SUBIECTE REZOLVATE

-PROTECTIA PATRIMONIULUI-

1.Analizați Palatul și domeniul Mogoșoaia sau Columna lui Traian prin prisma teoriei lui
A. Riegl referitoare la monumentul istoric și valorile memoriale ale monumentului istoric.
Austriacul Alois Riegl a fost un istoric de arta, un director al unei sectii a muzeului
Imperial de Artä decorativa, conservator general al Comisiei centrale a monumentelor
istorice din Imperiul austro-ungar si insarcinat sä elaboreze o nouä lege de protejare a
monumentelor. De asemenea a fost un restaurator.
Unul dintre lucrurile care fac din lucrarea sa un pilon al teoriei moderne a monumentului
istoric a restaurärii este faptul cä Alois Riegl este primul care remarcä felul in care se
naste un monument istoric si demonstreazä cä de fapt existä simultan monumente
monumente istorice.
Prin monument se intelege o operä creatä de mâna omului edificatä in scop precis, de a
conserva pentru totdeauna, in generatiile viitoare memoria anumitor actiuni sau a unui
anumit destin. Prin aceste afirmatii, putem incadra Palatul si domeniul Mogosoaia
intr-un mare monument istoric.
Putem spune ca Palatul Mogosoaia, este un artefact care a fost creat de mana omului
pentru un anumit mesaj precis si reprezinta un gest care face ca monumental Mogosaia
sa fie o structura incarcata cu semnificatii. Il putem numi artefact deoarece Alois Riegl
arata ca exista si o alta categorie de artefacate, adica structurile arhitecturale care au
fost ridicate pentru a satisface nevoi practice, precum nevoia practica pe care o
indeplineste Palatul si domeniul Mogosoaia, cea de resedinta in trecut. Putem incadra
acest artefact intr-un monument istortic datorita constatarii lui Alois Riegl, care spune ca
toate acestea sunt o prezenta in societatea omeneasca ce reprezinta mai mult decat o
consistenta tehnica ( asa cum o considera Violette-le-Duc), mai mult decat creatia unui
creator sim ai mult decat adunarea unor contributii in decursul timpului.
Palatul si domeniul Mogosoaia reprezinta un monumentic istoric ce este proiectia in
substanta constructive a valorilor societatii.
Alois Riegl aratä existenta monumentului ca structurä aprioricä incärcatä cu semnificatii
a monumentului istoric ca structurä creatä nu pentru rememorare, dar care, in timp, s-a
incärcat cu semnifica!ii valori de rememorare, ca un proces istoric, iar de aceea Riegl
spune ca trebuie folosita sintagma de “monument istoric” pentru a structura subiectului
unui proces decurs in timp. Deci putem spune ca, acest monument istoric construit in
cel mai pur stil brancovenesc a suferit, de-a lungul istoriei sale, numeroase distrugeri si
a fost folosit in fel si fel de moduri, incarcandu-se cu semnificatii si valori de rememorare
precum trecerea in posesia otomanilor, care au transformat palatul in han. De
asemenea, cladirea a fost, in timpul revolutiei din 1821, tabara pentru pandurii lui Tudor
Vladimirescu. In cele din urma, chiar inainte de Primul Razboi Mondial, palatul a devenit
loc de intalnire pentru marile personalitati ale vremii, datorita Marthei Bibescu, poeta si
memorialista si-a folosit toate resursele de care a dispus pentru a face acest lucru.
Tot Riegl adirma faptul ca trebuie adoptata o lege de protejare a acestor monumente,
precum si domeniul Mogosoaia este si el protejat ca monument istoric, deoarece
monumentele istorice sunt cele mai numeroase in categoria monumentelor si precum si
Palatul Mogosoaia in decursul timpului, el a fpst ridicat cu scopul precis de rememorare
a unui anumit aspect si astfel de incarca cu noi valoiru de rememorare si cu noi
semnificatii.
De aceea, o lege de protejare trebuie sä se refere la monumentele istorice pentru cä
aceste monumente istorice, precum Palatul si domeniul Mogosoaia sunt expresia
interesului public in timp ce monumentele sunt doar expresia unui interes privat. De
aceea in present, Palatul Mogosoaia a devenit interes public cu functiunea de muzeu,
precum si restul cladiriilor din domeniu, precum restaurantul.
Privind prin perspectiva de analiza a lui Aldo Riegl el descopera ca o valoare a
monumentului istoric este rememorarea care leaga artfeactul de trecut, precum si
Palatul Mogosoaia, devine un monument istoric public, datorita trecutului si prin
valoarea de vechime a Palatului devenind o manifestare nemoderna a monumentului
istoric si astfel valoarea de vechime comunicä foarte bine cu multi oameni färä ca
acestia sä aibä nevoie de cunostinte aprofundate de istorie.
De asemenea Formele prin care vechimea isi manifestä prezenta sunt vizibile si nu cer
o pregätire anterioarä in cee ace priveste Palatul Mogosoaia, spre exemplu se poate
observa in fatadele cladirilor din domeniul Mogosoaia lipsa de completitudine a acestor
monumente care reprezinta vechimea si prestigiul cladirilor.
Totodata se poate observa valoarea de rememorare intentionata, ce reprezinta o
valoare cu care a fost inzestrat de la inceput Palatul Mogosoaia, cel de adunare publica,
de comemorare pot spune.
O alta valoare pusa in evidenta de Riegl este cea de contemporanitate, valoare care
plaseaza domeniul Mogosoaia in present prin utilizarea monumentului util societatii si
prin valoarea artistica, satisfacand nevoii artistice contemporanitatii prin transformare
Palatului in muzeu.
De asemenea prin aceasta analiza, putem sa ne dam seama cu ajutorul a ce ne-a lasat
Aldo RIegl modul in care acest monument istoric poate fi protejat. Desi Reigl spune ca
valoarea de vechime se contrazice cu valoare de arta, in acest caz, concluzia este ca
Palatul ca si monument istoric este intruchiparea artistica si de vechime.

2. Comentați restaurarea bis. Sf. Anton - Curtea Veche sau a bis. Kretzulescu punând
accentul pe corespondența dintre doctrina contemporană și problematica majoră a
restaurării monumentului.
In cee ace priveste Biserica Sf. Anton, decoratiile nu puteau fi realizate, dacä nu exista
intentia ca intreg edificiul sä fie läsat apparent, ca un efect plastic generat de acest
dialog cromatic dintre cärämidä ceramicä smältuitä si zidäria de piaträ.
Stäntul Anton de la Curtea Veche reprezinta o restaurare care indepäneazä "haina"
neo-goticä a lui Schlatter arätând paramentul tipic perioadei secolului 16 si 17. care
aratä expresia romantismului (lezene- adicä pilastraturä, cornise de facturä neogoticä, o
turlä occidentalizatä). Iar in acelasi timp, el a arätat prin trotuare läsate la nivelul de
cälcare, urmele fostelor constructii, care au existat pentru anumite etape in jurul
nucleului arhitectural de secolul din sec. 16.
De asemenea Biserica reprezinta o exemplificare foarte bunä articolului 11 a Cartei,
care atrage atentia cä nu trebuie indepänate straturi, dacä nu avem siguranta cä ceea
ce expunem este intr-o bunä stare de conservare si este valoros, in raport cu ceea ce
s-a decopertat.

3.Care sunt trăsăturile esențiale care dau măsura autenticității monumentului istoric?
Exemple pentru ilustrarea autenticității unei restaurări.
În Carta de la Venetia autenticitatea este parte a valorii monumentului istoric.
In 1883, când acest cuvânt a fost adus in opinia publicä de Camillo Boito, autenticitatea
descria (ceea ce in conceptia lui Camillo Boito era structura valoricä a monumentului)
pästrarea succesiunii interventiilor in timp asupra monumentului, deci avea pentru
Camillo Boito o origine istoricä. Pentru el, era autentic acel monument care isi pästrase
toate etapele prin care trecuse in istoria sa. Aceasta era o caracteristicä de proces.
Se observä cä in Carta de la Venetia se vorbeste despre autenticitate ca pane a
valorilor.
Michael Crichton (autori de romane SF) vorbeste despre aceastä aplecare spre
autenticitate a omului modern. In romanul säu "Timeline" aratä o situatie in care un grup
de contemporani se trezeste prin secolul 18 astfel comenteazä despre autenticitate. El
spune" Autenticitatea va fi cuvântul forte al secolului 21." Prin descrierea ambientului de
la stärsitul secolului 20 spune cä orice in lumea modernä poate fi väzut ca echivalentul
unei grädini pe plan prestabilit, unde totul este plantat dispus pentru efect. El spune cä
atunci când se merge sä se viziteze anumite locuri se merge pentru a se vizita alte
vremuri nu alte locuri." Ne dorim ca locurile sä fie doar autentice."
Se poate spune cä acest interes pentru autenticitate se regäseste in rädäcinile civilizt!iei
noastre crestine. Este o primä idee cä autenticitatea poate fi ceva de care sä ne
convingem in mod direct.
Prin urmare, in spectrul patrimoniului arhitectural avem de-a face cu o autenticitate,
care derivä dintr-o serie de valori ale monumentului (valori care träiesc in diverse
substantializäri), cu diverse caracteristici :
- materie-substantä,
- functiune,
- din tehnici (dupä modul in care au fost puse in operä materialele) traditiile asociate
acestor tehnici - din formä, care este purtätoarea mesajului operei arhitecturale
Încetul cu incetul, acestor valori care tin de materie, context mesaj, li se adaugä alte
valori ale monumentului (cele asociate din spectrul patrimoniului intangibil), precum :
- credintele asociate monumentului
- elemente de patrimoniu imaterial pelerinajele, legendele
Se poate spune cä testul autenticitätii patrimoniului arhitectural este de fapt mecanismul
care testeazä corespondenta neviciatä dintre aceste valori ceea ce resimte omul din
comunicarea pe care aceste valori o transmit.
Comitetul Patrimoniului Mondial, intr-un document 'The Operational Guidelines" (ghidul
operational) amplificä aceste documente, considerând cä autenticitatea unui monument
istoric stä nu doar in cele 4 dimensiuni, dar stä in 7 criterii :
- formä design
- in materie substantä
- in folosintä si functiune
- in traditiile si tehnicile de constructive
- in sistemele de administrare (mai ales acolo unde este vorba de patrimoniu
teritorial) 6- in amplasament si mediul inconjurätor
- in dialectele si formele de patrimoniu imaterial asociate monumentului 8- in
spiritualitate sentimentele pe care le induce (neviciate)
Deci, aceste dimensiuni ale autenticitätii se dubleazä. Prin analizarea felului cum au
evoluat lucrurile, se poate spune cä dimensiunile autenticitätii se vor amplifica in
continuare. Oamenii väd mai multe valori la monumentele pe care le pretuiesc.

4.Care este motivul pentru care C. Boito solicita marcarea distinctivă a intervenției? În
ce fel sugera el că se poate face acest lucru?
Se observä in restaurare cä pentru respectul autenticitä!ii, C.B considerä marcarea
interventiei ca lucrul cel mai important.
In primul rând cere o reducere a interventiei la ceea ce este indispensabil, iar in al
doilea rand atunci când se fac aceste interventii acestea trebuie sä fie marcate ca opera
contemporaneitätii.
Avem reluarea ideii lui Adolf Gideon din 1839 unde se facea apel la o interventie
potrivitä gradualä a nevoilor. Camillo Boito reia aceastä idee cä este mai bine sä
consolidezi decât sä repari, este preferabil sä repari decât sä restaurezi si astfel ajunge
sa recomande 9 modalitati de marcare distinctive a interventiei contemporane:
1. diferentierea stilului (un exemplu il reprezinta Parlamentul bavarez de la
Munchen cu reparärile dupä al doilea räzboi mondial ce aratä diferen!a de stil)
2. diferenta materialului (precum partea Colosseumu-lui consolidatä de Valadier
unde a fost folosita cärämidä in locul pietrei de travenine)

3. simplificarea figurilor sau stilizärii ornamentatiei in partea in care s-a intervenit

(spre exemplu restaurarea de la arcul lui Titus a lui Valadier in partea
reconstituitä, interventia a fost marcatä printr-o rttinere a decoratiei, coloanele nu
mai au canelurile pe care le aveau in formula initialä)
4. expunerea pärtilor suprimate într-un loc din apropierea monumentului ( exemplu,
restaurarea de la Palatul Dogilor din Venetia unde coloanele capitelurile care au
fost inlocuite au fost dispuse spre vizitare intr-unul din spatiile de la parter)
5. inscriptionarea datei restaurärii sau marcärii elementelor reintregite cu un semn
conventional.
6. posibilitatea unor epigrafii descriptive care Sä insoteascä monumental (ca de
exemplu o constructie de la Passau unde culoarul de acces cätre curtea
interioarä este folosit pentru a descrie istoria evolutia monumentului astfel încât
vizitatorul ca sä se inteleagä ce a fost vechi ce este nou)
7. descrierea interven!iilor descrierea prin text imagine a interven!iilor prin panouri
explicative
8. notorietatea interventiei existä restauräri atât de bine cunoscute in cât se
documenteazä prin notorietate (precum completarea marchetäriei de piaträ la
Santa Maria del Fiore prin proiectul propus de Emilio De Fabris realizatin 1870)
Toate aceste detalieri sunt expresia convingerii lui Camillo Boito cä :
- restaurarea trebuie sa urmäreascä autenticitatea
- autenticitatea este, de fapt, reprezentatä de interventiile in decursul timpului
- vizibilitatea acestor interven!ii sunt esen!iale pentru respectul autenticitätii
Ce este de retinut este aceastä aplecare atentä asupra problemei marcärii interventiei
ca sursä de pästrare a autenticitätii. Am putea spune cä principiile de restaurare ale lui
Camilo Boito sunt in ordine :
- pästrarea patinei si a märturiei istorice
- pästrarea interventiilor realizate in decursul timpului asupra monumentului
- un refuz net in raport cu restaurarea stilisticä a unitätii de stil
- o demonstra!ie convingätoare a suprema!iei prezentului asupra trecutului ca sursä a
legitimitätii restaurärii

