestui monument.

27. Cum a apărut sintagma de "patrimoniu national" - definind valorile culturale ale unui popor - și
care este legátura acestui concept cu monumental istoric?

In timpul Revolutiei Franceze, exista o consacrare administrativa a termenului de monument, pentru

ca avand o misiune publica, fiind in proprietate publica, el este subiect al unor responsabilitati
publice. Cand s-a instituit Comisia Monumentelor, se vorbeste ca in cele 83 de departamente,
directorii (sefii departamentelor), trebuie sa puna la dispozitie Adunarii Nationale, rapoarte despre
starea monumentelor. Avem de-a face cu existenta unor responsibilitati pentru existenta
monumentelor. Acest ansamblu de bunuri si responsabilitati genereaza aparitia unui alt concept care
sta pe ideea de monument, asa cum era vazut el in perioada Revolutiei Franceze, deci un bun public
cu o misiune publica, deci in aceasta perioada apare termenul de PATRIMONIU NATIONAL. Un
patrimoniu national format in principal din teritoriul Frantei care este al tuturor si din patrimoniul
cultural care este al tuturor. Monumentele capata o misiune politica, ideologica foarte importanta,
ingrijirea lor reprezenta ingrijirea unor fundamente ale natiunii. Aceasta noua viziune despre
monument si despre patrimoniul national si cultural, se concretizeaza intr-o serie de entitati,
institutii, muzee, care se stabilesc in perioada revolutionara. In primul rand se stabileste in muzee, in
departamente, se vor stabili depozite de bunuri importante pentru stiinta si arta. Denumirea acestor
depozite trebuie sa fie "Muzeu", iar in capitala avem de-a face cu aparitia Muzeului Louvre,
transformarea in muzeu a castelului de la Versailles si schimbare utilizarii unor constructii precum
Biserica Sainte-Genevieve in spatii publice pantheonul marilor oameni ai Frantei. In concluzie putem
spune ca la sfarsitul secolului al XVIII-lea, prin urmare si a Revolutiei Franceze, avem de-a face cu
termenul de monument si termenul de patrimoniu national instituite din punct de vedere stiintific,
academic, dar si administrativ si politic.

28. Descrieți relația cu patrimonial arhitectural a autorităților în perioada Revoluției Franceze. Ce idei
transmite această perioada activitaților de protectie patrimoniului în Europa sec. XIX/XX?

