1.
Definiție monument și clasificare
Monument = construcție sau o parte a unei construcții la
care adăugăm și instalațiile, componentele artistice,
mobilierul interior sau exterior, partea vegetală, toate care
fac parte integrantă din acest monument, lucrări artistice,
funerare, de for public + terenul delimitat topografic.
Monumentele istorice sunt cuprinse in Lista Monumentelor
Istorice. Avem aproximativ 30.000 de monumente istorice
împărțite în câteva categorii:
- monumente de arheologie
- monumente de arhitectură
- monumente de for public
- monumente memoriale și funerare.
Din punct de vedere valoric:
- Grupa A = M istorice de valoare națională / universală
- Grupa B = M istorice reprezentative pentru patrimoniul
local
LMI – emisă de INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI
din subordinea Ministerului Culturii și Cultelor
România are pentru 1.000 mp – 84 de monumente,
comparative cu Germania vreo 2.000 de monumente,
Anglia vreo 3.000 de monumente.
2. Teoretician intervenționist al restaurării
În cartea sa „Dictionnaire raisonné de l’architecture
française”, Viollet-le-Duc definește doctrina
intervenționistă (mijl. Sec. 19)
„În restaurare există o condiție esențială care trebuie
întotdeauna să fie ținută minte, este cea conform căreia
orice porțiune îndepărtată trebuie înlocuită cu materiale
mai bune, mai puternice și într-o manieră fără de greșeală
ca rezultat al operațiunii căreia i-a fost subiect clădirea
restaurată trebuie să capete o nouă speranță de viață”.
El spune că nu trebuie să ne bazăm neapărat pe materialele
originale, pe cele care au constituit monumentul, obiectul
anterior, ci trebuie să folosim niște rezultate mai bune, să
aibă o continuitate mai mare in timp obiectul respectiv.
Înlocuirea cu materiale mai trainice, mai frumoase,
conducând de-a lungul sec. XX la rezultate contestabile
(ex: utilizarea betonului armat care în perioada interbelică
nu era considerat un material, un panaceu al restaurării,
putând fi folosit absolut oriunde și oricând, cercetările
ulterioare dovedind că utilizarea acestui material „nou”
conturând o serie de pierderi, de distrugeri, de multe ori
către finalul sec. XX realizându-se operațiuni succesive de
restaurare, de intervenție asupra restaurării, de eliminare a
componentelor negative pe care o restaurare dintr-o etapă
a sec. XX le-au introdus.
În același discurs, Viollet-le-Duc spune: „A restaura un
edificiu nu înseamnă a-l întreține, a-l repara ori a-l reface,
ci a-l restabili într-o stare completă care a putut chiar să
nu fi existat la un moment dat”. O afirmație care conduce
la posibilitatea unor intervenții absolut extreme, intervenții
care au fost chiar și aplicate, iar cazul lui Andre Lecomte du
Nouy, arhitect restaurator, elev a lui Viollet-le-Duc, ce a
activat și la noi în țară cu intervenții brutale, de exemplu la
Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași, la Biserica Episcopală
din Curtea de Argeș, la Mitropolia Veche din Târgoviște, la
Biserica Sf. Nicolae din Iași.
3. Teoretician anti intervenționist al restaurării
Opus lui Viollet-le-Duc, în lumea engleză sunt două
personaje care conturează doctrina anti-intervenționistă.
Cei doi au o reverență considerabilă asupra a ceea ce
există, mai degrabă ar lăsa monumentul să moară decât să
se intervină asupra lui.
John Ruskin The seven lamps, spune că: „Trebuie sa aveti
grija de monumentele voastre ca să nu fie necesară
restaurarea. Mici intervenții, mica întreținere poate salva
monumentul. Mai spune că restaurarea înseamnă
distrugerea cea mai mare pe care o clădire o poate
suferi”.
William Morris spune că: „Sunt importante toate clădirile
aparținând perioadelor istorice și stilurilor și chemăm pe
cei implicați în existența lor să pună protecția în locul
restaurării, să oprească ruinarea prin îngrijire zilnică, să
sprijine ziduri ce se înclină, să repare acoperișul care
curge cu mijloacele cele mai potrivite acestor scopuri, să
refuze modificarea structurii sau ornamenticii existente.”
4. Normele propuse de Camillo Boito
Camillo Boito, restaurator Italian care practic găsește o
cale de mijloc între cele două doctrine: cea
intervenționistă și anti-intervenționistă.
„Ori, arta restauratorului seamănă cu cea a unui chirurg.
Ar fi preferabil, cine n-ar dori-o, ca fragilul nostru corp
omenesc să nu aibă nevoie nici de sonde, nici de bisturiu
ori scalpel; dar rari sunt cei care gândesc că este
preferabil să-i moară părintele sau un prieten mai
degrabă decât să-l vadă cu un deget în minus sau cu un
picior de lemn.”
„Eu prefer restaurările făcute rău celor bine făcute. În
timp ce primele, grație binefăcătoarei ignoranțe, lasă să
se distingă în mod clar partea veche de cea modernă,
celelalte cu admirabilă știință și dibăcie, făcând să pară
vechi ceea ce e nou. Mă pun într-o atât de sălbatică
nedumerire de judecată, încât plăcerea de a contempla
monumentul dispare și privindu-l simt o oboseală
supărătoare”
Norme propuse de Camillo Boito:
- Îngrijire + consolidare monumente;
- Reconstituirea doar cu documente certe, completarea
monumentelor vechi trebuie refuzată, orice intenție de
completarea a monumentelor foarte vechi trebuie refuzată,
intervențiile pe ruine fiind posibile utilizându-se anastiloza,
acel procedeu prin care părți dispersate într-un teritoriu
sunt puse într-un întreg.
- Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de
vedere istoric și artistic indiferent de perioada existenței
monumentelor este necesară fără să cauți unitatea de stil
sau întoarcerea la o formă inițială; marcarea etapelor
istorice
- Pentru monumentele „vii” pot fi găsite utilizări prezente cu
condiția ca ele să nu presupună alterări majore, să nu fie
radical diferite de cele originale.
- Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de
vedere istoric sau artistic, indiferent din ce perioadă a
existenţei monumentului ar data:
- Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare
- În cercetările arheologice excavările imediat urmate de
relevare şi protecţie a descoperirilor
- Respectul pentru monument = respectul pentru ambient
- Adăugirile marcate:
o stil diferit
o material diferit
o eliminarea figurilor
o expunerea părților suprimate
o data restaurării
o descriere fotografică și scrisă a intervențiilor
o folosirea tehnicilor moderne pentru consolidare
5. Norme propuse de Cesare Brandi în ,,Teoria
restaurarii”
- prima axiomă este că se restaurează doar materia operei
de arta
- a doua axiomă este că restaurarea trebuie să vizeze
restabilirea unității potențiale a operei de artă fără a
comite un fals artistic sau istoric și fără a înlătura urmele
trecerii operei de artă prin timp;
Cesare Brandi mai spune că:
- nu există o disociere între aspect și structură, opera de
artă trebuie privită ca întreg, opera de artă beneficiază de o
excepțională unitate, nu este alcătuită din părți. Dacă este
sfărâmată fizic va continua în mod necesar să subziste
potențial ca un întreg prin fiecare dintre fragmentele sale.
Aceasta potențialitate va fi importantă într-o măsură direct
proporțională cu rămășițele materiale care au supraviețuit
- integrarea trebuie să fie insesizabilă ca atare privită de la
distanță, dar reperabilă la privirea de aproape.
6. Releveul și etapele releveului
Releveul = instrument obligatoriu de lucru în procesul de
restaurare, de intervenție pe o clădire existentă.
= un set de măsurători realizate in situ si care înregistrează
cu precizie configurația unui ansamblu, clădire sau obiect,
de asemenea reprezentat la scara. Releveele sunt diferite
în funcție de scop.
= instrument de cercetare pentru realizarea și
argumentarea unor decizii în cadrul proiectului de
restaurare.
Etapele releveului:
- Prima etapă = înțelegerea releveului, superficială
- A doua Etapă = înțelegere, parcurgere, fotografiere
detalii, gândire a planșelor de realizat, realizare schițe de
principiu cu adnotări
Pentru fiecare cameră – releveu cu scanner 3D (imprecise)
- Definirea zonelor relevante
- Trasarea VAGRISULUI = acel plan orizontal la care se
raportează toate înălțimile. Cu ajutorul vagrisului poți afla
înclinațiile terenului și ale elementelor constructive
7. Releveul și începuturi – cărți despre relevee
Exemplu :
releveu pentru construcții antice din Roma: templele Vesta
(Roma) și friza Templului Virilis din Roma
Andrea Palladio = accent pe proporții și pe relațiile dintre
elemente
Jean Baptiste Antoine Lassus = componenta grafică și
plastică a arhitecturii
Juliene Le Roy – autor ,,Des plus beaux Monuments de la
Greece,, - enciclopedie a componentelor arhitecturale
grecești
Englezii Nicholas Revett și James Stuart
Releveu pentru arhitectura medieval gotică
Zona franceză participă și prin Viollet-le-Duc ,,Dictionaire
raisonne de l'architecture francaise,,. Acesta recomandă
pe lângă desene și fotografia.
8. Vagrisul
VAGRISUL = acel plan orizontal la care se raportează toate
înălțimile. Cu ajutorul vagrisului poți afla înclinațiile
terenului și elementelor constructive
Planul orizontal se face cu
- Furtunul de nivel cu grosimea de un deget și lungime de
10-15m. Unul dintre membrii echipei ține furtunul de un
capăt și un alt membru de celălalt capăt, ridică sau coboară
furtunul pe verticală până când semnele notate pe obiectul
relevat corespund aceluiași nivel (principiul vaselor
comunicante în acest caz este întotdeauna valabil)
- Nivelă laser (pentru măsurători la exterior), marker (în
funcție de parament) + scotch de hârtie
Pe Verticală – tehnica firului de plumb poziționat la o cotă
suficient de înaltă din care sa rezulte diferența de verticală,
o poziționare care este relativ ușoară dacă avem o scară.
Dacă elementul pe care-l măsurăm nu are mai mult de 3 m
dacă această înălțime crește, atunci pot sa apară probleme
legate de necesitatea montajului unei schele. O altă
metodă mai simplă este să legăm firul de plumb de varful
unei undițe pescărești de 5 m + înălțimea unui om. Ajung
deja la o înălțime destul de mare. În cazul clădirilor etajate
acest fir de plumb poate să fie scos pe unul dintre golurile
construcției și de la el se fac măsurătorile.