5.Principalele îndatoriri stabilite prin legea română pentru proprietarul unui monument
istoric.
Spre deosebire de Conventia patrimoniului mondial, care vorbea de o valoare
universalä exceptionalä, in acest caz nu se mai poate vorbi de o valoare universalä prin
simplul motiv cä se discutä despre o Conventia Europeanä.
Obligatiile pe care si le-au luat statele semnatare .
- sä ia mäsurile necesare inventarierii in vederea protejärii acestui patrimoniu
- sä aibä la dispozitie un sistem de autorizare a interventiilor asupra constructiilor,
care sä poatä proteja patrimoniul sä existe obligativitatea autorizärii pentru orice
interventie / se existe obligativitatea proprietarului de a cere un aviz pentru interventiile
asupra monumentului - pentru situatiile de demolare construire.
- sä aibä un sistem legislativ care sä permitä exproprierea bunurilor de patnmoniu,
atunci când aceasta este ultima solutie pentru salvarea acestora
- sä existe un mechanism, prin care sä se instituie facilitäti fiscale, care sä
incurajeze conservarea patrimoniului de cätre proprietari
- atunci când se justificä, se poate obliga proprietarul unui monument istoric sä
facä lucräri in vederea conservärii acestuia
Aceastä conventie este cunoscutä ca o conventie care implementeazä "conceptul de
conservare integratä". Statele se angajeazä sä adopte o politicä de conservare
integratä.
Conservare Integratä, nu este doar o detaliere pur stiintifica, ci una care devine o
obliga!ie juridicä.
Statele se obligä :
- sä includä Protectia patrimoniului in obiectivele majore ale dezvoltärii urbane a
amenajärii teritoriului.
- sä promoveze programe de intretinere si restaurare
- sä facä prezentä conservarea, promovarea punerea in valoare a monumentelor
istorice in politicile de mediu, ale culturii, ale amenajärii teritoriului urbanismului.

6.Care sunt cele mai importante moșteniri transmise doctrinei contemporane a

restaurării de către teoria și practica lui Viollet le Duc ? De ce?
Mostenirea pe care ne-o lasä Violette-le-Duc e legatä de pledoaria pe care o face el
pentru cercetarea monumentului e vorba de o cercetare plecând de la metode stiintifice
dar modeme. El chiar face o pledoarie pentru folosirea la acel moment foarte modem de
tehnici de fotografiere.

El spune cä "atentia trebuie sä fie acordatä oricärui vestigiu care indicä o anumitä
dispozitie arhitecturalä" in cercetarea monumentului el vede calea pentru a descoperi
acea legäturä logicä obiectivä dintre pänile edificiului care poate sä conducä la
descoperirea logicii globale implicit la restaurarea edificiului.
E o idee pe care se reia si in ideile altor teoreticieni ai restaurärii = cä restaurarea
exclude ipoteza cä pânä la urmä cercetarea de care vorbea Violette-le-Duc este calea
de a asigura o cunoastere obiectivä a monumentului.
Pentru prima datä, cineva spunea cä inainte de a face orice asupra edificiului (de a
intreprinde orice fel de actiune asupra edificiului) trebuie sä-l cunosti prin investigare
foarte amänuntitä.
El spune 'in constitutia medievalä orice portiune a lucrärii indeplineste o functiune
suportä o actiune. Actiunea restauratorului trebuie sä plece de la intelegerea acestor
func!iuni actiuni reac!iuni pe care le indepline$e fiecare parte a edificiului. Nu trebuie
(spune el) sä inceapä o restaurare tärä a în!elege ce se intâmplä in monument."
Face comparatia cu un chirurg care inainte de a opera trebuie sä stie ce se mtâmplä in
locul opera!iei care sunt consecintele imediate si indepärtate ale opera!iei, mai
degrabä decât procedand la intâmplare (adicä tärä cercetarea edificiului) el trebuie sä
nu o indeplineascä."
Fäcând comparatia cu medicul - trebuie sä lase pacientul sä moarä decât sä-l ucidä.
Desigur cä este o o formä polemicä de a spune lucnuri de a sublinia importan!a
cunoasterii edificiului. Aceastä cunoastere a edificiului nu era una academicä,
scolasticä.
Violette-le-Duc a restaurat o multime de edificii. El a motivat prin teoria practica sa
numerosi arhitecti sä urmäreascä aceastä idee acest principiu al restaurärii stilistice, a
unitätii de stil.
Avem de-a face cu o serie de arhitecti care se inscriu in ceea ce am putea spune de
restaurare a lui Violette-le-Duc.

7.Zona de protecție a monumentului istoric în legislația din România. Cum se instituie,

cum se delimitează, ce consecințe administrative, urbanistice și tehnice atrage după
sine.
Trebuie sä existe o procedurä prin care, din toate constructiile din Romania, sä fie alese
acelea care au acea valoare de märturie cultural-istoricä semnificativä.
Acest proces de selectie se numese "procedurä de clasare"— asezarea regimului de
protectie consacrat de lege in Romania pe umerii proprietarului administratorului de
monument istoric. Aceastä "procedurä de clasare" mai definese un lucru (nu doar unul
care inträ in categoria monumentelor istorice) vecinätatea care ii este atasatä / zona de
protectie constituitä pentru a-l feri de influente negative din perspectiva conservärii fizice
a monumentului sau din perspectiva mesajului transmis prin percepere vizualä. Zona de
protectie se delimiteazä pe repere topografice geografice sau urbanistice.
Legea introduce o prevedere, cu caracter tranzitoriu, spunând cä pânä când se poate
delimita foarte bine in baza unor studii bine fundamentate aceastä zonä de protectie, se
considerä a fi zona de protectie :
- ceea ce se gäseste intr-o limitä de 100 de m depärtare de bunul imobil clasat ca
monument istoric, dacä acesta se gäseste in localitäti urbane.
- o limitä de 200 m dacä monumentul istoric se gäseste intr-o zona rurala - o limitä
de 500 de metri dacä monumentul se gäseste in afara localitätii.
- zona de protec!ie se introduc prevederi prin reglementäri urbanistice menite sä
protejeze monumentul: - interzicerea construirii mai inalt decât o anumita inaltime
stabilita in functie de zona.
- interzicerea construirii mai aproape decât o anumita distanta in functie de zona,
in România existä aproximativ 20.000 de structuri arhitecturale monumente istorice.
Procedura prin care o clädire, in baza constatärii valorii sale cultural-istorice, devine
monument se numeste "clasare".

8.Care este motivul pentru care J. Ruskin nu accepta intervențiile la construcțiile

istorice și-l critica pe Viollet le Duc pentru restaurările sale?
John Ruskin este un filozof, un nepractician al arhitecturii restaurärii, dar un om cu o
putemicä influentä in societatea britanicä a vremii.
Scrie ln lucrärile sale "Cele sapte lämpi ale arhitecturii" si "Pietrele Venetiei" si vorbeste
in conferintele sale despre misiunea socialä a arhitecturii criticä felul in care se
restaurau monumentele pe continent la jumätatea secolului XIX. Criticä in mod direct
teoria pe care o expunea Violette-le-Duc.
Deci, ceea ce considerä el a fi arhitectura este constructia cu caracter, cu putere, cu
misiune memorialä. Aici se simte prima diferentä intre viziunea lui Ruskin si a lui
Violette-le-Duc.
Violette-le-Duc spunea cä Arhitectura este o actiune rationalä a omului prin care pune in
substanta constructivä acele principii, acele legi preexistente de care vorbea. In schimb
Ruskin spune cä misiunea fundamentalä a arhitecturii e aceea de a ne aduce aminte.
El vede cä sunt douä datorii ale arhitecturii :
- sä creeze opere de arhitecturä care la scara istoriei sä däinuie, adicä sä producä
monumentele pe care le vor admira generatiile urmätoare
- sä pästreze "ca o bijuterie de nepretuit" arhitectura epocilor trecute.
Pentru J.Ruskin important intr-o construc!ie valoarea unei construc!ii stä in vârsta sa. El
spune "Gloria sa stä in vârsta puterea sa evocatoare."
Viziunea lui J Ruskin este cä ceea ce este important in Arhitecturä si relatia noasträ cu
arhitectura este povestea pe care o spun constructiile in ''acel contrast täcut al unora
dintre constructii cu caracterul tranzitoriu al celorlalte lucruri."
John Ruskin aratä cä nu dimensiunea, nu scara este cea care face o constructie sä
devinä arhitecturä sä ne vorbeascä, sä aibä o fortä evocatoare. Ideea cä o casä trebuie
sä fie mare, spune el, pentru a spune cä este si bine construitä este de sorginte
modemä. Este de preferat, zice el, lucrarea cea mai rudimentarä care povesteste o
istorie sau märturiseste un fapt, bogätiei färä sens.
De aceea, plecând de la aceastä conceptie despre arhitecturä el respinge criticä
restaurärile asa cum erau ele definite de teoria lui Violette-le-Duc, pe care de altfel il
apreciazä ca un mare arhitect.
Critica pe care o aduce Ruskin restaurärilor lui Violette-le-Duc nu-l impiedicä pe Ruskin
sä scrie unuia dintre prietenii säi sä invete limba francezä, pentru a putea citi pe acest
mare arhitect care este Violette-le-Duc. Numai cä Intre Cei doi si felul in care väd
interventia asupra monumentului istoric stä o diferentä fundamentalä in ceea ce
inseamnä arhitectura.
Pentru Violette-le-Duc este o formä de manifestare a unei actiuni dictate de ratiune, de
principii preexistente, care face abstractie de urmele trecerii timpului. in timp ce pentru
J.Ruskin arhitectura este crealia unui mester care a träit cândva, o creatie care trebuie
respectatä si in acelasi timp inteleasä ca având acea träsäturä fundamentalä a oricärei
creatii omenesti. (adicä a unei creatii ce nu a fost täcutä de Cel de Sus). Creatia
omeneascä este sortitä sä aibä un inceput un stärsit.
Termenul de restaurare este privit in sensul in care il definea Violette-le-Duc =
restaurarea stilisticä practicatä atunci in Europa câteva table de plumb la timp de
acoperis, câteva frunze si crengi moarte indepärtate la timp din calea unei scurgeri de
apä vor salva atât acoperisul cât peretii de la ruinare". Ceea ce cere J Ruskin este sä
ingrijlm monumentele, cel mult sä realizäm lucräri de conservare nicidecum o
interventie grea, o interventie profundä, cum era cea de restaurare.
Pentru J.Ruskin, restaurarea este distrugerea totalä pe care o constructie o poate
suporta o distrugere in urma cäreia nu pot fi regäsite nici un fel de urme. Este un mesaj
foarte cert, acela de a respinge restaurarea in favoarea unei ingrijiri sau cel mult a unei
operatiuni de conservare, plecând de la ideea cä nu ne putem atinge de opera, de
creatia unei epoci trecute färä a o distruge.

9.Documentul ce definește monumentele istorice din România: cum sunt ele definite și
împărțite în categorii din punct de vedere legal
In 1990, Romania intrã la Conventia Patrimoniului Mondial in 1996, Romania semneazä
Conventia de la Granada a Consiliului Europei.
In 2001, se voteazä legea specialä privind Protejarea Monumentelor Istorice, cunoscutä
ca legea 422/ 2001. Aceastä lege incepe cu definirea cadrului in care opereazä asupra
cäror bunuri are efect aceastä lege. Se defineste monumentul istoric, in aceiasi triadä
de care am vorbit : monument, ansamblu sit.
In definitia din articolul 3 se constati cä se vorbeste despre bunuri imobile (bunurile
imobile sunt terenurile si constructiile care apar!in cuiva).
In definitia monumentului, ansamblului sitului se gäseste aceeasi structurä de la
conventii o parte descriptivä (care spune cum aratä in ce fel este compus) + partea a
doua, care cuprinde valorile culturale pentru care un bun imobil este considerat
monument.
Din perspectiva legii românesti, aceste construc!ii sunt considerate monumente istorice,
dacä au märturii cultural-istorice semnificative.
Definitia din anicolul 3 vorbeste despre dimensiunile valorice ale monumentului,
considerându-le a fi cele arhitecturale, arheologice, istorice, artistice, etnografice,
religioase, sociale, stiintifice sau tehnice.
Avem o categorisire in triadä monument, ansamblul sit. Avem o impärtire pe douä clase
de importan!ä
a) in grupa A sunt monumentele de valoare universalä si nationalä
b) in grupa B monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local
Aceastä prevedere a apärut pentru a ajuta unui viitor proces de descentralizare, in care
autoritätile locale sä fie implicate pentru monumentele de grupa B autoritä!ile na!ionale
sä rämânä implicate pentru monumentele de grupa A.
25% din toate monumentele din România sunt de grupa A 75% din monumentele din
România sunt de grupa B.

