1.

Analizati palatul si domeniul Peles sau columna lui traian prin prisma teoriei lui A Riegl
referitoare la monumentul istoric si calorile memoriale ale monumentlui istoric.

A. Riegl defineste moneumentul istoric ca fiind un obiect incarcat cu semnificatie a posteriori. In teoria
sa valoarea memoriala a unui monument este compusa din 3 componente: valoarea de vechime,
istorica, si de rememorare intentionala.

Columna lui Traian este un monument antic din Roma, care a fost construit pentru a comemora victoria
imparatului Traian in Dacia, si care are un basorelief in forma de spirala care reproduce razboaiele
purtate intre daci si romani.
Valoarea de vechime a monumentului este evidenta la prima vedere prin aspectul ne-modern al
columnei. Ea a fost terminata in anul 113, timpul care a trecut peste ea lasand semne clare. De
asemenea, vechimea constructiei este reflectata si de materialele folosite si modul cum au fost ele puse
in executie: 18 blocuri masive din marmura de Carrara, fiecare cantarind 40 de tone, si basorelieful
sculptat in piatra.

Valoarea istorica a monumentului, spune A. Riegl, rezida in faptul ca el reprezinta pentru noi stadiul
particular in care s-a dezvoltat intr-un anumit domeniu creatia umana. Valoarea istorica este
insemnatatea pe care monumentul o marcheaza: victoria romanilor in razboaiele cu dacii.

Valoarea de rememorare intentionala se reflecta atat in motivul construiri columnei (comemorarea

victoriei), cat si in faptul ca ea serveste ca mausoleu: cenusa imparatului Traian a fost depusa in
incaperea de la baza columnei. Rememorarea intentionala se face si prin istoria gravata ce se gaseste pe
basorelieful columnei, in care sunt prezentate circa 2500 de figurine umane, imparatul Traian aparand
de 60 de ori.

2. Comentati restaurarea bisericii manastirii Cozia sau a bisericii Sf Anton – Curtea Veche, punand
accentul pe corespondenta dintre doctrina contemporana si problematica majora a restaurarii
monumentului.

In cazul bisericii Sf Anton – Curtea Veche din Bucuresti, problematica majora a restaurarii a fost cea a
eliberarilor si a restaurarii paramentului. Lucrarile asupra bisericii, realizate de Horia Teodoru, au constat
in eliberarea exteriorului de adaosurile neogotice si reintregirea paramentului original.

Facand apel la doctrina contemporana si la principiile interventiilor asupra monumentelor istorice

aparute odata cu ea, urmatoarele principii au fost aplicate:

- Principiul prudentei – recursul la tehnici verificate prin experienta si limitarea interventiei la cele
care nu pun in pericol monumentul istoric: reintregirea paramentului
- Principiul actiunii minime necesare – prin faptul ca interventia a fost doar asupra exteriorului
cladirii
- Principiul reversibilitatii – adaosurile neogotice au fost indepartate, putand insa sa fie adaugate
din nou in viitor.
Este, de asemenea, indeplinit si criteriul autenticitatii: in urma interventiei adaosurile au fost
indepartate, dand astfel dovada de autenticitate a conceptiei. Pe langa asta, este indeplinita si
autenticitatea materialului, paramentul fiind refacut, dar si autenticitatea amplasamentului, deoarece
locul in care si pentru care a fost creat edificiul a fost pastrat, alaturi de raportul de volum, culoare si
masa intre edificiu si vecinatati.

3. Care subt trasaturile esentiale care dau masura autenticitatii monumentului istoric? Ex.

Trasaturile esentiale care dau masura autenticitatii monumentului istoric, conform Operation Guidelines
WHC, sunt:

- Forma si design
- Materie si substanta
- Folosinta si functiune
- Traditii, Tehnici si sisteme de administrare
- Amplasament si ambient
- Dialect si alte forme de patrimoniu imaterial
- Spiritualiate si sentimente
- Alti factori interni si externi

Autenticitatea poate fi:

- A materialului ( pastrarea materialelor gasite in opera sau inlocuirea lor cu altele identice, sau cu
materiale noi dar obtinute din locurile sau prin tehnicile traditionale)
- A Conceptiei (decelarea diferitelor etape de constructie)
- A executiei (folosirea doar a tehnicilor traditionale)
- A amplasamentului (pastrarea cadrului traditional si a raportului dee volum, culoare si masa
dintre constructiia istorica si cele noi.)

4. Care este motivul pentru care c. boito solicita marcarea distinctiva a monuemtului? In ce fel
sugera el ca se poate face acest lucru?

Camillo Boito este de parere ca monumentele se compun din diverse straturi, fiecare strat avand o
valoare proprie care trebuie respectata. In opera sa COnservare o Restaurare (1893) el enumera
marcarea ostentativa a interventiilor ca unul dintre princiipiile restaurarii. ACesta afirma ca
“monumentele istorice trebuie sa-si pastreze aspectulor lor venerabil si pitoresc” si ca orice interventie
trebuie sa lase sa se vada ca e opera contemporaneitatii, sugerand ca valoarea fiecaruia dintre straturile
amintite inainte trebuie pastrata asa cum e, fara contopirea mai multor straturi. De asemenea, C. Boito
afirma ca placerea de a admira un monument dispare in momentul in care noul pare istoric prin
“virtutiile unei stiinte si tehnici admirabile, imi paralizeaza judecata si ma aduc la perplexitate.”