9. Metoda triangulatiei cu exemple
10. Principiul stației totale
11. Factorii care duc la degradarea materialelor
Orice material în momentul în care este scos din carieră, în
cazul pietrei, sau în momentul în care este pus în operă
începe să se degradeze. Scos din mediul său sau recompus
într-o formă care să fie prelucrabilă, el ajunge să se
degradeze și se degradează mai puternic sau mai puțin
agresiv în funcție de:
- factorii de mediu
- caracteristicile materialelor
- tehnica de execuție
Factorii naturali :
- APA = precipitatii, capilara, de infiltratii (desprindere de
material si distrugeri ale acestuia) + cicluri de
inghet-dezghet (care produc si mari degradari, inclusiv
unele structural)
- VANTUL = pulverizari ale materialelor
- ATACURILE BIOLOGICE = plante (muschi, licheni, alge,
insecte), fie arbori, plante perene sau anuale
Caracteristicile materialelor:
- densitatea lor
- modul in care au fost prelucrate
- modul in care piatra e asezata in opera
- dacă au fost urmărite poziția sedimentelor sau linia
acestora. Întotdeauna se va degrada mult mai repede
piatra care va fi montata perpendicular pe linia
sedimentelor.
Tehnica de execuție: folosirea de materiale noi cu alte
proprietăți fata de cele vechi (vezi zidurile Cetății vechi de
la Targoviste)
Factori naturali: inundațiile care afectează toate cladirile
diferențiat in funcție de zona si materiale
Exemple:
- Veneția = nu este problema/ construcțiile au fundament
solid
- Casele din zonele rurale ale Europei Răsăritene construite
din materiale perisabile (chirpici, paianta sau zidarii cu
calități slabe)
- Cutremurele – zonele in care plăcile tectonice se
intersectează necesită măsuri de consolidare suplimentare
fata de Vestul European unde cutremurele sunt mai puține.
Dar exista situatii la un cutremur de 6,2 R = prăbușirea
întregului ansamblu al Bisericii Sf. Augustin din Amatrice,
Italia
Defecte de concepție – vezi Turnul din Pisa, construit in
sec. 12
Factorii antropici , se pot menționa si acțiuni fortuite:
- Catedrala Notre Dame din Paris, incendiu
- Biserica Sf. Mihail din Vinta, inundată deoarece in jurul
fostei localitati a fost construit un lac de acumulare
- Închisoarea Bastilia din paris, distrusă in urma
conflictelor din timpul Revoluției din 1789
- Biserica Frauenkirche din Dresda ca urmare a
bombardamentelor aliaților ce au distrus practic întregul
oraș
- Marea Moschee din Alep, distrusă in Războiul din Siria
- Statuia lui Buddha din Bamiyan
12. Alterarea cromatica + exemple
- umiditate, scurgeri ale apelor pluviale care practic
erodează, diluează componenta cromatică sau elementele
decorative ale unei cornise, incendii care au provocat o
schimbare a culorilor si a caracteristicilor materialelor,
neetanseitate a unui burlan, o infiltratie a apei capilare sau
a unor instalații sanitare care s-au defectat.
- acțiuni ale diverșilor compuși chimici,, oxidarea unor
elemente de metal care au fost introduce in parament
(crampoane metalice, instalații tehnice)
Exemplu: oxizii de fier se scurg pe suprafețele vertical =
paramentul din piatră al Cetății Neamțului
- oxizii de cupru = o bucata din zidul de incinta al Mănăstirii
Putna
13. degradări ale materialelor cu pierderi ale materialului
original
1. LACUNE
a. Provocate accidental (antropic)
B .Prin pierderea coeziunii straturilor
2. ALVEOLARILE produse de vant, cavitati cu forme si
dimensiuni variabile. Ele pot fi interconectate între ele
si nu au o distributie uniforma
3. PROTUBERANTELE sau BURDUSIRILE = au forme
rotunjite si sunt generate de o presiune care apare in
interiorul materialului
4. EXFOLIEREA= desprinderi ale straturilor superficiale,
nu mai mult de 5 mm, iar ea se produce paralel cu fata
materialului sau paralel cu stratul de sedimentare. :
exfoliere in solzi – solzii sunt parti ai
materialului care au dimensiuni mai mari
exfoliere in fulgi – dimensiunea
materialului este mult mai mica
5. DELAMINARILE sunt asociate pietrelor. Ele urmăresc
straturile de sedimentare ale pietrei. E o detasare a
straturilor urmarind structura naturala de formare, de
clivare care este caracteristica rocilor sedimentare.
6. EROZIUNILE sau EROZIUNILE PULVERULENTE= lipsa de
coeziune caracterizează desprinderea de granule
7. PITINGUL =degradări punctiforme care sunt de fapt
mici găuri apropiate si numeroase cu o forma cilindrica
de cativa mm
14. Degradări ale materialelor cu adaugiri
Sulfatii sunt generate de poluare, dioxidul de sulf formeaza
crusta neagra
Nitratii – dejectiile pasarilor
Clorurile – formate de cristalizari ale sarurilor
EFLORESCENTELE = crusta cauzată de sarurile pe care le
gasim in mortarele de ciment. Practic clorurile din
interiorul mortarului de ciment sunt antrenate de apa, apa
se evapora către zonele calde si cristalizeaza aceste saruri.
CONCRETIUNILE = depozit compact cu dimensiuni limitate
ce se dezvolta pe o direcție, in principal pe direcția de
curgere a apei data de gravitație si poate lua forma de
stalactita sau stalagmita si in general rocile care au
conținut de calciu sunt supuse unor astfel de degradări.
practic calciul din interiorul rocii se dizolvă si se
recristalizeaza pe o alta forma la exteriorul materialului.