10.Documentul ce cuprinde monumentele istorice din România. Structura documentului

și împartirea în tipuri și categorii a monumentelor istorice.
Se cautä lista monumentelor istorice dupä judet / localitate / stradä. Dacä nu se gäseste
acolo inseamnä cä nu este monument istoric, iar dacä se gäseste in listä inseamnä cä
este monument istoric Aceastä listä a monumentelor istorice se gäseste pe net. Este
structuratä pe fascicule - pe judete. In interiorul fiecärui fascicol, este structuratä pe
localitäti in ordine alfabeticä. In cadrul aceleiasi localitäti urmeazä sträzile in ordine
alfabeticä.
Fiecare monument are un cod. Il o structurä arhitecturalä
Dacä ar fi fost o structurä arheologicä, atunci ar fi fost l.
Dacä ar fi fost o casä memorialä sau in cavou ar fi fost Ill.
Dacä ar fi fost o fântânä sau un obelisc, ar fi fost IV)
*m = monument = o clädire individual clasatä ca monument istoric (dacä ar fi fost a =
ansamblu) *Litera A sau B reprezintä clasa de importan!ä a monumentului *20196
numärul de ordine al monumentului.

11.Restaurarea interbelică a bisericii mânăstirii Cozia de către N. Ghika –Budești poartă

amprenta teoriei lui Viollet le Duc, a lui John Ruskin, sau C. Boito? Explicați
Restaurarea lui Nicolae Ghica Budesti la biserica Mänästirii Cozia. Imagine de
constructie la stìrsit de secol 14, care a ajuns la un moment dat sä aibä :
- in loc de turla principalä de peste naos - douä turle oarbe peste pronaos - a fost
tencuitä pe exterior Nicolae Ghica Budesti.
- a eliberat de tencuiala clasicizantä exteriorul bisericii arätând bogätia plasticä
realizatä la sfârsitul secolului 14, dar a pästrat o parte din tencuiala datä jos ca o
mänurie a ceea ce a fost cândva. - a intregit ancadramentul acolo unde trebuia
- a intregit brâul de piaträ care fusese alterat
- a marcat anul interventiei
- a asezat invelitoarea asa cum a fost ea initial direct pe extradosul boltilor
- interventia cea mai interesantä stä in tratarea pridvorului brâncovenesc realizat la
inceputul secolului 18 = il reduce ca inältime pentru a da posibilitatea remarcärii formei
particulare a fatadei de Vest, prin care se aratä volumetria interiorului - un pronaos care
are o boltire cilindricä cu generatoarea paralelä cu axul longitudinal al bisericii, care este
arätat de aceastä cornisä "in dinti de fierásträu" pe fatada de Vest. Gäseste aceastä
solutie ca sä pästreze pridvorul considerând cä epoca brâncoveneascä este creatoare
de valori. Se aratä in acest fel cele douä etape: de secol 14 secol 18.
Interventiile pot fi sistematizate astfel :
- problematica acoperi»lrilor turlelor = restaurarea pällii superioare a edificiilor -II-
problematica consolidärii
- problematica fatadelor (paramentul)
- reintregirea frescei deteriorate s-a täcut printr-un desen cu abordarea unei alte
tehnici. Sunt situatii cä nu se cunoaste cum aratä totul se aflä in zona ipotezei.
Se poate astfel întelege ca sensul si valoarea restaurarii structurale a lui Viollet se
reduc la o pedagogie sau, ai mai bine zis, la o propedeutica. Nu e vorba de a reda unui
edificiu o identitate originara a carei pierdere e iremediabila, înca si mai putin de a face
din el un obiect de delectare estetica, ci numai de a permite ratiunii sa patrunda
structura care confera unei arhitecturi nota culturala proprie. Iata si motivul pentru care
acest rationalism al restaurarii lui Viollet-le-Duc nu-l împiedica în vreun fel pe arhitectul
francez sa vibreze la unison cu Ruskin în fata capodoperelor „goticului frumos”24 si a
diferentelor lor locale.
Aceasta manastire poarta ampreta teoriei lui Ruskin. El spune ca exista doua datorii ale
arhitecturii nationale care nu pot fi ocolite, prima : sa faca astfel ca arhitectura
prezentului sa dainuiasca la scara istoriei, si sa o pastreze, ca o bijuterie de nepretuit pe
cea a epocilor trecute.
Tot el spunea ca atunci când construim, sa o facem ca si cum am
face-o pentru eternitate. Sa o facem nu numai pentru folosinta prezentului; sa fie o
opera pentru care descendentii nostril pentru ca va veni o vreme când aceste pietre vor
fi venerate.
Toata aceasta teorie se regaseste in restaurarea manastirii Cozia.

12. Condițiile puse de Carta de la Veneția conservării ruinelor.

Ruinele trebuie pastrate. Trebuie adoptate masuri pentru conservarea protectia
permanenta a caracteristicilor lor arhitecturale precum a obiectelor ce au fost
descoperite."
 Arheologii fac o Cercetare arheologica pentru a da de urma informatiei istorice
cum poate fi extrasa din intelpretarea sapaturilor si din analiza obiectelor gasite.
Dar problema conservarii punerii in valoare a structurilor arhitecturale pe care
le-au gasit nu este de competenta lor.
Prin urmare, articolul 15 este un bun indrumar pentru arhitec, cu privire la ce trebuie
cum trebuie sa fie pus in valoare ceea ce arheologii au gasit.
Se spune : conservare, protectie apoi masuri pentru a facilita intelegerea
monumentului
A conserva a proteja ceea ce au decopertat arheologii, deseori se realizeaza prin
frumoase interesante structuri la suprafata.
A facilita intelegerea momentului (mai ales in conditiile tehnicii contemporane)
devine o activitate consistenta.
Articolul 15 interzice msa foarte net once lucrare de reconstituire.
Se observa umbra lui Cesare Brandi, care arata ca ruinele au in substanta lor prea
putina valoare estetica, care era singura ce putea sa sugereze acea unitate potentiala a
monumentului. Atunci, Carta de la Venetia spune prin articolul 15 ca :
Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsa aprior. Este permisa doar anastiloza,
adica reasamblarea partilor existente dar dezmembrate (acele piese care initial au
format un zid, o coloana, un stâlp care s prabust sunt apoi reasamblate in pozitia
initiala cu material de completare, care trebuie sa fie marcat distinct)."

Desigur ca acum pot fi reconstituiri grafice, tridimensionale dar reconstituirile

arhitecturale sunt interzise de Carta de la Venetia.
- imagine = reconstituire grafica a Acropolei Atenei.

Aceasta interdictie a reconstituirilor nu se aplica acelor monumente care au ajuns

intr-o degradare importanta ca urmare a unor dezastre naturale sau umane
contemporane.
in articolul 15 este vorba despre sapaturile arheologice de produsul acestor sapaturi
arheologice (ruinele monumentelor antice).
Atunci când este vorba de distrugeri generate de dezastre (cum este catedrala de
la Bistrita care a ars sau de hala de tesaturi de la Ypres care a fost degradata dupa
primul razboi mondial) =
Aici este vorba despre o abordare perfect justificata legitima pentru repararea in scurt
timp al unei distrugeri accidentale si nedorite.
Articolul 15 nu se refera la aceste reconstituiri, care nu fac decât sa repare un
accident al istoriei nu intervin asupra proceselor lungi pe care istoria le regenereaza in
degradarea constructiei.
Ex = anastiloza in forul Roman pe panea istorica pe partea de completare
— templul Atenei Nike cu anastiloza marcata intre piesele originale cele de completare.

13. Definirea restaurării în Carta de la Veneția. Scopul restaurării, fundamentele și

limitele deciziilor din restaurare; unitatea de stil în restaurare.

Art9 - Un prim lucru pe care il aduce acest anicol este clarificarea diferenței dintre
conservare si restaurare. În vorbirea curentă nu se face o mare deosebire.

- atentionează faptul că restaurarea este o operatie ''extrem de specializată", adică

face recurs la mai multe specialități (in echipa de restaurare vor exista mai multi
specialiși)
- restaurarea trebuie să aibă un caracter excepțional, in sensul in care trebuie sá
facem ca monumentele să nu ajungă să fi restaurate (pentru că restaurarea presupune
că monumentul a ajuns intr-o situație când s-a pierdut o parte din substanta sa)
- defineșe restaurarea se intelege, de fapt, unde este diferenta intre restaurare
conservare.
"Scopul restaurării este de a păstra si de a revela valoarea estetică istorică a
monumentului se bazează pe respectul materialului original a documentelor autentice."
Pentru a intelege mai bine această definitie a restaurării este mai sá impăllim
această frază in trei (pentru că există trei idei) :

-1. "restaurarea inseamnă a păstra si revela valori" = această idee repetă, de fapt, ceea
ce a spus Camillo Boito, atunci cand constata că in intervenția asupra monumentelor
istorice există o complementaritate intre conservare si restaurare.
Scopul restaurării este simultan de a păstra de a revela valori, ceea ce
inseamnă că a păstra inseamnă conservare si a revela inseamnă a evidentia valori.
Spre deosebire de conservare :

- restaurarea arată valori necunoscute sau ne-vizibile pană in momentul

intervenției = aici stă specificitatea restaurării.
- mai există un lucru major de diferentiere fată de conservare, (care este mai
degrabă, o operațiune tehnică ce presupune identificarea unor probleme de ordin
tehnic) scopul restaurării stă in "a păstra revela valori" = prin urmare, restaurarea
presupune identificarea unor valori.
in cazul conservării există o problemă unidimensională sau mai multe probleme
unidimensionale, care tin de activarea pe substanta monumentului a unor factori care
conduc la degradarea acestuia (factori biologici, atmosferici, umani). Stoparea acțiunii
acestor factori este de ordin tehnic relativ simplă.(pentru o structură de lemn atacată de
microorganisme se recomandă un anumit tratament biocid).
Prin urmare, conservarea este o problemă de natură tehnică care se poate rezolva
prin instrumente tehnice.
Restaurarea insă presupune identificarea unor valori.
Restaurarea presupune mai multe specializări care sunt determinate de specificul
interventiei de restaurare (care stă in identificarea valorilor monumentului). Pentnl a
identifica valorile monumentului, arhitectul trebuie să facă apel la cunostintele
arheologului, istoricului, fizicianului, inginerului structurist, chimistului, biologului,
istoricului de artă.
Prin urmare, prima idee este cea a legăturii dintre restaurare esența de valori a
monumentului aici stă in specificul restaurării.

valori estetice istorice" = este ceea ce a spus Cesare Brandi in teoria restaurării
acea dualitate a monumentului istoric.

-3 Cum sunt căutate aceste valori cum sunt identificate ?

Ele sunt identificate in interiorul substantei monumentului prin cercetarea directă a
monumentului cu ajutorul informatiilor pe care le aduc documentele autentice.

Prin urmare, avem de-a face cu două modalităti de cercetare :

-a) cercetarea directă care se face pe monument care are beneficiul că ceea ce se
găseșe prin investigație este adevărat original (este istoric)
-b) cercetarea indirectă prin intermediul studiului documentelor (text, grafice) despre
monument, dar la care trebuie atestată autenticitatea.
Proba autenticitătii documentelor este verificarea corespondenței dintre informatiile pe
care le avem de la documente cu situatia de pe teren (adică cu monumentul istoric).
Atunci cand există tot acest studiu istoric al monumentului se vor lua decizii de
restaurare. Articolul 9 spune in continuare că aceste decizii de restaurare trebuie să se
oprească acolo unde nu mai există informatii se intră in terenul ipotezei.
Restaurarea trebuie să se oprească acolo unde incepe ipoteza. lar in acest caz, orice
lucrare suplimentară ce este indispensabilă, trebuie să se distingă de compoziția
arhitecturală trebuie să poarte amprenta contemporaneitătii.'
Si această frază este util să o impăllim in câteva părți.
- există o logică a deciziei in restaurare, care se bazează pe informație certă ș, prin
urmare, restaurarea este despre certitudini.
Dincolo de certitudini nu se mai continuă cu lucrări de restaurare (primul care a vorbit
despre acest lucru a fost Cavaceppi, care vorbea despre capacitatea de restaurare a
structurilor antice).
In interventia asupra monumentelor istorice (dincolo de păstrarea revelarea
valorilor) avem, de cele mai multe ori, nevoie de lucrări suplimentare, care fac
monumentul folosibil in societatea contemporană.
Articolul 9 atrage atenția asupra acestui fapt că astfel de lucrări suplimentare
trebuie să fie : - absolut indispensabile (să fie utile monumentului)

- să se distingă in raport cu restul constructiei istorice prin amprenta

contemporaneității (prin marcare)
Articolul 9 se incheie cu mentiunea că restaurarea trebuie precedată urmată de
studii arheologice istorice ale monumentului.
Se detaliază cum se ajunge la decizia tehnică de restaurare plecând de la cunoașerea
valorilor istorice estetice ale monumentului.
in realitate, restaurarea incepe printr-o faza de studii prelimmare, care urmăresc să
identifice valorile monumentului istorice estetice. Este vorba de studiile istorice
arhitecturale ale obiectului de restaurat.
Pentru arhitect este vorba de o munca de organizare, de cercetare, o
contributie tehnică (prin traducerea informatiilor despre monument m solutii tehnice)
o muncă de creație pentru că monumentul să fie adecvat cerințelor contemporane
(acele lucrări suplimentare care poartă amprenta contemporaneității).
Legea cere ca pentru orice lucrare de restaurare să se emită un aviz al
Ministerului culturii să se elibereze o autorizatie de construire din partea autoritătilor
centrale. Legea 50 privitoare la autorizarea construirii spune că aceste documentatii
care fac subiectul autorizării trebuie să fie semnate de un arhitect.
- imagini Gurasada si Boyana constructii care au două expresii plastice
Lucrările de restaurare (pentru că se referă la valori) presupun evidentierea
acestor valori astfel că uneori au si un aspect ciudat.
Această situatie provine chiar din specificitatea restaurării, care este dată de scopul
restaurării (acela de a arăta - a revela - valorile istorice si estetice ale monumentului).
.