C. Boito sugereaza 8 procedee de marcare a interventiei:

- diferentierea stilului

- diferentierea materilului
-eliminarea figurilor si ornamentelor

-expunerea partilor vechi suprimate intr-un loc deschis publicului, apartinand monumentului (ex: Palatul
dogilor)

- inscrierea pe fiecare element reintregit a datei restaurarii sau a unui semn conventional

-epigrafii descriptive pe monument

-descrierea fotografica si scrisa a interventiilor, a fazelor succesive ale lucrarilor, pastrata in forma
imprimata la monument sau intr-un loc vecin apartinand monumentului

- notorietatea (ex: fatada Santa Maria del Fiore, emilio de fabris)

5. Care sunt principalele contribuții ale lui J.J. Winkelmann si a lui B. Cavaceppi la dezvoltarea
teoriei restaurării operelor de artă?

Johann Joachim winkelmann (1717- 1768) era bibliotecar al cardinalului Albani si a fost trimis de catre
acesta la Hercukanum si Pompei, unde face cercetari si redacteaza mai apoi o serie de lucrari care il fac
sa fie considerat deopotriva parintele arheologiei si parintele disciplinei istoria artei:

- Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura – 1755 – unde afirma ca pentru a atinge
maretia artei, trebuie sa imitam pe greci
- Observatii asupra arhitecturii antice – 1762 – reia ideea cu grecii, afirma ca sculptura greceasca
a ajuns la frumusetea ideala
- Istoria artei antice – 1764 – Arata cum trebuie analizata obiectiv arta antica: descrierea unei
statui trebuie sa explice ratiunea frumusetii sale si sa descrie trasaturile caracteristice stilului
sau. Considera ca o serie de statui si-au pierdut caracterul.
- Monumente Antice Inedite – 1767 – Considera ca trebuie identificate distinct interventiile, fiind
primul care zice asta

Bartolomeo Cavaceppi (1716 – 1799) duce mai departe teroiile lui WInkelmann. El era restauratorul
obiectelor de colectie a cardinelului Albani si ii era apropiat lui winkelmann. In lucrarile sale, Cavaceppi
incepe cu descrierea operei antice, apoi consultarile cu specialistii, iar mai apoi interventia proprie.

Isi pune problema limitelor restaurarii prin completare si recomanda necompletarea sculpturii atunci
cand nu pot fi determinate caracteristicile initiale. Recomanda ca macar 2/3 din original sa fie inca
intacte, argumentand ca ar fi nepotrivit sa restaurezi la o sculptura un cap pornind doar de la un nas.

Prin contributiile celor doi, apar meseriile de anticar si restaurator.

6. Care sunt cele mai importante moșteniri transmise doctrinei contemporane a restaurării de
către teoria și practica lui Viollet le Duc ? De ce?

Rolul lui Euene Emmanuel Viollet-le-Duc (1814 – 1879) fundamenteaza si aplica ceea ce va purta numele
de doctrina interventionista a unitatii de stil. ACesta afirma ca “a restaura un edificiu inseamna a-l
restabili intr-o stare ce poate sa nu fi existat niciodata”.
El considera ca orice element indepartat trebuie in locuit cu “mateeriale mai bune, mai puternice si intr-
o maniera fara greseala” si introduce in practica restaurarilor spiritul modern si stiintific, atat in analiza
constructiei cat si in folosirea materialelor.

De asemenea, el considera ca arhitectul trebuie sa acorde o atentie sporita oricarui vestigiu care indica o
anumita dispozitie arhitecturala, si ca trebuie sa desopere explicatia care este in acordul cel mai bun si
cel mai simplu cu vestigiile lucrarii stravechi. Fiecare portiune a unei cladiri indeplineste o functie si
suporta o actiune, iar acestea doua trebuie intelese pe deplin. Este mai benefic ca lucrarile sa nu fie
efectuate decat sa fie efectuate in lipsa intelegerii arhitectului a functiei si actiunii.

Teoria si practica lui Viollet de duc au dus la intelegerea partilor componente ale unui edificu ca un
intreg, intelegere bazata pe logica si ordine matematica, facand aceste mosteniri sa fie importante
pentru practica restaurarii si conservarii.

7. Zona de protecție a monumentului istoric în legislația din România. Cum se instituie, cum se
delimitează, ce consecințe administrative, urbanistice și tehnice atrage după sine

Art8(1) pentru fiecare monument istoric se instituie zona de protectie prin care se asigura conservarea
integrata a monumentului istoric si a cadrului sau construit sau natural.

(2) Delimitarea şi instituireazonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca

monument istoric, în condiţiile legii.

(3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de
construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.

Art. 17. - (1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice
generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi, respectiv, de amenajare a teritoriului.
Art. 24. - (1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de
schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de
regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi
Cultelor, respectiv ale direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv
a municipiului Bucureşti, cu personal atestat şi agreat, în condiţiile legii

8. Care este motivul pentru care J. Ruskin nu accepta intervențiile la construcțiile istorice și-l critica
pe Viollet le Duc pentru restaurările sale?

John Ruskin (1819-1900) afirma despre constructiile deja existente ca “nu avem niciun drept in a le
atinge. Ele nu sunt ale noastre. Ele apartin in parte celor care le-au construit si in parte tuturor
generatiilor care ne vor urma.” EL considera ca restaurarea reprezints o forma de distrugere totala a
constructiei, si ca nu va fi niciodata necesara daca monumentul este intretinut corespunzator.
Este de parere ca monumentul poate fi consolidat sau intretinut, insa intr-o maniera invizibila. “AVeti
grija de monumentele voastre si nu veti avea nevoie sa le restaurati. Doar cateva table de plumb asezate
la itmp pe acoperis, cateva frunze si crengi moarte indepartate la timp din calea unei scurgeri de apa vor
salva atat acoperisul cat si peretii de la ruinare. Urmariti constructiile vechi cu grija, pastrati-le cat puteti
mai bine, cu orice pret feriti-le de orice modificare sau distrugere”.
Referindu-se la lucrarile de restaurare ale lui viollet le duc, afirma ca restaurarea e “o distrugere
acompaniata de o falsa descriere a obiectului distrus”, fiind de parere ca asa cum e imposibil a invia
mortii, e imposibil sa restaurezi ceva ce a fost frumusete sau maretie in arhitectura. ACesta afirma si ca
restaurarea nu e “decat o minciuna de la un capat la altul”.
John Ruskin indeamna la intretinerea monumentelor si la faptul ca atunci cand construim ceva, trebuie
sa ne gandim ca il construim pentru eternitate. Pozitia lui Ruskin asupra restaurarii provine din ideea ca
monumentul de arhitectura este o opera de arta de sine statatoare, la fel ca si celelalte tipuri de opere
de arta, si ca restaurarea lui nu trebuie acceptata, asa cum unei picturi sau unei simfonii faimoase nu ii
sunt facute completari sau modificari ulterior. El considera ca monumentul trebuie dat mai departe
generatiilor urmatoare exact asa cum e el, teoria sa purtand numele de doctrina antiinterventionista.