Dupa cum bine stim, Revolutia Franceza incepe in anul 1789 si este considerata a fi incheiata in
momentul directoratului, in 1794, debutand prin asediul si caderea Bastiliei. La sfarsitul anului 1789
se produce nationalizarea bunurilor clerului, adica confiscare constructiilor manastiresti, abatiale,
bisericesti si transformarea clerului in corp de functionari ai statului. Aceasta nationalizare a
bunurilor clerului aduce in patrimoniul public un numar foarte mare de constructii. La sfarsitul anului
1789, se mai produce reorganizarea administrativ teritoriala a Frantei, care se imparte in 83 de
departamente cu atributii importante in gestiunea problemelor teritoriale. Un al doilea val de
confiscari petrece la sfarsitul anului 1791, cand Adunarea Nationata emite un decret care permite
nationalizarea bunurilor nobililor care au plecat in exil. Pentru prima perioada, Revolutia se remarca
prin vandalism. Odata cu valul revolutionar sunt distruse o serie de constructii, cu precadere, care
apartineau clerului. In Teoria Revolutionara se vorbeste despre faptul ca monumentele trebuie sa fie
distruse. Printr-un decret al Adunarii Nationale se vorbea chiar despre distrugerea tuturor
monumentelor de orice fel care amintesc de existenta feudalismului si a despotismului. EX:
distrugeri totale (Abatia de la Cluny este distrusa in totalitate) distrugeri partiale sau intentii de
distrugere neduse la bun sfarsit, cum este Catedrala din Saint-Denis (nordul capitalei Frantei), abatie
care servea drept necropola a regilor Frantei si care in perioada Revolutiei este lasata sa se
degradeze prin desfacerea acoperisului, astfel incat sa ploua inauntru si biserica sa se prabuseasca
peste mormintele regilor Frantei. La Paris, la Notre-Dame, avem distrugerea Galeriei Regilor, a
statuilor, pentru ca in viziunea revolutionarilor era vorba de regii Frantei, de fapt erau in confuzie
pentru ca Galeria Regilor ii intruchipeaza pe regii Vechiului Testament. Monumentele impartasesc
soarta categoriei sociale care era condamnata de Revolutie. Revolutia se confrunta cu mari
probleme economice, agravate de conflictul cu vecinii si razboiul cvasipermanent pe care trebuia sa
il conduca. Astfel apare ideea ca o parte din stocul patrimoniului construit confiscat, poate fi folosit
foarte bine pentru a adaposti prefecturi, primarii, spitale, cazarmi si alte asemenea, utile Revolutiei
si republicii. In octombrie 1790, adunarea constituanta decide crearea unui comitet special,
"Comitetul Monumentelor", menit sa studieze soarta monumentelor stiintei si artei. Incepe sa apara
ideea ca aceste monumente pot nu doar sa fie simboluri ale feudalismului si ale fostului regim, ci pot
sa fie importante si din perspectiva stiintei si artei. Termenul de monument incepe sa fie folosit in
discursul politic si documentul administrativV. Monumentul defineste in esenta un bun care serveste
natiunii si care se gaseste in proprietate publica a natiunii. Avem de-a face cu existenta unor
responsibilitati pentru existenta monumentelor. Acest ansamblu de bunuri si responsabilitati
genereaza aparitia unui alt concept care sta pe ideea de monument, asa cum era vazut el in perioada
Revolutiei Franceze, deci un bun public cuo misiune publica, deci in aceasta perioada apare termenul
de PATRIMIONIU NATIONAL In concluzie, perioada Revolutiei Franceze este una dintre perioadele cu
cea mai mare reutilizare a unor constructii, ca schimbare de utilizare. Monumentul este o sursa de
inspiratie democratica pentru perioada Revolutiei Franceze, el este obiect al gestiunii si al
nationalizarii, ramane puternic legat de simbolistica memoriei careia ii este substanta, de aceea
uneori el este subiect al inlocuirii, al demolarii, al distrugerii.

29. Prin ce rámân importante restaurările de la Roma ale lui R. Stern şi G. Valadier?

Raffael Stern primeste in 1803 o sarcina din partea papalitatii de a restaura Arcul de Triumf al lui
Constantin cel Mare si pentru prima data Raffael Stern realizeaza ca perceperea monumentului
trebuie sa fie facuta plecand de la aducerea terenului din vecinatate la nivelul, la cota la care fusese
construita.