* Articolul 10 tratează una dintre problemele imponante revelate de practica interventiei

la monumente istorice problema tehnicilor de consolidare.
 In Carta de la Atena din 1931 se dădea ca un principiu unanim acceptat
folosirea tehnicilor modeme de consolidare (cimentul portland si betonul armat
erau soluțiile performante). Practica a arătat că nu a fost asa.
in carta de la Venetia, anicolul 10 este mai ponderat face o analiză subtilă a
problemei solutiilor care trebuie să fie luate in consideratie.

Acolo unde tehnicile traditionale se dovedesc inadecvate, consolidarea unui

monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare
constructie a cărei eficacitate a fost demonstrată șiințific probată de experiență."

Articolul I O propune ca acolo unde există o problemă de consolidare să se incerce

intâi tehnicile traditionale. Dacă nu poate fi rezolvată - atunci tehnicile contemporane de
conservare constructie trebuie să fie folosite in măsura in care au fost demonstrate
stiintific, dar care au fost probate de experiență, astfel încât monumentul să nu fi pus in
situatia unui cobai.
Nu se poate risca distrugerea monumentului de ceva ce s-a dorit să îi facă bine.
Proba experienței este esentială in cazul folosirii tehnicilor de consolidare.
Acest articol 10, care se referă la consolidare, se găseșe in cadrul capitolului de
Restaurare.
Prin unnare, termenul de consolidare nu trebuie inteles in această situatie in
acceptiunea sa curentă / banală. In situatia monumentelor istorice, problema tehnică a
consolidării nu este suficientă.
Monumentele istorice au deseori structura lor drept principală componentă a
valorilor istorice estetice.
Ex = Catedrala Notre-Dame, Stănta Sofia, Parthenon nu se face distinctie intre o
structură care ar fi menită să mentină in picioare nișe valori arhitecturale total diferite.
structura este parte a valorilor istorice si estetice ale unui monument istoric.
De aceea, pentru rezolvarea tehnică a stabilității constructiei, nu se poate adopta
orice solutie tehnică de asigurarea a stabilitătii.
De aceea, prima dată se apelează la tehnicile traditionale. Folosirea tehnicii
moderne nu poate face abstractie de principiile pe care le arată articolul 9. Astfel, există
.
consolidare ca operațiune tehnică in care aspectul felul in care se rezolvă
problema tehnica contează foarte putin in cazurile obisnuite o restaurare
structurală in cazul monumentului istoric.
Acest termen a fost adus pentru prima dată de profesorul Carbonara, iar in România a
fost introdus folosit ca un concept de profesorul Cismigiu.
Ca urmare, in ce priveșe consolidarea - aceasta nu este o abordare tehnică, ci
este o abordare de restaurare a structurii ca parte a a valorilor monumentului.
Aceasta inseamnă că in selectia materialului, a tehnicii a modului in care acestea
sunt puse in operă = se va rapona la valorile istorice si estetice ale edificiului istoric.
*Articolul 11 tratează o altă problemă crucială a restaurării etapele / perioadele din
care rezultă edificiul istoric
"Trebuie respectată contributia valoroasă a tuturor perioadelor ce au
contribuit la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind un scop al
restaurării."

Ca regulă generală nu se indepărtează straturi care acoperă alte straturi =

contravine principiului de a păstra toate perioadele.
Dar se poate face acest lucru, atunci când :
- există o diferentă majoră intre o valoare mică a ultimului strat (care este
indepărtat), in timp ce in spatele lui este un strat de mare interes dpdv istoric, arheologic
sau estetic.
- starea de conservare a statului care va fi expus trebuie să fie suficient de bună,
astfel încât să nu se nănuie atunci când este expus aceste valori de ordin estetic să nu
fie afectate in mod major de situația in care a fost.
Această situatie se vede frecvent la fresce.
*- imagine Bolnița ? Bistriței unde se observă un strat de frescă ce a acoperit un strat de
frescă anterioară.
Problema este pentru a se realiza un nou strat de frescă pentru ca tencuiala pregătită
(pentru aplicarea frescei) să adere la zid se lovea cu ciocanul (se bucearda) fresca ce
unna să fie acoperită, astfel încât noua tencuială să adere la perete.
Prin urmare, a da la o parte fresca de secolul 18, poate să conducă la situația in care se
poate obline imagmea denaturată si deteriorată a unei fresce anterioare.
Mai este o problemă = trebuie făcut un raport de evaluare intre stratul care este
vizibil trebuie indepănat si stratul din spatele acestuia din perioada anterioară care ar
putea fi expus.
Pentru a fi siguri că gradul de subiectivitate este redus, această evaluare a
importanței elementelor implicate in decizia de eliminare a unui strat in favoarea altui
strat trebuie să fie luată intr-un colectiv. Nu poate fi in sarcina unui individ.
in practică, acest lucnu se traduce prin faptul că proiectul de restaurare este supus unei
proceduri de avizare realizată de o echipă de specialiși.

14. Unde se vede influența teoriei lui C. Brandi în Carta de la Veneția? Explicați

* Articolul 1 se referă la definitia monumentului se plasează in centrul definiției

conceptului de monument istoric - termenul de mărturie.
Această mărturie poate fi o structură arhitecturală izolată sau un ansamblu se
poate găsi fizic intr-un spațiul rural sau urban.
Ceea ce este esential este că această mărturie vorbeșe transmite un mesaj al
trecutului care poate fi : - cel al unei intregi civilizatii
* cel al unei epoci (epoca lui Stefan cel Mare si a urmasilor săi directi care a adus
la crearea
Patrimoniului Mondial a bisericilor cu frescă exterioară din nordul Moldovei)
* cel al unui moment precis din istorie (coloana tĂră de sfârsit a lui Brâncuș de la
Târgu Jiu, care face parte dintr-un ansamblu care evocă Bătălia de pe Jiu din octombrie
1916) Cuvântul cheie din definiția monumentului este mărturie.
Aceasta ne ducem cu gândul la Alois Riegl care spunea că esential pentru a vorbi
despre un monument istoric este ca acesta Să contină valoare de rememorare /să
transmită ceva din trecut. Dar monumentul istoric nu este numai mărturie.
Se Stie acest lucru din teoria lui Cesare Brandi care vorbea despre acea dublă
polaritate istorică estetică a monumentului istoric.
Acest lucnl se vede reflectat in partea a doua a articolului "aceasta este
valabilă nu numai in cazul operelor majore de artă, dar pentru lucrările mai modeste
ale trecutului ce au acumulat semnificație culturală odată cu trecerea timpului."
Această a doua dimensiune a valorii culturale / a valorii artistice = are o
importantă deosebită, tără de care monumentul istoric ar putea cu usurintă Să fie
substituit de documentul istoric.
Dacă monumentului istoric ar fi doar o evocare a trecutului, atunci nu ar fi nevoie
ca el Să existe in formă arhitecturală. Ar fi mai usor Să avem această evocare ca o
informatie putem recunoașe că există informatie istorică ln cronici sau o serie de
documente.
Prin urmare, pentru a putea vorbi de un monument istonc este esential ca
acesta Să contină simultan o valoare de rememorare (mărturia), dar Să fie încărcat
(prin realizarea sa artistică sau prin acumularea de semnificatie culturală) de o a doua
valoare valoarea culturală (de origine).
* exemple de monumente istorice care sunt capodopere = Versailles, Parthenon, Notre
Damme de Paris
* exemple de lucrări mai modeste care au acumulat in timp acea semnificație culturală
de care omul aduce aminte .
o moară de vânt care leagă Bruges de Marea Nordului (este o mănurie a felului in care
s-a creat bogăția materializată in constructiile centrului istoric de la Bruges. Orasul s-a
dezvoltat in baza comertului ce era asigurat de canalul pe care il lega cu Marea
Nordului. Acest canal era linut in functiune de aceste mori de vânt) a doua imagine =
dreapta podul din Bosnia (o constructie otomană de secolul 16 a cărei semnificație
culturală s-a imbogătit in 1993 in timpul războiului din Bosnia. Podul a fost bombardat
datorită rolului său de a asigura comunicarea intre două comunităti - a musulmanilor a
crestinilor catolici - Podul s-a prăbușt.) Pentru că podul vorbea despre relație un dialog
inter-etnic, el a fost reconstnlit cu fonduri internationale. Este un exemplu de acumulare
de semnificație culturală odată cu trecerea timpului.

Ne aducem aminte de definiția pe care Cesare Brandi a dat-o restaurării, care

spunea că scopul restaurării este transmiterea operei către viitor.
Articolul 3 atrage atentia că monumentul istoric este atât mărturie istorică dar
subiect al receptării estetice (deseori operă de artă).
Atunci cand este nevoie de a se face o interventie nu trebuie uitată aceasta
dualitate.
Scopul conservării restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca opere de artă
cât ca mărturii istorice."
in realitate, monumentele au in rapoarte diverse mărturia istorică valoarea
estetică.

Art9restaurarea

"Scopul restaurării este de a păstra si de a revela valoarea estetică istorică a

monumentului se bazează pe respectul materialului original a documentelor autentice."

Pentru a intelege mai bine această definitie a restaurării este mai sá impăllim
această frază in trei (pentru că există trei idei) :

valori estetice istorice" = este ceea ce a spus Cesare Brandi in teoria restaurării
acea dualitate a monumentului istoric.
 * Articolul 12 se referă la reintregirea monumentelor istorice adică inlocuirea
părților lipsă. Această intregire am văzut-o tratată in Teoria arhitecturii sub denumirea
de ''integrare" de către Cesare Brandi.
in Carta de la Venetia, acest articol 12 merge pe pași lui Brandi, spunând :
inlocuirea părtilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu intregul, dar in acelaș
timp trebuie să fie deosebit de original, astfel incât restaurarea să nu falsifice mărturia
istorică." Relatia cu teoria lui Brandi este evidentă.
Este aceeasi idee că restaurarea nu trebuie să falsifice mărturia istorică, dar
articolul 12 se indepănează de acea cerință de ostentație pe care o recomanda
Camillo Boito in Conservare sau Restaurare", la reintreglre se subliniază nevoia
integrării armonioase.
Deci, in primul rând, pănile lipsă trebuie să fie inlocuite prin elemente care să
asigure o integrare armonioasă cu intregul abia apoi, in al doilea rând, aceste pălli
trebuie să fie deosebite de original, pentru a nu falsifica mănuria istorică.
(spre deosebire de Cesare Brandi care spunea că de la distantă trebuie să se poată
percepe compoziția monumentului să se vadă in integralitatea si integritatea sa formală)
Deci, se respinge contrapunctul sau contrastul violent in favoarea unei integrări
armonioase.
*Un ex = reconstituirea turlelor bisericii fostei mănăstiri Mihai Vodă.
La o privire atentă se observă că nuanța mortarului este putin diferită de cea a zidăriei
istorice. Înlocuirea nu trebuie să creeze un contrast puternic, care nu ar face decât să
impieteze asupra aspectului general al monumentului", spune Michael Petzet

*Articolul 15 este in special dedicat punerii in valoare a rezultatului săpăturilor

arheologice. Acest articol 15 nu este dedicat arheologilor pentru că in prima frază spune
:
săpăturile arheologice trebuie realizate in confonnitate cu standardele șiințifice
recomandările
UNESCO din 1956." in schimb, după această primă frază, avem de-a face cu
recomandări adresate arhitectilor.
Ruinele trebuie păstrate. Trebuie adoptate măsuri pentru conservarea protecția
permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum a obiectelor ce au fost
descoperite."
Arheologii fac o Cercetare arheologică pentru a da de urma informației istorice
cum poate fi extrasă din intelpretarea săpăturilor si din analiza obiectelor găsite.
 Dar problema conservării punerii in valoare a structurilor arhitecturale pe care le-au
găsit nu este de competența lor.
Prin urmare, articolul 15 este un bun indrumar pentru arhitec, cu privire la ce trebuie
cum trebuie să fie pus in valoare ceea ce arheologii au găsit.
Se spune : conservare, protecție apoi măsuri pentru a facilita intelegerea
monumentului
A conserva a proteja ceea ce au decopertat arheologii, deseori se realizează prin
frumoase interesante structuri la suprafată.
A facilita intelegerea momentului (mai ales in conditiile tehnicii contemporane)
devine o activitate consistentă.
Articolul 15 interzice msă foarte net once lucrare de reconstituire.
Se observă umbra lui Cesare Brandi, care arăta ca ruinele au in substanța lor prea
pugnă valoare estetică, care era singura ce putea să sugereze acea unitate potentială a
monumentului. Atunci, Carta de la Veneția spune prin articolul 15 că :
Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă aprior. Este permisă doar anastiloza,
adică reasamblarea păllilor existente dar dezmembrate (acele piese care initial au
format un zid, o coloană, un stâlp care s prăbușt sunt apoi reasamblate in poziția
initială cu material de completare, care trebuie să fie marcat distinct)."