9. Cum se numește actul care instituie protecția legală a monumentelor istorice din România: cum
sunt definite în acesta monumentele și cum sunt împărțite în categorii din punct de vedere
legal?
Actul se numeste Legea privind protejarea monumentelor istorice – legea 422. A fost publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei pe 18 iulie 2001.
In acesta monumentele sunt definite ca si constructii sau parti de constructie impreuna cu instalatiile,
componentele artistice, elementele de mobilier interior si exterior, care fca parte integranta din acestea,
precum si lucrari artistice comemorative, funerare, sau de for public, impreuna cu terenurile aferente
delimitate topografic, care constituie marturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere
arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, stiintific, sau tehnic.
Conform art 8, monumentele istorice se claseaza in grupe:
-Grupa A – monumente de valoare nationala sau internationala
-Grupa B – monumente reprezentative pentru patrimoniul cultural local
Clasarea monumentelor istorice se face prin ordin al ministrului CUlturii si cultelor, la propunerea
Comisiei Nationale a monumentelor istorice, confrom procedurii de clasare prevazute in prezenta lege.

10. Care este documentul cuprinzând monumentele istorice din România. Care este structura
documentului și cum sunt împartite monumentele istorice în tipuri și categorii.

Documentul care cuprinde monumentele istorice din Romania este Lista Monumentelor Istorice (LMI).
Structura acestei liste este pe judete.
Dpv structural, monumentele sunt grupate in urmatoarele tipuri:
I – m de arheologie
II – m de arhitectura
III – m de for public
IV – m memoriale si funerare
Dpv valoric, monumentele se claseaza in grupe:
- Grupa A – monumente cu valoare nationala si internationala
- Grupa B – monumente cu valoare locala
Codul LMI cuprinde :
- Acronimul judetului
- Numeralul tipului de monument (I-IV)
- O minuscula (m- monument, a – ansamblu, s – sit)
- O majuscula in functie de grupa (A sau B)
- Un nr de ordine unic la nivelul intregii tari
 11. Restaurarea interbelică a bisericii mânăstirii Cozia de către N. Ghika –Budești poartă amprenta
teoriei lui Viollet le Duc, a lui John Ruskin, sau C. Boito? Explicați.

Nicaole Ghika-Budesti realizeaza urmatoarele operatii de restaurare asupra manastirii Cozia:

- Eliberarea paramentului initial de tencuiala clasicizanta
- Asezarea invelitorii direct pe extradosul boltilor
- Exprimarea boltii pronaosului prin coborarea inaltimii pridvorului
- Pastrarea ancadramentelor brancovenesti

Aceasta restaurare poarta amprenta teoriei lui Viollet le duc deorece forma manastrii este schimbata in
urma lucrarilor, violet de luc afirmand ca “a restaura un edificu inseamna a-l restabili intr-o stare ce
poate sa nu fi existat niciodata”
John Ruskin este de parere ca restaurarea este distructiva pentru cladire, teoria sa neefind in
concordanta cu lucrarile de la manastirea Cozia, ele fiind mult mai intrusive decat tehnicile de
conservare propuse de Ruskin.
Camillo Boito este de acord cu restaurarea, insa este impotriva modificarii a oricarei parti istorice a
monumentului, incluzand eliminarea interventiilor din trecut, ceea ce face ca manastirea sa nu se
incadreze nici in teoria sa.

12. Care sunt condițiile puse de Carta de la Veneția conservării ruinelor. Care poate fi rolul și
contribuția arhitectului in intervențiile asupra descoperirilor arheologice.

Conform art. 15, ruinele trebuiesc pastrate si trebuiesc adoptate masuri pentru conservarea si protectia
permanenta a caracteristiclor lor arhitecturale precum si a obiectelor ce au fost descoperite in ruine.
In plus, trebuiesc luate toatee masurile pentru a facilita intelegerea monumentului si pentru
prezentarea sa fara insa a-i distorsiona semnificatia.
Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsa a priori.
Este permisa doar anastiloza, adica reasambllarea partilor existente dar dezmembrate. Materialul
utilizat pentru integrare trebuie sa fie intodeauna recognoscibil iar folosirea sa trebuie sa se readuca la
minimul necesar conservarii monumentului si reconstruirii formei sale.
Deci, rolul arhitectului in interventii poate fi doar acela de a face anastiloza.
Conform art 16, in orice lucrare de protectie, restaurare sau cercetare arheologica trebuie sa se realizeze
o documentatie precisa sub forma unei cercetari analitice si critice, ilustrata cu desene si fotografii.
Fiecare etapa a lucrarilor de eliberare, consolidare, reconstruire si integrare, precum si caracteristicile
tehnice si formale idntificate pe parcursul lucrarilor trebuiesc incluse.
UNESCO recomanda pastrarea neatinsa a unui nr de situri arheologice neatinse din diferite perioade,
pentru imbunatatirea tehnicilor viitoare.

13. Restaurarea în Carta de la Veneția: cum este definită, ce scop are, care sunt temeiurile și limitele
deciziilor în restaurare; care este poziția Cartei de la Veneția despre unitatea de stil în
restaurare.

Cf art 9, procesul restaurarii este o operatie extrem de specializata (avand un caracter exceptional)
Scopul ei este de a pastra si revela valoarea estetica si istorica a monumentului si se bazeaza oe
respectul materialului original si a documentelor autentice.
Restaurarea trebuie sa se opreasca acolo unde incepe ipoteza, orice lucrare suplimentara ce este
indispensabila trebuie sa se distinga de compoziti arhitecturala si sa poarte amprenta
contemporaneitatii. Ea trebuie precedata si urmata de studii arheologice si istorice ale monumentului.
Cf art 10, acolo unde tehnicile traditionale nu sunt adecvate, se poate folosi orice tehnca contemporana
de restaurare, atat timp cat a fost demostrata stiintific si probata de experienta.
Cf art 11, unitatea de stil nu este un scop al restaurarii. Inlocuiirea partilor lipsa trebuie sa fie
armonioasa dar in acelasi timp deosebita de original, astfel incat sa nu falsifice marturia istorica.
Evaluarea importantei elementelor implicate precum si decizia asupra a ceea ce trebuie indepartat nu
poate sta exclusiv in sarcina celui insarcinat cu lucrarea.

14. Unde se vede influența teoriei lui C. Brandi în Carta de la Veneția? Explicați

Cesare Brandi a fost director al Institului Central De Restaurare din Roma, iar in lucrarea sa Teoria del
Restauro , expune o serie de idei care vor influenta continutul Cartei de la Venetia.
In primul rand, C Brandi recunoaste dualitatea istorico-estetica a monumentelor, si afirma ca
restuararea este menita sa transmita monumentele si valorile lor catre viitor, concept care este expus si
in articolul 3 al Cartei:”scopul conservarii si restaurarii monumentelor este de a le proteja atat a opere
de arta cat si ca marturii istorice.”
In al doilea rand, o alta idee dintre ale lui C Brandi este expusa in art 9: “Restaurarea trebuie sa se
opreasca acolo unde incepe ipoteza”, asa cum Brandi spune a “se respinge posibilitatea interventiei prin
analogie”
In art 12 este transmis faptul ca inlocuirea partilor lipsa trebuie sa se integreze cu monumentul dar in
acelasi timp sa se deosebeasca de original, astfel incat restaurarea sa nu falsifice marturia istorica. C
Brandi afirma ca integrarea trebuie sa fie insesizabila de la departare si vizibila cand privitorul se apropie
de monument, si ca “restaurarea vizeaza restabilirea unitatii potetiale ale operei de arta, fara sa comita
un fals artistic sau istoric.”
Libertatea de actiune a interventiilor afirmata de c brandi este reluata in articolele 10 si 11, unde se
transmite ca exista posiblitatea folosirii altor tehnici decat cele traditionale (acolo unde ele sunt
inadecvate), atat timp cat e dovedit stiintific ca vor functiona.
Cu privire la restaurarea ruinelor, c brandi afirma ca “nu poate fi decat consolidare si conservare”, asa
cum in Carta de la Venetia, in art 15, ne este transmis ca ruinele trebuiesc pastrate, conservate si
protejate, orice lucrare de reconstruire fiind respinsa.

15. Unde se vede influența teoriei lui A. Riegl în Carta de la Veneția? Explicați

Alois Riegl a fost numit Conservator General Comisiei Centrale (a Monumentelor Istorice). El
întocmește definirea monumentului si a monumentului istoric ( = obiect încărcat cu
semnificație a posteriori) El afirmă că prin monument înțelegem o creatie a omului care a
fost edificata cu scopul de a fi conservată si transmisă mai departe generațiilor viitoare, ea
semnificând memoria unei acțiuni sau a unui anume destin (sau o combinatie intre cele
doua). Spune ca monumentele istorice sunt "neintentionale" si stabileste cele doua valori ale
monumentului istoric: de rememorare și de contemporaneitate. Influența sa asupra Cartei
de la Veneția poate fi observată în partea de definiții unde este prezentat monumentul
istoric ("cuprinde nu numai opera arhitecturală izolată dar și ansamblul rural sau urban in
care se gaseste mărturia unei civilizații particulare. De asemenea, în art 3 al Cartei, ne este
transmis ca scopul restaurării si conservării este de a proteja monumentele atat ca opera de
arta, cât și ca mărturie istorică. Cu alte cuvinte, trebuie protejate atât monumentele
intentionale cat si cele neintentionale, definite de A. Riegl

16. Care sunt principalele obligații stabilite de lege proprietarului sau administratorului unui
monument istoric (ce îi este interzis, cum trebuie să realizeze execuția lucrărilor la monumentul
istoric, ce obligații are cand dorește să-l închirieze sau să-l înstrăineze, etc).

Obligațiile principale ale proprietarului sau administratorului unui m istoric sunt: -sa
întrețină, sa foloseasca si sa exploateze monumentul doar cu respectarea prevederilor
prezentei legi. - sa asigure paza integritatea și protecția monumentelor - sa asigure
efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare ai restaurare numai de către persoane fizice
sau juridice atestate in acest sens. - sa obtina avizele prevăzute de lege pentru toate
interventiile - sa asigure accesul persoanelor avizate pt constatarea stării de conservare
Conform legii 422 din 2001 art 10 (2) Desființarea, distrugerea parțială sau totală,
programarea si degradarea m. istorice sunt interzise și se sancționează conform legii. Art 22
- interventiile asupra monumentelor istorice se fac nu mai pe baza si cu respectarea avizului
emis de Ministerul Culturii și Cultelor, fac excepție doar interventiile determinate de forță
majoră cu condiția ca ele să fie reversibile. Cu privire la înstrăinarea sau închirierea
monumentelor istorice, proprietarii au obligatia: - sa instiinteze în scris direcția pt cultura
culte și patrimoniu cultural național despre intenția de a închiria monumentul - sa notifice
următorul chiriaș sau proprietar - sa instiinteze in scris direcția pt cultura culte și patrimoniu
cultural național despre schimbarea proprietarului sau administratorului in termen de 15 zile
de la semnarea contractului, și să trimită o copie a actelor

17. Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă o construcție din România pentru a fi clasată
monument istoric, conform legii?
Cf art 3 din legea 422 din 2001, o construcție este clasată ca monument istoric (impreuna cu
terenul aferent delimitat topografic) daca aceasta constituite mărturii cultural istorice
semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios,
social, științific sau tehnic. Clasarea monumentelor istorice in grupe se face prin ordin al
ministrului culturii si cultelor, la propunerea comisiei naționale a Monumentelor Istorice ,
conform procedurii de clasare prevăzută de prezenta lege. Procedura de clasare se poate
face din oficiu sau la cerere. Monumentele istorice sunt bunuri imobile, constructii și terenuri
situate pe teritoriul româniei sau in afara granițelor, proprietati ale statului român,
semnificative pentru istoria, cultura,și civilizația națională si universală. Monumentele se
clasează astfel: -grupa A - de valoare națională sau universală -grupa B - de valoare locală

18. .Care este scopul și care sunt principalele obiective ale studiului istoric premergător restaurării
unui monument de arhitectură?
rincipalul scop al studiului istoric asupra unui monument de arhitectură este fundamentarea
deciziilor in raport cu restaurarea m istoric. Principalele obiective ale studiului istoric sunt
evaluarea situației existente (stabilirea valorilor istorice ) si evidențierea obligațiilor,
restricțiilor si permisivitatilor de intervenție. Fiind vorba despre un monument se arhitectură,
prima etapă a studiului istoric e reprezentată de investigațiile se arhitectură care au
următoarele obiective: 1. identificarea etapelor constructive 2. explicarea particularitatilor
structurale 3. distincția dintre ce este tipic si atipic clădirii 4. caracterizarea materialelor si
motivul pentru care au fost folosite 5. descoperirea mărturiilor unor părți de construcție
dispărute 6. descoperirea si marcarea caracteristicilor structurale care nu pot fi explicate
decat prin demolarea unei faze anterioare de construcție 7. distincția dintre decoratia inițială
si ulterioară 8. descoperirea materialelor refolosite si locul de unde provin 9. descoperirea
logicii funcționale inițiale si ulterioare 10. descoperirea ierarhiei spațiale 11. identificarea
spațiilor in raport cu programul 12. identificarea mărturiilor ce pot duce la datare 13.
identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate prin mijloace speciale

19. Care este explicația lui C. Brandi pentru a demonstra că opera de artă, și doar opera de artă
poate fi restaurată?
C brandi afirmă in Teoria del Restauro "orice comportament fata de opera de arta, implicit si
intervenția de restaurare, depinde de o efectuată sau efectuată recunoaștere a operei de
artă ca opera de arta. Este necesara, astfel, definirea restaurării pe baza conceptului operei
de artă de la care isi dobândește calificarea si nu a procedeelor practice ce caracterizează
restaurarea propriu zisa" Astfel, el concluzionează că restaurarea in sine reprezintă
recunoașterea unui obiect ca opera de arta , ca scopul restaurării este de a transmite opera
de arta către viitor. Pe baza acestei logici, doar operele de artă pot fi restaurate, iar în cazul
în care un obiect nu este considerat opera de arta el capătă statutul de operă de artă în
momentul deciziei restaurării, care e realizată doar pt transmiterea operei către generațiile
viitoare

20. Care sunt tipurile de restaurare definite de C.Boito, cum le caracterizează și căror monumente le
recomandă? Cum consideră C. Boito restaurarea stilistică?

Camille Boito definește 3 tipuri de restaurare : - Restauro archeologico: pt monumentele

antice, realizată prin anastiloza si clară distincție între nou si vechi - Restauro pittorico: pt
monumente din evul mediu, realizată printr o restaurare discretă, cu un minim necesar de
completări - Restauro architettonico: pentru monumente renascentiste si ulterioare
perioadei renașterii, realizată prin înlocuirea părților lipsa prin completări marcate distinctiv
El argumentează apariția acestor 3 tipuri de restaurare prin ierarhizarea profunzimii si
complexității intervențiilor in functie de perioada istorică asupra căreia se intervine, fiecare
având cate o calitate care prevalează. Familii Boito refuză tipologia stilistică propusă de
violet le duc in principiile restaurării expuse in Conservare o Restaurare
 21. Care este motivul pentru care Viollet le Duc spunea că un monument restaurat poate să capete
un aspect pe care nu l-a avut niciodată?

Viollet le duc consider ca "a restaura o clădire nu inseamna a o conserva, a o repara sau a o
reconstrui: este a o restabili intr o integralitate care poate sa nu fi existat niciodată ",
argumentand ca "epoca noastra si a propus sa analizeze trecutul si sa ii clasific fenomenele"
Viollet le duc consideră restaurarea ca un prilej de a pune in practica noi tehnologii la care
s-a ajuns ca urmare a dezvoltării intelectului uman. El consideră imperativ ca orice element
înlăturat dintr-o clădire sa fie înlocuit cu unul mai bun, mai puternic, iar ca rezultat al
restaurării clădirea trebuie ea "capete o nouă speranță la viata" De asemenea el consideră că
avansarea foarte rapida către "destinațiile viitorului a dus la nevoia oamenilor sa a colecta
tot ce aparține trecutului" pentru a putea folosi informațiile in lucrarile viitoarè. Pentru
Viollet le duc atât termenul de restaurare cat si restaurarea in sine sunt moderne, fapt care
întărește si mai mult ideea ca o clădire poate căpăta un aspect cu totul diferit in urma
restaurării.