Avem de-a face si cu primele folosiri ale metalului pentru ca pentru stabilizarea constructiei. Raffael
Stern foloseste tiranti din metal, ce sunt o importanta si valabila optiune in restaurarea lui Stern in
interventia sa la Colosseum. Ca urmare a distrugerilor consemnate de-a lungul secolelor in Roma,
Colosseum era o structura foarte stabila prin succesiunea de inele, care se aflau la inceputul
secolului al XIX-lea, intr-o stare precare de stabilitate = arcele care asigurau, prin tensionarea lor,
stabilitatea structurii, nu mai sunt compensate in integralitatea inelelor perimetrale si au tendinta de
a se departa si de a se prabusi. Propunerea lui Stern era de a adauga structurii un mare contrafort pe
care il realizeaza din zidarie de caramida, marcand foarte vizibil unde a intervenit prin diferenta clara
si neta de material. In executarea acestui contrafort, el pastreaza in ultimele doua arcaturi, urmele
dezordinii si problemelor structurale pe care a trebuit sa le rezolve. Giuseppe Valadier este cel care
restaureaza Templul lui Hercule, care in Evul Mediu a fost transformat intr-o biserica si pentru a fi
folosit ca atare, spatiul dintre coloane a fost umplut cu zidarie de caramida. Giuseppe Valadier
desface aceasta structura si consolideaza coloanele pentru a arata structura veche. Giuseppe
Valadier demoleaza si reconstruieste Arcul lui Titus cu un miez de caramida, dar in prealabil a extras
piesele, le-a numerotat, le-a inventariat si le-a repozitionat o noua constructie. Astazi, ca urmare a
restaurarii lui Giuseppe Valadier, vedem o subtila marcare a ce este antic si ce este adaugat In partea
adaugata avem de-a face cu travertin in loc de marmura, ceea ce da o mica diferenta de nuanta, iar
in partea care contine elemente decorative, cum sunt coloanele, partea restaurata este recunoscuta
prin lipsa canelurilor. La Colosseum, in partea de sud-vest, Valadier realizeaza, la fel ca Stern in
partea opusa, un contrafort, numai ca acest contrafort nu este unul plin, este un contrafort perforat
de arcadele care continua si in partea construita de Valadier. Si aici, Valadier arata interventia sa. O
face prin folosirea zidariei de caramida, care spre deosebire de interventia lui Stern, care marca
interventia doar prin diferenta de material, acesta realizeaza marcarea si prin material, dar si prin
repetarea formulelor formale ale fostei constructii antice. - anastiloza, adica operatiunea prin care
sunt repuse in pozitiile lor verticale, piesele care au cazut, s-au prabusit la un moment dat din
structura antica (nu am inteles exact daca a fost facuta de Valadier, dar a fost folosita la Templul
Atenei Nike din Acropola Atenei).

30. Explicati de ce C. Boito declara că "eu prefer restaurările ratate celor reușite".

Acest citat face trimitere catre restaurarile reusite, care sunt o critica la adresa restaurarilor lui
Viollete-le-Duc, unde se urmarea o unitate de stil si o perfectiune structurala si tehnica, ce conducea
la o dificultate de a discerne ce era istoric. Ce este de retinut este aceasta aplecare atenta asupra
problemei marcarii interventiei ca sursa de pastrare a autenticitatii. Se observa in restaurare ca
pentru respectul autenticitatii, Camillo Boito considera marcarea interventiei ca lucrul cel mai
important. In primul rand cere o reducere a interventiei la ceea ce este indispensabil, si in al doilea
rand, atunci cand se fac aceste interventii, acestea trebuie sa fie marcate ca opera
contemporaneitatii. Restaurarile ratate permit distingerea clara a partii istorice de cea
contemporana, pe cand cele reusite reusesc sa faca noul sa para istoric chiar prin stiinta si tehnicile
perfect aplicate, insa spune el " acestea imi paralizeaza judecata si ma duc la perplexitate, astfel
incat placerea de a admira monumentul dispare"

Am putea spune ca principiile de restaurare ale lui Camillo Boito sunt in ordine: pastrarea patinei si a
marturiei istorice; pastrarea interventiilor realizate in decursul timpului asupra monumentului; un
refuz net, in raport cu restaurarea stilistica a unitatii de stil; o demonstratie convingatoare a
suprematiei prezentului asupra trecutului ca sursa a legitimitatii restaurarii. O serie de consecinte ale
acestor principii: marcarea ostentativa a interventiilor; descrierea operatiunilor de restaurare;
pentru prima data, o ierarhizare clar definita a profunzimii si complexitatii interventiilor in functie de
perioada istorica a monumentului.

31. Care sunt principalele informații pe care le poate obține arhitectul din realizarea și studiul
releveului de arhitectură?