*Articolul 16 probează că se vorbeșe despre restaurare ca despre o activitate

șiințifică.
Această activitate stiintifică .
- incepe prin studiul istoric arhitectural al
edificiului - continuă prin interventii care sunt
obiectiv fundamentate - se termină prin
documentarea interventiei realizate.
Se cere ca fiecare etapă a lucrărilor de conservare sau restaurare să fie documentată
această documentatie să fie disponibilă pentru a servi la eventuale următoare restaurări.
Ne aducem aminte de axioma a treia de la principiul restaurării a lui Cesare
Brandi care vorbea de necesitatea favorizării prin intervenția noastră (prin
documentarea asigurată) a viitoarelor interventii la monumentele istorice.

15. Unde se vede influența teoriei lui A. Riegl în Carta de la Veneția? Explicați.

* Articolul 1 se referă la definitia monumentului se plasează in centrul definiției

conceptului de monument istoric - termenul de mărturie.
 Această mărturie poate fi o structură arhitecturală izolată sau un ansamblu se
poate găsi fizic intr-un spațiul rural sau urban.
Ceea ce este esential este că această mărturie vorbeșe transmite un mesaj al
trecutului care poate fi : - cel al unei intregi civilizatii
* cel al unei epoci (epoca lui Stefan cel Mare si a urmasilor săi directi care a adus
la crearea
Patrimoniului Mondial a bisericilor cu frescă exterioară din nordul Moldovei)
* cel al unui moment precis din istorie (coloana tĂră de sfârsit a lui Brâncuș de la
Târgu Jiu, care face parte dintr-un ansamblu care evocă Bătălia de pe Jiu din octombrie
1916) Cuvântul cheie din definiția monumentului este mărturie.
Aceasta ne ducem cu gândul la Alois Riegl care spunea că esential pentru a vorbi
despre un monument istoric este ca acesta Să contină valoare de rememorare /să
transmită ceva din trecut. Dar monumentul istoric nu este numai mărturie.
Se Stie acest lucru din teoria lui Cesare Brandi care vorbea despre acea dublă
polaritate istorică estetică a monumentului istoric.
Acest lucnl se vede reflectat in partea a doua a articolului "aceasta este
valabilă nu numai in cazul operelor majore de artă, dar pentru lucrările mai modeste
ale trecutului ce au acumulat semnificație culturală odată cu trecerea timpului."
Această a doua dimensiune a valorii culturale / a valorii artistice = are o
importantă deosebită, tără de care monumentul istoric ar putea cu usurintă Să fie
substituit de documentul istoric.
Dacă monumentului istoric ar fi doar o evocare a trecutului, atunci nu ar fi nevoie
ca el să existe in formă arhitecturală. Ar fi mai usor Să avem această evocare ca o
informatie putem recunoașe că există informatie istorică ln cronici sau o serie de
documente.
Prin urmare, pentru a putea vorbi de un monument istonc este esential ca
acesta Să contină simultan o valoare de rememorare (mărturia), dar Să fie încărcat
(prin realizarea sa artistică sau prin acumularea de semnificatie culturală) de o a doua
valoare valoarea culturală (de origine).
* exemple de monumente istorice care sunt capodopere = Versailles, Parthenon, Notre
Damme de Paris
* exemple de lucrări mai modeste care au acumulat in timp acea semnificație culturală
de care omul își aduce aminte .
o moară de vânt care leagă Bruges de Marea Nordului (este o mănurie a felului in care
s-a creat bogăția materializată in constructiile centrului istoric de la Bruges. Orasul s-a
dezvoltat in baza comertului ce era asigurat de canalul pe care il lega cu Marea
Nordului. Acest canal era linut in functiune de aceste mori de vânt) a doua imagine =
dreapta podul din Bosnia (o constructie otomană de secolul 16 a cărei semnificație
culturală s-a imbogătit in 1993 in timpul războiului din Bosnia. Podul a fost bombardat
datorită rolului său de a asigura comunicarea intre două comunităti - a musulmanilor a
crestinilor catolici - Podul s-a prăbușt.) Pentru că podul vorbea despre relație un dialog
inter-etnic, el a fost reconstnlit cu fonduri internationale. Este un exemplu de acumulare
de semnificație culturală odată cu trecerea timpului.

16. Care sunt obligațiile legale ale proprietarului sau administratorului unui monument
istoric (ce îi este interzis, cum trebuie să realizeze execuția lucrărilor la monumentul
istoric, ce obligații are cand dorește să-l închirieze sau să-l înstrăineze).
Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200155) Art. 10. –
(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de
protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac
numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea
monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.
Art. 22. - (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu
respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile
determinate de forţă majoră, cu condiţia ca modificările să fie reversibile.
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice
sunt:
a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare,
conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice alte lucrări care modifică
substanţa sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de
întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie,
piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în
monumente istorice; (3) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice,
conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege
Art. 24. - (1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele
decât cele de schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent
de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi
controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale direcţiilor pentru
cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
cu personal atestat şi agreat, în condiţiile legii d) schimbări ale destinaţiei monumentelor
istorice, inclusiv schimbările temporare; e) strămutarea monumentelor istorice; f)
amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în
zonele de protecţie a monumentelor istorice. (3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de
desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) sunt
eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu
celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. (...) Ordonanţa guvernului
privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca
zone de interes naţional.

17. Care sunt motivele pentru care Carta de la Veneția acordă o atenție deosebită
intervențiilor în vecinătatea monumentelor istorice?
* Articolul 6 extinde problematica conservării de la monument la vecinătatea sa
imediată.
Conservarea unui monument presupune si conservarea scării cadrului său." in mod
evident este nevoie de acest lucru pentru că mesajul pe care il transmite monumentul
este cu atât mai usor de perceput mai autentic, dacă monumentul este citit in
contextul pentru care a fost creat.
Concluzia = "Atunci când cadrul traditional există, el trebuia păstrat."
Avem de-a face cu o extindere a protectiei monumentului a principiilor conservării In
imediata vecinătate a monumentului, dacă aceasta este cea pentru care a fost creat
monumentul. Realitatea face ca rareori să putem vorbi de păstrarea nemodificată a
cadrului traditional in jurul unui monument. De cele mai multe ori, există situatii
intermediare sau chiar situatii in care monumentul nu se mai regăseșe intr-un cadru de
tip traditional.
In aceste situatii, principiul pe care il impune articolul 6 este că "nici o constructie nouă,
nici o demolare sau modificare nu trebuie să altereze relațiile de masă culoare stabilite
istoric intre monument si vecinătate.
In practică, acest lucru inseamnă că trebuie să existe mecanisme care nu doar avizează
interventia asupra monumentului istoric, dar trebuie să existe mecanisme care să
aprobe si modificările vecinătăților imediate ale acestui monument.

Este de remarcat că aici sunt evocate două tipuri de relatii :

- relatia de masă relatia intre volumul monumentului istoric rolul acestui volum in
compoziția generală (de dominantă, de accent)
- relatiile de culoare (culoare inseamnă si textură si material si tot ceea ce
comunică vizual = este ceea ce asigură un dialog intre monument construcțiile din
imediata vecinătate)

Un exemplu il reprezinta Amsterdam cu o constructie nouă intr-un șir de case vechi, iar
un alt exemplu Frankfurt in Piata Centrală cu constructii care doresc păstrarea intr-o
anumită formă a cadrului traditional (constructii demolate in al Doilea Război Mondial)
Bruges o serie de case noi intr-o zonă care folosesste raportul traditional de masă
culoare,
*Articolul 14 se referă la ce se întâmplă in imediata apropiere a monumentului.
Acest articol 14 spune că principiile din articolele anterioare cu referire la interventia
asupra monumentului istoric trebuie să fie aplicate in cadrul traditional al monumentelor
istorice.

18. Care este scopul și care sunt principalele obiective ale studiului istoric
premergător restaurării unui monument de arhitectură?

Atunci cand există tot acest studiu istoric al monumentului se vor lua decizii de
restaurare. Articolul 9 spune in continuare că aceste decizii de restaurare trebuie să se
oprească acolo unde nu mai există informatii se intră in terenul ipotezei.
Restaurarea trebuie să se oprească acolo unde incepe ipoteza. lar in acest caz, orice
lucrare suplimentară ce este indispensabilă, trebuie să se distingă de compoziția
arhitecturală trebuie să poarte amprenta contemporaneitătii.' -- Aceasta fraza se poate
impartii in 2 explicatii:

- există o logică a deciziei in restaurare, care se bazează pe informație certă ș, prin

urmare, restaurarea este despre certitudini.
 Dincolo de certitudini nu se mai continuă cu lucrări de restaurare (primul care a vorbit
despre acest lucru a fost Cavaceppi, care vorbea despre capacitatea de restaurare a
structurilor antice).
In interventia asupra monumentelor istorice (dincolo de păstrarea revelarea
valorilor) avem, de cele mai multe ori, nevoie de lucrări suplimentare, care fac
monumentul folosibil in societatea contemporană.
Articolul 9 atrage atenția asupra acestui fapt că astfel de lucrări suplimentare
trebuie să fie : - absolut indispensabile (să fie utile monumentului)

- să se distingă in raport cu restul constructiei istorice prin amprenta

contemporaneității (prin marcare)

Articolul 9 se incheie cu mentiunea că restaurarea trebuie precedată urmată de

studii arheologice istorice ale monumentului.
Se detaliază cum se ajunge la decizia tehnică de restaurare plecând de la cunoașerea
valorilor istorice si estetice ale monumentului.
in realitate, restaurarea incepe printr-o faza de studii preliminare, care urmăresc să
identifice valorile monumentului istorice estetice. Este vorba de studiile istorice
arhitecturale ale obiectului de restaurat.
in perioada de dinaintea inceperii #tntierului, accesul arhitectului la monument la
substanța monumentului este redus , astfel incât nu se poate investiga in interiorul
monumentului prin investigații intruzive (nu există incă autorizatia). Pentru a incepe
lucrările de restaurare trebuie să existe o documentatie prin care se justifică aceste
lucrări (se poate face o cercetare indirectă
Cercetarea directă se face abia după ce se incepe *tntierul restaurarea trebuie
precedată unnată de studii arheologice istorice"
Pentru arhitect este vorba de o munca de organizare, de cercetare, o
contributie tehnică (prin traducerea informatiilor despre monument m solutii tehnice)
o muncă de creație pentru că monumentul să fie adecvat cerințelor contemporane
(acele lucrări suplimentare care poartă amprenta contemporaneității).
Legea cere ca pentru orice lucrare de restaurare să se emită un aviz al
Ministerului culturii să se elibereze o autorizatie de construire din partea autoritătilor
centrale. Legea 50 privitoare la autorizarea construirii spune că aceste documentatii
care fac subiectul autorizării trebuie să fie semnate de un arhitect.
Lucrările de restaurare (pentru că se referă la valori) presupun evidentierea
acestor valori astfel că uneori au si un aspect ciudat.
Această situatie provine chiar din specificitatea restaurării, care este dată de scopul
restaurării (acela de a arăta - a revela - valorile istorice si estetice ale monumentului).
 *- imaginea de la analiza de parament a zugrăvelilor peretilor de la biserica Sfàntul
Nicolae duc la concluzia care este finisajul care trebuie adus la lumină sau trebuie să fie
reconstituit.
*- o imagine cu o lucrare similară de la Sfintii Trei lerarhi din laș acea limită la care se
opreșe restaurarea din lipsă de infomnatii relevante
*- imagine de la o frescă din Grecia, unde restaurarea frescei a trebuit să se oprească
pe o anumită porțiune, lăsând locuri netratate din lipsă de informații.

19. Care este explicația lui C. Brandi pentru a demonstra că opera de artă, și doar opera
de artă poate fi restaurată?
Cesare Brandi cu cartea sa Teoria restaurării. Este cel care aduce prima mare
perspectivă coerentă asupra restaurării. El îș incepe activitatea inainte de al doilea
război mondial, dar continuă după al doilea război mondial când devine directorul
Institutului Central de Restaurare de la Roma, Italia.