22. Prin ce instituţii şi organisme - şi cu ce atribuţii specifice fiecare - se exercită autoritatea Statului
în protecţia patrimoniului construit în România.

1. Ministerul CUlturii si Cultelor – cu atributiile:

- Publica si actualizeaza lista monumeentelor istorice
- Instituie cadastrul m istorice
- Face propuneri pt protejarea monumentelor
- Emite avizele necesare pentru lucrarile asupra monumentelor si regulamnetele de constructie
- Solicita exproprierea in vederea salvarii monumentelor
- Asigura controlul si inspectia monumentelor istorice
- Constata contraventii si aplica sanctiuni prin imputernicitii sai
- Colaboreaza cu alte institutii pentru asigurarea protectiei monumentelor (la incendiu, la conflict
armat, etc.)
2. Institutul National al Monumenteor Istorice
- Elaboreaza normative si metodologii care sunt aprobate prin misinsterul culturii si cultelor
- Gestioneaza fondurile alocate evidentei monumentelor
- Administreaza baza nationala de date a mon istorice
- Coordoneaza activitatea institutiilor privind evidenta monumentelor
- Editeaza Revista Monumenteor Istorice si buletinul Monumentelor Istorice
3. Oficiul National al monumentelor istorice
- Gestioneaza fondurile pt cercetare si expertiza
- Editeaza si comercializeaza materiale privind protejarea si punerea in valoare a monumentelor
- Organizeaza si gestioneaza evenimente aducatoare de venituri pt fondurile amintite mai sus
4. Comisia Nationala a monumentelor istorice
- Fundamenteaza strategia nationala de protejare a mon
- Hotaraste clasarea, neclasarea sau schimbarea grupei unui monument
- Stabileste criteriile de atestare a specialistilor
- Avizeaza planurile urbanistice generale si locale, studiile de fundamentare si documentatiile
tehnice care contin mon istorice
 - Avizeaza contractele Oficiului National Al Mon Istorice cu privire la interventiile asupra mon
istorice
- Propune monumente ist care sa fie incluse in lista mon istorice
- *exista si comisii regionale ale m istorice

23. Care este diferența dintre intervențiile de conservare și restaurare, conform Cartei de la
Veneția. Exemple pentru lucrări de restaurare și de conservare (min. 1+1 = 2)

onform cartei de la Veneția, conservarea unui monument presupune întreținerea

permanentă a acestuia, fara a se modifica dispunerea si declaratia clădirii, prin eliminarea
oricărei cauze care il amenință. Restaurarea presupune aducerea unor adăugiri construcției,
fara ca mărturia artistică sau istorică a monumentului sa fie afectată în vreun fel. Ex
restaurare= Arcul lui Constantin, Raffael Stern -expunerea pacientului la nivelul de călcate al
antichității -ancorarea cu elemente metalice a sculpturile antablamentului Ex consevare:
conservarea și prezentarea in situ a portalului dintre naos si pronaos la biserica Sf Ioan din
Piatra, lucrare realizată de Stefan Balș

24. Cum a evoluat relația dintre modul de utilizare și tipul de intervenție la un monument? Care este
poziția Cartei de la Veneția privitoare la utilizarea contemporană a monumentelor istorice?

Moodul de utilizare a cladirii si tipul de interventie aplicate asupra acesteia au o stransa legatura.
De-a lungul timpului, conservarea a fost tipul de interventie cel mai potrivit cladirilor in uz, ele putand fi
intretinute in mod permanent de cei care le locuiesc sau le utilizeaza. Utilizarea poate presupune
degradari ale cladirilor insa in aceeasi situatie se afla si cele fara locuitori, trecerea timpului degradandu-
le intr-o masura asemanatoare.
Utilizarea frecventa a edificiilor poate duce la schimbari in forma sa, spatiile acestore trebuind sa se
adapteze la nevoile cerute de tipul de utilizare.
Conform articolului 5 al Cartei de la Venetia, conservarea monumentelor este facilitata de catre alocarea
unor utilizari sociale. O astfel de utilizare este acceptata insa ea nu trebuie sa modifice in nicio forma
dispunerea si decoratia cladirii.
Acestea sunt limitele in care se accepta modificarile de functiune sau utilizarea contemporana a
monumentelor, pozitia Cartei asupra acestui aspect fiind una de protectie: chiar daca schimbarea e
acceptata, nu se accepta distorsionarea semnificatiei monumentului sub nicio forma.

25. Care sunt principalele informații pe care le poate aduce cercetarea arhitecturală a
monumentului și cea arheologică a terenului aferent acestuia?

Cercetarea de arhitectura aduce informatii despre:

- Etapele de realizare a cladirii
- Valorile istorice materializate in constructie
- Starea de conservare a valorilor identificate
- Stabilirea tipurilor de interventii
- De asemenea, verifica datele obtinute din cercetarea documentara sau arheologica
Cercetarea arheologica aduc informatii despre:
- Etapele de constructie anterioare fazei vizibile
 - Existenta marturiilor altor constructii pe acelasi amplasament
- Datarea arheologica a perioadelor constructive
- Nivelul original de calcare la data constructiei primare

26. Care poate să fie motivul pentru care strămutarea unei biserici poate fi acceptata? Exemplu. Dar
extragerea frescelor de pe pereții ei? Exemplu.

Conform art 7 al Cartei de la Venetia, stramuttarea in intregime sau in parte a nui monument nu poate fi
acceptata decat in cazul n care apararea monumentului o cere sau cand este justificata de un interes
national sau international de importanta covarsitoare
Un ex de stramutare legitima este cazul Templuli de la Abu-Simbel a carui integritate era amenintata de
cresterea nivelului apelor Nilului. El a fost dezmembrat si asamblat in acelasi mod mai sus dupa ce s-au
efectuat cercetari arheologice si a fost construit barajul de la Assuan in anii 60.
Conform art 8 al Cartei de la Venetia, obiectele sculptate, picturile sau decoratia care formeaza parte
integranta din monument pot fi extrase din acesta doar daca aceasta este singura modalitate de a le
asifura ocrotirea.
Un exemplu de fresca extrasa este cazul Manastirii Argesului, lucrare realizata de A Lecomte de Nuoy
intre 185 si 1880.

Mân. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea

palatului Episcopal în stil neo-romanic, înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de
parament,
extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor
prin adăugarea unui coronament metalic (1875 – 1880)

27. Cum a apărut sintagma de ”patrimoniu national” - definind valorile culturale ale unui popor - și
care este legătura acestui concept cu monumental istoric?

Sintagma de patrimoniu national a aparut in Franta in anul 1790 in urma declaratiilor Adunarii
COnstituante: “ Toate monumentele apartin in general Natiunii. Va trebui ca toti indiviziii sa ajunga sa se
bucure de ele.”
La propunerea luii Charles Maurice de Talleyrand, Adunarea Constituanta decide crearea unui comitet
special insarcinat sa studieze soarta monumentelor stiintei si artei provenind din bisericile si abatiile
puse la dispozitia natiunii.
Aparitia conceptului de patrimoniu national apare si dupa aparitia muzeelor: “depozite care sa
adaposteasca comori pe care natiunea i le incredinteaza, bunuri pentru carea familie a natiunii va poate
cere socoteala” – catre cei ce se ocupa de muzee
In 1791, Consiliu Departamental Paris afirma ca “monumentele importante sunt patrimoniuul tuturor”.
Legatura acestui concept cu monumentele istorice este ca si monumentele, precum obiectele de
dimensiuni mai mici care pot fi expuse in muzee, reprezinta obiecte de arta care apartin tuturor, fiecare
membr al societatii putand sa se bucure de ele, idee la care s-a ajuns dupa ce edificiilor vechi le-au fost
recunoscute valorile (cognitiva, educativa, estetica, economica), dupa o perioada in care s-a promovat
distrugerea constructiilor care amintesc de feudalism sau despotism.
 28. Descrieți relația cu patrimonial arhitectural a autorităților în perioada Revoluției Franceze. Ce
idei despre teoria și practica protecției patrimoniului transmite această perioadă Europei sec.
XIX/XX?

Perioada Revolutiei FRanceze este marcata de 2 procese:

- Distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii – se incearca distrugerea oricarui monument care
aminteste de feudalism si despotism
- Nationalizarea si apoi utilizarea proprietatilor nobiliare, regale si clericale.
In 1790 se infiinteaza primul organism de gestiune a patrimniului: COmisia Monumentelor. La
propunerea lui Charles Maurice de Talleyrand se infinteaza un comitet inscarcinat sa studieze soarta
monumentelor stiintei si artei provenind din bisericile si abatiile puse la dispozitia natiunii.
Edificiilor vechi le sunt recunoscute valoarea cognitiva, educativa, estetica si economica.
In 1792, Adunarea Constituanta recomanda ocrotirea monumentelor pretioase pentru arte, in ciuda
faptului ca monumentele despotismului se prabusesc in intregul regat.
In aceasta perioada apar conceptele de patrimoniu national si de vandalism, ideea ca patrimoniul este al
tuturor si protejarea operelor de arta a fost insuflata si catre alte popoare.
Apoi, in anii 1796 si 184 sunt transplantate masurile introduse de Revolutia Franceza si catre restul
Europei: existenta unei Comisii a Monumentelor si practica inventarierii.

29. Prin ce rămân importante restaurările de la înc. sec. XIX ale Colosseumului și Arcului lui Titus?

Interventiile asupra Colosseumului si Arclui lui Titus reprezinta doua dintre primele restaurari ale
secolului 19 din Roma. O caracteristica comune ale acestor doua restaurari este diferentierea partii
vechi fata de cea noua, principiu enuntat inca din secolul 18, si dus mai departe pana in doctrina
contemporana.
Restaurarea partii de est a Colosseumului a fost realizata de Raffael Stern in 1806. ACesta realizeaza un
contrafort de sprijin din caramida pe o fundatie de travertin, interventia fiind marcata prin diferenta de
material. De asemenea, el pastreaza degradarile structurii antice.
Giuseppe Valadier completeaza in 1820 restaurarea Colosseumului in partea de vest. Cladirea e
consolidata prin completarea de arcade in retrageri pe inaltime.
Restaurarea Arcului luii Titus e realizata tot de Giuseppe Valadier intre anii 1819 si 1821. Acesta
demoleaza si rreconstituie Arcul cu un miez de caramida. Piesele antice au fost iinventariate cu atentie
pentru o repozitionare corecta. Reconstruieste simplificat partile lipsa, folosind travertin de o nuanta
diferita pentru a se distinge de opera antica din marmura.
Pe langa faptul ca reprezinta doua dintre primele restaurari ale secollui 19, importanta acestor lucrari
este data si de ilustrarea principillor din doctrina contemporana pe monumente de o vechime
considerabila.

30. . Explicați de ce C. Boito declara că ”eu prefer restaurările ratate celor reușite”. Care este poziția
lui C. Boito in raport cu teoriile lui Viollet le Duc si J. Ruskin despre intervenția asupra
monumentelor?

Camillo Boito este de parere ca monumentele sunt compuse din mai multe straturi istorice care
trebuiesc respectate fiecare in parte, asa cum scoarta terestra este compusa din mai multe straturi cu o
importanta egala. In opera sa Conservare o Restaurare, enunta principiile restuararii, printre care se afla
si marcarea ostentativa a interventiei.
Motivul pentru care declara ca prefera restaurarile ratate celor reusite este ca, dupa cum spune el, in
cazul restaurarilor ratate se poate distinge clar partea istorica de cea contemporana, in timp ce
restaurarile reusite fac noul sa para istoric. Desi recunoaste existenta unei “tehnici admirabile” in cazul
acestor restaurari, el considera ca placerea de a admira monumentul se pierde si este inlocuita de “o
prova extrem de fastidioasa”. Gandind prin prisma principiilor restaurarii enuntate de el, restaurarile
reusite, in care noul si vechiul nu se disting, nu respecta straturile monumentului si marturia istorica a
fiecaruia.
Camillo Boito refuza tipologia stilista propusa de Viollet- le-duc si este de parere ca orice interventie
asupra unei cladiri trebuie sa fie marcata in mod evident, pastrandu-se atat partea veche cat si partea
noua. Orice interventie asupra cladirii trebuie pastrata, ea reprezentand o marturie istorica. Teoria sa
este in opozitie si cu doctrina antiinterventionista enuntata de John Ruskin, afirmand suprematia
prezentului asupra trecutului. In timp ce Ruskin refuza vehement orice tip de restaurare, spunand ca
monumentele istorice trebuie lasate exact asa cum sunt si conservate prin ingrijirea temeinica a lor, C
Boito considera conservarea si restaurarea ca doua operatii complementare si este de parere ca orice
intervetie facuta asupra cladirii trebuie pastrata ca marturie istorica.

31. Care sunt principalele informații pe care le poate obține arhitectul din realizarea și studiul
releveului de arhitectură?

Principalele informatii sunt:

- Dovezi ale diverselor perioade de constructie, prin diferente de material, inreruperi ale zidariei,
alaturarea a doua parti de constructie independenta structural una de cealalta, diferente in
alinierea si grosimea zidurilor, si diferente stilistice si de tehnici de constructie.
- Dovezi ale demolarilor partiale ale cladirii, fara sa fie inlocuite de alte constructii
- Dovezi ale prezentei unor deschideri (usi, ferestre, arcade) din imaginea originala a cladirii –
prin analiza zidariei sau indicate de structuri de lemn inca prezente
- Dovezi ale aparitiei ulterioare a deschiderilor prin analiza zidariei
- Dovezi ale modificarii planimetriei prin modificarea compartimentarii, marturia unei foste sau
adaugate deschideri, marturia unei foste sobe, horn sau semineu, marturia exitsentei unei scari,
modificari in decoratie sau modificari ale functiunii incaperilor.

32. Care sunt și pentru ce au fost criticate restaurările lui A. Lecomte du Nouy?

Sf. Dumitru, Craiova: demolare + reconstruire arbitrară

(1889 – 1893)
Vechea Mitropolie, Târgovişte: demolare + reconstruire
arbitrară (1890 - )
Sf. Trei Ierarhi, Iaşi (1882): modificări la turle
(supraînălţare), modificare a contraforturilor, reconstruire a
bolţilor pridvorului la o cotă inferioară, demolare
(clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (sala
gotică)
Sf. Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare + reconstruire
arbitrară (1890 – 1904)
Mân. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea
palatului Episcopal în stil neo-romanic, înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de parament,
extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor
prin adăugarea unui coronament metalic (1875 – 1880

Motivul pentru care aceste restaurari au fost criticate este exitsenta operatiilor de demolare si inlocuire
a unor piese originale ale monumentelor. Nuoy a fost acuzat ca a suprimat istoria edificiilor, ca a stres
istoria si arta romaneasca si ca a inlocuit-o cu viziunea proprie despre cum ar fi trebuit sa arate
monumentul. In urma controverselor provocate de lucrarile lui A. Lecomte du Nuoy, la Bucuresti au avut
loc proteste si s-a infintat un comitet de rezistenta pentru apararea de la distrugere a monumentelor
istorice. George Sterian, membru al acestui comitet, afirma ca “a restaura un monument degradat este a
pastra din acel monument tot ce se poate pastra” . Alte doua personalitati care l-au criticat pe Nuoy au
fost Regina Maria si Mihail Kogalniceanu.

33. . Care sunt argumentele în favoarea protejării monumentelor antichității romane invocate de
către Raffael Sanzio în scrisoarea adresată Papei Leon X? Ce rămâne actual dintre acestea?

In scrisoarea sa catre Papa Leon X, Rafael explica intelegerea pe care a capatat-o asupra monumentelor
Antice si afirma ca “Noua Roma este toata facuta cu varul extras din marmurele antice.”
Unul dintre argumentele protejarii monumentelor antice este datoria oamenilor de a-si iubi parintii si
patria, pe care Rafael o invoca. El considera ca iubirea fata de Roma (pe care el o numeste patria tuturor
crestinilor, candva atat de puternica incat oamenii incepusera sa creada ca promisa eternitatii) ar trebui
exprimata prin conservarea imaginii orasului atat cat este posibil.
Un alt argument care face trimitere tot la iubirea de patrie, Farael afirma ca locuitorii Romei au
contribuit la distrugerea sa, cand ei trebuiau sa-si asume rolul de parinti ai orasului, si sa protejeze
“aceste ramasite lipsite de aparare”.
Nu in ultimul rand, Rafel spune despre Roma ca este “aceasta nobila cetate ce a fost regina a lumii si
care este in mod lamentabil ruinata si vandalizata”. El sustine ca protejarea monumentelor va readuce
Roma la stadiul sau initial si la maretia sa initiala, cu posibilitatea de o intrece, prin folosirea
monumentelor antice ca obiecte de studiu in vederea evolutiei. Acesta scrie in scrisoarea lui catre papa
“Prin conservarea exemplului anticilor, Sanctitatea Voastra va incerca a le egala si a le depasi.”
I