Aceasta degradare poate fi data nu doar de o rocă, ci si de
o tencuiala pentru ca si ea are in continut ei calciu. Vezi
coridor Fort 13 Jilava
ALGE, MUSCHI, LICHENI, PLANTE ANUALE SAU PERENE
GRAFFITIURILE
15. Studiul istorico-arhitectural
Art. 9 -Restaurarea – carta de la Venetia
Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată.
Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi
istorică a monumentului şi se bazează pe respectul
materialului original şi a documentelor autentice. Ea
trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza, iar în
acest caz orice lucrare suplimentară ce este
indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia
arhitecturală şi trebuie să poarte amprenta
contemporaneităţii
Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile
de către studii arheologice şi istorice ale monumentului.
Cuprinde :
1. Obiectivele = definirea obiectivelor
2. Nota metodica = lucrarea trebuie sa contina sursele pe
care autorul le-a avut
3. Delimitarea zonei de studio
4. Analiza zonei
5. Analiza imobilului
6. Valori identificate
7. Restricții si persimivitati de intervenție
16. Ce este ``Lying architecture``
Ruina =Arhitectura care și-a pierdut integritatea și
capacitatea de a fi utilizată
Fragmentul architectural = un reziduu care nu mai are
capacitatea de a evoca întregul
- Poate să indice date despre întreg; uneori –ca în cazul
arhitecturii antice grecești –poate cuprinde în ea toate
datele constitutive ale arhitecturii întregi
- Manolis Korres (architect și cercetător al arhitecturii
grecești antice) introduce termenul de Individualitate a
membraturilor și lying architecture
„Dacă membraturile se prăbuşesc, coeziunea lor structurală
poate fi pierdută, dar nu şi legăturile logice dintre ele, pentru
că acestea sunt imateriale; de aici rezultă că este posibil,
prin observaţii, să fie descoperite relaţiile, şi prin intermediul
lor conceptul teoretic al construcţiei iniţiale. Cu alte cuvinte,
membraturile căzute continuă să fie arhitectură –arhitectură
desfăcută (lying architecture), care este o formă alternativă
a construcţiei integre”
Doar cu ajutorul tuturor părților care funcționează așa cum
au fost menite, întregul poate sa-si spuna întreaga poveste
si sa funcționeze.
Este posibil prin observații, sa fie descoperite relațiile si
prin intermediul lor conceptul teoretic al construcției
inițiale.
``Lying architecture`` = concept prin care înțelegem întregul
studiind părțile – membraturile căzute
17. PREVALENTA DIMENSIUNII ISTORICE și reafirmarea
celei estetice
Atunci cand avem de-a face cu ruina tocmai ca o
consecinta a pierderii integritatii, a naturii fragmentare,
instanta istorica cum o numeste Cesare Brandi (Teoria
restaurării), deci dimensiunea istorică a monumentului
respectiv tinde sa devina prevalenta si sa se autopropuna
ca criteriu principal de evaluare si operare cu ruina.
Nu mai avem estetica clădirii inițiale, avem estetica ruinei
Exemple: coasta sud vestică a Siciliei, unde se găsesc
situri cu temple prăbușite, dar componentele păstrate ca în
conexiunea lor inițial = ele pot să vorbească despre întreg=
reconstrucții prin anastiloză
18. Intervenții de restaurare a ruinelor
Arhitecturale
- Integrări de lacune, întregiri –de structură, de finisaje
- Introducerea de elemente noi, cu rol arhitectural și
structural –planșee, șarpante etc.
Statice / structurale
- Stabilizare (ex. L. Jurina)
- Consolidare
- Refacerea continuității / coeziunii și funcționalității
elementelor structurale : rețeseri, integrări de lacune (cu
sau fără adăugarea de elemente complementare –ex.
armare a rosturilor etc.)
- Completare –cu rol structural
De protectie = indirecte, nu direct pe material
monumentului
- Construcții de protecție pentru structuri ruinate (ex.
Mânăstirea Sf. Ioan din Burgos)
- Construcții de protecție, care primesc și noi funcțiuni (ex.
Refectoriul catedralei din Norwich; St. Kolumba, Köln)
De accesibilizare / interpretare și prezentare
- Pasarele, scări
- Lifturi
- Alei
Reconstrucția = intervenție limită, extremă
- Post-dezastru antropic sau dezastre natural (cutremure,
inundații, alunecări de teren)
19. Ce este anastiloza, anastiloza indirecta
= procedeu aparte, specific ruinei arheologice, care consta
in remontarea, de cele mai multe ori parțială, a unei
construcții realizata din blocuri mari de piatra, prin
așezarea lor in poziția inițială sau intr-o pozitie care este
plauzibilă in raport cu conceptul arhitectural al clădirii.
Anastiloza este posibila doar acolo unde exista fragmente
arhitecturale originale care pot fi reasezate in poziția lor
corecta determinată prin studiu si de cele mai multe ori
anastiloza presupune adaugarea de material nou, de
integrare in cazul micilor lacune sau de completare in cazul
pieselor lipsa. Valoarea anastilozei este ca transforma o
ruina aplatizata (acea lying architecture a lui Korres, ruina
desfasurata la sol), intr-o ruina care-si recapata
verticalitatea, proportiile, ritmul, elementele
compozitionale, sigur in funcție de proporția de material
care subzista se poate castiga cat mai mult din ceea ce
reprezenta clădirea inițială, dar chiar si atat cat este in
imaginea aceasta, adică trei coloane dintr-un portic care
flancau un spațiu mare, forumul de la Pompei,
recompunerea prin anastiloza se referă doar la un mic
fragment, dar suficient incat sa redea aceste date
esentiale, sa ne faca sa intelegem care-i proportia, relatia
cu scara umana, relația dintre spațiul public deschis al
forumului si porticul din spate, cladirile de mai incolo, toate
lucrurile acestea practic sunt recastigate printr-un gest
foarte restrâns ca anvergura, puternic ca efect. Asadar,
anastiloza este foarte prețioasă, dar ea se preteaza la astfel
de cazuri. Anastiloza s-a practicat in fel si chip de-a lungul
timpului.