Lucrarea sa 'Teoria restaurării" insumează o serie de abordări, eseuri si vorbeșe

despre faptul că restaurarea acceptarea acestui subiect ca un obiect al artei sunt direct
interdependente.
El spune că" nu putem discuta despre restaurare decât dacă acceptăm că subiectul
restaurării este un obiect al artei.
El spune că in termeni generici ''prin restaurare se intelege o interventie menită să
pune in eficiență un produs al activității umane. Dacă acesta este un obiect utilitar,
această restaurare se cheamă reparare.
Cesare Brandi arată că există o serie de produseumane care nu au o utilizare si o
eficientă utilitară decât dacă se acceptă ca produs satisfacția pe care aceste obiecte o
produce, la care se adaugă mesajul pe care il transmit acestea.
Acestea obiecte fac parte din categoria operelor de artă.
El spune Produsul uman care este astfel recunoscut se găseșe in fata ochilor
noșri arată că noi, privitorii, suntem Cei care recunoașem m obiectul din fata noastră
opera de artă." il scoatem din categoria obiectelor care folosesc la ceva practic care
transmit nișe mesaje pentru a plasa obiectul respectiv in categoria acelor lucruri care
ne produc plăcere.
Plecând de la această constatare, Cesare Brandi spune că opera de artă
transmite semnale prin care schimbă comportamentul nostru fată de aceste obiecte.
- imagine = celebra fântână a lui Marcel Duchamp care este un pisoar. Ca obiect expus
intr-un muzeu este privit inteles de privitori ca un obiect care transmite un mesaj nu un
obiect care să satisfacă o nevoie fiziologică.
Prin urinare, nu ne raportăm La fântâna lui Duchamp ca la un pisoar si ca la un
obiect de artă. Comportamentul privitorului este schimbat. Ca urmare dacă acest obiect
de artă se degradează el va fi restaurat si nu va fi reparat.
El spune că definirea restaurării nu poate să plece din alt loc decât de la asumarea
conceptului operei de artă. Ea nu poate fi o formă de tehnică.
Restaurarea nu este o tehnică, ci este o modalitate de raportare față de opera de artă.
Se ajunge la următoarea definitie a restaurării : Restaurarea constituie momentul
metodologic al recunoașerii operei de artă in consistența sa fizică in dubla sa polaritate
estetică istorică in vederea transmiterii ei către viitor."
Este o definitie greu de inteles la prima vedere, ca acea a lui Violette-le-Duc, care
spunea mai degrabă ce nu este restaurarea, pentru ca in final să spună că restaurarea
nu a existat niciodată.
Această definitie - pe părți .
"momentul metodologic al recunoasterii operei de artă" Cesare Brandi vrea să spună
că restaurarea este o actiune umană, care msă se defineșe prin recunoașerea
subiectului acestei acțiuni ( a obiectului asupra căruia se intervine) ca fiind o operă de
artă.
Acest moment metodologic vorbeste despre comportament, de logica actiunii
umane, care este dictată de recunoasterea subiectului restaurării ca fiind o operă de
artă.ë'Restaurăm nișe opere de artă Ex = o masină se repară doar in momentul in care
se dă o valoare culturală, care transformă acest obiect intr-un obiect de patrimoniu,
atunci se vorbeșe de restaurare (nu mai este indiferent ce bujie se inlocuieșe) in
consistenta sa actiunea de restaurare se focalizează pe materie substanță nu pe
mesajul operei de artă.
Nu se afectează mesajul sculptorului sau al pictorului. Mesajul arhitectural sau plastic
aparține in continuare autorului.
in dubla sa polaritatea estetică si istorică m vederea transmiterii ei către viitor
—Trebuie avut in vedere insă că substanta este, in acelaș timp, purtătoare ca mesaj
estetic (ca o valoare artistică), dar este o mărturie istorică, pentru că acel obiect face
parte din trecut.
Modalitatea in care se Intervine este dictată de asumarea existentei a două tipuri
de valori : cea artistică cea istorică. Acest lucru este necesar pentru a putea transmite
către viitor această operă de arta.
 Cesare Brandi ș-a dat seama că această formulă este greu de inteles, pentru că in
„Teoria restaurării" detaliază explică această definitie prin trei principii ale restaurării
(axiome ale restaurării) :
-1. prima axiomă este că se restaurează numai materia operei de artă (substanta).
Cu alte cuvinte nu se intervine asupra mesajului creatiei artistice.
Acest lucru inseamnă că nu trebuie afectat mesajul, dar că trebuie cunoscut ințeles
mesajul pentru a nu fi afectat.
Acest lucru se realizează prin cercetarea prealabilă intervenției restaurării.
-2. al doilea principiu al restaurării este acela că restaurarea vizeazã restabilirea
unității potentiale a operei de artã, in măsura in care acest lucru este posibil, fără a se
comite un fals artistic / un fals istoric / fără a inlătura urmele trecerii operei de artă prin
timp.
Acest al doilea principiu răspunde la intrebarea : Ce se urmăreste ?
CB. răspunde că : se urmăreste ca acest mesaj artistic să fie comunicat cât mai
bine si se poate realiza doar dacă se reuseșe să se readucă opera de artă la o unitate
formală (a formei), care nu neagă etapele parcurse in timp de către opera de artă care
nu pleacă de la ipoteza, care să conducă la falsuri artistice (pornind de la ideea lui
Cavaceppi ? că nu se putea reconstitui o operă care păstrează ceva foane Putin
pentru că va fi foarte mult de inventat = dă nastere la fals artistic)
Atunci când pierderea de substanță este majoră, restabilirea unității potențiale a
operei de artă devine o sarcină imposibilă.
El remarcă faptul că opera de artă va continua să subziste ca un intreg prin fiecare
dintre fragmentele sale (chiar dacă este stirâmată fizic, pentru că nu este alcătuită din
părți).
Ex o coloană in care se Pierd tamburi fiecare din tamburii aceste coloane există in sine,
dar vorbeșe despre intreg.
Cesare Brandi face diferenta .
- intre părți totalitate = la obiectele normale
- intre fragmente integralitate in cazul operelor de artă.
Din această relatie- intre fragment integralitate - se poate extrage posibilitatea de a
restaura.
"Dacă fragmentele operei de Artă nu ne-ar vorbi, atunci când se găsesc intr-un
volum suficient, despre integralitate - oricât am dori să restauram, nu am sti cum să o
facem." Această legătură intre fragment integralitate provine din mesajul operei.
-3. A treia axiomă a restaurării lui Cesare Brandi are in vedere viitorul. ''Orice
interventie de restaurare să nu impiedice, ci dimpotrivă să inlesnească viitoare
interventii." Acest lucru inseamnă o superficialitate a interventiei restaurării ?
R = NU = trebuie adoptată o soluție credibilă pentru ca soluțiile utilizate astăzi să poată
să fie completate sau contrazise de informatii tehnici care vor apărea in viitor.
Solutia adoptată trebuie să fie una fundamentală, dar dpdv tehnic trebuie să nu in
posibilitate de modificare in viitor Aici este marea incompatibilitate dintre betonul
armat, rășnile epoxidice interventiile de restaurare.

20. Care sunt tipurile de restaurare definite de C.Boito, cum le caracterizează și căror
monumente le recomandă?
la sfârsitul secolului 19 inceputul secolului 20 această dilemă de a avea voie sau de a
nu avea voie să se intervină la restaurare a fost tratată de două personalităti : Camillo
Boito in Italia si Alois Riegl in Austria (Imperiul Austro-Ungar). De ce răspunsul la
această intrebare apare in Italia ?

Răspunsul il dă Camillo Boito pe care il considerăm părintele Restaurării ca o disciplină

șiintifică (o disciplină care se bazează pe un rationament obiectiv) + initiatorul Restaurării
filologice (restaurarea care pleacă de la luarea in considerare a evolutiei in timp a
monumentului istoric).

Camillo pune problema in primul rind a legitimitătii interventiei.

Primul lucru pe care il statuează Camillo Boito este o netă diferentiere fată de opinia lui
John Ruskin.
Pentru a argumenta legitimitatea restaurării, C.B vorbeste despre faptul că
umanitatea, in decursul istoriei, a dat nenumărate dovezi că omul este, in mod natural,
interesat in a păstra lucrurile sau flintele la care tine si că s-a impotrivit dispariției sau
distrugerii lucrurilor.
C.B spune" arta restauratorului seamănă cu cea a unui chirurg. Ar fi preferabil
(cine nu ar dori-o ?) ca fragilul nostru corp omenesc să nu aibă nevoie nișe sonde, nici
de bisturiu ori de scalpel. Dar rar sunt cei care gândesc că este de preferat să moară -
e sau un prieten mai degrabă decât să il vadă cu un deget in minus sau cu un
picior de lemn."
 O pnmă constatare a lui C.B in favoarea legitimitătii interventiei si restaurării este
că in decursul timpului, oamenii s-au impotrivit, prin actiuni concrete, distrugerii sau
disparitiei bunurilor care le erau dragi.
in consecință, vine al doilea argument impotriva teoriei lui John Ruskin, care
spunea că
"monumentele sunt creatia unor artiși, care desi nu mai sunt ș-au păstrat Drepturile de
Autor asupra operelor lor ș, ca urmare, noi nu avem nici un drept a le atinge."
Astăzi, monumentele care ne-au parvenit sunt nu doar expresia creatiei initiale dar
si o sumedenie de interventii ulterioare sau asa cum spunea C.B monumentul se
compune din diverse straturi după modelul crustei terestre ele toate au de la cea mai
profundă până la cea mai superficială o valoare propne pe care trebuie să o
respectăm."
C.B arată că, in decursul timpului, clădirile vechi - monumentele istorice au fost
salvate prin diverse modificări adaptări ele nu mai reprezintă doar creația unică,
originală inițială la care se referea John Ruskin.
-cu cât o constructie este mai veche cu atât există mai multe straturi despre care vorbea
C .B.
Prin definirea legitimității interventiei, C.B. stabileste că scopul restaurării este
acela de a păstra aceste straturi pe care ni le arată monumentul respectiv = el spune o
valoare proprie pe care trebuie să o respectăm"
Acest lucnu Inseamnă că interventia este legitimă că ea trebuie să aibă scop
păstrarea tuturor straturilor provenite din etapele din existenta edificiului.
Această abordare a lui Camillo Boito duce la o clasificare a trei tipuri de restaurare pe
care le asumă perioadelor care au generat edificiile respective .
-1. Restaurare arheologică o vede potrivită monumentelor antichitătii si recomandă
conservarea si anastiloza (reasezarea in poziția lor inițială verticală a pieselor căzute
dintr-o structură de tip coloană, pilastru sau zid) in reasezarea acestor piese este nevoie
de material de completare pe care C.B cere să fie marcat distinct .
-2. Restaurare picturală pentru constructiile Evului Mediu el cere ca restaurarea
acestor edificii să fie o restaurare discretă care să nu influențeze perceperea generală a
edificiului.

-3. Restaurare arhitecturală pentru constructiile de după Renașere este potrivit ca

înlocuirea părților lipsă să se facă prin completări marcate distinctiv ca apartmând epocii
prezente o mai mare libertate de interventie, cu conditia marcării distinctive a ceea ce
s-a adăugat.
Se observă in restaurare că pentru respectul autenticității, C.B consideră marcarea
interventiei ca lucrul cel mai important.

- in primul rând cere o reducere a interventiei la ceea ce este indispensabil

- in al doilea rind atunci când se fac aceste interventii acestea trebuie să fie
marcate ca opera contemporaneității.

21. Care este motivul pentru care Viollet le Duc spunea că un monument restaurat
poate să capete un aspect pe care nu l-a avut niciodată?
Chiar atunci când exista putin material, in rapon cu situatia finală a restaurării,
Violette-le-Duc aducea constructia restaurată la acea ipostază pe care poate că nu a
avut-o niciodată, ipostază care insă ilustra perfectiunea normei, a stilului văzut ca normă
perfectiunea constructivă structurală a edificiului.
Violette-le-Duc a restaurat o multime de edificii.
El spunea ca “A restaura o cladire nu Inseamna a o conserva, a o repara sau a o
reconstrui. Este a o restabili intr-o integralitate, care poate sa nu fi existat niciodata."
Uitându-ne la aceasta definitie suntem putin incurcati, pentru ca suntem obisnuiti ca
o definitie sa spuna, sa puna accent pe ceea ce este subiectul definitiei. Ori aici vedem
ca intr -o prima pane consistenta a definitiei, mai degraba ni se spune ce nu este
restaurarea. Începând cu faptul ca termenul activitatea pe care o defineste sunt
moderne, care este un fel de introducere, definitia spune ca a restaura o cladire nu
Inseamna a o conserva, nu Inseamna a o repara, nu Inseamna a o reconstrui.
Bine - dar ce inseamna pana la urma restaurarea ne spune aceasta aceasta
definitie ?
Gasim într-adevar in partea a doua raspunsul = a restaura este a o restabili intr-o
integralitate care poate sa nu fi existat niciodata.
Dar si aceasta a doua parte a definitiei, care pare ca a lamurit problema mai
degraba ne incurca. Daca vorbim de o restabilire a cladirii intr-o integralitate care poate
sa nu fi existat niciodata, intrebarea este : orice integralitate ce nu a existat vreodata
este acceptata / acceptabila poate fi considerata o restaurare ?.
Este ca si cum am avea o ecuatie la care solutia acesteia ar fi formata dintr-o
multitudine de solutii. Pentru a intelege de fapt ceea ce vrea sa spuna Violette-le-Duc
prin aceasta definitie, trebuie sa plecam de la ce intelegea el prin arhitectura.
Ne aducem aminte de la cursurile de Teoria Arhitecturii ca el este considerat unul
dintre cei mai importanti reprezentanti ai curentului rationalismului.
De altfel si titlul lucrarii sale" Dictionar explicativ" ne vorbese despre ratiunea din
spatele explicatiilor arata ca Violette-le-Duc vedea arhitectura ca pe o activitate umana
dominata de ratiune (expresie a ratiunii)
Pentru a argumenta aceastã idee este suficient sa ne ducem in aceeasi lucrare la
anicolul care definese stilul, in care vedem de fapt ce considera el a fi stilul arhitectura.
 El spune ''Ce este deci stilul ? Este, in cazul unei opere de arta, manifestarea unui
ideal stabilit pe un principiu. Daca aprofundam marile principii ale ordinii universale,
recunoasem foarte repede ca orice creatie se naste urmare a unui demers logic se
supune unor legi anterioare, ideii creatoare".
Prin urmare si arhitectura, ca un act al creatiei, sta pe un demers logic se supune
unor legi anterioare, ideii creatoare.
in acest articol asupra stilului, Violette-le-Duc dezvolta (cu exemple) foane amplu
aceasta idee, ca arhitectura, de fapt, reprezinta un demers dominat de principii, de
logici, de legi, de reguli, de relatii obiective intre partile care formeaza obiectul
arhitectural.
Daca asa intelege Violette-le-Duc arhitectura, atunci restaurarea arhitecturii este o
operatiune care se leaga de fundamentele obiective ale arhitecturii - acele principii, legi,
reguli.
Pe cale de consecinta, restaurarea, este menita sa reaseze substanta
monumentului restaurat in confonnitate cu legile obiective, cu regulile arhitecturii din
perioada in care din locul in care a fost ridicat monument.
De aceea (ne intoarcem) el spune ''a restaura inseamna a o restabili intr-o
integralitate, care poate sa nu fi existat niciodata. Pentru ca daca vrem sa restauram
arhitectura si daca vedem arhitectura ca materializarea unor legi, a unor pnncipii
preexistente creatiei, atunci trebuie când restauram sa facem ceea ce la momentul la
care a fost ridicata Catedrala sau citadela sau constructia nu s-a realizat in conformitate
si respectand toate aceste norme.
Aceasta este integralitatea la care trebuie sa ajunga restaurarea. Daca asa asta
inseamna restaurare, este clar ca exista o singura integralitate care poate sa satisfaca
regula = principiul preexistent de care vorbea Violette-le-Duc.
Deci nu e vorba de orice am face cu conditia sa realizam o integralitate (deci
constructia sa se inchida in volumul ei inseamna ca am restaurat).
A restaura pentru Violette-le-Duc inseamna a intelege regulile dupa care ar fi trebuit
sa se ridice monumentul a le aplica in momentul restaurarii.
Prin urmare, ceea ce lipsese din toata aceasta privlre asupra restaurarii este istoria.

