C4. Arhitectura în preajma Revoluției.

Proiecte
utopice, monumente legitimatoare, patrimoniu
național, c.1780 – c.1810

Proiecte, clădiri și ansambluri reprezentative

Proiecte utopice - arhitecți vizionari
Étienne-Louis Boullée, Cenotaf pentru Newton, c.1784.
„Minte sublimă! Geniu profund și prodigios... O Newton! Cu amploarea
inteligenței tale și cu natura sublimă a Geniului tău, ai definit forma pământului; am
conceput ideea de a te înfășura în propria-ți descoperire.”
„[...] a picta cu natura, adică a pune natura la lucru; și pot spune că această
descoperire îmi aparține.”
„Clădirile noastre - cele publice în special – ar trebui să fie, într-o oarecare măsură,
poeme. Impresia pe care acestea ne-o produc ar trebui să trezească în noi senzații
care corespund funcțiunii clădirii în cauză.” (Boullée, Essay sur l’art, c.1794, apud.
Bergdoll, 2000: 86-88). Boullée articulează o „teorie a volumelor” și a puterii pe
care acestea o exercită asupra simțurilor.
Étienne-Louis Boullée, Proiect pentru o mare catedrală „Metropole”, c.1784.
Étienne-Louis Boullée, Proiect pentru un teatru, c.1784.
Étienne-Louis Boullée, Proiect pentru biblioteca regală, c.1784.

[Excursus - influențe ale lui Boullée]

Gunnar Asplund, Biblioteca municipală din Stockholm, 1928-31.
MVRDW, Binhai Library, Tianjin, 2017.

Concursuri și monumente comemorative ale Revoluției

Pierre-François Palloy, Propunere pentru un monument al Revoluției pe fostul
amplasament al Bastiliei, 1789.
Jean-Antoine Alavoine și Pierre-Charles Bridan, Fântâna cu elefant de pe fostul
amplasament al Bastiliei, Paris, 1809-10.
Proiecte din cadrul celor 25 de concursuri de arhitectură pentru clădiri publice, organizate
în „anul revoluționar II” - 1793-94:
Jean-Jacques Lequeu, Proiect pentru un Templu al Egalității, 1794.
Jean-Nicolas-Louis Durand și Jean-Thomas Thibault, Proiect pentru un Templu al Egalității,
1794.
Quatremère de Quincy, Transformarea bisericii Sainte Geneviève (Soufflot, 1757-89) în
„Templu al marilor oameni” - Panthéon, 1795.
Charles De Wailly, Proiect pentru transformarea bisericii Sainte Geneviève (Soufflot, 1757-
89) în „Templu al marilor oameni” - Panthéon, 1797.
Jacques-Guillaume Legrand și Jacques Molinos, Proiect pentru un palat al adunării
naționale, pe fundațiile neterminate ale bisericii La Madeleine, Paris, 1792.
Jacques-Pierre Gisors și Emmanuel-Cherubin Leconte, Camera deputaților în Palatul
Bourbon, Paris, 1798. (Model: Jacques Gondoin, Școala de chirurgie, Paris, 1769-74.)
Cellerier ș.a., Amenajarea de pe Champ de Mars pentru Festivalul Federației Franceze
(prima aniversare a Revoluției), 14 iulie 1790.

Situri ale vechiului regim deschise către public ca noi muzee

Muzeul de Istorie Naturală în fosta Grădină Botanică Regală, Paris, 1794.
Muzeul Național de Artă în palatul Luvru, Paris, 1795.
Musée des Monuments Français, Alexandre Lenoir, în fosta mănăstire Petits Augustins,
Paris, 1795.
Conservatoire des Arts et Métiers în fosta mănăstire Saint Martin des Champs, Paris, 1799.

Monumente ale cuceririlor napoleoniene

Charles Percier și Pierre François Léonard Fontaine, Arc de Triomphe du Carrousel, Paris,
1806-08.
Jean Chalgrin, Arc de Triomphe de l'Étoile, Paris, 1806 (terminat în 1836).
Giovanni Antonio Antolini, Foro Bonaparte, Milano, 1801.
Luigi Cagnola, Arco della Pace, Milano, 1807-1838.

Texte-cheie
Durand, Jean-Nicolas-Louis. Recueil et parallèle des édifices de toute genre, anciens et
modernes: remarquable par leur beauté, par leur grandeur, ou par leur singularité et
dessinés sur une même échelle. Paris, 1800.
Durand, Jean-Nicolas-Louis. Précis des leçons données à l’École Polytechnique. Paris,
1802-05.
Faimos ca profesor la École Polytechnique, înființată în 1794, unde impune o
metodă de proiectare bazată pe elemente spațiale modulare și pe rațiuni
 funcționale, axându-și pedagogia pe probleme tipologice, programele de
arhitectură devenind de atunci esențiale în educația de arhitectură.
Grégoire, Abbé Henri. Rapport fait au Conseil des Cinque-Cents, sur les sceaux de la
République, par Grégoire: Scéance du II pluviôse an IV, 1796.
Quatremère de Quincy, Antoine-Chrysostome. Dictionnaire d’Architecture. Paris, 1788.
„Dintre toate secretele arhitecturii [caracterul] este cel mai rafinat și cel mai dificil
atât de realizat, cât și de sesizat” (apud. Bergdoll, 2000: 112).
Vaudoyer, Antoine-Laurent-Thomas. Idées d’un citoyen françois sur le lieu destine à la
sépulture des hommes illustres de la France. Paris, 1791.

Noțiuni-cheie
Arhitectură vizionară • evocarea senzației sublimului prin dimensiuni colosale • efectul
ritmic al colonadelor folosite abundent și expresivitatea intrinsecă a volumelor primare,
(cvasi-)lipsite de ornamente• psihologia senzației: manipularea efectelor luminii și ale
maselor asupra emoțiilor:
„Lumina ca atare este ceva prea comun pentru a lăsa o impresie puternică minții,
iar fără o puternică impresie, nimic nu poate fi sublim... O trecere rapidă de la
lumină la întuneric, sau de la întuneric la lumină, are un efect și mai mare... toate
edificiile calculate spre a produce o idee a sublimului, ar trebui să fie mai degrabă
tenebroase... pentru ca un obiect să fie cât mai uimitor, trebuie să îl facem cât mai
diferit posibil față de obiectele cu care relaționează imediat; astfel, când intri într-o
clădire nu poți ajunge într-o lumină mai puternică decât cea prin care ai trecut
afară... Noaptea regula opusă va fi valabilă, pentru exact același motiv; și cu cât mai
puternic e atunci iluminată o încăpere, cu atât mai intensă va fi pasiunea” (Burke, A
Philosophical Enquiry..., 1757, apud. Bergdoll, 2000: 87-88).
arhitectura ca instituție fundamentală în societate, cu rol didactic și moralizator •
architecture parlante - denumire dată peiorativ de criticii lui Ledoux, ridiculizând căutarea
unei arhitecturi care își exprimă cât mai clar funcțiunea, atât prin forma de ansamblu cât și
prin retorica ornamentelor (Bergdoll, 2000: 97), dar care reflectă o preocupare profundă
pentru înțelegerea și utilizarea controlată a resorturilor prin care arhitectura
semnifică (exprimă idei).

Poporul suveran • cetățeanul care ia locul supusului regal • simboluri libertare și egalitare
(„tu” îl înlocuiește pe „vous”) • mitologie a începutului - „zorii unei noi ere” • politică
culturală de legitimare simbolică a schimbării • răsturnări ale semanticii arhitecturii
existente pentru a exprima idealuri egalitare • caracterul exemplar al Antichității
idealizate • columna triumfală • pietrele Bastiliei - deturnarea semnificației acestora într-o
alegorie a libertății • identitate națională • contract social • rolul monumentelor publice în
formarea conștiinței civice:
Clădirile monumentale publice posedă „o voce care vorbește tuturor națiunilor,
cucerește spațiul și triumfă asupra timpului.” Propune ca în piețele orașelor
franceze să fie instalate mici monumente, prytaneum (numite după locurile de
adunare publică din Atena antică). În aceste monumente ar fi urmat să ardă focuri
nestinse, să fie afișate legile și să fie onorați „marii oameni” (Kersaint, Armand-Guy.
Discours sur les monuments publics, prononcé au Conseil du Département de
Paris, le 15 décembre 1791... apud. Bergdoll, 2000: 110).

Raționalismul grilei modulare • adoptarea sistemului metric (1795) • importanța

programului în definirea și evoluția tipurilor arhitecturale • sistematizarea istoriei
arhitecturii pe criterii tipologice • arhitectura festivalurilor revoluționare și estetizarea
maselor
„Înfige un par încoronat cu flori în centrul unui loc, adună oamenii acolo și vei avea
un festival. Fă și mai mult: așază spectatorii pentru a fi spectacol, fă-i pe ei înșiși
actori, fă-l pe fiecare dintre ei să se vadă și să se iubească în ceilalți, așa încât vor fi
mai bine uniți” (J.-J. Rousseau, Lettre à d’Alembert sur les spectacles, 1758, apud.
Bergdoll, 2000: 110-11).

Vandalism - termen lansat de abatele Grégoire, cu scopul autodeclarat de a combate

fenomenul; abatele susține că edificiile regale, aristocratice și abațiale, precum și operele
de artă pe care acestea le conțin, nu își reprezintă doar foștii proprietari, acum renegați, ci
conțin experiența comună a francezilor, fiind un bun al tuturor: patrimoniu național •
inventarierea, protejarea și restaurarea patrimoniului ca politici naționale, reacție la
distrugerile revoluționare • secularizare • reutilizarea în urma naționalizării și adaptării a
bisericilor, mănăstirilor, palatelor, pentru noile instituții ale statului.

Bibliografie
Bergdoll, Barry. European Architecture 1750-1890. Oxford: University Press, 2000: 86-102,
104-118.
Braham, Allan. The Architecture of the French Enlightenment. University pf California Press,
1989. On-line: https://archive.org/details/bub_gb_EstKYtJpOK0C/page/n45/mode/2up
Kaufmann, Emil. Three Revolutionary Architects: Boullée, Ledoux, and Lequeu.
Philadelphia, 1952.