Anastiloza indirectă = cand se păstrează prea puține
fragmente ca sa poată permite o anastiloza desfășurată pe
întreaga înălțime a clădirii,
anastiloza indirecta, pt ca totuși nu vorbim doar de un
element, nu e doar o bucata de coloana, ci e pur si simplu o
parte dintr-o colonada a unui templu doric, 3 coloane,
fragmentele lor si cu fragmente de antablament, dar care
nu sunt asezate pe poziția inițială, ci într-o forma de
expunere in cadrul sitului, expunere muzeala daca vreti.
Din nou coborate la sol pt ca nu mai exista partea
interioară a coloanelor iar in felul asta ele devin accesibile
pt observatie, într-un mod in care nu ar fi accesibile dacă ar
fi asezate in poziția lor inițială, deci sunt niste avantaje, si
evident are o funcție preponderent didactică o astfel de
anastiloza. Orice anastiloza are o funcție didactică
importantă, dar asta cu atat mai mult
20.Operațiuni pentru ruine de piatra
- Prima operațiune TRATAREA SUPRAFEȚELOR
- Săpătura arheologică avansează pe următorul nivel de
calcare și merg pe unul sau 2 nivele istorice, adică se
realizează SUPRAFAȚA DE CALCARE.
- ANASTILOZA = procedeu aparte, specific ruinei
arheologice, care consta in remontarea, de cele mai multe
ori parțială, a unei construcții realizata din blocuri mari de
piatra, prin așezarea lor in poziția inițială sau intr-o pozitie
care este plauzibilă in raport cu conceptul arhitectural al
clădirii.
- Acoperiri de protectie dacă este cazul
- Integrare cromatica (pietris alei, piettre înnegrite de fum)
- Pietrele sunt ordonate in funcție de tipologie și
proveniență, inventariate , măsurate și apoi studiate pt. A
se stabili conexiunile între ele
- Piatra nouă extrasă din carieră este folosită la adăugiri
(fusul de coloană)
- Suprafața de calcare = pietriș ales să fie potrivit cu
cromatică zidăriei, fără contrast.
21. Componentele artistice in cadrul unui monument
Componente artistice in cadrul unui monument:
- Suprafețele arhitecturale / finisaje (tencuieli, decorații
sau sculpturi în relief atașate)
- Picturi murale sau decorații arhitecturale pictate
- Picturi pe suport de lemn, lemn policrom (componente
arhitecturale din lemn decorat - plafoane din lemn pictat,
cornișe din lemn pictat)
- Componente artistice din lemn: mobilier și tâmplărie din
lemn
- Componente artistice pe suport litic: decorații
arhitecturale, ancadramente uși sau ferestre, paviment,
altare din piatră, amvonuri, baldachine, coloane, etc.
- Componente artistice din metal: feronerii decorative,
candelabre, lămpi, elemente de încălzire (sobe, calorifere),
pictură pe suport metalic
- Componente artistice din sticlă : vitralii, ferestre sau
panouri de ușă din sticlă gravată.
22.Ce se poate face cand picturile sunt in pericol?
23.Picturile „al fresco`` = pictură pe proaspăt”= pe umed
executate pe ZIDARIE
Un strat de mortar de egalizare arriccio si un al doilea strat,
mai fin, tot de mortar pe baza de var intonaco. Picturile în
frescă sunt realizate pe mortarul proaspăt. Culorile
(pigmenții) sunt amestecați doar cu apă și aplicați pe
substratul încă umed. Pe măsură ce CaOH-ul din mortar se
usucă, se transformă în CaCO3 (reacția de carbonatare) și
fixează în el și particulele de pigment. Devine liantul
picturii. Intonaco este hidroxid de calciu, varul hidratat,
care se amesteca cu agregate, nisip, paie sau chiar par de
animale.
- Culorile pentru picturile in fresca NU se amestecă cu un
alt liant, ci doar pigmentii între ei se amestecă cu apa si se
aplica pe peretele încă proaspăt.
- Varul hidratat, hidroxidul de calciu din structura
intonaco-ului, începe procesul de uscare, intră într-o
reacție de carbonatare si se intareste pe masura ce se
usucă si se transforma in carbonat de calciu.
- Acest proces leaga si particulele de pigment din culoare.
Asadar, frescele nu au nevoie de un alt liant adaugat pentru
ca ele au ca liant carbonatul de calciu din stratul de
intonaco
24. Picturile ”al fresco” = pictură pe proaspăt = pe
umed executate pe LEMN
- Suportul din lemn este mai întâi așchiat cu barda pentru a
crește aderența mortarului
- Este preparat cu mortar de var după același procedeu ca
și la zidărie
- Culoarea este aplicată pe mortarul proaspăt.
25.Picturile „al seco”= după uscarea picturii
- Inscripțiile care erau lăsate de cele mai multe ori la
sfarsit, după uscarea cel puțin parțială a peretelui.