22.Prin ce instituţii şi organisme -şi cu ce atribuţii specifice fiecare -se exercită

autoritatea Statului în protecţia patrimoniului construit în România.

Institutii cu atributii in protejarea monumentelor istorice

1.Ministerul Culturii (MC) - clasare, instituire zone de protective, avize pentru
interventii MI gr. A
- expropriere MI gr. A
- preemptiune MI gr. A
 - finantare a Programului National de Restaurare
2.Directiile pentru cultura judetene si a Mun. Bucuresti (DJC)
- dosar clasare, avize MI gr. B, inspectie si control
3.Institutul National al Patrimoniului, subordonat MC
- evidenta MI, lista MI, derularea Programului National de
Restaurare
- examineaza specialistii in vederea atestarii
MI = monumente istorice

Organisme de specialitate in protejarea monumentelor istorice

1.Comisia Nationala a Monumentelor Istorice din cadrul MC, formata din specialisti
(arhitecti ingineri, restauratori) – propune clasarea sau declasarea MI
-propune avizul ethnic pt interventiile MI gr A
2.Comisiile zonale ale monumetelor istorice de pe langa DJC – propune avizul ethnic pt
interventiile MI gr. B
3.Comisia Nationala de Arheologie din cadrul MC – propune clasarea/declasarea MI
arheologice

23.Diferența dintre intervențiile de conservare și restaurare, conform Cartei de la

Veneția. Exemple pentru lucrări de restaurare și de conservare (min. 1+1 = 2).

Conservarea si restaurarea monumentelor trebuie sa faca recurs la toate

resursele stiintifice si tehnice ce pot contribui la studiul si protejarea patrimoniului
architectural. Scopul restaurarii si conservarii monumentelor este de a le proteja atat ca
opera de arta, cat si ca maturii istorice.
Articolul 4 este cel cu care debuteaza capitolul dedicat conservarii ( cap 4, 5, 6,
7, 8). In acest articol se spune ca “pentru conservarea monumentelor este esential ca
ele sa fie intretinute permanent”, astfel se evita o neglijare ca intretinerii constructiei
care poate sa conduca la degradari importante si implicit la pierderea substantei
monumentului. (Ex: Cisnadioara-unde acoperisul a fost demontat si s-a observant
degradarea avansata a intriorului acestuia)
In articolul 5 se vorbeste despre modul in care se poate realiza intretinerea
permenenta a monumentelor, mai exact, alocarea lor unor utilizari sociale, fara sa se
modifica decoratia si dispunerea cladirii. (Ex : Sinagoga de la Sibiu – folosita azi drept
centru cultural)
Articolul 6 extinde problematica conservarii de la monument la vecinatatea sa
imediata : “Conservarea unui monument presupune si conservarea scarii carului sau. ” ,
deci “Atunci cand cadrul tradidional exita, el trebuie pastrat”.
Articolul 9 este cel care face o diferentierea clara intre restaurare si conservare,
astfel restaurarea este o operatiune extrem de specializata si face recurs la mai multe
tipuri de specialisti. Aceasta trebuie sa aiba caracter exceptional ,adica trebuie sa se
faca tot posibilul ca monumentul sa nu aiba nevoie de restaurare. Scopul restaurarii
este de a pastra si de a revela valoarea estetica si istorica a monumentului si se
bazeaza pe respectarea materialului original si a documentelor autentice. De
asemenea, restaurarea trebuie precedata si urmata de studii arheologice si istorice.
(Ex: cercetare de finisaj de parament, menita sa duca sa restaurarea finisajului la
bizerica “Dintr-o zi”, lucrare similara la “Sfintii 3 ierarhi” din Iasi)

24. Cum a evoluat relația dintre modul de utilizare și tipul de intervenție la un

monument? Care este poziția Cartei de la Veneția privitoare la utilizarea contemporană
a monumentelor istorice?

Gustavo Giovannoni reuseste sa puna in practica princiile si teoria sa despre

restaurare printr-un document numit “Norme pentru restaurarea monumentelor”. Acest
document este cunoscut si sub denumirea de “Carta itaiana a restaurarii din 1932”.
In articolul 1 al se dadea o maximä importanta intretinerii consolidärii. Articolul 2
se referä la reconstituire, iar in articolul 3 se vorbeste despre anastiloza, care este o
reconstituire in cazul monumentului antic.
In definitia data pentru restaurare de catre Giovannoni este pentru prima data
trecuta parea cu privier la utilizarea contemporana a monumentelor - ca parte a
demersului de restaurare. Normele din 1932 vorbesc de faptul ca monumentelor vii
trebuie sa le fie gasite utilizari cât mai apropiate de functiunea lor initiala.
In Carta de la Ventia, articolul 4 este cel cu care debuteaza capitolul dedicat
conservarii ( cap 4, 5, 6, 7, 8). In acest articol se spune ca “pentru conservarea
monumentelor este esential ca ele sa fie intretinute permanent”, astfel se evita o
neglijare ca intretinerii constructiei care poate sa conduca la degradari importante si
implicit la pierderea substantei monumentului. (Ex: Cisnadioara-unde acoperisul a fost
demontat si s-a observant degradarea avansata a intriorului acestuia)
In articolul 5 se vorbeste despre modul in care se poate realiza intretinerea
permenenta a monumentelor, mai exact, alocarea lor unor utilizari sociale, fara sa se
modifica decoratia si dispunerea cladirii. (Ex : Sinagoga de la Sibiu – folosita azi drept
centru cultural)

25.Care sunt principalele informații pe care le poate aduce cercetarea arhitecturală a

monumentului și cea arheologică a terenului aferent acestuia?

Cercetarea arheologica are scopul de a arata câte etape anterioare au existat inainte
de cea vizibila in prezent. (spre exemplu - cercetarile arheologiece din cadrul Palatului
Culturii din Iasi). Se spune ca primul apel in cadrul restaurarii trebuie sa fie facut prin
aplicarea tehnicii traditionale relevate de o cercetare arheologica facuta in prealabil.
In cazul sapaturilor arheologice se subliniaza faptul ca trebuie luate in considerare
conservarea a ceea ce se gaseste.
Articolul 9 din Carta de la Venetia se incheie cu mentiunea ca orice proces de restaurare
trebuie sa inceapa si sa se finalizele cu o cercetare arheologica.
In ceea ce priveste cercetarea arhitecturala a monumentului putem aminti de teroia lui
Viollet le Duc El care spune cä "atentia trebuie sa fie acordata oricarui vestigiu care indica o
anumita dispozitie arhitecturala". In cercetarea monumentului el vede calea pentru a descoperi
acea legatura logica, obiectiva dintre panile edificiului care poate sa conduca la descoperirea
logicii globale implicit la restaurarea edificiului.
Pentru prima datä, cineva spunea ca inainte de a face orice asupra edificiului (de a
intreprinde orice fel de actiune asupra edificiului) trebuie sa-l cunosti prin investigare foarte
amanuntita.
Face comparatia cu un chirurg care inainte de a opera trebuie sa stie ce se intâmpla in
locul operatiei care sunt consecintele imediate si indepärtate ale operatiei, mai degrabä decât
procedand la intâmplare (adicä tärä cercetarea edificiului) el trebuie sa nu o indeplineascä."

26.Care poate să fie motivul pentru care strămutarea unei biserici poate fi
acceptata? Exemplu. Dar extragerea frescelor de pe pereții ei? Exemplu.

In articolul 7 din Carta de la Ventia se vorbeste despre relatia dintre monument si

locul in care a fost ridicat (amplasamentul sau) - Monumentul este inseparabil de istoria
si de amplasamentul in care se afla. Deci monumental trebuie sa ramana acolo unde a
fost ridicat.
Exista totusi o situatie de exceptie in care stramutarea in intregime sau in parte a
unui monument poate fi acceptata doar in cazul in care aceasta este modalitatea de a-I
salva. Deci daca exista un moment in care daca monumentul ramâne in acel loc se
poate pierde (pentru ca nu se pot evita alunecari de teren, avalanse, inundatii), atunci
este justificata stramutarea pentru a-I salva.
Tot in articolul 7 se mai mentioneaza faptul ca un monument poate si stramutat
doar in situatatii de interes national sau international, de o importanta covârsitoare.
In Romania exista experienta stramutarii bisericilor din anii 80 de pe timpul
perioadei lui Ceausescu când bisericile si manastirile stateau in calea planurilor
urbanistice.
Stramutarea Bisericii Mihai Voda care astazi este ca un fel de capela la un
ansamblu de blocuri arata faptul ca acest lucru poate cel mult sa pastreze materia
monumentului, dar afecteaza grav mesajul si semnificatiile monumentului in sine.
Nu intotdeauna perioadele din existenta edificiului sunt unele lânga altele. In
foarte multe situatii sunt unele peste altele. Prin urmare, sunt vizibile cele noi sunt
invizibile cele vechi).
Articolul 11 trateaza aceasta problema spune atunci când o constructie include opera
suprapusa a diferitelor perioade, revelarea unei stari ascunse poate fi justificata in
circusante exceptionale.
Conditiile in care se poate incadra intr-o asemenea situatie exceptionala sunt tratate tot
in articolul 11 : atunci cind ceea ce este de indepartat este de mic interes, iar materialul
adus la lumina este de mare interes dpdv istoric, arheologic, sau estetic, iar starea sa
de conservare este suficient de buna pentru a justifica o astfel de actiune.
Aceasta situatie se vede frecvent la fresce.
La Bolnita Bistritei se observa un strat de fresca, ce a acoperit un strat de fresca
anterioara. Problema principala a fost ca procesul de buciardare folosit pentru a adera
noua fresca ar fi deterioarat vehcea fresca de secol 18.

27. Cum a apărut sintagma de ”patrimoniu national” - definind valorile culturale ale unui
popor – și care este legătura acestui concept cu monumental istoric?

La mijlocul secoulului 18 avem de-a face cu enciclopedistii Voltaire si Rousseau

care elaboreaza o enciclopedie sau un dictionar explicativ al stiintelor, artelor si al
meseriilor. In enciclopedia din 1765 se defineste ca monument orice lucrare de
arhitectura sau sculptura realizata pentru pastrarea memoriei oamenilor importanti sau
a eventimentelor importante (ex: mausoleele, piramidele, arcul de triumf). se observa
faptul ca definitia cuvantului este stric legata de pastrarea memoriei.
Revolutia Franceza incepe in 1789 prin asediul si caderea Bastiliei si se incheie
in 1794 prin inceperea directoratului. In perioada Revolutiei nationalizarea bunurilor
clerului (constructii manastiresti, abatiale, bisericesti) si a bunurilor nobililor plecati in
exil, ceea ce aduce statului o multime de bunuri. Odata cu acest lucru apare si
vandalismul, se ditrug cu precadere bunurile ce apartineau cleurlui.
In 1790 se organizeaza un comitet special – “comitetul monumentelor” care sa
decida soarta monumentelor, stiintelor si artelor. Astfel asupra tuturor bunurilor
confiscate, considerate monumente, departamentele desemnate sa le ingrijeasca
trebuie sa puna la dispozitie rapoarte despre starea lor. Deci se concluzioneaza ca
avem de-a face nu numai cu posesia unor bunuri ci si cu responabilitatea asupra starii
lor. Acest ansamblu de bunuri si responsabilitati genereaza aparitia unui nou concept
– Patrimoniu National. Patrimoniul national serveste natiunii. Se afirma faptul ca
monumentele istorice sunt patrioniul tuturlor, deci ele trebuie intretinute si infrumusetate
pe cheltuiala tuturor ( din bugetul public).
In concluzie, putem spune ca la sfarsitul secoului 18 si a Revolutiei Franceze
avem de-a face cu termenul de monument si temenul de patrimoniu national, instituite
dpdv stiintific, academic dar si administrativ si politic.

28. Descrieți relația cu patrimonial arhitectural a autorităților în perioada Revoluției

Franceze. Ce idei transmite această perioadă activităților de protecție a patrimoniului în
Europa sec. XIX/XX?