Studiul releveului istoric este o parte a documentatiei tehnice referitoare la o cladire monument
istoric. Acest studiu este facut de arhitecti, care sunt de astfel si principalii contributori. Obiectivele
studiului sunt: evaluarea situatiei prin care se stabilesc valorile istorice ale monumentului, se
analizeaza astfel substanta monumentului istoric, se fundamenteaza etapele de evolutie a
monumentului istoric care đuc la concluzii cu privire la ce este valoros pentru acesta; evidentierea
obligatiilor, restrictiilor si permisivitatilor de interventie. Studiul fundamenteaza deciziile din
proiectul de restaurare si defineste ceea ce este de facut pentru conservarea sau restaurarea
monumentului istoric. Posibilitatile de interventie, restrictii si permisivitati se afla prin realizarea
releveului de sinteza a studiului si clasificarea elementelor pe culori: inseamna o valoare importanta
a monumentului care trebuie conservata sau nsoi restaurata, daca este cazul; negru - inseamna
eliminarea obligatorie, acestea fiind parti nocive care pot duce la degradarea accentuata a
monumentului. Toate aceste investigatii sunt conduse de catre un arhitect care colaboreaza in
stransa legatura cu istorici, arheologi, documentaristi, biologi si fizicieni pentru a fi sigur ca nimic nu
se pierde sau este studiat in mod gresit. Investigatia facuta de catre arhitect duce la aflarea
informatiilor generale si anume: dimensiuni ale golurilor, functiuni, dispunerea acceselor. compozitia
spatiilor, sesizarea anomaliilor. si cateodata datarea in functie de stil. sau de decoratie, reprezentand
etapele edificiului. trebuie sa cunoastem "gandirea ce a prezidat executia operei pe care vrea sa o
restaureze", conform spuselor lui Viollete-le-Duc;

locul care trebuie completat, atunci cand se cunosc informatii despre cum era monumentul;
semnificatiile bunurilor care sunt continute de relevu; daca informatia poate fi receptata, capturata
si condensata in descriere si relevee - relatia directa, fizica intre om si monument provoaca placere,
care nu poate fi provocata doar de relevee si descriere = Raffael Sanzio.

32. Pentru ce au fost criticate restaurările lui A. Lecomte du Nouy? Exemple.

A. Lecomte du Nouy va restaura, pana la 1914, principalele catedrale din Tarile Romane, si o va face
urmanad canoanele restaurarii unitatii de stil, ceea ce inseamna: la Iasi la Biserica Sf. Nicolae
Domnesc, o demolare a constructiei stefaniene si o reconstructie a acesteia. in proportiile pe care le
considera cele mai potrivite pentru arhitectura de sfarsit de secol XV in Moldova. Deci. sunt
pierdute: materialul istoric, adaugirile facute in timp si chiar acuratetea dimensiunilor bisericii si
pentru asta a fost criticat. Kogalniceanu vorbeste despre Biserica Sfantului Nicolae Domnesc de la
Iasi, arata ca prin restaurare nu exista nici o ratiune ca sa se suprime partile mai noi adaugate
constructiilor vechi. Criticile cu privire la aceasta forma de restaurare isi ating culmea dupa
definitivarea restaurarii lui A. Lecomte du Nouy la Manastirea Argesului, restaurare in care
demoleaza cladirile de incinta si proiecteaza un nou palat episcopal de factura neo-romanica, dar
mai ales intervine aşupra bisericii la exterior, cu schimbari ale ancadramentelor si ale pietrei pe
fatada, demoleaza si reconstituie aghiazmatarul dandu-i alta formula de invelitoare. intervine asupra
coronamentului turlelor. dar mai ales. extrage frescele de secol XVI si le inlocuieste cu picture in ulei,
realizata chiar de fratele sau. Si George Sterian spune ca "restaurarea este permisa decat in cazul in
care avem documente sigure" Intr-o lucrare scrisa de Regina Maria, aceasta vorbeste celor din
Moldova de frumusetea tinuturilor pe care familia regala le pararise lasandu-le sub dominatia si
administratia germana dupa 1916, si vorbind despre Curtea de Arges, critica restaurarea lui A.
Lecomte du Nouy. In aceste memorii ea spune: "Sunt de parere ca reconstruirea unei cladiri roase de
vreme, oricat de desavarsita ar fi facuta, cu rabdare si stiinta, nu poate inlocui farmecul lucrurilor
istorice", asadar pastrarea patinei timpului

33. Care sunt argumentele în favoarea protejárii monumentelor antichității romane invocate de
către Raffael Sanzio în scrisoarea adresată Papei Leon X? Ce rămâne actual dintre acestea?

Raffael Sanzio ii cere Papei Leonard al X-lea intr-un raport, sa ia atitudine si sa inaspreasca pedepsele
impotriva celor care distrug vestigiile antice. Cere, pe de-o parte, ca aceste vestigii sa fie protejate
printr-o masura administrativa si pe de alta parte, vorbeste despre motivatiile unei astfel de
atitudini.

1. O prima motivatie, de ordin etic si de ordin religios, este o datorie pentru oricine de a pastra
vestigiile Antichitatii romane. Este un gest etic de datorie pentru ceea ce au facut inaintasii. El spune
ca Roma este mai degraba degradata de oameni decat de timp si intemperii, si ca ceea ce se gasea
frumos in Roma nu putea fi distrus decat de actiunea 2. Rafael este primul care constata ca odata cu
trecerea timpului si cu schimbarea tehnicilor de constructie se pierd definitiv aceste mestesuguri.
Unul dintre argumentele pentru a pastra lucrurile, spune el, este acela ca nu le mai putem reface.
Acest motiv este valabil si astazi. 3. Ii spune Papei ca daca pastreaza exemplul anticilor. atunci acesta
va putea ajuta in lucrarile pe care papalitatea le-ar comanda. 4. Unul dintre ultimele argumente pe
care le aduce Raffael in scrisoarea sa catre Papa Leonard al X-lea pentru pastrarea vestigiilor
Antichitatii este cel al placerii pe care a cunoscut-o o data cu descoperirea acestor marturii ale
Antichitatii. Raffael arata pentru prima data ca monumentul este mai mult decat informatie si daca
aceasta poate fi receptata, capturata si condensata in descriere si relevee, relatia directa. fizica, intre
om si monument provoaca placere, care nu poate fi provocata doar de relevee si descriere. umana.

34. Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă o constructie din România pentru a fi clasată
monument istoric?

In Legislatia romaneasca poate fi monument istoric un bun imobil doar daca el constituie o
marturie, iar aceasta marturie trebuie sa fie semnificativa din punct de vedere cultural istoric. Acest
proces prin care se selecteaza dintre toate constructiile, dintre toate bunurile imobile, doar acelea
care auo valoare culturala deosebita, se cheama procedura de clasare. Articolul 3 vorbeste despre
dimensiunile valorice ale monumentului, considerandu-le a fi cele: arhitecturale, arheologice,
istorice, artistice, etnografice, religioase, sociale, stiintifice sau tehnice. Avem aceasta triada:
monument, ansamblu, sit, le avem apoi impartite si pe doua clase de importanta: grupa A,
monumentele care sunt de valoare universala si nationala: grupa B, monumentele istorice
reprezentative pentru patrimoniul cultural local. In articolul 1 gasim definitia monumentelor,
ansamblurilor si siturilor. Ele formeaza prin agregare, acel patrimoniul cultural ce trebuie sa aiba
valori universale exceptionale (istorica, artistica, stiintifica). Aceasta triada din 1972 se gaseste la
originea definitiilor legilor speciale din Romania, monumentelor istorice. Asadar, patrimoniul este
format din structuri construite care au trasaturi remarcabile, care fac ca aceste cladiri, structuri
arhitecturale, sa iasa in evidenta. Aceste trasaturi remarcabile sunt de ordin istoric, arheologic,
artistic, stiintific, social si tehnic.