- Au nevoie de un liant organic
- Se fac pe tencuiala si pe lemn
Picturile ``al seco`` pe structura de lemn
- Au o tehnică ușor diferită, pentru ca ele au o preparatie
diferită a lemnului
- Avem peretele din lemn din bârne dispuse orizontal sau
vertical, dar îmbinarea acestora este ranforsata cu fasii de
panza groasa din canepa, peste care s-a aplicat preparația
peretelui.
- Preparatia peretelui nu mai este cu mortar, ci este cu
grund (gips cu liant), aplicat pe toata suprafata, nu
neaparat intr-un mod uniform, tot in doua straturi; un strat
mai grosier care egaliza suprafața si un alt strat care putea
sa confere o grosime suficientă grundului si sa dea o finete
pentru a putea picta pe ea.
Tehnica „al secco” in bisericile din lemn din România
Caracteristici tehnice ale picturilor „al secco” pe tencuiala:
- liant organic;
- varietate de pigmenti, nu neapărat rezistent la mediul
alcalin;
- incizii directe cu margini franjurate (rupte) trasate pe
uscat;
- desen pregatitor realizat cu o multitudine de materiale
(inclusiv grafit)
- prezenta imprimaturii e un indiciu clar al picturii „al
secco”.
Caracteristi tehnice ale picturilor „al secco” pe grund:
- strat preparator din grund pe baza de gips (CaSO4)
- fasii de panza la imbinarea barnelor / scandurilor de lemn
- liant organic slab (clei animal, albus de ou).
26.Interventii asupra fundatiilor/ ce este FUNDAREA
INDIRECTĂ
Infrastructura reprezinta partea pe care sta, fundatia +
subsoluri. Pe cladiri monument istoric, partea de fundații a
evoluat simplu, de la fundații de zidarie de cărămidă, ,
piatra sau blocuri ceramice, continue sau plate, către
fundație din beton armat, sisteme pe piloti, preponderent
din lemn, folosiți pe terenuri extrem de slabe
Intervenții asupra fundațiilor:
- latirea talpii fundației, Nu e efficient deoarece fundația
badugata ar trebui sa fie tasata = fisuri suplimentare
- adancire a cotei de fundare, cand fundația nu are
adancimea adecvată si este expusă la inghet – dezghet. Se
face prin:
o subzidire = turnarea unor elemente din beton, ce mai
des, sub fundaria existenta, Nu este eficienta =
tasari suplimentare si cere elemente rigide
- îmbunătățire terenul de fundare sau modifici cota de
fundare producand fundare indirecta =
o introducere in pamant; piloti sau micropiloti, tije
elicoidale sau tije metalice. De obicei piloti
o injectarea terenului de fundare. Se introduce un fluid
in toate golurilor pamantului din zona de fundație
pentru a le face mai dense. Cu aceasta tehnica se
pot asigura:
▪ hidroizolatii suplimentare, cu silicat de siliciu sau
injectii cu betonita, asigura reducerea
permeabilitatii terenului ceea ce implica mai
puțină apa la fundații;
▪ sau substanțe care expandează si pot readuce
casa pe o anumită măsură;
▪ sau se umplu golurile doar pentru inbunatatirea
calitatii terenului folosind mortar de ciment sau
mortar de var
27. Intervenții asupra SUPRASTRUCTURII – PEREȚI
Zidariile vechi : piatra, caramida sau mixte.
Fisurile la PEREȚI se repara prin injectare + dispunere de
plase, injectare cu
- Beton, NU = betonul agresiv fata de zidaria veche =
exfolieri superficiale ale zidariei
- Mortar de var, DA. Pe colțuri se introduc elemente
metalice care preiau întinderea

Obiectivul este sa preluam întinderea, asta e varianta prin

care mărim rezistența peretelui.
Pentru :
- rupere in diagonala a peretelui, atunci trebuie sa pui
elemente orizontale,
- probleme de moment, atunci o sa suplimentezi
elementele verticale.

28.INTERVENȚII LA PLANSEE/CE este SAIBA RIGIDĂ

Care:
1. au rigiditate in planul orizontal;
2. nu au rigiditate in planul orizontal, din punctul de vedere
al rezistenței la seism
Rigiditate in plan orizontal = planseul trebuie sa fie capabil
sa “transporte” eforturile de la un perete care nu mai are 29.Ce sunt SISTEMELE STRUCTURAL COMPLEMENTARE?
capacitatea sa ducă pe un perete care nu mai are După reparații=decizie de intervenție.
capacitatea sa ducă încărcarea, catre alte elemente. Ca sa NU PIERDEM MATERIALELE ORIGINALE =
Cand pui un element extrem de rigid langa un element introducerea de sisteme structural complementare,
flexibil, prima data o sa se incarce cel rigid. elemente noi care reduc încărcarea asupra elementelor
Planseele pe construcțiile vechi sunt fie din existente.
- lemn, De exemplu, University of California – pe niste cadre de
- bolțișoare pe grinzi metalice beton existente s-a introdus un sistem de contravântuiri.
- diverse categorii de boltiri.
Pentru ca aceste elemente nu oferă rigiditate in plan
orizontal, solutie = saiba rigida =
- suprabetonare, NU
- (elemente) ferme, puse in plan orizontal pentru a asigura
orice forma geometrica stabila (de exemplu un pătrat) care
are rigiditate si sa transportam eforturile, atat la planseu ,
cat si la pardoseala. La partea superioară dacă o faci= prin
elemente plane, plăci de OSB sau platbande metalice puse
pe ambele direcții si batute-n cuie pe lemnul existent. Daca
ai grinzi metalice, poți sa prinzi elemente metalice de grinzi
care sa serveasca ca montanti si tiranti in fermele care se
creeaza.
Pentru problemele date de forță gravitationala la plansee
intervenții si îmbunătățiri:
1. Reducerea încărcării pe un element prin introducerea de
elemente noi, stanga dreapta, unor grinzi de lemn
2. Consolidarea elementelor de lemn sau metal folosind
cabluri sau elemente suplimentare. Prin folosirea unor
cabluri, practic tu misti încărcarea într-un mod diferit fata
de cele naturale ale grinzii si maresti capacitatea portanta
a grinzii. Este o modalitate destul de eleganta de Exista doua strategii de consolidare (in exemplul din
consolidare a elementelor existente, folosită in mod curent dreapta) – un turn clopotnita din Italia
la poduri, dar si la case sau prin introducerea de elemente 1. Exista strategia de sporire a rigidității pentru a reduce
noi, fie din lemn, fie din metal, legate sau nu de grinzile deplasările elementelor existente
existente.
 30.Ce este expertiza tehnica/ ce cuprinde
Expertiza tehnica:
- rezistente materiale
- categorii de degradari
- modelarea matematica
- interpretarea rezultatelor din modelarea matematică si
2. Reducerea a efectului acțiunii. Acțiunea seismica este o
are la bază o serie de informații date de alte categorii de
mișcare a pamantului care produce efecte asupra clădirii.
specialiști:
Unul dintre elementele care intra in componenta efectului
- studiu istoric, făcut de un arhitect specializat pe istoria
seismic este răspunsul dinamic al structurii, dacă se
arhitecturii
amplifica sau nu in funcție de perioada proprie de vibrație
- studiu geotehnic
care poate fi măsurată, dar care variază in funcție de gradul
- diverse alte studii făcute privind comportarea clădirii.
de degradare al clădirii. Cu cat se degradează clădirea, cu
Elementele compun cladirea:
atat se lungeste perioada.
Calibrarea modelului cu o perioada masurata este varianta
31. clasificare roci
ideala pe care poti sa obtii pe o clădire. Revenind la
Rocile :
interventie, pe turnul clopotnita s-a introdus un cadru,
1. Rocile magmatice – roci provenite prin racirea lavei
fundat, care are ca diagonale o serie de amortizori vascosi.
proiectate pe suprafața pamantului de un vulcan
Practic, prin introducerea cadrului s-a sporit considerabil
exterior: granitele, bazaltele, andezitele, tufurile
rigiditatea turnului si prin introducerea amortizorilor
vulcanice
vascosi s-a modificat modul de a consuma energia.
2. Rocile sedimentare – roci provenite prin cimentarea
Ca strategie generala privind interventia pe constructii,
sedimentelor acumulate din alte tipuri de roci sau
apare din ce in ce mai des utilizarea de dispositive
particule organice si elemente fosilifere: calcare, gresii,
antiseismice, pasive, active sau semiactive. Doua
alabastru
categorii:
3. Rocile metamorfice – reacții complexe prin care
1. de izolare a bazei – Varianta de izolare a bazei a
fragmente din roci deja existente (magmatice sau
fost implementată pe Arcul de Triumf, Primaria
sedimentare) intră într-o reacție si suferă o
Capitalei, cladirea ASE. Pentru turnuri, cladiri
transformare, adanc in scoarta pamantului la
zvelte sau hale, clădiri cu deschideri mari, este
temperature de 150-200 grade si presiuni mari, pe care
extrem de usor utilizabil. Pentru clădiri din zidarie
ulterior scoarta terestra ni le aduce la suprafata:
care aveau fundații continue e mai dificil de
marmura (din morfismul unei foste roci sedimentare –
implementat pentru ca trebuie sa separam
calcar), serpentinitul, naitele, amfibolitele, cuartitele.
clădirea de teren prin acest sistem de separarea a
Gresie Sanzieni – Castelul Bran
bazei. Cum o separam? Sapam sub cladire,
Gresie vama – Biserica Mănăstirii Dragomirna
inlocuim fundațiile cu o saiba continua, facem un
Tuf vulcanic – Palatul Elisabeta
șanț in jurul clădirii, sa permitem sa se deformeze
Andezit – Sarmizegetusa Regia ……………vezi in slide-uri
si după construim fundațiile pentru izolatori, abia
Pietrele
după putem spune ca avem o clădire izolată.
- Pentru elemente artistice = roci sedimentare – mai moi
2. de introducerea de amortizori vascosi –sunt ca
- Trepte, socluri = roci magmatice – omogene
amortizorii de la masini, o tija cu un capac, care
plimba un disc in interiorul unui cilindru. Pe masura
32.Tratamente aplicate pietrelor
ce trece fluidu prin niste gauri mici puse in discul
Tratamentul de biocitare = indepartare biocrustele si
de pe capătul tijei, se consuma energia. Varianta
agenții biotici = pulverizare a biocidului pe suprafețele
este una buna pentru clădiri existente din zidarie.
afectate, urmând ca după o perioada cand activitatea
biotica a încetat, substratul fiind inactiv, poate fi îndepărtat
mai ușor. Are 2 faze:
- Faza curativa, când folosești produsul, biocidul sa omori
un substrat deja existent, ca apoi sa il inlaturi
- Tratamentul preventiv in care impregnezi efectiv soluția
in porozitatea materialului pt a crea un substrat rezistent la
ulterioarele tendinte de formare a acestor biocruste
Microsablarea = curatare depozite slab aderente de praf
folosirea unui jet de aer
Aplicarea de comprese si straturi prin care poti sa pui in
contact cu suprafața pietrei tot felul de substanțe chimice,
solvent, substante de curatare.
33.TRATAMENTE DE CONSOLIDARE a pietrelor
Pentru pierderea coeziunii= un strat litic își pierde
coeziunea intre elemente, intre cristale si atunci piatra
devine friabila.
- Aplicare prin pensulare
- Consolidantul fluid penetreaza in interiorul materialului si
reface acele legături între componente, materialul își
recapata duritatea
- Sau aplicare prin injectare – cand avem fisuri/dislocari
aparente
- Aplicare prin sprayere
- Tratamentul se poate repeta si acoperi o suprafata mai
mare preventiv
Pentru refacerea adeziunii = după refacerea coeziunii, mai
exista fisuri, desprinderi cu goluri de aer si ele trebuie
lipite, umplute
- Se foloseste mortar fluid = blochează locul prin care apa
ar putea intra sau depune praf
- Var pasta amestecat cu piatra într-o forma fluidă care
poate trece printr-un ac
- Se uda locul cu apa si alcool in care aplici materialul
- Mortar + puțin alcool etilic pentru penetrare
34.Ce este hidrofobizarea?
După tratarea pietrelor ( pentru pierderea coeziunii si
pentru refacerea adeziunii) = HIDROFOBIZARE =
impregnarea unui produs in materialul nostru care e încă
poros, un produs care ulterior îmi îndepărtează apa.
- Apa sub forma de vapori intra, am păstrat o
permeabilitate din punctul ăsta de vedere pentru ca n-am
închis porozitatea, dar am reușit sa blochez apa lichida
care e cauza majorității degradarilor.
- Acest proces are rolul de intarziere a procesului de
degradare, care are o remanenta intre 5 si 10 ani, după care
ar cam trebui refacut.
35.Care sunt principiile restaurarii?
- Al minimei interventii
- Utilizarea materialelor compatibile si a tehnicilor
tradiționale
- Diferentierea materialelor
- Reversibilitatea intervenției
- Autenticitate
36.Antemasuratoarea si durata ei
Antemasuratoarea este baza oricărui deviz si depinde de:
- tehnologia construcției
- experiența proiectantului
- trebuie sa fie făcută pe etape tehnologice. Se întocmește
in ordinea in care se vor executa lucrările
- ea devine atașament in perioada execuției, arii lucrărilor
Legea 10/1995 care se ocupă cu calitatea in constructii:
- răspunderea proiectantului : cheltuielile suplimentare
generate de lucrări care nu au fost luate in calcul in proiect
sau omisiuni, intra in sarcina proiectantului.
- Durata intocmirii antemasuratorilor care sunt baza
devizului, devizul fiind acela care da banii, deci durata
antemasuratorilor sa fie sensibil egală cu durata proiectarii
sau măcar cu 50% din aceasta.
Legea achizitiilor publice 98/2016:
- Contractele de achiziţie publică pot fi modificate, fără
organizarea unei noi proceduri de atribuire, în următoarele
situaţii:
o pentru lucrările, serviciile sau produsele adiţionale din
partea contractantului iniţial, în limita a maximum 50%
din valoarea contractului iniţial, care au devenit
necesare şi nu au fost incluse în procedura de achiziţie
iniţială, iar schimbarea contractantului:
o (i) este imposibilă din motive economice sau tehnice,
precum cerinţe privind interschimbabilitatea sau
interoperabilitatea cu echipamentele, serviciile sau
instalaţiile existente achiziţionate în cadrul procedurii
de achiziţii iniţiale; şi
o (ii) ar cauza autorităţii contractante o creştere
semnificativă a costurilor.
Depasirile trebuie acoperite, dar alea sunt de maxim 20%
pt restaurari si pt consolidari, cu justificare
37. Ce lucrări sunt cuprinse in antemasuratoare?
Lucrările de fundații:
Lucrarea de sapatura
Structura.
Inchideri si compartimentari:
Tamplariile interioare si exterioare
Invelitoare:
Finisaje
Pardoseli calde si reci
Placajele interioare/exterioare
Zugraveli si vopsitorii
Scările din lemn/metalice/beton
Trotuarul
Imprejmuiri:
Amenajarile peisagistice:
Sobele de teracota
Lucrarile conexe
38.Ce este un deviz general?
DEVIZUL GENERAL al investiției este esențial:
- Este intocmit in stadiile incipiente, la studiul de
fezabilitate sau la documentația de avizare a lucrărilor de
construire,
- Stabilește parametrii tehnici si economici ai constructiei.
- În valoarea asta nu intra doar lucrarea, intra si
- costurile proiectanților cu tot ce înseamnă
documentațiile necesare de dinaintea proiectării, costul
proiectului
- Costul cu asistență tehnica, inclusiv cheltuielile de
amenajare de teren de bransament.
- Absolut toate costurile, toate comisioanele care se dau la
stat,
- Organizarea de santier
- Taxa de autorizare a construcției etc
Structura deviz:
- La capitolul 1 se scriu toate valorile, capitol de sine
statator.
- Capitolul 2 înseamnă utilitatile, alimentare cu apa,
canalizare, bransarea la acestea, bransamentul la gaze
naturale, la energie electrica.
- Capitolul 3 = cheltuieli pentru proiectare si asistenta
tehnica, toate studiile pe care le considerați necesare
pentru întocmirea proiectului.
- Capitolul 4, de proiectare, cuprinde lucrari de constructie
si instalatii