In timpul Revolutiei Franceze, in 1789 are loc nationalizarea bunurilor clerului

(constructii manastiresti, abatiale, bisericesti), iar in 1791 sunt nationalizate bunurile
nobililor aflati in exil. Aceste fapte aduc in posesia statului un numar mare de
monumente pe care le gestioneaza cu ajutorul a 83 de departamente. Aceste
departamente, au rolul de a se ingriji de starea monumentelor si de a pune la dispozitie
rapoarte despre starea lor. Astfel, apare un nou concept – Patrimoniu National.
Patrimoniul national serveste natiunii. Se afirma faptul ca monumentele istorice sunt
patrioniul tuturlor, deci ele trebuie intretinute si infrumusetate pe cheltuiala tuturor ( din
bugetul public).
Aceasta noua viziune despre patrimoniul national se concretizeaza intr-o serie de
entitati: institutii, muzee. În capitala apare Muzeul Luvru, transformarea in muzeu a
Castelului de la Versailles schimbarea utilizärii unor constructii precum biserica Saint
Genevieve in spatii publice.
Dupa modelul Frantei, incepând cu 1794 Prusia are un cod civil care interzice
deteriorarea
monumentelor publice. Dupa 1800 se instituie o agentie care avea drept sarcina sa
acorde avizul la orice modificare asupra monumentelor. Aceasta entitate emite o serie
de circulare, instructiuni cu privire la modul cum trebuie ticute aceste interventii.
Schinkel sustine si el asemenea modelului francez ca daca monumentele apartin
publicului, atunci intretinerea acestora este de interes public si, prin urmare, bugetul de
stat este justificat a fi folosit in acest scop. Tot el afirma ca trebuie sa existe o institutie
care sa se ocupe de clasarea si inventarierea acestor monumente.
Dupa 1796 statul papal este sub dominatie franceza ceea ce aduce dupa sine o
serie de masuri si institutii pentru protejarea patrimoniului asa cum erau gandite in
Adunarea Nationala a Frantei. S-a instituit o comisie a monumentelor si o activitate de
inventariere, exact dupa modelul francez. In aceasta perioada, in primele doua decenii
ale secolului 19, in statul papal apar o serie de norme si servicii, care dezvolta o
activitate coerenta care are ca subiect protejarea monumentelor.

29. Prin ce rămân importante restaurările de la Roma ale lui R. Stern și G. Valadier?
R. Stern primeste in 1803 o sarcina importanta, cea de a restaura Arcul de
Triumf al lui Constantin cel Mare. Stern ajunge la concluzia ca Arcul trebuie coborat la
cota initiala pentru a putea fi perceput asa cum a fost conceput el de fapt. Pentru prima
data in acea perioada avem de-a face cu utlizarea metalului – tiranti pentru stabilizarea
constructiei. Stern este recunoscut si pentru inteventia sa la Colosseum.
Ca urmare a distrugerilor realizate de-a lungul timpurilor in Roma, Colosseumul
se afla intr-o stare precara dpdv al stabilitatii. In acea perioada se fac 2 propuneri pentru
imbunatatirea stabilitatii:una a lui Stern si cealalta a lui Schiavoni. Propunerea lui
Schiavoni are un mare dezavantaj, faptul ca urma sa se elimine o portiune mare din
materialul original, in timp ce Stern adauga structurii un mare contrafort. Acest
contrafort se remarca prin diferenta de material, lasand vizibil originalul si pastreaza in
ultimele 2 arcaturi urmele problemele structurale pe care a trebuit sa le rezolve.
Giuseppe Valadier este continuatorul lucrarilor lui Stern, pe care le mosteneste.
El restaureaza templul lui Hercule, in care desface si consolideaza coloanele pentru a
atrata structura veche.
O alta lucrare importanta este Arcul lui Titus. Valadier demoleaza si
reconstuieste arcul cu un miez de caramida din piesele extrase in prealabil. Tot acesta
marcheaza subtil cee ac este antic si cee ace este adaugat (travertin in loc de marmura,
coloanele de pe partea veche au caneluri, coloanele noi nu au).
30. Explicați de ce C. Boito declara că ”eu prefer restaurările ratate celor reușite”.
La sfarsitul secolului 19, inceputul secoulului 20 Camilo Boito (in Italia) si Alois
Riegl (in Austria)
trateaza dilema de a avea sau de a nu avea voie sa se intervina asupra restaurarii.
Convingerile lui Camillo Boito se refereau la faptul ca :
- restaurarea trebuie sa urmareasca autenticitatea
- autenticitatea este, de fapt, reprezentata de interventiile in decursul timpului
- vizibilitatea acestor interventii este esentiala pentru respectul autenticitatii
C .B afirma faptul ca prefera restaurarile nereusite in detrimental restaurarilor reusite,
deoarece acestea prin imprefectiunile lor permit sa se distinga clar partea istorica si
partea contemporana. Acest lucru vine impotriva restaurarilor lui Viollet le Duc, unde se
urmarea o unitate de stil, o perfectiune ce facea dificil sa discerni ce era istoric si ce era
nou.
Deci am putea spune ca principiile de restaurare ale lui Camilo Boito sunt:
- pastrarea patinei si a marturiei istorice
- pastrarea interventiilor realizate in decursul timpului asupra monumentului
- refuzul in raport cu restaurarea stilistica a unitatii de stil
- o demonstratie convingatoare a suprematiei prezentului asupra trecutului

31. Care sunt principalele informații pe care le poate obține arhitectul din realizarea și
studiul
releveului de arhitectură?

La sfarsitul secolului 19, inceputul secoulului 20 Camilo Boito (in Italia) si Alois
Riegl (in Austria)
trateaza dilema de a avea sau de a nu avea voie sa se intervina asupra restaurarii.

Convingerile lui Camillo Boito se refereau la faptul ca:

-restaurarea trebuie sa urmareasca autenticitatea
-autenticitatea este, de fapt, reprezentata de interventiile in decursul timpului
-vizibilitatea acestor interventii este esentiala pentru respectul autenticitatii
În 1883, la cel de al 11-lea Congres al inginerilor arhitectilor destasurat la Roma
se elaboreaza si aproba prima carte a restaurarilor din Italia = un suport methodologic
care este considerat a fi de respectat de intreaga activitate pe plan nalional. Scoala de
restaurare a lui Violette-le-Duc nu putea pretinde asa ceva, fiind impotriva acestui tip de
documente.
In aceasta carta se vorbese pentru prima data despre faptul ca monumentele
arhitecturale ale trecutului nu sunt destinate doar studiului arhitecturii ci trebuie
respectate drept document. De aici incep sa apara niste consecinte.
Acest document se incheie cu doua articole : cu documentarea stiintifica si
documentarea publica a restaurarii , concluzinandu-se faptul ca trebuie pastrate
fotografii, desene, planuri, relevee si memorii explicative.
 In speta releveele ofera informatii despre configurarea initiala a monumentului,
despre structura acestuia, astfel incat in cazul unei posibile restaurari, arhitectul sa
poata fi capabil sa nu afecteze autenticitatea acestuia.

32. Pentru ce au fost criticate restaurările lui A. Lecomte du Nouy? Exemple.

Termenul de restaurare pentru Tarile Române apare pentru prima data odata cu
sosirea la Bucuresti a arhitectului Andre Lecomte du Nouy cel care este trimis de
Violette-le-duc la rugamintea principelui Carol, care ceruse Frantei sa ajute, printr-un
specialist restaurator, activitatea de restaurare a monumentelor din Principatele Unite
(dupa 1881 regatul României).
Andre Lecomte du Nouy realizeaza o serie de restaurari asupra mai multor
biserici: “ Sf Nicolae Domnesc” Iasi, “Biserica Sfantul Dumitru” din Craiova, “Sfintii 3
ierarhi” Iasi, Manastirea Argesului.

*La Iasi la Sfântul Nicolae Domnesc are o demolare a constructiei stefaniene si o

reconstructie a acesteia in proportiile dimensiunile, pe care el le considera cele mai
fericite pentru arhitectura perioadei de sfarsit de secol 1 5 in Moldova. Sunt pierdute,
astfel, materialul istoric, adaugirile facute in timp chiar acuratetea dimensiunilor acestei
biserici.
*La Craiova, Biserica Sfantul Dumitru este gasita de Andre Lecomte du Nouy
intr-o stare precara si decide sa demoleze aceasta constructie si sa o reconstruiasca
pe niste noi dimensiuni, pe care le considera mai potrivite decât cele originale.
Se observa ca:
sunt amplificate niste spatii
este schimbata formula pridvorului
este amplificat pronaosul
sunt folosite materiale noi
Acelasi procedeu il aplica si la Târgovste la vechea Mitropolie, o constructie
spectaculoasa de secol 15 prin amploarea pridvorului, peste care se ridicau trei turle
(carora li se adäugau alte cinci turle in zona bisericii propriu zise). De la aceasta formula
se observa ca Andre Lecomte du Nouy ajunge la formula pe care o stim astazi : cu
reducerea pridvorului la dimensiunea a trei arcade, eliminarea tuturor turlelor in afara de
cea de peste naos = o constructie noua pe locul celei vechi.
*La lasi, la biserica Trei lerarhi, interventia lui Andre Lecomte du Nouy nu ajunge
pana la a demola si reconstrue, ci pastreaza monumentul, modificând fatada in câteva
locuri prin:
- ridicarea contrafortilor pentru a asigura o mai bunä stabilitate
- suprainalta turlele pentru a da o elansare (pe care o considerä mai potrivitä)
- schimba formula de invelitoare a turlelor
- intervine in decoratia de piatra a exteriorului inlocuind piatra veche cu una noua.
Aceste interventii au inceput sa stârneasca mai intâi nedumerire apoi frustrare,
critici foarte acute la adresa manierei pe care o gasea Andre Lecomte pentru
restaurare. Aceste critici ating apogeul dupa definitivarea restaurarii la Manastirea
Argsului.
 *La aceasta restaurare, Andre Lecomte demoleaza cladirile din incinta si
realizeaza un nou palat episcopal de factura neo-romanica. El intervine asupra
exteriorului bisericii cu schimbäri ale ancadramentelor ale pietrei de fatada, demoleaza
reconstituie aghiasmatarul, intervine asupra coronamentului turlelor, mai ales, extrage
frescele de secolul 16 (acest lucru a produs cele mai mari critici) si le înlocuiese cu
pictura in ulei, .
Kogälniceanu vorbese despre biserica Sfäntul Nicolae Domnesc de la lasi si
arata ca prin restaurare nu exista nici o ratiune, prin care sa se suprime partile mai noi
adäugate constructiilor vechi.
Arhitectul George Sterian, cel care infiinteaza in 1890 Comitetul de rezistenta
pentru apararea de la distrugere a monumentelor istorice spune ca restaurarea nu este
permisa decât in cazul când avem documente sigure.

33. Care sunt argumentele în favoarea protejării monumentelor antichității romane

invocate de către
Raffael Sanzio în scrisoarea adresată Papei Leon X? Ce rămâne actual dintre acestea?

Papalitatea este prima autoritate care se preocupa de restaurare/ intereventii de

raparare a vestigiilor lasate de stramosi (ex Columna lui Traian).
Rafael Sanzio inainteaza Papei Leon X o scrisoare prin care ii cere sa ia
atitudine si sa inaspreasca pedespsele pentru cei care distrugeau vestigiile antice
(conform legii date de Papa Pius al II- lea care interzice distrugerea vestigiilor antice
indiferent daca acestea se gasesc pe teren public sau privat).
In acest raport Sanzio invoca multe motivatii:
1.motivatie de ordin etic si de orgin religios; este o datorie pentru oricine sa-si iubeasca
Patria si stramosii ei, prin urmare trebuie pastrat tot ce au facut inaintasii lor.
2.constata ca multe dintre vestigiile antichitatii folosesc tehnologii de care contemporanii
sai nu erau capabili, astfel constientizeaza ca anumite mestesuguri se pierd definitive.
3.ii spune papei ca daca pastreaza exemplul anticilor, atunci acest exemplu va ajuta sa
fie depasit si imbunatatit in viitoarele constructii ale papaliatiatii (teorie sustinuta si de
Battista Alberti)
4.placerea pe care a incercat-o de fiecare data cand a cunoscut acele marturii ale
antichitatii.

34. Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă o construcție din România pentru a fi
clasată
monument istoric?

In baza prevederilor constitutiei, urmare si a angajamentelor pe care Romania si

le-a asumat (1990 – Conventia Patrimoniului Mondial, 1996 – Conventia de la Granada)
in 2001 se voteaza Legea privind protejarea monumentelor istorice. In primul rand
aceasta lege stabileste asupra caror bunori are efect, mai exact, legea se refera la
bunurile imobile (adica terenuri si constructii), situate suprateran, subteran si
subacvatic.
 In Conventia Partimoniu Mondial un monument istoric are o valoare universala
exceptionala, in Conventia de la Granada se dicuta despre trasaturi remacabile.
In legislatia romaneasca, poate sa fie monument istoric, un bun imobil daca el
constituie o maturie (ceva ce vorbeste despre trecut) semnificativa din punct de vedere
cultural-istoric (adica dpdv arhitectural, arhitectural, arheologic, istoric, artistic,
etnografic, religios, social, ştiinţific sau ethnic).
Monumentele istorice sunt clasate in 2 grupe. Grupa A – monumente istorice de
valoare nationala si universala; grupa B - monumente istorice representative pentru
patrimonial cultural local. Aceasta clasare se face printr-un ordin al Ministerului Culturii,
conform procedurii de clasare prevazute in lege si are ca scop implicarea autoritatilor
locale pentru ingrijirarea monumentelor de categorie B (75%) si a autoritatilor
nationale pentru monumentele de categorie A (25%)
LEGEA PRIVIND PROTEJAREA MONUMENTELOR ISTORICE (422/2001)
Art. 3. - Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente
istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sau subacvatic:
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile,
componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte
integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public,
împreună cu terenul afferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice.