Nr.

110 (1/2020)

Editatã de FUNDAÞIA CULTURALÃ MEMORIA

sub egida Uniunii Scriitorilor din România
Fondator BANU RÃDULESCU
 Anca Boeriu s-a nãscut în
anul 1957 în localitatea
Pucioasa, jud. Dâmboviþa.
În anul 1982 a absolvit secþia
Graficã, Institutul de Arte
Plastice „Nicolae Grigorescu”,
iar din anul 2008 este Doctor
în Arte Vizuale.
În prezent este lector la
Universitatea Naþionalã de Arte
din Bucureºti, secþia Graficã iar
în 2000 înfiinþeazã ºi conduce
Biroul Erasmus pentru proiecte
europene pânã în anul 2008.
Anca Boeriu este membru
U.A.P din 1999 ºi din 2016
este Preºedinte al Filialei de
Graficã Bucureºti, este mem-
bru fondator în Asociaþia
Internaþionalã Prietenii
Muzeului Naþional de Artã al
Romaniei, membru al
Asociaþiei Internaþionale MitOst
Germania, delegat pentru
România al Trienalei de
Gravurã de la Chamallier,
Franþa, iar din anul 2014 este
iniþiatorul ºi coordonatorul,
BIPB-Bucharest Internaþional
Print Biennale.
Dintre premiile primite
menþionãm premiul UAP pentru
Curatoriat în anul 2017, iar în
anul 2014 Premiul pentru
Graficã.
Expoziþiile personale cele mai
importante din ultimii ani sunt:
„REMEMORÃRI” Galeria
Fantom, Berlin (2018),
„Reconstrucþie sentimentalã”,
galeria Galateca (2017),
„Atelier de vise”, galeria Senso
(2016), iar în anul 2015 a avut
o serie de manifestãri dupã
cum urmeazã: „Atelier de gân-
duri”, Centrul Cultural Palatele
Brâncoveneºti, „Refaceri”,
Centrul Cultural Tel Aviv Israel
ºi expoziþia „Impresii”, galeria
Fantom, Berlin.
2
ANCA
BOERIU
Proiectele coordonate în anul
2019 sunt:
Festivalul Culturii
Românilor de Pretutindeni-
II, Sub Înaltul Patronaj al
Preºedintelui României
BIPB Bienala Internaþionalã
de Gravurã Bucureºti.
Crossing Borders 3,
Muzeul Naþional al
Literaturii Române;
1176 – Gest pentru eroi,
proiect cultural organizat
de Uniunea Artiºtilor
Plastici în parteneriat cu
Muzeul Naþional Cotroceni,
ARCUB, Teatrul Naþional
Bucureºti, Muzeul Naþional
al Literaturii Române ºi
Galeria Galateca.
Proiectele coordonate în anul
2018 sunt:
Proiectul Arta la intrare,
finanþat de Ministerul
Culturii ºi Identitãþii
Naþionale;
Proiectul expoziþional de
carte obiect – CENTE-
NART, Centrul Cultural
Palatele Brâncoveneºti,
Festivalul Culturii de
Pretutindeni – Aici Acolo,
Bucureºti
Concursul – Grafica tânãrã
UAP, Filiala Grafica
Participãri la expoziþii de grup
2019
Salonul Centenar UAP,
Muzeul Naþional de Artã al
României
Salonul de Picturã, Galeria
Cãminul Artei
2018
Expozitie UNA, Institutul
Cultural Român, Veneþia
Cu Aman la catedrã, Muzeul
de Artã Craiova
Tribuna Graficã, Cluj
Art 100, proiect de artã
vizualã româno-germanã,
Galeria Galateca
Linie ºi forma, proiect de
artã vizualã, Institutul
Balassi
2017
Aici Acolo, expoziþie inter-
naþionalã, Muzeul National
Cotroceni
Art Excenge Coreea, expo-
ziþie internaþionalã
Bienala Internaþionalã de
desen, Centrul Cultural
Mogoºoaia
Gravura româneascã –
Trienala de gravurã de la
Chamalier, Franþa
Jocuri serioase,
drumul de la gravurã la sculpturã
„Biografia artisticã a Ancãi
Boeriu stã sub semnul incitant al
unei surprize aºteptate. Formatã
ca graficianã, ea a ales, de-a lun-
gul timpului, calea mai dificilã a
gravurii, devenind (re)cunoscutã
pentru strãdaniile de a o revigora
în peisajul contemporan. Privitã
din aceastã perspectivã, toatã ac-
tivitatea ei artisticã pare a fi un
parcurs previzibil de acumulãri ºi
performanþe, fericit dublat de neo-
bosita activitate pedagogicã cu
studenþii de la UNA. Conºtientã
deopotrivã de demnitatea „libe-
ralã” a desenului (înþeles ºi ca dis-
egno) ºi de semnificaþia tehnicilor
în practica artisticã, Anca îºi
asumã – conºtient sau nu – tra-
diþia venerabilã începutã odatã cu
Theodor Aman – primul artist
român care a înþeles importanþa
gravurii – ºi, mai ales, de Gabriel
Popescu, cel dintâi artist român
dedicat exclusiv gravurii.
Asemeni celui din urmã, ºi ea
s-a dedicat studiului tehnicilor gra-
vurii, (re)descoperind valenþele ne-
bãnuite (încã) ale travaliului aple-
cat cu migalã pe placa de metal.
Pe de altã parte, Anca Boeriu
nu se mulþumeºte cu destinul con-
fortabil al unui „maestru al stam-
pei”, cum îl consacra odinioarã
Henri Focillon. Reconvertind gra-
vura, ea mizeazã pe un efect de
surprizã, deturnând-o – în cele din
urmã – de la funcþia ei primordialã,
de reproducere cu mijloace tradi-
þionale. Citesc aici o dublã îndrãz-
nealã, descifrabilã ca repunere în
drepturi a „aurei” benjaminiene:
demersul artistei redimensionea-
zã placa de gravurã, privitã nu
doar ca mijloc ascuns ochiului
spectatorului, ci ca obiect în sine,
spectaculos ºi misterios totodatã.
În acelaºi timp, aºa cum singurã
mãsturiseºte, artista refuzã cu ob-
stinaþie tirajul, în favoarea „exem-
plarului de autor/de artist”; seria
pare sã o „plictiseascã”, ceea ce o
intereseazã este fiecare lucrare în
parte, mereu alta, diferitã în singu-
laritatea ei. Privilegiind exemplarul
original unic, gravura capãtã astfel
o preþiozitate plinã de „aurã”. Într-
o epocã dominatã de „serie” ca
simptom al modernitãþii, refuzul ei
explicit de a se „alinia” serializãrii
de orice fel poate fi înþeles ca
întoarcere la o virtuozitate „pre”
sau „post” modernã.
Totodatã, fructificarea neaº-
teptatã a elementului nevãzut din
atelierul de gravurã – placa – con-
stituie inovaþia ºi tehnicã, ºi de
concept a autoarei. Placa „ata-
catã” ºi expusã ca obiect indepen-
dent constituie elementul de sur-
prizã aºteptatã în expoziþia „Punct
de sprijin”. Placa este, de fapt,
punctul central, miezul pe care se
sprijinã ultimul discurs artistic al
Ancãi Boeriu. De fier (plãcile mari)
sau de cupru (cele de dimensiuni
mici) placa atacatã cu acizi (pen-
tru realizarea acvafortelor) este
decupatã, creînd figurile tipice, aº-
teptate, ale universului imagistic
boeresc, dominat de personajul
uman în postura de cuplu. Se
nasc astfel figuri suspendate în
spaþiu, plutind libere sau înrãmate
în cadre de lemn. Tranziþia de la
gravurã la sculpturã creeazã efec-
tul de surprizã al unor „jocuri se-
rioase” în care materia – placa de
metal – se metamorfozeazã deve-
nind formã în spaþiu. Rezultatul
lucrului cu placa, gravura propriu-
zisã, este imprimatã pe pânzã –
nu pe hârtie – peste care artista a
aplicat reveniri în ulei. Obiectul
creat astfel – monotip/tehnicã
mixtã – pe pânza întinsã pe ºasiu
creeazã – cu bunã ºtiinþã, cred –
efectul unui „tabou” (re)instaurat.
Ambiguitatea tehnicã e voitã,
din nou o joacã serioasã cu mate-
ria ºi tehnica.
Descifrându-i cu oarecare in-
discreþie biografia artisticã, aflãm
cã graficiana dorea, de fapt, sã fie
sculptor(iþã). Destinul nu a ajutat-o
în aceastã privinþã, dar aparenta
neºansã s-a transformat în provo-
carea de a impinge graniþele tra-
diþionale ale gravurii ºi sculpturii,
îmbinându-le într-o nouã ipostazã.
Astfel, ºansa Ancãi Boeriu stã în
fructificarea propriilor abilitãþi ºi în
talentul de a le transforma în ceea
ce doreºte în fond sã exprime:
gestul artistic întrupat în forma
umanã „aruncatã” în spaþiu. Bi- ºi
tridimensionalul se împletesc ast-
fel într-un univers vizual ce sfi-
deazã delimitãrile tradiþionale.
Practicând cu studenþii ei „lec-
þia de gravurã”, Anca Boeriu reali-
zeazã, în propria ei expoziþie, per-
formanþa neaºteptatã a construc-
þiei – în pledoaria pentru gravurã –
ºi a deconstrucþiei – în metamor-
fozarea gravurii în sculpturã.
Acesta este efectul neaºteptat al
unei surprize aºteptate în punctul
de sprijin vizual creat de Anca
Boeriu în ultima ei expoziþie.
Conf. univ. dr. Ruxandra
Demetrescu
Rector, Universitatea
Naþionalã de Arte din Bucureºti
3
 SUMAR
75 DE ANI DE LA DEPORTAREA MARILENA ANA DRAIA
ETNICILOR GERMANI ÎN URSS Situaþia etnicilor germani
COSMIN BUDEANCÃ din Cãlan (jud. Hunedoara),
Dupã 75 de ani. Deportarea etnicilor între iarna 1945 – vara 1946, p. 40
germani din România
în Uniunea Sovieticã, p. 6 INTERVIU
SMARANDA VULTUR în dialog cu
Decretul nr. 7161 HARTWIG OCHSENFELD
al Comitetului de Stat pentru „Îi datorez viaþa lui Stalin”, p. 50
Apãrare al Uniunii Sovietice,
din 16 decembrie 1944, p. 10
FÃURITORII MARII UNIRI
ILIE POPA
HANNELORE BAIER
Fãuritori ai Marii Uniri,
Un document puþin cunoscut, p. 12
martiri în închisorile comuniste (II), p. 60
DANIEL HRENCIUC
Deportarea germanilor din Bucovina DISTRUGEREA ELITELOR
la muncã forþatã în Uniunea Sovieticã ÎN ANII COMUNISMULUI
Unele consideraþii, p. 19 ADINA BERCIU-DRÃGHICESCU
Instaurarea comunismului în
DORIN DÃRÃBAN Facultatea de Filosofie ºi Litere
Mãrturii ale ºvabilor 1944-1948, p. 71
sãtmãreni despre deportarea în lagãrele
sovietice din 1945 în 1949, p. 31 OPOZIÞIA LA COMUNISM ÎN ANII ’80
LÃCRÃMIOARA STOENESCU
CRINA DÃRÃBAN Barabás Ioan: „Am luptat pentru
Douã mãrturii despre deportarea libertate” , p. 84
etnicilor germani în URSS, p. 37

Plata abonamentelor (80 lei/ abonament anual, www.revistamemoria.ro

inclusiv taxe postale) ºi a eventualelor e-mail: revistamemoria@gmail.com
donaþii se poate face prin mandat poºtal pentru
Revista Memoria este membrã A.R.I.E.L.
Fundaþia Culturalã Memoria, CUI: 888 6981, (Asociaþia Revistelor, Imprimeriilor ºi Editurilor Literare)
Cal. Victoriei 133, Bucureºti, 010071, precum ºi prin
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
conturile Fundaþiei Culturale Memoria deschise la
Banca Comercialã Românã (BCR), Sucursala sector
1 Bucureºti, Cal. Victoriei 155:
RO20RNCB0072049693810001 – LEI Nr. 1/2020, Preþ: 15 lei
RO63RNCB0072049693810003 – EURO ISSN – 1220-6369

4
ISTORIA DE LÂNGÃ NOI MARIA TOACÃ
Viaþã ºi destin Nu-i uitã Maica Românie!
Discursul Preºedintelui Le împletesc cununi cereºti urmaºii de la
Emil Constantinescu Horecea-Mãnãstire
la aniversarea a 80-a aniversare, p. 95 Recviem pentru 7 ostaºi români, eroi
necunoscuþi ai neamului românesc de lângã
Prut, p. 131
VARIA
MIRCEA CARP RADU EFTIMIE
„Bine faci, bine gãseºti!“, p. 106 La despãrþirea de ªtefan Racovitzã, p. 134

MIHAI SORIN RÃDULESCU COMUNICAT DE PRESÃ

O evocare:
Gina Rãdulescu (1937-2014), p. 110
MEMORIA ÎN PREZENT
NICOLAE M. CONSTANTINESCU
Cuvânt la lansarea
revistei Memoria 108-109, p. 119
ECATERINA IONESCU
„Gala Corneliu Coposu”, ediþia a IV-a, p. 122
OLEG CHISELIOV
Prin ce diferã România din 2019
de România de pânã în 1989, p. 123
A doua campanie de investigaþii
arheologice desfãºurate de IICCMER în
Mun. Caransebeº, jud. Caraº-Severin, p. 136
MARIA-CÃTÃLINA NOMOLOªANU
Istoria în filme, p. 140
Inaugurarea Casei Memoriale
„Iuliu Maniu” de la Bãdãcin, p. 142
BIBLIOTECA MEMORIA
PR. DR. IULIU-MARIUS MORARIU
Valeriu Anania
Procesele verbale de interogator
(iunie 1958 – mai 1959), p. 145

MICAELA GHIÞESCU
Nicolae CONSTANTINESCU
Director
--------------------------------
Consiliu consultativ
Ana BLANDIANA, Mircea CARP,
Mircia DUMITRESCU,
Ilie POPA, Dana ÞÃRANU,
Alexandru ZUB
Cosmin BUDEANCÃ
redactor coordonator
Oana ICHIM
secretar general de redacþie
Loredana MARTIN
tehnoredactare computerizatã
Corina Gabriela DUMA
design grafic / revizuire 2018
Daniela NENCIULESCU
consultant artistic
Ana-Maria Iosif, Alexandra Mihaela Molocea,
Maria Cãtãlina Nomoloºanu, Mãdãlina Oprea,
Tudor Viºan-Miu - voluntari

5
 COSMIN BUDEANCÃ
Dupã 75 de ani.
Deportarea etnicilor
germani în
Uniunea Sovieticã
Se împlinesc în aceastã perioadã 75 de
ani de la unul dintre cele mai tragice mo-
mente din istoria României în secolul XX:
deportarea etnicilor germani la munca de re-
construcþie în Uniunea Sovieticã, în ianuarie
1945. Acesta nu a fost un eveniment izolat,
ci a avut strânse legãturi cu ce s-a întâm-
plat în anii anteriori, ºi a generat în decenii-
le care au urmat schimbãri majore în
evoluþia comunitãþii germane din România.
Încã de la mijlocul secolului al XIX-lea
auto-raportarea germanilor din România la
Germania a fost tot mai consistentã, atin-
gând intensitatea maximã în deceniul patru
al secolului XX, dupã preluarea puterii de
cãtre Adolf Hitler.1 Odatã cu izbucnirea ce-
lui de al Doilea Rãzboi Mondial ºi a alianþei
dintre Germania ºi România, populaþia ger-
manã a beneficiat de privilegii, iar organi-
zaþia Volksgemeinschaft (comunitatea popu-
larã) a ajuns sã depindã direct de Berlin ºi
a acþionat ca un adevãrat „vârf de lance” al
nazismului în þara noastrã.2 În aceastã
perioadã cetãþeni români de etnie germanã
au fost recrutaþi direct în armata germanã,
pe bazã de „voluntariat”. Potrivit unor surse
în 1943 în „Waffen SS” au fost înrolaþi
54.000 de germani cu cetãþenie românã.3
Dupã 23 august 1944 ºi ieºirea
României din alianþa cu Puterile Axei,
Poliþia ºi Jandarmeria au procedat la
6
arestãri în rândul etnicilor germani, iar la 12
septembrie 1944 România a încheiat
Convenþia de armistiþiu cu Puterile Aliate,
þãrii noastre fiindu-i impuse obligaþii de
naturã economicã ºi militarã, dar ºi o serie
de mãsuri ce trebuiau luate împotriva celor
consideraþi pro-hitleriºti sau fasciºti. Astfel,
potrivit art. 2 din Convenþie, toþi cetãþenii
germani ºi maghiari4 urmau a fi „întemniþaþi
în lagãre de concentrare”5, iar persoanelor
de naþionalitate cehã, polonã ºi slovacã ur-
ma sã li se stabileascã domiciliu obligatoriu;
de asemenea la art. 15 se prevedea „obli-
gaþia guvernului român de a dizolva imediat
organizaþiile prohitleriste de tip fascist”6.
Dupã semnarea Armistiþiului, Comisia
Aliatã (Sovieticã) de Control a apreciat ca
nesatisfãcãtoare mãsurile luate de auto-
ritãþile române ºi a ordonat noi internãri,
fiind vizaþi, în mod prioritar, cetãþenii de ori-
gine germanã.7
La 16 decembrie 1944 Iosif Vissa-
rionovici Stalin, a semnat Decretul nr.
71618, care prevedea ca etnicii germani din
þãrile intrate sub controlul Armatei Roºii sã
contribuie la refacerea economicã a Uniunii
Sovietice.9 Decizia nu a fost una întâm-
plãtoare, ci a avut la bazã analize mai
vechi, pentru cã încã din 1943 liderii sovie-
tici aveau în vedere posibilitatea utilizãrii
muncii cetãþenilor germani pe teritoriul
URSS.10 În noiembrie 1943 Ivan Mihailovici
Maiski (ambasador al URSS la Londra ºi
adjunct al lui Viaceslav Molotov în cadrul
Comisariatului Poporului pentru Externe)
primise sarcina de a studia problema
despãgubirilor de rãzboi, iar la 11 ianuarie
1944 el i-a trimis o scrisoare lui Molotov în
care sublinia necesitatea ca germanii sã fie
obligaþi sã plãteascã despãgubiri în muncã
pentru a remedia pagubele provocate
URSS de Germania ºi de aliaþii ei, dar ºi
dislocarea unei importante forþe de muncã
din rândul populaþiei germane care „inevita-
bil vor trebui sã ducã la o slãbire a econo-
miei lor ºi a potenþialului lor de rãzboi”11.
La 31 decembrie 1944, prin Ordinul
32.137, Ministerul Afacerilor Interne a
transmis Inspectoratului General al Jandar-
meriei normele stabilite de Preºedinþia
Consiliului de Miniºtri privitoare la interna-
rea unor persoane de origine etnicã ger-
manã.12 Erau vizaþi bãrbaþii cu vârsta între
17 ºi 45 ani ºi femeile între 18 ºi 30 ani cu
copii mai mari de un an.13 Au existat însã ºi
numeroase abuzuri, fiind deportate persoa-
ne mai tinere, mai bãtrâne ori de altã etnie
decât cea germanã.14
Mãsurile urmau a fi puse în practicã în
conformitate cu instrucþiunile nr. 51.093
comunicate inspectoratelor ºi legiunilor de
jandarmi, ºi ordinului nr. 15.349 adresat
inspectoratelor de poliþie la 3 ianuarie
1945.15 Reprezentanþii celor douã instituþii
urmau „sã întocmeascã tabele exacte ºi
planul de deþinere ºi colectare a internaþilor
spre centrele de adunare”. Problema hra-
nei rãmânea „în sarcina internaþilor, care
trebuiau sã-ºi aducã alimente pentru cel
puþin 15 zile”, iar dacã „în acest timp nu
erau transportaþi, asigurarea hranei cãdea
în sarcina primãriilor, obligate sã rechi-
ziþioneze alimentele necesare de la cei
ridicaþi sau de la conaþionalii lor.”16
La 6 ianuarie 1945 a fost emis ordinul
nr. 031 al Comisiei Aliate (Sovietice) de
Control, prin care Preºedinþia Consiliului de
Miniºtri lua la cunoºtinþã cã între 10-20
ianuarie 1945 urmau sã fie „mobilizaþi toþi
locuitorii germani apþi de muncã, indiferent
de cetãþenia lor”. În noaptea de 10 ianuarie
s-a declanºat operaþiunea de ridicare a
etnicilor germani în vederea deportãrii, în
prima fazã cu o intensitate scãzutã. În a
doua decadã a lunii au fost ridicate majori-
tatea persoanelor, astfel încât la 1 februarie
acþiunea era în mare parte încheiatã17,
chiar dacã în mod izolat au mai fost persoa-
ne ridicate ºi dupã aceastã datã.18 În final
se estimeazã cã au fost deportate în jur de
70.000 de persoane.19
O serie de personalitãþi politice din
România ºi-au manifestat dezaprobarea
faþã de aceastã acþiune, printre ei liderii
germanilor Hans Otto Roth ºi Rudolf
Brandsch, ministrul de Externe Constantin
Viºoianu, sau chiar Regele Mihai I. Acesta
din urmã, la 24 ianuarie 1945, a trimis o
scrisoare ºi un amplu memoriu preºedinte-
lui SUA, în care afirma cã germanii „consti-
tuie o parte din existenþa realã a naþiunii
române de care sunt legaþi în întregime ºi
prin urmare, a-i lua fie ºi pentru o scurtã pe-
rioadã din gospodãriile lor ar perturba într-
un mod foarte serios toate ramurile de acti-
vitate ale þãrii.”20 Cu toate aceste proteste
decizia luatã la Moscova era fermã, iar
deportarea germanilor nu a putut fi
împiedicatã21.
Legatã indisolubil de cel de-al Doilea
Rãzboi Mondial, deportarea a reprezentat
un moment marcant în evoluþia germanilor
din România. Pe lângã cei care au murit pe
front, s-au retras din Transilvania în Germa-
nia sau Austria împreunã cu trupele germa-
7
 ne, mulþi alþii ºi-au pierdut viaþa în Uniunea
Sovieticã sau au ales sã nu se mai întoarcã
în România dupã eliberarea din lagãre.
Pentru a înþelege mai bine dimensiunea
demograficã a evenimentelor menþionãm
cã, potrivit recensãmântului din 1930, ger-
manii reprezentau 4,12% din populaþia þãrii,
respectiv 745.421 persoane22, fiind una din-
tre cele mai importante minoritãþi etnice din
România. În 1941 (ºi în urma pierderilor
teritoriale din anul anterior) mai erau
490.64023, iar între 1940-1950 se apreciazã
cã, în urma repatrierii, refugierii, prizoniera-
tului ºi deportãrii, circa 250.000 de etnici
germani au pãrãsit þara.24 Dacã ne referim
concret la deportare ºi la impactul ei, se
estimeazã cã aproximativ 12% dintre cei
care au fost duºi în URSS au murit.25 Iar
dacã punem în relaþie aceastã cifrã cu
categoriile de vârstã vizate de deportare
constatãm cã s-a pierdut o parte din seg-
mentul activ al comunitãþilor.
La efectele de ordin demografic se
adaugã ºi cele de ordin socio-economic,
pentru cã în anii urmãtori o serie de mãsuri
luate de noua putere i-a afectat direct,
ducând la pauperizarea lor ºi transformân-
du-i, pentru o perioadã, din lideri în comu-
nitãþile în care locuiau, în marginali. Expro-
prierea pãmânturilor, naþionalizarea pro-
prietãþilor, industrializarea ºi urbanizarea
forþatã dar ºi mãsurile de „omogenizare”
naþionalã, de asimilare în fapt, au afectat ºi
ele în mod considerabil modul de viaþã
tradiþional al comunitãþilor germane le-a
tãiat „rãdãcinile” multora dintre ei.
Chiar dacã germanii din România nu au
influenþat deciziile conducãtorilor celui de-
al III-lea Reich, apartenenþa lor etnicã a fost
un argument suficient care odatã cu înche-
ierea rãzboiului a justificat o serie de
mãsuri punitive împotriva lor.26 Etichetaþi, în
8
bloc, drept „coloana a cincea a Reich-ului”27
ºi consideraþi de comuniºti, ºi chiar de o
parte a populaþiei majoritare din România,
responsabili de nenorocirile petrecute în
timpul marii conflagraþii, ei au fost nevoiþi sã
plãteascã un preþ deloc de neglijat,
consecinþele fiind vizibile în deceniile
urmãtoare în special prin fenomenul
emigraþiei spre Germania. Iar faptul cã la
recensãmântul populaþiei din 2011 numãrul
germanilor din România era de doar
36.000 are, în opinia noastrã, o strânsã
legãturã cu ceea ce s-a întâmplat în urmã
cu 75 de ani.
Importanþa germanilor în istoria acestor
meleaguri, contribuþia lor la dezvoltarea
socialã, economicã ºi culturalã este de
necontestat, drept pentru care am ºi consi-
derat ca un gest firesc sã dedicãm o
secþiune din acest numãr al revistei unui
moment important atât din istoria lor, cât ºi
din istoria recentã a României.
Note
1
Armin Nassehi, „Die Siebenbürger Sachsen als
ethnische Gruppe”, în Georg Weber, Renate Weber-
Schlenther, Armin Nassehi, Oliver Sill, Georg Kneer,
Die Deportation von Siebenbürger Sachsen in die
Sowjetunion. 1945-1949, Böhlau, Köln, Weimar,
Wien, 1996, vol. I, p. 102.
2
Georg Weber et al., Die Deportation von Sieben-
bürger Sachsen…, vol. I, p. 124.
3
Ibidem, Paul Milata susþine cã în 1943 au fost
recrutaþi circa 50.000 de germani din România. Paul
Milata, Zwischen Hitler, Stalin und Antonescu.
Rumäniendeutsche in der Waffen-SS, Böhlau, Wien,
Köln, Weimar, 2007, pp. 166-167.
4
În urma solicitãrii locþiitorului Comisiei de Control
din România, generalul-locotenent Vinogradov, de
internare în lagãre a germanilor ºi maghiarilor, au
fost arestate 1.233 persoane, iar guvernul român a
aprobat funcþionarea lagãrelor din Târgu Jiu, Slobo-
zia Veche, Ciurel, Timiºu de Sus, Timiºul de Jos,
destinate germanilor. Ion Bãlan, Regimul concentra-
þionar din România (1945-1965), Fundaþia Academia
Civicã, Bucureºti, 2000, pp. 33, 36.
 5
Regulamentul de înfiinþare ºi funcþionare a centre-
lor de internare a fost publicat la 6 noiembrie 1944 ºi
a fost primul act public de dupã 23 august 1944 prin
care guvernul oficializa lagãrele din România.
Ibidem, pp. 52-54.
6
Ibidem, p. 44.
7
Dumitru ªandru, „Deportarea germanilor din
România în Uniunea Sovieticã”, în Hannelore Baier
(ed.), Deportarea etnicilor germani din România în
Uniunea Sovieticã 1945, Forumul Democrat al
Germanilor din România, Sibiu, 1994, p. 7.
8 20
A se vedea textul Decretului publicat în paginile
care urmeazã.
9 21
Dumitru ªandru, st. cit., p. 5; Hannelore Baier,
Departe, în Rusia, la Stalino. Amintiri ºi documente
cu privire la deportarea în Uniunea Sovieticã a etnici-
lor germani din România (1945-1950), InterGraf, Bu-
cureºti, 2003, pp. 27-30. Potrivit unor estimãri, exa-
gerate dupã pãrerea specialiºtilor, din Polonia, Unga-
ria, Bulgaria, Cehoslovacia, Bulgaria ºi România ar fi
fost deportaþi peste 870.000 de etnici germani, dintre
care jumãtate nu s-au mai întors. Cf. Andrei Marga,
„Deportarea saºilor transilvãneni”, în Magazin Istoric,
1997, 31, nr. 8, p. 21. O ratã a mortalitãþii mai apro-
piatã de realitate este între 10-15%.
10
P.M. Poljan, „Die Westarbeiter”: Entschädigung
durch Arbeit (Muncitorii din Vest: despãgubiri prin
muncã), tiposcris, apud Hannelore Baier, Departe, în
Rusia, la Stalino..., p. 19.
11
Ibidem, p. 20.
12
Dumitru ªandru, st. cit., p. 8.
13
Ibidem.
14
Cosmin Budeancã, Imaginea etnicilor germani la
românii din Transilvania dupã 1918. Studiu de caz:
judeþele Hunedoara, Alba, Sibiu. Cercetare de istorie
oralã, Cetatea de scaun, Târgoviºte, 2016, p. 119.
15
Dumitru ªandru, st. cit., p. 8.
16
Ibidem; idem, Miºcãri de populaþie în România
(1940-1948), Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003,
p. 238.
17
Dumitru ªandru, st. cit., pp. 8-9; idem, Miºcãri de
populaþie..., pp. 239-242.
18
Idem, Miºcãri de populaþie..., p. 242.
19
Idem, p. 256. Într-o situaþie realizatã de
Inspectoratul General al Jandarmeriei Direcþiunea
Siguranþei ºi Ordinei Publice în a doua jumãtate a
lunii februarie 1945 se aratã cã din România ar fi fost
ridicaþi 46.540 de bãrbaþi ºi femei de origine
germanã. E adevãrat, pe liste fuseserã înscrise
61.716 persoane, dar dintre acestea 11.924 au fost
exceptate, 3.604 au dispãrut, 2.339 plecaserã în alte
localitãþi, iar 12 îºi puseserã capãt zilelor. Arhiva
Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor
Securitãþii, fond Documentar, dosar nr. 14955, ff. 10-
11. Documentul nu îi cuprinde, însã, pe germanii din
Transilvania de Nord-Vest. Denisa Bodeanu, De-
portarea etnicilor germani din România în URSS în
documentele din arhiva CNSAS, comunicare sus-
þinutã la Atelierul „Violenþã statalã în perspectivã is-
toricã. Cazul sârbilor ºi germanilor din România”,
Cluj-Napoca, 8 octombrie 2010.
Doru Radosav, Donbas - o istorie deportatã,
Ravensburg, 1994, p. 15.
Ibidem; Dumitru ªandru, st. cit., p. 5.
22
Recensãmântul general al populaþiei României
din 29 decembrie 1930, vol. II, Monitorul Oficial -
Imprimeria naþionalã, Bucureºti, 1938, p. XXIV.
23
Traian Rotariu (coord.), Recensãmântul din 1941.
Transilvania, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-
Napoca, 2002, pp. 120-121.
24
Anneli Ute Gabanyi, „Exodul germanilor din
România: cauze, fapte, consecinþe”, în Xenopoliana,
V, 1-4/1997, p. 229. Pentru aceeaºi perioadã, dar
fãrã deportare, Rudolf Ioan Poledna avanseazã cifra
de 200.000, citându-l pe Friedrich Gottas, „Die
Deutschen in Südosteuropa. Von den Ansiedlungen
im Mittelalter und im 18 Jahrhundert zur
Rückbewegung im 20. Jahrhundert”, în Gerhard
Grimm, Krista Zach (eds.), Die Deutschen in
Ostmittel- und Südosteuropa. Geschichte -
Wirtschaft - Recht - Sprache, Südostdeutsches
Kuturwerk, München, 1995, p. 27. Rudolf Ioan
Poledna, Sint ut sunt, aut non sint? Transformãri
sociale la saºii ardeleni dupã 1945: o analizã
sociologicã din perspectivã sistemicã, Presa
Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2001, p. 94.
25
Georg Weber et alii, Die Deportation von
Siebenbürger Sachsen..., apud Andrei Roth,
Naþionalism sau democratism, Pro Europa, Târgu
Mureº, 1999, p. 140.
26
Denisa Bodeanu, „De la «rasa superioarã» la
marginali. Evoluþia relaþiilor româno-germane la
sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial”, în Centru
ºi periferie, Editura Accent, Cluj-Napoca, 200 p. 235.
27
Gudrun-Liane Ittu, „Pãstrarea ºi valorificarea
moºtenirii culturale a minoritãþii germane în timpul
comunismului - reflectatã în publicistica de limbã
germanã”, în Studii ºi comunicãri de etnologie,
XV/2001, Sibiu, p. 211.
9
 Decretul nr. 7161
al Comitetului de Stat pentru
Apãrare al Uniunii Sovietice,
din 16 decembrie 1944
(strict secret)
La 16 decembrie 1944 Iosif Vissarionovici Stalin semna Decretul nr. 7161 al Comitetului
de Stat pentru Apãrare al Uniunii Sovietice1 având urmãtorul conþinut:
Comitetul de Stat pentru Apãrare al
Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
hotãrãºte:
1. Mobilizarea ºi internarea pentru mun-
cã în URSS a tuturor germanilor apþi de
muncã – bãrbaþii între 17 ºi 45 ani ºi femei-
le între 18 ºi 30 ani, care se aflã în zonele
eliberate de Armata Roºie de pe teritoriul
României, Iugoslaviei, Ungariei, Bulgariei ºi
Cehoslovaciei.
A se preciza cã mobilizarea se aplicã
atât germanilor cu cetãþenie germanã sau
ungarã, cât ºi germanilor cu cetãþenie
românã, iugoslavã, bulgarã ºi cehoslovacã.
2. Coordonarea mobilizãrii va fi atribuþia
NKVD al URSS (tov. Beria).
NKVD va fi responsabil de organizarea
punctelor de adunare ºi de înregistrarea
celor mobilizaþi, de formarea ºi transporta-
rea eºaloanelor, precum ºi de paza lor pe
drum.
Cei mobilizaþi vor fi transportaþi în
URSS în eºaloane pe mãsura sosirii lor la
punctele de adunare.
10
3. Tovarãºii Malinovski ºi Vinogradov –
care se ocupã de România, ºi tovarãºii
Tolbuhin ºi Biriuzov – care se ocupã de
Bulgaria ºi Iugoslavia – vor fi obligaþi:
a. sã coordoneze mobilizarea ºi interna-
rea germanilor conform pct. 1 prin interme-
diul autoritãþilor guvernamentale ale þãrilor
respective;
b. împreunã cu reprezentanþii NKVD,
tovarãºii Apollonov ºi Gorbatiuk, sã asigure
punerea în aplicare a mãsurilor necesare
ale autoritãþilor militare ºi civile corespun-
zãtoare, asigurându-se aducerea germani-
lor mobilizaþi la punctele de adunare.
4. A se permite germanilor mobilizaþi sã
ia cu ei haine groase, stocuri de lenjerie,
aºternuturi, veselã de uz personal ºi ali-
mente, în total pânã la 200 kg/persoanã.
5. A-i mandata pe comandantul de spa-
________________
1
GKO (sau GOKO) = Gosudarstvenny Komitet
Oboroni. În timpul rãzboiului puterea a fost deþi-
nutã de acest comitet în locul Consiliului Comisa-
rilor Poporului. Preºedintele GKO a fost I. Stalin.

Stema URSS
te al Armatei Roºii, tov. Hruliov ºi pe direc-
torul Departamentului pentru instalaþii mili-
tare, tov. Kovaliov sã asigure trenuri ºi ma-
ºini pentru transportarea germanilor mobi-
lizaþi, precum ºi alimentarea lor pe drum.
6. A direcþiona pe toþi germanii
mobilizaþi la munca de reconstrucþie a
industriei cãrbunelui din Donbas ºi a indus-
triei metalurgice din Sud.
Din cei sosiþi la locul de muncã a se
constitui batalioane de muncã de câte
1.000 de muncitori.
Comisariatul Poporului pentru Apãrare
(tov. Golikov) va asigura pentru fiecare
batalion 12 ofiþeri din Armata Roºie, din
numãrul celor ce nu pot fi trimiºi pe front.
7. Comisariatul Poporului pentru Indus-
tria Cãrbunelui ºi Comisariatul pentru Me-
talurgie vor organiza primirea internaþilor la
locurile de muncã, cazarea ºi aprovizio-
narea cu alimente ºi toate celelalte condiþii
de trai.
Comisariatul Poporului pentru Industria
Cãrbunelui (tov. Vahruºev) ºi Comisariatul
pentru Metalurgie (tov. Tevosian) sunt obli-
gaþi sã pregãteascã locuinþe pentru primi-
rea ºi cazarea internaþilor germani care vor
sosi.
Comisariatul Poporului pentru Afaceri
Interne, împreunã cu Comisariatul Popo-
rului pentru Industria Cãrbunelui ºi cu Co-
misarul pentru Metalurgie, vor rãspunde de
elaborarea unui regim de întreþinere a ger-
manilor internaþi ºi de condiþiile în care
aceºtia vor lucra.
8. Biroul Sovietic de Planificare al
URSS (tov. Voznesenski) va fi obligat sã
trimitã provizii alimentare suplimentare ºi
produse industriale cãtre Comisariatele
pentru Industria Cãrbunelui ºi cel Meta-
lurgic, începând cu primul semestru al anu-
lui 1945 pentru aprovizionarea germanilor
internaþi pentru muncã ce vor veni – în con-
cordanþã cu normele stabilite pentru uni-
tãþile de producþie aflate în subordinea a-
cestor Comisariate ale Poporului.
9. A ordona Comisariatului Poporului
pentru Sãnãtate (tov. Miterev) sã asigure
organizarea asistenþei medicale a germani-
lor internaþi ce vor sosi la unitãþile de pro-
ducþie aflate în subordinea Comisariatelor
pentru Industria Cãrbunelui ºi Metalurgic,
iar aceste douã comisariate vor fi obligate
sã ofere spaþiile necesare Comisariatului
Sãnãtãþii.
10. Mobilizarea ºi internarea germanilor
sã se desfãºoare în decursul lunii decembrie
1944 – ianuarie 1945, ei sã ajungã în locurile
de muncã pânã în 15 februarie 1945.
Preºedinte Comitetul de Stat pentru
Apãrare,
I. Stalin” 2
___________________
2
Documentul în limba rusã este disponibil online
la adresa https://www.alexanderyakovlev.org/-
fond/issues-doc/1022637 (accesat la
30.01.2020) ºi a fost tradus de Liliana Corobca
(mulþumiri ºi pe aceastã cale pentru ajutor).
11
 HANNELORE BAIER

Un document
puþin cunoscut
Stenograma ªedinþei Consiliului
Frontului Naþional Democrat
privind ridicarea nemþilor pentru munci
în URSS, rechiziþionarea vehiculelor Hannelore Baier
este absolventã a Universitãþii
pentru aprovizionare ºi alte probleme „Babeº Bolyai” Cluj-Napoca,
cu caracter economic (11 ianuarie 1945) Facultatea de Istorie-Filosofie,
Secþia Psihologie (1979),
redactor la cotidianul de limbã
La 30 de ani de când a început deschiderea arhivelor germanã „Neuer Weg” ºi con-
din România ºi pentru alþi cercetãtori decât cei agreaþi de tinuatorul acestuia „Allgemeine
Deutsche Zeitung für
regimul lui Ceauºescu, mai întâi extrem de lent ºi selectiv, Rumänien” (1984-1998, 2001-
apoi tot mai larg ºi mai puþin discreþionar, dar ºi în urma 2014), expert în Comisia
publicãrii a numeroase cãrþi ºi studii în limba românã dar ºi Prezidenþialã pentru Analiza
în limbi de circulaþie internaþionalã, despre deportarea etni- Dictaturii Comuniste din
România (2006), membrã în
cilor germani la muncã în URSS în ianuarie 1945 au fost echipa de cercetare a proiectu-
aflate aproape toate circumstanþele ºi detaliile. Este cunos- lui Component 3 PN-III-1.2-
cut faptul cã mãsura a fost ordonatã de Stalin ºi cã ea s-a PCCDI Minoritãþile etnice în
referit în egalã mãsurã la etnicii germani din România cât regiunile istorice ale României
- migraþie ºi patrimoniu cultural
ºi din Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia ºi Ungaria. în cadrul proiectului Migraþie ºi
Ordinul secret al Comitetului de Stat pentru Apãrare al identitate în spaþiul cultural
Uniunii Sovietice nr. 7161 din 16 decembrie 1944 (strict românesc. Abordare multidisci-
secret) prevedea mobilizarea etnicilor germani capabili de plinarã (2018-2020). A publicat
ca autoare studii ºi articole în
muncã, bãrbaþii în vârstã de 17-45 ani ºi femeile în vârstã reviste ºi publicaþii de speciali-
de 18-30 de ani, pentru a-i trimite la munca de recon- tate ºi a îngrijit editarea
strucþie a industriei miniere din Donbas ºi a industriei side- culegerilor de documente
rurgice din sudul URSS.1 Deportarea etnicilor germani
din România în Uniunea
În România, în data de 31 decembrie 1944, Ministerul Sovieticã 1945, Honterus,
Afacerilor Interne, Subsecretariatul de Stat al Poliþiei, a tri- Sibiu, 1994; Germanii din
mis Inspectoratelor Regionale de Poliþie adresa nr. 32.137, România 1944-1956,
în care se specifica cã se trimite „...în copie, ordinul Honterus, Sibiu 2005; Die
Deutschen in Rumänien 1944-
Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri, ca urmare la ordinul 1953, Böhlau, Köln Weimar
telefonic din ziua de 19 Decemvrie a.c., comunicat direct ºi Wien, 2015.

12
personal inspectorilor de poliþie.”2 Ordinul
cuprindea cele trei etape – adunarea, tran-
sportul ºi predarea cãtre organele de poliþie
a persoanelor din mediul urban ºi cãtre or-
ganele jandarmeriei a persoanelor din me-
diul rural – dupã primirea ordinului de ridi-
care, fãrã a se specifica însã despre cine
era vorba. În ridicarea ºi transportul etnicilor
germani au fost implicate deci organele lo-
cale ºi regionale ale Poliþiei ºi Jandarmeriei.
Ordinul de ridicare al etnicilor germani
din România a fost remis Preºedintelui
Consiliului de Miniºtri, Nicolae Rãdescu, de
cãtre Vinogradov, locþiitorul Preºedintelui
Comisiei Aliate de Control, în numele
Comisiei, la 6 ianuarie 1945. Acest ordin
solicita ca între 10-20 ianuarie 1945 sã fie
„mobilizaþi pentru muncã toþi locuitorii ger-
mani apþi de muncã, indiferent de cetãþenia
lor”. Nu urmau sã fie ridicate femeile care
alãpteazã copii pânã la un an.3 Acestei note
i-au urmat o serie de alte ordine, în care se
specificau categoriile de persoane care
urmau de asemenea sã fie exceptate de la
mobilizare, printre care femeile cãsãtorite
cu un român, copii rezultaþi din tatã român ºi
mamã minoritarã, specialiºtii din fabrici,
preoþii ºi cãlugãrii, etc.4 În multe cazuri, aces-
te ordine au ajuns în teritoriu abia dupã ce cei
care ar fi putut fi scutiþi fuseserã îmbarcaþi în
vagoane ºi erau deja în drum spre URSS.
În ceea ce priveºte poziþia Guvernului
României de la acea datã – guvernul gene-
ralului Nicolae Rãdescu, ultimul guvern
care nu a fost dominat de comuniºti – aflãm
amãnunte dintr-un document recent dat în
cercetare la Arhivele Naþionale ale Româ-
niei ºi anume stenograma ªedinþei Consi-
liului Frontului Naþional Democrat (FND)5
din 11 ianuarie 1945. Aceastã stenogramã
aduce dovada cã mãsura ordonatã de so-
vietici a fost discutatã în Consiliul de Mi-
niºtri, ceea ce în stenogramele Consiliului
de Miniºtri date în cercetare în fondul res-
pectiv nu este documentat. Mai mult decât
atât, acest document aratã cã deportarea
etnicilor germani a cauzat o crizã în guver-
nul Rãdescu, reprezentanþii PNL ºi PNÞ din
Consiliul de Miniºtri cerându-i Primului
ministru sã-ºi dea demisia, pentru cã a
acceptat ordinul sovieticilor, fiind astfel
încãlcatã suveranitatea României, ºi cã au
ameninþat cã altfel îºi vor da ei demisia.6 De
altfel, Dinu Brãtianu7, la 9 ianuarie 1945, îi
trimisese Primului ministru o scrisoare în
care afirma cã cererea semnatã de
Vicepreºedintele Comisiei Aliate de Control
de a-i mobiliza la muncã pe germani „con-
stituie o violare flagrantã a suveranitãþii
noastre naþionale”. „Nu putem permite sã
fim instrumente în executarea unor mãsuri
împotriva unei întregi categorii de cetãþeni
români...”, deoarece „ne întoarcem astfel
pe o altã cale la discriminarea rasialã, a
cãrei eradicãri a fost una din condiþiile
armistiþiului”8, a fost de pãrere Brãtianu.
Vasile Luca, preºedintele FND, convo-
case Consiliul FND pentru 11 ianuarie 1945
tocmai pentru a discuta „...chestiunea cu
nemþii”. Conform spuselor sale, guvernul
sovietic hotãrâse „sã-i strângã pe toþi nemþii
din toate þãrile în care este acum Armata
Roºie ºi sã-i ducã la muncã în Uniunea
Sovieticã. Aºa cã orice rezistenþã din par-
tea noastrã, înseamnã cã noi, în loc sã
ajutãm Uniunea Sovieticã, o s-o împiedi-
cãm.”9 Luca i-a informat pe cei prezenþi, cã
mãsura de ridicare a etnicilor germani urma
sã fie discutatã în acele zile în Consiliul de
Miniºtri. Petru Groza, Vicepreºedintele
Consiliului, venit mai târziu la ºedinþã, a
comunicat mai apoi, cã decizia de a da curs
solicitãrii sovieticilor a fost luatã în ºedinþa
din seara precedentã, deci în 10 ianuarie
13
 1945, dar cã „a fost cam greu”. Gheorghe
Vlãdescu-Rãcoasa, Ministrul Naþionalitã-
þilor ºi reprezentant al Uniunii Patrioþilor în
FND, afirma: „...s-a pus chestiunea cã nu
ne putem opune din principiu la mãsura
aceasta” fiind stare de rãzboi. Poziþia
Partidului Comunist a fost reiteratã de Va-
sile Luca, ºi anume sã nu se facã nici un fel
de intervenþii pentru nemþi, iar „tovarãºilor
nemþi” trebuie sã li se explice faptul cã ei
vor duce acolo muncã de reeducare „pen-
tru ca atunci când se vor reîntoarce aceºti
oameni în þarã sã fie formaþi”.10 De remarcat
este faptul cã nici unul dintre membrii Gu-
vernului Rãdescu prezent la ºedinþa FND
nu dã de înþeles cã decizia fusese luatã în
seara precedentã. Fusese ea luatã în cerc
restrâns sau nu au vrut sã divulge secretul?
Situaþia ºi contextul politic a forþat deci
Guvernul român sã accepte solicitarea
sovieticilor de a trimite eticii apþi de muncã
la refacerea industriei afectate de rãzboi,
14
totuºi, Rãdescu i-a trimis în 13 ianuarie
1945 o notã generalului Vinogradov, în care
afirmã cã nu poate fi de acord cu mãsurile
cerute de Comandamentul Sovietic, invo-
când tratatele semnate, inclusiv Convenþia
de Armistiþiu, ºi cã este „...datoria Gu-
vernului român de a veghea asupra intere-
selor tuturor supuºilor sãi, indiferent de ori-
ginea lor etnicã...”11. Rãdescu nu avea posi-
bilitatea de a se opune mãsurii, în România
aflându-se centrul operaþional al acþiunii de
mobilizare ºi 6 dintre cele 10 sectoare ale
operaþiunii de ridicare a germanilor din sud-
estul Europei.12
Stenograma ºedinþei FND din 11 ianua-
rie 194513 are în total 11 pagini, dar numai
primele 3 pagini se referã la „…chestiunea
cu nemþii”, astfel încât doar pe acestea le
redãm în continuare. La copierea textului
stenogramei am adoptat tacit ortografia
actualã.
 ªedinþa FND din 11 ianuarie 1945

Participanþii: din partea Partidului Soc[ial] Dem[ocrat]: Tov. Stef[an] Voitec14

” [Teodor] Iordãchescu15
” Tudor Ionescu16
” ” ” Comunist: ” Vasile Luca17
” Teohari Georgescu18
” ” Frontului Plugarilor: Dl. [Petru] Groza19
” [Romulus] Zãrone20
” Gh[eorghe] Micle21
” ” Uniunii Patrioþilor: ” Prof. [Gheorghe Vlãdescu-]
Rãcoasa22
” C[onstantin] Agiu23
” ” Sindicatelor Unite: Tov. [Alexandru] Sencovici24
Prof. [Gheorghe] Nicolau25

Tov. Vasile Luca: Eu v-am convocat, pentru cã am auzit cã azi o sã fie Consiliu
de miniºtri. Azi sau mâine... ªi una din chestiunile pe care trebuie s-o discutãm, era
tocmai chestiunea cu nemþii. Uniunea Sovieticã, Guvernul sovietic a hotãrât ca pen-
tru refacerea oraºelor, întreprinderilor distruse de nemþi, sã-i strângã pe toþi nemþii
din toate þãrile în care este acum Armata Roºie ºi sã-i ducã la muncã în Uniunea
Sovieticã. Aºa cã orice rezistenþã din partea noastrã, înseamnã ca noi, în loc sã
ajutãm U.S., s-o împiedicãm. Noi trebuie sã fim bucuroºi cã nu îi cheamã pe românii
noºtri, ci pe nemþi, care au fãcut prãpãd ºi în þara noastrã, cu trãdarea ºi activitatea
lor. Aºa cã noi nu numai cã nu trebuie sã ne opunem, dar dimpotrivã...
Tov. Voitec: Atitudinea primului-ministru a fost foarte justã.
Tov. Sencovici: Îi ia ºi pe cei mari ºi pe cei mici?
Tov. Vasile Luca: Fãrã excepþie. Sigur cã o sã fie o serie de pungãºii ºi dezertãri,
dar tocmai noi trebuie sã le descoperim pe acestea. – Bine-înþeles cã am ridicat che-
stiunea pentru regiunile unde lucreazã în industria de rãzboi, cum e la Reºiþa, unde
majoritatea sunt germani. Acolo se va duce o comisie sã vadã care este situaþia, la
faþa locului. Aici dacã sunt 10 nemþi într-o fabricã, asta nu conteazã. Iar din tovarãºii
noºtri nemþi, dacã ne sunt unii absolut necesari, îi reþinem; dar dacã nu sunt absolut
necesari pentru noi, nu trebuie reþinuþi, pentru cã acolo în lagãrele de muncã va fi
nevoie de ei ºi pentru educarea nemþilor ºi ca oameni de încredere, care sã împiedi-
ce sabotajul ºi fel de fel de crime. Iar noi sã le dãm lista acestor oameni de încredere,
ca sã le organizãm acolo organizarea muncii.
Cred cã aceasta trebuie sã fie atitudinea noastrã în legãturã cu aceastã chestiu-
ne. Cred cã sunteþi de acord?
Prof. Nicolau: De acord.
Tov. Voitec: Da, da.
Prof. Vlãdescu-Rãcoasa: Sigur.
Tov. Vasile Luca: Eu de ce v-am convocat? Pentru cã Naþional-Þãrãniºtii au vrut

15
 sã provoace crizã de guvern cu chestia asta. Au vrut sã-l împingã pe [Nicolae]
Rãdescu sã demisioneze. ªi pentru cã era o situaþie delicatã, trebuia sã ne sfãtuim.
ªi am vrut sã împiedicãm aceasta. Pentru cã, pe cine apãrã ei? Majoritatea din
aceºtia au fost duºmanii poporului român. ªi nemþii de veacuri n-au avut alt rol aici
decât de a provoca. Aºa cã ne uºureazã curãþirea þãrii de diversioniºti ºi spioni.
Prof. [Vlãdescu-]Rãcoasa: În Consiliul de miniºtri s-a pus chestiunea cã nu ne
putem opune din principiu la mãsura aceasta. Pentru cã Liberalii ºi Naþional-
Þãrãniºtii s-au opus pe chestia... suveranitãþii Statului, etc. ªi eu am spus cã suntem
în stare de rãzboi ºi trebuie respectate dispoziþiile care se dau. Dar este adevãrat ce
ai spus: cã Liberalii, ºi Naþional-Þãrãniºtii mai ales, au vrut sã foloseascã acest
moment pentru trântirea Guvernului.
Ieri mi-a telefonat de la Sibiu un anume Adolf Fuss26, un neamþ care a fost în
legãturã ºi cu Killinger27, ºi cu Gestapo-ul, care a fost ºi la Berlin. Acest individ s-a
dus la Sibiu sã-i agite pe nemþi acolo. ªi l-am întrebat: Ce cauþi acolo? Te-ai dus sã-
i agiþi...? Mi-a rãspuns: Nu, cã-i agitã Hans Otto Roth28. – Dar mi-a comunicat un lucru
mult mai important: Cã a fost acolo la Ghiþã Pop29 ºi acesta i-a povestit lui Fuss ºi
încã unuia, ce am discutat noi în Consiliul de miniºtri, lucru care trebuia sã rãmânã
secret. Cã noi, comuniºtii, am fost pentru deportare ºi naþional-þãrãniºtii împotrivã.
Tov. Vasile Luca: La momentul oportun vom pune ºi chestiunea asta: cum apãrã
ei secretul celor discutate în Consiliul de miniºtri.
Tov. Agiu: Poziþia lui Maniu în ilegalitate era sã-i curãþãm pe saºi.30
Prof. [Vlãdescu]-Rãcoasa: Ei pregãtesc un decret-lege ca sã le luãm naþionali-
tatea tuturor celor care au activat [în cadrul organizaþiilor naziste].31
Tov. Vasile Luca: Deci în chestiunea cu nemþii, atitudinea noastrã este sã nu se
facã nici un fel de intervenþii pentru ei. Iar tovarãºilor nemþi trebuie sã li se explice
care va fi munca lor acolo pentru reeducarea acestor mase de oameni, pentru cã
atunci când se vor reîntoarce aceºti oameni în þarã sã fie formaþi.
Tov. Sencovici: Conducãtorii întreprinderilor împreunã cu autoritãþile vor face
ºmecherii, ca sã opreascã pe nemþi. ªi atunci trebuie ca muncitorii sã aibe dreptul la
cuvânt în privinþa aceasta.
Tov. Vasile Luca: Sigur.
Tov. Agiu: Acesta este numai unul din aspectele problemei. Dar alt aspect este
golul pe care îl produc în viaþã, în locuinþe. ªi dacã nu suntem pe o poziþie bine fixatã,
iarãºi se vor strecura naþional-þãrãniºtii. Rãmân casele goale...
Tov. Sencovici: Dar nu ia[u] ºi familiile lor.
Tov. Agiu: Sunt cazuri în care vor fi luaþi toþi: ºi bãrbatul ºi femeia în vârstã bunã
pentru muncã. ªi noi trebuie sã fim fixaþi.
Tov. Vasile Luca: Sã trecem la altã chestiune.
Tov. Agiu: Vasãzicã, organizaþiile sã susþinã activ ºi FND este obligat sã punã în
practicã acest lucru, ca sã susþinã poliþia ºi Armata Roºie. Iar tovarãºilor nemþi care
sunt în UP, PSD, etc. trebuie sã li se explice care va fi rolul lor în aceste lagãre de
muncã.

16
 Vine dl. Petru Groza.

Tov. Vasile Luca: Noi am discutat aci atitudinea noastrã în chestiunea nemþilor.
Dr. Groza: Voi luaþi atitudine în public?
Tov. Vasile Luca: Da. Atunci când aceasta va fi dat[ã] publicitãþii oficial, atunci ºi
noi vom arãta atitudinea noastrã.32 Deocamdatã ajutãm autoritãþile în aceastã
privinþã.
Dl. Groza: Da, da asta trebuie.
Dar lasã goluri mari în producþie. Mai sunt ºi oameni calificaþi. ªi în agriculturã
sunt cei mai avansaþi. Trebuie sã ne punem pe treabã sã umplem aceste goluri.
Eu am crezut cã vreþi sã luaþi atitudine, sã somaþi Guvernul sã-ºi facã datoria. Noi
asearã am hotãrât.
Tov. Vasile Luca: Tocmai cã noi n-am ºtiut. Credeam cã o sã mai fie discuþii.
Dl. Groza: A fost cam greu.
Tov. Vasile Luca: A vrut sã demisioneze Rãdescu. Noi ºtim asta.
Tov. Teo[hari] Georgescu: Împins. Pentru cã au pus chestiunea Maniu ºi Dinu
Brãtianu, cã se retrag ei din Guvern.
Tov. Vasile Luca: Acuma, citesc în ziare despre Comisia ministerialã la Economie
Naþionalã ºi vãd cã hotãrârile merg tocmai invers decât ne-am propus noi...

[În continuare se discutã despre circulaþie, autovehicule, industrie, bãnci,

naþionalizare, criminalii de rãzboi ºi legea pentru pedepsirea lor, reprimirea evreilor
în funcþii, etc., fãrã a se mai face referire la mãsura deportãrilor.]

Note 1949, Böhlau, Weimar, Wien, 1995, vol. III, p. 92;

1
Günter Klein, „Im Lichte sowjetischer Quellen.
Die Deportation Deutscher aus Rumänien zur
Zwangsarbeit in die UdSSR 1945”, în Südost-
deutsche Vierteljahresblätter, 2/1998, pp. 153-162;
Pavel M. Polian, Westarbeiter: Reparationen durch
Arbeitskraft. Deutsche Häftlinge in der UdSSR, în
Dittmar Dahlmann, Gerhard Hirschfeld, Lager,
Zwangsarbeit, Vertreibung und Deportation,
Klartext, Essen 1999, pp. 345-349.
2 6
Arhiva Consiliului Naþional pentru Studierea Ar-
hivelor Securitãþii (ACNSAS), fond Documentar,
dosar 11695, f. 157, document publicat în Hannelore
Baier (ed.), Deportarea etnicilor germani din
România în Uniunea Sovieticã, Honterus, Sibiu,
1999, p. 40.
3 8
Georg Weber, Renate Weber-Schlenther, Armin
Nassehi, Oliver Sill, Georg Kneer, Die Deportation
von Siebenbürger Sachsen in die Sowjetunion 1945-
Hannelore Baier, op. cit., p. 40.
4
Hannelore Baier op. cit., pp. 41-46.
5
Frontului Naþional Democrat a fost o alianþã de
partide creatã în septembrie 1944 în jurul Partidului
Comunist Român, gânditã a da imaginea unui front
de partide ºi structuri reprezentative, când PCR era
încã insignifiant în peisajul politic. Din FND au fãcut
parte, între altele, PSD, Frontul Plugarilor, Uniunea
Patrioþilor ºi MADOSZ.
Arhivele Naþionale Istorice Centrale (în con-
tinuare ANIC), fond FND, dosar 14/1945, p. 3.
7
Constantin I.C. (Dinu) Brãtianu (1866-1950),
Preºedintele Partidului Naþional Liberal, ministrul
Producþiei de Rãzboi în guvernul lui Nicolae
Rãdescu.
Scrisoarea a fost trimisã, ca ºi cea a Guvernului
adresatã Generalului Vinogradov, de Burton Y.
Berry, reprezentantul Statelor Unite în România,

17

Secretarului de Stat la Washington. Publicat în
Georg Weber et. all, op. cit., pp. 101-103; Hannelore
Baier, op. cit., pp. 49-51.
9 26
ANIC, fond FND, dosar 14/1945, f. 1.
10
Ibidem, f. 2.
11
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond 71-
1939, E9, vol. 164, f. 43, publicat în Weber et. all,
op. cit., pp 126-129; Hannelore Baier, op. cit., pp.
51-53.
12
Pavel M. Polian, op. cit., p. 351.
13
ANIC, fond FND, dosar 14/1945, ff. 1-3.
14
ªtefan Voitec (1900-1984), ministrul Educaþiei
Naþionale în guvernele Constantin Sãnãtescu,
Nicolae Rãdescu ºi Dr. Petru Groza.
15
Theodor Iordãchescu (1884-1958), membru în
conducerea PSD.
16
Tudor Ionescu (1898-1990), inginer, subsecre-
tar de stat la Ministerul Economiei Naþionale în
guvernul Nicolae Rãdescu, ministrul Minelor ºi
Petrolului în guvernul Dr. Petru Groza
17
Vasile Luca (1898-1963), preºedintele FND, din
1944 membru în secretariatul CC al PCdR.
18
Teohari Georgescu (1908-1976), subsecretar
de Stat la Ministerul de Interne în guvernul Nicolae
Rãdescu, ministrul de Interne în guvernul Dr. Petru
Groza.
19
Petru Groza (1884-1958), avocat ºi om politic,
preºedinte al Frontului Plugarilor, vicepreºedinte al
Consiliului de miniºtri în guvernul Constantin
Sãnãtescu (2) ºi Nicolae Rãdescu (noiembrie 1944 -
martie 1945), Prim-ministru din 6 martie 1945.
20
Corect Romulus Zãroni (1906-1962), vicepreºe-
dintele Frontului Plugarilor, subsecretar de stat în
Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor în Guvernul
Nicolae Rãdescu, ministrul Agriculturii ºi Domeniilor
în Guvernul Dr. Petru Groza.
21
Gheorghe Micle, profesor, membru în prezidiul
Frontului Plugarilor.
22
Gheorghe Vlãdescu-Rãcoasa (1895-1989), mi-
nistrul pentru Minoritãþi în Guvernul Nicolae Rã-
descu, subsecretar de stat la Subsecretariatul de
Stat pentru Minoritãþi în guvernul Dr. Petru Groza
23
Constantin Agiu (1891-1961), subsecretar de
Stat la Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor în guver-
nul Dr. Petru Groza.
24
Alexandru Sencovici (1902-1995), membru în
secretariatul general al Confederaþiei Generale a
Muncii, funcþii de ministru în guverne începând din
1948.
18
25
Gheorghe Nicolau (1886-1950), ministru al
Asigurãrilor Sociale în guvernele Constantin
Sãnãtescu, Nicolae Rãdescu ºi Dr. Petru Groza.
Adolf Fuss (1894/6-1954), avocat din Bucureºti,
probabil agent dublu în perioada interbelicã ºi a celui
de-al Doilea Rãzboi Mondial, a încercat dupã 1945
sã se afiºeze ca reprezentant al minoritãþii germane.
A fost arestat la 31 august 1950 ºi condamnat la 8
ani temniþã grea pentru crimã de rãzboi. A executat
pedeapsa la Aiud, Jilava, Vãcãreºti, Ocnele Mari. A
decedat la 1 noiembrie 1954 la Ocnele Mari. ACN-
SAS, fond Penal, dosar 7049, vol. 1, f. 45. Arhiva
Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor (AANP),
fiºele matricole penale.
27
Manfred von Killinger (1886-1944), ambasado-
rul celui de-al Treilea Reich la Bucureºti din 1941.
28
Hans Otto Roth (1890-1953), avocat, unul dintre
cei mai importanþi oameni politici ai saºilor, repre-
zentant al minoritãþii germane în parlamentele
României din 1918, refuzã oferta lui Ion Antonescu
de a prelua un mandat de ministru în 1940. A fost
arestat la 15 aprilie 1952 ºi internat administrativ
pentru 24 de luni. A executat pedeapsa în închisorile
Ghencea, Fundulea. A decedat la 1 aprilie 1953 în
închisoarea Ghencea. http://ro.wikipedia.org/wiki/
Hans_Otto_Roth (accesat la 5.12.2019); AANP, fiºa
matricolã penalã.
29
Ghiþã Pop[p] (1883-1967), membru marcant al
PNÞ, ministru al Cultelor ºi Artelor în guvernul
Constantin Sãnãtescu (2) ºi Nicolae Rãdescu
(noiembrie 1944 - martie 1945).
30
Aceastã afirmaþie nu este susþinutã de nici o altã
sursã de informaþii.
31
Vlãdescu-Rãcoasa face referire la Proiectul
Decretului-Lege pentru abrogarea cetãþeniei româ-
ne pentru anumite categorii de cetãþeni români de
origine etnicã germanã, discutat în Consiliul de
Miniºtri la 10 octombrie 1944, dar care nu a fost
adoptat. ANIC, fond Consiliul de Miniºtri, Steno-
grame, dosar 3/1944, ff. 209-238.
32
O atitudine oficialã a PCR privind deportãrile
etnicilor germani nu a fost gãsitã în documentele de
arhivã.

Daniel Hrenciuc
este profesor de istorie
la Colegiul Tehnic, Rãdãuþi,
Suceava.
Absolvent al Facultãþii de
Istorie, Universitatea Bucureºti
(1995).
Doctor în istorie (2003).
Membru în echipa de proiect
„Enciclopedia Holocaustului
din România”, coordonat de
INSHR „Elie Wiesel” (2017).
Domenii de interes: relaþiile
interbelice româno-polone,
istoria minoritãþilor naþionale
din Bucovina istoricã.
Autor a 28 de volume con-
sacrate relaþiilor româno-
polone, istoriei Poloniei,
minoritãþilor naþionale din
Bucovina istoricã.
A publicat studii ºi articole în
volume ºi în reviste ºtiinþifice
din þarã ºi strãinãtate.
A participat la peste 50 de
simpozioane ºi conferinþe
naþionale ºi internaþionale.
DANIEL HRENCIUC
Deportarea germanilor
din Bucovina la muncã
forþatã în Uniunea Sovieticã.
Unele consideraþii
La 23 august 1944 regimul mareºalului Ion Antonescu
a fost înlãturat ºi s-a constituit un guvern condus de cãtre
generalul Constantin Sãnãtescu1, ministru de externe fiind
Grigore Niculescu-Buzeºti. Noul guvern avea sprijinul celor
patru partide reunite în Blocul Naþional Democrat (PCR,
PSD, Frontul Plugarilor, Partidul Naþional Popular).2 Regele
Mihai I ºi-a recãpãtat drepturile suspendate în timpul regi-
mului antonescian, iar partidele politice ºi-au redobândit
baza legalã a activitãþii lor.3
Încã din noaptea de 23/24 august 1944 a fost adoptat
Decretul-lege de amnistie generalã, politicã, militarã ºi
agrarã a tuturor infracþiunilor fãcute de la 1 decembrie
1918 ºi Decretul-lege de desfiinþare pe întreg teritoriul
României a lagãrelor de concentrare ºi eliberarea imediatã
a tuturor persoanelor închise pentru activitate antifascistã,
democraticã.4 Constituþia din 1923 a fost – parþial – repusã
în vigoare, iar partidele politice ºi-au putut relua
activitatea.5
Dupã 23 august 1944, germanii din România s-au aflat
într-o stare de vulnerabilitate totalã faþã de abuzurile sovie-
ticilor manifestate prin intermediul autoritãþilor române gira-
te în acþiunile lor, necondiþionat, de cãtre Comisia
Aliatã/Sovieticã de Control.6 Cu toate cã, oficial, lagãrele
de concentrare au fost desfiinþate, iniþial, în aceste locaþii
sinistre au început sã fie internaþi cetãþeni români de etnie
germanã ºi maghiarã care colaboraserã cu naziºtii, legio-
nari, iar bunurile acestora au fost trecute în proprietatea
statului român. La 24 august 1944, Adolf Hitler a ordonat
Grupului de Armate „Ucraina Sud” sã introducã în luptã
19
 toate capacitãþile militare de care dispune
pentru „menþinerea liniºtii, siguranþei ºi
ordinii în România ºi pentru respingerea
marii ofensive a sovieticilor”7. Ordinul lui
Hitler avea în vedere, pe lângã tehnica
Wehrmachtului ºi capacitãþile „forurilor ger-
mane civile ºi de partid ºi ale restului ger-
manilor din Grupul Etnic...”8
Imediat dupã declanºarea operaþiunilor
politice ºi militare de la 23 august 1944 au
început acþiunile de reþinere ale supuºilor
germani din România.9 În seara zilei de 23
august 1944, Manfred von Killinger, aflat în
audienþã la regele Mihai I, a þinut sã-i
reproºeze acestuia faptul cã Germania nu-
i va permite României o schimbare de
direcþie în politica sa externã.10 Regele
Mihai i-a rãspuns oficialului german cã
„împotriva trupelor germane din România ºi
împotriva cetãþenilor Reichului din
România, guvernul român nu va întreprin-
de, desigur, nimic”11. În baza acestei
asigurãri venite din partea regelui Mihai,
generalul Alfred Gerstenberg s-a deplasat
în noaptea de 23-24 august 1944 la
Ploieºti, asigurând la rândul lui autoritãþile
române cã nu va întreprinde nimic împotri-
va României. Însã, în dimineaþa zilei de 24
august 1944, Gerstenberg în fruntea trupe-
lor sale a atacat Bucureºtiul, determinând
reacþia fermã a trupelor române.12 Trupele
militare germane au fost încercuite, dezar-
mate ºi arestate.13 Începând cu 25 august
1944 a fost emis un ordin telefonic (nr.
43.599) de cãtre Inspectoratul General al
Jandarmeriei, adresat Inspectoratelor
judeþene prin care trebuia sã se treacã la
arestarea liderilor Grupului Etnic German ºi
ai maghiarilor, întocmindu-se liste cu toþi
civilii germani, supuºi strãini sau membri ai
Grupului Etnic German de la 16 ani în sus
(inclusiv femeile).14
20
Operaþiunea trebuia finalizatã foarte
rapid, iar cei consideraþi „periculoºi” trebu-
iau sã fie triaþi ºi internaþi în lagãre pe care
jandarmii aveau datoria sã le amenajeze.15
Persoanele considerate periculoase trebu-
iau arestate în douã ore, iar orice militar
german îmbrãcat în haine civile trebuia, de
asemenea, reþinut.16 La începutul lunii sep-
tembrie 1944, o parte dintre germani au
fost transferaþi din lagãrele improvizate în
lagãrul de concentrare de la Târgu Jiu.17
Internarea germanilor a fost efectuatã înce-
pând cu 6 septembrie 1944.
La 11 septembrie 1944, Inspectoratul
General al Jandarmeriei a transmis inspec-
toratelor judeþene ordinul circular 44.146
prin care se aduceau completãri ordinului
din 27 august 1944: era cerutã reverificarea
datelor personale ale tuturor germanilor ce
fuseserã lãsaþi la domiciliu, aceºtia având
obligaþia de a se prezenta pentru verificare
în termen de douã ore. Germanii identificaþi
drept membri ai organizaþiilor militare ger-
mane („Waffen SS”, „Organizaþia Todt”18) au
fost trimiºi în lagãrele de prizonieri. Alte
categorii de germani au fost trimise în
lagãrele de la Caracal ºi Slobozia în vede-
rea „defascizãrii”19. Persoanele considerate
periculoase trebuiau sã fie internate în
lagãrul de la Târgu Jiu împreunã cu cei din
lagãrele improvizate.20 Din rândurile Gru-
pului Etnic German trebuiau arestaþi An-
dreas Schmidt ºi principalii sãi colabora-
tori21, toþi conducãtorii etnici germani care-ºi
manifestaserã sentimentele antiromâ-
neºti22, tinerii germani care fuseserã înrolaþi
în SS sau în armata regulatã.23
O parte din germanii din România24, din-
tre care 74% erau trãitori în mediul rural25,
au fost deportaþi în Uniunea Sovieticã prin
intermediul Comisiei Aliate de Control26.
Aceasta a avut un rol malefic în primul rând
pentru cã, sub acoperirea sa, economia
româneascã a fost spoliatã de materiale,
maºini, unelte, alte resurse sub diverse
pretexte. Specialiºtii sovietici, în majorita-
tea lor militari, au profitat de poziþia lor ºi
implicit de situaþia României pentru a pre-
lua cantitãþi de materiale, produse ºi, mai
târziu, au deportat persoane la muncã în
URSS.27
La 27 august 1944, MAI a emis ordinul
nr. 12.500 prin care toate inspectoratele de
jandarmi trebuiau sã procedeze neîntârziat
la demararea mãsurilor de identificare,
înregistrare (reþinere în anumite cazuri) ºi
internare a civililor supuºi strãini, în vârstã
de cel puþin 16 ani, bãrbaþi ºi femei.28
La 12 septembrie 1944, România a
semnat Armistiþiul cu Uniunea Sovieticã,
Statele Unite ale Americii ºi Marea Britanie,
prin care era stabilit în mod oficial faptul cã
þara noastrã a ieºit din alianþa cu Germania,
trupele române luptând împotriva Axei
începând cu 24 august 1944.29 Nemul-
þumite de mãsurile adoptate de cãtre au-
toritãþile române în vederea internãrii etnici-
lor germani, sovieticii au ordonat noi ares-
tãri. În principal, au fost arestaþi la presiu-
nea Uniunii Sovietice cetãþenii români de
etnie germanã.30 Arestarea acestora s-a
efectuat prin complicitatea directã ºi
implicitã a liderilor comuniºti români.31
În faþa abuzurilor tot mai numeroase ale
sovieticilor pe teritoriul românesc, au-
toritãþile române au emis Ordinul General
984.200/30 septembrie 1944, prin care
toate cererile Armatei Roºii în România tre-
buiau fãcute prin intermediul guvernului
român ºi aprobate în Comisia Sovieticã de
Armistiþiu din Bucureºti prezidatã de cãtre
generalul N.P. Vinogradov. Ofiþerii ºi soldaþii
români erau fãcuþi direct ºi în cel mai înalt
grad responsabili faþã de apãrarea bunuri-
lor statului de soldaþii sovietici.32 Pentru
verificarea aplicãrii condiþiilor armistiþiului a
fost creatã o Comisie de Control a Aplicãrii
Armistiþiului cu sediul în Bucureºti.33
Aceastã Comisie a delegat în fiecare oraº
al României ofiþeri împuterniciþi ,ajutaþi de
un numãr de 5-7 persoane.
Deportarea celor aproximativ 75.000 de
persoane (70.000 de pe teritoriul României,
iar 5.000 din partea de nord a Transilvaniei)
în Uniunea Sovieticã reprezintã, în opinia
noastrã, cel mai dramatic capitol din istoria
germanilor din România. Deportarea în
sine reprezintã cea mai drasticã pedeapsã
prevãzutã de legislaþia internaþionalã care
se poate aplica unui individ sau unui grup
uman în cazul sãvârºirii unor fapte deosebit
de grave faþã de statul a cãrei cetãþenie o
deþine.34 În cazul de faþã, vina celor depor-
taþi era reprezentatã doar de etnia lor ger-
manã, o mãsurã de rãzbunare împotriva
nazismului aplicatã în grup tuturor germani-
lor, indiferent dacã au avut sau nu de a face
cu nazismul.35 Aceastã mãsurã a fost apli-
catã comunitãþilor germane din statele in-
trate sub control sovietic, Stalin afirmând în
mod explicit cã în acest fel se dorea „stâr-
pirea cuibarelor hitleriste”36.
Modul în care a fost pregãtitã ºi rea-
lizatã deportarea germanilor în Uniunea
Sovieticã reprezintã, din perspectiva ra-
þiunii umane ºi a experienþei prezentului, un
capitol profund inuman ºi descalificant pen-
tru regimul politic sovietic, pentru umanitate
în general. Uniunea Sovieticã a fãcut pre-
siuni puternice asupra României pentru
internarea urgentã a supuºilor sãi ger-
mani37, potrivit celor expuse ºi recunoscute
de cãtre liderul comunist Lucreþiu Pãtrãº-
canu în ºedinþa Consiliului de Miniºtri din
15-16 septembrie 1944.38 În acest scop au
fost amenajate lagãre la Târgu Jiu, Slo-
21
 bozia ºi Mogoºoaia. Potrivit documentelor
cercetate, soþiile supuºilor germani internaþi
„puteau rãmâne în libertate dacã aveau o
altã origine etnicã decât aceea a soþilor lor,
însã cu domiciliul obligatoriu, sau puteau
sã-ºi urmeze partenerii în lagãrele indicate
mai sus”39.
Spectrul deportãrii în Uniunea Sovieticã
a planat imediat dupã 23 august 1944 asu-
pra tuturor etnicilor germani din România,
provocând panica ºi groaza în rândurile
acestora. Rapoartele, informãrile ºi notele
serviciilor speciale consemnau teama cetã-
þenilor români de etnie germanã faþã de de-
portare, unii preferând sã se sinucidã pen-
tru a scãpa de plecarea în lagãrele sovieti-
ce.40 Moartea pentru unii etnici germani din
România devenise preferabilã deportãrilor
în URSS. Alþii au intrat într-o profundã de-
presie.41 Aceastã presiune psihologicã
constantã s-a menþinut la nivelul comunitã-
þilor pânã târziu, la nivelul anilor ’50.
La 18 septembrie 1944, Ordinul
Direcþiei Generale a Poliþiei prevedea ares-
tarea ºi trimiterea supuºilor germani în
lagãrul de la Târgu Jiu (polonii, cehii, slova-
cii erau exceptaþi, însã li se stabilea domici-
liu obligatoriu).42 Anumite categorii de etnici
germani, precum specialiºtii în diverse
domenii, cei aflaþi în relaþii speciale cu so-
cietatea româneascã, guvernantele, erau
exceptaþi de la mãsura internãrii în lagãre,
însã li se fixa domiciliu obligatoriu. Aceste
mãsuri restrictive n-au mulþumit, însã,
Uniunea Sovieticã. V.P. Vinogradov, în cali-
tatea sa oficialã de locþiitor al preºedintelui
Comisiei Aliate de Control, a protestat faþã
de modul etichetat drept „defectuos ºi
nesincer”, în care partea românã înþelegea
sã aplice clauzele Convenþiei de Armis-
tiþiu.43 Vinogradov a declarat în acest sens
cã „supuºii maghiari ºi germani, care trã-
22
iesc pe teritoriul României, pânã acum n-au
fost toþi internaþi, iar cei internaþi sunt în-
treþinuþi în condiþiuni ce le permit cu impuni-
tate zilnic sã pãrãseascã lagãrul, sã în-
treþinã legãturi cu aderenþii miºcãrii lor ºi sã
primeascã pachete fãrã nici un control.
Astfel de condiþiuni au favorizat dezertarea
unor internaþi.”44
În acest context, reacþia oficialului
sovietic a determinat Direcþia Generalã a
Poliþiei sã elaboreze, la 3 noiembrie 1944,
un nou ordin, prin care au fost anulate toate
excepþiile stabilite anterior. În acest sens,
Direcþia Generalã a Poliþiei a solicitat struc-
turilor din subordine sã-i fie comunicate
telefonic date precise despre persoanele
care, din motive medicale, n-au putut fi
internate în lagãrul de la Târgu Jiu. Trei zile
mai târziu au fost anulate ºi mãsurile de
exceptare a apatrizilor de origine germanã
ºi maghiarã.45 Ulterior, la 19 noiembrie
1944, un alt ordin stabilea ca supuºii etnici
germani sã fie internaþi la Mogoºoaia
Veche, judeþul Ialomiþa.46 Ordinul nr. 031 din
6 ianuarie 1945 a Comisiei Aliate de
Control pentru România, adresat Preºedin-
telui Consiliului de Miniºtri al României
(Nicolae Rãdescu), solicita ca între 10-20
ianuarie 1945 sã fie „mobilizaþi pentru
muncã toþi locuitorii germani apþi de muncã,
indiferent de cetãþenie”47.
Pregãtirile pentru mobilizare – întocmi-
rea tabelelor nominale cu germani, respec-
tiv organizarea operaþiunii – iar mai apoi
acþiunile de ridicare, adunarea în centre ºi
transportul în URSS s-au efectuat de orga-
nele locale ºi regionale ale Poliþiei ºi
Jandarmeriei în baza ordinelor emise de
Ministerul Afacerilor Interne al României,
respectiv Subsecretariatul de Stat al
Poliþiei, Direcþia Generalã a Poliþiei ºi
Jandarmeria.48 La 9 ianuarie 1945, C.I.C.
Brãtianu i-a adresat lui Nicolae Rãdescu un
memoriu de protest împotriva trimiterii ger-
manilor la muncã în URSS: „Cererea
semnatã de vicepreºedintele Comisiunii
Aliate de Armistiþiu de a trimite în Rusia la
muncã pe toþi cetãþenii români de origine
germanã – bãrbaþii de la 16 ani la 45,
femeile de la 18 la 30 ani, neexceptându-se
decât acelea cu copii de un an – constituie
o flagrantã atingere a suveranitãþii noastre
naþionale. Noi nu ne putem face instrumen-
te de executare a unor mãsuri împotriva
unei întregi categorii de cetãþeni români, în
totalitatea ei, indiferent de originea lor
etnicã ºi fãrã a deosebi dacã se gãsesc sau
nu printre ei criminali de rãzboi. Ca unul
care am protestat, la timpul sãu, împotriva
mãsurilor luate în privinþa evreilor sau chiar
a þiganilor pe temeiuri asemãnãtoare, nu
pot sã nu ridic ºi acum acelaºi protest, când
e vorba de a ridica un numãr mare de
cetãþeni români care, deºi de origine
germanã, locuiesc de mai multe secole pe
pãmântul nostru. Ei reprezintã un element
însemnat al producþiei agricole ºi industria-
le în Ardeal, iar deportarea lor în masã în
Rusia ar crea un gol pe care nu-l putem
împlini, mai cu seamã azi când ni se cere
intensificarea la maximum a întregului efort
de producþie al þãrii. Aceste cereri sunt în
contrazicere ºi cu condiþiunile armistiþiului
de la 12 septembrie 1944 ºi cu declaraþiile
fãcute cu acest prilej de Guvernul sovietic,
cã nu înþelege a face deportãri de populaþie
pentru muncã în Rusia. Noi nu putem, cu
populaþia noastrã redusã, sã reparãm
dezastrele fãcute de armatele germane în
Rusia. De altfel, avem în Germania un
numãr de cetãþeni români, rãmaºi prizonieri
de rãzboi, asupra cãrora se vor rãzbuna cu
siguranþã hitleriºtii ºi pe care nu-l putem
expune la excesele lor. La aceste cereri de
deportãri se mai adaugã ºi numãrul mare
de prizonieri români, luaþi dupã 23 august
1944, care, se gãsesc de fapt, transferaþi în
Rusia. Generalul Rãdescu nu poate lua sin-
gur rãspunderea în faþa istoriei a unei ase-
menea acþiuni, care aduce România în cea
mai grea situaþie, atât din punct de vedere
al dreptului internaþional, cât ºi al executãrii
însãºi a armistiþiului încheiat cu Naþiunile
Unite. Orice altã soluþiune e preferabilã
creãrii unui precedent atât de periculos. În
orice caz, chestiunea trebuie adusã din nou
în discuþiunea Consiliului de Miniºtri ºi
membrii Guvernului sã-ºi dea asentimentul
scris la cererea formulatã de reprezentantul
Comandamentului Sovietic. Deoarece însã,
aceasta a subscris-o în calitatea sa de
Vicepreºedinte al Comisiunii Aliate, trebuie
ca într-o chestiune de o atât de excepþio-
nalã gravitate ºi importanþã, cererea sã fie
semnatã ºi de reprezentanþii celorlalte
douã mari puteri aliate, care împreunã au
garantat executarea armistiþiului. Numai în
aceste condiþiuni Guvernul român va putea
sã se gãseascã acoperit faþã de obligaþiile
sale de drept internaþional ºi de rãspunde-
rea sa într-un stat suveran ºi independent,
în înþelesul pe care vor sã i-l dea Marile
Puteri alãturi de care ne aflãm astãzi în
lupta împotriva duºmanului comun.”49
La rândul lor, liderii germanilor din
România, Hans Otto Roth ºi Rudolf
Brandsch, au intervenit pe lângã generalul
Nicolae Rãdescu – preºedintele Consiliului
de Miniºtri – însã acesta le-a explicat cã
mãsura deportãrii fusese impusã de cãtre
Moscova. Crucea Roºie a intervenit ºi ea
încercând sã obþinã mãcar diminuarea
deportãrilor. Însuºi generalul Nicolae
Rãdescu a protestat, la 13 ianuarie 1945,
împotriva mãsurii deportãrii în Uniunea
Sovieticã a cetãþenilor români de etnie
23
 germanã, reuºind sã obþinã exceptarea de
la deportare a unui numãr de 11.924 de
persoane (muncitori industriali calificaþi,
femei cãsãtorite cu români, cãlugãriþe,
cãlugãri º.a.). La 22 ianuarie 1945, I.
Constantinescu, preºedintele Crucii Roºii
din România, a revenit pe lângã guvernul
român sugerând nouã categorii de persoa-
ne care trebuiau exceptaþi de la deportare,
însã autoritãþile sovietice au refuzat. În
aceastã problemã s-a implicat însuºi regele
Mihai I, care i-a transmis, la 24 ianuarie
1945, un lung memoriu lui Franklin Delano
Roosevelt, preºedintele SUA, atingând ºi
situaþia germanilor ameninþaþi de pericolul
deportãrii în URSS. Din pãcate, SUA ºi
Marea Britanie n-au avut o poziþie oficialã
tranºantã în aceastã problemã, iar Winston
Churchill a fost chiar dezamãgitor prin
poziþia sa.50
În februarie 1945, familiile germanilor
deportaþi au adresat un memoriu guvernu-
lui român în care arãtau cã la: „11 ianuarie
1945 au fost ridicaþi fãrã cercetãri de acte,
fãrã control medical, minori de 17 ani, fete
tinere, care niciodatã nu au pãrãsit casa
pãrinteascã, bãrbaþi pânã la 45 de ani ºi
chiar mai în vârstã, ofiþeri ºi militari sub dra-
pel. Mulþi dintre ei erau ºcolari, studenþi,
intelectuali, neobiºnuiþi cu munca brutã
fizicã. S-au ridicat bolnavi ºi convalescenþi.
Lovindu-ne crunt, luându-ne copiii crescuþi
cu trudã ºi sacrificii în lungi ani de muncã
cinstitã, luându-ne fraþii, soþiile sau copii
fãrã CA EI SÃ AIBÃ VREO VINÃ, luându-ne
singura mângâiere de a fi cu toþii împreunã
din cei ce au supravieþuit bombardamente-
lor, sau nu au cãzut în luptã jertfã pentru
patrie. Marea majoritate au fost oameni
absolut paºnici, care nu au fãcut nici o
politicã, nu au fost înscriºi în grupul etnic,
deci nu au fost legionari, hitleriºti ºi fasciºti.
24
Dimpotrivã, ei ca ºi noi ne-am desolidarizat
complet de aceste ideologii strãine, ºi
aceasta pentru cã ne-am asimilat ºi înca-
drat complet în viaþa româneascã. Bunicii ºi
pãrinþii celor ridicaþi ºi chiar ei, au luat parte
activã mãcar la unul din rãzboaiele Româ-
niei, unii au fost decoraþi, rãniþi, sau au mu-
rit în aceste rãzboaie, ca acum urmaºii lor,
nepoþii ºi copiii lor sã fie duºi în þarã strãinã
la muncã grea ºi forþatã, fãrã a avea vreo
vinã de nici un fel.”51 Acest memoriu n-a
avut însã nici un efect asupra autoritãþilor
române sau sovietice.
Ulterior, ºi destinul germanilor bucovi-
neni a fost unul dureros: la 19 februarie
1945, Comisia Aliatã de Control (dominatã
de URSS) a solicitat României (adresa nr.
A/192) sã „mobilizeze toþi germanii care s-au
sustras de la mãsurile de ridicare din trecut
ºi organizarea lor pe batalioane sau colonii
de lucru în interiorul þãrii”52. Conferinþa In-
teraliatã de la Postdam (17 iulie - 2 august
1945) a legitimat acest tip de politicã iniþiatã
de cãtre URSS prin voinþa lui I.V. Stalin.
La 15 iunie 1945 prefectul judeþului
Câmpulung Moldovenesc solicita Minis-
terului de Interne instrucþiuni cu privire la
germanii care se repatriaserã în 1940, care
reveniserã în localitãþile de domiciliu ºi
nemaifiind cetãþeni români erau lipsiþi de
mijloacele de trai aferente.53 La 22 iunie
1945 prefectul a revenit cu o adresã în care
arãta cã un numãr de 86 de persoane se
înapoiaserã din Germania ºi Cehoslovacia
unde plecaserã benevol în toamna anului
1940, fiind retrimiºi de cãtre autoritãþile
sovietice, americane ºi britanice. Urmare a
acestei situaþii, prefectul solicita comanda-
mentelor militare aliate ca pe viitor „sã nu
mai trimitã în România familii emigrate în
1940, iar poliþiei de frontierã sã nu mai
admitã intrarea lor în þarã”54.
 Situaþia creatã în urma revenirii germa-
nilor este descrisã într-un raport al Pre-
fecturii Câmpulung Moldovenesc din 29
octombrie 1945, ea fiind caracterizatã prin
faptul cã locuinþele germanilor intraserã în
patrimoniul statului român, persoanele
revenite fiind înghesuite în spaþii strâmte ºi
neigienice, lipsa alimentelor fãcând impo-
sibilã aprovizionarea lor. În acelaºi text se
mai arãta cã alimentele „nu ajung ºi pentru
germanii reveniþi, care trãiesc în mare
mizerie, cu toate cã, dupã împrejurãri, li se
mai împart ºi ajutoare”. Aceºtia nu puteau fi
folosiþi pentru munci, fiind bãtrâni, copii ºi
infirmi, iar apropierea iernii crea probleme
suplimentare autoritãþilor judeþului.55
Deportaþi, discriminaþi, urmãriþi, arestaþi,
anchetaþi, închiºi ºi marginalizaþi numai
fiindcã erau de origine etnicã germanã,
repatriaþii din Uniunea Sovieticã ºi-au
reluat, dupã o experienþã terifiantã, activita-
tea specificã comunitãþilor cãrora le apar-
þineau din Republica Popularã Românã.56
Drama germanilor deportaþi nu s-a oprit
însã odatã cu revenirea în România, ei fiind
internaþi în lagãre de muncã forþatã organi-
zate în interiorul þãrii. Din dispoziþia
autoritãþilor sovietice, fenomenul depor-
tãrilor la munca forþatã în URSS nu era re-
cunoscut. Cei care s-au reîntors n-au primit
nici un document în acest sens. În felul
acesta, tabuizarea subiectului a reprezen-
tat o crudã realitate, escamotatã chiar ºi în
spaþiul public occidental.
La sfârºitul lunii octombrie 1945 erau
identificaþi ºi nominalizaþi germani din
Bucovina, exceptaþi iniþial, care se calificau
acum pentru a fi incluºi în batalioanele de
muncã.57 Era vorba (alãturi de ºase persoa-
ne de etnie germanã din oraºele aparþi-
nãtoare judeþului Botoºani ºi patru din
judeþul Baia) de 24 din Suceava, 32 în
oraºele Câmpulung ºi Gura Humorului,
reveniþi în þarã dupã 23 august 1944. La 23
octombrie 1945, Poliþia oraºului Rãdãuþi a
transmis Inspectoratului Regional de Poliþie
Iaºi tabele nominale cuprinzând 87 de
bãrbaþi ºi 55 de femei, persoane revenite
din Germania, cu menþiunea cã încã nu pri-
mise instrucþiuni pentru a-i trimite la munca
forþatã, nedispunând nici de resurse mate-
riale pentru întreþinerea acestora.58 Saºii ºi
ºvabii erau foarte speriaþi în septembrie
1946 cã vor fi deportaþi în Deltã ºi Basa-
rabia.59 Ofiþerii ºi funcþionarii Direcþiei
Generale a Poliþiei ºi cei ai Siguranþei ra-
portau superiorilor despre dorinþa puternicã
a germanilor de a emigra în patria-mamã,
„de a pleca în Heimatul lor”60. În acest sens,
Ivoneac Elias s-a adresat în scris Consu-
latului URSS din Iaºi.61
La 13 noiembrie 1945 Inspectoratul de
Poliþie al Moldovei de Nord Iaºi, Biroul
Special, a transmis cãtre Direcþiunea Ge-
neralã a Poliþiei, Direcþia Poliþiei de Si-
guranþã, Biroul Special, tabele nominale
cuprinzând datele cerute de cãtre aceasta,
urmare a ordinului nr. 30311/13 noiembrie
1945. Este vorba de tabele nominale cu
cetãþeni români de etnie germanã ridicaþi ºi
duºi la muncã în URSS, tabele nominale cu
cetãþeni români de altã etnie decât ger-
manã ridicaþi ºi trimiºi la muncã în URSS,
tabele nominale cu cetãþeni români de etnie
germanã ridicaþi ºi trimiºi la muncã în
URSS ºi readuºi în þarã.
La 23 martie 1947, Primãria comunei
Baineþ, jud. Suceava a întocmit un tabel al
persoanelor ridicate ºi trimise în URSS
conform ordinului 35091/1947 al Comisiei
Aliate de Control. În tabel figurau Seibel
Josif ridicat din Vãºcãuþi, la 2 noiembrie
1944. În dreptul sãu a fost înscrisã
menþiunea cã a fost presupus a fi german,
25
 deºi el era rutean. A fost deportat în URSS,
Regiunea Ciuboscaia, lagãrul nr. 902.62 Ca-
zul lui Schmidt Josif era asemãnãtor celui a
lui Seibel. Schmidt a fost arestat în localita-
tea Baineþ, la 21 ianuarie 1945. ªi în cazul
lui autoritãþile au înscris menþiunea „pre-
supus german”, însã el era polon. Schmidt
a fost deportat în URSS, la Kubandik Zarod,
Kreuliki nr. 1901, Regiunea Ciuboscaia.
Schmidt Ecaterina ºi Timmerman Cazimir
au fost, de asemenea, arestaþi ºi deportaþi.63
Foit Teresia, originarã din comuna Mãnãs-
tioara, jud. Suceava presupusã germanã, a
fost deportatã ºi ea, alãturi de Seibel Ioan,
de religie reformatã, presupus german.64 În
1947 Foit Teresia era localizatã în Moscova,
în timp ce în dreptul lui Seibel Ioan era
trecutã menþiunea necunoscut.65
Un alt tabel consemna deportaþii din
Siret. Printre cetãþenii români de altã etnie
figurau câþiva de etnie germanã: Hoffman
Carl, ridicat în ianuarie 1945, deportat în
Regiunea Ciuboscaia, lagãrul nr. 902,
Willibald Miller (Negostina, Siret) consem-
nat în Moscova, corespondenþa fiind ex-
pediatã pe adresa Crucii Roºii, Breitenfeld
Iacob, localizat în acelaºi loc cu Willibald,
Nargang Eduard, la fel, Siltzer Victor, la fel,
Siltzer Paul, Hofmann Anghela, deportatã în
Cicalov, lagãrul nr. 1901.66
Din oraºul Rãdãuþi au fost deportaþi în
URSS, Franz Witowski, ridicat la 20 ianua-
rie 1945, de profesie maistru croitor la
Cercul Teritorial Rãdãuþi. La 29 martie 1947,
Witowski a fost localizat în Mednogorsk,
regiunea Cikolow, URSS.67 De confesiune
romano-catolicã, acesta s-a nãscut la 19
martie 1911 în localitatea Brodina, judeþul
Rãdãuþi.68 Constanþa Leopoldina Erwina
Beck a fost ridicatã din oraºul Rãdãuþi la 15
ianuarie 1945. La 29 aprilie 1947 era
localizatã în Moscova, Crucea Roºie, cutia
26
poºtalã nr. 260/1901.69 Kottisch Paula a fost
ridicatã ºi trimisã în URSS la 15 ianuarie
1945. La 29 martie 1947 a fost localizatã în
Mednogorsk, regiunea Cikolow.70 Kottisch
Paula, fiica lui Heinrich ºi al Claudiei
(nãscutã Dwornicki ), s-a nãscut la 5 aprilie
1928, fiind de religie romano-catolicã.71
Frischmann Rudolf a fost ridicat la 15 ianua-
rie 1945 din Rãdãuþi, fiind deportat. La 29
martie 1947 el a fost localizat în Medno-
gorsk, regiunea Cikolow.72 Zitta Adelheid
Rehak a fost ridicatã la 15 ianuarie 1945 din
Rãdãuþi, fiind deportatã.73 Laurenþiu Martin
Skalski, a fost ridicat la 15 ianuarie 1945 din
Rãdãuþi, fiind deportat. La 29 martie 1947 a
fost localizat în Mednogorsk, regiunea
Cikolow.74 Kruckel Ludwig Emil a fost ridicat
la 15 ianuarie 1945 din Rãdãuþi, fiind depor-
tat. La 29 martie 1947 a fost localizat în
Mednogorsk, regiunea Cikolow, Poºta
Rãchiteanca, Lagãrul nr. 1901, URSS.75
Jucovschi Ferdinand din Suceava a
revenit din URSS la 31 octombrie 1945.76
La 13 decembrie 1945 a fost emis ordi-
nul nr. 33.414 S cu referire directã la germa-
nii din Basarabia ºi din nordul Bucovinei, iar
la 12 ianuarie 1946, Direcþia Generalã a
Poliþiei a venit cu instrucþiuni precise relativ
la organizarea lagãrului de la Oradea.77
Conform unui Referat al Direcþiei Centrelor
de Internare din Direcþia Generalã a Poliþiei
din 10 ianuarie 1946 au fost înfiinþate „deta-
ºamente de muncã compuse din cetãþeni
români de origine germanã” în Roºiorii de
Vede (Teleorman), Valea Homorod (Bra-
ºov), Boju ºi Stana (Cluj) etc, în care au fost
„strânºi” 2.561 bãrbaþi ºi 2.106 femei, în
total 4.667 persoane.
Conform unui alt raport asupra situaþiei
numerice „a mobilizãrii la muncã de folos
obºtesc a cetãþenilor români de origine ger-
manã, în interiorul þãrii”, la 25 martie 1946,
într-un total de 261 detaºamente mari sau
locuri individuale de muncã se aflau mobili-
zate 6.336 persoane. Ordinul nr. 10.727 din
26 ianuarie 1946 cu menþiunea SECRET.
URGENT trimis de legiunea de jandarmi
Câmpulung Moldovenesc cãtre postul de
jandarmi Iacobeni aduce informaþii pre-
þioase asupra normelor de muncã ale ger-
manilor internaþi: 75% din contravaloarea
muncii prestate se vãrsa în contul Mini-
sterului Afacerilor Interne.78 Sumele rãmase
erau infime în raport cu standardul de trai.
Astfel de „mobilizãri” ºi internãri la
munci obligatorii ale etnicilor germani, în
multe cazuri pentru simplul motiv cã
„posedã originea etnicã germanã”, s-au
efectuat pânã la finele anului 1948.
(Decretul nr. 6 „pentru înfiinþarea unitãþilor
de muncã” a fost emis de Prezidiul MAN în
ianuarie 1950, ridicãrile fiind efectuate în
baza unor ordine emise de MAI).
La 26 ianuarie 1946 în gara Rãdãuþi a
sosit un transport de 20 de vagoane pentru
ridicarea a 500 de etnici germani pentru a fi
trimiºi în lagãrul de la Oradea (printre ei
bãtrâni, copii reveniþi din Germania în
România). Inspectoratul Suceava a fãcut
demersuri la forurile superioare pentru a
amâna plecarea acestora, pentru a nu le
afecta sãnãtatea.
Reîntoarcerea germanilor deportaþi din
Uniunea Sovieticã în România s-a fãcut
începând cu anul 1948, procesul durând
pânã în 1955. Unii ºi-au întemeiat familii în
deportare, alþii au fãcut copii, au înfiinþat cu
acordul autoritãþilor sovietice formaþii artisti-
ce, desfãºurând activitãþi în timpul sãr-
bãtorilor oficiale comuniste. Întoarcerea s-a
fãcut prin punctul de frontierã Sighetu Mar-
maþiei79, unde au primit foi gratuite pentru a
ajunge în localitãþile de domiciliu. Rein-
tegrarea în societate s-a fãcut fãrã prea
mare dificultate, unii dintre cei deportaþi
fiind chiar avantajaþi de cunoaºterea limbii
ruse. Experienþa deportãrii în Uniunea
Sovieticã a fost pentru toþi una trauma-
tizantã, care ºi-a pus amprenta în mod ire-
mediabil asupra destinului lor.
Note
1
Constantin Sãnãtescu, Jurnal, prefaþã de
Simona Ghiþescu-Sãnãtescu, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1993, p. 163.
2
Arhivele Consiliului Naþional pentru Studierea
Arhivelor Securitãþii (ACNSAS), fond Documentar,
dosar 2557, f. 185.
3
Marcel Dumitru-Ciucã, „Introducere”, în
Marcel Dumitru-Ciucã (ed.), Guvernarea
Constantin Sãnãtescu, Stenogramele ºedinþelor
Consiliului de Miniºtri (august 1944 - noiembrie
1944), vol. I, Editura Saeculum I. O., Bucureºti,
2011, p. 5.
4
Corneliu Crãciun, Supuºii germani în România
anilor 1944-1947, Editura Muzeului Þãrii Criºu-
rilor, Oradea, 2008, p. 7.
5
Relaþiile internaþionale reflectate în dezbaterile
Parlamentului României. Volumul al II-lea, Se-
natul, 1864-2010, lucrare elaboratã sub redacþia
lui Stelian Neagoe, Editura Institutului de ªtiinþe
Politice ºi Relaþii Internaþionale, Bucureºti, 2011,
pp. 416-417.
6
Corneliu Crãciun, Etnicii germani în România
anilor 1945-1947, Editura Primus, Oradea, 2010,
p. 20.
7
Ibidem, p. 7.
8
Ibidem.
9
Arhivele Naþionale Istorice Centrale (ANIC),
fond Colecþia Gabanyi Anneli Ute, dosar 123, f. 139.
10
Constantin Sãnãtescu, op. cit., p. 167.
11
Ibidem.
12
Ibidem.
13
Corneliu Crãciun, La Est de Wehrmacht. Pri-
zonieri ºi evadaþi germani în România 23 august
1944 - 1948, Editura Primus, Oradea, 2011, pp. 8
ºi urm.
27
 14
Dumitru ªandru, „Evadãri din centrele de
internare 1944-1948”, I, în Arhivele Totalitaris-
mului, III, nr. 2/1995, p. 40.
15
Germanii din România 1944-1956. Culegere
de documente de arhivã întocmitã de Hannelore
Baier, Editura Honterus, Sibiu, 2005, pp. 10-11.
16
Dumitru ªandru, Reforma agrarã din 1945 ºi
þãrãnimea germanã din România, Institutul
Naþional pentru Studiul Totalitarismului,
Bucureºti, 2009, p. 47.
17
Johann Steiner, Doina Magheþi, Mormintele tac.
Relatãri de la cea mai sângeroasã graniþã a Europei,
Editura Polirom, Iaºi, 2008, pp. 45-63 ºi urm.
18
Valeriu Florin Dobrinescu, Ioan Pãtroiu,
Gheorghe Nicolescu, Relaþiile militare româno-
germane 1939-1944. Documente, Fundaþia
General ªtefan Guºã, Editura Europa Nova,
Bucureºti, 2000, doc. nr. 80, pp. 133-138.
19
Mioara Anton, „Germanii”, în Octavian Roske
(coord.), România 1945-1989. Enciclopedia
regimului comunist. Represiunea, vol. II, F-O,
Institutul Naþional pentru Studierea Totalitaris-
mului, Bucureºti, 2012, p. 135.
20
Dumitru ªandru, Evadãri din centrele de
internare…, p. 41.
21
ANIC, fond Ministerul Culturii ºi Artelor.
Direcþia Studii, vol. 1/1932, f. 44.
22
Alin Spânu, Istoria Serviciilor de Informa-
þii/Contrainformaþii româneºti în perioada 1919-
1945, Casa Editorialã Demiurg, Iaºi, 2010, p. 580.
23
Dumitru ªandru, Reforma agrarã din 1945…, p. 47.
24
Dan Cãtãnuº (coord.), România 1945-1989.
Enciclopedia regimului comunist. Instituþii de par-
tid, de stat, obºteºti ºi cooperatiste, Institutul
Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bu -
cureºti, 2012, pp. 175 ºi urm.
25
Hannelore Baier, op. cit., p. 10.
26
ACNSAS, fond Documentar, dosar 11695, f. 1.
27
Direcþia Judeþeanã Suceava a Arhivelor Na-
þionale (DJSAN), fond Prefectura judeþului Rã-
dãuþi, dosar 93/1944, f. 4.
28
Corneliu Crãciun, La Est de Wehrmacht…, p. 29.
29
Relaþiile internaþionale reflectate în dezbate-
rile Parlamentului României 1862-2010, vol. I,
Adu narea Deputaþilor, lucrare elaboratã sub
redacþia lui Stelian Neagoe, Editura Institutului de
ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, Bucureºti,
2010, pp. 358-359.
28
30
Dumitru ªandru, „Deportarea germanilor din
România în Uniunea Sovieticã”, în Hannelore
Baier (ed.), Deportarea etnicilor germani din
România în Uniunea Sovieticã 1945, Forumul
Democrat al Germanilor din România, Sibiu,
1994, p. 7.
31
Hannelore Baier, op. cit., p. 11.
32
DJSAN, fond Prefectura judeþului Rãdãuþi,
dosar 93/1944, f. 5.
33
Ibidem, f. 6.
34
Silvia Colfescu, „Cuvânt înainte”, în Olga Pfeiffer
Cunescu, O cãlãtorie gratuitã. Români în gulagul
sovietic, Editura Vremea, Bucureºti, 2003, p. 7.
35
Ibidem.
36
Hannelore Baier, op. cit., p. 10.
37
Dumitru ªandru, Comunizarea societãþii
româneºti în anii 1944-1947, Editura Enciclope-
dicã, Bucureºti, 2007, pp. 32 ºi urm.
38
Marin Radu Mocanu (coord.), România -
marele sacrificat al celui de al Doilea Rãzboi
Mondial. Documente, vol. I, Arhivele Naþionale din
România, Bucureºti, 1994, doc. nr. 173, p. 293;
doc. nr. 181, pp. 297-314.
39
Corneliu Crãciun, La Est de Wehrmacht…, p. 30.
40
ACNSAS, fond Documentar, dosar 3960, f. 5
(Nota Direcþiei Generale a Poliþiei 379 din 9 ianua-
rie 1945).
41
Ibidem, f. 7.
42
Ibidem, ff. 7, 12.
43
Pavel Moraru, Bucovina sub regimul
Antonescu (1941-1944), vol. II, Editura Prut
Internaþional, Chiºinãu, 2007, p. 181.
44
Corneliu Crãciun, La Est de Wehrmacht…, p. 33.
45
Dumitru ªandru, Evadãri din centrele de
internare…, p. 41.
46
Corneliu Crãciun, La Est de Wehrmacht…, p. 34.
47
ACNSAS, fond Documentar, dosar 3960, f. 83.
48
Silviu B. Moldovan, „Emigrarea în masã a
populaþiei de origine germanã din judeþul Timiº,
între propagandã ºi tendinþã fireascã. O sintezã
informativã din 1980”, în Gheorghe Buzatu, Stela
Cheptea (coord.), Convergenþe istorice ºi geo-
politice. Omagiu profesorului Horia Dumitrescu,
Casa Editorialã Demiurg, Iaºi, 2009, p. 429.
49
Marin Radu Mocanu (coord.), România ºi ar-
mistiþiul cu Naþiunile Unite. Documente, vol. II, Ar-
hivele Naþionale ale României, Bucureºti, 1995,
doc. nr. 54, pp. 154-155. Un numãr de 13,2 mili-
oane de germani s-au refugiat sau au fost alungaþi 61
Ibidem.
din teritoriile Europei Rãsãritene, Europei Cen- 62
DJSAN, fond Prefectura judeþului Rãdãuþi,
trale ºi Europei de Sud între 1944-1945, apud dosar 117/1947, f. 5.
Christian Hartmann, Operaþiunea Barbarossa. 63
Rãzboiul german din Rãsãrit 1941-1945, Editura Ibidem.
64
All, Bucureºti, 2012, p. 131; Ion Calafeteanu, „De- Ibidem, f. 17.
65
portãrile din România (1951-1952). Un punct de Ibidem, f. 18.
vedere al Exilului”, în Cristina Arvatu, Ioan Goian, 66
Ibidem, f. 19.
Cristian Popa, Cristina Vohn (coord.), Omagiu 67
Ibidem, f. 33.
istoricului Stelian Neagoe, Editura Institutului de 68
ªtiinþe Politice ºi de Relaþii Internaþionale, Ibidem, f. 34.
69
Bucureºti, 2003, p. 200. Potrivit datelor culese de Ibidem, f. 43.
70
generalul Nicolae Rãdescu ºi Brutus Coste, cifra Ibidem, f. 50.
germanilor din România deportaþi în URSS, s-ar fi 71
Ibidem, f. 52.
ridicat la 107.000 persoane dupã cum urmeazã: 72
Ibidem, f. 53.
deportaþi în ianuarie 1945 - 69.300; deportaþi 73
dupã aceastã datã 37.700. În sprijinul acestora, Ibidem, f. 61.
74
precum ºi a românilor deportaþi în URSS, Ibidem, f. 66.
75
Comitetul Naþional Român a redactat la 19 oc- Ibidem, f. 69.
tombrie 1951 un Memoriu înaintat la Washington 76
ANIC, fond Direcþia Generalã a Poliþiei, dosar
autoritãþilor americane. 34/1945, f. 9.
50
ACNSAS, fond Documentar, dosar 3960, f. 12. 77
Marian Olaru, „Sfârºitul unui posibil Eden.
51
Ioan Scurtu, România. Viaþa politicã în docu- Despre sfârºitul unui model de culturã ºi civiliza-
mente. 1945, Arhivele Naþionale ale României, þie: Bucovina (partea de sud), 1944-1947”, în
Bucureºti, 1994, doc. nr. 26, pp. 159-162. Vasile Grãjdean, Serhii Hakman, Olga Lukás
52
Silviu B. Moldovan, op. cit., p. 429. (coord.), Culturi ºi religii în Bucovina istoricã.
53
Dumitru ªandru, Evadãri din centrele de in- Retrospectivã ºi perspective ale dezvoltãrii,
ternare…, p. 164. Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-
54 Napoca, 2011, p. 259.
Ibidem, p. 165. 78
55 Dumitru ªandru, Evadãri din centrele de
Ibidem. internare…, p. 324.
56
Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Rãzvan 79
Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Rãzvan
Mihai, Ilarion Þiu, Lungul drum spre nicãieri. Ger- Mihai, Ilarion Þiu, op. cit., pp. 24-25.
manii din România deportaþi în Uniunea Sovieticã,
Editura Cetatea de Scaun, Târgoviºte, 2012, p. 25.
57
ACNSAS fond Documentar, dosar 3196, f.
120 (Ordinul nr. 33.334 din 10 octombrie 1945
cãtre Inspectoratul General al Jandarmeriei
privind mobilizarea germanilor dupã planul stabilit
anterior ºi la datele convenite); f. 173 (Planul
folosirii germanilor la muncã în Iaºi, Livezeni,
Câmpulung, Bucureºti Nord º.a. 200 de bãrbaþi
germani erau trimiºi sã lucreze la Cãile Ferate).
58
Dumitru ªandru, „Etnicii germani ºi detaºamen-
tele de muncã forþatã din România, 1944-1946”, în
Arhivele Totalitarismului, nr. 1/1995, p. 33.
59
ACNSAS fond Documentar, dosar 11701, f. 61.
60
Ibidem, f. 364. Informaþiile sunt datate con-
form rapoartelor ºi a diverselor informãri, 21 ia-
nuarie 1948.

29

Dorin Dãrãban
este consultant proiecte.
Licenþã în istorie (1995) ºi
studii aprofundate în istorie
modernã la Universitatea
„Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca
(1996). A publicat ca autor
studii ºi articole de istorie în
„Magazin istoric”, „Satu Mare.
Studii ºi comunicãri”,
„Sargeþia” Deva, „Acta Musei
Porolissensis” Zalãu,
„Confluenþe” Satu Mare ºi în
volumul colectiv Sovietizarea
nord-vestului României, 1944-
1956, Editura Muzeului
Sãtmãrean, Satu Mare, 1996.
DORIN DÃRÃBAN
Mãrturii ale ºvabilor
sãtmãreni despre
deportarea în lagãrele
sovietice din 1945 în 1949
Deportarea etnicilor germani în lagãrele de muncã din
URSS în ianuarie 1945 reprezintã cel mai dramatic eveni-
ment petrecut la nivelul acestei comunitãþi în secolul al XX-
lea. Aceastã situaþie a comunitãþi germane a stat sub sem-
nul unui destin implacabil. Marile Puteri, prin reprezentanþii
lor, au hotãrât a priori, aplicarea pe nedrept a unei pedepse
colective.
Existã numeroase izvoare istorice care consemneazã
cele întâmplate între 1945 ºi 1949: documente oficiale în
limba românã ºi rusã, fotografii din deportare, mãrturii
orale înregistrate pe suport video sau audio, scrisori expe-
diate din lagãre, memorii scrise etc. Studiul lor ne poate
oferi un tablou aproape complet a ceea ce s-a întâmplat în
cei 5 ani de deportare în URSS. Pe baza lor au fost publi-
cate cãrþi ºi studii de istorie în revistele de specialitate.
Mãrturiile foºtilor deportaþi sunt pline de dramatism ºi
evocã lupta disperatã, zi de zi, de a supravieþui în cele mai
grele condiþii din lagãrele sovietice. De aceste mãrturii nu
putem face abstracþie dacã dorim sã reconstituim, din
punct de vedere istoric, cele întâmplate acum 75 de ani.
În cele ce urmeazã vom prezenta o serie de astfel de
mãrturii ale unor ºvabi sãtmãreni care au cunoscut expe-
rienþa deportãrii. Ele au fost adunate în anul 1995, în baza
unui chestionar bilingv româno-maghiar, care a fost trimis
pe adresa celor deportaþi ºi la care ei au rãspuns în scris.
*
„Am fost deportat pentru cã am nume de ºvab. Noaptea
m-au ridicat de acasã ca sã merg la primãrie sã semnez
ceva. M-am întors dupã patru ani de zile. Am fost dus la
Palatul «Doboºi»” din Satu Mare unde am stat o
sãptãmânã în condiþii mizerabile.
31
 Pe tren pânã-n Rusia ne-au dat doar lemne sã ne încãlzim. Era o iarnã cu ger
carne de caprã ºi puþinã apã. În lagãr am puternic ºi multã zãpadã.
primit supã de varzã ºi pâine din ovãz. Ce- Când am ajuns în lagãr am fost bãgaþi
ream de mâncare de la locuitorii ruºi, dar într-o bãracã cu patru rânduri de priciuri
nici ei n-aveau cã erau sãraci dupã rãzboi. suprapuse. Nu era foc ºi bãtea întotdeauna
Am muncit în mina de aur de lângã vântul. Era lagãrul nr. 1302 de la Orsk Ural.
localitatea Plast. Din cauza condiþiilor grele Lagãrul avea opt bãrãci ºi eram cam 300
de muncã m-am îmbolnãvit de TBC osos ºi de oameni într-o baracã.
scoliozã. Lunar venea un medic ca sã ne Am lucrat la o fabricã de nichel. Aici
controleze sãnãtatea. Cei bolnavi erau duºi erau cuptoare în care se separa minereul la
într-o clãdire separatã unde primeau hranã o temperaturã foarte mare. Eram istoviþi de
mai bunã. Am muncit ºi pe câmp, de unde
aduceam urzici ºi lobodã pe care le fier-
beam în lagãr.
Bãrãcile din lagãr aveau în interior pri-
ciuri din lemn. Nu era încãlzire ºi baie se
fãcea doar o datã pe lunã. Duminica mer-
geam la bazar ca sã mai obþinem de mân-
care, la schimb cu lucrurile noastre.
Era o singurã bisericã în localitate, dar
a fost transformatã în magazie. Dacã mu-
rea cineva, iarna, era îngropat în zãpadã.
Pe drum, cei care au murit în vagon erau
aruncaþi afarã ca sã nu miroasã înãuntru.
La întoarcerea acasã, am primit la
Focºani o foaie de drum în loc de bilet. Am
ajuns acasã în octombrie 1949. Dupã douã
luni m-au luat în armatã la Ploieºti. Am
fãcut armata timp de doi ani fãrã sã mã lase Bilet de cãlãtorie special din 1949
sã vin acasã în acest timp” Ioan Zieber (n.
1927, Iojib, jud. Satu Mare) muncã, lucram opt ore fãrã pauzã de masã.
* Mâncam doar dimineaþa ºi seara. Dupã un
„Am fost deportat din Ardud în 2 ianua- timp am lucrat ca ºi lãcãtuº la întreþinerea
rie 1945. Dimineaþa ne-au dus spre Satu instalaþiilor de topit minereul. Mai luam
Mare unde erau adunaþi ºvabi din mai parte ºi la descãrcarea vagoanelor cu pã-
multe localitãþi. Abia când a pornit trenul din mânt ºi cocs.
Satu Mare ne-au spus cã ne duc în Rusia. Fiecare dintre noi aveam un numãr de
La Iaºi ne-am oprit timp de o zi ºi apoi ne- identificare ºi eram verificaþi în fiecare zi,
au urcat în alt tren. Am cãlãtorit 21 de zile dimineaþa ºi seara. Toþi care au evadat au
cu trenul pentru marfã. Aveam mâncare fost prinºi pânã la urmã ºi mutaþi în lagãre
puþinã, iar în gãrile unde rar se oprea tre- disciplinare, unde era foarte greu de supra-
nul, reuºeam sã luãm puþinã apã ºi câteva vieþuit.

32
 În vara anului 1946 în lagãrul vecin a
izbucnit o epidemie de tifos. Au murit peste
300 de polonezi deportaþi din Danzig. A fost
foarte greu în lagãr, am crezut cã nu se vor
sfârºi niciodatã necazurile de care am avut
parte.
M-am îmbolnãvit de distrofie muscularã
din cauza condiþiilor grele din lagãr. N-am
reuºit sã revin în Ardud cu transporturile de
bolnavi. Am fost repatriat abia în 15 decem-
brie 1949.” Anton Reisz (n. 1926, Ardud,
jud. Satu Mare)
* pe priciul din bãracã. Altã datã o bucatã
„Am fost deportatã în 3 ianuarie 1945
din Terebeºti deoarece eram de origine
germanã ºi vorbeam perfect limba ger-
manã. Era o zi de duminicã ºi am fost luatã
de doi militari ruºi ºi împreunã cu mai mulþi
consãteni am fost duºi mai întâi la Carei.
Dimineaþa ne-au dus cu cãruþele la Satu
Mare. Aici ne-au urcat în vagoane de vite.
Eram peste 100 de femei într-un vagon.
Dupã 16 zile am ajuns în Donbas. În lagãr
ne-au trimis în niºte bãrãci fãrã geamuri ºi
fãrã paturi. Dupã un timp ne-au dat voie sã
facem uºi ºi geamuri ºi ne-au adus paturi
de fier.
Dupã câteva zile de la sosirea în lagãr
Carte poºtalã din 1948
am început lucrul. Am fost repartizatã la o
minã de cãrbune. Lucram opt ore în subso-
lul minei ºi apoi în lagãr, unde tot timpul era
ceva de fãcut. Din minã aduceam câte o
bucatã de cãrbune cu care ne încãlzeam în
bãracã. În lagãr am fost peste 800 de de-
portaþi. Era înconjurat cu sârmã ghimpatã ºi
eram pãziþi de militari ruºi în uniformã.
Am lucrat foarte mult ºi greu în minã.
Odatã am cãzut ºi un vagon încãrcat cu
cãrbune a trecut peste piciorul meu. Nu m-
au dus la infirmerie ci am stat o sãptãmânã
mare de cãrbune a cãzut peste mâna mea
dreaptã ºi mi-a rupt douã degete. Am fost
bandajatã ºi aºa am continuat sã lucrez în
minã, cu degetele rupte.
Mâncarea era puþinã ºi slabã. Pâine
neagrã în fiecare zi, doar la sãrbãtorile lor
comuniste primeam pâine albã. N-am pri-
mit nicio scrisoare de la pãrinþii mei din
Terebeºti. Pe cele care le scriam noi le
bãgau pe foc ca sã se încãlzeascã militarii
ruºi. Am plâns aproape în fiecare zi. A tre-
cut cu greu timpul ºi aºa am petrecut în
Donbas trei ani ºi 10 luni. Înainte de reîn-
toarcere nu ne-au mai dus la muncã timp
de douã sãptãmâni. Ne-au pus din nou în
aceleaºi vagoane mizerabile pânã la
Sighet. Am ajuns acasã, în Terebeºti, în 31
octombrie 1948.
ªi acum ne doare foarte rãu cã oameni
nevinovaþi ºi-au petrecut cei mai frumoºi
ani ai tinereþii într-un loc mizerabil, cu
muncã multã ºi grea, cu mâncare puþinã ºi
rea.” Margareta Pop (nãscutã Balintfi, în
1928, Terebeºti, jud. Satu Mare)
*
„Am fost deportatã din Beltiug în 3
ianuarie 1945. Motivul deportãrii a fost
munca de reconstrucþie în URSS. Din
Beltiug am plecat cu cãruþele pânã în
33

Reisz Anton
Ardud. A doua zi am plecat pe jos spre Satu
Mare, unde am fost cazaþi la ªcoala
„Gheorghe Rakoczi” lângã Tribunal. Tot
timpul drumului am fost însoþiþi de soldaþi
ruºi înarmaþi cu puºti.
În 14 ianuarie am fost conduºi la garã
unde am fost îmbarcaþi în vagoane de mar-
fã, aranjate cu priciuri de scânduri. Pentru
necesitãþile fireºti era fãcutã o gaurã în mij-
locul vagonului. Pânã la Iaºi am fost în
vagoane separat de bãrbaþi. Apoi am fost
repartizaþi în funcþie de lagãrul de desti-
naþie. La 1 februarie am ajuns la destinaþie,
adicã lagãrul Budenovka, aproape de
oraºul Stalino.
Am fost repartizatã la mina de cãrbune.
La început am lucrat împreunã cu sora
mea, Heim Terezia. Ea a suferit un accident
în minã, ºi-a rupt mâna stângã între douã
vagonete pline cu cãrbune. Eu m-am
îmbolnãvit în lagãr, am fãcut febrã mare ºi
doar felcerul a reuºit sã mã scape dupã ce
a fãcut rost de chininã.
Am muncit la încãrcarea vagonetelor, la
sortarea cãrbunelui, am cãrat cãrãmizi ºi
alte materiale de construcþie în diferite locuri
de muncã. M-am întors acasã abia în 19
34
octombrie 1948.” Maria Fischer (nãscutã
Heim, în 1925, Beltiug, jud. Satu Mare)
*
„Pentru cã sunt ºvab am fost deportat în
3 ianuarie 1945 din Hurezu Mare. Din sat
am plecat pe jos pânã la Tãºnad. Dupã o
sãptãmânã am fost duºi la gara din Sa-
nislãu unde am fost îmbarcaþi în tren. La
Focºani am fost transferaþi în vagoanele ru-
seºti pânã în lagãrul 1208, Parkamona
(URSS).
În lagãr erau bãrãci cu priciuri înãuntru.
Eram îmbrãcaþi cu salopete ºi galoºi de
cauciuc. Hrana consta în supã de varzã
sãratã. Când am plecat aveam 75 kg iar în
lagãr am ajuns la 45 kg. Am primit foarte
puþinã mâncare ºi am lucrat în subteran, în
minã. Lucram atât duminica cât ºi-n sãr-
bãtorile religioase, care acolo nu se þineau
deoarece erau comuniºti.
Eram permanent supravegheaþi de mili-
tarii ruºi. Cu localnicii n-am avut voie sã
vorbim. Într-un an a bântuit tifosul în lagãr,
iar morþii erau puºi într-o groapã comunã,
fãrã sicriu sau preot. Am fost eliberat din
lagãr în 11 octombrie 1948.
M-am întors pe traseul Sighetu Marma-
þiei - Baia Mare - Supur - Hurezu Mare ºi am
ajuns acasã în 18 octombrie 1948. Am fost
primit cu mare bucurie de familie. N-am avut
dificultãþi de integrare, dar nici n-am primit
favoruri c-am fost deportat.” Ioan Reszler
(n. 1927, Hurezu Mare, jud. Satu Mare)
*
„În 1 ianuarie am fost adunaþi de garda
comunalã la ºcoala din sat. În 3 ianuarie
am fost predaþi la soldaþii ruºi care ne-au
dus cu cãruþele la Satu Mare. Acolo am stat
la Palatul «Doboºi» pânã-n 6 ianuarie când
am fost duºi la garã. Dupã o sãptãmânã am
ajuns cu trenul la Iaºi.
Monumentul deportaþilor din Foieni, jud. Satu Mare
Am ajuns în lagãrul de la Neprapezinsk
din Rusia. Bãrãcile din lagãr erau din scân-
duri, cu paturi de fier, fãrã saltea sau pãturi.
Hrana o primeam dimineaþa ºi seara.
Consta doar în puþinã pâine ºi supã de
sfeclã furajerã. Am muncit la încãrcatul
vagoanelor cu pãmânt galben. Punctul de
lucru era la 10 km de lagãr. Am lucrat ºi la
colhoz, de unde furam grâu ºi roºii. Le mai
schimbam pe lapte de caprã de la ruºi.
Cei bolnavi nu primeau niciun fel de tra-
tament. Au murit foarte mulþi de tifos în
lagãr. M-am îmbolnãvit grav de plãmâni ºi
ficat. Am fost trimisã acasã cu transporturi-
le de bolnavi în octombrie 1945. Am fãcut
douã sãptãmâni cu trenul pânã la Sighet.
Apoi cu cãruþa pânã la Poiana Codrului. Am
fost aºteptatã la intrarea în sat de fraþii mei
pentru cã eram orfani de ambii pãrinþi. Cei
din sat mã întrebau dacã ºtiu ceva de rude-
niile lor deportate în Rusia, deoarece n-au
primit nicio scrisoare de acolo”. Maria Ce-
teraº (nãscutã Bruzak, în 1925, Poiana
Codrului, jud. Satu Mare)
*
„Am fost deportat pentru cã pãrinþii mei
au fost de origine ºvãbeascã. De la Ardud,
în 3 ianuarie 1945 ne-au dus pe jos pânã la
Satu Mare. Acolo am stat douã sãptãmâni
la Liceul „Mihai Eminescu”. Ne-au îmbarcat
în trenuri ºi am ajuns în lagãrul 1028 din
Krasnoarmiisk.
Lagãrul era situat în afara oraºului, într-
un loc pustiu, împrejmuit cu sârmã ghimpa-
tã. Am lucrat în mina de cãrbune în toþi anii
de deportare. N-am avut dreptul sã dis-
cutãm cu supraveghetorii sau cu populaþia
rusã. Între noi discutam tot timpul despre
eliberarea din lagãr.
În lagãr m-am îmbolnãvit grav ºi am stat
4 luni în spital. Cei care au murit în spital au
fost îngropaþi în gropi comune.
În data de 28 iunie 1948 am fost
repatriaþi pe la Focºani. Am primit hranã
35
 pentru douã zile, un bilet de tren ºi 2.000 de
lei bani de drum. Revederea a fost o bucu-
rie nemaipomenitã deoarece mi-am reîntâl-
nit pãrinþii ºi fraþii. Dupã un an am fost
încorporat în armatã.” Ioan Zsoldos (n.
1927, Ardud, jud. Satu Mare)
* ruºi nu-i suportau deloc.
„Am fost deportat în 3 ianuarie 1945 din
Craidorolþ, pentru cã am fost de naþio-
nalitate ºvabã. Din sat pânã la Carei am
fost duºi pe jos, în condiþii grele, cã era zã-
padã ºi ger. La Carei ne-au bãgat în vagoa-
ne de marfã ºi am cãlãtorit 30 de zile pânã
la Donbas. La Iaºi am fost transferaþi în
vagoanele ruseºti. În timpul transportului
am primit pentru o sãptãmânã, douã gãleþi
de apã la 30 de oameni. Mâncare n-am pri-
mit deoarece ne-au spus de acasã sã ne
luãm mâncare pe timp de o lunã.
Lagãrul avea numãrul 1040 ºi era la
circa 12 km de oraºul Sahti. La sosire am
fost cazaþi în niºte bãrãci de lemn, fãrã uºi
ºi fãrã geamuri. Erau trei bãrãci, fiecare cu
1.000 de oameni. Cât timp am fost în lagãr
am dormit doar pe scândurile de pe prici.
În jurul lagãrului erau 3 rânduri de
sârmã ghimpatã cu o înãlþime de la 1 la 2
metri. Lagãrul era aºezat în câmp deschis,
în stepa ruseascã. Cel mai des am primit
de mâncare sfeclã îngheþatã ºi castraveþi
îngheþaþi pe care-i fierbeam în apã goalã,
fãrã ulei. Ne-au dat niºte haine de pânzã pe
care le primiserã ajutor de la americani.
Am lucrat în mina de cãrbune, la o
adâncime de 640 de metri. Era plin de noroi
ºi de gaze de minã. Cu lifturile coboram în
minã ºi apoi le încãrcam cu minereu.
Am suferit ºi un accident, deoarece am
cãzut de la o înãlþime de 15 metri. Norocul
meu a fost cã am cãzut pe o grãmadã de
cãrbune. Deºi zdrobit de cãzãturã n-am
36
fost scutit de muncã. Aveam o zi liberã la 6
zile lucrate.
N-am avut voie sã ieºim din lagãr aºa
cã n-am putut vorbi cu locuitorii ruºi.
Supraveghetorii, mai ales cei evrei, se pur-
tau foarte dur cu noi. Nici supraveghetorii
În timpul deportãrii mureau zilnic
oameni din lagãr. Înmormântarea se fãcea
seara, dupã program. Morþii erau dezbrã-
caþi de haine ºi înmormântaþi fãrã sicriu sau
preot. Umpleam fiecare groapã cu câþi
morþi erau în ziua respectivã.
În lagãr s-au nãscut ºi copii, dar din
cauza condiþiilor grele majoritatea au murit
în decurs de câteva luni. Condiþiile de igie-
nã erau precare, nu aveam sãpun, nici de-
tergenþi. La ieºirea din minã ne spãlam
doar cu apã în niºte jgheaburi de lemn. M-am
îmbolnãvit de malarie, tifos ºi gãlbinare
(hepatitã).
În lagãr n-am putut sãrbãtori nici o sãr-
bãtoare religioasã, nici mãcar vreo dumi-
nicã. De zilele naþionale ale ruºilor ne pu-
neau sã muncim dublu, în cinstea fiecãrei
aniversãri.
În ultimi ani ne-au dat ºi bani pentru
munca în minã. Cu aceºti bani ne-am cum-
pãrat mâncare când ne-am întors acasã. În
18 noiembrie 1949 dupã ce ne-au perche-
ziþionat, ne-au urcat în vagoane ºi ne-au tri-
mis acasã.
În douã sãptãmâni am ajuns la Sighetu
Marmaþiei. Acolo ne-au preluat autoritãþile
române care ne-au dat câte 200 de lei la
fiecare. De la Sighet am plecat cu cãruþele
spre casã. Bucuria revederii a fost foarte
mare, cã nu se poate descrie. Eram acasã,
în satul meu, eram între ai mei.” Paul Fo-
gel (n. 1924, Craidorolþ, jud. Satu Mare)

Crina Dãrãban
este profesor de istorie.
Licenþã în istorie (1995) ºi
studii aprofundate în istorie
modernã (1996) la
Universitatea „Babeº-Bolyai”,
Cluj-Napoca. Membrã în
echipa de cercetare pentru
proiectele „Trecutul de lângã
noi. Istoria oralã a comu-
nitãþilor locale” (2011) ºi
„Memorii intersectate -
Cercetare de istorie oralã”
(2012), coordonate de
Universitatea „Babeº-Bolyai”
Cluj-Napoca. A publicat ca
autor studii ºi articole de isto-
rie în „Satu Mare. Studii ºi
comunicãri”, „ªcoala sãtmãre-
anã”, „Eroii Neamului” Satu
Mare, „Informaþia zilei de
duminicã” ºi în volumul colectiv
Sovietizarea nord-vestului
României, 1944-1956, Editura
Muzeului Sãtmãrean, Satu
Mare, 1996.
CRINA DÃRÃBAN
Douã mãrturii despre
deportarea
etnicilor germani în URSS
Deportarea germanilor reprezintã o pedeapsã colectivã
aplicatã pe nedrept membrilor acestei comunitãþi. Camu-
flatã sub numele de „muncã de reconstrucþie” a dislocat o
comunitate bine închegatã de la rosturile ei fireºti. Membrii
ei au fost trimiºi forþat, la mii de kilometri de þarã, unde au
trebuit sã se adapteze la condiþiile grele de atunci. Au mun-
cit din greu în mine, colhozuri sau ºantiere de construcþii.
Au cãutat permanent sã lupte pentru supravieþuire, cu spe-
ranþa cã într-o bunã zi se vor întoarce acasã, la familiile lor.
Au plãtit un preþ scump pentru vina de a avea nume
germane. Mulþi dintre ei au murit acolo, în depãrtare. Fãrã
sicriu ºi fãrã preot, au fost puºi în gropi comune. Aceastã
deportare a etnicilor germani a lãsat în urmã multe traume,
care nu se vor ºterge niciodatã din mentalul colectiv.
Mãrturiile celor întâmplate atunci se transmit de la o ge-
neraþie la alta. Martorii care au supravieþuit simt nevoia sã
povesteascã cele întâmplate. Este ca o eliberare din trau-
ma suferitã în lagãrele de muncã. Mãrturiile a doi dintre
deportaþi completeazã tabloul evenimentelor dramatice
întâmplate acum 75 de ani. Ele au fost adunate în anul
1995, în baza unui chestionar bilingv româno-maghiar,
care a fost trimis pe adresa celor deportaþi ºi la care ei au
rãspuns în scris.
De pe bãncile ºcolii în mina de cãrbune din Donbas
„În anul 1937 împreunã cu pãrinþii ne-am mutat din
Lupeni la Baia Mare. În noaptea de 3 pe 4 ianuarie 1945,
împreunã cu pãrinþii am fost treziþi din somn ºi duºi în
clãdirea Trustului Minier din Baia Mare. Acolo erau deja
adunaþi mai mulþi oameni. Fratele meu, care era cu doi ani
37

Grup de deportaþi
mai mare era în armatã.
Dupã douã zile în care am stat închiºi
am fost duºi acasã ca sã ne împachetãm
haine ºi mâncare pentru o lunã. Eram
supravegheaþi de doi soldaþi ruºi ºi de un
om de ordine român. A doua zi am fost
îmbarcaþi în camioane ºi duºi la Satu Mare.
Am ajuns la actuala Policlinicã CFR unde
am fost consultaþi medical. Mama a fost
lãsatã acasã pentru cã era bolnavã.
În 14 ianuarie, pãziþi de soldaþii ruºi, am
fost închiºi în vagoane de marfã ºi trimiºi în
URSS. Vagoanele erau deja pregãtite cu
priciuri pentru cei deportaþi. Au spus cã ne
duce pe timp de o lunã la munca de
reconstrucþie. Când se termina o lunã de
muncã tot aºteptam sã ne trimitã acasã. Tot
timpul ne spuneau lozinca «scoro domoy»
adicã nu peste mult timp o sã plecaþi acasã.
Abia dupã un an ne-au spus cã suntem
trimiºi acolo pe timp de cinci ani ºi ne-au
pus sã semnãm de cunoºtinþã.
În ziua de 1 februarie am ajuns la
destinaþie, lagãrul 9 Budenovka, la 7 km de
oraºul Stalino. Acolo ne-au cazat într-o
ºcoalã, unde am dormit pe priciuri. Curtea
ºcolii era înconjuratã cu sârmã ghimpatã.
Am lucrat în subteran, în mina de
cãrbune, în perioada 3 ianuarie 1945 - 22
octombrie 1949. Am primit o salopetã de
38
lucru, dar am folosit ºi hainele de acasã.
Dimineaþa primeam de mâncare o
lingurã de arpacaº ºi o canã de ceai fãrã
zahãr. Cei care lucram în minã primeam 1
kg de pâine neagrã pe zi. Ceilalþi primeau
doar 500 de grame. La prânz primeam o
supã de varzã sau de gogonele acre, douã
linguri de arpacaº ºi o lingurã de ulei.
Seara, primeam din nou o lingurã de arpa-
caº ºi o canã de ceai.
Sub pretextul curãþeniei soldaþii ruºi ne-
au scos în curtea lagãrului. Ei au intrat
înãuntru ºi ne-au furat ce au dorit din vali-
zele noastre. Mi-au furat ochelarii, iar la
tata i-au furat briciul cu care se bãrbierea.
M-au deportat de pe bãncile ºcolii,
eram în clasa a XI-a la Liceul „Gheorghe
ªincai” din Baia Mare. Pentru mine a fost
foarte greu în minã. Nu eram obiºnuit cu
munca fizicã ºi lucram mai mult în
genunchi. În primii doi ani n-am avut nicio zi
liberã.
Nici tata nu era obiºnuit cu munca fizicã
ºi s-a îmbolnãvit de pneumonie. Deoarece
acolo nu aveam medicamente, mai ales
penicilinã, a murit în 27 aprilie 1945. Îm-
preunã cu încã un deportat din Baia Mare
am dus cosciugul ºi l-am îngropat în cimiti-
rul de acolo. La întoarcerea în lagãr am fost
luat la rost pentru cã l-am îngropat cu cos-
ciugul. Acolo nu se îngropau morþi cu cos-
ciug ci la grãmadã, în gropi comune. Într-o
zi au fost ºi ºapte morþi în lagãr.
În general, localnici ruºi s-au purtat bine
cu noi. Mai erau unii tineri care strigau dupã
noi când plecam pe jos la minã. Deºi eram
diferite neamuri în lagãr ne-am înþeles bine.
Câþiva nemþi din Silezia au fãcut chiar o
formaþie de muzicã uºoarã.
Am suferit ºi un accident în minã. Adicã
a cãzut o stâncã peste picioarele mele. Am
stat în infirmerie aproape 50 de zile. Am

Monumentul deportaþilor din Sanislãu, jud. Satu Mare
reuºit sã-mi revin datoritã tinereþii mele ºi
nu datoritã tratamentului primit.
În 22 octombrie 1949 a sosit ºi ziua de
care am auzit de cel puþin 1.000 de ori
«scoro domoy». Ne-au urcat în vagoane de
marfã, neîncuiate, ºi am ajuns la Sighetu
Marmaþiei. De acolo, cu camioane am
ajuns acasã la Baia Mare.” Eugen Fischer
(n. 1926, Lupeni, jud. Hunedoara)
Pe jos, din lagãrul sovietic din
Germania pânã la Satu Mare
„Am fost deportatã în 3 ianuarie din Po-
iana Codrului deoarece eram de naþiona-
litate germanã. Am ajuns pentru munca de
reconstrucþie în Lagãrul nr. 14-15 din Dni-
prodzerjînsk, raionul Dnepropetrovskaya.
Am fãcut muncã în construcþii, mai ales la
zidãrie în condiþiile cele mai inumane.
Din cauza condiþiilor grele din lagãr mi-
am zdruncinat în mod grav sãnãtatea. Îm-
preunã cu un lot de bolnavi am fost
transferatã de autoritãþile sovietice în
lagãrul din Rothenfelde, landul Staßfurt din
fosta RDG. Era tot un lagãr sovietic unde
se fãcea muncã de reconstrucþie. Am mun-
cit la reconstrucþia clãdirilor bombardate în
rãzboi. Acolo am stat din septembrie 1946
pânã în septembrie 1948.
Împreunã cu o colegã de lagãr Suciu
Maria (nãscutã ªpan) din Poiana Codrului
am hotãrât sã evadãm din lagãr. Aveam
familiile în þarã ºi n-am primit nicio
autorizaþie legalã pentru a ne înapoia la
ele. Fãrã vreun act de identitate sau
paºaport am pornit pe jos spre casã. Din
Germania am traversat Austria ºi Ungaria.
În 1 octombrie 1948, la graniþa Ungariei
cu România, am fost reþinute de grãnicerii
români din Valea lui Mihai. Am fost închise
în arestul militar din Cluj fiind învinuite de
trecerea frauduloasã a frontierei.
Monumentul deportaþilor din Urziceni, jud. Satu Mare
Am fost trimisã în judecatã la Tribunalul
Militar din Cluj unde s-a constatat cã am
fost constrânse moral ºi fizic ca sã trecem
fraudulos frontiera deoarece doream sã ne
reîntoarcem la familiile noastre. Prin sentin-
þa nr. 2746 din 27 octombrie 1948 s-a con-
statat nevinovãþia noastrã. Cu unanimitate
de voturi am fost achitate de delictul de tre-
cere frauduloasã a frontierei. Am ajuns
acasã, la Poiana Codrului, în 2 noiembrie
1948.” Iolanda Sabou (nãscutã Polczer,
în 1924, Poiana Codrului, jud. Satu
Mare)
39
 MARILENA ANA DRAIA
Situaþia etnicilor germani
din Cãlan (jud. Hunedoara),
între iarna 1945 – vara 1946

Ideea fondãrii în a doua jumãtate a secolului XIX a unei Marilena Ana Draia
este profesor de istorie-
uzine siderurgice la Cãlan este legatã strâns de construi- geografie la Liceul Tehnologic
rea de cãtre statul austro-ungar a cãii ferate Simeria – „Ovid Densusianu”, Cãlan, jud.
Petroºani ºi de vecinãtãþile propice industrializãrii: minele Hunedoara. Licenþã în istorie
din Valea Jiului, cele de la Teliuc – Ghelari, uzina de la ºi geografie (2002), master în
istoria vestului românesc
Hunedoara. Întregul proiect era ceea ce azi se numeºte (2004) la Universitatea din
development masterplan, ºi a atras muncitori din întregul Oradea, studii postuniversitare
imperiu, fiind creatã o echipã interetnicã. Teritoriul pe care în istorie oralã (2013) la
s-a ridicat atunci uzina metalurgicã purta numele de Puszta Universitatea „Babeº-Bolyai”,
Cluj-Napoca. A publicat ca
Kalan, iar de aici ºi numele celebrului centru siderurgic în autor studii ºi articole de isto-
anii comunismului, Cãlan.1 rie în Perspective istorice
Se pare cã în preajma anului 1870, când a fost ridicat (revista Asociaþiei profesorilor
primul furnal, s-a format o mare parte a comunitãþii germa- de istorie din România, Deva).
ne din zonã, activitatea ei fiind legatã în special de uzina
siderurgicã, ei putând fi regãsiþi însã ºi în domeniul agricol
sau comercial, ºi având o situaþie materialã bunã.
În 1944, potrivit statisticilor întocmite de Jandarmeria
Hunedoara ca rãspuns la ordinul circular secret 2276 / 3
octombrie 1944, pe valea Streiului se gãseau peste 600 de
etnici germani: 455 în Criºeni2, 161 sau 121 în Batiz3, 12 în
Pui4, 10 în Ruºi5, 3 în Bãcia6. Toþi aceºtia, direct sau indi-
rect, vor fi afectaþi începând cu toamna lui 1944 de politica
sovieticã de pedepsire a germanilor din teritoriile ocupate
de Armata Roºie, punctul culminant constituindu-l somaþia
din ianuarie 1945 de predare a germanilor de pe teritoriul
României spre a fi deportaþi în URSS.
Felul în care s-au succedat toate etapele deportãrii pe
Valea Streiului se înscrie în tipicul înregistrat la nivelul
întregii þãri:
– octombrie-decembrie 1944: întocmirea în mai multe
rânduri a unor tabele nominale cu etnici germani; interna-

40
rea simpatizanþilor Grupului Etnic German
în lagãre politice; confiscarea de bunuri
materiale (maºini, radiouri).
– ianuarie 1945: ridicarea germanilor de
la domiciliu; efectuarea vizitei medicale
pentru a se stabili dacã sunt apþi de muncã;
transportarea la garã pentru a fi îmbarcaþi
în vagoane cu destinaþia URSS.
Dincolo de aceste etape instrumentate
cu deosebit zel de Moscova sunt mii de
vieþi distruse, iar destãinuirile supravie-
þuitorilor scot subiectul deportãrii germani-
lor din obscuritatea perioadei comuniste.
Un studiu de istorie contemporanã este fas-
cinant, pentru cã scrii despre o istorie
palpabilã, care a fost trãitã de o parte dintre
cititorii lui. Iar cercetarea unor aspecte ale
fenomenului deportãrii de pe valea Streiului
a pornit de la mãrturiile unor supravieþuitori
ai Donbasului. ªi chiar dacã studiul de faþã
nu le va surprinde decât într-o foarte micã
mãsurã mãrturiile, consider cã trebuie
amintiþi: doamnele Hermina Rainak (Pilly)
Ileana Paulina Reiring (Geller) din Criºeni;
domnii Anton Ferenschütz, Dautermann
Albert din Batiz, ºi Nicolaus Rudolf Pilly,
ultimul nefiind deportat.
„Vina” acestora ºi a majoritãþii covâr-
ºitoare a celor deportaþi în ianuarie 1945 a
fost doar una etnicã, peste 70.000 de ger-
mani ajungând în URSS, în ciuda proteste-
lor autoritãþilor române care subliniau lipsa
suportului legal ºi moral al acþiunilor. De alt-
fel, soarta etnicilor germani din România
urma sã o aibã ºi cei de pe teritoriul Ceho-
slovaciei, Poloniei ºi Ungariei.
La 15 ianuarie 1945 erau deportaþi toþi
etnicii germani, femei între 18 – 30 ani ºi
bãrbaþi între 17 – 45 ani. Erau excluse
femeile însãrcinate, cele care aveau copii
sub un an ºi cei inapþi de muncã. Dupã tri-
erea medicalã de la Deva (care a salvat 35
de bãrbaþi ºi 46 de femei7, între care ºi o
sorã de-a doamnei Geller), un numãr de
164 de etnici germani de pe valea Streiului
urmau sã ia trenul din Simeria cu destinaþia
Donbas. Dintre aceºtia se vor repatria 140.
Dincolo de tragismul etapelor deportãrii
trãite de fiecare în parte, mãrturiile sunt va-
loroase ºi pentru dezvãluirea unor aspecte
aparte legate de comunitãþile din care sunt
smulºi sau a acelora în care vor trebuie sã
se integreze pentru mai bine de patru ani.
Pornind de la mãrturiile supravieþuito-
rilor ºi adãugând detaliile, uneori neclar ºi
pripit furnizate de Jandarmeria Hunedoara
ºi consemnate în documentele aflate la
Serviciul Judeþean Hunedoara al Arhivelor
Naþionale, putem sã ne facem o idee asu-
pra atmosferei existente în perioada ime-
diat urmãtoare deportãrii. Mai exact, modul
disperat în care se solicita constant gãsirea
de noi etnici germani pentru lagãrele de
muncã ce urmau a fi create pe teritoriul
României ºi fraudele grosolane la care s-a
apelat pentru legiferarea exproprierii acelo-
raºi etnici germani.
Drama germanilor din Cãlan a scos la
ivealã sentimente profunde de solidaritate,
dar ºi de urã ºi rãzbunare, toate acestea
putând sã le generalizãm la nivelul tuturor
regiunilor din þarã unde locuiau etnici ger-
mani. Potrivit domnului Dautermann, în Ba-
tiz unii români au sãrbãtorit chiar în 15 ia-
nuarie 1945 plecarea nemþilor. Ameþiþi de
bãuturã, ei îºi fãceau planuri cum sã-ºi
împartã casele rãmase acum fãrã stãpâni.
Aceste manifestãri au avut la bazã vechi
conflicte româno-germane, apãrute pe fon-
dul programelor politice ale germanilor din
România, care au cãpãtat o culoare
nazistã8 odatã cu ascensiunea lui Hitler în
Europa. Se pare cã, mai ales dupã 1940,
mulþi dintre minoritarii germani au manifes-
41
 tat o atitudine ostilã nedisimulatã faþã de
statul român9, ceea ce a generat o rupturã
între cele douã etnii. Trebuie precizat însã
cã, la finele celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial, românii care au acceptat imediat
ideile promovate de ruºi ºi de cãtre
comuniºti, cum cã toþi germanii sunt res-
ponsabili de ororile rãzboiului, aparþineau
zonei marginale a societãþii.10
Mãrturiile batizenilor surprind însã ºi
faptul cã, în ianuarie 1945, cei mai mulþi
dintre români deplângeau sincer soarta
consãtenilor germani, la care mergeau sã-
ºi ia rãmas bun, asigurându-i cã vor avea
grijã de gospodãriile lor.11
Pentru a schiþa cât mai obiectiv starea
de spirit a comunitãþii în acele momente
este de reþinut strigãtul unui þãran român
care asista neputincios la deportarea tineri-
lor germani: „Azi vã iau pe voi de la noi,
mâine ne vor lua nouã averile!”12. Poate
pentru unii a pãrut atunci ceva profetic, dar,
de fapt, denotã faptul cã mulþi români erau
conºtienþi de preþul pe care avea sã-l
plãteascã þara pentru aºa-zisa eliberare so-
vieticã, iar durerea pe care o simþeau a-
tunci mulþi români nu era pentru nemþi, ci
pentru consãtenii lor.
Aºa cum am mai precizat, prigoana
antigermanã a Moscovei avea sã continue
ºi dupã deportarea din ianuarie 1945. Celor
rãmaºi acasã (fete ºi bãieþi sub 18, respec-
tiv 17 ani, adulþi peste 30 ani femei ºi peste
45 ani bãrbaþi ºi cei gãsiþi inapþi de muncã)
autoritãþile sovietice le pregãteau încadra-
rea în detaºamentele de muncã obligatorie.
Documentele din fondurile Chestura de
Poliþie Deva ºi Legiunea de Jandarmi de la
Serviciul Judeþean Hunedoara al Arhivelor
Naþionale dezvãluie amãnunte care dacã
nu ar fi dramatice pentru cei vizaþi, ar fi
chiar penibile prin succesiunea de presiuni,
42
acuze ºi dezvinovãþiri între autoritãþile
sovietice ºi Jandarmeria Hunedoara. Iar
toate acestea s-au declanºat rapid, în 19
februarie 1945, prin ordinul A/192 prin care
Comisia Aliatã de Control din România a
cerut Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri, ca
„toþi germanii civili ºi militari cari s-au
ascuns ºi sustras de la mobilizarea pentru
lucru în URSS, sã fie mobilizaþi prin organi-
zarea unor batalioane de lucru în interiorul
þãrii”. Ca ºi în cazul deportãrii în URSS,
pentru detaºamentele de muncã erau vizaþi
bãrbaþii cu vârsta cuprinsã între 17-45 ani
ºi femeile între 18-30 ani.
La aceastã solicitare Legiunea de
Jandarmi Hunedoara a transmis Inspec-
toratului de Jandarmi Timiºoara, la 7 martie
1945, cã „pe teritoriul rural al judeþului
Hunedoara nu mai avem nici un bãrbat sau
femeie de origine etnicã germanã (bãrbaþi
între 17-45 ani ºi femei 18-30 ani) capabili
de muncã care sã fie din nou strânºi de
cãtre organele noastre ºi predaþi Cercului
Teritorial Hunedoara pentru a fi folosiþi la
muncã, deoarece în urma executãrii
instrucþiunii nr. 51093 / 3 ian[uarie] 1945 al
Insp[ectoratului] General al Jandarmeriei,
de pe teritoriul rural al judeþului Hunedoara
au fost ridicaþi toþi ºi predaþi Dlui Maior
Voronþov, delegat al Comisiei Aliate de
Control. […] Raportând cele de mai sus,
am onoarea de a vã ruga sã binevoiþi a
considera operaþiunea strângerii locuitorilor
de origine germanã de pe teritoriul rural al
judeþului Hunedoara ca încheiatã, nemaia-
vând pe cine sã ridicãm (subl. n. M.A.D.)13.
Peste trei zile, la 10 martie 1945, Le-
giunea de Jandarmi Hunedoara aducea
precizãri cu privire la cei exceptaþi, anume
35 bãrbaþi ºi 46 femei, specificând cã
„excepþiile au fost fãcute de delegatul
Comisiei Aliate de Control, Dl. Maior
Voronþov, pe considerentul vizitei medicale
[...] sau femei cu copil sub un an [...] sau
femei cãsãtorite cu români”14. Probabil,
subiectul deportãrii minoritãþii germane era
unul incomod pentru Jandarmerie, pentru
cã ei îi revenea mereu ingrata misiune de
a-i strânge pe toþi cei vizaþi, de data aceas-
ta pentru formarea detaºamentelor de
muncã. Într-un nou rãspuns, scurt, datat 10
martie se afirma: „Vã rugãm a considera
operaþiunea strângerii locuitorilor germani
de pe teritoriul rural al judeþului Hunedoara
ca încheiatã, nemaiavând cazuri de ridicãri
de germani (subl. n. M.A.D.)”15.
Dar, pentru cã se considera cã „între 1-
30 ianuarie 1945 au fost exceptaþi de la
deportare în Uniunea Sovieticã un numãr
mare16 de cetãþeni români de origine ger-
manã ºi pentru cã existã indicii temeinice
cã nu toate excepþiile s-au fãcut cu respec-
tarea dispoziþiilor date”, la 12 martie 1945
Ministerul de Interne a ordonat o riguroasã
verificare pe teren de cãtre o comisie mixtã
compusã din reprezentanþi ai prefecþilor de
judeþ, ai Legiunii de Jandarmi ºi ai poliþiei
din oraºul reºedinþã de judeþ.17 În con-
secinþã, la 28 martie 1945, Cercul Teritorial
Hunedoara a solicitat Legiunii de Jandarmi
Hunedoara „luarea de mãsuri urgente pen-
tru predarea germanilor, femei ºi bãrbaþi,
intraþi în condiþiunile de vârstã”18, iar Jan-
darmeria confirmã, la data de 4 aprilie
1945, ceea ce tot declarase „nu mai avem
(subl. n. M.A.D.)”19.
Cu toate acestea, ca urmare a ordinului
din 12 martie, se constituie o comisie
formatã din prefect, comandantul Legiunii
de Jandarmi Hunedoara ºi un delegat al
Poliþiei de Reºedinþã din Deva. Aceºtia au
coordonat în perioada 16-20 aprilie o ope-
raþiune de verificare a germanilor exceptaþi
de la deportarea în URSS. Rãspunsul
acesteia a confirmat încã o datã ceea ce
specificase explicit de atâtea ori Jandar-
meria Hunedoara: „toate excepþiunile au
fost fãcute legal”, fiind confirmate chiar de
Comisia Aliatã de Control ce se întrunise la
Deva în ianuarie 1945. „Deci în teritoriul
judeþului Hunedoara nu am avut excepþii
ilegale”20.
Se pare cã Moscova ºi Bucureºtiul,
acum cu un guvern „burghezo-comunist”,
doreau cu orice preþ formarea acestor
detaºamente de muncã, chiar ºi acolo unde
nu se putea. Ca urmare, presiunile con-
tinuã, Legiunea de Jandarmi primind la 14
mai 1945 un nou ordin telegrafic21 referitor
la verificarea exceptãrilor.
În urma constrângerilor, pânã la urmã,
în mai 1945 vor fi gãsiþi pe raza judeþului
Hunedoara 14 etnici germani buni de trimis
în detaºamentele de muncã. Aceºtia, „deºi
43
 au fost exceptaþi legal în cursul lunii aprilie
1945, cu ocazia verificãrilor, au fost gãsiþi
apþi pentru muncã deoarece boala pentru
care au fost exceptaþi s-a ameliorat sau
copiii care în cursul lunii ianuarie 1945 erau
sub un an, în prezent depãºind etatea,
mamele lor au devenit apte de muncã”22.
Deºi dramaticã pentru cei 14, lista23 este
foarte interesantã pentru interpretarea isto-
ricã. Între cei care au fost internaþi în mult
doritele lagãre de muncã organizate pe te-
ritoriul României s-au regãsit ºi douã femei
tinere din Criºeni ºi una din Ruºi: Iuliana
Libik, 30 de ani – deci vârsta limitã, a cãrei
boalã Basedow „s-a ameliorat, recoman-
datã la munci uºoare”; Christina Lamnek,
22 de ani, al cãrei copil a depãºit vârsta de
un an; Margareta Schian, 20 de ani, cu
TBC „boalã amelioratã”. Ele au fost repar-
tizate Centrului de Internare Mintia, unde
erau „întrebuinþate la îngrijirea vitelor”24.
Exemplele urmãtoare25, deºi nu sunt de
pe valea Streiului, sunt deosebit de eloc-
vente pentru a sublinia presiunea la care
era supusã Jandarmeria: din Cugir au mai
fost ridicate douã tinere care în ianuarie
declaraserã cã urmau sã se cãsãtoreascã
cu români, dar nu au fãcut-o; o tânãrã care
se declarase cehã, dar ulterior nu s-a con-
firmat apartenenþa la aceastã etnie; ºi un
tânãr din Simeria, fãrã un picior, care a fost
recomandat ca frizer. Alþi tineri germani
care aveau sifilis, dar care au fost gãsiþi în
timpul verificãrilor cu rãnile închise au putut
fi predaþi ºi ei detaºamentelor de muncã;
toþi pânã în 30 de ani.
Mai este un fapt important consemnat
în documentele aflate în arhive: începând
cu anul 1946, „vânãtoarea” de germani din
România a cãpãtat un limbaj specific ideo-
logiei comuniste. Astfel, în ordinul Inspec-
toratului General al Jandarmeriei nr. 47731,
44
din 15 februarie 1946, se preciza cã „po-
pulaþia germanã, mai ales foºtii membri ai
miºcãrii hitleriste [trebuie] sã simtã puterea
autoritãþii [...] sã luãm mãsuri contra ele-
mentelor fasciste ºi acþiunilor de aceastã
naturã [...]. Numai printr-o astfel de atitudi-
ne, foºtii hitleriºti ºi duºmani ai þãrii (subl. n.
M.A.D.)” vor putea fi puºi în imposibilitatea
de a mai acþiona contra democraþiei ºi inte-
resului poporului român.”26
Pentru „atitudinea sfidãtoare ºi neloialã
[a germanilor] faþã de organele administra-
tive ºi poliþieneºti”27 Inspectoratul General
al Poliþiei a gãsit cã o mare parte din vinã o
poartã Jandarmeria, pe parcursul anului
1946 fiind semnalate numeroase note cu
acuze, mai mult sau mai puþin explicite, la
adresa acestei instituþii. Astfel, la 7 martie
1946 se menþiona cã „Legiunile de Jan-
darmi nu depun destul interes în urmãrirea
cetãþenilor români de naþionalitate germanã
evadaþi din detaºamentele de muncã,
dovadã cã nici unul dintre germanii co-
municaþi de Inspectoratul Poliþiei ca dis-
pãruþi, nu a fost prins”28. Iar, potrivit acele-
iaºi note, neimplicarea activã a Jandar-
meriei încuraja creºterea numãrului de
dezertãri în rândul germanilor din deta-
ºamentele de muncã.
Cã Legiunea de Jandarmi nu executa
cu fermitate ordinele privind strângerea
etnicilor germani reiese ºi din Ordinul
Circular Confidenþial nr. 50170 din 20 mar-
tie 1946, care menþioneazã, cã ordinele nu
se executã, ci „din contrã, s-au identificat
chiar cazuri de pactizare vinovatã între jan-
darmi ºi saºi”29. Iar acest tip de acuze au
continuat, Ordinul circular 565 / 2 iunie
1946 menþionând cã, în cazul exceptãrilor
ºi evadãrilor din lagãre, sunt „suspectate ºi
organele Jandarmeriei de complicitate”30.
 Este de amintit aici ºi soarta celor
scãpaþi de internarea în lagãrele politice, de
deportare sau de încadrarea în detaºamen-
tele de muncã, pentru cã ei vor cunoaºte în
martie 1945 supliciul reformei agrare.
Aplicarea cap. II, art. 3, pct. a) al
Decretului Lege nr. 187 din 23 martie 1945
a însemnat exproprierea caselor, a pã-
mânturilor ºi a utilajelor agricole aparþinând
locuitorilor de etnie germanã care au cola-
borat cu armata hitleristã (subl. n. M.A.D.).
Iar autoritãþile vor gestiona în aºa fel lucru-
rile încât toþi etnicii germani sã fie
expropriaþi „legal”.
Pregãtirile pentru aceste acþiuni pe raza
localitãþilor de pe valea Streiului au început
imediat dupã constituirea, la 8 mai 1945, a
Comisiei de reformã agrarã a Plasei
Hunedoara. În fondul Primãriei Oraºului
Cãlan, dosarele 16/1945 ºi 17/1945 conþin
zeci de procese verbale legate de expro-
prierea germanilor, liste de inventar, proce-
se verbale de predare a inventarului cãtre
„plugari”, plângeri ºi contestaþii ale victime-
lor adresate Comisiei Comunale ºi Comi-
siei de Plasã pentru Reforma Agrarã ºi,
bineînþeles, rãspunsurile negative din par-
tea acestor comisii.
Plângerile ºi contestaþiile minoritãþii ger-
mane sunt redactate dupã un model tip,
uneori apãrând mici modificãri contextuale.
Interesant este cã în aceste contestaþii se
precizeazã cã încadrarea germanilor în
rândul colaboraþioniºtilor „s-a fãcut în baza
tabelului ce s-a întocmit cu ocazia pre-
zentãrii locuitorilor de origine etnicã ger-
manã la Postul de Jandarmi [din comunã],
la care prezentare erau obligaþi toþi locuitorii
de origine etnicã germanã ºi maghiarã
dupã 23 august 1944”31. Aºadar este vorba
de trierea realizatã conform ordinului circu-
lar secret din 3 octombrie 1944.
Disperarea celor ce urmau sã fie expro-
priaþi de toate bunurile reiese ºi din formu-
lãrile prezente în documentele înaintate
cãtre comisiile responsabile cu soluþiona-
rea lor: „[...] nu suntem colaboratori. Pãrinþii
noºtri, noi ºi fii noºtri au servit în armata ro-
mânã. Am trãit în armonie cu poporul ro-
mân. Astfel, comisiile de plasã ºi comunale
au comis o violare de lege (subl. n. M.A.D.)
crezând cã simplul fapt de a fi de origine
etnicã germanã le dã voie sã ne confiºte
averile ºi sã ne lase cerºetori. Am luptat în
armata românã ºi acum sã fim daþi afarã
din avutul nostru, aºa cum nu prevede le-
gea (subl. n. M.A.D.). Pot sã fie vinovaþi unii
dintre locuitorii de origine etnicã germanã,
dar nu toþi. Trebuie sã se dovedeascã
(subl. n. M.A.D.) o faptã anume de colabo-
rare cu germanii, un act de duºmãnie con-
tra poporului român, dar fãrã acesta nu se
poate confisca bunurile fãrã lege.
Subsemnatul [...] sunt un simplu plugar,
nu sunt cu nimic vinovat de desfãºurarea
rãzboiului ºi nici nu pot fi pedepsit.”32
Exproprierea o vedeau ca pe o greºealã
a Comisiilor de plasã ºi a Comisiei comuna-
le, nicidecum ca un abuz dirijat de la Bucu-
reºti. Probabil le venea ºi greu sã creadã
cã prin noua lege agrarã aplicatã de guver-
nul Dr. Petru Groza, fiul preotului ortodox
din satul vecin33, sã se aplice exproprierea
asupra unor oameni simpli, care nu au fost
implicaþi în nici un fel în ororile comise de
Germania hitleristã.
Strategia comuniºtilor, abil dirijaþi de
Moscova, a prevãzut încadrarea cât mai
multor nemþi în rândul colaboratorilor hit-
leriºti; scopul reformei agrare din 1945 era
împroprietãrirea rapidã a cât mai multor
„plugari” pentru a atrage masele de partea
lor. Astfel, pentru a se dovedi vina de cola-
borare cu duºmanul nazist, fiecãrui expro-
45
 priat îi era eliberatã o declaraþie din partea
Postului de Jandarmi din localitatea de
domiciliu prin care se specifica apartenenþa
acestuia la Grupul Etnic German. Decla-
raþia era absolut necesarã pentru a se lega-
liza acest abuz. Pornind de la studiul docu-
mentelor, s-a putut constata cã o parte din-
tre aceste declaraþii au fost datate în toam-
na ºi iarna anului 1945, chiar ºi la începutul
anului urmãtor, deci dupã depunerea plân-
gerilor ºi contestaþiilor germanilor expro-
priaþi.
Potrivit unor statistici realizate în mai
1946, se pare cã în rândul etnicilor germani
din Criºeni ºi Batiz autoritãþile au identificat
74, respectiv 39 persoane, care fuseserã
înscrise în diferite organizaþii germane sau
hitleriste.34
Cât de importante erau declaraþiile din
partea Jandarmeriei reiese ºi din faptul cã
pe toate plângerile ºi contestaþiile adresate
de germani comisiilor abilitate cu rezolva-
rea cazului lor apare scris, în colþul din
stânga sus, apartenenþa contestatarului la
GEG cu notiþa „Se respinge fiind înscris în
Grupul Etnic German, conform [...]” sau „Se
respinge în bazã de colaboraþionist ger-
man, încadrându-se în art. 3, fiind înscris în
tabelul nr. [...] (subl. n. M.A.D.)”.
S-au întâlnit ºi cazuri în care bãtrâni ºi
vãduve de etnie germanã erau expropriaþi
pentru cã fiii lor au fost voluntari în armata
germanã. Adeverinþele eliberate de posturi-
le de jandarmi confirmã acest lucru, iar pe
dosarele de contestaþii ºi plângerile înainta-
te Comisiilor stã scris: „Se respinge, fiu
înscris în Grupul Etnic German conform
[...], numitul/a [exproprietãritul/a] fiind
tatãl/mama lui [...] înrolat în SS”.
În unele cazuri, adeverinþele prin care
se certificã înscrierea expropriatului în
GEG erau eliberate de cãtre Comitetele
46
locale de reformã agrarã, care, prin abuz
de putere, rezolvau anumite neînþelegeri
interetnice sau personale. Se pare cã de
câte ori aveau ocazia, noii funcþionari, în
marea lor majoritate persoane fãrã studii,
se comportau violent faþã de germani,
agresându-i.35
Deposedarea de bunuri mobile (vite ºi
utilaje) s-a fãcut tot prin intermediul unor
Comitete locale de expropriere, care
fãceau inventarul, ºi tot atunci acesta era
predat pe loc unui „plugar” român. Zecile
de astfel de procese verbale încheiate în
1945 dezvãluie nu numai acest transfer ile-
gal de proprietate, ci ºi potenþa financiarã
pe care au avut-o germanii pe valea Streiu-
lui. Tot din documente mai rãzbate ºi dife-
renþa dintre germanii din Criºeni, angajaþi
în cea mai mare parte la uzina siderurgicã
ºi, ca urmare, deposedaþi de pãmântul ara-
bil ºi livezi, în timp ce batizenilor le-a fost
confiscat pe lângã pãmânt ºi tot inventarul
mobil, situaþia lor financiarã devenind una
dramaticã, ei trãind anterior doar din
munca pãmântului. Utilajele ºi maºinile
agricole ale expropriaþilor au fost duse la
Centrul de Maºini Agricole de la Strei.36
Revenind la contestaþiile depuse de
etnicii germani în perioada 1945-1946, am
întâlnit ºi un caz mai deosebit prin
insistenþa care rãzbate dincolo de timp.
Astfel, interesant este cazul lui Daniel/
Dãnilã Roth, domiciliat în Batiz, care în
ciuda loviturilor primite încã din octombrie
1944, continuã sã lupte ºi în 1946 pentru
respectarea drepturilor sale. Se pare cã tra-
gedia acestui etnic german începe imediat
dupã 23 august, când a fost arestat ca lider
al Grupului Etnic German din Batiz, ºi inter-
nat la Sãcel37, în ciuda faptului cã în perioa-
da 1939-1945 a fost dijmaº ºi administrator
al moºiei lui Ludovic Reissemberger, în
satul Strei, „absolut izolat, unde nu a fost
nici un locuitor neamþ. Astfel a fost de tot
imposibil ca sã fac[ã] politicã hitleristã.”38
Din lagãrul politic de la Sãcel, la 9 septem-
brie 1944, Daniel Roth a înaintat o cerere
de eliberare39, care nu a fost soluþionatã,
din moment ce ulterior îl regãsim înscris în
tabelele ce au fost înaintate pentru lagãrul
de la Târgu Jiu.
Arhivele nu dezvãluie modul în care
Daniel/Dãnilã Roth a fost eliberat ulterior
din lagãrul de la Târgu Jiu, certã fiind doar
contestaþia acestuia adresatã Comisiei de
Plasã pentru Înfãptuirea Reformei Agrare
Hunedoara, la 10 iunie 1945. Aceasta
seamãnã pânã la un punct cu cele ale
celorlalþi contestatari germani, însã, în plus,
el demonstreazã punctual faptul cã nu a
fost înscris în GEG ºi cã nu a dus o politicã
nazistã. Totodatã þine sã menþioneze faptul
cã el ºi familia sa trãiesc exclusiv din mun-
ca pãmântului, iar exproprierea ar însemna
eliminarea oricãrei surse de venit.40
Pentru a-ºi susþine nevinovãþia, Da-
niel/Dãnilã Roth a obþinut, la 12 martie
1946, un certificat din partea Primãriei Batiz
[n.b.!], în care se preciza cã nu a pãrãsit
comuna nici înainte ºi nici dupã 23 august
1944, ºi cã „ºi-a fãcut datoria faþã de Stat,
Judeþ ºi Comunã întotdeauna pe deplin, au
contribuit [cu familia] la executarea con-
venþiei de armistiþiu în mod exemplar dând
ºi cotele de cereale în întregime. Totodatã
certificãm cã nu a fãcut nici o politicã
contrarã statului român dupã 23 august
1944.”41 De menþionat cã acest tip de certi-
ficat va mai fi eliberat ºi pentru alþi etnici
germani, spre exemplu lui Schon Konrad,
de cãtre primãria din Bretea Românã.42
Acþiunea acestuia continua, peste trei
zile, Daniel/Dãnilã Roth angajând un avo-
cat pentru a-l ajuta sã scape de exproprie-
re43, dar se pare cã zadarnic, întrucât, la 26
martie 1946, este eliberatã Decizia Comi-
tetului de Reformã Agrarã al Plasei Hune-
doara care confirmã „exproprierea, irevo-
cabilã ºi executorie”44.
Acþiunile disperate continuã zadarnic
printr-un „Recurs/Contestaþie” în mai 1946,
Daniel/Dãnilã Roth menþionând din nou cã
nu a aderat niciodatã la GEG, iar dacã se
gãseºte înscris, acest lucru s-a fãcut fãrã
ºtirea sa, „probabil în baza legii antonescie-
ne”45. Acest ultim act în care apare Da-
niel/Danilã Ruth ne dezvãluie ºi o altã
laturã a acþiunilor antigermane: eliminarea
drepturilor lor politice, Roth precizând cã,
dupã 13 ani, în 1945, „fãrã voie”, a fost
exclus din Frontul Plugarilor.
Noile realitãþi politice din România, în
contextul pierderii rãzboiului de cãtre
Germania ºi a preluãrii controlului Europei
estice de cãtre URSS, i-au determinat pe
majoritatea germanilor sã se resemneze,
puþini fiind cei care se vor mai opune abu-
zurilor care îi vizau direct.46
Aceastã situaþie tensionatã vor gãsi pri-
mii nemþi întorºi acasã din URSS chiar în
toamna lui 1945. Erau cei mai bolnavi ºi
slãbiþi. Arhivele menþioneazã pentru valea
Streiului un numãr de 1647, veniþi în mai
multe rânduri pe la Satu Mare: primii au fost
opt germani din Criºeni, la 1 septembrie;
peste douã luni, în primele zile ale lui
noiembrie, se întorc acasã doi batizeni, res-
pectiv câte trei germani din Criºeni ºi Pui.
În aprilie 1946 se vor repatria, prin Iaºi, alþi
12 germani din Criºeni.48
Odatã ajunºi pe teritoriul României,
foºtii deportaþi erau triaþi de cãtre comisii
special constituite49 pentru rezolvarea pro-
blemelor legate de repatrierea lor. Comisiile
eliberau fiecãrui repatriat o dovadã provizo-
rie, valabilã timp de 15 zile, care purta
47
 menþiunea „Fost la muncã obligatorie în
URSS”, iar cu aceasta repatriatul se pre-
zenta la primãriile localitãþilor în care îºi
aveau domiciliul. Apoi, funcþionarii pri-
mãriilor raportau poliþiilor din oraºe, respec-
tiv posturilor de jandarmi din comune, dacã
repatriatul era înscris în registrul de naþio-
nalitate înainte de 30 august 1940. Mai
apoi ei erau înscriºi în evidentele Biroului
de Populaþie al comunei unde se stabileau.
De asemenea, se completau declaraþii prin
care foºtii deportaþi furnizau informaþii per-
sonale referitoare la anul ºi locul naºterii,
starea civilã, profesia, cetãþenia, naþio-
nalitatea, ultimul domiciliu, indicau data la
care au pãrãsit România, împrejurãrile care
i-au determinat sã pãrãseascã þara (subl. n.
M.A.D.), unde au locuit. În final, trebuiau sã
indice noul domiciliu. Dupã ce era triat, în
baza acestei declaraþii-fiºã ºi a actelor pre-
zentate, i se recunoºtea calitatea de „repa-
triat deportat”. Ulterior, organele adminis-
trative ºi poliþieneºti din localitatea de
destinaþie îi eliberau buletinul.50
Se pare cã odatã cu primele repatrieri,
autoritãþile române nu ºtiau ce atitudine sã
adopte faþã germanii trimiºi de sovietici
acasã. Într-o notã adresatã Legiunii de Jan-
darmi Hunedoara în toamna lui 1945, în
timpul primelor repatrieri, era consemnat cã
„deºi aceºti germani îndeplinesc condiþiile
pentru a fi încadraþi în detaºamente de
muncã, vor fi lãsaþi provizoriu în libertate,
urmând a se primi la timp dispoziþii necesa-
re pentru încadrarea lor în muncã”51. Era
clar pentru toatã lumea cã aceºtia nu erau
apþi pentru efort fizic. De altfel, situaþia
criticã a familiilor în care se întorceau nici
nu le garanta o însãnãtoºire rapidã, toþi
trãind mai mult decât modest. În aceste
condiþii se pare cã Biserica Catolicã se
mobilizeazã pentru strângerea de ajutoare
48
pentru repatriaþi, dar acþiunea ei este
vãzutã de autoritãþi ca „mijloc de pro-
pagandã subversivã fascistã ºi a unor
acþiuni iredentiste”52.
Pânã în primãvara lui 1946, transportu-
rile cu repatriaþi au fost puþine, iar Poliþia ºi
posturile locale de jandarmi întocmeau
doar evidenþe speciale53 cu etnicii germani
întorºi acasã. În martie 1946, Inspectoratul
Jandarmeriei Timiºoara solicita întocmirea
„pânã la data de 20 ale fiecãrei luni a unor
formulare cu situaþiile numerice ale persoa-
nelor înapoiate de la muncã în URSS”54,
dovadã cã epuizarea fizicã ºi psihicã a
deportaþilor era tot mai pregnantã ºi, ca
urmare, repatrierile tot mai numeroase.
Listele repatriaþilor pãstrate în Arhivele
din Deva sunt alambicate ºi cu greu poþi sã
realizezi o listã completã ºi mai ales co-
rectã a celor reveniþi în þarã. Alt neajuns l-
ar constitui faptul cã multe documente sunt
datate incomplet, ele având ziua ºi luna
menþionate, dar lipsind anul întocmirii.
În a doua parte a anului 1946 situaþia
din þarã devine tot mai nesigurã datoritã
prezenþei Armatei Roºii, totul culminând în
toamnã prin falsificarea alegerilor de cãtre
comuniºti. Din acest moment nu doar ger-
manii vor fi vizibil prigoniþi, ci toþi cei care nu
se lasã purtaþi de utopiile Moscovei, iar
pentru toþi statul pregãtea un amplu proces
de integrare într-o nouã societate, comu-
nistã. Germanii nu vor mai putea fi pe
deplin reabilitaþi, aceasta fiind o cauzã a
emigrãrii constante a acestora din România
într-un procent foarte mare.
Azi existã încã numeroase semne de
întrebare asupra istoriei oficiale a perioadei
comuniste, acestea neputând primi un
rãspuns obiectiv decât prin accesul la
documentele de arhivã ºi prin mãrturiile
celor care au trãit realitatea istoricã.
 Note
1 27
În 1961 Cãlanul a devenit oraº, având în subordi- Ibidem, f. 162.
28
ne administrativã 12 localitãþi, importante pentru stu- Ibidem, f. 171.
29
diul de faþã fiind Batiz ºi Criºeni. Ibidem, f. 442.
2 30
Serviciul Judeþean Hunedoara al Arhivelor Na- Ibidem, f. 570.
31
þionale (în continuare SJHDAN), fond Legiunea de SJHDAN, fond Primãria Oraºului Cãlan, dosar
Jandarmi, dosar 28/1944, f. 221. 16/1945, f. 43.
3 32
Ibidem, ff. 69, 153-155. Jandarmeria Hunedoara Ibidem, f. 58.
33
transmite date diferite cãtre Timiºoara (161) ºi Alba Bãcia, localitate în judeþul Hunedoara.
34
Iulia (121). SJHDAN, Chestura de Poliþie Deva, dosar
4
Idem, dosar 39/1945, ff. 36, 83, 96, 106. 59/1946, ff. 5-6.
5 35
Ibidem, ff. 51, 110. Cosmin Budeancã, op. cit., p. 65.
6 36
Idem, dosar 28/1944, f. 44. SJHDAN, Primãria Oraºului Cãlan, dosar
7
Idem, dosar 45/1945, f. 810. 16/1945, f. 55.
8 37
Dumitru ªandru, Miºcãri de populaþie în România SJHDAN, fond Legiunea de Jandarmi, dosar
(1940-1948), Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003, 45/1945, f. 1139. Sãcel, sat în comuna Sântãmãria-
p. 77. Orlea, judeþul Hunedoara.
9 38
Ibidem. SJHDAN, fond Primãria Oraºului Cãlan, dosar
10
Cosmin Budeancã, „Impactul exproprierilor ºi 17/1945, f. 33.
39
naþionalizãrilor asupra germanilor în percepþia româ- SJHDAN, fond Legiunea de Jandarmi, dosar
nilor”, în AIO - Anuarul Institutului de Istorie Oralã, 45/1945, f. 1139 ºi 1031. Internat ºi Hinding Matei din
VIII, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, Cãlan ºi alþi 22 de hunedoreni.
40
2007, p. 48. SJHDAN, Primãria Oraºului Cãlan, dosar
11
Manuscris Albert Dautermann, aflat în posesia 17/1945, f. 33.
41
domnului Nikollas Rudolf Pilly din Cãlan. Ibidem, f. 41.
12 42
Ibidem. Idem, nr. 16/1945, f. 43
13 43
SJHDAN, fond Legiunea de Jandarmi, dosar Idem, nr. 17/1945, f. 42.
44
45/1945, f. 813. Ibidem, f. 44.
14 45
bidem, f. 810. Ibidem, f. 40.
15 46
Ibidem. Cosmin Budeancã, op. cit., p. 51.
16 47
Dan Simion Grecu, Lagãrele de internare în SJHDAN, fond Legiunea de Jandarmi, dosar
judeþul Hunedoara (1944-1945), disponibil la 12/1947, ff. 16, 26: Criºeni 8 la 1 septembrie, 3 la 4
http://membres.multimania.fr/dgrecu/PDF/InternatiH septembrie ºi Batiz 2 la 2 noiembrie 1945.
48
D.pdf (accesat în iunie 2013). O situaþie releva un Ibidem, ff. 36, 41: 3 la 9 aprilie ºi 9 la 24 aprilie
total de 10.528 germani care au fost exceptaþi în 1946.
49
ianuarie 1945 de cãtre Inspectoratul General al Instituite în baza ordinului Direcþiei Generale a
Jandarmeriei ºi care erau acum toþi teoretic buni de Politiei nr. 5372 din 11 mai 1945, la câteva zile dupã
„mobilizat” pentru muncã. încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
17 50
SJHDAN, fond Chestura de Poliþie Deva, dosar Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Rãzvan
88/1945, f. 67. Mihai, Ilarion Þiu, Lungul drum spre nicãieri.
18
SJHDAN, fond Legiunea de Jandarmi, dosar Germanii din România deportaþi în URSS, Cetatea
45/1945, f. 816. de Scaun, Târgoviºte, 2012, pp. 19-20.
19 51
Ibidem, f. 817. SJHDAN, fond Legiunea de Jandarmi, dosar
20
Ibidem, f. 1001. 12/1947, f. 80.
21 52
Ibidem, f. 732 SJHDAN, fond Direcþia Generalã a Poliþiei, dosar
22
Ibidem. 49/1947, vol. 30, f. 14.
23
Ibidem, f. 733. 53
SJHDAN, fond Legiunea de Jandarmi, dosar
24
Ibidem, f. 735. 12/1947, f. 80.
25
Ibidem, f. 732. 54
Ibidem, f. 1.
26
Idem, dosar 33/1946, f. 162.

49
 SMARANDA VULTUR în dialog cu
HARTWIG OCHSENFELD

„Îi datorez
viaþa lui Stalin”
Suntem la Gãrâna* în 5 august 2018 ºi stau de vorbã Hartwig Ochsenfeld,
n. 1945, Enakievo, Donbas,
în casa familiei Ochsenfeld cu... URSS, profesor de englezã,
Hartwig Ochsenfeld. De fapt în certificatul meu original absolvent al Universitãþii de
românesc mã numesc Hartvig Iosif Iosifovici Ochsenfeld. Vest din Timiºoara.
Hartvig cu „v”? A emigrat în Germania.
Da. În certificatul acesta românesc original, cu „v” de la A depus mãrturie despre
condiþiile emigrãrii lui ºi a
Valentin. celorlalþi germani în filmul
ªi ai spus cã te numeºti... Paºaport de Germania
Iosif Iosifovici Ochsenfeld. Totdeauna prescurtat cu doi (2014 – regizor Rãzvan
de „I” dupã Hartvig. Georgescu, producãtori
Rãzvan Georgescu,
De unde a apãrut acest „Iosifovici”? Alexandru Solomon, Ada
Îl datorez locului naºterii mele în Donbas, într-un lagãr Solomon).
de muncã forþatã, în 30 septembrie 1945. ªi, din pãcate nu
mai existã certificatul original din Uniunea Sovieticã.
Am crezut cã de aicea vine „Iosif Iosifovici”.
Aºa scria în originalul respectiv, care a fost transcris,
ulterior, la Timiºoara ºi atunci a devenit doi de „I”, „Iosif
Iosifovici”. Eu am avut cetãþenia sovieticã, ca toþi copiii
nãscuþi acolo ºi mamei mele, cândva, în mijlocul anilor ’50
i-a fost fricã... ºi aici se vede din ce perspectivã gândeau
oamenii atunci... cã în aceastã stare în care se afla
România, în dependenþã de Uniunea Sovieticã, va dura în
veci ºi le-a fost fricã cã dacã rãmân cetãþean sovietic, va tre-
bui sã fac armata în glorioasa Uniune Sovieticã, în care
perioada era de patru ani, versus trei ani în România. ªi _____________________
ãsta, mi-a povestit mama, a fost unul din motivele, care au * Pe parcursul interviului intervine ºi
miºcat-o ca sã mã facã cetãþean român. soþia, Elisabeth Ochsenfeld, artist
ªi când te-a fãcut cetãþean român? plastic, originarã din Timiºoara.
Cândva, la mijlocul anilor ’50. Interviul a fost realizat în casa de
vacanþã a soþilor Ochsenfeld din
ªi s-a putut? Gãrâna, unde cei doi au ºi Fundaþia
S-a putut, da. Cu notarul au fãcut toate actele. „Arthouse Gãrâna”.

50

Smaranda Vultur este eseistã,
scriitoare, cercetãtoare în
domeniul istoriei orale ºi
antropologiei memoriei. A
absolvit Facultatea de Limba ºi
literatura românã la
Universitatea Bucureºti (1973)
unde a fãcut ºi doctoratul în
filologie (1985). Conferenþiar la
Facultatea de Litere, Istorie ºi
Teologie, Universitatea de Vest
(1997-2017). Expert în cadrul
Comisiei Prezidenþiale pentru
Analiza Dictaturii Comuniste din
România.
A creat la Fundaþia „A treia
Europã” Grupul de Antropologie
Culturalã ºi Istorie oralã (1998)
cu care a alcãtuit o arhivã de
povestiri de viaþã ºi mãrturii
orale (azi la Biblioteca Centralã
Universitarã „Eugen Todoran”
din Timiºoara, detalii pe
www.memoriabanatului.ro,
www.memoriatimisoarei.ro ºi
www.deportatiinbaragan.ro).
Volume publicate (selectiv):
Istorie trãitã, istorie povestitã.
Deportarea în Bãrãgan, 1951-
1956, Editura Amarcord,
Timiºoara, 1997; Memoria sal-
vatã. Evreii din Banat, ieri ºi azi
(coord.), Editura Polirom, Iaºi,
2002; Germanii din Banat prin
povestirile lor (coord.) Editura
Paideia, Bucureºti, 2000, ediþia
a II-a revizuitã ºi adãugitã
Editura Polirom, Iaºi, 2018.
ªi aveai un certificat din URSS?
ªi aveam un certificat frumos, pe care nu l-am vãzut per-
sonal niciodatã, a dispãrut. Probabil a fost reþinut la acel ofi-
ciu. Mama mea spunea asta totdeauna cu un fel de regret
în voce cã: „era aºa de frumos acel certificat”.
Cum de-ai ajuns sã fii nãscut acolo?
Deci, mama mea este de etnie germanã ºi în 15 ianuarie
1945, încadrându-se în vârsta femininã de deportare, care
era între 18 ºi 30 de ani, [ºi cum] nu a avut copil sub un an,
care ar fi scutit-o de plecare, nu a avut boli ºi nu a ºtiut cã
este însãrcinatã cu mine...
Poate acesta ar fi fost un motiv sã rãmânã acasã, nu?
Asta, bineînþeles ar fi scutit-o legal. Femeile însãrcinate
nu au fost deportate.
Deci, asta era în ianuarie ºi tu eºti nãscut în septembrie.
Da, eu sunt nãscut în septembrie.
ªi cum o chema pe mama?
Eva Arendt.
Nu sunteþi rudã cu cofetarul?
Dupã multe colþuri... Însã prãjituri de la aceastã cofetãrie
nu am mai ajuns sã mãnânc.
ªi mama în ce an e nãscutã?
În 23 mai 1923. La Variaº.
Deci de la Variaº a fost ºi ridicatã, nu?
De la Variaº a fost ridicatã, lucru care nu a venit drept o
mare surprizã. Tatãl meu care a avut extrem de multe
cunoºtinþe la Timiºoara, el de la sfârºitul lunii decembrie a
ºtiut ce se va întâmpla. Tatãl meu a avut posibilitatea ca sã
mituiascã, el neºtiind cã mama mea este însãrcinatã, ar fi
reuºit cu comisia medicalã sã primeascã mama o scutire,
însã presiunea comunitãþii ºvãbeºti din Variaº ºi anume,
ameninþãri cu moartea surorilor mele, mamei mele... i-a fost
aºa de fricã, datoritã faptului cã au fost incidente, unde
comunitatea a arãtat cã este într-adevãr în stare sã imple-
menteze mãsuri serioase... a hotãrât sã plece. Lãsându-le
pe surorile mele...
Câþi ani aveau surorile?
Nãscute în ’41 ºi în ’43.
Cum se numeau ele?
Heidrun nãscutã în’41 ºi Hergard nãscutã în ’43. Deci,
toþi trei copiii ne numim cu „H” (Hergard, Heidrun, Hartwig)
ceea ce, bineînþeles cã nu este o coincidenþã. Mama mea
se numeºte Eva, tatãl meu s-a numit Josef, zis „Sepi”.
51
 Bunica mea s-a numit Katharina, bunicul
meu – Hans, bunicul din partea tatãlui –
Joseph. Eu spun nume cuminþi, nemþeºti,
însã mamei mele în 1937, în cadrul
apartenenþei la Bund Deutscher Mädchen -
BDM, care era o organizaþie politicã nazistã,
în care a fost membrã...
ªi era pentru fete tinere?
Pentru fete, da. În ’37-’38 la fiecare fatã
i s-a înmânat o broºurã „Deutsche
Vornamen” – prenume nemþeºti. ªi de acolo
mama a gãsit aceste prenume, care sunau
artificial ºi în urechea neamþului cuminte de
la Berlin, însã naziºtii au fost cei care au
dezgropat...
N-am ºtiut asta.
Cum sã nu, asta nu este o coincidenþã.
Deodatã, începând din ’37-’38, ºvãboaicele
ºi ºvabii mici au avut nume dezgropate, din
tot felul de legende, care sunt convins cã au
fost foarte manipulate ºi ele. Da, da, da, era
o treabã absolut politicã. Deºi m-am nãscut
în Enakievo, ea a insistat ca eu sã primesc
acest nume de Hartwig. ªi am fost botezat
abia la intrarea în România. Unul dintre pri-
mele lucruri pe care le-a fãcut ºi asta n-a
fost ideea mea A fost aºteptatã pe peron la
Sighetul Marmaþiei când au intrat în
România în 19 decembrie 1945…
Deci, din cauzã cã ea a nãscut, a venit
mai repede acasã.
Da, a venit mai repede acasã, cu primul
transport, care a avut numai mame care au
nãscut ºi muribunzi. Au ºi murit oameni pe
transport.
ªi v-a botezat acolo în garã?
Transportul a durat aproape trei
sãptãmâni, în perioadã de iarnã, condiþii
deloc favorabile unui transport de aseme-
nea naturã. ªi mama mea s-a mirat puþin.
Trebuie sã vã spun, eu nu vin dintr-o familie
religioasã. La noi religia nu a jucat vreun rol
ºi nici nu joacã nici astãzi.
52
ªi mama ºi tata?
ªi mama ºi tata. Cam la toþi ºvabii din
Variaº religia nu a jucat vreun rol. Eu merg
pânã acolo ca sã spun cã religia lor a fost
agonisire de pãmânt ºi de avere. Bunica
mea totdeauna spunea cã: „dacã eºti sãrac,
atuncea ai mulþi copii ºi atuncea vei rãmâne
sãrac tot timpul pentru cã va trebui sã-þi
împarþi...”
Bunica dinspre tatã?
Bunica din partea mamei. Asta era o filo-
sofie aplicatã.
Bunica din partea mamei s-a numit...?
Era nãscutã Lego, deci tot de origine
franþuzeascã.
ªi soþul ei, bunicul?
Soþul ei este Arendt. ªi el s-a numit
Hans, însã în certificatul lui de naºtere, fiind
nãscut în 1897 scria János. ªi bunica mea
care s-a numit Katharina s-a numit „Katalin”.
Lego e, deci numele de familie al
bunicii?
Da. Eu totdeauna am crezut cã naþio-
nalismul maghiarizãrii s-a îndreptat numai
împotriva românilor. Nicidecum, el s-a în-
dreptat asupra tuturor etniilor conlocuitoare
ale maghiarilor. Eu þin minte, bunica mea
nãscutã în 1903, povestea cum în clasa a II-
a, deodatã li s-a schimbat învãþãtoarea ºi-a
apãrut o unguroaicã, cãreia ei îi spuneau
„Nenike”, ºi toþi râdeau de ea pentru cã nu
ºtia un cuvânt nemþeºte. ªi a predat la clasa
a II-a. Vã puteþi da seama ce harababurã?
Preda în maghiarã?
Exclusiv în maghiarã, bineînþeles.
Deci, în 1910-1912?
Da, aºa.
Deci, mama a ajuns la Sighet ºi cine a
venit sã boteze copiii?
A fost acolo Crucea Roºie ºi un preot, iar
acel preot catolic, primul lucru pe care l-a
fãcut... a întrebat dacã copiii sunt botezaþi.
ªi au fost botezaþi. Foarte important.
 Au fost într-un spital când au venit?
Nu, în Sighetul Marmaþiei au fost
coborâþi din tren ºi dupã câteva ore au fost
primiþi de cãtre niºte persoane de la Crucea
Roºie, care au avut ceai cald º.a.m.d. Nu
erau trenuri spre Banat ºi atunci i-au urcat
într-un camion deschis în 20-21 decembrie
1945 ºi i-au dus la Oradea. În acest camion
au fost... nu ºtiu... 30 de mame, nu cunosc
acest numãr, cu nou nãscuþi, niciunul peste
un an, deci numai copii, sã spunem, sub
ºase luni. ªi mamele au învelit copiii pentru
a rezista la frigul de pe camion, unele prea
tare încât, când au ajuns la Oradea ºi au
deschis pachetele în care erau copiii, nouã
copii au fost morþi. Asta, zice mama mea, a
fost cea mai dramaticã scenã pe care a trãit-
o ea ºi a rãmas o traumã de-a ei... acele
þipete ale acelor mame care au vãzut cã
sunt de fapt la capãtul calvarului, sunt iarãºi
acasã ºi copiii sunt morþi. Asta trebuie sã fi
fost groaznic. Eu am rãmas în viaþã, tot-
deauna mi s-a spus, deci, asta este o
poveste care am ºtiut-o deja la vârsta
preºcolarã. Deci, la noi în familie, deporta-
rea în Rusia – nu spunea nimeni Donbas
sau Ucraina – a fost o temã foarte des
discutatã ºi mama a fost ºi foarte mândrã cã
a reuºit sã mã aducã acasã.
Ulterior, în anii ’50 am auzit cã ea spu-
nea cã: „De fapt astãzi mã gândesc... ar fi
trebuit sã-þi dau numele de Ivan”. Asta
bineînþeles cã a fost un no go. ªi dacã aº fi
fost fatã, ºi asta mi-a spus, mi-ar fi dat
numele de Sonia. De altfel ãsta este un
lucru care astãzi dupã-masã când am vorbit,
m-a emoþionat foarte tare... Perversiunea
face cã deportarea în URSS este evenimen-
tul care este responsabil cã eu exist. Pentru
cã mama mea era o femeie foarte raþionalã.
Ea a fost obligatã din partea pãrinþilor ei sã
se cãsãtoreascã cu tatãl meu, care a fost cel
mai înstãrit om din sat, din toatã zona
respectivã. A fost cel mai bogat neamþ din
zona Variaº, Periam, Sânicolau-Mare.
Nimeni n-a avut 110 hectare cât a avut
Ochsenfeld. Mama mea, deci, n-a ºtiut cã e
însãrcinatã cu mine, dar a ºtiut cã se va
întâmpla o catastrofã, datoritã faptului cã
nemþii vor pierde rãzboiul. A ºtiut cã lucrurile
se schimbã radical, cã n-or sã mai fie bogaþi,
deºi, în 15 ianuarie când a fost deportatã ea
nu a ºtiut cã noi suntem sãraci lipiþi
pãmântului.
Eraþi deja sãraci?
Nu eram încã sãraci. Am fost sãraci
începând din martie ’45, când a fost reforma
agrarã ºi nemþii au fost total expropriaþi. Li s-
au luat ºi drepturile civile, n-au avut drept de
vot nemþii pânã în ’49.
ªtiu cã în ’46 n-au avut cei care au
fost în...
N-au avut, nu. ªi ea n-a ºtiut acest lucru,
dar a simþit cã lucrurile n-or sã mai fie ca
înainte ºi a spus: „fãrã doar ºi poate aº fi
fãcut un avort”. Asta era metoda controlului
naºterii, iar religia nejucând vreun rol, asta
s-ar fi întâmplat. Deci eu nu m-aº fi nãscut.
Cinic, dacã vreþi aºa, sã-i datorez viaþa lui
Stalin. Anul trecut, de altfel, am cumpãrat o
biografie, cred cã de 900 de pagini, a lui
Montefiore, despre Iosif Vissarionovici1 ºi
am studiat-o foarte sârguincios.
Am fost ºi în Georgia, am fost acolo cu
Elizabeth (soþia – n. red.), ea a fost invitatã
la un simpozion ºi am acompaniat-o, dar în
ultimii ani conºtientizez acest lucru, cã dacã
n-ar fi fost aceste evenimente, atuncea eu
n-aº fi în viaþã.
De altfel, în cartea lui Hannelore Baier
cu documente2, se vede clar cã Stalin a
ordonat, deja dinainte de terminarea
rãzboiului, a spus cã toþi nemþii din
regiunea asta vor fi deportaþi. Deci, exis-
ta deja o hotãrâre anterioarã.
53
 Da. A fost o perioadã vorba cã ruºii n-ar
fi specificat ca sã fie trimiºi numai etnicii ger-
mani la „muncã de reconstrucþie”, cum s-a
numit. Dar am vãzut ºi documente, cum cã
acest lucru nu este adevãrat. A existat, nu
ºtiu cum se numeºte un politician român,
care s-a adresat autoritãþilor sovietice,
arãtând cã economia României va suferi în
cazul în care...
Ea a publicat ºi o intervenþie a Rege-
lui, în sensul ãsta, în care a încercat,
Regele Mihai, sã opreascã ridicarea ger-
manilor, din aceleaºi considerente...
Da? Despre asta nu ºtiu. Dar, un alt lucru
interesant: mama mea, femeie înstãritã, le-a
nãscut pe cele douã surori ale mele la
Anaheim, care a fost un spital de obstetricã în
Timiºoara. Anaheim, care se afla pe acel teri-
toriu unde în ziua de astãzi... Porneºti din
Lahovari cu tramvaiul spre Fratelia, prima
staþie în dreapta, acum este...
Fostul Enel, da.
Exact. Acolo a fost o clinicã de obstetricã
foarte scumpã, foarte exclusivã, condusã de
maici.
Catolice.
Da. ªi acolo mama mea le-a nãscut pe
cele douã surori ale mele. ªi când... – asta
este interesant – , când mama mea a intrat
în România în 21 decembrie 1945, ea nu a
ºtiut cã de fapt ea este o femeie sãracã,
care nu mai are un ºfanþ. A ajuns ºi peste 48
de ore la Timiºoara m-a ºi dus direct la
maici, pe mine, ca sã rãmân acolo, ca sã fiu
verificat de cãtre medici º.a.m.d. ªi nimeni
nu i-a spus cã ea nu mai are nimic ºi nu mai
este cine a fost, cã de fapt acuma este
sãracã. ªi ea atuncea, primul lucru a fost sã
meargã cât se poate de repede la Variaº,
unde erau surorile mele. În toatã aceastã
perioadã n-a existat niciun fel de comunica-
re, mama mea nu a ºtiut nimic despre ce e
acasã. A ºtiut doar cã are un soþ pe care nu
54
se poate baza. Atunci, tatãl meu nu a fost un
om cu mare simþ de responsabilitate ºi asta
a ºtiut. ªi bineînþeles ºi toatã familia noastrã
a fost foarte lovitã de faptul cã singura lui
putere fusese averea lui. ªi, deodatã, peste
noapte, averea lui n-a mai fost ºi el n-a mai
fost nimic. Aºa de crud ºi trist a fost asta,
dar aºa a fost. ªi a reuºit sã dea un telefon
la Variaº... Nu exista telefon în case particu-
lare, ci s-a dat telefon la poºtã ºi bunica îmi
povestea cã a venit fata de la poºtã ºi a zis
cã: „Vine o tanti din Timiºoara”. ªi bunica n-
a putut sã ºtie cã este fiica ei ºi foarte mare
a fost surprinderea, când, efectiv de la tren
a venit mama mea.
Ei nu ºtiau...
Ei nu ºtiau dacã mai trãieºte, nimic nu
ºtiau. ªi acuma vine un episod, care mi s-a
povestit extrem de des. S-a dus, bineîn-
þeles, vestea prin toate satele nemþeºti, cã a
venit un transport din Rusia ºi cã la Variaº
este Eva Ochsenfeld, care a fost la
Enakievo ºi au început sã vinã oamenii. În
fiecare zi veneau zeci de oameni, ca sã afle
dacã ea ºtie ceva despre soarta rudelor lor.
ªi zicea cã între timp au fost ºi morþi în
lagãrul ei ºi a trebuit sã spunã acest lucru.
ªi fetele la cine au stat în perioada
aceasta?
Fetele au stat la pãrinþii mamei mele,
care au fost oameni sãnãtoºi ºi de încrede-
re. În ce priveºte aceastã chestiune, mama
mea a fost liniºtitã, cã a ºtiut cã mama ei
este o luptãtoare ºi poate avea toatã încre-
derea ºi în tatãl ei, care aºa a fost. Fãrã aju-
torul acestor bunici, noi n-am fi putut merge
la liceu ºi prin toate greutãþile prin care am
trecut în anii ’50...
Ei au avut pãmânt?
Au avut pãmânt ºi ei.
ªi l-au pierdut ºi ei?
Da, sigur cã da. Bunicul meu fusese în
America între 1913 ºi 1921, ºi a economisit
bani, ºi a venit acasã, ºi a cumpãrat vreo 25
de hectare. Împreunã cu soþia lui au avut 40
de hectare. Deci, Ochsenfeld, cu averea lui
de 110 hectare, cu cele 40 de hectare din
partea bunicilor, deci erau foarte, foarte
înstãriþi.
Unde în America?
În America a fost la Detroit. ªi asta e
treabã interesantã... Bunicul meu e nãscut
în 1897, într-o familie de patru copii, dacã
nu mã înºel, el fiind mezinul, dar sora lui
Katy s-a cãsãtorit în 1909 cu un bancher,
dar bancher din acesta agricol, din
Satchinez, pe numele Krier. ªi acest Krier,
soþul surorii bunicului meu, o femeie foarte
frumoasã... el se pare cã a fãcut niºte afa-
ceri bancare destul de riscante ºi atuncea,
socrul lui, adicã tatãl bunicului meu a dat
garanþie pentru niºte credite, pãmântul pe
care bunicul meu avea sã-l moºteneascã.
Însã în 1911, a fost o crizã economicã în
Imperiul austro-maghiar ºi toþi banii s-au dus
pe apa sâmbetei. Bancherul Krier, deci cum-
natul a fãcut ce trebuia sã facã, s-a
împuºcat... Dar atuncea familia a avut res-
ponsabilitatea sã asigure bunicului meu
averea care prin uºurinþa lor a fost pierdutã.
ªi atuncea pãrinþii lui, ºvabi din Banat, ºi
sora lui ºi bunicul meu, care a avut 16 ani s-
au hotãrât sã meargã în America sã lucreze,
cu un singur scop, pentru a recupera averea
pierdutã prin aceastã acþiune uºuraticã. ªi
s-au dus. Mare durere. Pentru pãrinþii lui a
fost o experienþã foarte dureroasã. Tatãl
bunicului meu, deodatã a trebuit sã mãture
halele fabricii Ford în Dearborn, Michigan.
ªi bunicul meu la fel, însã, el având 16 ani,
a înflorit în America. La vârsta asta a putut
sã lucreze la acea fabricã ºi a devenit un
american. Avem fotografii acasã. Sora lui,
55
 vãduva, motivul pentru care a avut loc toatã
aceastã presiune, a lucrat ca gospodinã la o
familie înstãritã de americani, unde a gãtit ºi
a fãcut curat, foarte apreciatã. Însã, pentru
pãrinþii lui n-a existat nicio clipã. În clipa în
care au strâns suficienþi bani, s-au întors. Ei
au trimis banii în România, existau niºte
evrei, totdeauna despre asta se vorbea, se
trimiteau bani la niºte evrei în Timiºoara,
niºte intermediari, care atuncea au schimbat
banii ãºtia în valuta care a existat aicea. ªi
au cumpãrat pãmânt. Vã daþi seama, tot
acest pãmânt. ªi atuncea, bunicul meu nu a
dorit sã se întoarcã, bineînþeles, dar a tre-
buit sã vinã, spunea el... L-au trombonit sã
fie companion de cãlãtorie ºi au venit înapoi
prin Marseille. ªi bunicul meu a adus un gra-
mofon, o mobilã, vã spun, de circa un metru
jumate, pe care l-am avut pânã în vara când
am vândut casa, în 1968. Bunica mea a
vândut acest obiect minunat unor þigani care
fãceau afaceri cu þigani din Serbia. Aceste
obiecte cred cã au aterizat undeva prin niºte
flomarkturi în Germania. Precis aºa a fost.
Însã n-am avut niciun fel de sentiment pen-
tru lucruri vechi. Curios.
Acum o sã vã spun ceva, un alt fenomen
care l-am auzit foarte des în familia noastrã.
În aceastã cãlãtorie pe vapor din America în
Europa..., pe acest vas a cãlãtorit Mary
Pickford. Mary Pickford era starul numãrul 1
al cinematografiei mute, care era la clasa I
pe acest vapor, cu soþul ei, Douglas
Fairbanks. ªi din motive de PR, în fiecare
searã a venit la clasa a II-a sau a III-a, nu
ºtiu în care a cãlãtorit bunicul meu ºi a acor-
dat un dans unui flãcãu. ªi unul din aceºti
flãcãi a fost bunicul. El totdeauna ne-a
povestit: „Eu am dansat cu Mary Pickford”,
bineînþeles.
Când s-a întors ce vârstã avea?
S-a întors în 1921, a avut 24 de ani. ªi
atuncea, ajungând la Variaº s-a îndrãgostit
56
de bunica mea, de Katharina, care i-a pro-
mis cã dupã ce sunt cãsãtoriþi va pleca cu el
în America. S-au cãsãtorit ºi ea a refuzat sã
se ducã. El atuncea s-a aranjat cumva. Însã
tot satul râdea de el. El povestea, bineînþe-
les, totdeauna despre isprãvile sale în
America.
Vorbea ºi limba?
Vorbea ºi limba. Era americanizat sutã la
sutã. Îi spuneau: „Hans der Amerikaner”.
Aproape fiecare sat avea câte un
american.
Da. ªi el atunci a devenit un þãran foarte
fericit, de fapt, foarte cumsecade, plin de
simþul responsabilitãþii, care n-a vorbit
englezeºte decât când a fost foarte bãtrân.
La peste 75 de ani, când devii puþin senil.
Atunci a început sã spunã cuvinte, cum, de
exemplu este cuvântul „hobo”. Un „hobo”
este un vagabond. Deci, când voia sã spunã
de cineva, spunea un „hobo” sau aºa. Asta
a fost povestea. Foarte interesant, el a por-
nit din Dearborn, Michigan, o suburbie
industrialã a oraºului Detroit. El a fost acolo
ºi în cãlãtoria înapoi în Europa a dansat cu
Mary Pickford. ªi acuma vine o chestiune
interesantã.
În 1986, eu la vremea respectivã lu-
crând, printre altele ºi ca interpret de jude-
cãtorie pentru limba englezã în Frankfurt, am
fãcut o cãlãtorie, în calitate de interpret cu un
judecãtor, exact în acest oraº, Dearborn,
pentru a-l audia pe vicepreºedintele firmei
Ford, care era martor citat într-o cauzã civilã,
extrem de mare, care a avut de-a face cu
firma Opel, de lângã Frankfurt. Deci, marto-
rul a refuzat sã vinã la Frankfurt, ºi ne-am
dus noi la el. Dupã acest act –- vicepreºedin-
tele de altfel a fost instruit de cãtre mine,
care am tradus tot ce i-a spus judecãtorul, cã
are drept la tãcere, altfel ar trebui sã se
învinovãþeascã singur – a spus o singurã
propoziþie: „Prefer sã tac”. (râde)
 Deci am fãcut cãlãtoria asta... Mã rog, a
fost o cãlãtorie interesantã, de serviciu, am
cãlãtorit business class º.a.m.d. Când am
venit înapoi, am plecat eu mai departe, în
oraºul Seattle, pe Coasta de Vest, unde am
vizitat un prieten ºi când am zburat înapoi,
peste 10 zile, am stat tot la business class,
vreo trei ore ºi jumãtate, lângã un domn,
care arãta ca un contabil. Eu am stat lângã
geam, el a stat lângã gang ºi toatã lumea
am avut impresia cã se uitã la mine. În
seara precedentã, bãusem puþin cam mult
cu prietenul meu ºi am avut impresia cã
ceva nu e în regulã cu mine ºi toþi se uitã la
mine. Nu am dat deloc importanþã persoanei
care a stat lângã mine, care a lucrat, a scris
ceva, o persoanã total plicticoasã. Când am
aterizat, cred cã la Washington D.C., la
ieºire în terminal, douã sau trei echipe de
televiziune s-au aruncat pe acest fost vecin
de scaun cu mine ºi imediat au format cer-
curi în jurul lui ºi eu m-am retras ºi am înce-
put sã mã uit ºi eu: „Oare lângã cine am stat
acum?” ªi atunci am întrebat pe cineva cine
este acest domn ºi mi s-a spus: „What? You
don’t know? This is the richest man in the
world, Bill Gates.” (râsete) Deci, am stat
lângã Bill Gates, trei ore ºi jumãtate fãrã ca
s-o ºtiu. Dar paralela cu bunicul meu este
aceastã cãlãtorie din Dearborn înapoi în
Europa, el având contact cu o celebritate ºi eu
la fel. Deºi eu n-am ºtiut ºi n-am dansat cu el.
Cred cã a fost foarte fericit Bill Gates cã
în sfârºit a avut pace, trei ore jumãtate.
Pentru cã americanii sunt foarte entuzias-
maþi când stau lângã o personalitate, ime-
diat vor sã primeascã autograf, deci asta
este doar aºa, o anecdotã.
Sã revenim la Variaº.
Deci, marea tragedie a bunicului meu,
cã nu s-a întors, ºi atunci toate pãmânturile
câºtigate în America s-au dus. Plus cã
Securitatea a avut un ochi pe el, pentru cã a
fost unul din America, care s-a întors... toatã
isteria aceea.
Deci au fost în atenþia Securitãþii?
S-au interesat de ei?
Deci, noi fiind aºa de bogaþi, asta a fost
iarãºi o tragedie, noi n-am fost primiþi în
colectiv, pe motiv cã: „Pãi n-aveþi nimica,
dacã vii în colectiv, mai trebuie sã ai o
cãruþã, mai trebuie sã ai...” Noi n-am avut
absolut nimic.
V-au rechiziþionat ºi bunurile?
Absolut totul.
Au avut ºi cai, ºi animale?
Sigur cã da, am avut tot ce a avut o
gospodãrie foarte mare. Am avut ºi douã
tractoare. Deja atuncea, vã închipuiþi. Eu vin
dintr-o comunã care pe jumãtate a fost
germanã, pe jumãtate sârbeascã ºi aºa mi
s-a povestit mie întotdeauna cã... bunica
mea spunea: „Atâta timp cât noi, nemþii, am
avut cuvântul, n-a pus neamþ piciorul în
satul sârbilor”. Erau separaþi, mai puþin stra-
da pe care am locuit noi, strada de mijloc,
care era mixtã. Deci, am avut un vecin sârb
ºi un vecin neamþ ºi dupã aceea iarãºi a
venit un sârb. ªi aceastã stradã s-a numit
Valaºkas, adicã Strada Valahã.
Erau ºi români?
Nu, deloc. Abia dupã aceea au venit aºa
numiþii „coloniºti”: aromâni ºi...
Basarabeni ºi bucovineni.
Vasile ªirli, un muzician, el a fost vecin
cu mine.
E din Variaº? Sau venit?
Nãscut acolo.
ªi el ce era, basarabean?
Nu, era meglo...
Megleno-român.
Da. ªi eu l-am reîntâlnit pe ªirli prin
Elizabeth. ªi am fost foarte surprins când
am auzit de la ªirli, cã el, copil de familie
refugiatã, care au fost bãgaþi într-o casã
nemþeascã, au fost bine primiþi.
57
 Au primit pãmânt?
Da. ªirli astãzi are numai ºi numai amin-
tiri pozitive de faptul cum familia lui de
coloniºti a fost bine primitã de cãtre aceastã
familie germanã. N-am putut sã identific
aceastã familie, care a fost fãrã doar ºi
poate o excepþie, pentru cã eu acasã n-am
auzit decât...
Aveau o poziþie mai bunã faþã de
macedoneni, decât faþã de basarabeni ºi
bucovineni care veneau din URSS.
Asta se poate. Dar ºtiu cã bunica mea n-a
acceptat pe absolut nimeni, fie el macedo-
nean.
Nu i-au obligat sã-i ia?
Nu. Am avut coloniºti vreo douã luni de
zile, dar totdeauna n-au stat mult ºi ºtiu cã
s-a vorbit urât de ei. Asta aºa era. Bunica
maternã, ea n-a cunoscut români deloc ºi
pentru ea toatã nenorocirea, adicã luarea
averii noastre ºi tot a fost responsabilitatea
românilor. Ea n-a spus cã ne-au luat comu-
niºtii, ea a spus cã die Rumänen. Deodatã
erau prezenþi ºi averea n-a mai fost
prezentã. ªi totul era altfel.
Mai erau ºi alte familii aºa bogate?
Nu, datoritã acestui fapt a existat ºi invi-
die, bineînþeles. Eu, copil fiind, am simþit
asta foarte des. Mã numesc Ochsenfeld,
tradus „câmpul boilor – plai cu boi”. Am avut
un profesor de liceu, foarte cunoscut în
Timiºoara, s-a numit Johann Bach, profesor
de rusã. De fapt a învãþat rusa în deportare,
cã ºi el a fost deportat.
În deportare acolo sau în Bãrãgan?
Nu, nu, în deportarea în Uniunea Sovie-
ticã. Acest Bach, în cei patru sau cinci ani
câþi au fost, a învãþat ruseºte, a devenit
membru în Partidul Comunist, în deportare.
ªi asta s-a putut, sigur. ªi a venit înapoi ºi a
fost sãrbãtorit, bineînþeles. A fost secretarul
de partid al Liceului 10, fostul Notre Dame
din Timiºoara. ªi Bach m-a chinuit. El l-a
58
cunoscut pe tatãl meu, el fiind dintr-o familie
sãracã.
Era tot din Variaº?
Nu era din Variaº, nu ºtiu cum, ce
tangenþe ºi unde s-a întâlnit cu tatãl meu.
ªi erai la liceu?
La liceu ºi el a fost profesor de rusã.
Dupã aceea a fãcut englezã la seral ºi a
devenit profesor de englezã. ªtiu cã mã lua
la tablã – ceea ce vã povestesc eu se întâm-
pla în anii 1958-1959 – mã lua la tablã ºi tre-
buia sã declin un adjectiv ºi un substantiv în
ruseºte. ªi cum ei au ºapte cazuri sau opt
chiar, puteai sã faci destul de multe greºeli.
ªi pentru fiecare greºealã îþi trãgea un punct
de la nota 10. ªi eu ajungeam sub patru. ªi
vine tovarãºul Bach atuncea, s-a pus aºa
spre clasã, teatral ºi a spus: „Uitaþi, pã-
mântul s-a dus, dar boul a rãmas”. De la
Ochsenfeld. Das Feld is weg, der Ochse is
geblieben.
Formidabil.
Datoritã acestui fapt eu nu am suferit...
n-am mai vrut nimic din el ºi nu m-am gândit
o clipã sã fac cereri de recuperare sau aºa
ceva. ªi acelaºi lucru se referã ºi la surorile
mele. Totul s-a dus pe apa sâmbetei, nu
ºtim ce e cu el ºi nici nu vrem sã ºtim. Ne-a
adus numai nenorocire.
Deci, din ’49 ai rãmas la Variaº? A
rãmas familia acolo?
Familia a rãmas acolo. Deci, pãrinþii mei
au divorþat în ’49. Tatãl meu era foarte mare
ºmecher. Tatãl meu a reuºit, el fiind nãscut
în 1921, a reuºit sã nu fie nici pe front ca sol-
dat german, nici pe front ca soldat român.
Cu banii lui i-a mituit pe ofiþerii români, încât
el oficial era ordonanþa unui general ºi
plãtise pe altcineva sã facã jobul acesta. ªi
tatãl meu a putut, în uniformã de soldat
român, sã se plimbe cu [o motocicletã]
BMW 750, cu armã de vânãtoare, prin
Variaº, în anii ’43-’44. Ceea ce l-a supãrat
Harta regiunii Donbas cu locul naºterii lui Hartwig Ochsenfeld
foarte mult pe unchiul. Aºa, ºi ceea ce
bineînþeles cã nu a arãtat deloc bine în con-
textul satului, pentru cã aº spune 80% din
bãieþii nemþi din Variaº au fost pe front, sau
în SS, sau în Wehrmacht ºi doar 20%...
Foarte mulþi bãieþi din familii înstãrite, de alt-
fel, care din aceleaºi motive ca tatãl meu s-
au înrolat la români ºi n-au trecut la nemþi,
pentru cã au ºtiut cã cu bani mulþi îi poþi
mitui pe români ºi aºa a ºi fost. Însã nemþi,
mame, soþii de nemþi ai cãror copii au murit
pe front, într-o noapte au vandalizat frontul
casei noastre.
În ce fel, au dat foc sau...?
Nu, nu, cu motorinã. O stigmatizare
vizualã, dacã vreþi. ªi au strigat lozinci de
felul: „Copiii noºtri mor pe frontul de Est ca
sã apere averea ta, porcule Ochsenfeld, ºi
tu te plimbi cu arma de vânãtoare prin
Variaº”, lucru care, de altfel, a fost adevãrat.
A avut loc un proces penal ºi femeia care a
organizat aceastã campanie a fãcut opt luni
puºcãrie. Este cunoscut sub numele „Pro-
cesul Antonsep”. În ’43-’44 trebuie sã fi fost.
Antonsep. Asta era o familie de ºvabi foarte
înstãriþi, al cãror fiu a fost la SS...
A murit în rãzboi?
Nu, n-a murit. A rãmas prizonier la en-
glezi sau undeva, a rãmas în Germania. ªi
în sat, prin ’53-’54, ºtiu cã a avut ºi un fiu ºi
mama acestui fiu era o bunã prietenã a
mamei mele. Deci acest Antonsep a murit
într-un accident de motocicletã. Mã rog,
dupã rãzboi.
(Continuare în numãrul urmãtor)
Note
1
Simon Sebag Montefiore, Stalin. Curtea þarului
roºu, Editura Polirom, Iaºi, 2014.
2
Hannelore Baier (ed.), Germanii din România
1944-1945, Editura Honterus, Sibiu, 2005.
59
 ILIE POPA

Fãuritori ai Marii Uniri, martiri în

închisorile comuniste (II)

ION PELIVAN
(1.04.1876, Rãzeni, Basarabia –
24.01.1954, închisoarea Sighet)

Ion Gh. Pelivan, personalitate politicã

de prim rang din Basarabia care a dus o
activitate febrilã împotriva rusificãrii Ba-
sarabiei de cãtre imperiul þarist, s-a nãscut
la 1 aprilie 1876 în satul Rãzeni, judeþul
Lãpuºna, astãzi raionul Ialoveni (atunci
parte a Imperiului Þarist), în familia lui
Gheorghe Pelivan, cântãreþ la biserica din
sat, ºi a Eugeniei Titica. Încã din copilãrie,
Ion Pelivan era fascinat de vechea limbã
românã a textelor bisericeºti ºi de literatura
oralã transmisã din generaþie în generaþie.1
Cursurile primare le face în satul natal,
dupã care merge la ªcoala de Bãieþi din
Ion Pelivan
Chiºinãu ºi apoi la Seminarul Teologic din
acelaºi oraº, absolvit în 1898. Obþinând o program politic, naþional ºi academic a
bursã a zemstvei guberniale, face studiile studenþilor basarabeni, intitulatã Pãmân-
universitare la Facultatea de Drept de la tenia basarabeanã2, cu scopul dezvoltãrii
Universitatea din Dorpat (actual Tartu), conºtiinþei naþionale, interesului pentru isto-
vechi centru universitar din Estonia, ria, cultura ºi literatura românã. Era o miº-
absolvitã în 1903. El i-a convins ºi pe vechii care studenþeascã cu caracter naþional-
lui prieteni (V. Oatu, Gh. Ghicu, V. Manu ºi moldovenesc, miºcare de resurecþie naþi-
alþii) de la Seminarul Teologic din Chiºinãu onalã al cãrei scop era pregãtirea conºtiin-
sã vinã în acelaºi oraº, unde existau þelor pentru evenimentul unirii Basarabiei
posibilitãþi reale de formare a unui mediu cu Þara Mamã, România. Societatea înte-
intelectual. Student fiind, organizeazã ºi meiazã în incinta Universitãþii o bogatã bi-
conduce prima societate studenþeascã cu bliotecã de carte româneascã, cu ziare,

60
reviste, cãrþi care soseau din Þarã (publica-
þiile vremii: „Albina”, „Adevãrul”, „Univer-
sul”; lucrãri ºtiinþifice ale marilor istorici N.
Iorga, A.D. Xenopol, Gr. Tocilescu; opere
ale clasicilor V. Alecsandri, M. Eminescu, I.
Creangã, A. Vlãhuþã ºi alþii).
Dar cum activitatea acestei asociaþii nu
era pe placul autoritãþilor ruse, el, împreunã
cu membrii organizaþiei, au fost arestaþi ºi
întemniþaþi, iniþial la Dorpat, apoi la Wenden
(1902-1903). I. Pelivan a fost eliberat iniþial,
supravegheat de poliþie, pentru susþinerea
tezei de licenþã, dupã care în 1904, este
surghiunit pe un termen de 3 ani în nordul
Rusiei, la Viatca, regiunea Arhanghelsk,
gubernia Herson.3 În aceastã perioadã este
trimis ca soldat în Manciuria, apoi ocupã un
post de grefier în oraºul Kazan ºi în 1905 i
se aprobã sã revinã în Basarabia. Se
întoarce în Chiºinãu unde organizeazã
împreunã cu vechii sãi colegi de la
Seminarul Teologic ºi de la Dorpat, prima
grupare cu caracter naþional revoluþionar
din Basarabia. Aici editeazã ºi primul ziar în
limba românã cu numele de Basarabia
(1906-1907), dar interzicerea ziarului pre-
cum ºi riscurile asumate îl forþeazã sã plece
din Chiºinãu, în iunie 1907, fiind numit
locþiitor de judecãtor în oraºul Bãlþi. Aici el
fondeazã o organizaþie de intelectuali (pro-
fesori de ºcoalã, avocaþi ºi diferiþi funcþio-
nari) care promova limba românã, iar la
biblioteca publicã din oraº formase un de-
partament de carte româneascã.
Rãmâne în aceastã funcþie pânã în
1912, când este destituit pentru cã la
serbãrile „eliberãrii”, de fapt anexãrii, Basa-
rabiei organizate de cãtre autoritãþile þariste
ruse cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la
ocuparea Basarabiei de cãtre imperiul þa-
rist, Ion Pelivan ºi-a pus la piept tricolorul
românesc în zãbranic de doliu4. Dupã des-
tituire, el s-a înscris într-un barou de avo-
caþi din oraºul Bãlþi ºi ºi-a continuat activi-
tatea revoluþionarã, sub supravegherea
agenþilor poliþiei ruse, cãlãtorind în repetate
rânduri peste Prut ºi aducând cãrþi româ-
neºti pentru intelectualii moldoveni din
oraº, vizitând intelectuali patrioþi din Româ-
nia, inclusiv pe marele istoric Nicolae Iorga.
Este de remarcat cã datoritã activitãþii sale,
judeþul Bãlþi a fost primul judeþ din Basa-
rabia care, în 1918, s-a pronunþat pentru
Unirea Basarabiei cu România.
În timpul Primului Rãzboi Mondial, în
1916, Ion Pelivan era deja mobilizat ºi tri-
mis pe frontul românesc, unde se ocupa
mai mult de propaganda naþionalã decât de
armatã ºi rãzboi Dar, profitând de tul-
burãrile de pe front ºi de revoluþia rusã, în
1917 pleacã la Chiºinãu pentru a participa
la miºcarea de deºteptare naþionalã. Aici
are colaborãri strânse cu comitetele os-
tãºeºti moldoveneºti din Chiºinãu, Odessa
ºi Iaºi.
Participã la fondarea Partidului Naþional
Moldovenesc în 1917, Blocul Moldovenesc
propunându-l pentru postul de preºedinte
al Sfatului Þãrii, dar fiind mai puþin agreat
de minoritãþile naþionale din Basarabia,
cedeazã acest post lui Ion Inculeþ, agreat
de minoritãþi.
În aceastã perioadã criticã, deputatul
Pelivan manifestã un curaj ºi un eroism de-
osebit, îndeplinind sarcina de a aduce Ar-
mata Românã în Basarabia pentru restabi-
lirea ordinii pentru a lupta cu structurile mili-
tare bolºevice în debandadã.
La 6 ianuarie 1918, fiind condamnat la
moarte de bolºevici, Ion Pelivan pãrãseºte
Chiºinãul ºi se îndreaptã spre Iaºi unde a
stat pânã la 12 ianuarie 1918 „când s-a pri-
mit vestea cã Armata Românã este în apro-
piere de Chiºinãu”.5 Revenit în Basarabia,
61
 îºi reia activitatea în cadrul Sfatului Þãrii,
fiind membru în comisiile de Declaraþii ºi
Statute, Administrativã, de Regulamente.
În 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei
cu România.
În 1919-1920 a participat la Conferinþa
de Pace de la Paris, iar în 1922 la cea de la
Geneva, unde a susþinut cauza Basarabiei.
În Paris a editat ziarul La Basarabie ºi o
serie de broºuri (La chronologie de la
Besssarabie; L’Etat economique de la
Besarabie; L’Union de la Bessarabie sous
le regime russe), argumentând dreptul
României asupra Basarabiei.
Situaþia din Basarabia se stabilizeazã
cu ajutorul Armatei Române ºi Ion Pelivan
continuã sã activeze cu acelaºi entuziasm
ºi dãruire. Este deputat al României Mari în
repetate rânduri; între anii 1919-1920 este
ministru al Justiþiei în Guvernul lui Ale-
xandru Vaida Voevod. Intrã în Partidul
Þãrãnesc în 1923, în perioada 1927-1935
fiind în conducerea filialei din Basarabia;
promoveazã asociaþia de culturã „Astra”,
activând ºi în funcþia de director al revistei
Viaþa Basarabiei.
Soþia sa, Maria, olteancã de origine, tot
timpul alãturi de el, era o mare colecþionarã
de tablouri ºi icoane vechi româneºti, com-
pletate de celebra colecþie de documente
vechi a soþului. Astfel cã biblioteca familiei
umplea o camerã de 40 de metri pãtraþi.
La 28 iunie 1940, ginerele sãu, soþul
Nadiei, fiica adoptivã a lui Ion ºi a Mariei
Pelivan, ofiþer la biroul de informaþii al unei
divizii, îl anunþã cã armate sovietice se
concentraserã la Nistru. Ion Pelivan, care
atunci se afla la Chiºinãu, se refugiazã
rapid la Iaºi, având ca bagaj doar o valizã.
În 1941 revine la Chiºinãu împreunã cu
soþia ºi îºi gãseºte casa devastatã, bibliote-
ca ºi colecþiile de artã dispãrute.
62
Familia Pelivan se refugiazã din nou
în România, stabilindu-se la Bucureºti, în
urmãtorii ani fiind permanent monitorizat
de serviciile de informaþii româneºti ºi
sovietice.
În noaptea de 4 mai 1950, din ordinul
KGB-ului, Ion Pelivan este arestat de secu-
ritatea românã (aveau ordinul lui Stalin „...sã-i
omoare, unde ar fi, pe toþi foºtii membri ai
Sfatului Þãrii”). L-au trimis la închisoarea
Sighet ºi de atunci, nimeni dintre membrii
familiei nu l-a mai vãzut. S-a stins din viaþã
în închisoarea Sighet la 24 ianuarie 1954.
Avea 78 de ani.
Nadia Perju Mardare, fiica lui adoptivã,
mãrturiseºte cã „…profesorul Facultãþii de
Teologie din Chiºinãu, C[onstantin] Tomes-
cu, unul dintre puþinii supravieþuitori ai în-
chisorii din Sighet, a venit în 1962 la Maria
Pelivan ºi i-a spus cã la Sighet a stat într-o
camerã cu Ion Pelivan. I-a povestit despre
martirajul acestuia. Din cauza batjocurii
temnicerilor, frigului ºi umezelii din închi-
soare, Ion Pelivan se îmbolnãvise grav,
avea dureri reumatice feroce. Ajutor medi-
cal nu primea. Temnicerii-bestii îl jigneau, îl
scuipau, îi trãgeau palme, ceea ce îi provo-
ca o suferinþã moralã mai mare decât cea
fizicã. Din cauza alimentaþiei proaste sufe-
rea de subnutriþie. S-a stins din viaþã la 24
ianuarie 1954, de Ziua Unirii Principatelor,
adicã a fost omorât prin chinuri ºi umilinþã.
La 25 ianuarie a fost scos noaptea ºi aruncat
într-o groapã din cimitirul închisorii.”6
În onoarea sa, o stradã din sectorul
Buicani din Chiºinãu îi poartã numele7, li-
ceul teoretic din satul Rãzeni, raionul Ia-
loveni, poartã numele lui,8 iar o localitate
poartã numele de satul Pelivan.
DANIEL CIUGUREANU
(9.12.1885, Briceni, Basarabia –
19.05.1950, închisoarea Sighet)
Daniel Ciugureanu, nãscut la 9 decem-
brie 1885 în satul ªirãuþi, Þinutul Hotin,
gubernia Basarabia din Imperiul Þarist
(astãzi ªirãuþi, Briceni, Republica Mol-
dova), a fost fiul preotului Alexandru Ciugu-
reanu ºi al profesoarei Ecaterina Ciu-
gureanu, o familie nobilã de intelectuali.
Daniel Ciugureanu
ªi-a început învãþãtura în familie. Studii-
le primare le-a fãcut în satul natal, cele se-
cundare în oraºul Bãlþi, apoi a urmat Semi-
narul Teologic din Chiºinãu. Studiile univer-
sitare le-a fãcut, începând din 1905, la Fa-
cultatea de Medicinã a Universitãþii „Sfântul
Vladimir” din Kiev. A susþinut examenele de
absolvire cu rezultate excepþionale în faþa
unei comisii medicale, în lunile septembrie
ºi octombrie 1912 ºi pe 16 octombrie 1912
a obþinut diploma de medic, iar în posesia
Diplomei de medic chirurg-urolog no:
31180-5151 a intrat pe 2 iulie 1913.
A practicat chirurgia mai întâi la spitalul
din satul Vorniceni, Strãºeni în 1913, apoi
la spitalul din Hânceºti în 1914, la Spitalul
„Regina Maria” din Chiºinãu în 1927, la
Spitalul „Doctor Ion Cantacuzino” din Bu-
cureºti în 1938 ºi la Spitalul Central „I.O.V.”
tot din Bucureºti în 1944.
S-a manifestat încã din tinereþe în lupta
pentru emanciparea românilor moldoveni
din Basarabia. Astfel, în 1908, împreunã cu
alþi tineri basarabeni, a înfiinþat cercul
„Deºteptarea”. Printre aceºtia îi amintim pe:
Alexei Mateevici (autorul poeziei Limba
noastrã), Simion Murafa, ªtefan Ciobanu,
ªtefan Berechet, Dimitrie Bogos ºi alþii,
Daniel Ciugureanu fiind ales preºedinte.
Scopul acestei asociaþii era luminarea mol-
dovenilor, deºteptarea conºtiinþei lor naþio-
nale, lupta pentru dezrobire ºi pentru Unire
cu România. Dar, din cauza înãspririi regi-
mului, dupã doi ani, cercul a fost nevoit sã-
ºi suspende activitatea, acþiunile lui Daniel
Ciugureanu atrãgând atenþia autoritãþilor
ruse care l-au arestat în mai 1912.
Un grup de intelectuali moldoveni a fon-
dat la Chiºinãu, în mai 1913, revista Cuvânt
moldovenesc ºi apoi, în 1914, ziarul cu a-
celaºi nume, care va deveni elementul cen-
tral în miºcarea pentru trezirea conºtiinþei
naþionale a moldovenilor. Prima ediþie a zia-
rului a fost tipãritã la 1.01.1914, iar ultima la
7.01.1919. Proprietarul revistei ºi ziarului a
fost Vasile Stroescu, primul redactor-ºef,
Nicolae Alexandri care a fost înlocuit la
2.02.1917 cu Pantelimon Halippa. În aprilie
1917 ziarul a devenit oficiosul Partidului
Naþional Moldovenesc, când s-au pus ba-
zele acestui partid. Printre colaboratorii re-
vistei ºi ai ziarului Cuvânt moldovenesc au
63
 fost: Nicolae Alexandri, Pantelimon Halippa,
Simion Murafa, Alexei Mateevici, Daniel
Ciugureanu, Onisifor Ghibu, Gheorghe
Stârcea, Ion Pelivan, Teodor Inculeþ ºi alþii.
Grupul de intelectuali ºi funcþionari mol-
doveni care au pus bazele Partidului Na-
þional Moldovenesc ºi-a propus ca scop
lupta pentru dobândirea drepturilor cetãþe-
neºti ºi naþionale pentru moldovenii din
Basarabia ºi de dincolo de Nistru. Lista
candidaþilor Partidului Naþional Moldove-
nesc pentru mandatele de deputat în Sfatul
Þãrii, în ordinea înscrierii cuprinde 12 per-
soane: Vladimir Chiorãscu, Teofil Ioncu, Ion
Pelivan, Daniel Ciugureanu, Alexandru
Groapã, Gheorghe Buruianã, Porfirie Falã,
Anton Crihan, Teodor Coropceanu, Eufimie
Popovici, Ion Codreanu ºi Mihail Minciunã.
Daniel Ciugureanu urmãrea permanent
evoluþia evenimentelor politice, revoluþio-
nare ºi, pe mãsurã ce Imperiul Rus se de-
zintegra, el îºi intensifica acþiunile unionis-
te, organizând adunãri, congrese ºi acti-
vând în sprijinul Partidului Naþional Moldo-
venesc. Astfel, la 16 mai 1917 în comuna
Lãpuºna, Hânceºti din Basarabia, Daniel
Ciugureanu organizeazã ºi prezideazã o
mare adunare popularã prin care a organi-
zat secþia de plasã a Partidului Naþional
Moldovenesc. Preºedintele Daniel Ciugu-
reanu a fost ajutat de V. Ungureanu, preºe-
dinte al comitetului de voloºte ºi de M.
Sarandea, secretar al comitetului de vo-
loºte. Principalele hotãrâri adoptate atunci
au fost: biserica din Basarabia trebuie sã fie
independentã, preoþii nu pot fi decât moldo-
veni, iar slujba dumnezeiascã sã se facã în
limba noastrã strãmoºeascã; ºcoala trebu-
ie sã fie adevãratul izvor de luminã ºi ºtiinþã
ºi toatã învãþãtura în ºcolile noastre sã se
facã în limba strãmoºeascã; tot pãmântul
din Basarabia sã fie dat la þãrani ºi plugari
64
fãrã platã; colonizarea pãmânturilor Basa-
rabiei cu strãinii sã se opreascã.
Între 20-27 octombrie 1917 a avut loc în
Casa Eparhialã din Chiºinãu congresul
soldaþilor moldoveni la care au participat
aproximativ 1.000 de delegaþi de la diferite
unitãþi militare. La congres s-a hotãrât, prin-
tre altele, crearea Sfatului Þãri, ca organ
suprem de conducere al Republicii. În
acest scop a fost format un Birou de orga-
nizare din care a fãcut parte ºi Daniel
Ciugureanu ºi astfel, Sfatul Þãrii ºi-a putut
þine ºedinþa inauguralã la 21 noiembrie (4
decembrie pe stil vechi) 1917.
Delegat în Sfatul Þãrii din partea
Partidului Naþional Moldovenesc a fost
Daniel Ciugureanu, fiind ºi deputat în Sfatul
Þãrii de la 21 noiembrie (4 decembrie)
1917 pânã la 16 ianuarie (29 ianuarie)
1918.9 La 16 ianuarie (29 ianuarie) 1918,
dr. Daniel Ciugureanu a fost ales de cãtre
Sfatul Þãrii, preºedinte al Consiliului de
Miniºtri al Republicii Democratice Moldo-
veneºti. Fiind ºef al guvernului, el a respins
toate pretenþiile teritoriale ale Ucrainei care
dorea sã anexeze de la început nordul
Basarabiei (Hotinul), sudul Basarabiei (Bu-
geacul), urmând apoi ºi toatã Basarabia, a
fãcut tot ce i-a stat în putere ca sã opreascã
omorurile, violurile ºi jafurile venite din par-
tea ostaºilor bolºevizaþi ruºi, care aflându-
se în retragere de pe frontul românesc spre
Rusia, devastau moºiile moldovenilor ºi
jefuiau populaþia din Basarabia, fiind nevoit
sã solicite ajutor din partea Armatei Regale
Române.
La 24 ianuarie (6 februarie) 1918, Sfatul
Þãrii a proclamat independenþa Republicii
Democratice Moldoveneºti, iar Daniel Ciu-
gureanu în calitatea lui de Prim-ministru a
emis un act diplomatic de recunoaºtere a
independenþei Republicii Democratice Mol-
doveneºti urmãtoarelor state: Anglia, Franþa,
Germania, Grecia, Italia, Statele Unite ale
Americii, Turcia ºi altele. Dar, Daniel Ciu-
gureanu considera independenþa Basa-
rabiei numai ca o perioadã de tranziþie
pânã la Unirea cu România. Se deplaseazã
de câteva ori la Iaºi pentru a discuta cu ofi-
cialii români chestiunile legate de Unire, dis-
cutã personal cu MS Regele Ferdinand I al
României, cu Alexandru Averescu, cu Ale-
xandru Marghiloman ºi cu Nicolae Iorga.
La 27 martie (9 aprilie 1918), Sfatul
Þãrii în frunte cu Ion Inculeþ a votat cu ma-
joritatea voturilor pentru Unirea Basarabiei
cu România.
La 28 martie (10 aprilie) 1918, a doua zi
dupã declararea unirii, Daniel Ciugureanu
împreunã cu Pantelimon Halippa, ªtefan
Ciobanu ºi Ion Pelivan au fãcut parte din
delegaþia care a adus la Iaºi Actul Unirii
Basarabiei cu România care a fost înmânat
solemn MS Regelui Ferdinand I al Româ-
niei. Dupã Unire, Daniel Ciugureanu a de-
misionat din funcþia de premier pentru a
intra în guvernul României împreunã cu Ion
Inculeþ ca miniºtri pentru Basarabia, con-
form condiþiilor unirii.
Daniel Ciugureanu a fost ministru pen-
tru Basarabia în patru guverne ale României
Mari: al lui Alexandru Marghiloman, al lui
Constantin Coandã, în al V-lea Guvern al lui
I.C. Brãtianu ºi în al lui Athur Vãitoianu.
La 1 septembrie 1919, ca ministru pen-
tru Basarabia în al V-lea Guvern I.C.
Brãtianu a fost trimis de cãtre Primul
Ministru într-o misiune specialã la Paris, la
lucrãrile Conferinþei de Pace, unde a stat
mai multe luni.
La 10 noiembrie 1919, Radu Rosetti,
Ion Pelivan ºi Daniel Ciugureanu au fost
delegaþi ai guvernului român la Londra pen-
tru a participa la o întâlnire cu Winston
Churchill, care solicita autoritãþilor române
o înþelegere cu Anton Denikin, comandan-
tul forþelor alb-gardiste din Ucraina, dar în-
þelegerea nu a mai avut loc datoritã înfrân-
gerilor suferite de acest comandament.
La 16 noiembrie 1919 deputaþii ºi sena-
torii Basarabiei româneºti voteazã o mo-
þiune de aderare la Actul Unirii ratificat de
Sfatul Þãrii în 1918, iar la 19 noiembrie
1919, Pantelimon Halippa transmite din
Chiºinãu o scrisoare oficialã cu aceastã
moþiune, printr-un ambasador, lui Ion Pe-
livan ºi dr. Daniel Ciugureanu care se aflau
la lucrãrile Conferinþei de Pace de la Paris
din 1919. Ei participã ºi la Tratatul de Pace
de la Paris din 1920, ca reprezentanþi ai
Basarabiei, prin care s-a încheiat definitiv
chestiunea Unirii Basarabiei cu România.
În aceeaºi perioadã, Daniel Ciugureanu a
participat la Londra ºi Paris la mai multe
conferinþe în care a vorbit publicului euro-
pean despre unitatea naþionalã a românilor.
Daniel Ciugureanu a fost ales în Par-
lamentul României Mari în repetate rânduri,
astfel: deputat de Chiºinãu în 1919; depu-
tat de Cetatea Albã în 1922 ºi vicepreºedin-
te al Camerei Deputaþilor în 1922-1923;
deputat de Lãpuºna în 1926; deputat de
Hotin în 1933; senator de Tighina în 1935;
vicepreºedinte ºi preºedinte al Senatului
Regatului România Mare în 1936-1937.
În 1932 Daniel Ciugureanu se stabileºte
în Bucureºti.
Dupã cedarea Basarabiei cãtre URSS
în iunie 1940, circa 120.000 de basarabeni
ºi bucovineni s-au refugiat în capitala
României ºi în alte locuri din þarã, iar la
Bucureºti s-a înfiinþat „Cercul Basara-
benilor” a cãrui conducere avea urmãtoa-
rea componenþã: Ion Inculeþ – preºedinte
de onoare; Daniel Ciugureanu – preºedinte
executiv; Gherman Pântea ºi Nicolae
65
 Bosie-Codreanu – vicepreºedinþi; Panteli-
mon Halippa, Ion Pelivan, Petru Cazacu –
membrii. Scopul acestui cerc era acordarea
de ajutor material refugiaþilor basarabeni ºi
plasarea lor în câmpul muncii.
În 1942, Daniel Ciugureanu a fost mobi-
lizat în al Doilea Rãzboi Mondial în calitate
de medic militar, având gradul de cãpitan.
În 1946 s-a pensionat.
A fost arestat în noaptea de 5 spre 6
mai 1950 (Noaptea demnitarilor) de orga-
nele de Securitate ºi, potrivit istoricilor
Constantin C. Giurescu ºi Ion Nistor, a mu-
rit la 6 mai 1950, la Turda, în timpul trans-
portului foºtilor demnitari la închisoarea
Sighet, suferind un atac de congestie
cerebralã în duba în care era transportat. A
fost dus la spitalul din Turda, unde a dece-
dat. Potrivit evidenþelor securitãþii a dece-
dat la 19 mai 1950 în penitenciarul Sighet.
Moartea lui Daniel Ciugureanu a surve-
nit în circumstanþe suspecte. Se presupune
cã a fost îngropat în „Cimitirul sãracilor” de
la Sighetu Marmaþiei, locul exact nefiind
cunoscut pânã în prezent. Gheorghe Ciu-
gureanu, fiul politicianului, a ridicat la Si-
ghet în 1993, în memoria tatãlui sãu, o Tro-
iþã care se aflã alãturi de Troiþa în memoria
altui Martir al neamului român, Iuliu Maniu.
Tot în 1993, la Mãnãstirea Cernica, Gheor-
ghe Ciugureanu a ridicat pentru tatãl sãu
un cenotaf, aflat între mormintele lui Ion
Pelivan ºi Pantelimon Halippa.
Daniel Ciugureanu a publicat, alãturi de
Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Vasile
Goldiº, Simion Mehedinþi, Dimitrie Gusti,
Onisifor Ghibu ºi alþii, în reviste pentru pro-
bleme sociale ºi economice, una din ele
fiind revista Societatea de mâine, apãrutã
între anii 1925 ºi 1930.
66
A primit urmãtoarele decoraþii: Ordinul
Coroana României în grad de Mare Cruce
(30.03.1918); Ordinul Steaua României în
grad de Mare Ofiþer (21.10.1922); Crucea
Comemorativã a Rãzboiului 1916-1918
fãrã barete (15.02.1924); Ordinul Ferdinand I
în grad de Mare Ofiþer (3.04.1931); Medalia
Ferdinand I (31.03.1932); Ordinul Naþional
„Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiþer
(7.04.1933); Semnul onorific Vulturul Româ-
niei în grad de Comandor, cl. II-a (9.05.1935).
Se poate spune cã Daniel Ciugureanu a
rãmas în istorie drept „prim-ministrul între-
gitor al Basarabiei“ ºi „un Iuliu Maniu basa-
rabean”.
SEVER BOCU
(19.11.1874, ªiºtarovãþ, Judeþul Arad –
21.01.1951, închisoarea Sighet)
Sever Bocu s-a nãscut în 1874, în satul
ªiºtarovãþ, judeþul Arad. Strãbunul sãu,
Pavel Bocu, a fost un moþ din Lazuri, tras
pe roatã pentru participarea la rãscoala lui
Horea, Cloºca ºi Criºan. Tatãl sãu, Gheor-
ghe Bocu, învãþãtor, se stabilise la ªiºtaro-
vãþ în 1872 ºi era, de asemenea, un mare
naþionalist, condamnat la închisoare de au-
toritãþile austro-ungare pentru cã rãspân-
dise în satele arãdene „Doina lui Lucaciu”.
Cursurile primare le-a fãcut la ºcoala
primarã din satul natal, învãþãtor fiindu-i
chiar tatãl sãu. Apoi merge la Lipova pentru
studiile medii, dupã care se înscrie la Liceul
maghiar din Arad, deoarece absolvirea
unei ºcoli maghiare era o condiþie necesarã
pentru continuarea studiilor. În preajma
examenului de bacalaureat este exmatricu-
lat pentru cã refuzase sã poarte la piept
panglica cu culorile drapelului maghiar. Dar
îºi va continua studiile mai târziu la Aca-
demia Comercialã din Viena, apoi la ªcoala determinã pe judecãtor sã evacueze sala
de Înalte Studii din Paris. de douã ori. În final va fi condamnat la trei
În 1892, tânãrul Sever Bocu lucra la luni ºi 15 zile de închisoare. Au urmat apoi
Banca „Transilvania” din Sibiu dar, cu toate alte peste 30 de procese în care a mai fost
cã avea o profesie bunã ºi un loc de muncã condamnat la închisoare de douã ori, câte
plãcut pãrinþilor, el pleacã pentru a lucra ca douã luni de fiecare datã.
redactor la ziarul Tribuna, unde a avut pri- În paralel cu activitatea publicisticã, în
mul sãu contact cu fruntaºii memorandiºti. aceastã perioadã, efectueazã numeroase
Ia parte la Conferinþa Naþionalã a Partidului cãlãtorii de propagandã naþionalã prin sate-
Naþional Român de la Sibiu unde este le bãnãþene ºi, în 1906 trece în România,
impresionat puternic de personalitãþile par- viziteazã numeroase oraºe ºi stabileºte
ticipante ºi entuziasmat merge la Lipova
unde organizeazã o manifestaþie politicã în
favoarea memorandiºtilor aflaþi la Viena.
Au ieºit atunci în stradã sute de tineri pen-
tru a susþine Memorandul. Fiind principalul
organizator al manifestaþiei, autoritãþile
maghiare l-au arestat în aceeaºi zi ºi l-au
trimis la Timiºoara, unde a fost interogat ºi
apoi închis.
Dupã eliberare, Sever Bocu pleacã la
Paris pentru a-ºi desãvârºi studiile supe-
rioare ºi dupã ce le terminã, se reîntoarce
la Lipova ºi se angajeazã contabil la Banca
„Lipovana”. În 1899 se mutã la Arad ca
redactor al ziarului Tribuna poporului, numit
mai târziu Tribuna, ºi începe o campanie
susþinutã de promovare a politicii activiste
care va fi adoptatã de Conferinþa Naþionalã
de la Sibiu din anul 1905. Publicã numeroa-
se articole critice la adresa politicilor antiro-
mâneºti ale guvernului maghiar, articole
care au iritat autoritãþilor ºi i-au fost intenta- Sever Bocu
te primele procese de presã. Un astfel de
proces a fost cel din 1904, care s-a trans- contacte politice cu românii din Regat o va
format într-un adevãrat scandal în opinia cunoaºte ºi pe viitoarea sa soþie, Marilina,
publicã româneascã. Procesul a avut loc la fiica primarului din Sinaia.
Tribunalul din Oradea cu sãlile pline de Virulenþa articolelor sale din paginile
români. La proces, Sever Bocu se apãrã în ziarului Tribuna reuºiserã sã deranjeze
limba românã, fapt care stârneºte acla- chiar ºi pe liderii Partidului Naþional Român
maþiile tineretului român din salã, dar îl deoarece Sever Bocu, temperament vulca-

67
 nic, nu era de acord nici cu politica lor de
moderaþie ºi compromis, iar presiunile poli-
tice venite din toate direcþiile vor conduce la
închiderea ziarului Tribuna. Dezamãgit ºi
scârbit îºi ia familia ºi se mutã în România,
la Constanþa. Aici, cu mari dificultãþi, vor
construi un hotel la Techirghiol, atunci o
staþiune turisticã în plinã formare. Hotelul
familiei Bocu va deveni un punct de atracþie
pentru personalitãþile politice de prim rang
din Regat, inclusiv familia regalã ºi diplo-
maþi strãini.
Dar nu renunþã nici la activitatea publi-
cisticã ºi colaboreazã la o altã „Tribunã”,
cea editatã la Bucureºti de Onisifor Ghibu,
unde îºi exprimã în continuare punctele
sale de vedere cu privire la chestiunea
românilor din Ungaria.
La intrarea României în Primul Rãzboi
Mondial, deºi avea 42 de ani, se oferã sã
se înroleze voluntar în Armata Românã ºi,
dupã mai multe tergiversãri, este în final
înrolat. În aceastã perioadã se ocupã de or-
ganizarea detaºamentelor de voluntari
pentru a lupta împotriva Imperiului Austro-
Ungar, de interogarea prizonierilor ger-
mani, are diferite misiuni de comandã ºi or-
ganizare.
În ianuarie 1917 se constituie la Iaºi un
organ al refugiaþilor români din Transil-
vania, Comitetul celor 12, din care face
parte ºi el. Comitetul declarã rãspicat dorin-
þa de unire cu þara în numele românilor
ardeleni ºi, în secret, Ministerul de Interne
însãrcineazã Comitetul cu recrutarea vo-
luntarilor transilvãneni, bãnãþeni ºi bucovi-
neni în Armata Românã. Membrii Co-
mitetului vor fi învinuiþi de înaltã trãdare de
cãtre Guvernul Austro-Ungariei ºi vor fi
condamnaþi la moarte de un tribunal militar
din Ungaria, sentinþa capitalã fiind publicatã
în Monitorul Oficial al Ungariei, iar casa
68
mamei sale din Lipova este sechestratã.
Se ocupã de prizonierii români aflaþi în
lagãrele Rusiei þariste ºi este însãrcinat de
Guvern sã organizeze Legiunile de volun-
tari formate din foºti prizonieri. Trebuia sã
plece în Rusia, dar nu poate decât dupã
mai multe sãptãmâni, dupã ce scapã de o
cumplitã febrã de tifos datoritã îngrijirii per-
manente din partea soþiei. Ajunge la Odesa
ºi apoi la Kiev, unde va sta opt luni. În ace-
laºi timp, scoate revista România Mare, de-
dicatã prizonierilor români. Cu dificultãþi, va
publica 23 de numere, dar cu satisfacþia de
a menþine speranþa ºi idealul naþional al ro-
mânilor aflaþi în temniþele ruseºti. La Kiev
are contacte cu personalitãþi importante din
viaþa publicã ucraineanã ºi militeazã pentru
unirea Basarabiei cu România.
Se întoarce la Iaºi în ianuarie 1918 ºi ia
parte la înfiinþarea Comitetului românilor
din Austro-Ungaria din care fãceau parte
Octavian Goga, Ion Nistor, Mihai Popovici,
Onisifor Ghibu ºi alþii. Între timp se sem-
neazã pacea dezonorantã de la Buftea ºi
corpul voluntarilor ardeleni ºi bucovineni se
dizolvã, iar Octavian Goga, Sever Bocu ºi
alþi fruntaºi pleacã la Paris pentru a susþine
desãvârºirea unitãþii de stat. Despre aceas-
tã cãlãtorie, Bocu spune în memoriile sale
cã s-a fãcut în 87 de zile.10 Împreunã cu Go-
ga, pleacã de la Iaºi la Odesa, apoi la Kiev
folosind un paºaport fals ºi travestit în ne-
gustor. De la Kiev, la Moscova ºi apoi la
Petrograd, unde teroarea bolºevicã era la
maximum. De aici, cu mari dificultãþi trece
în Finlanda, apoi pe un vapor ajunge în
Anglia ºi, în final, la Paris.
La Paris, se alãturã Consiliului Naþional
al Unitãþii Române format din personalitãþi
ilustre din viaþa politicã ºi culturalã ro-
mâneascã, fiind prezidat de Take Ionescu.
Aici el se concentreazã pe problematica
Banatului, în mod special pe combaterea
propagandei naþionaliºtilor sârbi care încer-
cau sã rupã din Banat cât mai mult posibil
în favoarea Serbiei. Tot aici, Sever Bocu, ca
redactor ºef, scoate din 7 ianuarie 1919 ga-
zeta sãptãmânalã România Mare, publicã
douã cãrþi, una despre legiunile de voluntari
ºi alta despre Banat, carte care va fi folositã
ca sursã de informare la Conferinþa de
Pace în problema unirii Banatului cu Ro-
mânia. La Conferinþa de Pace va fi consilier
tehnic pe lângã delegaþia românã, în pro-
blema integritãþii Banatului, dar intransi-
genþa sa privind chestiunea Banatului îl va
îndepãrta de Take Ionescu ºi Octavian
Goga. ªi cu toate acestea, spre dezamã-
girea sa, Banatul istoric va fi împãrþit la
masa negocierilor.
Se întoarce în Banat ºi se preocupã în
mod special de problemele bãnãþene. Re-
dacteazã ºi conduce ziarul România, orga-
nul principal de presã al PNR ºi apoi al
PNÞ, iar din 1921 înfiinþeazã populara
gazetã sãptãmânalã Voinþa Banatului, în
care publicã sute de articole în stilul sãu
caracteristic.
La alegerile din 1921 este ales pentru
prima datã deputat în circumscripþia Buziaº
ºi continuã sã fie reales de nouã ori. Încear-
cã sã blocheze în Parlament ratificarea
Tratatului cu Regatul Sârbo-Croato-Sloven
care prevedea dezmembrarea Banatului,
fiind consecvent ideii susþinute ºi de marea
majoritate a populaþiei, cã românii ºi sârbii
din Banat ar trebui sã continue sã con-
vieþuiascã în cadrul frontierelor naturale.
Sever Bocu este preºedinte al Parti-
dului Naþional Român din judeþul Timiº-
Torontal începând cu anul 1923, ºi din
1926, al noului Partid Naþional Þãrãnesc
timp de peste douã decenii, fiind ºi un redu-
tabil adversar al liberalilor. Dupã alegerile
din 1928, PNÞ în frunte cu Iuliu Maniu ajun-
ge la guvernare, Sever Bocu primind
funcþia de Ministru al Banatului, fãrã porto-
foliu, iar în a doua guvernare PNÞ, el a fost
primar de Lipova, în care a reuºit pavarea
strãzilor, a introdus curentul electric ºi a
reconstruit un cartier afectat de inundaþii.
A depus un permanent ºi intens efort
pentru înfiinþarea Universitãþii de Vest la
Timiºoara, capitala Banatului ºi ca urmare
a eforturilor ºi a demersurilor pe lângã
regele Mihai, aceasta a fost înfiinþatã prin
Decretul-Lege nr. 660/30.12.1944.
Odatã cu instaurarea dictaturii regale a
lui Carol al II-lea în 1938, prezenþa lui pe
scena publicã se reduce simþitor. Continuã
sã fie deputat ºi sã participe la unele
manifestãri culturale importante, dar este
afectat de regimul politic dictatorial care îi
cenzureazã ºi chiar sisteazã ziarele, îndeo-
sebi ca urmare a unor articole critice care
iritã sferele înalte ale puterii.
Semneazã la 2 iulie 1940, alãturi de Ni-
colae Iorga, Iuliu Maniu, Dinu ºi Gheorghe
Brãtianu, ºi alþii, „Memoriul-Protest” faþã de
cedarea Basarabiei ºi Bucovinei de Nord.
De asemenea, combate vehement ºi Dic-
tatul de la Viena din acelaºi an. În perioada
dintre anii 1940 ºi 1944 susþine conferinþe
pe teme istorice, îndeosebi cele privitor la
drepturile românilor din teritoriile pierdute.
Întemeiazã în 1941 „Asociaþia Luptãtorilor
Bãnãþeni”, apoi este ales preºedinte al Sin-
dicatului Ziariºtilor din Banat, iar guvernul îl
investeºte cu sarcina de preºedinte al
Consiliului de Administraþie al Uzinelor de
Fier ºi Domeniilor Reºiþa, funcþie din care
demisioneazã în 1945.
Deºi anticomunist prin apartenenþa sa
politicã, dupã instaurarea regimului comu-
nist, Sever Bocu încearcã tot posibilul sã se
angajeze în viaþa politicã a Banatului, deºi
69
 condiþiile îi erau tot mai potrivnice. Este tor-
pilat pe toate cãile ºi cu toate mijloacele.
Spre exemplu, în ziarul comunist Luptãtorul
bãnãþean, la rubrica „Galeria trãdãtorilor”
este prezentat ca un „ilustru agent nazist”
care a militat „cu o rarã consecvenþã, într-
un larg front manisto-legionaro-brãtienist a
tuturor forþelor huliganismului român”.11
La alegerile din 1946, deºi falsificate
grosolan de autoritãþile comuniste, obþine
un loc de deputat în circumscripþia Lipova,
fiind singurul PNÞ-ist din Timiº-Torontal care
intrã în Parlament, dar va refuza sã participe
la lucrãrile parlamentului în semn de pro-
test faþã de falsificarea scrutinului. Se retra-
ge din viaþa politicã la casa sa din Lipova ºi
se dedicã redactãrii ºi scrierii memoriilor.
Sever Bocu este arestat de Securitate
în noaptea de 5 spre 6 mai 1950. Este dus
mai întâi la Timiºoara ºi apoi, a doua zi,
Note
1
Anatol Munteanu, „Ion Pelivan - un lider politic ºi
un militar al Basarabiei (1876-1954)”, în Daco-
romania, nr. 88, Alba Iulia, 2018, https://www.dacoro-
mania-alba.ro/ (accesat la 25.11.2018).
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Mihai Taºcã (editor ºi redactor ºtiinþific),
Basarabia - Pãmânt românesc, Antologie, vol. II, Chi-
ºinãu, Editura Serebia, 2018, p. 805.
5
Anatol Munteanu, op. cit.
7
Ibidem.
8
Str. Ion Pelivan (Chiºinãu).
9
http://www.razeni.md/index.php?option=com_con-
tent&view=article&id=252%3Aion-pelivan-a-revenit-
la-batin&catid=83%3Apersonalitati &Itemid=197 (ac-
cesat la 25.11.2018).
70
transportat la închisoarea de la Sighet,
împreunã cu alþi anticomuniºti arestaþi. Nu
a fost niciodatã judecat de vreo instanþã
judecãtoreascã. Va muri în închisoarea
Sighet, în condiþii neelucidate pânã acum.
Actul sãu de deces a fost întocmit abia în
20 iulie 1957 ºi consemneazã cã ar fi murit
la 21 ianuarie 1951, ca urmare a unei
insuficienþe circulatorii datorate miocarditei
cronice ºi cã ar fi fost îngropat în Cimitirul
Sãracilor de la confluenþa Tisei cu Iza.12
Este posibil ca cele consemnate în actul de
deces sã nu fie reale deoarece, conform
altor informaþii ar fi murit în 1953.13
În semn de recunoºtinþã a comunitãþii
locale, liceul din Lipova poartã numele de
„Sever Bocu”, iar casa sa a devenit casã
memorialã.
(Continuare în numãrul urmãtor)
10
Vitalie Ciugureanu, „Dr. Daniel Ciugureanu - di-
rector de ziar ºi scriitor-publicist”, în Timpul, 24 aprilie
2016, https://www.timpul.md/articol/dr-daniel-ciugu-
reanu-director-de-ziar-si-scriitor-publicist-91230.html
(accesat la 26.11.2018).
11
Gheorghe I. Bodea, 87 zile prin apocalips,
http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/19
18:_marea_unire/87_zile_prin_apocalips/749/ (acce-
sat la 29.11.2018).
12
Ioan Munteanu, Sever Bocu (1874-1951),
Editura Mirton, Timiºoara, 1999, p. 26.
13
Nuþu Roºca, Închisoarea elitei româneºti.
Compendiu, Editura Aska Grafika, Sighetu Mar-
maþiei, 2006, p. 56.

Adina Berciu-Drãghicescu  Revista Memoria începe cu acest numãr prezentarea
este absolventã a facultãþii
de Istorie din Bucureºti
(1973, ºefã de promoþie), dr.
în istorie. Între 1990-2017 a
fost profesor la Departamentul
de Comunicare
ºi ªtiinþele  informãrii din
cadrul Facultãþii de Litere
a Universitãþii Bucureºti.
Membrã a mai multor societãþi
ºi asociaþii (ex: Societatea
de ªtiinþe Istorice; Asociaþia
Arhiviºtilor ºi Prietenii
Arhivelor, Bucureºti; Asociaþia
de Retrologie Agrarã º.a.).
Face parte din conducerea
Societãþii de Culturã
Macedoromâne.
Autor, coordonator sau
colaborator la 31 de cãrþi ºi
autor a peste 90 de studii ºi
articole. A susþinut peste 175
de comunicãri pe probleme de
management cultural, istorie,
studii culturale, aspecte iden-
titare privitoare la aromâni ºi
meglenoromâni.
A organizat simpozioane,
conferinþe, mese rotunde,
expoziþii fotodocumentare.
ADINA BERCIU-DRÃGHICESCU
Instaurarea comunismului
în Facultatea de
Filosofie ºi Litere 1944-1948
unui lung ºir de articole cu date ºi fapte, care se referã cu
precãdere la modul în care sistemul comunist, dupã model
sovietic, a fost introdus cu brutalitate în România dupã
1944. Astfel, alãturi de distrugerea familiei, desfiinþarea
proprietãþii private, bagatelizarea religiei ºi abolirea
Monarhiei, comuniºtii ºi-au propus decapitarea învãþãmân-
tului românesc prin înlocuirea, privarea de libertate sau
marginalizarea elitei intelectualitãþii româneºti, care onora-
se învãþãmântul universitar ºi fãcuse posibil „miracolul
românesc interbelic”. ªi fiindcã cea mai credibilã pledoarie
se sprijinã pe fapte concrete vom prezenta începând cu
acest numãr „soarta” pe care au trebuit sã o îndure cadrele
didactice de la Universitatea din Bucureºti în timpul dicta-
turii comuniste, aºa cum a fost ea prezentatã de doamna
profesor Adina Berciu-Drãghicescu
Studierea istoriei Universitãþii în intervalul 1944-1989
constituie o misiune dificilã, contextul istoric complex ºi
complicat influenþând ºi istoria facultãþilor din Universitate.
Situaþia þãrii era dezastruoasã: înfrângere militarã; teri-
torii pierdute ºi teritoriul rãmas ocupat de agenþii ºi trupele
sovietice; condiþii înrobitoare impuse României prin armis-
tiþiu; jaful sovromurilor; instituþiile statului dezorganizate ºi
lipsite de autoritate în urma epurãrilor arbitrare; presa ºi
cartea anihilate prin sabotarea tipãririi ºi difuzãrilor; terori-
zarea ziariºtilor ºi a oamenilor de culturã, presa subor-
donatã folosea un limbaj agresiv, defãimãtor ºi jignitor etc.
În aceastã situaþie, dupã al Doilea Rãzboi Mondial elita
intelectualã româneascã a suferit grele pierderi din cauza
71
 epurãrilor repetate, „reformei” învãþãmân-
tului din 1948, desfiinþãrii Academiei Române
ºi înlocuirii ei cu Academia RPR (iunie 1948),
scoaterii celor 100 de personalitãþi din noua
a Academie, arestãrilor, domiciliilor forþate,
i interzicerii publicaþiilor, listelor cu autori ºi
i cãrþi interzise etc. Între 1956-1960 cea mai
a mare parte a universitarilor din Bucureºti
e erau fie cu domiciliu forþat sau în închisori,
i fie ocoliþi, trimiºi la „munca de jos” sau fãrã
n drept de a publica.1
a Între 1944-1964, perioadã în care a fost
inclus ºi regimul lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej, amestecul politicului în învãþãmântul
universitar s-a manifestat cu consecinþele
dezastruoase care se cunosc.2 Dupã 1944
a avut loc desfiinþarea partidelor istorice ºi a
instituþiilor ºi structurilor democratice, ºi
totodatã ºi exterminarea fizicã a liderilor ºi
susþinãtorilor lor.
Pe 7 martie 1945 o Comisie de activiºti
sovietici prezenta comuniºtilor români con-
duºi de Ana Pauker ºi Gh. Gheorghiu-Dej,
- „un plan de comunizare a României” pe ur-
, mãtorii trei ani ºi apoi pe urmãtorii 10. Din
planul pe trei ani, Romulus Rusan în lucra-
rea sa Cronologia ºi geografia represiunii co-
muniste în România menþioneazã ca fãcând
parte3: „suprimarea partidelor istorice prin
/ arestarea, uciderea ºi rãpirea membrilor lor
ºi, respectiv, crearea unei organizaþii de
. poliþie întemeiatã pe o miliþie popularã de
tipul NKVD”.
e Douã decenii s-a acþionat în vederea
suprimãrii autonomiei universitare, a Sena-
telor universitare, epurãrii cadrelor didacti-
ce, ideologizãrii cursurilor ºi seminariilor,
selectãrii studenþilor preponderent din
mediul muncitoresc ºi agricol, anulãrii
tradiþiilor din învãþãmântul românesc, adu-
cerii de cadre noi, exclusiv pe criterii politi-
ce ºi pe cel al „originii sãnãtoase”, epurãrii
72
bibliotecilor universitare ºi instituirii fonduri-
lor „S” cu cãrþi interzise, înlocuirii vieþii ºtiin-
þifice universitare cu „baza ideologicã”.4
„Revoluþia culturalã” de esenþã marxistã a
fost ºi ea anunþatã de Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej în preziua alegerilor din 19 noiem-
brie 1946. S-au creat publicaþii ºi instituþii
noi cu rol propagandistic, precum „Analele
româno-sovietice”, Editura Cartea Rusã,
Institutul de Studii Româno-Sovietice.5
Tratatul de Pace încheiat la 10 februarie
1947 ºi semnat de Gheorghe Tãtãrãscu,
Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi ªtefan Voitec, a
deschis drumul spre sovietizarea Româ-
niei, care debuta cu anularea oricãrei forme
de opoziþie.6
La 27 aprilie 1947, Constantin Rãdules-
cu-Motru definea astfel situaþia într-o notã
de jurnal: „Poporul nostru trece prin mo-
mente tragice, sub ameninþarea Moscovei.
De la un moment la altul ne aºteptãm la o
loviturã de stat, care sã întroneze pe
comuniºti la putere ºi mai absolut decât
sunt acum, ca sã fim dupã aceea anexaþi
Rusiei sovietice.”7 Lovitura de stat între-
zãritã de acesta s-a produs la 30 decem-
brie 1947, prin abolirea monarhiei. Procesul
de trecere de la sistemul democratic la cel
totalitar a presupus douã mari etape.
În februarie 1947, dupã semnarea Tra-
tatului de Pace cu România, a urmat un
nou val de arestãri: þãrãniºti, liberali, inte-
lectuali, studenþi, învinuiþi de „fascism”, „le-
gionarism”, „spionaj în favoarea imperialiº-
tilor anglo-americani”, „crime de rãzboi”,
victimele ajungând în închisorile ºi lagãrele
de la Sighet, Gherla, Piteºti, Craiova, Mier-
curea Ciuc8 º.a.
Dupã 1948 s-a introdus un control ideo-
logic care cenzura absolut tot: cadrele didac-
tice, studenþii, programele universitare, cursuri-
le, seminariile, timpul liber, corespondenþa etc.
Palatul Universitãþii din Bucureºti, proiectat de Alexandru Orãscu, preºedinte al arhitecþilor români, dupã forma ºi
asemãnarea universitãþilor occidentale. https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Universit%C4%83%C8%9Bii
S-a introdus Referatul de cadre obliga-
toriu, PMR implicându-se cu totul în viaþa
universitarã9 ºi în perioada 1948-1964. Do-
sarul de cadre a fost coºmarul corpului pro-
fesoral universitar.10 Modelul sovietic era
singura soluþie în toate domeniile: organi-
zare, bibliografie, relaþii culturale interuni-
versitare º.a.11
În anii care au urmat, 1947-1962, s-au
fãcut mii de arestãri, victimele fiind interna-
te în colonii, locuri de muncã obligatorii,
sau trimise la Canalul Dunãre – Marea
Neagrã deschis în toamna anului 1949.12 În
1948 au fost arestaþi preoþi, episcopi greco-
catolici, elevi, studenþi (unii pentru cã frec-
ventau Biblioteca francezã sau Biblioteca
englezã)13. Erau închiºi, umiliþi, torturaþi,
presaþi sã-ºi renege convingerile, sã-ºi
trãdeze familia sau apropiaþii etc.
Dupã 1947, trebuiau remodelate conºti-
inþele, trebuia format „omul nou”, cu o gân-
dire total diferitã de cea a predecesorilor.
Procesul de pervertire a conºtiinþelor a pre-
supus restructurarea întregului sistem de
valori sociale, morale ºi etice.
Procesul de formare a „omului nou”
necesita o strategie extrem de elaboratã ºi
expusã în mare parte în Directivele de bazã
ale KGB-ului pentru þãrile din lagãrul sovietic
din 2 iunie 1947: „Din ºcolile elementare, de
specialitate, dar mai ales din licee ºi facultãþi
trebuie sã fie înlãturaþi profesorii care se
bucurã de popularitate. Locurile lor vor fi
ocupate de oameni numiþi. Sã se analizeze
diferenþele dintre materii, sã fie redusã can-
titatea de material documentar, iar la licee
sã se opreascã predarea limbilor latinã ºi
greacã veche, a filosofiei generale, a logicii,
a geneticii.”14
Contextul era asigurat: Convenþia de
Armistiþiu din 12 septembrie 1944, Comisia
Aliatã de Control care era un supraguvern
în România, formaþiunile de luptã patriotice.
Toate aceste organisme destabilizau þara,
73
 impuneau miniºtri în guvern, produceau
dezordine15, arestãri (dupã mãrturisirile lui
Petru Groza, în 1945 s-au fãcut 90.000 de
arestãri).16
Din 4 aprilie 194417 au început bombar-
damentele aviaþiei americane asupra insti-
tuþiilor din Bucureºti, care au avariat grav
localul vechii Universitãþi, unde se afla Fa-
cultatea de Filosofie ºi Litere, distrugeri su-
ferind ºi clãdirea Facultãþii de Drept, nume-
roase laboratoare ºi institute, Grãdina Bota-
nicã. În aceste circumstanþe critice, o parte
din materialul Universitãþii (aparaturã, colecþii
ºtiinþifice) a fost evacuatã la Tg. Jiu, iar la 12
septembrie 1944 s-a decis folosirea taxelor
universitare pentru remedierea pagubelor.
Nu au lipsit acþiunile politice ale universi-
tarilor bucureºteni din prima perioadã a
rãzboiului – etapa antisovieticã. O realã pro-
blemã istoriograficã o reprezintã Memoriul
universitarilor ºi academicienilor din aprilie
1944 adresat mareºalului Ion Antonescu.
Memoriul pleca de la premisa cã, avându-
se în vedere promisiunile aliaþilor, în primul
rând ale U.R.S.S., regimul politic nu va fi
modificat în România în cazul ieºirii aceste-
ia din asocierea cu Germania. În aceastã
logicã, continuarea rãzboiului în alianþã cu
armata germanã era inutilã ºi se solicita
încetarea acestuia. Ideea s-ar fi nãscut la 3
aprilie 1944 în cursul unei discuþii între pro-
fesorii universitari, matematicienii Mihail
Neculcea ºi Gheorghe Vrânceanu.
Existã însã ºi un alt punct de vedere,
mai recent, din 1997, când a apãrut Jurna-
lul Politic din 1 ianuarie - 24 august 1944
al lui Ion Hudiþã, cu un studiu introductiv ºi
note de acad. Dan Berindei. Aici se aduce
în discuþie iniþiativa acestui Memoriu, pe
care a avut-o Ion Hudiþã, prof. universitar
la Facultatea de Filosofie ºi Litere din Bucu-
reºti (membru PNÞ) încã din primele luni
74
ale anului 1944. Acesta ar fi fost iniþiatorul
ºi cel care a redactat Memoriul. Academi-
cianul Solomon Marcus a încercat elucida-
rea mai multor neclaritãþi privind iniþiatorii
ºi semnatarii acestui Memoriu.18
O parte din semnatarii Memoriului vor
deveni ulterior colaboratori zeloºi ai
autoritãþilor comuniste, agitând atitudinea
lor antifascistã în contrast cu majoritatea
imensã a cadrelor didactice care nu au
semnat documentul. Problema esenþialã
este dacã Memoriul a existat efectiv, sau
dacã ne gãsim în prezenþa unui mit
confecþionat ad-hoc ºi care a servit ca act
fondator al Universitãþii „democratice”. Ne
bazãm afirmaþiile pe faptul cã semnatarii
acestuia susþin fapte contradictorii, unii cã
l-ar fi semnat în iunie, alþii în iulie 1944, iar
din declaraþiile acestora nu rezultã cã
memoriul ar fi fost dat vreodatã mareºalu-
lui Antonescu. În plus, din delegaþia care
ar fi înmânat Memoriul mareºalului, Gri-
gore T. Popa a murit în 1948 hãituit de or-
ganele represive comuniste, iar P.P. Stã-
nescu a fost închis mulþi ani ca „duºman al
poporului”. De la Universitatea din Bucu-
reºti dintre semnatarii Memoriului din apri-
lie 1944 reþinem numele: Daniel Danielo-
polu, Nicolae Gh. Lupu, Grigore T. Popa,
C.I. Parhon, Francisc Rainer, P.P. Stã-
nescu, Constantin Bordeianu, Al. Rosetti,
Mihail Ralea, Eugen Herovanu, Amza
Jianu, Simion Stoilow, Alexandru Ghika,
Gheorghe Vrânceanu, Gheorghe Deme-
trescu, Gheorghe Banu, Istrate Micescu,
Constantin Popovici, Eduard Mezincescu,
Bazil Munteanu, Alexandru Pantazi, Marin
Enãchescu, Dumitru Bagdasar, D.D. Ge-
rota, ªtefan Vencov, Radu Roºca, Ion
Jovin, Mihail Neculcea, Anton Dimitriu,
Florica Mezincescu, George Constan-
tinescu, Constantin Motaº, Constantin An-
gelescu. Dintre aceºtia au fost deþinuþi în
închisorile comuniste: Amza Jianu, Istrate
Micescu, Constantin Motaº, Dimitrie D.
Gerota ºi Ion Jovin. Documentul ar fi fost
înaintat în iunie 1944 mareºalului, precedat
de o scrisoare semnatã de Daniel Danielo-
polu, Simion Stoilow, Grigore T. Popa, P.P.
Stãnescu ºi a fost publicat integral în
„România liberã” din 6 septembrie 1944.
„Memoriul cãtre Antonescu a adus sub
aceeaºi umbrelã actori care, dupã 23
august 1944, aveau sã se repartizeze în
tabere dintre cele mai diferite: unii au înfun-
dat închisorile, alþii au urcat rapid în ierarhia
noii puteri; aceºtia din urmã s-au diferenþiat
ulterior ºi ei, unii adaptându-se la toate
evoluþiile, alþii trezindu-se, chiar mai târziu,
din coºmarul pe care l-au trãit.”19
Actul de la 23 august 1944 a avut
consecinþe imediate asupra Universitãþii din
Bucureºti, începând cu toamna acestui an
Universitatea cunoscând accelerate schim-
bãri, prin care PCR dorea sã domine toate
compartimentele societãþii româneºti.
Învãþãmântul superior a fost vizat de
comuniºti din primul moment al ocupãrii
þãrii de cãtre armata sovieticã, deoarece
îndoctrinarea care începea trebuia sã
distrugã, cu prioritate, elita intelectualã a
României. Atacatorii au fost cei aflaþi în sluj-
ba comuniºtilor ºi a ocupantului sovietic,
dar au fost, din pãcate, ºi profesori univer-
sitari care ºi-au denunþat colegii de breaslã
ºi studenþii, fãrã remuºcare, ºi care ulterior
au fost la rândul lor marginalizaþi, dacã nu
chiar încarceraþi la fel ca cei la a cãror dis-
trugere contribuiserã.
În vederea promovãrii propriilor interese
de a confisca întreaga putere politicã, co-
muniºtii au declanºat o zgomotoasã cam-
panie de „democratizare” pentru înlãtura-
rea adversarilor politici. Au început sã apa-
rã acuzaþii de colaborare cu regimul mare-
ºalului Antonescu, de sprijinire a rãzboiului
antisovietic, de colportare a unor concepþii
sociale ºi politice care erau bineînþeles
departe de marxism-leninismul de lecturã
stalinistã. Aºa-zisele forþe democratice învi-
nuiau autoritãþile universitare de tergiversa-
rea deschiderii Universitãþii pentru cã n-ar fi
dorit ca studenþii sã participe la acþiunea de
„democratizare” a þãrii.
Cãile de pãtrundere a comuniºtilor în
Universitate au fost: dominarea sindicatelor
universitare, numirea unei conduceri obe-
diente, distrugerea vieþii de asociaþie a
studenþilor ºi înlocuirea ei cu organizaþii
direct subordonate partidului comunist ºi,
evident, crearea cadrului juridic care permi-
tea decapitarea „legalã” a Universitãþii ºi a
universitarilor. Pentru întregirea contextului
nu trebuie uitate: evenimentele legate de
Convenþia de armistiþiu din toamna anului
1944, introducerea cultului lui Stalin, rusifi-
carea vieþii politice, culturale, economice.
Între anii 1944-1948 s-au derulat prime-
le etape din vastul proces de consolidare a
sistemului comunist, ºi anume: defasciza-
rea din 1944-1945, epurãrile din 1944-1952
ºi mai departe: eliminarea autonomiei uni-
versitare – 1946, îndepãrtarea profesorilor
sub pretextul necesitãþii comprimãrii postu-
rilor ca urmare a aplicãrii legii din august
1948 privind „reforma” învãþãmântului.
Defascizarea a fost motivatã de materia-
lizarea deciziilor Convenþiei de armistiþiu din
12 septembrie 1944 care prevedea la art.
14-15 urmãtoarele: „Guvernul ºi Înaltul
Comandament Român se obligã sã colabo-
reze cu Înaltul Comandament Aliat la ares-
tarea ºi judecarea persoanelor acuzate de
crime de rãzboi; guvernul român se obligã
sã dizolve imediat toate organizaþiile pro-
hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul
75
 României, atât cele politice, militare sau
paramilitare, cât ºi orice alte organizaþii care
duc propagandã ostilã Naþiunilor Unite ºi în
special Uniunii Sovietice.”20 Convenþia obliga
Guvernul român sã interzicã activitatea or-
ganizaþiilor „fasciste” care se fãcuserã vino-
vate de atitudini ostile faþã de Naþiunile Unite
ºi în special faþã de URSS, sã dizolve ime-
diat toate organizaþiile prohitleriste de tip
fascist aflate pe teritoriul românesc, atât cele
politice, militare sau paramilitare, cât ºi orice
alte organizaþii care duc propagandã ostilã
Naþiunilor Unite ºi în special Uniunii So-
vietice, nepermiþând în viitor existenþa unor
organizaþii de acest fel. Acþiunea a fost
condusã de Lucreþiu Pãtrãºcanu, ministru
de justiþie între anii 1944-1948. Conform
Convenþiei de armistiþiu trebuiau sã fie în-
lãturaþi toþi cei care prin activitatea lor an-
terioarã anului 1944, activitate publicisticã,
ocuparea de funcþii în administraþie, sau
numai prin prezenþa lor, puteau fi calificaþi cã
nutreau sentimente antisovietice. Acþiunea a
început în 1944-1945, printr-o virulentã
Campanie în presa comunistã, autori fiind
mulþi intelectuali simpatizanþi ai regimului.21
Imediat s-au emis acte normative care
trebuiau sã contribuie la aplicarea dispo-
ziþiilor Convenþiei de armistiþiu. Astfel, la 31
august 1944 s-a emis Decretul-lege 47522,
completat ulterior prin Decretul-lege nr.
48623 pentru epurarea administraþiei publice
din 7 octombrie 1944, care oferea posibili-
tatea noilor autoritãþi sã demitã pe funcþio-
narii publici angajaþi între februarie 1938 -
23 august 1944 ºi îndepãrtarea profesorilor
universitari de la catedre. Decretul-lege
urma sã fie aplicat în trei luni. Lucreþiu Pã-
trãºcanu ºi Teohari Georgescu au socotit
actul normativ prea indulgent, deoarece nu
ar fi permis o epurare masivã, aºa cum ar fi
dorit PCR, astfel încât a urmat un altul, mai
76
dur: Decretul-lege nr. 594 din 24 noiembrie
194424, care lãrgea cadrul epurãrilor, oricine
putând fi acuzat de difuzarea ideilor „anti-
democratice”. Conform Legii 594, erau li-
cenþiaþi din serviciu, fãrã nici o indemni-
zaþie, toþi cei care s-au pus în slujba hitleris-
mului ºi fascismului, au militat sub orice for-
mã în vreo organizaþie politicã sau parami-
litarã, „au sãvârºit presiuni, acte de teroare,
schingiuiri, omoruri, au propagat idei contra
principiilor democratice”. Aplicarea lui tre-
buia sã fie realizatã de Comisiile de purifi-
care ce se înfiinþau ºi care nu erau obligate
sã declare sursele de informare. Acestea,
deºi trebuiau sã exprime avizul celor patru
partide politice – PNÞ, PNL, PSD ºi PCR –
asupra cazurilor judecate, au funcþionat
doar dupã directivele comuniste.25
Decretul-lege nr. 594 din 24 noiembrie
194426 a permis îndepãrtarea masivã a pro-
fesorilor universitari de la catedre.
Decretele-lege emise în 1944 nu au
satisfãcut totuºi conducerea de partid ºi de
stat, ceea ce a condus la modificarea, pen-
tru a treia oarã, a legii, forma rezultatã pur-
tând denumirea de Decretul-lege pentru
purificarea administraþiei publice sau Legea
nr. 217 din 29 martie 1945.27 Potrivit ei,
funcþionarii ºi cei care primeau sub orice
formã un salariu sau o remuneraþie de la
stat, judeþ, comunã, regie publicã, orice
servicii publice, puteau fi îndepãrtaþi din
serviciu fãrã indemnizaþie. Se hotãra ºi
instituirea unei Comisii pentru investigarea
activitãþii funcþionarilor, care putea culege
informaþii pe orice cale. Cel cercetat putea
fi încunoºtiinþat, pentru a-ºi face apãrarea
prin memorii. Vinovaþii urmau a fi „întrebu-
inþaþi la muncã obligatorie în folosul Statu-
lui, în lagãre speciale”28. Fiecare instituþie
întocmea tablouri speciale cu toþi funcþio-
narii din administraþie, care „prin modul în
care ºi-au îndeplinit funcþiunea sau prin
orice mijloc de publicitate sau propagandã,
au luat atitudine antidemocraticã”.
La apelul de nimicire a opoziþiei era
chemat fiecare „democrat român adevãrat”,
fiecare cetãþean trebuind sã fie „un focar al
epuraþiei”. Într-o cuvântare, Ana Pauker spu-
nea: „Casa noastrã astãzi este pe alocurea
pângãritã, murdãritã. În casa noastrã mai
miroase rãu a dihanie fascistã, legionarã...
Deci, o muncã de primã importanþã este sã
ne curãþim casa, sã respirãm aer curat în þara
noastrã. Munca de epuraþie ºi de arestare a
criminalilor de rãzboi ºi a fasciºtilor este bine
pornitã de guvern. Ea va fi continuatã ºi tre-
buie ajutatã de toþi democraþii.”29
Epurarea aparatului de stat a fost for-
mula prin care PCR ºi-a eliminat oponenþii,
indiferent de orientarea lor politicã. Sub
pretextul democraþiei s-au fãcut prin aceste
epurãri, „adevãrate acte de dictaturã ºi
teroare printre funcþionarii conºtienþi, care
au refuzat învestitura comunistã”30.
În urma aplicãrii Legii nr. 217, au fost
eliminaþi din Facultatea de Litere ºi din Uni-
versitate profesorii: Nichifor Crainic, Mihai
Antonescu, Ion Petrovici, Alexandru Marcu
º.a., (majoritatea erau deja arestaþi). S-a
continuat cu un alt val de arestãri în aprilie
1945, de la Universitate ºi unii de la
Facultatea de Litere; victime au fost Eugen
Chirnoagã, Radu Meitani ºi P.P. Panaitescu,
care au ajuns în lagãrul de la Caracal.
Redãm în continuare fragmente din
aceste Decrete-Legi care au creat cadrul
juridic de instalare definitivã a comunismu-
lui în universitãþile ºi facultãþile din
România.
A. Legea 217/1945 pentru modificarea
Legii 486/1944 privind purificarea adminis-
traþiei publice.
(...) „Vor fi licenþiaþi din serviciu fãrã nici
o indemnizaþie, indiferent de data la care
au fost numiþi, încadraþi sau angajaþi,
funcþionarii care:
a) S-au pus sub orice formã în slujba
hitlerismului, slujind interese strãine de
acelea ale naþiunii române.
b) Au militat sub orice formã în vreo
organizaþiune politicã sau para-militarã:
legionarã, fascistã sau hitleristã, sau au
servit prin orice mijloace scopurile unor
asemenea organizaþiuni dictatoriale.
c) Au propagat idei antidemocratice,
antisemite sau antisovietice, ori s-au lãsat
influenþaþi de asemenea concepþii în
exerciþiul funcþiunii lor, sau au sãvârºit pre-
siuni, acte de teroare, schingiuiri ºi omoruri,
în exerciþiul funcþiunii lor.
În vederea aplicãrii prezentei legi,
Ministrul sau ºeful Administraþiei va institui
o Comisiune compusã din trei membri, cel
puþin unul va fi funcþionar superior al depar-
tamentului respectiv.
O comisiune pentru fiecare instituþie
publicã.
Comisiunile se vor putea informa pe
orice cale ºi nu sunt obligate sã arate mij-
loacele prin care au ajuns la constatãrile
lor. Directorii ºi ºefii personalului din
Ministere, instituþii publice ºi administraþii
locale sunt datori sã semnaleze în scris
Comisiei toate cazurile care intrã sub pre-
vederile prezentei legi, sub sancþiune
disciplinarã în caz de omisiune.”31
B. 1 septembrie 1945. Decret-Lege
pentru urmãrirea ºi sancþionarea celor vi-
novaþi de dezastrul þãrii sau de crime de
rãzboi.
(...)
„a) sunt vinovaþi de dezastrul þãrii, cei
care au hotãrât declararea rãzboiului con-
77
 tra U.R.S.S. ºi a Naþiunilor Unite, ori au
determinat prin fapte proprii continuarea
acestui rãzboi.
b) au permis intrarea armatei germane
pe teritoriul þãrii.
c) dupã 6 septembrie 1940, au militat
pentru pregãtirea sau desãvârºirea faptelor
de mai sus prin grai, prin scris sau prin
orice alte mijloace.
– se vor pedepsi cu detenþiune grea pe
viaþã sau detenþie grea, de la 5 la 20 ani sau
detenþie riguroasã 3-20 ani.
– confiscarea averii în folosul statului,
degradare civicã.
Ministerul Justiþiei va institui „un numãr
de acuzatori publici” – prin Înalt Decret
Regal la propunerea Ministerului Justiþiei”.
Acuzatorii publici „au dreptul de a face
orice investigaþiuni ºi culege orice probe”,
aveau puteri nelimitate, puteau „face orice
descinderi, percheziþii, sã ridice orice acte,
chiar ºi cu caracter secret”. Acuzatorii
publici însãrcinaþi cu cercetarea ºi instrui-
rea celor vinovaþi erau numiþi de Ministrul
Justiþie ºi erau coordonaþi de un funcþionar
ºef. „Judecarea lor urma sã se facã de
Tribunalul Poporului”. Se va întocmi actul
de acuzare ºi dacã persoana moare i se
confiscã averea, se continuã judecarea
acuzatului”. „Urmãrirea lor ºi judecarea
pânã la 1 septembrie 1945.
Notele de ºedinþã vor fi sumare.
Hotãrârea va fi motivatã ºi nu va fi sus-
ceptibilã de nici o cale de atac.”32
Conform ei, „funcþionarii ºi cei care pri-
mesc sub orice formã un salariu sau o
remuneraþie de la stat, judeþ, comunã, regie
publicã..., orice servicii publice, vor putea fi
îndepãrtaþi din serviciu, fãrã indemnizaþie”.
Din septembrie 1944 au început de-
fãimãrile prin articole calomnioase în presa
comunistã, epurãrile în rândul profesorilor
78
din ºcoli, licee, universitãþi, interdicþiile de la
dreptul de a profesa pânã la scoaterea din
biblioteci a cãrþilor, care ar fi conþinut
propagandã fascistã ºi antisovieticã.
În 1945 campania s-a declanºat împo-
triva tuturor celor care erau consideraþi
duºmani ai clasei muncitoare.
De excluderea din învãþãmântul superior
a elementelor incomode s-a ocupat Comisia
informativã pentru purificarea personalului
didactic ºi administrativ, condusã de rectorul
Universitãþii, profesorul Simion Stoilow33.
Rezultatul a fost cã în septembrie 1944 la
Universitatea din Bucureºti aproape întrea-
ga conducere (rector, prorectori, decani,
prodecani) a primit invitaþia de a demisiona.
Pe 16 octombrie 1944 s-a înlãturat vechea
conducere a Universitãþii, iar în noiembrie a
fost numit rector Simion Stoilow (1887-
1961), care a încurajat eliminarea vechii
elite, ceea ce s-a tradus în arestarea sau ex-
cluderea din viaþa publicã ºi universitarã a
profesorilor, cu precãdere a celor de istorie
modernã ºi contemporanã. Cadrul legislativ
nu a lipsit, pe 24 august 1946 fiind emis De-
cretul 658 care suprima autonomia universi-
tarã. În anul 1947, prin Legea raþionalizãrii
profesorii incomozi au fost eliminaþi de la
catedrã ºi trimiºi la institutele de cercetare,
iar alþii la închisoare sau în lagãrele de
muncã. Curãþirea Universitãþii a debutat
înainte de 1948, sub pretextul curãþirii insti-
tuþiei de legionari ori colaboratori ai unor
persoane precum Ion Antonescu ºi Carol II.
La 17 decembrie 1944 a fost ales Comi-
tetul provizoriu al sindicatului corpului
didactic universitar format din C.I. Parhon,
Petre Constantinescu-Iaºi, Simion Stoilow,
Gheorghe Nicolau, Grigore Moisil, Eduard
Mezincescu. În fine, în 22 septembrie 1944,
pe baza propunerilor U.T.C. s-a luat hotã-
rârea alegerii unui Comitet de coordonare a
Tineretului Universitar Democrat, care reu-
nea reprezentanþi ai PCR, PSD, Uniunii
Patrioþilor, Partidului Socialist Þãrãnesc,
PNL ºi PNÞ. Imediat au fost organizate
adunãri ale studenþilor care sã demonstre-
ze ataºamentul la noile idei. Primii care s-au
adunat au fost studenþii de la Facultatea de
ºtiinþe în 23 septembrie, urmaþi de cei de la
Facultatea de Litere ºi Filosofie în 28 sep-
tembrie, Medicinã în 28 septembrie ºi Drept
în 29 septembrie. Intenþia PCR era sã
înfiinþeze o organizaþie studenþeascã unicã,
încadratã cu militanþi ai partidului, care sã
erodeze organizaþiile tradiþionale ale
studenþimii democratice. În urma presiuni-
lor exercitate de comuniºti, în al doilea
Guvern prezidat de generalul Constantin
Sãnãtescu, Ministru al Educaþiei Naþionale
a fost numit ªtefan Voitec, din partea
Partidului Social Democrat. Acesta a rãmas
în funcþie pânã la 30 decembrie 1947,
ducându-ºi conºtiincios la îndeplinire sarci-
nile primite de la comuniºti, de distrugere a
învãþãmântului românesc ºi a elitelor inte-
lectuale. O primã mãsurã a fost publicarea,
la 2 decembrie 1944, a Listei de autori ale
cãror cãrþi erau interzise în ºcoli, facultãþi
sau librãrii. Printre autorii interziºi figurau:
C.C. Giurescu, Gh. Brãtianu, I. Lupaº, Con-
stantin Rãdulescu-Motru, Simion Mehe-
dinþi, P.P. Panaitescu, Ion Petrovici, C. Kiri-
þescu, C. Gerota, D. Caracostea, T. Brãilea-
nu, Gh. Alexianu, E. Chirnoagã, P. Papa-
dopol. Dupã cum se poate observa, în ma-
joritate erau cadre didactice ale Facultãþii
de Litere din Bucureºti.34
Un vector important al sovietizãrii
României l-a reprezentat Asociaþia Ro-
mânã pentru strângerea legãturilor cu
Uniunea Sovieticã (ARLUS). Uriaºa „popu-
laritate”, fervoarea cu care mulþi profesori
universitari au aderat la ea s-ar putea expli-
ca, în acea epocã dominatã de oportunism
ºi abdicãri morale, prin cãutarea unei noi
identitãþi „democratice”, ARLUS având
capacitatea de a „purifica” biografii com-
promiþãtoare. Ca ºi în alte cazuri s-a creat
un comitet de iniþiativã format din intelec-
tuali de stânga sau cu vederi de stânga
printre care: C.I. Parhon, Gh. Nicolau,
Constantin Ionescu-Mihãieºti, Grigore T.
Popa, Alexandru Rosetti, ªtefan Milcu,
Petre Constantinescu-Iaºi ºi Iorgu Iordan.
Prima consfãtuire a avut loc la Facultatea
de ºtiinþe, la 12 noiembrie 1944. Oficial,
ARLUS s-a fondat la 14 noiembrie ºi prima
conducere a fost formatã din: preºedinte -
C.I. Parhon; vicepreºedinþi – Simion Stoi-
low, Gheorghe Nicolau, Dimitrie Gusti, Ni-
colae Profiri, Daniel Danielopolu, Dumitru
Bagdasar; secretari generali – P. P. Stãnes-
cu, Simion Oeriu; secretari de ºedinþã –
Marin Ienãchescu, Eduard Mezincescu;
bibliotecar – Traian Sãvulescu; membri –
Petre Constantinescu-Iaºi, Constantin Io-
nescu-Mihãieºti, Gheorghe Vlãdescu-Rã-
coasa, Simion Sanielevici, Alexandru Ro-
setti; cenzor – Dimitrie Pompeiu. De ase-
menea, a fost ales un consiliu profesoral al
Universitãþii ARLUS35, care era programatã
sã se deschidã la 20 mai 1945. Prezentãm
selectiv acest consiliu profesoral: rector –
Dimitrie Pompeiu; prorector – Traian
Sãvulescu; membri – C.I. Parhon, Simion
Stoilow, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Gusti,
George Enescu, Gheorghe Nicolau, Ale-
xandru Rosetti, Aurel Potop, Iorgu Iordan.
Despre rolul ARLUS, preºedintele
acesteia C.I. Parhon scria: „De la
23 august s-a sfãrâmat în fine ºi desigur
pentru totdeauna, campania de calomnii ce
s-au întreþinut din fonduri strãine în contra
Uniunii Sovietice de o pãturã de acapara-
tori ºi parveniþi care nu aveau nimic comun
79
 cu interesele mari ale acestui popor, dar
care doreau sã trãiascã mai departe nestin-
gheriþi din munca lui, þinându-l în ignoranþã
ºi robie permanentã. Lumina care vine de
la Rãsãrit, din Uniunea Sovieticã, va permi-
te tuturor muncitorilor sã vadã ºi sã
înþeleagã cã ei trebuie sã fie singurii bene-
ficiari ai roadelor muncii lor”. Activitatea
efectivã a ARLUS a debutat la 16 noiem-
brie 1944 cu conferinþa lui C.I. Parhon
intitulatã „De ce prietenia cu URSS?”.
Foarte rapid, Asociaþia a patronat la 10
ianuarie 1945 inaugurarea Editurii Cartea
Rusã, menitã sã traducã în limba românã
în principal literaturã rusã ºi sovieticã, dar ºi
lucrãri ideologice. Dacã prezenþa unor uni-
versitari în conducerea ARLUS era
justificatã de trecutul lor de militanþi de
stânga (unii erau veterani ai Asociaþiei
Amicii U.R.S.S. care a funcþionat între
1934-1935), existã atitudini de un ridicol
oportunism, care nu vor asigura supra-
vieþuirea scontatã. Astfel, în 1945 Dimitrie
Gusti solicita crearea la Facultatea de
Litere a unei Catedre de Limba ºi Literatura
Rusã, iar la Institutul Social Român (fondat
de el) a unui centru de documentare ºi
informaþie ºtiinþificã privitor la marxism ºi
mai ales la leninism ºi stalinism, motivând
astfel: „Cunoaºterea sistematicã, metodicã
ºi integralã a Naþiunilor Statului vecin în
fiinþa, organizarea ºi funcþiei lor creatoare,
va fi de cel mai mare ºi binefãcãtor folos
pentru Naþiunea ºi Statul român care are
atât de mult a construi în adâncime ºi nu în
suprafaþã ca pânã acum”.
Asociaþia funcþiona cu 12 secþii ºi mai
multe subsecþii. La Secþia de Literaturã ºi
Filosofie, preºedinþi erau Mihai Ralea ºi
Mihail Sadoveanu. Exista ºi o Secþie a
ºtiinþelor Sociale cu 3 subsecþii. În fruntea
Subsecþiei de Istorie-Filologie se gãseau
80
Iorgu Iordan (preºedinte), Andrei Oþetea ºi
C-tin Balmuº (vicepreºedinþi), Al. Graur
(secretar), C-tin Racoviþã (bibliotecar), Emil
Petrovici (membru). Secþia Sociologie avea
printre membri pe Alexandru Claudian,
Athanasie Joja, Anton Golopenþia ºi Stan-
ciu Stoian. În fine, la Subsecþia Învãþãmânt
Superior preºedinte era Constantin Motaº,
iar membri Basil Munteanu, Iosif Gabrea,
Damian Bogdan, Miron Nicolescu ºi Traian
Sãvulescu.
Pentru a risipi echivocul legat de apoli-
tismul Asociaþiei, reproducem art. 2 din Sta-
tutul ARLUS, votat la 31 octombrie 1948:
„a) Strângerea legãturilor de prietenie cu
U.R.S.S., þara socialismului ºi a celei mai
înaintate culturi din lume, conducãtoarea
lagãrului democratic antiimperialist, garan-
þia integritãþii independenþei ºi suveranitãþii
RPR; b) Popularizarea realizãrilor regimului
sovietic ºi a ideologiei sale; c) Popu-
larizarea aplicãrii experienþei sovietice pen-
tru dezvoltarea R.P.R. pe calea pãcii, de-
mocraþiei ºi socialismului; d) Antrenarea
maselor largi din R.P.R. la participarea
activã în lupta pentru pace trainicã, dusã de
forþele progresiste ale lumii în frunte cu
Uniunea Sovieticã”.
Schimbarea opþiunilor politice în rândul
intelectualilor s-a produs fie din teamã, fie
dintr-o postare incorectã faþã de realitãþile
timpului, dar, indiferent de considerente,
aceºtia au legitimat regimul comunist.
Interesantã este maniera în care
autoritãþile s-au raportat la intelectualii care
prin afilierea lor girau noile transformãri
politice. Astfel, la început unii au fost numiþi
ambasadori, de pildã Iorgu Iordan la
Moscova, Mihai Ralea la Washington,
Tudor Vianu la Belgrad, Simion Stoilow la
Paris etc. Dupã 1947 ºi cu precãdere dupã
1950, odatã ce s-a produs comunizarea
completã a Ministerului Afacerilor Externe,
aceºti intelectuali au fost pãrãsiþi în favoa-
rea oamenilor de partid, care prezentau
mai multã siguranþã.36
Chiar ºi analizând superficial etapele
regimului comunist ºi efectele lor asupra
Universitãþii bucureºtene, rezultã o imagine
dezastruoasã: în primii ani dupã „reforma”
din 1948, facultãþile Universitãþii din Bucureºti
au cunoscut fenomenele epurãrii, ideo-
logizãrii, inventãrii noilor elite cultural-ºtiinþi-
fice de care regimul avea nevoie. Abia la
începutul anilor 1960 s-a produs o recupera-
re parþialã a importanþei ºi prestigiului
Universitãþii la nivelul populaþiei studenþeºti,
al recrutãrii cadrelor didactice (uneori reinte-
grarea celor epurate) ºi al organizãrii studiilor
la nivelul fiecãrei facultãþi.
În perioada 1944-1949 în învãþãmântul
superior s-a introdus o stare de instabilitate
profesionalã, de erodare a statutului social
al profesorului37, pe fondul apariþiei unui
cadru organizatoric favorabil (epurãrile, cul-
tul lui Stalin, organizaþiile studenþeºti).
Cultul lui Stalin înainte ºi dupã anul
1944 a fost impus în România de bolºevici.
„Când în Piaþa Universitãþii se scanda
„Stalin ºi poporul rus libertate ne-a adus”
era una, era mai ales strada, dar când în
Amfiteatrul „Odobescu” (de la Facultatea
de Litere din Bucureºti n.n.) se ovaþiona
numele lui Stalin, era alta. Aici se afla, cel
puþin teoretic, crema corpului universitar.”38
Pe 21 decembrie 1949 au avut loc
peste tot adunãri pentru a-l serba pe Stalin
la împlinirea vârstei de 70 de ani. Se alcã-
tuiau telegrame semnate de comunitãþile
academice, printre care Universitatea
Bucureºti sau Academia RPR, ºi adresate
„Tovarãºului Iosif Visarionovici Stalin, filo-
sofului, corifeului ºtiinþei, însufleþitorul lite-
relor ºi artelor, genialului clasic al marxism-
leninismului, (...) eliberatorului omenirii de
sclavia fascismului”39. România trebuia
„slavizatã, deromânizatã, delatinizatã”,
memoria istoricã trebuia ºtearsã, la fel
etnogeneza ºi limba.
Nu trebuie omis, însã, concursul pe
care l-au dat chiar românii. Spre exemplu,
în martie 1951 la Academie s-a discutat –
George Oprescu servind ca moderator –
oferta lui Constantin Brâncuºi de a dãrui
Statului român întreaga sa operã ºi Atelie-
rul, solicitând în schimb repatrierea. Cere-
rea a fost respinsã cu brutalitate. Cu aceas-
tã ocazie George Cãlinescu afirma: „Brân-
cuºi nu poate fi creator în sculpturã, fiindcã
nu se exprimã prin mijloacele esenþiale ºi
caracteristice acestei arte”, în vreme ce
Alexandru Graur afirma: „pierdem timpul,
lucrãrile lui Brâncuºi nu au ce cãuta în
Muzeul de Artã al României, în jurul lui s-au
strâns antidemocraþii în artã”40.
Institutul de Lingvisticã, unde funcþio-
nau academicienii Al. Rosetti, Iorgu Iordan,
Al. Graur, era criticat pentru cã se orienta
mereu spre lingviºtii idealiºti, români ºi
strãini, ºi nu spre ideile ºi operele corifeului
lingvist I.V. Stalin. Cea mai recentã lucrare
a acestuia Marxismul ºi problemele lingvis-
ticii, Moscova, 195041, a fost tradusã ime-
diat în limba românã. La Academie a avut
loc o sesiune ºtiinþificã (21-25 martie 1951),
unde s-au dezbãtut aceste aspecte ºi au
fost criticaþi nominal Al. Rosetti, Iorgu Iordan,
G. Cãlinescu, Al. Graur. Toþi, cu excepþia lui
G. Cãlinescu, ºi-au fãcut autocritica.
În 1947 au avut loc masive epurãri,
comprimãri, pensionãri de cadre din
facultãþile Universitãþii Bucureºti, dar ºi din
celelalte (Iaºi, Cluj, Oradea, Timiºoara),
pregãtindu-se terenul pentru Legea învãþã-
mântului din 3 august 1948 - Decretul nr.
175, urmat de Decretul nr. 176, prin care se
81

confiscau toate proprietãþile instituþiilor de
învãþãmânt din România.
„Reforma” a însemnat „instalarea noului
model de tip sovietic”, marcând decenii la
rând învãþãmântul românesc.
Din 1953, când a murit Stalin, ºi pânã în
1956 s-a înregistrat o uºoarã destindere în
mediul universitar, dar dupã Revoluþia din
Ungaria din octombrie 1956 teroarea a re-
venit în Universitatea din Bucureºti, luând
forma arestãrilor de studenþi ºi profesori,
exmatriculãrilor de studenþi etc.
În deceniile urmãtoare, 1960-1980, s-a
încercat reintroducerea valorii profesionale
drept criteriu de selecþie a cadrelor didacti-
ce, dar s-au desfiinþat/comprimat institute ºi
facultãþi. Criteriile obedienþei ºi apar-
tenenþei la PCR au devenit predominante42
rãmânând astfel pânã în decembrie 1989.
Note
*
Prezentul material face parte din lucrarea
Facultatea de litere a Universitãþii din Bucureºti - 150
de ani de învãþãmânt filologic românesc 1863-2013.
Tradiþie ºi valoare, Bucureºti, Editura Universitãþii din
Bucureºti, 2013, pp. 111-124. Îl republicãm deoarece
tema este deosebit de importantã, iar lucrarea
menþionatã a fost editatã în 50 de exemplare, în pre-
zent fiind epuizatã.O parte din textul articolului se
regãseºte ºi în lucrãrile noastre: Ovidiu Bozgan,
Universitatea din Bucureºti. Scurt istoric, Editura
Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 1994, pp. 96-
135; vezi ºi Adina Berciu-Drãghicescu, Ovidiu
Bozgan, O istorie a Universitãþii din Bucureºti, 1864-
2004, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti,
2004, pp. 233-273.
1
Ioana Boca, 1956 – un an de rupturã. România
între internaþionalismul proletar ºi stalinismul antisovie-
tic, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2001, p. 59.
2
Dãnuþ Doboº, „Ingerinþa în viaþa universitarã
româneascã 1944-1964”, în Arhivele Totalitarismului,
an II, nr. 4, 1994, p. 28.
3
Romulus Rusan, Cronologia ºi geografia repre-
siunii comuniste în România. Recensãmântul popu-
laþiei concentraþionare. 1945-1989, Fundaþia Acade-
mia Civicã, Bucureºti, 2007, p. 15.
82
4
Dãnuþ Doboº, op. cit., p. 29.
5
Alexandru Zub, „Clio în derutã. Istoriografia
românã a anului 1947”, în Romulus Rusan (ed.), op.
cit., p. 261. Andrei Oþetea era preºedintele consiliului
editurii „Cartea Rusã”; el fãcea, de asemenea, parte
din conducerea Institutului de Studii Româno-
Sovietice (creat în 1947), alãturi de Emil Condurachi,
Andrei Rãdulescu ºi Constantin Balmuº. Noua
direcþie în abordarea istoriei era datã de Mihail Roller
ºi acceptatã de unii istorici de prestigiu.
6
Liviu Mãrgineanu, „1947 – anul lichidãrii demo-
craþiei în România ºi al radicalizãrii rezistenþei antico-
muniste”, în Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 5.
Anul 1947. Cãderea Cortinei, Fundaþia Academia
Civicã, Bucureºti, 1997, pp. 400-409.
7
Alexandru Zub, op. cit., p. 259.
8
Romulus Rusan, op. cit, pp. 16-17.
9
Dãnuþ Doboº, op. cit., p. 31.
10
Ibidem.
11
Ibidem.
12
HCM nr. 2 din 3 ianuarie 1950; HCM nr. 104 din
22 august 1952, HCM nr. 337 din 11 martie 1954,
Decretul Prezidiului MAN nr. 89 din 17 februarie
1958. Romulus Rusan, op. cit., p. 17. Multe arestãri
nici nu au fost înregistrate, erau de naturã personalã:
sã scape de un vecin incomod, sã ocupe o locuinþã
mai bunã etc.
13
Romulus Rusan, op. cit., pp. 20-23.
14
Bogdan Ficeac, „1947 - Începutul procesului de
formare a omului nou”, în Romulus Rusan (ed.), op.
cit., p. 309.
15
Romulus Rusan, op. cit., p. 14. Emil Bodnãraº a
înfiinþat un Serviciu de informaþii secrete: Secþia a II-a
de informaþii ºi contrainformaþii din Formaþiunile de
Luptã Patrioticã. S-au comis în 1945-1946 arestãri,
asasinate. A avut loc procesul Marii Trãdãri Naþionale.
16
Ibidem, p. 16. Posibil cifra sã fie exageratã.
17
Consecinþe devastatoare au fost ºi dupã bom-
bardamentele din 15 aprilie 1944.
18
Pentru aceastã problemã vezi Solomon Marcus,
„Halucinantul an 1944”, în România literarã, nr. 45, la
http://arhiva.romlit.ro/index.pl/halucinantul_an_1944
(accesat la 10.09.2019).
19
Ibidem, p. 8; vezi ºi Studiul Introductiv ºi Notele
acad. Dan Berindei la lucrarea Ioan Hudiþã, Jurnal
Politic. 1 ianuarie - 24 august 1944, Editura Roza
Vânturilor, Bucureºti, 1997.
20
Monitorul Oficial, nr. 219, 22 septembrie 1944.
21
Ibidem.
22
Monitorul Oficial, nr. 202 din 2 septembrie 1944;
Arhivele Naþionale ale României. Serviciul Arhivele
Naþionale Istorice Centrale (în continuare ANR.-
SANIC), fond CC al PCR - Cancelarie, dosar 4/1944,
ff. 2-3; 284/1945, f. 3; 352/1945, ff. 2-7; Legea nr.
594 pentru modificarea Legii 486 privind purificarea
administraþiei publice, publicatã în Monitorul Oficial,
nr. 273 din 24 noiembrie 1944, p. 7613.
23
Monitorul Oficial, nr. 233, din 8 octombrie 1944.
24
Ibidem, nr. 273 din 24 noiembrie 1944, p. 7613.
25
Nicoleta Chicinaº, Epuraþia P.C.R. în presa ani-
lor 1945-1946. Disponibil online la www.procesulco-
munismului.com/marturii/fonduri/mart45_64/epura-
tia_comunista_45-46.htm (accesat la 10.09.2019)
26
Comisia Prezidenþialã pentru analiza dictaturii
comuniste din România, Raport final, p. 475, disponi-
bil online la old.presidency.ro/static/ordine/RA-
PORT_FINAL_CPADCR.pdf (accesat la 25.01.-
2020). Legea nr. 594 pentru modificarea Legii 486
privind purificarea administraþiei publice, publicatã în
Monitorul Oficial, nr. 273 din 24 noiembrie 1944, p.
7613.
27
Monitorul Oficial, nr. 74 din 29 martie 1945, pp.
2438-2439.
28
Romulus Rusan, op. cit., p. 17.
29
Adevãrul Ardealului, nr. 8, din 26 aprilie 1945, p.
1. Cuvântarea Anei Pauker la întrunirea de la Marna;
vezi ºi Nicoleta Chicinaº, op. cit.
30
Ioan Filip, „Epuraþiile de la Ministerul Afacerilor
Interne în lumina adevãrului”, în Dreptatea, nr. 6, 10
februarie 1946.
31
ANR.SANIC, fond CC al PCR - Cancelarie, dosar
4/1944, ff. 2-3.
32
Ibidem, dosar 352/1945, ff. 2-7.
33
A fost profesor titular la Facultatea de ªtiinþe din
Cernãuþi în perioada 1923-1939, timp în care a înde-
plinit funcþia de decan în 1925-1926 ºi 1938-1939. În
1939 a fost transferat la ªcoala Politehnicã din
Bucureºti, iar în 1941 la Universitatea din capitala
þãrii. A fost printre semnatarii memoriului universitari-
lor prin care Ion Antonescu era somat sã înceteze
rãzboiul contra URSS. În 1944, graþie calitãþii sale de
simpatizant al comuniºtilor ºi remarcabilului sãu
prestigiu ºtiinþific, a fost numit rector al Universitãþii,
funcþie pe care o va deþine pânã în 1946, când a fost
trimis în calitate de ministru plenipotenþiar al
României la Paris, post pe care îl va ocupa pânã în
vara anului 1948. Revine la catedrã ºi va deveni pri-
mul decan al Facultãþii de Matematicã-Fizicã, pânã în
1951; paralel va deþine funcþia de director adjunct al
Institutului de Matematicã al Academiei RPR. A fost
membru fondator al ARLUS ºi vicepreºedintele aces-
teia în 1944-1946, membru fondator al Grupãrii De-
mocrate Universitare ºi al Sindicatului Corpului
Didactic Universitar (ianuarie 1945), iar în noiembrie
1945 a devenit membru PCR. Cât priveºte postura
sa de academician, Stoilow era membru corespon-
dent din 1936 ºi membru activ din 1945, iar în 1948
a fost reconfirmat membru al Academiei RPR.
34
Adina Berciu, Maria Petre, „Ofensiva comunistã
împotriva învãþãmântului superior românesc – 1944-
1946”, în Buletin Informativ, Universitatea din
Bucureºti, octombrie - noiembrie 2004, p. 7.
35
ARLUS va avea o organizaþie tentacularã, vizând
întreaga ºtiinþã ºi culturã prin secþiile sale, în care
este de notat prezenþa profesorilor Universitãþii
Bucureºti. Preºedintele secþiei de ºtiinþe aplicate era
zelosul stalinist Traian Sãvulescu. La secþia ºtiinþã
figurau, între alþii, Gheorghe Nicolau, Grigore T.
Popa, Radu Vlãdescu, Mihai Ciucã, Nicolae Lupu. La
subsecþia matematicã, unde era preºedinte Dimitrie
Pompeiu, figurau Grigore Moisil, Alexandru Ghica ºi
Alexandru Fronda. La subsecþia fizico-chimie erau
Negoiþã Dãnãilã, Aurel Potop ºi Eugen Angelescu,
iar preºedintele subsecþiei geografie era Ion Conea.
36
Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introdu-
cere în istoria comunismului românesc, Editura
Curtea Veche, Bucureºti, 2005, p. 129.
37
Maria Someºan, Mircea Iosifescu, „Modificarea
structurii Universitãþii în anii consolidãrii sistemului
comunist”, în Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 6.
Anul 1948 – instituþionalizarea comunismului,
Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1998, p. 446 ºi
urm.
38
Petre Popescu Gogan, Claudia Ilie-Voiculescu,
„Cultul lui Stalin la Academia R.P. Române ºi
consecinþele lui în evoluþia ulterioarã a Academiei”, în
Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 7. Anii 1949-
1953. Mecanismele terorii, Fundaþia Academia
Civicã, Bucureºti, 1999, p. 873.
39
Ibidem, p. 874.
40
Ibidem, p. 877.
41
Ibidem, pp. 880-882.
42
Maria Someºan, Mircea Iosifescu, op. cit., p. 449.
83
 LÃCRÃMIOARA STOENESCU

Barabás Ioan:
„Am luptat
pentru libertate”
Deºi în 1964, sub presiunile internaþionale, deþinuþii Lãcrãmioara Stoenescu
este membrã a Uniunii
politic au fost amnistiaþi, din pãcate ei au fost consideraþi Scriitorilor, absolventã a
vinovaþi în continuare. Se ºtie cã foºtii deþinuþi politic au fost Facultãþii de Filologie
periodic chemaþi la Securitate, urmãriþi ºi ameninþaþi.1 Bucureºti.
Din cãrþile apãrute dupã 1990, românii au aflat despre Volume publicate: Copii –
duºmani ai poporului,
rezistenþa din munþi în anii de dupã cel de-al Doilea Rãzboi (în italianã, Bambini nemici
Mondial, despre organizaþiile anticomuniste ale elevilor ºi del popolo, prezentat la
ale studenþilor ori despre alte forme de manifestare a pro- Salonul de carte Torino, 2014),
testului împotriva sistemului de atunci. Nu ºtiu prea mulþi De pe bãncile ºcolii în
închisorile comuniste,
însã cã, în anii ’80, tineri ca Radu Filipescu, Iulius Filip, (Editura Curtea Veche, 2014)
Marin Iancu, Barabás Ioan (numele din certificatul de Memoria stigmatelor,
naºtere ºi din buletin), Victor Totu, Ion Ilie ºi alþii s-au împo- (Editura Curtea Veche,
trivit regimului comunist, care pãrea atunci solid ºi de nez- 2012) Muncã forþatã în loc de
armatã, (Editura Militarã,
druncinat. 2017), romane ºi scenarii
Deºi se aflase cã Radu Filipescu pusese manifeste în radiofonice.
cutiile poºtale în blocuri din diferite cartiere bucureºtene,
acesta pãrea un caz izolat. Dupã 1990, presa ºi televiziu-
nea au mediatizat insuficient faptele cãpitanului Iancu
Marin, care s-a împotrivit sistemului din care fãcuse parte.
Nici despre ceilalþi nu se ºtiu prea multe. Au apãrut doar
câteva cãrþi despre aceºti luptãtori anticomuniºti: în anul
2019, cartea doamnei Maria Stoica, Pecetea memoriei.
Ziua când tata a devenit nemuritor2, care prezintã activita-
tea lui Ion T. Ilie împotriva regimului comunist ºi mai înain-
te, Radu Filipescu, Jogging cu Securitatea, de Herma
Kennel3, ºi Un poliþist îºi rupe lanþurile, de Ion Þârlea ºi
Marian Iancu, despre cãpitanul de miliþie Marin Iancu4. De
curând a apãrut Academia politicã de la Aiud5, un volum de
interviuri pe aceastã temã, pe care Borbély Ernö le-a luat
unor colegi de detenþie.

84
 La Simpozionul Experimentul Piteºti - fãcut sã se revolte nu a fost, însã, lipsa
Reeducarea prin torturã PERT 2018 de la materialã, ci îngrãdirea libertãþilor în statul
Piteºti, am discutat cu domnul Ion T. Ilie, comunist. Într-o zi a aflat cã fratele mai
unul dintre revoltaþii de atunci, despre tinerii mare, Barabás Ferencz ar fi auzit pe un
care au fãcut detenþie în anii ’80. În urma cãpitan spunând cuiva cã: poate sã rãsufle
discuþiei mi-am dat seama cã în acei ani a uºurat cã a arestat pe profesorul Borbély
existat o rezistenþã puternicã ºi m-am gân- Ernö ºi pe Buzás László. Atunci ºi-a dat
dit cã ar merita sã fie mai bine cunoscutã. seama cã în România existau nu doar
Barabás Ioan este un exemplu elocvent deþinuþi de drept comun, ci ºi deþinuþi politic,
al rezistenþei din anii aceia, confirmând cã ºi asta l-a fãcut sã creadã cã ceva nu era în
tinerii au luat atitudine împotriva regimului regulã cu democraþia din þara sa.
comunist, când multora acest lucru li se
pãrea o nebunie sau un act de mare curaj.
Barabás Ioan s-a nãscut pe data de 10
ianuarie 1953, în comuna Micloºoara,
judeþul Covasna, fiind al treilea bãiat dintre
cei patru fii ai lui Ferencz ºi al Mariei
Barabás. De mic copil a trãit nedreptãþile
sociale din perioada colectivizãrii forþate,
când tatãl sãu s-a împotrivit cât a putut
înscrierii în colectiv. Dupã ce a fost bãtut
pânã i s-au rupt trei coaste, el a semnat
cererea de intrare în CAP, de teamã sã nu
mai urmeze ºi alte repercusiuni. Dupã ce a
predat pãmântul la CAP, tatãl fraþilor Bara-
bás a lucrat ca îngrijitor de animale.
Barabás Ioan a urmat ºcoala generalã
ºi doi ani de ºcoalã profesionalã în industria
alimentarã la Cluj. În urma absolvirii acestei
ºcoli el a fost încadrat preparator de meze-
luri ºi conserve din carne la Sfântu Gheor-
ghe, judeþul Covasna. În anul 1973 toatã
familia s-a mutat la Miercurea Ciuc, judeþul Barabás Ioan
Harghita, unde tânãrul ºi-a fãcut datoria la
serviciu ca orice cetãþean disciplinat. El a
fost cunoscut ca muncitor cinstit ºi corect, Când a fãcut o cerere la secþia de paºa-
deoarece ºi-a vãzut de munca sa, fiind res- poarte, prin care a solicitat sã-l viziteze pe
pectat de toþi, de la colegi ºi pânã la ºefi. fratele tatãlui sãu în Ungaria, viza cerutã nu
Barabás Ioan a îndurat lipsurile inerente i-a fost acordatã ºi acest fapt l-a nemulþumit
acelei perioade, ca toþi ceilalþi români, profund. Regimul comunist îi îngrãdea
poate mai puþin decât alþii, pentru cã hrana dreptul la libera circulaþie, deºi ceruse vizã
îi era, oarecum, asiguratã. Ceea ce l-a pentru o þarã care fãcea parte din sistemul

85
 socialist. Neputinþa de a circula liber l-a
fãcut pe Barabás Ioan sã se revolte.
El era muncitor ºi credea cã, fãcând
parte din clasa care era la conducerea þãrii
în acea vreme ºi pe care se baza partidul,
ar fi trebuit sã aibã toate drepturile. Îi era
greu sã înþeleagã aceastã nedreptate.
Aflând cã mai multor membri de partid li se
permisese sã facã excursii în strãinãtate, a
crezut cã lui i se respinsese viza din cauzã
cã nu era membru de partid.
Se simþea nedreptãþit ºi asta l-a incitat
sã reacþioneze împotriva regimului ºi sã tra-
gã un semnal de alarmã cã în România nu
exista, de fapt, o democraþie realã. De ace-
ea a dorit sã sesizeze faptul cã regimul de
democraþie popularã, cum era numit cu
mândrie de comuniºti, promova o falsã de-
mocraþie, odatã ce îngrãdea unul din drep-
turile de bazã, ºi anume libera circulaþie.
Dar în comunism se fãceau multe nedrep-
tãþi celor care nu aveau un „dosar curat.”
Românii au primit dreptul de a circula
liber oriunde în lume numai dupã eveni-
mentele din 1989, când au putut sã viziteze
orice þarã pe baza unei vize în paºaport.
Dupã 2007, de când România face parte
din Uniunea Europeanã, simpla carte de
identitate prezentatã la graniþã le dã dreptul
românilor sã cãlãtoreascã în þãrile care fac
parte din Uniune.
Din cauza acestei nemulþumiri, la
îndemnul fratelui mai mare, ei doi ºi iubita
celui din urmã au hotãrât sã scrie manifeste
împotriva lui Nicolae Ceauºescu ºi a regi-
mului comunist. Fiind pasionat de sculp-
turã, Barabás Ioan a confecþionat o ºtam-
pilã artizanalã din lemn, cu care sã ºtampi-
leze mai repede pe mai multe manifeste
urmãtorul text: „Jos cu Ceauºescu, cu ciz-
marul, cu cãlãul!” Sarcina confecþionãrii
manifestelor i-a revenit fratelui mai mare ºi
86
prietenei acestuia, Márton Piroska.
Dupã un plan de acþiune bine pus la
punct, ei ºi-au propus sã difuzeze manifes-
tele la Miercurea Ciuc în ziua pelerinajului
de Rusalii de la ªumuleu Ciuc din 1983,
deoarece veneau mulþi oameni din mai
multe judeþe. Cei trei au reuºit sã-ºi înde-
plineascã planul, deoarece au mers pe
bicicletã ºi au împãrþit oraºul în trei zone,
fiecare având terenul lui de acþiune, încât
totul a mers ca pe roate.
În urma acestei acþiuni au trãit o stare
de beatitudine care le-a inundat sufletul.
Era satisfacþia cã au realizat ceva deosebit
ºi de aceea li se pãrea cã sunt importanþi ºi
mai altfel decât înainte. Se simþeau diferiþi
faþã de ceilalþi, deoarece nu plecaserã
capul, ci reuºiserã sã îi sfideze pe cei care
le îngrãdiserã libertatea. Se credeau liberi
ºi gata sã-ºi ia zborul, fiind singurii care
ºtiau de acþiunea lor. Totuºi, prevãzãtori, în
noaptea aceea au pãrãsit oraºul.
Probabil cã oamenii care au luat parte
la slujba de Rusalii au citit manifestele a
doua zi de dimineaþã. Nu se ºtie, însã, dacã
securiºtii au vãzut manifestele ori fraþii
Barabás ºi Piroska au fost turnaþi, dar s-a
zvonit cã un student de la Cluj a informat
Securitatea ºi securiºtii au venit cu mandat
de percheziþie la domiciliul lor. La perche-
ziþie nu au gãsit nimic compromiþãtor, decât
un cartuº de rãzboi despre care au spus cã
era al lui Ferencz Barabás. Într-o carte de-
a lui Barabás Ioan s-au mai gãsit trei sute
de forinþi, iar într-o cutie de metal, în care
mama lor þinea nasturii, au mai existat 171
de forinþi din aluminiu, care erau ai lui
Ferencz. Toþi trei au fost arestaþi, dar numai
dupã câteva zile au primit înºtiinþãri scrise,
pe care gardianul le-a adus în celulã.
Pe 14 iunie 1983, Barabás Ioan a fost
arestat, dar totul s-a petrecut fãrã ca el sã-
ºi dea seama de asta. Atunci lucra la canti-
na Întreprinderii de Tricotaje Miercurea
Ciuc, unde era carmangiu. În acea zi, între
orele 10 ºi 11, a sosit cãpitanul Butiurcã
Ioan cu o echipã de patru persoane ºi i-a
spus cã trebuie sã meargã la Securitate sã
tranºeze un porc. ªeful cantinei i-a permis
sã plece, numai cu condiþia sã se grã-
beascã, pentru cã mai avea mult de tranºat
ºi la cantinã.
Tranºarea a fost doar un pretext pentru
a-l convinge sã meargã la Securitate ºi de-
sigur cã nu era vorba de asta, ci trebuia sã
dea o declaraþie despre ce se întâmplase
în zilele pelerinajului, care s-a organizat de
Rusalii la ªumuleu Ciuc. Dupã ce a dat de-
claraþia, el a fost trimis înapoi la cantinã, iar
peste vreo 15 minute a sosit un om îmbrã-
cat în costum ºi cu cravatã, care a þinut sã-i
vorbeascã. Acesta l-a întrebat dacã nu
cumva a uitat sã declare ceva la Securitate,
dar el i-a rãspuns cã a declarat tot ce a ºtiut
ºi dupã aceea persoana a plecat. A revenit,
însã, dupã vreo 20 de minute ºi i-a cerut
sã-i dea o bucatã de ºorici, cã are poftã sã
mãnânce. La orele 13 a sosit ºi cãpitanul
Butiurcã împreunã cu echipa sa ºi l-a poftit
în maºina Securitãþii. De-abia atunci ºi-a
dat seama cã era arestat.
Ferencz, fratele mai mare, a fost arestat
tot pentru deþinere de valutã, dar securiºtii
nu s-au mai ocupat ºi de cartuº, deoarece
dupã numãrul seriei, care era scris pe a-
cesta s-a constatat cã putea fi de la armatã
sau de la miliþie, iar el a cerut sã rãspundã
în faþa legii ºi persoana de la care a fost
sustras cartuºul ºi atunci, securiºtii n-au
mai acþionat.
Barabás Ioan îºi aminteºte cã anchete-
le s-au desfãºurat la Securitate, într-o
celulã unde nu era luminã ºi nu se ºtia dacã
era zi sau noapte. Cea mai cumplitã
anchetã a fost aceea în care anchetatorul,
cãpitanul Butiurcã, l-a lovit în tibie cu vârful
87
 pantofului. În ziua în care a fost dus în faþa
lui l-a cuprins o stare ciudatã, încât nici n-a
mai auzit ºi nici n-a mai simþit nimic.
Era capabil sã-l înfrunte ºi chiar l-a
înfruntat ºi i-a spus cã-i poate face orice,
dar pânã când nu-ºi va vedea pãrinþii tot nu
va vorbi ºi nu va da vreo declaraþie scrisã.
Fiind în stare de ºoc, n-a þinut seama de
repercusiuni. Atunci securiºtii l-au legat de
calorifer, însã dupã douã ore pãrinþii sãi se
aflau în faþa uºii. Interogatoriul a durat câte-
va zile, pânã ce cãpitanul l-a adus pe frate-
le sãu, care i-a spus: S-a terminat, spune
adevãrul!
În dupã-amiaza zilei de 11 noiembrie
1983 cei trei au fost duºi la Tribunalul Mili-
tar din Cluj-Napoca, unde au fost judecaþi
în grup. Procesul s-a desfãºurat cu uºile
închise, încât au rãmas în salã numai com-
pletul de judecatã ºi avocaþii. Judecãtorul
care fãcea parte din completul de judecatã
i-a spus sã nu încerce sã vorbeascã, nu
cumva sã-ºi agraveze situaþia ºi i-a arãtat
unde sã semneze actul prin care era acu-
zat, ºi cu asta s-a terminat procesul.
În cazierul judiciar al lui Barabás Ioan
scrie: condamnat la 21 de ani pentru deþi-
nere ilegalã de valutã prin sentinþa 425/03
Jud. Miercurea Ciuc ºi condamnat la 5 ani
închisoare pentru propagandã împotriva
orânduirii socialiste prin sentinþa 139/3.11.1983
a Tribunalului Militar Cluj. În final, cei trei au
primit urmãtoarele pedepse:
Barabás Ferencz (Feri) 7 ani
Márton Piroska 5 ani
Barabás Ioan 6 ani
Dupã câteva zile, Barabás Ioan a primit
înºtiinþarea cã este condamnat la un 1 an ºi
3 luni detenþie pentru deþinerea valutei ºi cã
va fi reþinut în arestul Securitãþii din
Miercurea Ciuc. Pentru rãspândirea mani-
festelor nu a fost condamnat la Miercurea
88
Ciuc, ci ulterior, la Bucureºti.
La Securitatea din Miercurea Ciuc cei
trei au rãmas pânã în decembrie 1983, apoi
au fost duºi la Bucureºti, la penitenciarul
Securitãþii din Calea Rahovei, unde au fost
legaþi cu cãtuºe ºi pãziþi de câte un gardian
în frunte cu cãpitanul Butiurcã. Când au
intrat în închisoare ei au fost þinuþi în prime-
le zile într-o încãpere de aºteptare, care se
afla în „secþia de izolare”. Acolo „patul” de
scândurã nu era ridicat nici ziua. Încãperea
nu avea geam, ci exista doar luminã arti-
ficialã. Se ºtia dacã era noapte sau zi dupã
cum se aducea mâncarea. Când primea
ciorbã era prânzul, iar când îi auzea pe gar-
dieni spunând: „apãi vin mintenaº”, dupã
câteva clipe rãsunau urlete pe coridor. Au
rãmas acolo câteva zile, iar apoi i-au dus
într-o clãdire în forma de T, unde deþinuþii
au fost repartizaþi în diferite celule.
În celulã erau ºase paturi de fier cu sal-
tele umplute cu resturi de deºeuri de stofã
ºi piele, iar pe pat se aflau aºezate cear-
ºafuri de pânzã ºi o pãturã militarã. Tot a-
colo mai era ºi o bancã, o masã ºi closetul
cu un robinet în perete. Programul zilnic din
închisoare era acelaºi ca ºi în anii ’50. Ziua
începea la ora cinci dimineaþa, când se
dãdea deºteptarea, dupã care deþinuþii se
spãlau, îºi fãceau paturile ºi se îmbrãcau.
Urma micul dejun, care consta dintr-o canã
de zeamã de orz prãjit ºi o lingurã de
marmeladã. Dimineaþa, deþinuþii primeau
raþia zilnicã de pâine, care consta din 125
de grame sau 400 de grame de mãmãligã.
La ora 12 urma prânzul, o zeamã caldã ºi
felul doi arpacaº sau varzã ori cartofi, spa-
nac ºi, câteodatã, fasole. Seara era ace-
eaºi mâncare ca la prânz, însã varia. Când
la prânz se dãdeau cartofi, seara primeau
varzã. În jurul orei 10 aveau voie sã se
plimbe la aer 10-20 de minute.
 Consiliul Naþional pentru Studierea
Arhivelor Securitãþii a eliberat documente
prin care a învinuit pe unii foºti deþinuþi poli-
tic de faptul cã ar fi colaborat în închisoare
cu Securitatea, dar Barabás Ioan mãr-
turiseºte cã fiecare deþinut a fost condus
cel puþin o datã, dacã nu de mai multe ori,
la vorbitor, la comandantul Rus, dar asta nu
însemna cã a ºi semnat angajamentul de
colaborare ºi cã a devenit „turnãtor”. El a
fost condus o singurã datã în acest birou,
unde i s-a pus în faþã o coalã albã de hârtie
ºi un pix, care erau pe masã gata pregãtite.
De cum a intrat a fost servit cu o þigarã, iar
apoi l-au izbit valuri de întrebãri: cum se
simte? ce meserie are? sau dacã îl sâcâie
cineva cã este maghiar? Dupã aceea a tre-
cut la subiect ºi l-a întrebat ce vorbesc
deþinuþii în camere? El a început sã se
exprime atât de stricat româneºte, încât
comandantul a înþeles cã nu poate susþine
o conversaþie în limba românã. Când
Barabás Ioan i-a zis: Sã ºtii tovarãºul co-
mandant, eu nu ºtie bine româneºte, eu nu
înþelege ce spui alþii, eu stai bine aici în
puºcãrie, nu baþi nimeni pe mine, coman-
dantul a râs pe înfundate, dar de atunci l-a
lãsat în pace.
Pe data de 13 ianuarie 1984 cei trei
deþinuþi au fãcut recurs însã condamnarea
a rãmas aceeaºi. Dupã recurs, Piroska nu
a pãrãsit penitenciarul Securitãþii din Calea
Rahovei, dar Ferencz ºi Ioan Barabás au
fost transferaþi la penitenciarul oraºului
Bucureºti, la Secþia a V-a Specialã, în celu-
la nr. 4.
Pe data de 16 februarie 1984 Barabás
Ioan împreunã cu Trãznea Nicolae, fost ofi-
þer MFA, ºi cu Buzás László au fost trans-
portaþi într-un vagon special pentru deþinuþi
la închisoarea de la Aiud. Cãlãtoria a durat
douã zile, iar „cuºeta” nu a avut încãlzire,
aºa cã au tremurat zdravãn, deoarece a
fost o iarnã adevãratã, nu ca cele din ulti-
mul timp, ºi au rezistat cu greu pânã la
destinaþie.
La închisoarea din Aiud, Barabás Ioan a
stat într-o celulã în care se aflau ºase
deþinuþi. Aceºtia au fost Victor Totu, Ion Ilie,
Nicolae Liþoiu, Radu Filipescu ºi Marin
Iancu. Toþi se împotriviserã regimului comu-
nist ºi aveau pedepse diferite. Victor Totu
din Bãleni Sârbi, judeþul Dâmboviþa, a fost
condamnat la ºapte ani pentru cã el ºi alþi
doi prieteni au scris pe stradã cu vopsea:
„Jos Ceauºescu!”
Ion Ilie, din Vulcana Bãi, judeþul Dâm-
boviþa, dar care locuia ºi muncea în Piteºti,
a scris vreo sutã de manifeste, pe care le-a
rãspândit în trei oraºe Piteºti, Gãieºti ºi
Târgoviºte. El a plasat manifestele în ziua
în care s-a întors de la Vulcana-Bãi, unde a
participat la comemorarea eroilor cãzuþi în
rãzboi, printre care se numãra ºi tatãl sãu.
La întoarcerea în Piteºti a pliat fiecare
manifest ºi l-a introdus într-un plic pe care
a scris „Citeºte ºi dã-l mai departe!”, sloga-
nul folosit de comuniºti când rãspândeau
Scânteia”, ziarul Partidului Comunist, care
se tipãrea în ilegalitate. La proces a primit
o condamnare de ºase ani.
Nicolae Liþoiu a declarat în interviu cã s-a
nãscut în comuna Dumbrãveºti, satul Mãlã-
ieºtii de Jos, judeþul Prahova, la 25 martie,
dar în acte s-a consemnat greºit 1 aprilie
1959. El cu încã trei colaboratori au pus
exploziv în faþa clãdirii unde se afla sediul
Partidului Comunist Român. El a fost con-
damnat iniþial la 20 de ani de închisoare,
pedeapsã redusã prin recurs la 15 ani, apoi
la 7 ani ºi ºase luni, din care a executat 7
ani ºi trei luni. Nicolae Gheorghe a fost con-
damnat la moarte în absenþã, iar Liviu Io-
nescu a fost condamnat în lipsã la 20 de ani.
89
 Radu Filipescu, din Bucureºti, a ac-
þionat singur ºi a rãspândit manifeste con-
fecþionate de el, pe care le-a pus în cutiile
poºtale din mai multe blocuri din capitalã.
În urma acestei acþiuni el a primit o con-
damnare de 10 ani.
Marin Iancu, fost cãpitan de miliþie, a tri-
mis douã scrisori postului de radio Europa
Liberã ºi a fost condamnat la 6 ani ºi 8 luni
de închisoare. În celelalte celule se aflau
mai mulþi deþinuþi, dar Barabás Ioan a
rãmas în legãturã doar cu Radu Filipescu ºi
cu Iancu Marin, cu care are ºi acum o
relaþie mai strânsã.
Iulius Filip din Cluj era maistru în
Ministerul Forþelor Armate. În 1981 el a tri-
mis o scrisoare prin care ura succes primu-
lui Congres al Sindicatului Liber Solida-
ritatea din Polonia. Conducerea Sindica-
tului Solidaritatea i-a primit scrisoarea ºi a
citit-o, la 28 septembrie 1981, în plenul
Congresului, dar aceasta a mai fost difu-
zatã ºi de marile agenþii de presã. În urma
procesului lui Iulius Filip i s-a dat o pe-
deapsã de 8 ani de detenþie. În închisoare
el era numai piele ºi os, iar din cauza ane-
miei se þinea de pereþi când mergea sã se
plimbe la aer cele 10 minute. Deoarece
fusese de mai multe ori la izolare, pierduse
numãrul zilelor cât a stat acolo.
Alþi doi deþinuþi, Borbély Ernö, din Bãlan
judeþul Harghita, ºi Balázs Vilmos, fuseserã
condamnaþi pentru ascultarea emisiunilor
la postul de radio Europa Liberã ºi a unor
casete interzise. Ei au fost arestaþi ºi
condamnaþi iniþial la 7 ani închisoare, dar
pedeapsa le-a fost redusã la 4 ani ºi 8 luni.
Un alt deþinut politic a fost Visky Árpad,
arestat ºi condamnat la cinci ani de de-
tenþie pentru cã a vorbit la o coadã la carne
împotriva regimului Ceauºescu. Despre el
s-a auzit cã, în iarna anului 1985, a fost
90
gãsit spânzurat de securiºti la marginea
unei pãduri de lângã Sfântu Gheorghe, din
judeþul Covasna.
La Bucureºti circulau des zvonuri des-
pre asemenea cazuri, în care oamenii dis-
pãreau de la cozile formate la magazine,
dar se credea cã erau doar legende colpor-
tate de „rãuvoitorii” care doreau sã com-
promitã regimul de democraþie popularã ºi
pe „conducãtorul iubit”. Numai colportarea
acestor „legende” era pedepsitã aspru, dar
se vede cã declaraþiile lui Barabás Ioan
confirmã aceste fapte care par sã fi fost
adevãrate ºi nu doar legende.
În þarã, acþiunile acestora erau reale, iar
unele chiar organizate. Astfel, Borbély Ernö
împreunã cu Buzás László din Miercurea
Ciuc ºi cu Bíró Katalin au iniþiat ºi constituit
un grup care urmãrea sã desfãºoare unele
acþiuni organizate împotriva regimului de
atunci din România. Borbély Ernö a primit
iniþial 5 ani ºi 10 luni, pedeapsã redusã
ulterior la 4 ani ºi 8 luni
ªi în închisoare se întâmplau eveni-
mente deosebite. Ilie T. Ion a fost chemat
într-o dupã-amiazã afarã din celulã ºi toþi
au crezut cã l-au dus la Bucureºti, la
recurs, dar dupã 10 zile l-a readus gardia-
nul în celulã, slãbit ºi palid. Când ceilalþi l-au
întrebat ce a pãþit, el le-a povestit cã a fost
la izolare. Barabás Ioan ºi-a mãrturisit em-
patia faþã de acest om nedreptãþit, care a
fãcut izolare fãrã sã fi avut vreo vinã. Nici
acum nu ºtie de ce l-au pedepsit, deoarece
fiind împreunã zi ºi noapte nu a observat sã
fi fãcut nimic deosebit.
Barabás Ioan a fost arestat la 14 iunie
1983 ºi eliberat la 29 august 1984. În urma
recursului el a efectuat 1 an, 2 luni ºi 15
zile. Fratele sãu, Ferencz, a fost arestat pe
14 iunie 1983 ºi eliberat la 6 iulie 1987, deci
a fãcut detenþie numai 4 ani ºi 3 sãptãmâni
la Penitenciarul Aiud. Ioan nu l-a mai vizitat
pe fratele sãu, dar nici nu l-a uitat. Din
declaraþia lui Ioan Barabás, am aflat cã pe
data de 14 decembrie 1984 Piroska s-a
deplasat la Aiud , a cerut vorbitor cu el dar
nu i s-a îngãduit, cã nu erau rude. Atunci ea
a cerut permisiunea sã se cãsãtoreascã. Li
s-a aprobat oficierea ceremoniei care a
avut loc într-un birou, în faþa ofiþerului stãrii
civile. Aceasta a durat 20 de minute. Co-
lonelul Rus ºi gardienii le-au fost martori.
Dupã ce Piroska l-a sãrutat pe mire ºi i-a
dat cinci kilograme de alimente, acesta s-a
întors în celulã.
Iubirea adevãratã ºi constantã a
Piroskãi a învins detenþia. Ea a avut curajul
sã-ºi trãiascã visul de dragoste în închisoa-
re. Tânãra a participat alãturi de iubitul ei la
scrierea ºi difuzarea manifestelor, dupã
Barabás Ioan
care a suferit detenþia, dar iubirea sa ar-
zãtoare a fãcut-o sã se cãsãtoreascã în
temniþã cu iubitul sãu, înfruntându-i pe se- Dupã câteva luni, însã, a fost obligat sã
curiºtii care, pânã la urmã, le-au fost mar- lucreze în subteran. Nedorind asta a ho-
tori la ceremonie. Tânãra Piroska n-a con- tãrât sã încerce sã se angajeze la pãdure.
ceput viaþa decât alãturi de Ferencz, deve- Mai întâi s-a dus foarte revoltat la cãpitanul
nind astfel, un model de dragoste ade- Butiurcã ºi i-a spus cã va face reclamaþie,
vãratã, devotament, dârzenie ºi fidelitate. dar în subteran n-are de gând sã lucreze.
Dupã eliberarea din închisoare lui Ioan Aºa a reuºit sã primeascã un post la
Barabás i s-au fãcut multe nedreptãþi. Deºi Industria cãrnii din Miercurea Ciuc.
decretul de graþiere îi garanta un loc de Ferencz Barabás a fost eliberat de-abia
muncã, el nu l-a putut obþine decât cu greu. pe 6 iunie 1987, dar ºi el a întâmpinat ace-
Unde depunea o cerere de angajare, dupã leaºi greutãþi la angajare. Securitatea i-a
ce se afla cã fusese condamnat i se rãs- urmãrit pe cei trei ºi dupã eliberare. Venea
pundea cã nu mai aveau nevoie de munci- mereu la ei un securist cu maºina pentru a-i
tori. De aceea el a fost nevoit sã lucreze transporta fie la Securitatea din Sfântu
douã luni la CAP-ul din satul natal, fãrã sã Gheorghe, fie la Miercurea Ciuc, la „ºe-
primeascã mãcar un leu, deoarece i s-a dinþã”. La ultima ºedinþã care s-a þinut la
explicat cã trebuia sã plãteascã o taxã de Miercurea Ciuc, cãpitanul Butiurcã le-a
2.500 de lei ca sã fie membru CAP ºi pânã spus: Sunt sãtul pânã-n gât de voi! Vã dau
atunci nu poate primi salariul. paºaport sã plecaþi din þarã!
Din cauza acelei taxe el a plecat ºi s-a Ei n-ar fi vrut sã pãrãseascã þara, dar au
angajat la mina de cãrbune din Baraolt. fost obligaþi de Securitate sã o facã. Pentru

91
 asta au mers la Ambasada Austriei din
Bucureºti, dar nu au fost primiþi. Miliþianul
de la poartã le-a ordonat sã meargã la garã
ºi sã ia primul tren spre casã, dar din întâm-
plare s-au întâlnit cu Drãghici Ion, un alt
fost deþinut politic de la Aiud, care fusese
condamnat la 10 ani închisoare. El a telefo-
nat la Ambasada SUA din Bucureºti, dupã
care un angajat al Ambasadei i-a aºteptat
în faþa porþii. Când au ajuns acolo i-au
înconjurat cinci militari înarmaþi, dar anga-
jatul Ambasadei le-a fãcut un semn cu
mâna sã-i lase ºi le-a spus sã le facã loc
deoarece sunt clienþii lui. Se pare cã aºa a
fost sã fie, cã s-au aflat la locul potrivit ºi la
timpul potrivit, însã dacã nu s-ar fi întâlnit
cu Drãghici Ion poate cã ar fi ratat aceastã
ºansã… Din acel moment au fost anunþaþi
ce trebuie sã facã ºi ce acte sã trimitã la
Bucureºti.
Ambasada SUA a apelat la Fundaþia
„Tolstoi”, care s-a ocupat de toate celelalte
formalitãþi pentru ca ei sã primeascã
paºapoartele dar ºi în SUA, pentru a le gãsi
locuinþã ºi serviciu. Când au primit
paºapoartele, au observat cã aveau vizã
numai pentru ieºirea din þarã, dar ei nu
primiserã încã cetãþenia. Totuºi, fuseserã
anunþaþi cã trebuiau sã ajungã la Roma
într-o anumitã zi din luna aprilie ºi li se
dãduse adresa hotelului unde vor fi cazaþi.
Cu opt luni înainte de evenimentele din de-
cembrie 1989 fraþii Barabás au pãrãsit þara.
Când a plecat din þarã, Barabás Ioan
avea 35 de ani ºi spera sã aibã o viaþã mult
mai bunã în SUA. Nu ºtia unde se va sta-
bili, dar dupã 10 zile a aflat cã va ajunge în
oraºul Phoenix din statul Arizona. La ae-
roport cei trei au fost aºteptaþi de o per-
soanã care vorbea româneºte. Aceasta i-a
dus într-un apartament de douã camere
92
care era mobilat, iar în bucãtãrie se afla un
frigider plin cu alimente.
De la început ei au sesizat cã acolo
funcþiona grija faþã de om, deoarece per-
soana care i-a ajutat lucra la biroul de
evidenþã a emigranþilor. În fiecare zi venea
cineva de la biroul emigranþilor ºi îi întreba
de ce aveau nevoie, le aducea alimente ºi
îi conducea la interviuri pentru a-ºi gãsi un
loc de muncã. Tot aceºtia erau ºi transla-
tori, deoarece ei nu ºtiau limba englezã.
Din întâmplare, dupã trei sãptãmâni,
Ioan Barabás a gãsit singur un loc de
muncã, în apropierea apartamentului în ca-
re locuia. Interesant a fost cã nici nu era în-
soþit de persoana de la biroul de emigrare,
dar, prin semne ºi cu ajutorul dicþionarului,
s-a înþeles cu proprietarul unei spãlãtorii
auto, unde s-a angajat chiar de a doua zi ca
spãlãtor de maºini.
Norocul sãu a fost ca la birou sã lucreze
un domn care vorbea ºi ungureºte. Cu aju-
torul acestuia, care devenise interpretul
sãu, a dat examen pentru carnet de condu-
cere. Deoarece a lucrat mai mult în afara
programului, Barabás Ioan a fãcut rost de
bani ºi, încet-încet, a progresat. Totuºi, el
ar fi vrut sã se întoarcã acasã, însã ºtia cã
era atunci imposibil, deoarece atât timp cât
trãia Ceauºescu nu va putea intra în þarã.
Dupã moartea tiranului, imposibilul a
devenit posibil ºi fraþii Barabás s-au întors
în România. Se pare cã visul american n-a
fost pe placul lor, odatã ce dupã Revoluþie,
pe data de 20 iulie 1990, au revenit cu toþi
în þarã. Ioan Barabás nu era cãsãtorit, dar
dorea sã-ºi întemeieze o familie. A hotãrât
împreunã cu fratele lui sã se apuce de
agriculturã când tatãl lor va primi înapoi
pãmântul. Asta nu s-a întâmplat, însã, de-
oarece Ferencz s-a întors în SUA, pentru
cã avea nevoie de bani. Între timp a suferit
o comoþie cerebralã ºi a decedat în august
1998, dar Piroska ºi cu cei doi copii ai lor nu
s-au mai întors în þarã, ci au rãmas sã
trãiascã în SUA.
Ioan Barabás nu s-a mai lansat în
agriculturã din cauza birocraþiei ºi a altor
cauze. S-a cãsãtorit ºi are o fatã de 25 de
ani, pe nume Klara Anna, iar acum, este
pensionar ºi se ocupã de gospodãrie. O
parte din aspiraþii i s-au îndeplinit, dar mai
are multe de înfãptuit. Democraþia se
învaþã greu ºi, dupã 30 de ani, ca ºi alþii, el
se luptã cu tranziþia.
Ioan Barabás considerã cã preºedintele
Traian Bãsescu a condamnat comunismul
doar la nivel declarativ, deoarece în realita-
te nu s-a întâmplat mare lucru, fiindcã sunt
încã multe probleme de rezolvat în dosarul
Revoluþiei ºi al Mineriadelor. Astãzi fostul
luptãtor pentru libertate asistã permanent
cum unii politicieni se bat cu pumnul în
piept cã au luptat pe baricade, cã au fost
urmãriþi de Securitate ºi torturaþi, cã deþin
mai multe dosare la CNSAS ºi cã muncesc
din greu pentru þarã ºi popor. În realitate ei
o fac pentru avantaje materiale, pentru
salarii nesimþite ºi pensia specialã. Sunt
aceiaºi oportuniºti care, dacã n-ar fi cãzut
comunismul, ar fi spus cã îºi apãrã þara ºi
partidul. Pe Barabás Ioan îl dezgustã cel
mai mult vãzând cã aceºtia, deºi n-au
niciun merit, stau la cârma þãrii ºi se în-
fruptã din cele mai alese bucate, lãudându-
se cu faptele pe care nu le-au sãvârºit
vreodatã.
Fostul luptãtor pentru libertate este
nemulþumit cã sunt mulþi care nu ºtiu cã, în
vremea comunismului, în anii ’80, au exis-
tat oameni care au luptat pentru libertate ºi
au fost închiºi în temniþe. Astãzi suferinþele
celor care au fãcut detenþie politicã în anii
’80 sunt insuficient cunoscute sau necu-
noscute multora. Ce-i drept, despre unii s-a
aflat fie din cãrþi, fie din emisiunile de tele-
viziune, dar despre alþii nu se ºtie nici acum
cã în anii premergãtori evenimentelor din
1989 au înfruntat curajos sistemul.
Nemulþumirile create de acei ani ai tota-
litarismului i-a fãcut pe cei asemenea lui
sã-ºi cearã drepturile, dar cu toate su-
ferinþele de atunci faptele lor nu au intrat în
istorie. Este datoria cercetãtorilor ºi istorici-
lor sã rescrie o istorie adevãratã, dupã mãr-
turiile acestor oameni. Ioan Barabás este
optimist ºi sperã ca în curând lupta lor pen-
tru dreptate ºi libertate sã fie cunoscutã. El
crede cã suferinþele prin care au trecut n-ar
trebui sã fi fost în zadar, ci pentru ca ur-
maºii, copiii ºi nepoþii lor, sã se bucure de o
viaþã mai bunã.
Note
1
Irina Nastasiu, 50 de ani de la graþierea deþinuþilor
politici din România, disponibil online la https://-
www.fericiticeiprigoniti.net/sinteze/2062-50-de-ani-
de-la-gratierea-detinutilor-politici-din-romania (acce-
sat la 11.01.2020).
2
Maria Stoica, Pecetea memoriei. Ziua când tata
a devenit nemuritor, Editura Fundaþiei Culturale
Memoria, Bucureºti, 2019.
3
Herma Kennel, Es gibt Dinge, die muss man ein-
fach tun, Herder, 1995; versiunea tradusã în limba
românã, Jogging cu Securitatea, Universal Dalsi,
Bucureºti, 1997, Polirom, Iaºi, 2009.
4
Ion Þârlea, Un poliþist îºi rupe cãtuºele. Mãrturii
zguduitoare din închisorile ceauºiste, Calypso,
Bucureºti, 1990.
5
Borbély Ernö, Academia politicã de la Aiud, ediþie
îngrijitã de Dalia Báthory ºi Andreea Cârstea,
Polirom, Iaºi, 2019.
93
ISTORIA
)

DE LÂNGA NOI
Viaþã ºi destin
Discursul Preºedintelui
Emil Constantinescu
la a 80-a aniversare

Emil Constantinescu – În cuvântul sãu de bun venit, Andrei Dimitriu, directorul

preºedintele României (1996-
2000). Absolvent al Facultãþilor
Filarmonicii „George Enescu”, a evocat semnificaþia
de Drept (1960) ºi de istoricã a acestei seri: o sutã de ani de când, în 20 noiem-
Geologie-Geografie (1966) ale brie 1919, la Ateneul Român a avut loc ºedinþa inauguralã
Universitãþii din Bucureºti. a primului Parlament ales dupã Marea Unire. Astãzi, în
Doctor în Geologie al
Universitãþii din Bucureºti ºi
aceeaºi salã sunt prezenþi Custodele Coroanei României,
Doctor ès Sciences al foºti prim-miniºtri, preºedinþi ai Senatului ºi Camerei
Universitãþii Duke, SUA. Din Deputaþilor, înalþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ºi ai celorlalte
1966, cadru didactic al
Facultãþii de Geologie a
Universitãþii din Bucureºti.
Rectorul Universitãþii din
Bucureºti (1992-1996),
preºedintele Consiliului
Naþional al Rectorilor (1992-
1996), preºedinte de onoare al
Senatului Universitãþii din
Bucureºti (1996-prezent).
Preºedintele Fundaþiei
Române pentru Democraþie Foto: John Boesian
(1992-prezent). Preºedinte
fondator al Forumului
Academic Român (2008-
prezent). Preºedintele
Academiei de Diplomaþie
Culturalã din Berlin (2011-
2017). Preºedintele Institutului
de Studii Avansate pentru culte religioase, preºedintele Academiei Române, rectori ai
Cultura ºi Civilizaþia Levantului universitãþilor, deputaþi, senatori, miniºtri, distinse perso-
(2017-prezent).
nalitãþi ale culturii, ºtiinþei, artei, lideri ai societãþii civile, re-
prezentanþi ai foºtilor deþinuþi politici anticomuniºti, ai revo-
luþionarilor din decembrie 1989, ai mediului economic, juri-
dic, social, care au participat în ultimele trei decenii la pro-
cesul de democratizare ºi de integrare euroatlanticã a

95
 României. Salut prezenþa preºedintelui
Republicii Moldova din perioada 1997-
2001, Petru Lucinschi ºi vã mulþumesc tutu-
ror pentru cã sunteþi alãturi de mine la
aceastã evocare.
Anul trecut, când s-a celebrat Cente-
narul Marii Uniri, foarte rar s-a amintit soar-
ta deputaþilor din primul Parlament al
României Mari, tragicul lor destin, de la
asasinarea lui Nicolae Iorga pânã la aresta-
rea în timpul regimului comunist a celor
care supravieþuiserã celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial. Nu pot sã nu mã gândesc
la Iuliu Maniu, figura emblematicã a Marii
Uniri, care s-a stins la vârsta de 80 de ani
în închisoarea de la Sighet, dupã ani de
detenþie cruntã, trupul lui fiind aruncat într-o
groapã fãrã cruce în Cimitirul Sãracilor.
Amintirea acestor drame mã îndeamnã sã
vorbesc despre destin: destinul popoarelor
ºi al oamenilor.
În ultima sutã de ani, destinul poporului
român a fost marcat atât de personalitãþi
care au stãpânit arta compromisului politic,
cât ºi de cei pentru care predominant a fost
simþul onoarei. Personalitãþile politice din
prima categorie au contribuit la pãstrarea
integritãþii, suveranitãþii ºi a instituþiilor
naþionale, cele din ultima categorie la
pãstrarea demnitãþii naþionale.
Am avut ocazia sã cunosc personal re-
prezentanþi de frunte din ambele categorii.
În aceastã searã îi voi evoca pe cei din ulti-
ma categorie, pentru cã mi se pare cã de
exemplul lor avem nevoie acum.
De la ei am înþeles cã, în anumite
perioade ale istoriei popoarelor, un om îºi
poate pierde averea, cariera, prietenii, fa-
milia, libertatea, sãnãtatea ºi viaþa. Rãmâ-
ne ceva ce nimeni ºi nimic nu-þi poate lua:
onoarea.
Cei care, ca ºi mine, au împlinit opt de-
96
cenii de viaþã, sunt supravieþuitorii unei
perioade din istoria României, a Europei ºi
a lumii, care a fost marcatã de unele din
cele mai dramatice evenimente cunoscute
în istorie: al Doilea Rãzboi Mondial, tirania
dictaturilor comuniste, Rãzboiul Rece, for-
marea Uniunii Europene, Globalizarea.
Este datoria noastrã sã lãsãm, pentru cei
care vor avea ºansa sã nu fi trãit tragedia
lor, o mãrturie pe baza cãreia sã se poatã
scrie istoria adevãratã a acestei epoci.
Dacã ajungi la vârsta de 80 de ani, voia
Domnului þi-a dãruit durata vieþii. Dar modul
în care þi-ai trãit viaþa, în care ai fãcut ale-
geri la rãscrucile pe care destinul þi le-a pus
în faþã, depinde mult de oamenii care au
fost modele în formarea ta din copilãrie
pânã la maturitate ºi cãrora poate n-ai avut
ocazia sã le exprimi gratitudinea ta.
Sentimentul gratitudinii mã îndeamnã,
în aceastã searã a recunoºtinþei, sã vor-
besc despre evenimentele din care am
reuºit, de multe ori miraculos, sã rãmân în
viaþã dar mai ales despre cei care m-au aju-
tat sã dau un sens vieþii mele.
Dacã mã gândesc acum la pericolele
prin care am trecut, cred cã îngerii mei
pãzitori au avut mult de lucru. M-am nãscut
la câteva luni dupã începerea celui de-al
Doilea Rãzboi Mondial, care avea sã sece-
re vieþile a peste 100 de milioane de oa-
meni ºi a unui milion de români. Aveam câ-
teva luni, în 1940, la primul refugiu din Ba-
sarabia. Tatãl meu, inginer agronom, lucra
la o fermã în satul Copanca, pe malul Nis-
trului, unde fusese mobilizat pe loc. ªi-a
fãcut datoria pânã în ultimul moment ºi dru-
mul de la Nistru pânã la Prut l-am strãbãtut
într-o ºaretã condusã de tata împreunã cu
mama ºi bunica. Armata Roºie intrase în
Basarabia fãrã sã respecte armistiþiul.
Armata românã se retrãgea printre grupuri
de bolºevici care aruncau cu pietre. Când
am trecut Prutul, tatãl meu s-a prãbuºit de
obosealã ºi peste câteva minute graniþa s-
a închis. Dacã mai întârzia puþin, poate
ajungeam undeva prin Siberia, sau poate
nu mai eram deloc, nici eu ºi nici familia
mea. În copilãrie, când altor copii li se spu-
neau poveºtile româneºti sau universale –
poveºtile pe care le auzeam eu în familie
erau despre rãzboi, despre foamete, des-
pre oamenii din Basarabia pe care pãrinþii
mei îi cunoscuserã ºi care fuseserã arestaþi
ºi deportaþi.
Dupã reintegrarea Basarabiei în Ro-
mânia, tatãl meu a fost numit directorul vii-
lor ºi livezilor din Basarabia. În al doilea
refugiu, din 1944, familiile celor din
administraþie au fost evacuate din timp.
Tatãl meu a rãmas la post, iar eu, mama,
bunicul, bunica ºi sora mea am plecat în
vagoane de marfã. Cãlãtoria a durat aproa-
pe o sãptãmânã. Eram traºi pe linia a doua,
când erau bombardamente, sau când tre-
buiau sã facã loc vagoanelor cu rãniþi care
veneau de pe front, sau cele care duceau
armament ºi trupe pe front. Peste tot
suferinþã, disperare, moarte... Când am
ajuns la Ploieºti, unde locuiserã bunica ºi
mama, casa surorii bunicii în care trebuia
sã ne adãpostim, incendiatã de bombar-
damentele americane, era o ruinã.
Am gãsit un refugiu în judeþul Argeº,
unde fusese transferat tatãl meu. Când el
era plecat la serviciu, am scãpat cu bine
dintr-o incursiune a trupelor Armatei Roºii.
Era o perioadã marcatã de jafuri ºi violuri
care acompaniau, ca totdeauna, rãzboiul.
Am ajuns apoi la Brãdetu1 unde am avut
ºansa de a întâlni oameni minunaþi: preo-
tul, învãþãtorul din sat, dar ºi pe cei din
rezistenþa din Munþii Fãgãraº conduºi de
colonelul Arsenescu. Am înþeles mai repe-
de decât alþii ce se întâmplase cu noi, dar
mai ales ce se va întâmpla cu þara noastrã,
când trebuie sã vorbeºti, când trebuie sã
taci...
Dupã rãzboi, au urmat seceta ºi foame-
tea... Pãrinþii mei au primit în casa lor douã
copile refugiate din Moldova, ca sã nu
moarã de foame. Am trãit toþi, dintr-un sin-
gur salariu, într-o gospodãrie familialã ca în
vremurile vechi. Cultivam roºii, creºteam
animale... Noaptea trebuia sã mã scol ca
sã schimb direcþia apei la ºanþurile pentru
irigaþii. Aºa am rãmas cu obiceiul sã citesc
pânã la ore târzii.
ªcoala care m-a format ºi cãreia îi dato-
rez tot ceea ce sunt a fost Liceul „Nicolae
Bãlcescu” din Piteºti, acum Colegiul
Naþional „Ion Brãtianu” ºi sunt mândru cã în
timpul mandatului meu ºi-a recãpãtat
numele original. Am urmat Facultatea de
Drept, apoi Facultatea de Geologie, ambe-
le din Universitatea din Bucureºti.
N-au fost vremuri uºoare nici la faculta-
te, în special în perioada 1956-1960, la
Facultatea de Drept. Colegul meu, profeso-
rul Nicolae Popa, prezent azi aici, îºi amin-
teºte poate acele cumplite ºedinþe de
excluderi ale colegilor noºtri, dacã se des-
coperea cã pãrinþii lor au fost chiaburi sau
erau acuzaþi de atitudini împotriva regimu-
lui. La terminarea Facultãþii de Drept, nu
am primit repartiþie pentru cã în dosarul
meu scria cã „citeºte literaturã interzisã ºi o
comenteazã”. Pe vremea aceea, dacã nu
primeai repartiþie deveneai un paria. Dar
era important sã nu intri în jocul de
turnãtorii ºi trãdãri, ca sã-þi poþi pãstra nu
numai mintea ci ºi inima curate.
Sunt situaþii în care viaþa ta depinde de
momentul în care te afli într-un anume loc.
În 1980, când am participat împreunã cu
colegul meu Gheorghe Popescu la Congre-
97
 sul Mondial de Geologie de la Paris, ne-am
întors cu trenul prin Italia ºi am profitat sã
vizitãm Roma ºi Veneþia. Nu mai aveam
bani ºi am hotãrât sã plecãm din Veneþia cu
o zi mai devreme. Am schimbat trenul la
Genova. A doua zi am vãzut la televizor cã
exact vagonul în care trebuia sã ne urcãm
fusese aruncat în aer în atentatul terorist de
la Genova.
În decembrie 1989, împreunã cu fiul
meu ºi cu fiica mea m-am dus la Univer-
sitate, am fost la Baricadã, sã o „apãrãm de
teroriºti”, cum se spunea atunci. A doua zi
dimineaþa, când am plecat cu Dacia la
Televiziunea Românã, am intrat sub focul
de arme al celor care trãgeau în aºa-ziºii
teroriºti ºi, dacã nu ne retrãgeam rapid, am
fi fost ºi noi, poate, uciºi.
La Mineriada din 13-15 iunie 1990 eram
în Italia, pentru încheierea unui Acord cu
Universitatea din Florenþa dar m-au cãutat
dupã nume, funcþie ºi fotografie pentru a fi
pedepsit din cauza rolului pe care l-am avut
în Piaþa Universitãþii. Mai târziu am aflat cã
eram trecut printre cei care trebuiau sã fie
arestaþi, dupã revenirea în þarã, pentru
organizarea unei lovituri de stat.
În timpul Preºedinþiei am aflat despre
câteva tentative de atentate împotriva mea,
în România ºi în Bulgaria. N-am vorbit des-
pre ele fiindcã atunci nu era momentul ºi nu
e cazul nici acum.
Dupã ce mi-am terminat mandatul de
preºedinte al României, fiind ales preºedin-
tele Academiei de Diplomaþie Culturalã din
Berlin, m-am deplasat în multe zone mar-
cate de terorism, dar pericolul pândea chiar
la Berlin. În ziua plecãrii spre Bucureºti, am
fost la târgul de Crãciun. Ajuns la aeroport,
am primit un telefon de la consiliera Alina
Stan, care vãzuse la televizor atentatul,
produs exact în locul în care fusesem cu o
98
orã ºi jumãtate înainte.
Sã scapi la limitã din atâtea pericole
înseamnã cã eºti beneficiarul unei Pronii
Cereºti, dar cred cã mai important este
cum trãieºti, nu cât trãieºti. Alegerile în
momentele de rãscruce ale vieþii tale
depind foarte mult de oamenii pe care ai
avut ºansa sã-i cunoºti ºi care te-au ajutat
sã faci alegerea corectã. Este o ºansã pe
care eu am avut-o ºi vreau sã mã folosesc
de întâlnirea noastrã pentru a le aduce un
omagiu public.
Am avut la început de viaþã ºansa
extraordinarã sã fiu botezat în Mãnãstirea
Noul Neamþ din Basarabia, un simbol al
creºtinãtãþii ortodoxe. Naºul meu de botez
a fost Constantin Tomescu2, decanul Facul-
tãþii de Teologie Ortodoxã din Chiºinãu, una
din figurile exemplare ale istoriei moderne a
României, un teolog cu o culturã vastã,
care a trãit în spiritul moralei creºtine ºi al
patriotismului luminat. În timpul regimului
comunist a fost de mai multe ori arestat
pentru cã fusese Secretarul pentru Culte în
guvernul Goga-Cuza3 ºi apoi pentru cã scri-
sese o poezie despre Basarabia. Când fiul
fostului sãu ºofer mi-a adus dosarul lui de
la CNSAS, am vãzut cum, sub torturã, le
vorbea celor care îl anchetau despre
credinþã ºi onoare.
Am fost botezat de preoþii Valeriu
Popovici ºi Vasile Þepordei. Preotul Þe-
pordei a fost predat de guvernul comunist
român, la cererea Uniunii Sovietice, ºi
deportat în Siberia. Când Hruºciov a elibe-
rat deþinuþii politici din perioada stalinistã, a
revenit în România unde a mai fost arestat
încã o datã, de Securitatea româneascã. A
trãit peste 90 de ani ºi mã vizita frecvent la
Cotroceni. Am beneficiat de sfaturile lui,
aºa cum permanent, în perioadele dintre
închisori, am beneficiat de educaþia pe care
Foto: John Boesian
mi-a dat-o profesorul Constantin Tomescu,
mai întâi când venea la noi acasã, la
Piteºti, apoi când îl vizitam în modestul lui
apartament de pe Calea Griviþei, în timpul
facultãþii.
La Brãdetu, unde ne-am mutat când
aveam cinci ani, am avut ºansa sã-l întâl-
nesc pe preotul Victor Popescu4. Era un om
al credinþei, care a fost ºi el arestat pentru
relaþia cu rezistenþa din Fãgãraº. N-a trãdat
niciodatã, ca ºi Elisabeta Rizea5. Când am
fost la casa ei din Nucºoara, mi-a arãtat
lampa din tavan de care au þinut-o agãþatã
de pãr pânã i-a cãzut tot scalpul, pentru a-i
denunþa pe partizani, dar n-a scos un
cuvânt. Nu pot uita cum în campania
prezidenþialã din ’92 de la Piteºti – pe
atunci dominat de foºti comuniºti – a stat
ore întregi la tribunã lângã mine, ca sã mã
încurajeze.
Aceºti oameni puternici din generaþia
celor nãscuþi înainte de al Doilea Rãzboi
Mondial au fost pentru mine repere morale
de-a lungul vieþii. Datorez la fel de mult
celor din generaþia mea, care pot fi, la rân-
dul lor, repere pentru cei mai tineri ca noi.
Dintre colegii mei de liceu îl evoc pe colegul
de bancã Dumitru Constantin Dulcan. V-am
vorbit despre diferenþa dintre noi. Aveam
toþi probleme cu mâncarea, cu frigul, dar
totuºi eu stãteam într-o camerã în care era
o bibliotecã, bunica mea îmi cânta la pian.
El [Dumitru Constantin Dulcan - n. red.] stã-
tea la cãmin, în condiþii mult mai proaste.
Meritele lui sunt de zeci de ori mai mari
decât ale mele, pentru cã la el dorinþa pen-
tru culturã, pasiunea pentru ºtiinþã l-au
fãcut sã-ºi valorifice talentul, ceea ce îmi dã
speranþa cã poporul român va produce
mereu oameni de valoare.
99
 Am avut ºi ºansa unor colegi excep-
þionali în facultate. La Drept, am dat un exa-
men foarte greu. Am fost 1.750 de can-
didaþi pe 100 de locuri. Mai târziu am aflat
cã erau doar 60, pentru cã 40 intraserã pe
bazã de dosar. Am avut colegi care s-au
remarcat apoi în toate domeniile. Este
minunat sã trãieºti într-un mediu de
competiþie, între oameni care sã te stimule-
ze ºi care sã te facã mereu sã-þi doreºti mai
mult. Este ceea ce mi s-a întâmplat ºi la Fa-
cultatea de Geologie, atât ca student cât ºi
la Catedra de Mineralogie, unde am lucrat
permanent în aceastã emulaþie ºtiinþificã,
datoritã colegilor mei. Dar s-a adãugat
ceva: relaþia de prietenie. Fiecare s-a bucu-
rat de succesul celuilalt, fiecare îl ajuta pe
celãlalt. Am fost patru prieteni apropiaþi. Nu
pot uita generozitatea profesorului Ghiþã
Popescu, loialitatea profesorului Nicolae
Anastasiu, care este ca un frate pentru
mine ºi, din pãcate, l-am pierdut recent pe
profesorul Marin ªeclãman, care pãrea un
înger rãtãcit pe pãmânt. Eram diferiþi ºi fie-
care a fost mai bun decât mine într-un
domeniu. De la fiecare am învãþat câte
ceva, în profesie ºi în viaþã.
La Rectoratul Universitãþii din Bucureºti
am avut ºansa unei echipe excepþionale.
Niciodatã unul dintre noi, cum spunea
preºedintele Academiei6 (râde n. red.) nu
„l-a lucrat” pe celãlalt ºi am rãmas prieteni
pe viaþã. Aº vrea ca fiecare dintre dumnea-
voastrã sã cunoaºteþi acest sentiment
minunat, ca dupã 24 de ani de la încheie-
rea unui mandat sã-þi aminteºti cum fiecare
l-a sprijinit pe celãlalt în momentele dificile.
ªi nu au fost puþine, pentru cã atunci
Universitatea din Bucureºti era promotoa-
rea reformei învãþãmântului superior ºi pio-
nul de rezistenþã în faþa reinstaurãrii unui
regim neocomunist.
100
La fel a fost ºi la Preºedinþia României.
Nu am considerat niciodatã, în instituþiile pe
care le-am condus, cã am avut subordonaþi
sau angajaþi. I-am considerat pe toþi colegi.
Colegi care s-au dovedit a fi ºi prieteni pânã
la urmã. Este ceea ce ºi astãzi încerc sã
fac la noul Institut de Studii Avansate pen-
tru Cultura ºi Civilizaþia Levantului, pe care
îl conduc. Pentru cã cercetarea are nevoie
de mai mult decât de strãduinþa individualã
pentru performanþã în ºtiinþã. Are nevoie de
pasiune, dar ºi de o ambianþã care sã te
facã sã fii fericit cã te afli într-un loc în care
cei din jurul tãu sunt devotaþi studiului, la fel
ca tine.
V-am vorbit despre oamenii care m-au
format ºi despre cei care mi-au fost alãturi
în diferite momente ale vieþii. Celor care
m-au educat le datorez cultul valorilor, celor
care mi-au fost alãturi – respectul valorilor.
Valorile perene ale umanitãþii nu sunt niºte
abstracþiuni care cãlãtoresc singure prin
lume. Ele au supravieþuit de-a lungul seco-
lelor ºi mileniilor prin oamenii care le-au
urmat ºi în care s-au întrupat. Dacã ar tre-
bui sã le pun într-o ordine anume, pentru
mine pe primul loc a fost credinþa ºi în mod
specific credinþa în Dumnezeu. Dacã crezi
în Dumnezeu, atunci crezi ºi în adevãr,
care te face liber ºi crezi ºi în dreptate, care
chiar dacã nu þi-e dat sã o trãieºti în timpul
tãu, tot va izbândi cândva. Aceastã credinþã
nestrãmutatã îþi dã puteri nebãnuite.
Am avut ºansa sã primesc lecþia
credinþei de la oameni care au trecut prin
încercãrile iadului comunist ºi care au
rezistat datoritã credinþei în Dumnezeu. Aº
vrea sã-l amintesc în primul rând pe fostul
meu duhovnic Arsenie Papacioc7, care mi-
a fost un sfãtuitor preþios ºi pe Sorin
Bottez8, un colaborator ºi prieten apropiat.
Sorin Bottez a fãcut faþã experimentului de
la Piteºti9, mutat la Aiud ºi perfecþionat dia-
bolic în aºa fel ca sã nu te omoare, cum se
întâmplase la Piteºti, ci sã fii torturat pânã
când cedezi ºi accepþi sã-i torturezi tu pe
ceilalþi. Sorin Bottez a fost unul din cei patru
care au rezistat ºi l-am întrebat: Cum?.
Mi-a rãspuns cã se ruga pânã îºi pierdea
cunoºtinþa, când îºi revenea reluau tortura
ºi continua sã se roage pânã leºina.
Miracolul credinþei te poate recupera ºi
când RÃUL te-a doborât. Am învãþat
aceastã lecþie de la pãrintele Calciu10.
Arestat ºi torturat la închisoarea din Piteºti,
Calciu Dumitreasa a cedat, a devenit
torþionar ºi a torturat la rândul lui colegi,
dupã care a avut revelaþia credinþei. Am
avut ocazia sã-l cunosc în anii dictaturii
ceauºiste prin colegul meu Sorin Moises-
cu11, care era nepotul Patriarhului12. L-am
reîntâlnit apoi pe pãrintele Calciu de mai
multe ori, în anii ’90, în America ºi m-a invi-
tat în modestul lui apartament de lângã
mica bisericã pe care o construise pentru
cei din exilul românesc, dupã care ne-am
revãzut la Cotroceni. În 2006, am fost sunat
într-o noapte, dupã ora 2, de Antonie Po-
pescu, fost preºedinte al Ligii Studenþilor,
care mi-a spus: Pãrintele Calciu este la spi-
tal, are un cancer terminal. La ora 5 va
pleca la aeroport. Poate vã duceþi sã staþi
cu el. Am luat maºina ºi m-am dus la
Spitalul Militar. Medicul de gardã ne-a lãsat
singuri preþ de douã ore. Privirea seninã ºi
vorba liniºtitã îl fãcea aievea unui mucenic
de peste veacuri. Când am plecat, medicul
de gardã, care mã aºtepta la uºã, mi-a
spus: Medical nu existã nicio explicaþie
pentru modul în care face faþã durerii. A
ajuns în America ºi peste câteva zile a ple-
cat la Dumnezeu. Înainte sã moarã s-a
rugat la biserica pe care o fondase la
Washington ºi a lãsat prin testament sã fie
înmormântat în þarã, la Mãnãstirea Petru
Vodã din judeþul Neamþ.
Aceºti oameni, care ºi-au trãit viaþa sub
semnul credinþei, sunt partea frumoasã a
poporului nostru. Dar ca sã poþi sã-þi
pãstrezi credinþa în Dumnezeu ºi în valorile
umanitãþii e nevoie, în momentele grele ale
vieþii, de curaj. Din experienþa mea de
preºedinte, mi-am dat seama cã Churchill
avea dreptate când a spus cã pentru un
bun ºef de stat calitãþile intelectuale sau
politice nu sunt suficiente, trebuie sã ai ºi
curaj. Pentru mine a fost o ºansã sã pri-
mesc lecþia curajului foarte devreme. În
copilãrie, în casa noastrã de la Piteºti
veneau ofiþerii care se întorceau de pe
front. Veneau de acolo unde se murea în
fiecare zi. Nu ar trebui sã uitãm niciodatã
generaþia tinerilor sublocotenenþi TR-iºti
care au fost trimiºi sã lupte în prima linie, în
al Doilea Rãzboi Mondial. Puþini au
supravieþuit, precum învãþãtorul Isãrescu,
tatãl guvernatorului BNR, dar cei mai mulþi
dintre cei din acea generaþie au fost uciºi în
rãzboi. România a pierdut sute de mii de oa-
meni educaþi ºi entuziaºti. Am putut sã vãd
aceastã lecþie a curajului la partizanii din
munþii Fãgãraºului, am vãzut-o la deþinuþii
politici pe care am avut onoarea sã-i
cunosc, am vãzut-o mai departe în zilele
Revoluþiei. Sunt bucuros cã în aceastã salã
se aflã Dumitru Dincã. Fiul meu a fost lângã
el, lângã Adrian Dumitrescu ºi lângã Puiu
Aferãriþei în 21 Decembrie 1989, pânã cu
un sfert de orã înainte ca tancurile sã
spargã baricada de la Intercontinental ºi sã
tragã, omorând zeci de oameni. Ei au
rãmas. S-a demonstrat, încã o datã, cã
soarta multor oameni depinde de foarte
puþini oameni, care în momentele de cum-
pãnã a istoriei au curajul sã îºi riºte liberta-
tea ºi viaþa pentru niºte idealuri, marcând
101
 destinul popoarelor lor. Aceºti oameni au
existat ºi câþiva sunt printre noi.
Datorez foarte mult ºtiinþei, care m-a
ajutat sã-mi construiesc cariera academicã.
Vãd aici mulþi savanþi, oameni care s-au
dedicat ºtiinþei ºi cu care m-am intersectat
de-a lungul vieþii sau a cãror operã ºtiin-
þificã m-a inspirat. Cercetarea ºtiinþificã nu
este o cale uºoarã. Încheiam cursul de
Mineralogie spunându-le studenþilor: ªtiinþa
nu ne-a promis nici bunãstarea, nici ferici-
rea. ªtiinþa ne-a promis numai adevãrul.
Dar dacã urmezi cu devotament aceastã
cale s-ar putea sã câºtigi ºi fericirea. Acum,
când se încearcã supunerea ºtiinþei corec-
titudinii politice, trebuie sã nu uitãm cã pen-
tru ºtiinþã nu existã alt criteriu decât
adevãrul ºi avem responsabilitatea sã ni-l
asumãm fãrã compromisuri.
Datorez mult culturii. Îi salut pe toþi priete-
nii mei scriitori, pictori, muzicieni, actori dintre
care mulþi sunt azi aici. Am avut ºansa sã
cresc din copilãrie într-un mediu distins, dar
mulþi dintre cei pe care îi cunosc ºi-au desco-
perit vocaþia proprie pe parcurs. Literatura,
arta, muzica, te fac mai bogat, îþi înfrumuse-
þeazã viaþa ºi îþi dau posibilitatea sã înfru-
museþezi ºi viaþa celor din jurul tãu. Le dato-
rez mult celor cu care am strãbãtut acest tra-
seu cultural, care mi-a îmbogãþit viaþa.
Existã momente rare în viaþã, când des-
tinul personal se intersecteazã cu destinul
naþional. Atunci când un numãr mare de
oameni, în momentul unei schimbãri istori-
ce, îþi încredinþeazã idealurile ºi speranþele
lor, destinul se transformã în misiune.
În 1992, când am fost ales candidatul
prezidenþial al Convenþiei Democrate, o
uniune a partidelor istorice ºi a celor ecolo-
giste, a partidului monarhist, a Alianþei
Civice, Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici
102
din România, Asociaþiei 21 Decembrie, a
revoluþionarilor din 1989, m-am gãsit într-o
astfel de situaþie, în care îndeplinirea aces-
tei misiuni este mai importantã decât carie-
ra ºi chiar viaþa ta.
Am ales ca repere politice ºi morale
douã mari personalitãþi: Corneliu Coposu13
ºi regele Mihai I al României. De la Cor-
neliu Coposu, care m-a investit cu încrede-
rea sa, am învãþat cã „scopul nu scuzã mij-
loacele”, pentru cã dacã foloseºti mijloace
incorecte, mai devreme sau mai târziu sco-
pul va fi compromis ºi cã succesul proiectu-
lui în care te-ai angajat este mai important
decât succesul personal. O altã personali-
tate care a influenþat puternic viaþa mea ºi
cãreia doresc acum sã-i mulþumesc public
a fost Majestatea Sa Regele Mihai. Mulþi
privesc viaþa unui ºef de stat asociatã unui
interval mai mare sau mai mic în care a
deþinut puterea. Regele Mihai ne-a demon-
strat cã a fi ºef de stat înseamnã sã-þi ser-
veºti þara toatã viaþa, cu funcþie sau fãrã
funcþie. Nu a fost singurul rege din þãrile
comuniste care a fost alungat sau exilat,
dar a fost unul dintre puþinii care ºi-au trãit
viaþa într-o asemenea demnitate, încât a
rãmas nu numai un model politic, ci ºi un
model moral, ceea ce este infinit mai greu.
Nu pot sã nu amintesc ºi de latura sa uma-
nã. M-a primit la Versoix în vara anului
1991, în ziua puciului de la Moscova14. Îmi
amintesc cã Regina Ana, împreunã cu
Alteþa Sa Margareta, erau în living ºi urmã-
reau ºtirile la BBC. Timp de peste o orã, cât
am stat de vorbã cu Majestatea Sa în bi-
bliotecã, am putut sã-mi dau seama de înþe-
lepciunea cu care privea evenimentele mai
vechi sau mai recente. Dupã ce mi-a oferit o
carte de memorii cu dedicaþie, m-a condus
pânã la poartã, aºa cum þãranii români îºi
 conduc oaspeþii la plecare. Aceastã asocie-
re între mãreþie ºi simplitate ar trebui sã
inspire comportamentul celor cãrora le
place sã se intituleze pompos ºef de stat.
Foto: John Boesian
Marius Oprea, Petru Lucinschi, Cãlin Popescu Tãriceanu, Emil Constantinescu, Andrei Dimitriu, Remus Pricopie
În încheiere aº vrea sã mulþumesc fami-
liei mele. Cei care se dedicã ºtiinþei, ca o
pasiune totalã a vieþii, sacrificã timpul lor
dar rup ºi din timpul familiei. Mulþumesc
familiei cã a acceptat aceastã diminuare a
timpului dedicat lor. ªi mai ales pentru cã au
acceptat exigenþele impuse unui ºef de
stat. Familia te poate compromite ºi le mul-
þumesc pentru cã niciodatã nu a existat cea
mai micã nuanþã de ilegalitate sau imo-
ralitate în care sã fiu implicat. Þine tot de
destin, pentru cã nu îþi alegi familia, dar ºi
de acceptarea acestei exigenþe.
La final, pentru cã am vorbit mult de
destin, acum, la vârsta de 80 de ani, când
intru cu acte în regulã în rândul longevivilor,
vreau sã mulþumesc unei categorii speciale
de oameni. Durata vieþii depinde, cum spu-
neam la început, de voinþa lui Dumnezeu,
dar mai existã slujitorii unei profesii unice
care îþi pot salva sau ameliora viaþa – chi-
rurgii, medicii de diferite specialitãþi, care în
momente de cumpãnã pot sã-þi ofere un
supliment de viaþã. Eu l-am primit. Dacã
profesorul Bruckner nu mi-ar fi pus un diag-
nostic corect ºi profesorul Nicolae Constan-
tinescu – prietenul meu care, din pãcate,
nu e aici – nu ar fi hotãrât cã trebuie sã fiu
imediat operat în cazul unei peritonite, nu
mai eram aici. Îi datorez sãnãtatea profeso-
103
 rului Irinel Popescu, dupã o lungã operaþie
ºi apoi mai tinerilor chirurgi Boru ºi Cons-
tantinica. Viaþa de geolog este periculoasã.
Mi-am fracturat mâna, în tinereþe, în Fãgã-
raº ºi grav piciorul în Munþii Anzi, în anul
2001 ºi de fiecare datã chirurgi excepþionali
m-au reparat ºi, dupã cum vedeþi, încã mã
miºc destul de bine (râde - n. red.).
Am evocat acest supliment de viaþã pe
care medicii þi-l pot da, la un Congres de
longevitate, care a avut loc recent în
Parlamentul României, adãugând menþiu-
nea cã medicii din domeniul longevitãþii
sunt cei care te pot ajuta sã trãieºti demn
acest supliment de viaþã. Le mulþumesc
doamnei profesor Luiza Spiru ºi colectivului
pe care îl conduce, care au avut grijã de
mama mea, de sora mea, ºi probabil, de
acum înainte, ºi de mine.
Aº vrea sã închei într-o notã optimistã.
Vãzându-l pe maestrul Dan Grigore, mi-am
amintit cã tot aici, la Ateneu, a avut loc a
Note
*
Textul corectat ºi completat al discursului susþinut
în cadrul evenimentului omagial desfãºurat la
Ateneul Român în 20 noiembrie 2019. Înregistrarea
evenimentului este disponibilã on line la adresa
https://www.dcnews.ro/lansarea-volumului-emil-con-
stantinescu-80-om-de-stiinta-om-de-stat-marturii-
video_712174.html (accesat la 9.01.2020) (n. red.).
1
Localitate în judeþul Argeº (n. red.).
2
Constantin N. Tomescu (1890-1983), a fost
reþinut în 1948 ºi achitat în februarie 1950. Rearestat
la 7 mai 1950, a trecut pe la Direcþia Regionalã Sibiu
a Securitãþii Poporului ºi apoi transferat la închisoa-
rea din Sighet. Internat administrativ la 1 august
1951 pentru 24 luni, pedeapsã majoratã ulterior cu
60 luni. A fost eliberat la 5 iulie 1955. Rearestat la 25
august 1958 ºi condamnat la 20 ani muncã silnicã. A
executat pedeapsa în închisorile Suceava, Jilava.
104
90-a aniversare a marii pianiste Cella Dela-
vrancea15. La sfârºitul concertului, Cella
Delavrancea a spus: Mã serbaþi acum la 90
de ani. Vã promit ºi vã invit la aniversarea
de 100 de ani. Cella Delavrancea s-a þinut
de cuvânt ºi la 100 de ani era din nou pe
scenã. A încheiat recitalul cu cuvintele: Nu
ºtiu dacã am putut sã vorbesc prin pianul
meu ca sã vã mãrturisesc toatã simpatia
care v-o port. Pianul la care bunica îmi cânta
în copilãrie Chopin ºi Mozart s-a pierdut în
timp, mi-a rãmas vocea. Nu ºtiu dacã prin
vocea mea am putut sã vã transmit în
aceastã searã toatã dragostea pe care v-o
port – celor care sunteþi aici, celor care nu au
putut sã fie aici, dar care mi-au trimis mesa-
jele lor – precum ºi recunoºtinþa mea profun-
dã pentru cei care nu mai sunt, dar cãrora le
datorez tot ceea ce sunt.
A fost eliberat la 11 aprilie 1964. Sînziana Ionescu,
„Istoria neºtiutã a lui Constantin Tomescu, demnitar
interbelic trimis dupã Marea Unire în Basarabia”, în
Adevãrul, 3 noiembrie 1918, disponibil online la
https://adevarul.ro/locale/constanta/foto-istoria-
nestiuta-constantin-tomescu-demnitar-interbelic-
trimis-marea-unire-basarabia-1_5bdc38d3df52022
f7519a214/index.html (accesat la 9.01.2020); Geor-
ge Enache, „Constantin Tomescu ºi dorul de Ba-
sarabia”, în Lumina, disponibil online la http://ziarul-
lumina.ro/constantin-tomescu-si-dorul-de-basarabia-
10982.html (accesat la 10 ianuarie 2020); Adrian
Nicolae Petcu, „Preoþi basarabeni ºi bucovineni în
atenþia Securitãþii”, în Caietele CNSAS, anul II, nr.
1(3)/2009, Editura CNSAS, Bucureºti, 2010, pp. 164-
165; fiºele matricole penale din Arhiva Administraþiei
Naþionale a Penitenciarelor (AANP); informaþii primite
de la Andrea Dobeº, cãreia îi mulþumim (n. red.).
 3
Guvernul Goga-Cuza a funcþionat între 29
decembrie 1937 – 10 februarie 1938 (n. red.).
4
Victor Popescu, nãscut la 8 martie 1904 în
Brãduleþ, Argeº. Preot. A fost arestat la 21 aprilie
1959 ºi condamnat la 8 ani închisoare corecþionalã.
A executat pedeapsa în închisorile Piteºti, Jilava, Ga-
laþi, Botoºani. A fost eliberat la 17 aprilie 1964. Infor-
maþii din fiºele matricole penale din AANP (n. red.).
5
Elisabeta Rizea (1912-2003). A fost arestatã la
20 noiembrie 1950 ºi condamnatã la 6 ani închisoare
corecþionalã. A executat pedeapsa în închisorile
Jilava, Mislea. A fost eliberatã la 6 iunie 1956.
Rearestatã la 22 iunie 1959 ºi condamnatã la 25 de
ani muncã silnicã. A executat pedeapsa în închisorile
Piteºti, Jilava, Miercurea Ciuc, Arad. A fost eliberatã
la 29 iulie 1964. Informaþii din fiºele matricole penale
din AANP (n. red.).
6
Se referã la o afirmaþie fãcutã anterior de Ioan
Aurel Pop, preºedintele Academiei Române, în dis-
cursul sãu (n. red.).
7
Arsenie (Anghel) Papacioc (1914-2011). Pânã în
1947 a fost arestat ºi condamnat de trei ori pentru
apartenenþã la Miºcarea Legionarã. În ianuarie 1947
a devenit monah la mãnãstirea Cozia. În 13/14 iunie
1958 a fost arestat de la mãnãstirea Slatina ºi con-
damnat la 20 de ani muncã silnicã. A executat
pedeapsa în închisorile Braºov, Aiud, Jilava. A fost
eliberat la 1 august 1964. Din anul 1976 a fost duhov-
nicul Mãnãstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol.
George Enache, „Trecerea prin veac a pãrintelui Ar-
senie Papacioc”, în Rost, anul III, nr. 28, iunie 2005,
pp. 10-13; fiºa matricolã penalã din AANP (n. red.).
8
Sorin Bottez (1930-2009). A fost arestat la 8 fe-
bruarie 1949 ºi condamnat la 20 de ani muncã sil-
nicã. A executat pedeapsa în închisorile Galaþi, Ora-
dea, Aiud, Nistru, Lugoj, Jilava, Galaþi, Botoºani,
Periprava. A fost eliberat la 11 noiembrie 1963. Infor-
maþii din fiºele matricole penale din AANP (n. red.).
9
Este vorba de procesul de reeducare desfãºurat
la Piteºti între 1949-1952 ºi ulterior ºi în alte închisori
din sistemul carceral comunist (n. red.).
10
Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006). A
fost arestat ca student în anul II la Facultatea de
Medicinã din Bucureºti la 22 mai 1948 ºi condamnat
la 8 ani temniþã grea. A executat pedeapsa în închi-
sorile Piteºti, Gherla, Jilava, Aiud. Dupã ce a fost tor-
turat a acceptat sã colaboreze cu echipele de agre-
sori din Gherla, rolul sãu fiind de a strânge informaþii
de la victime. În 1957 a fost implicat în procesul
„Negulescu Valeriu ºi alþii”, moment în care a acuzat
autoritãþile comuniste de înscenarea întregii acþiuni.
A primit o nouã condamnare de 15 ani, care s-a con-
topit cu prima. A fost eliberat la 18 mai 1963 cu domi-
ciliu obligatoriu la Viiºoara, Teleorman. Dupã elibera-
re a absolvit Facultãþile de Filologie ºi Teologie
Ortodoxã. A predat la Seminarul Ortodox din
Bucureºti. În 1978 s-a împotrivit public regimului ºi
demolãrii bisericilor din Bucureºti. A fost rearestat la
10 martie 1979 ºi condamnat la 10 ani închisoare,
sub pretextul participãrii la înfiinþarea Sindicatului
Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR). A
executat pedeapsa la Bucureºti ºi Aiud, ºi s-a încer-
cat fãrã succes exterminarea lui. A fost eliberat la 21
august 1984 în urma presiunilor externe, iar la scurtã
vreme a plecat în SUA. Alin Mureºan, Piteºti. Cronica
unei sinucideri asistate, Editura Polirom, Iaºi, 2007,
pp. 117-118; ACNSAS, fond Informativ, dosar nr.
155109, vol. 1-24, passim (n. red.).
11
Sorin Moisescu (1939-2000), ºef al Departa-
mentului juridic al Preºedinþiei României (1997), pro-
curor general al României (1997-1998), preºedinte al
Curþii Supreme de Justiþie (1998-2000) (n. red.).
12
Iustin Moisescu (1910-1986), Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române între 1977-1986 (n. red.).
13
Corneliu Coposu (1914-1995). Avocat, publicist,
om politic. A fost arestat la 14 iulie 1947 ºi condam-
nat la 15 ani detenþie grea. A executat pedeapsa în
închisorile Bragadiru, Popeºti Leordeni, Rahova,
Vãcãreºti, Gherla, Râmnicu Sãrat. A fost eliberat la 9
iulie 1962 cu domiciliu obligatoriu la Rubla. Lider al
Partidului Naþional þãrãnesc - Creºtin Democrat ºi
preºedinte al acestuia (1989-1995). Informaþii din
fiºele matricole penale din AANP (n. red.).
14
Tentativa de loviturã de stat ºi de înlãturare de la
putere a lui Mihail Gorbaciov a avut loc la 21 august
1991 (n. red.).
15
Maria Cella Delavrancea-Lahovary (1887-1991),
pianistã, scriitoare ºi profesoarã de pian (n. red.).
105
 MIRCEA CARP
„Bine faci, bine gãseºti!”
Pentru bunul meu prieten ºi coleg de la
Mânãstirea Dealu Mihai Gheorghe Anto-
nescu (Miºu) ºi pentru mine seara zilei de
23 august 1944 însemna sã ne pregãtim
pentru ceaiul dansant (party-ul de azi) la
care eram invitaþi. În ultimele douã sãptã-
mâni lucrasem intens la organizarea pe
hârtie dar ºi practic, pe teren, a unui
detaºament blindat special, dupã model
adus de instructorii germani ºi aveam
nevoie de relaxare. Ne-ar fi fãcut bine sã
ieºim puþin din monotonia cazonã.
Numai cã, dupã cum se ºtie „socoteala
de acasã nu se potriveºte cu cea din târg”
ne-am trezit amândoi în acea zi, la uºa
apartamentului în care locuiam în Târ-
goviºte, cu ºoferul colonelului Popescu,
comandantul regimentului, care ne-a infor-
mat cã domnul comandant dorea sã ne
întoarcem urgent la cantonamentul de la
Dragomireºti, de lângã Targoviºte, unde
fusese dizlocatã unitatea noastrã, pentru
cã mai era ceva de lucru. Dupã cum se ºtie
în armatã „ordinul nu se discutã ci se exce-
cutã”, aºa cã am plecat imediat într-acolo.
Colonelul Popescu, militar 100%, pentru
noi cei mai tineri, însã, era ca ºi un „tãtuc”
– ne-a promis cã dupã terminarea lucrului
la Dragomireºti ne va trimite cu maºina lui
la petrecerea la care eram invitaþi ºi astep-
taþi. Apoi, colonelul Popescu ne-a luat în
buncãr-ul de comandã unde ne-a spus ca
106
în seara aceea Majestatea Sa Regele
Mihai se va adresa naþiunii la radio, cu un
discurs important. Dupã aceea ne-a lãsat
sã ne ducem pe platou sã fumãm o þigarã
ºi sã aºteptãm momentul discursului. Între
timp soseau alþi ºi alþi camarazi. În fine, a
sosit ºi marele moment: 23 august, orele
22.12. Colonelul Popescu a deschis uºa
buncãr-ului, ne-a convocat pe toþi în jurul lui
ºi a dat radio-ul la maxim.
Regele a anunþat cã mareºalul Anto-
nescu a fost schimbat de la putere ºi cã el
a acceptat, ºi a anunþat alinierea României
cu trupele aliate ºi ruperea relaþiilor cu Axa.
Trupele germane aflate în þarã au primit
o limitã de timp de trei zile pânã la care sã
se retragã de pe teritoriul României. Cu
aceastã hotãrâre a Regelui la sfârºit, ne-
am retras, ceaiul dansant ºi relaxarea ne-
au dispãrut imediat din minte, eram acum
în aºteptarea noilor ordine pe care sã le pri-
mim de la comandantul corpului moto-
mecanizat de la Târgoviºte.
În zorii zilei de 24 August am fost che-
mat de un sergent, eu eram atunci aghio-
tantul sublocotenentului – care de luptã
(dupã modelul francez aºa erau denumite
tancurile) – iar acesta m-a informat cã o
unitate germanã – un camion – încearca sã
treacã spre Ploieºti. I-am raportat acest
lucru colonelului Popescu care m-a însãrci-
nat sã mã duc sã stau de vorbã cu coman-
dantul grupului german deoarece vorbeam
foarte bine limba germanã. La faþa locului
am constatat cã era vorba de unitatea
instructorilor germani pentru armament ºi
tacticã militarã, de la centrul nostru de in-
strucþie, cunoscut sub abrevierea germanã
DAK (Deutsche Ausbildung Komándo).
Mi-a ieºit în întâmpinare locotenentul
Bader care mi-a comunicat ca au ordin sã
pãrãseascã garnizoana romaneascã ºi sã
se deplaseze în zona Ploieºti. Acolo era
locul unde se adunau armatele germane
care se retrageau de la Prut. Locotenentul
Bader insista, totuºi, sã se deplaseze la
Ploieºti. I-am explicat cã nu are voie sã se
deplaseze în acea direcþie conform înþele-
gerii cu Regele Mihai prin care unitãþile ger-
mane din România de pe front sau nu, au
ordin sã se retragã spre vestul României ºi
de acolo sã pãrãseascã teritoriul þãrii. M-am Autorul, când abia devenise sublocotenent ºi avea 21 de
întors la colonelul Popescu ºi am cãzut de ani (fotografie din arhiva personala MC)
acord interzicând deplasarea acelei unitãþi
germane spre Ploieºti, dar fiind îndreptãþiþi De asemenea, am primit ordinul de
sã hotãrâm acest lucru pentru cã în timp de deplasare pe loc la Bucureºti, în zona aero-
trei zile germanii aveau dreptul sã se retra- portului Otopeni, aflat în bunã parte în
gã ºi fãrã sã provoace incidente cu armata mâna aviaþiei germane. Aºa cã am plecat
românã. Am ajuns la concluzia sã îndrep- imediat ºi târziu, spre lãsarea serii, am
tãm unitatea germanã spre destinaþia de ajuns acolo, iar la faþa locului am gãsit
vest a þãrii, având ºi cuvântul de onoare al Regimentul 9 infanterie din Constanþa,
maiorului Thiede, comandatul unitãþii ger- cãruia trebuia sã-i oferim sprijinul nostru.
mane, cã nu vor fi incidente. Unitatea ger- Dacã detaºamentul blindat a sosit la
manã s-a conformat hotãrârii, a acceptat timp, trenul de aprovizionare (alimente,
condiþiile ºi a fãcut stânga împrejur, îndrep- pasamente, etc) a întârziat. Am avut însã
tându-se spre vestul þãrii. noroc cu populaþia din jurul Otopeniului
În tot acest timp noi nu aveam informaþii cã care ne-a oferit din puþinele lor rezerve
în Capitalã au izbucnit lupte ºi cã trupele ger- ceea ce aveau în plus: lapte ºi pepeni verzi.
mane primiserã ordin sã atace Palatul Regal. Fãrã comentarii… la consecinþe.
Mai tarziu, cãtre orele 10 ale dimineþii, Dupã 3-4 zile de luptã, cu pierderi în
am primit ordin ad-hoc de la centrul de oameni ºi materiale, germanii au pãrãsit
instrucþie al carelor de luptã, de organizare terenul, s-au predat la locurile lor de rezis-
a unei unitãþi blindate de care de luptã ºi tenþã, care erau aeroportul Otopeni sau
tunuri de asalt. cazarma regimentului de geniu „Marele

107

Mircea Carp ºi Mihai Gheorghe Antonescu în 1944
(Fotografie din arhiva personalã MC)
Voievod Mihai”, aceasta din urmã devenitã
apoi ªcoala Securitãþii.
Noi am primit o nouã misiune, aceea de
a ne deplasa urgent pe ºoseaua Bucureºti-
Braºov, la comandamentul armatei a IV-a,
unde sub numele de detasamentul blindat
„Colonel Matei” am participat la luptele
pentru eliberarea Ardealului de Nord, încu-
nunate cu eliberarea ultimei bucãþi de
pãmânt românesc – Careii Mari, la 24
octombrie 1944 – act care a constituit darul
pe care armata românã l-a facut Regelui de
ziua acestuia.
La 6 Martie 1945 trimisul lui Stalin,
Andrei Vîºinski, cãlãul epurãrilor din Uniu-
nea Sovieticã, a sosit la Bucureºti, a bãtut
cu pumnul în biroul Regelui ºi a ameninþat
cã dacã nu este numit imediat un regim pro
comunist nu garanteazã independenþa Ro-
mâniei. Astfel, a fost preluat în chip tipic
„democratic” sovietic, de cãtre Petru Groza,
guvernul României postbelice.
În august 1945, 9.000 de ofiþeri români
care îºi fãcuserã datoria faþã de „Þarã,
Neam ºi Rege” au fost trecuþi în cadru dis-
108
ponibil, mai bine zis epuraþi. Dintre aceºtia
fãceam parte ºi eu. Dupã aceea am fost
arestat ºi mai târziu, în 1948, am reuºit sã
scap ºi sã iau drumul pribegiei, în strãinãta-
te, spre a mã alãtura celor care þineau
Occidentul la curent asupra situaþiei din
România ºi din þãrile predate la Yalta.
La începutul anului 1948, în ianuarie, în
plinã iarnã, dupã mai multe întâmplãri ºi
aventuri prin vestul României ºi Ungariei,
am ajuns în Austria, în zona englezã. M-am
prezentat imediat la un oficiu militar englez
care m-a îndrumat spre Centrul austriac de
refugiaþi, de fapt un lagãr pentru refugiaþi.
Într-adevãr era un lagãr, astfel cã m-am
hotãrât sã evadez aºa cã am fugit urcându-
mã în primul autobuz care a trecut pe
acolo, cu destinaþia Graz. La Graz am
ajuns din nou la un comandament englez,
unde am dat peste un ofiþer care pãrea
interesat de aventurile unui camarad
român, dar care pânã la urmã m-a trimis
pentru „o noapte – douã” la o închisoare,
aºa fiind regula – dupã spusele lui, „pânã la
rezolvarea cazului”. M-am supus, ce era sã
fac?! Într-adevãr, dupã douã zile am fost
eliberat, dar nu pentru a fi „liber”-at, ci pen-
tru a fi trimis mai departe la un birou austri-
ac pentru refugiaþi. Am fost condus cu o
maºina pânã la destinaþie ºi apoi preluat de
autoritãþile austriece. Nu mi-am pierdut spe-
ranþa, deºi, cu inima cât un purice, în sinea
mea îmi spuneam cã, în cele din urmã, am
eºuat înainte de a-mi atinge scopul…
Când am intrat în biroul austriac am
simþit cãldura plãcutã a unei sobe de tera-
cotã ºi am vãzut doi funcþionari în civil care
discutau la o þigarã. Un al treilea funcþionar
m-a luat la biroul sãu din aceeaºi camerã ºi
a început sã mã interogheze. Nu aveam
nimic de ascuns, aºa cã am început sã
povestesc viaþa mea de militar român. Am
vorbit despre rãzboi ºi despre centrul de
instrucþie al moto-mecanizatelor de la Târ-
goviºte-Dragomireºti. Între timp am simþit
cã cei doi civili de lângã sobã încetaserã sã
mai discute între ei ºi cã se apropiaserã de
locul în care eram interogat. Unul din ei a
fãcut semn colegului de la birou spunându-i
în limba germanã „de aici îl preiau eu”.
Dupã aceasta, îndreptându-se spre mine
m-a întrebat: Ai spus cã ai fost la Târ-
goviºte? La Dragomireºti? Când? În vara
lui 1944, am rãspuns eu. Ce centru de in-
strucþie era acolo? Tancuri, am rãspuns. Ce
iþi spune aceasta? ºi mi-a arãtat o hârtie pe
care era scris mare „DAK”. Deutsche
Ausbildug Komando, (Centru de pregãtire
german), am rãspus pe nerãsuflate. Cine
era comandant? Maiorul Thiede.
Atunci, el s-a îndreptat spre ceilalþi Autorul, la 91 de ani, veteran de rãzboi, în 2015 la Muzeul
camarazi austrieci ai sãi – eu am avut Militar Naþional din Bucureºti, lângã un tank T4 asemãna-
tor cu cele cu care a luptat la Bucureºti-Otopeni în 1944-
impresia cã era o persoanã pe care o mai 1945 (Foto: Sebastian Radu)
vãzusem, dar în tot cazul mã gândeam cã
era ºeful lor – ºi le-a spus: V-am povestit acolo unde vrei sã mergi. Iatã câþiva schi-
odatã cum grupul meu DAK a fost salvat de lingi. La zona de frontierã nu este nici un
consecinþele luptelor de la Ploieºti de cãtre control, te duci la garã, cumperi bilet, nici
militarii români. Aici, în faþa voastrã, se aflã acolo nu este nici un control ºi iei primul
unul dintre aceºtia ºi, a adãugat arãtând cu tren spre Salzburg!
mâna spre mine, acesta este sublocote- I-am mulþumit emoþionat ºi recunoscã-
nentul Mircea Carp! tor. Dar eu trebuie sã-þi fiu recunoscãtor! A
Dupã acest moment m-a luat cu el, am rostit maiorul austriac cu demnitate.
ieºit amândoi din birou ºi ne-am urcat într-un Mi-a dat mana, a întors maºina ºi a
jeep aflat în curtea clãdirii. Eram foarte nedu- fãcut cale întoarsã la Graz. Eu? Eu mi-am
merit de ce avea de gând sã facã cu mine… urmat calea spre libertate.
Ne-am îndreptat spre marginea ora- Azi, ca ºi atunci mã gândesc cu nostal-
ºului, apoi din ºosea am intrat într-o pãdure gie ºi emoþie la acele momente ºi îmi vin în
ºi de abia atunci a început sã vorbeascã ºi minte cuvintele noastre româneºti din
a început prin a-mi mulþumi pentru ce am bãtrâni: „bine faci, bine gãseºti”!
fãcut noi la Dragomireºti. Apoi am schimbat Sã auzim numai de bine!
pãreri despre una-alta, despre unii – alþii
din foºtii „actori” ai rãzboiului de atunci. La München, iulie 2019
un moment dat a oprit maºina ºi mi-a zis:
Ne aflãm la 5-6 km de zona americanã,

109
 MIHAI SORIN RÃDULESCU

O evocare:
Gina Rãdulescu
(1937-2014)
Mama ar fi trebuit sã devinã pianistã, dar n-a fost sã fie. Mihai Sorin Rãdulescu,
Era talentatã ºi muncitoare în acest domeniu ºi avusese nãscut în 1966 în Bucureºti.
Masterat (1991) ºi doctorat
mulþi ani profesoarã pe domniºoara Afrodita Tãnãsescu2, (1995) la Institut National des
cunoscutã profesoarã de pian în Bucureºtiul interbelic. Langues et Civilisations
Domniºoara Tãnãsescu – al cãrei nepot de frate, Dragoº Orientales (INALCO) din Paris.
Tãnãsescu, a fost ºi el profesor de pian la Conservatorul Cercetãtor la Institutul de Istorie
din Bucureºti ºi iniþiatorul studiilor de muzicologie despre „N. Iorga“ (1991-1996) ºi apoi
cadru didactic la Facultatea de
Dinu Lipatti – locuia pe strada Grigore Alexandrescu, în
Istorie a Universitãþii din
apropiere de casa lui Petre P. Carp, astãzi sediul Bucureºti (din 2004 profesor).
Ambasadei Turciei. Eu însumi am fãcut în copilãrie de Membru ºi, din 1990, secretar
multe ori drumul de-acasã pânã la dumneaei, cãci ai mei (pentru genealogie) al Comisiei
au vrut sã învãþ ºi eu pianul ºi astfel m-au încredinþat ºi pe de Heraldicã, Genealogie
mine Domniºoarei Tãnãsescu. Mare diferenþã între mama ºi Sigilografie a Academiei
Române. Specialist în istoria ºi
ºi mine în aceastã privinþã. În sensul cã mama a fost o genealogia aristocraþiei ºi
pianistã prodigioasã, cu multã aplicaþie ºi har, pe când pen- burgheziei româneºti (sec. XVIII-
tru mine studiul pianului – pe care l-am practicat totuºi nu XX). Articole ºi studii publicate în
puþini ani de zile în copilãrie – nu a þinut de vocaþie. Ceea reviste din þarã ºi strãinãtate.
ce a fãcut ca la un moment dat, pe la 14 ani, sã abandonez Coautor la douã manuale ºcolare
ºi îngrijitor a trei volume.
cântatul la pian, dupã ce îl începusem înainte de a intra la Cãrþi de autor: Elita liberalã
ºcoalã. Am rãmas însã cu dragostea pentru muzicã ºi pen- româneascã 1866-1900 (1998),
tru istoria muzicii, insuflate în mare mãsurã ºi de mama ºi Genealogii (1999), Genealogia
de bunicul meu matern, profesorul de geografie ºi de româneascã. Istoric ºi bibliografie
muzicã Gheorghe Marineanu (1908-1977), absolvent al (2000), Memorie ºi strãmoºi
(2002), Cu gândul la lumea de
Conservatorului din Bucureºti. altãdatã (2005), În cãutarea unor
De ce nu ºi-a urmat mama vocaþia? De ce nu a devenit istorii uitate (2011), Genealogii
pianistã, deºi era atât de înzestratã pentru aceasta? În greco-române (2014),
casã s-a spus întotdeauna cã tatãl ei, bunicul meu matern, Francmasoneria românã în seco-
a sfãtuit-o sã studieze geofizica. Cunoscându-l pe profeso- lul XIX (2015), Din istoria familiei
Ghika. Contribuþii de istorie cultu-
rul universitar Liviu Constantinescu – cel care avea sã
ralã (2017).
devinã ºi membru al Academiei – bunicul, mama ºi savan-

110
tul geofizician au avut o conversaþie
lãmuritoare ºi de convingere înainte ca
mama sã intre la Secþia de Geofizicã a
Institutului de Petrol ºi Gaze. În urma acelei
întâlniri au luat hotãrârea definitivã ca
mama sã se „reorienteze” profesional –
spre o ºtiinþã exactã ºi neideologicã.
Probabil cã bunicul meu era conºtient de
dificultãþile ºi de concesiile pe care mama
ar fi trebuit sã le facã – dacã îmbrãþiºa pro-
fesiunea de pianistã – într-o þarã cu regim
comunist. Poate cã se gândea ºi la faptul
cã pianul presupunea o muncã istovitoare.
Pe de altã parte, dacã ar fi devenit pianistã,
mama ar fi devenit, probabil, cunoscutã. Sã
fi fost bunicul influenþat oare de cineva în
sfatul decisiv pe care i l-a dat mamei? Gloria Gina Domniþa Rãdulescu (nãscutã Marineanu)
Întrebarea rãmâne fãrã rãspuns. (1937 - 2014), ing. geofizician
Gloria Gina Domniþa Marineanu s-a
nãscut în Bucureºti, în 18 aprilie 1937. a doamnei Micaela Ghiþescu. Pe scurt, cei
Prenumele „Gloria” – mi s-a spus aceasta doi bunici ai mamei fuseserã – cel patern –
deseori în familie – provenea de la actriþa Gheorghe Marineanu (cu acelaºi nume ºi
americanã Gloria Swanson care era foarte prenume ca ºi fiul sãu), „poliþai” (cu studii
în vogã în epocã. Despre „Gina” bunica, superioare, de drept), dupã cum se spunea
mama mamei, mi-a spus cã era un derivat în limba românã a epocii, ºi – cel matern –
al prenumelui „Gheorghe”, al tatãlui ei, ºi cã Mihail Rãdulescu, magistrat, preºedinte de
de-aceea l-au ales. Iar „Domniþa” se explicã tribunal la Corabia, în fostul judeþ Roma-
prin sugestia unei vecine, tanti Lelia. Deºi naþi, astãzi judeþul Olt. Bunicii mei materni
explicaþiile acestea ar putea pãrea nevero- se stabiliserã în anii ’20 la Bucureºti, venind
simile ºi date pentru a ascunde realitatea – de la Corabia, aºa cã mama era bucureº-
de naturã genealogicã –, eu înclin sã cred teancã get-beget, deºi avea o bogatã as-
cã ele erau reale. cendenþã olteneascã. Dar nu numai boieri
Despre pãrinþii mamei, bunicii mei ma- olteni – printre care ºi Glogovenii ºi, prin
terni, profesorul Gheorghe Marineanu (de Kretzuleºti, pe Constantin Vodã Brânco-
fapt Mihail, nepot de fiu al altãdatã vestitu- veanu – avea printre strãmoºi, ci ºi aromâni
lui Dini Mihail de la Craiova, cel cu im- (Hagi – Gancea) ºi vienezi, dupã bunica sa
punãtorul palat din centrul capitalei Olte- paternã, Rozalia.
niei) ºi soþia sa, Dacia Sarmiza Marineanu Despre genealogia boiereascã a mamei
nãscutã Rãdulescu (de fapt Bengescu, din nu s-a vorbit însã în casã niciodatã. De ce,
vechii boieri Bengeºti, înrudiþi cu Basa- nu-mi este foarte clar nici acum. Sã fi fost
rabii), am avut prilejul sã scriu în revista din cauza regimului comunist, ca sã nu mã
Memoria, mulþumitã ospitalitãþii publicistice scap eu la ºcoalã sau, în general, în afara

111
 mediului familial? Sã fi fost din cauza
descendenþei naturale, nerecunoscute de
autorii paternitãþilor respective? Dar tre-
cuserã generaþii bune de la acele filiaþii
naturale, aºa cã ce rost mai aveau tabù-
urile? Oricum ar fi, mãrturisesc cã nici mie
nu-mi e prea uºor – nici astãzi – sã vorbesc
despre aceste genealogii boiereºti „din
flori”, nu în ultimul rând pentru cã cred cã,
în general, naºterea nu reprezintã nici un
defect nici un merit al individului sau al
antecesorilor sãi.
Revenind la biografia mamei, anii
copilãriei i-a petrecut sub privirea blândã ºi
binevoitoare a bunicii ei materne – cea care
m-a crescut ºi pe mine pânã în 1974 când
a încetat din viaþã, la vârsta de 92 de ani,
Zina Rãdulescu (nãscutã Mazilu). Soþie de
judecãtor de dinaintea Primului Rãzboi
Mondial ºi provenind dintr-o familie de ma-
zili olteni (de la Amãrãºti, fost jud. Ro-
manaþi, azi jud. Dolj)3, strãbunica mea avea
un puternic simþ al familiei ºi întreþinea
legãturi puternice cu multe figuri din socie-
tatea olteneascã de altãdatã. A fost o figurã
tutelarã a familiei – tata îi spunea, cam iro-
nic, deºi în fond în mod îndreptãþit, „coana
mare”. Strãbunica cred cã i-a insuflat
mamei sentimentul patriotic ºi ataºamentul
faþã de familie.
Mama avea multã afecþiune ºi pentru
cealaltã bunicã a ei, Rozalia, care, venitã
de la Viena în România cu mulþi ani înain-
tea Primului Rãzboi Mondial, se mãritase
cu un oltean. Au locuit la Corabia, la Câm-
pulung Moldovenesc ºi apoi la Câmpeni,
unde ºi-a trãit ultimii ani ai vieþii ºi unde
este înmormântatã. Pe bunica ei vienezã,
mama o botezase „Dolita”. Nu ºtiu de unde
provenea acest nume de alint ºi ar fi de
domeniul speculaþiilor nefondate sã cred cã
ar fi provenit de la cuvântul englezesc „doll”
112
sau, mai rãu, de la Ioana Dolete, soþia
prinþului Nicolae, fratele regelui Carol al II-
lea. Limba englezã nu era deloc la modã pe
vremea aceea. Fie amintit în acest context
cã nu au existat, dupã ºtiinþa mea, contacte
directe între ai mei ºi familia regalã. Sin-
gura chestiune, totuºi relevantã, în aceastã
privinþã constã în faptul cã din perioada
interbelicã ºi pânã nu prea demult a locuit
într-o casã chiar de lângã noi – str. Le-
vãnþica nr. 30, noi locuind la nr. 32 – dom-
nul Udrea care lucrase chiar în paza
Palatului Regal.
Nãscutã în 18 aprilie 1937 la Bucureºti,
mama a mai apucat ceva din regimul pe
care istoriografia de dinainte de Decembrie
1989 îl numea „burghezo-moºieresc”. Am
simþit aceasta la ea de multe ori. Din ferici-
re, pãstrase multe idei ºi atitudini moºtenite
din lumea burghezã, liberã ºi neîmbâcsitã
de propaganda comunistã. Primele patru
clase le-a urmat la Notre Dame din
Bucureºti, instituþie aflatã pe B-dul Carol –
clãdirea mai existã ºi astãzi, fiind sediul
Facultãþii de Instalaþii a Institutului de
Construcþii – unde se preda în limba
francezã. Acolo a fost colegã, de pildã, cu
Gabriela Dãmãceanu, fiica foarte cunoscu-
tului general Dumitru Dãmãceanu – aghio-
tant regal ºi ºeful garnizoanei Bucureºtiului.
Pe d-na Dãmãceanu am reîntâlnit-o recent
la Institutul Francez din Bucureºti ºi ºi-a
reamintit cu plãcere de fosta ei colegã din
primii ani de ºcoalã.
Uneori, copilã fiind, mama mergea vara
la conacul rudelor sale materne de la
Vãdastra, în fostul judeþ Romanaþi, nu de-
parte de Corabia. A pãstrat toatã viaþa o
amintire plãcutã acestor sejururi de la
Vãdastra, unde cunoscuse un stil de viaþã
seniorial. Pentru mama, moºierii nu erau în
niciun caz niºte sperietori.
 Deºi poate cã ar fi trebuit, mama nu moº-
tenise nici o proprietate funciarã sau de altã
naturã. Doar casa pãrinteascã din strada
Levãnþica nr. 32 (fostã strada Reni – un
nume cu tâlc!) i-a fost lãsatã ca moºtenire de
cãtre bunica ei maternã, Zina Rãdulescu4.
Dupã primele patru clase de la Notre
Dame – unde se ataºase de o maicã pe
nume Mère Aldegonde – aceastã instituþie a
fost desfiinþatã de cãtre nou-instauratul
regim. Prima clasã de liceu – cum se spunea
pe-atunci, acum s-ar spune de gimnaziu – a
fãcut-o la Liceul „Matei Basarab”, dupã care
a trecut la Liceul „Iulia Hasdeu” (care pe-
atunci se numea ªcoala Medie nr. 15).
Prietenele ei bune din copilãrie erau
Puica Igiroºanu (ulterior Ana Maria
Methven), devenitã cântãreaþã de muzicã
uºoarã ºi Rodica Ionescu, amândouã Gloria Gina Domniþa Rãdulescu (nãscutã Marineanu)
locuind pe str. Levãnþica. Puica Igiroºanu publicatã.
era fiica comandorului de aviaþie Marius Mama, aºadar, a studiat Geofizica, în
Igiroºanu, frate cu regizorul Horia Igiroºanu cadrul Facultãþii de Geologie Tehnicã ce
ºi cu cântãreaþa de operã Pia Igy, mãritatã pe-atunci þinea de Institutul de Mine, trans-
cu un american ºi stabilitã în Statele Unite. format ulterior în Institutul de Petrol, Gaze
Poreclite „cele trei Graþii”, mama, Puica ºi ºi Geologie, din Bucureºti (Secþia de
Rodica erau prietene nedespãrþite. Prospecþiuni geofizice). A fost colegã de
Tot de pe aceeaºi stradã era ºi unul din- facultate cu tata, Florin Rãdulescu (n. 1
tre primele personaje masculine din viaþa aprilie 1939, la Bucureºti), cu care s-a cã-
mamii. El i-a fãcut curte mamii, nu ºtiu dacã sãtorit însã la sfârºitul studiilor universitare,
a existat ºi o reciprocitate a sentimentelor. pe 16 decembrie 1960. În timpul facultãþii
Ai mei au în bibliotecã romanul Eugénie învãþau deseori împreunã pentru examene,
Grandet de Balzac pe care i-l fãcuse cadou iar tata, pe-atunci blând ºi cuminte, era
curtezanul. Este vorba de viitorul arhitect dorit ca ginere de bunica mea maternã.
George (zis Gigi) Vãsâi, personaj aproape Bunicii mei îºi gãsiserã ºi afinitãþi interbeli-
legendar al istoriei subterane a bisericii ce cu tatãl lui, Anton Rãdulescu, inginer sil-
ortodoxe române. Participant la miºcarea vic cu doctoratul la München ºi fost profe-
„Rugul aprins”, dl. Vãsâi a fãcut închisoare sor – suplinitor – de silviculturã la Poli-
comunistã, nu prea cred cã s-a reeducat – tehnica bucureºteanã (pânã ce a fost
dupã câte am constatat eu când l-am înlãturat de noul regim).
cunoscut –, s-a cãsãtorit cu celebra Maicã ªi la tatãl meu existã foarte plauzibila
Veronica de la Vladimireºti ºi a lãsat o ipotezã a descendenþei sale naturale din
operã teosoficã ce probabil ar trebui omul politic conservator Grigore Canta-

113
 cuzino – unul dintre fiii cunoscutului Gheor-
ghe Grigore Cantacuzino (1837-1913), de
douã ori prim-ministru conservator –, pro-
prietarii castelului de la Zamora (Buºteni,
jud. Prahova). Vasile Rãdulescu, tatãl legal
al lui Anton Rãdulescu, fusese administra-
tor de pãdure la aceºti bogaþi Cantacuzini
care probabil fãcuserã uz de ceea ce în
evul mediu occidental se numea ius primae
noctis. ªi-au înnobilat oamenii de încrede-
re, dar din pãcate nu ºi-au recunoscut copiii
ºi nu i-au înzestrat.
Nunta religioasã a pãrinþilor mei a avut
loc în biserica de lângã casa noastrã, o bi-
sericã falnicã, cu aspect voievodal, având
hramul Sf. Paraschiva. Clãditã în 1949
dupã modelul bisericii lui ªtefan cel Mare,
Sf. Gheorghe de la Hârlãu, biserica aceas-
ta, aflatã pe strada Cerceluº, o stradã înve-
cinatã cu strada noastrã, a jucat un rol deo-
sebit în viaþa familiei. În copilãrie a fost pen-
tru mine un centru de mare interes spiritual,
având câþiva preoþi înzestraþi pentru profe-
siunea lor ºi care proveneau din clerul in-
terbelic: pãrintele Gaiþã, pãrintele Malciu º.a.
În treacãt fie spus, în aceastã bisericã
au fost aduse, dupã demolare, obiectele
religioase care se aflau în biserica Bre-
zoianu, aflatã chiar lângã Palatul Regal.
Dintre colegii de facultate ai pãrinþilor
mei am reþinut pe Georgicã Pãtruþ, fratele
actorului Emanoil Pãtruþ, pe Nicolae (Niki)
Iuraºcu, fiul diplomatului Dimitrie D. Iuraºcu
ºi nepot de varã primarã al lui Constantin
Noica º.a. Ai mei au pãstrat o veneraþie
deosebitã pentru profesorii lor de la faculta-
te, majoritatea veritabili monºtri sacri ai
domeniilor respective: geologul Gheorghe
Murgeanu, geofizicianul Sabba ªtefãnes-
cu, Gheorghe Macovei, Iulian Gavãt, profe-
sorul de matematicã Aurelian Iacovache,
Gabriela Þiþeica º.a.
114
Deºi în plin regim comunist, prezenþa
atâtor personalitãþi provenite din intelectua-
litatea interbelicã dãdea strãlucire învãþã-
mântului românesc ºi, în fond, punea în
umbrã sordidul vieþii cotidiene din timpul lui
Gheorghiu-Dej. Nu încetez sã repet cã în
realitate, societatea compensa în mare
mãsurã regimul politic, ceea ce din pãcate,
astãzi, drept consecinþã a extincþiei fizice,
nu se mai întâmplã. Anii ’50-’60 moº-
teneau, în bunã mãsurã, anii interbelici – în
ciuda rãsturnãrilor comuniste –, în vreme
ce astãzi moºtenim ceaþa ºi penuria
spiritualã a anilor ’80. E de fapt confirmarea
a ceea ce încã bãtrânul Karl Marx afirmase
– în mod pertinent – prin teoria sa privitoare
la defazarea dintre forþele de producþie ºi
relaþiile de producþie.
Pãrinþii mei i-au avut ca naºi de cãsã-
torie pe veriºoara de-al doilea a mamei, ar-
hitecta Maria (Babi) Tãnãsescu – descen-
dentã, pe linie maternã, din familia poetului
Octavian Goga, ramura de la Hãghig (din
fostul jud. Trei Scaune, astãzi jud. Covas-
na). A fost o petrecere memorabilã, imorta-
lizatã în niºte fotografii pe care le savurãm
ºi astãzi în albumele cu poze de familie.
Dupã încheierea studiilor universitare,
mama a trebuit sã lucreze ani în ºir pe
teren, ceea ce pentru o bucureºteancã
graþioasã, care cântase la pian ºi fãcuse
balet în copilãrie, nu era tocmai îndeletnici-
rea cea mai potrivitã. S-a ocupat de
prospecþiuni geofizice legate de bauxitã,
coordonând, deºi era proaspãt ieºitã de pe
bãncile facultãþii, echipe de lucrãtori de
diferite specialitãþi. A fost o muncã grea,
care la un moment dat a condus-o chiar la
deznãdejde. Totuºi a continuat pânã la un
moment dat, când vrând sã aibã un copil, a
plecat de la întreprinderea de prospecþiuni
geofizice la care lucra. ªi aºa m-am nãscut
eu, în 13 noiembrie 1966, la Spitalul Brân-
covenesc.
Mai exact, din 19 iulie 1960 ºi pânã pe
10 februarie 1966 a lucrat la Întreprinderea
de Prospecþiuni ºi Laboratoare, din cadrul
Comitetului Geologic al României. Aici a
efectuat cercetãri magnetice pentru depis-
tarea acumulãrilor de bauxitã, a zãcãmin-
telor de fier ºi sulfuri complexe, din Munþii
Pãdurea Craiului, Cãlimani ºi Masivelor
Rarãu ºi Giumalãu.
Graþie unui vãr care lucra la Primãrie,
Ricã Alexeanu (nepotul sculptorului Ale-
xandru Cãlinescu), s-a angajat la Termo-
ficare ºi ulterior a trecut la Întreprinderea de
Distribuþia Gazelor (IRIDGNB) – din spatele
bisericii Sf. Gheorghe Nou –, de unde avea
sã iasã la pensie, la 1 iulie 1990. A trecut
prin comunism mergând, cu conºtiin-
ciozitate, zilnic la serviciu, fãcându-ºi dato-
ria cu rigoare ºi seriozitate deosebitã (a fost
ºef de birou la Întreprinderea de Distribuþia
Gazelor).
Era în familie acest spirit pe care l-am
cunoscut ºi eu foarte bine. Bunica mea
maternã era – ca ºi ceilalþi membri ai fami-
liei – adepta disciplinei ºi a sentimentului
datoriei, chiar faþã de þarã (deºi aº prefera
sã nu folosesc vorbe mari). Desigur cã noul
regim politic nu putea sã placã alor mei,
oameni proveniþi din altã lume ºi formaþi în
cu totul alt spirit – dupã cum nu mi s-a potri-
vit nici mie, nãscut la data mai sus-
menþionatã –, dar nici unul nu a fost adeptul
înstrãinãrii prin emigrare. Þara era aici,
românii erau români indiferent de profesia
ºi originea lor ºi bunica, mai ales, se opu-
nea puternic ideii de-a pleca din þarã. Într-
un fel avea, cred, dreptate, cãci emigrarea
atâtor oameni valoroºi a fost o condiþie
favorizantã pentru declinul României. Ceea
ce, poate cã retroactiv, aº fi tentat sã repro-
ºez alor mei este faptul cã pentru ei, regi-
mul comunist parcã nici nu se instaurase...
În anii ’70-’80, Mama a lucrat, aºadar, la
Întreprinderea de Distribuþia Gazelor, aflatã
pe str. Cavafii Vechi, chiar în spatele
Bisericii „Sf. Gheorghe Nou”. Mergea zilnic
la serviciu, unde stãtea opt ore, de la ºapte
dimineaþa la trei, având o muncã destul de
stresantã. Rezultatul eforturilor acumulate
s-a produs în toamna anului 1987 când a
suferit un atac vascular cerebral. A urmat
un malpraxis grav comis de un medic de la
Spitalul „Victor Babeº”, malpraxis a cãrui
reparare a necesitat o operaþie la cap –
realizatã de neurochirurgul Mãrgãrit Dinu –
la Spitalul Bagdasar - Arseni ºi douã luni de
spitalizare acolo. La operaþie i s-a implantat
în cap o valvã Holter, adicã o þeavã de
metal, cu care a trãit toþi anii care au urmat.
Fireºte, bine cã a scãpat cu viaþã din
aceastã încercare cumplitã.
Una dintre pãrþile cele mai frumoase ale
vieþii mamei au fost cãlãtoriile, atât în þarã
cât ºi în strãinãtate. În þarã se simþea foarte
ataºatã de Bucovina, atât pentru faptul cã
bunica sa paternã locuise la Câmpulung
Moldovenesc – pe-atunci reºedinþã de
judeþ –, cât ºi pentru cã lucrase acolo în
domeniul prospecþiunilor geofizice, la înce-
putul anilor ’60. Rarãul, Pojorâta, Neagra
ªarului, Vatra Dornei erau pentru mama
puncte de reper ale unei veritabile geografii
mitice. Mai erau ºi alte regiuni din þarã de
care se simþea atrasã – de pildã în anii ’80-
’90 mergeam adesea la Mãnãstirea Gura
Motrului din Oltenia –, dar cred cã Bucovina
– unde a mers, împreunã cu tata, ºi în ulti-
ma parte a vieþii –, regãsind cu mare plãce-
re Neagra ªarului, le întrecea pe celelalte.
În tinereþe era foarte încântatã de
cãlãtoriile pe care pãrinþii mei le fãcuserã
pe cont propriu, cu maºina micã, în
115
 Occident, la începutul anilor ’70, atunci
când regimul mai liberal permisese cir-
culaþia în exterior. În 1971 ºi în 1974, ma-
ma ºi tata strãbãtuserã Europa, prin Aus-
tria, Germania, Elveþia, Italia, Franþa ºi, în
cea de-a doua excursie, ajunseserã pânã
la Londra, unde au vizitat-o pe prietena lor
Puica Igiroºanu, cãsãtoritã cu englezul
Richard Methven. În 1976 au mai fãcut o
excursie frumoasã prin Europa, de aceastã
datã prin þãrile lagãrului din Est: Cehoslo-
vacia, RDG ºi Ungaria. Când am mai cres-
cut, au repetat, împreunã cu mine – în anul
1983 – acest itinerar care a avut darul sã-mi
deschidã multe perspective noi, chiar dacã
atunci nu am trecut Cortina de Fier. Din
1983 pânã la Revoluþie, membrii familiei
noastre nu au mai trecut graniþa din cauza
restricþiilor de cãlãtorie impuse în acei ani.
Dupã Decembrie 1989, mama a mai fã-
cut parte din echipa de excursioniºti pe
care o constituiam noi trei, mama, tata ºi cu
mine, ºi în aceastã formaþie am fost în anii
’90, de douã ori, în Turcia; în 1992, pãrinþii
mei au venit sã mã viziteze la Paris, unde
eram doctorand. Cu acel prilej am explorat
Franþa, din Normandia ºi pânã la castelele
Loarei. În 1995, când eram bursier al
Institutului de Istorie Europeanã din Mainz,
ai mei m-au vizitat din nou ºi în formaþia de
trei ne-am plimbat prin Germania, prin Bel-
gia ºi prin Olanda. Toate aceste cãlãtorii
prin Europa ºi prin þarã au creat amintiri ºi
legãturi foarte puternice între noi ºi cred cã
explicã, în mare mãsurã, ºi de ce mi-a fost
foarte greu – sau mai degrabã imposibil – sã-i
pãrãsesc pe-ai mei emigrând în altã þarã.
Dupã anul 2010 starea sãnãtãþii mamei
s-a înrãutãþit: boala de inimã, diabetul,
greutatea la mers, depresiunea psihicã ºi
câte altele. A fãcut un infarct miocardic, a
fost operatã de pietre la vezica biliarã, plus
116
alte neplãceri de sãnãtate care au necesi-
tat, în ultimii ani de viaþã, nu mai puþin de
zece spitalizãri. Tata a stat alãturi de mama
cu un stoicism ºi un devotament remarcabi-
le (chiar dacã au existat, de-a lungul anilor,
ºi umbre în relaþia lor). Sfârºitul a venit în
martie 2014 când, fiind pe raza comunei
Cernica, pãrinþii mei au avut un accident de
maºinã. Au cãzut într-un ºanþ de lângã
ºosea, dupã care mama a fost internatã la
Spitalul Pantelimon, la Terapie intensivã.
Acolo i s-a indus o comã artificialã, iar
inima a cedat. Accidentul a avut loc în 20
martie, iar decesul douã zile mai târziu, în
22 martie 2014. A fost înmormântatã în
locul de veci al familiei materne, la cimitirul
ortodox Pantelimon II.
Fie amintit un detaliu genealogic (care
de fapt nu este un detaliu): deºi deo-
camdatã nu am probe genetice, am certitu-
dinea cã Mama era descendentã directã a
împãratului Franz Joseph ºi a soþiei sale,
împãrãteasa Elisabeta, binecunoscuta
Sissi. Fiul lor, arhiducele moºtenitor Rudolf,
a avut o fiicã naturalã, Rozalia (în acte, fiica
lui Andrei Mayer), care s-a stabilit în
România cu ani buni înaintea Primului
Rãzboi Mondial. Aici s-a cãsãtorit cu
Gheorghe (I) Marineanu, ºef de poliþie în
câteva oraºe din þarã, evident înaintea regi-
mului comunist. Împreunã au avut doi fii,
Gheorghe (II), devenit profesor de muzicã
ºi geografie ºi Spiridon, devenit judecãtor.
Gheorghe (II) Marineanu (1908-1977)5 ºi
soþia sa Dacia Sarmiza nãscutã Rãdulescu
(1912-1996)6 au avut o singurã fiicã, Gloria
Gina Domniþa (1937-2014), cãsãtoritã cu
colegul sãu de facultate Florin A. Rã-
dulescu (n. 1939). Din aceastã cãsãtorie s-a
nãscut autorul acestor rânduri, nãscut în
Bucureºti, în anul 1966.
 Despre aceastã descendenþã nu s-a
vorbit, însã, în casã niciodatã. Mama s-a
simþit întotdeauna foarte româncã, dar
avea mult respect pentru bisericile romano-
catolicã ºi greco-catolicã. Îi simpatiza pe
austrieci ºi nu simþea o adversitate faþã de
maghiari. Avea multã admiraþie pentru ger-
mani ºi, în general, pentru Occident.
Note
1 4
Pentru a evita confuziile de nume, precizez cã
subsemnatul – autorul acestor rânduri – sunt nãscut
în 1966, la Bucureºti. Istoric ºi genealogist, sunt pro-
fesor univ. dr. la Facultatea de Istorie a Universitãþii
din Bucureºti.
2
Domniºoara Tãnãsescu l-a avut ca elev ºi pe
cunoscutul pianist Gelu Solomonescu. Dumneaei a
fost profesoarã la Conservatorul Astra din Bucureºti.
3
Mihai Sorin Rãdulescu, „O familie de mazili din
Oltenia”, în volumul omagial Naþiunea românã.
Idealuri ºi realitãþi istorice. Acad. Cornelia Bodea la
90 de ani, vol. îngrijit de Al. Zub, Venera Achim,
Nagy Pienaru, Editura Academiei Române,
Bucureºti, 2006, pp. 419-433.
Era o persoanã jovialã, blândã, cu care
contactul era pentru oricine, mereu cordial
ºi apropiat. Avea adesea un tonus pozitiv ºi
un fel de-a fi deschis ºi ataºant. E trist cã
nu a avut un destin mai potrivit cu obârºia
ºi cu calitãþile sale umane.
De precizat faptul cã la noi în familie, numele
„Rãdulescu” se repetã: „Rãdulescu” se numeºte ºi
tatãl meu, „Rãdulescu” se numea ºi bunica mea
maternã, ca domniºoarã.
5
Despre el, vezi Florin A. Rãdulescu, Mihai Sorin
Rãdulescu, „Profesorul Gheorghe Marineanu”, în
Monitorul de Petrol ºi Gaze, serie nouã, anul XIV,
Bucureºti, nr. 2 (156)/2015, p. 51; Mihai Sorin
Rãdulescu, „În amintirea profesorului Gheorghe
Marineanu”, în Memoria, nr. 102-103, (1-2/2018),
pp. 158-167.
6
Idem, „Dacia Sarmiza Marineanu (1912-1996)”,
în Memoria, nr. 105-106 (4/2018 - 1/2019), pp. 101-
109.
117
MEMORIA
ÎN PREZENT
NICOLAE M. CONSTANTINESCU
Cuvânt la lansarea
revistei Memoria 108-109
Numerele 108 ºi 109 au apãrut în
condiþiile în care suntem încã profund mar-
caþi de dispariþia Micaelei Ghiþescu, direc-
toarea revistei, cea care i-a succedat lui
Banu Rãdulescu. Iatã cã la anii 1998, când
Banu Rãdulescu a plecat la Domnul, 2010 ºi
2014 când s-au sãvârºit Ion Drescan ºi
Gheorghe Derevencu, istoria revistei noas-
tre adaugã o nouã bornã prin anul 2019,
când am condus-o pe ultimul drum pe
Micaela Ghiþescu. Repet declaraþia fãcutã la
catafalcul ei cã, în afarã de continuitatea de
nume a revistei noastre Memoria – revista
gândirii arestate, va exista ºi o continuitate
de spirit ºi legãmânt, de pãstrare a rolului de
transmiþãtor al conºtiinþei de a lupta pentru
libertate de la generaþiile care au suferit în
timpul comunismului, cãtre generaþiile vii-
toare, aºa cum afirmã în acest nou numãr
dublu Cosmin Budeancã, expert în cadrul
Institutului de Investigare a Crimelor Comu-
nismului ºi Memoria Exilului Românesc,
noul redactor-coordonator al revistei. Fiind-
cã pentru ca agresiunile aduse în comunism
fiinþei trupeºti, sufletului, limbii ºi obiceiurilor
noastre româneºti sã nu mai fie posibile, tre-
buie ca aceste fapte sã fie cunoscute, în
special de tânãra generaþie. „Multe ne pot
minþi în viaþã, trecutul însã niciodatã” spu-
nea Banu Rãdulescu. De aceea el trebuie
transmis tinerilor sine ira et studio, aºa cum
au avut loc faptele incriminate.
Recentul caz al modului în care s-a
încercat distorsionarea „Experimentului
Piteºti”, tocmai din partea unor istorici de la
Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor
Securitãþii la postul de radio RFI este încã o
dovadã a necesitãþii unei atenþii sporite pen-
tru modul în care este prezentat trecutul
apropiat, pe care unii dintre noi l-au trãit
nemijlocit. Deci, la trei decenii de la cãderea
comunismului în þara noastrã, în timp ce
justiþia achitã ofiþerii de securitate implicaþi
în moartea dizidentului Gheorghe Ursu, isto-
ricii Mihai Demetriade ºi Mãdãlin Hodor de
la CNSAS reiau cu propriile lor vorbe tema
Securitãþii conform cãreia experimentul
Piteºti a fost o simplã reglare de conturi între
grupãrile legionare. „Victimele nu sunt chiar
victime” afirmã Demetriade la postul de
radio francez, iar dupã Mãdãlin Hodor victi-
mele sunt niºte „rahaþi cu ochi” (iertaþi-mã
dar nu am putut reda exact expresia
folositã!). O parte din conducerea CNSAS ºi
cea a IICCMER-ului au reacþionat prompt ºi
pe bunã dreptate împotriva acestei ma-
nipulãri grosolane, prin folosirea unor fapte
trunchiate pentru susþinerea unor teze de
naturã securistã. Le reamintim celor doi isto-
rici cã la Piteºti reeducarea nu se fãcea cu
material de propagandã al Miºcãrii Le-
gionare, ci cu teoria marxist-leninistã!
Iatã deci câtã nevoie este de revista
Memoria, care în armamentarium-ul luptei
119
 anticomuniste se înscrie nu numai ca o
formã de justiþie, dupã expresia Anei
Blandiana, dar ºi ca o armã eficace împotri-
va oricãrui fel de manevrare necinstitã a
conºtiinþelor prin deformarea evenimentelor
trãite. De fapt acesta este ºi principalul
motiv pentru care eu am fost unul dintre
membrii fondatori ai Fundaþiei ºi ai revistei
Memoria. Eram în 26 decembrie 1989 când
a trebuit sã-i amputez un picior gangrenat
poetului braºovean Adrian Hamza. Treptat
el mi-a povestit în ce condiþii fãcuse arterita.
Ceauºescu fusese omorât ºi limbile se
dezlegaserã. Fusese deþinut politic ºi suferi-
se niºte agresiuni inimaginabile în închisoa-
re; noaptea pe frig se arunca peste el o
gãleatã de apã rece! Dupã câtva timp m-am
întâlnit cu Banu Rãdulescu ºi i-am spus cã
ceea ce îmi povestise mie Adrian Hamza
trebuie fãcut cunoscut tuturor românilor.
Atunci am aflat despre proiectul lui, la care
am aderat imediat. Pe Micaela Ghiþescu am
cunoscut-o dupã câtva timp, deºi eram
vecini de cartier ºi aveam multe lucruri
comune. Eram de vârste apropiate, locuiam
la câteva zeci de metri distanþã, ea pe
Cobãlcescu, eu pe Berzei, fãcusem ºcoli
primare în limba germanã, ea la ªcoala
Evanghelicã, eu la „Sf. Iosif”, amândoi eram
copii de chirurgi, amândoi aveam as-
cendenþã aromânã, ea prin mamã, eu prin
tatã, ºi amândoi ne-am dedicat revistei
Memoria, considerând acest lucru ca pe o
obligaþie faþã de tinerele generaþii. Fiindcã –
aºa cum declarã în acest numãr prof. univ.
dr. Ilie Popa „aceste metode diabolice aºa
zise de «reeducare» trebuie scoase la
luminã cu orice preþ, introduse în conºtiinþa
publicã pentru a nu mai putea fi repetate”.
Aºa cum îl înveþi pe copil sã nu punã mâna
pe plita încinsã, la fel trebuiesc arãtate oro-
rile pe care le-au trãit unii români, astfel ca
lumea sã se fereascã de posibila lor repeta-
120
re. ªi aºa vom putea rãspunde întrebãrii
puse de Violeta Popescu în revista Me-
moria: „dar noi unde eram când se petre-
ceau aceste atrocitãþi cu semeni de-ai
noºtri?” Pãi în primul rând aceste fapte tre-
buiesc arãtate în toatã ticãloºia lor, cu cât
mai multe exemple, cu cât mai multe biogra-
fii ale victimelor. Colegul dr. Mihai Mihailide
foloseºte o metaforã lansatã de Gabriel
Liiceanu autorul cãrþii Dragul meu turnãtor:
„mi se pare cã nimeni dintre cei care s-au
întâlnit cu imaginea lor pusã pe masa de
disecþie a Securitãþii n-ar trebui sã tacã”. De
altfel Ioan Vlad îl citeazã pe Gheorghe
ªincai, care încã de la sfârºitul secolului al
XVIII-lea insista cã la români existã o parte
tare, care reprezintã cu adevãrat interesele
neamului ºi o parte slabã care a pactizat cu
strãinii. Acestei pãrþi tari, nedispusã la com-
promisuri, i se adreseazã revista Memoria.
Ori aceastã parte tare a fost reprezentatã de
elita României, de ceea ce este îndeobºte
cunoscut drept crema sau fruntea societãþii,
de fapt fãuritoarea istoriei într-o þarã cu
regim democratic. Fie cã îi denumim
fruntaºii satului, meºteri sau intelectuali de
rasã, savanþi, ei reprezintã motorul care
împinge societatea înainte, fiind luaþi drept
modele indiferent de mediul unde acþi-
oneazã. Ei au stat la baza „miracolului
românesc interbelic”, ei au fãcut posibil ca
þãrile din jurul nostru sã ne priveascã de jos
în sus, ei au dat trãinicie noþiunii de respect
a valorii, datoritã lor oamenii rãmâneau în
þarã ºi nu-ºi cãutau norocul pe meleaguri
strãine. ªi nu întâmplãtor aceste elite au fost
umilite, mergându-se pânã la aneantizarea,
pânã la dispariþia lor totalã în primele dece-
nii ale dictaturii comuniste.
Numerele 108-109 pe care le prezint
astãzi în faþa dumneavoastrã readuc în
memoria noastrã nume pe care le citez cu
pioºenie, fiindcã ei reprezintã adevãraþi
martiri ai neamului: Iuliu Maniu mort la
Sighet în 1953; Ion Mihalache mort la
Râmnicu Sãrat în 1963; Gheorghe Brãtianu
mort la Sighet în 1953; Mihai Popovici mort
la Sighet în 1953; Alexandru Lapedatu mort
la Sighet în 1950; Iosif Jumanca mort la
Jilava în 1949; generalul de brigadã Radu
R. Rosetti mort la Jilava în 1949; generalul
de corp de armatã Ion Sichitiu mort la Aiud
în 1952; generalul de brigadã Vasile Pascu
mort la Gherla în 1960; generalul de corp de
armatã Ion Rãºcanu mort la Sighet în 1952;
comandorul aviator Ion Dicescu mort în
1956 în urma bãtãilor administrate de
miliþieni sub ochii fetei lui; prof.dr. Gheorghe
K. Constantinescu mort în 1950 dupã ce
stãtuse ascuns timp de doi ani într-un pod,
fiind declarat duºman al poporului; acad.
Costin D. Neniþescu mort în 1970 la câteva
ore dupã ce un înalt potentat politic îi ceruse
imperativ pensionarea, ca urmare a unui
discurs extrem de acid þinut la Academie
împotriva stãrii de fapt în care se afla cerce-
tarea ºtiinþificã româneascã.
La aceastã enumerare de personalitãþi
pe linie bãrbãteascã, Andrei Dimitriu ada-
ugã ºi o galerie de femei, care pot fi consi-
derate drept eroine naþionale: Arlette Co-
posu, Adriana Georgescu, Maria Plop, Fran-
ce Marcovici, Mara Lazãr, Annie Bentoiu,
Niculina Mihalache, Doina Potârcã, Oana
Orlea-Cantacuzino, Elisabeta Rizea, Elena
Brãtianu-Sturza ºi, bineînþeles, Micaela Ghi-
þescu. Jertfa acestor femei ne dã un imbold
sã înþelegem cã fiecare dintre noi este
rãspunzãtor de soarta comunitãþii în care
trãim, ºi cã suntem datori sã luptãm toatã
viaþa pentru o mai dreaptã aºezare a lucru-
rilor.
O tânãrã profesoarã arestatã odatã cu
Micaela Ghiþescu în aºa numitul „lot fran-
cez” i-a dedicat Micaelei o odã care con-
þinea un vers definitoriu: „iar þie, Micaela, un
coif de cavaler”, fiindcã profesoara asistase
la altruismul debordant al Micaelei, gata sã-
ºi ajute în orice moment colegele de su-
ferinþã. De fapt lumea nu ºtia cât de mult
contribuiserã la formarea personalitãþii
acestei fete delicate vorbele transmise ei de
profesorul de francezã Marcel Fontaine: „il
faut espérer dans l’inespéré”.
Dacã nu ar fi tragice, relatãrile din aces-
te douã numere ale revistei ar putea fi con-
siderate ilare. Micaela Ghiþescu a fost
arestatã fiindcã într-una din scrisorile trimise
lui Marcel Fontaine îi relata acestuia: „s-a
fãcut vâlvã la un moment dat [printre eleve],
când una dintre fetele lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej a venit sã dea Bacalaureatul
la liceul nostru. Se zvonea cã se fãcuse o
serie specialã pentru ea, de fete mai proas-
te, ca ea sã strãluceascã”. Aceastã relatare
a fost consideratã crimã de înaltã trãdare ºi
a fãcut-o colegã de detenþie cu Maria
mareºal Antonescu, cu surorile Annie ºi
Nora Samuelli, cu Niculina Mihalache, cu
Arlette Coposu.
Prof. Valeriu Bologa, reputat istoric al
medicinii a fost acuzat pentru studiile de filo-
zofie ºi medicinã fãcute în Germania ºi
Austria, pentru cãlãtoriile frecvente în Occi-
dent la congrese medicale, pentru decla-
raþia cã trãim o crizã a culturii sau pentru
supãrarea cã trebuie sã-ºi supravegheze
fiecare vorbã spusã.
Închei scurta mea prezentare a unui
material atât de dens cu speranþa cã aceste
douã numere ale revistei se vor adãuga
printre materialele pilon pentru o istorie a
României contemporane, atât de vag ºi
diluat prezentatã în manualele ºcolare.
Vã mulþumesc pentru atenþie
Ateneul Român, 13 noiembrie 2019
121
 ECATERINA IONESCU
„Gala Corneliu Coposu”, ediþia a IV-a
Foto: Florin Eºanu
Ion Caramitru, Alex ªtefãnescu ºi Ion-Andrei Gherasim
Luni, 11 noiembrie 2019 a avut loc în Sa-
la Mare a Teatrului Naþional Bucureºti „Gala
Corneliu Coposu”, ediþia a IV-a, organizatã
de Fundaþia Corneliu Coposu ºi Fundaþia
Academia Civicã, chiar în ziua când se împli-
neau 24 de ani de la decesul Seniorului.
Ion-Andrei Gherasim, preºedintele exe-
cutiv al Fundaþiei Corneliu Coposu a salutat
prezenþa în salã a d-lui Prim-ministru Ludo-
vic Orban, a Alteþei Sale Regale Principesa
Sofia, a foºtilor deþinuþi politici. A invitat pe
scenã pe PS episcopul Mihai Frãþilã, care a
oficiat o scurtã slujbã de pomenire a lui
Corneliu Coposu.
La acest eveniment s-a lansat volumul
Poeme, create de Corneliu Coposu în tim-
pul detenþiei de 17 ani. Manuscrisul a fost
încredinþat de Flavia Coposu-Bãlescu, sora
lui Corneliu Coposu, abia în 2018 dnei Ana
Blandiana, care a apreciat în mod deosebit
talentul de poet al acestuia ºi le-a publicat la
Editura Fundaþiei Academia Civicã.
Ion-Andrei Gherasim a citit mesajul
transmis de Ana Blandiana participanþilor la
122
Galã, subliniind cã poemele vãd pentru
prima oarã lumina tiparului, iar acestea au
reprezentat „o formã de luptã împotriva
degradãrii intelectuale”; „pentru cã nu voiau
sã impresioneze pe nimeni, poeziile nu des-
criau suferinþa, ci, dimpotrivã, încercau sã
facã abstracþie de ea, opunându-i meditaþia,
raþiunea, echilibrul. Poezia rezultatã din
asemenea materii prime nu putea fi, în mod
evident, decât clasicã”.
Criticul literar Alex ªtefãnescu, invitat sã
vorbeascã despre volum, a mãrturisit cã l-a
cunoscut personal pe Corneliu Coposu ºi a
fost membru al PNÞCD. Apreciind scrisul
acestuia, a evidenþiat sensul lui umanist.
„Autorul era un om de mare bunãtate, bu-
nãtatea calmã a celui puternic. Poeziile sale
fac uneori atingere eminescianã. ªi au ºi
umor.”
Ion Caramitru a recitat cele mai frumoa-
se poeme din volum.
Gala s-a încheiat cu un recital susþinut
de Jan Akkerman Band.

Oleg Chiseliov
este nãscut la 8 decembrie
2004 în Chiºinãu, Republica
Moldova.
Elev în clasa a IX-a la Liceul
Teoretic „Pro Succes”.
Este pasionat de istorie,
este unionist ºi un susþinãtor
al restaurãrii Monarhiei
Constituþionale în România.
S-a implicat în diferite
activitãþi de promovare a
unionismului în Republica
Moldova.
* Eseul a câºtigat locul al III-
lea la Concursul de Eseuri
„Prin ce diferã România din
2019 de România de pânã la
1989?”
OLEG CHISELIOV
Prin ce diferã România
din 2019 de România
de pânã în 1989? *
În perioada 15 martie – 15 octombrie 2019 Fundaþia Corneliu
Coposu, în parteneriat cu Fundaþia Academia Civicã, Fundaþia
Hanns Seidel, Festivalul de Film ºi Istorii Râºnov, Teatrul
Naþional „I.L. Caragiale” din Bucureºti, Radio România Cultural
ºi TVR 1 a organizat Concursul de esuri dedicat studenþilor ºi
elevilor având ca temã „Prin ce diferã România din 2019 de
România de pânã în 1989?”.
Juriul concursului a fost format din Ana Blandiana (scriitor,
preºedinte al juriului), Doina Alexandru (jurnalist), Dan Pavel
(profesor de ºtiinþe politice), Ioana Boca (istoric), Tudor Cãlin
Zarojanu (scriitor ºi jurnalist), iar premianþii au fost anunþaþi în
cadrul ediþiei a IV-a a Galei „Corneliu Coposu”, desfãºuratã în
11 noiembrie 2019 la Teatrul Naþional „I.L. Caragiale” din
Bucureºti.
Începând cu acest numãr al revistei, prin amabilitatea Fundaþiei
Corneliu Coposu ºi a d-lui Ion-Andrei Gherasim, preºedintele
executiv al acesteia, vom publica, pe rând, eseurile care au
câºtigat locurile I-III.
Astãzi România, dupã trei decenii, o vedem pe harta
lumii fiind ca o þarã democraticã, având apartenenþa la UE
ºi NATO. O þarã care, pe zi ce trece, creºte în toate dome-
niile, mai mult sau mai puþin. Avem în faþã anii 1989-2019,
trei decenii în care România a cunoscut multe evenimen-
te, întâmplãri, iar pe lângã aceasta avem ºi perioada
comunistã.
Comunismul
Comunismul din România începe cu sfârºitul celui de-
al Doilea Rãzboi Mondial, cu intrarea României sub
influenþa Moscovei ºi punctul decisiv este 30 decembrie
1947 – abolirea Monarhiei.
123
 Perioada Comunistã din România este
caracterizatã de mai bine de 70% din
populaþia României ca fiind o perioadã
neagrã ºi dureroasã. Perioada comunistã
se împarte în diferiþi anii: mai sumbri sau
mai fericiþi, ºi aici vorbim de diferiþi ani ai
comunismului ºi evoluþia acestuia.
Anii ’50 se caracterizeazã ca o
perioadã sumbrã ºi neagrã. ªi aici vine
întrebarea: De ce? Deoarece lumea ºi
mentalitatea anilor ’50 ne aratã cã cel mai
popular domeniu de a face bani ºi a-þi
întreþine familia ºi gospodãria este Agri-
cultura. Practic în jur de 70% din populaþia
acelor ani erau þãrani ºi trãiau în sate. Uite,
cu venirea comuniºtilor ºi cu formula „Totul
aparþine tuturor ºi statului” s-a schimbat
radical imaginea þãranului român. S-au
confiscat pãmânturile ºi gospodãriile þã-
ranului. ªi cu aceasta pãrerea þãranului s-a
schimbat radical faþã de comunism, cu
nesupunerea acestora au început arestãri.
Pe când în oraºe situaþia era similarã, cu
proclamarea Republicii ºi abolirea Mo-
narhiei, au fost desfiinþate partidele politi-
ce, au început arestãri ºi persecutarea a-
celor persoane care nu erau de acord cu
noua putere comunistã, tinerii care se opu-
neau noii puteri au fost daþi afarã din
Universitãþi. Presa era manipulatã ºi cen-
zuratã. Membrii tuturor organizaþiilor care
se luptau din munþi pentru dispariþia comu-
nismului pânã în anii ’50 au fost prinºi ºi
arestaþi. A apãrut ºi Securitatea, similarã
cu KGB-ul rusesc. Pânã în 1964 în jur de
200.000 de oameni, circa 1,5% din po-
pulaþie, au fost internaþi în lagãre ºi supuºi
cruzimii. Toþi care au dosare nu mai ies din
vizorul Securitãþii, ºi ca exemplu îl avem pe
Dinu Zamfirescu. Pânã în 1964 în ºcolile
din România era obligatorie învãþarea lim-
124
bii ruse. Practic începutul celor 10 ani de
comunism erau sumbri, cu arestãri, per-
secutãri, confiscarea pãmânturilor ºi a gos-
podãriilor.
Anii ’60 se caracterizeazã ca fiind
perioada mai puþin întunecatã a deceniilor
de comunism. Punctul de plecare se aflã în
întorsãtura anului 1964. România îºi pro-
clamã independenþa faþã de Moscova ºi se
apropie de Occident, dar fãrã sã iasã din
sistemul þãrilor comuniste (Pactul de la
Varºovia), iar momentul decisiv este au-
gust 1968, moment dramatic al invadãrii
Cehoslovaciei. Cu venirea lui Ceauºescu
la putere un tânãr înflãcãrat, care dorea
sã-ºi impunã þara pe arena internaþionalã,
au început micile libertãþi, se dãdeau dru-
mul la diferiþi disidenþi politici, dar cu meni-
rea ca Securitatea sã-i ia în vizor. A înce-
put industrializarea þãrii ºi cu aceasta au
apãrut noi locuri de muncã, astfel ridicân-
du-se economia României. S-a schimbat
radical politica internaþionalã a României.
S-a revenit la tradiþiile ºi valorile naþio-
nale româneºti, în special la valorificarea
lor. Disidenþilor politici, dupã eliberare, li s-a
permis sã publice diferite articole, dar sã
nu-ºi manifeste ideile, opiniile personale.
S-a schimbat ºi tactica Securitãþii faþã de
politicienii anilor ’30-’40, prin a-i avertiza la
început, ca apoi, dacã nu sunt auziþi, sã fie
arestaþi, faþã de tactica anilor ’50, când
aceºtia erau direct arestaþi. Se liniºtiserã ºi
oponenþii care luptau cu comunismul.
Anii ’70-’80, ani în care România revi-
ne la caracteristicile anilor ’50. Începe a
apãrea cultul personalitãþii. Cu siguranþã
am auzit de Stalinism, dar ce este atunci
Ceauºismul? Este asemãnãtor cu Stali-
nismul, dar diferenþa este familia. Stalin se
arãta doar pe el, ca fiind liderul suprem, pe
când Ceauºescu alãturi de soþia sa, arãta
un cuplu, o valorificare a familiei. O altã di-
ferenþiere este valorile tradiþionale. Trebuie
specificat cã republicile URSS-ului învãþau
istoria localã, doar cã era mãsluitã prin le-
gãturile lor cu Rusia, pe când elevii din
România comunistã învãþau toþi domnitorii,
pânã la Carol I.
Foarte interesant este cum era vãzutã
Marea Adunare Naþionalã. Din informaþiile
ºtiute de noi, deducem cã în România
comunistã majoritatea funcþionarilor publici
erau fii de þãrani, care au învãþat ºi au ter-
minat doar ciclul primar, faþã de intelectua-
litatea care conducea România anilor ’30-
’40, majoritatea terminând universitãþi. De
exemplu Ceauºescu sau soþia acestuia,
Elena Ceauºescu, care dupã cum ºtim
„era doctor în chimie”.
Politicile economice
Cu continuarea industrializãrii þãrii,
evolueazã ºi ritmul anual de creºtere in-
dustrialã de 12-13%, astfel România pozi-
þionându-se în topul þãrilor lumii. Diferen-
þele sunt vãzute cu ochiul liber:
- extragerea cãrbunelui – de la 2,82
mil. tone la 66,46 mil. tone.
- producþia de oþel – de la 0,58 mil. tone
l4,41 mil. tone
- cimentul – de la 0,58 mil. tone la
13,26 mil. tone
- autoturisme – de la 0 la 144.000
- energia electricã – de la 1,13 mld.
kwh la 75,85 mld. kwh
Astfel, observãm cã producþia indus-
trialã din 1989 este de aproximativ 65 de
ori mai mare faþã de anul 1938. ªi aici
vreau sã remarc producþia agricolã „oficia-
lã” de 60 milioane tone în 1989 faþã de 16
milioane tone în prezent.
Producând în continuu, economia sta-
tului de abia s-a interesat de infrastructurã,
ºi aici trebuie remarcat cã producþia a fost
abuziv dezechilibratã prin lipsa de interes
pentru consumul populaþiei. Aici vine ºi
disbalanþa dintre costuri mari de producþie
ºi productivitatea scãzutã a muncii ºi cali-
tatea scãzutã a produselor de export.
Ceauºescu dorea independenþa eco-
nomiei naþionale, care sã depindã cât mai
puþin de alþii. Comunismul a industrializat
România, dar nu ºtia cum sã se foloseascã
de aceastã oportunitate în folosul statului,
poporului ºi economiei. Condiþiile sociale
poziþionau România ca fiind pe penultimul
loc din Europa, în perioada respectivã.
Cu planul lui Ceauºescu în privinþa
demolãrii a multor sate ºi urbanizãrii,
aproape 50% dintre gospodãriile þãrãneºti
trebuiau desfiinþate, mediul urban în 1987
depãºindu-l pe cel rural ºi ajungând la
51,5%. Foarte interesant este cã în timpul
anului 1989, România avea cel mai ridicat
procent de populaþie ruralã, ºi aºa a rãmas
pânã în prezent. De aici deducem cã regi-
mul comunist s-a strãduit prea mult sã ridi-
ce economia þãrii, de aici ºi concluzia: a-
proape jumãtate de secol oamenii au mun-
cit în zadar ºi cu multe sacrificii.
În 1989, România avea nivelul de dez-
voltare economico-socialã de 21,1 din 100,
astfel se plasa pe locul 23 în Europa. Tot
locul 23 îl ocupa ºi la produsul naþional
brut, respectiv: 50 automobile la 1.000 de
locuitori; 191 televizoare la 1.000 de locui-
tori; 71 studenþi la 10.000 de locuitori - (cel
mai mic numãr din Europa); 71 ani spe-
ranþa de viaþã; 26,9% mortalitatea infantilã.
Tot în anii ’70-’80 a început perioada „în
frig ºi în întuneric” când oamenii au început
în apartamente ºi case sã primeascã mai
125
 puþinã luminã ºi încãlzire termicã. La TV se
difuza doar propagandã ºi ridicarea în slãvi
a cuplului Ceauºescu. Apar ºi cozile lungi
la magazine, lipsa mãrfurilor. Comparând
cu ziua de azi, avem cu mult mai multe
produse, avem comerþul liber, ce ne permi-
te vânzarea produselor româneºti nu doar
în România ci ºi în afara acesteia, acesta
numindu-se export ºi contribuind la creº-
terea economicã. Pânã la urmã cam prea
a iubit Ceauºescu România, încât a dorit s-o
transforme într-o lumea a sa, într-un rai
comunist, dar voinþa poporului este mai
mare decât o dorinþã.
Revoluþia ºi anii ’90
Rãdãcinile ºi începuturile revoluþiei din
’89 au loc în Timiºoara în ziua de 16 de-
cembrie, iar în câteva zile toate instituþiile
se întorc împotriva regimului, Timiºoara
fiind primul oraº liber de comunism. În 21-
22 decembrie revolta ajunge ºi la Bucu-
reºti. În data de 22 la 12:09, Ceauºescu
fuge cu elicopterul de pe Comitetul Central
al Partidului Comunist Român. Trei zile
mai târziu, în data de 25 decembrie 1989,
soþii Ceauºescu sunt judecaþi ºi executaþi.
Tot în 22 decembrie se formeazã Consiliul
Frontului Salvãrii Naþionale, care se va
numi apoi Frontul Salvãrii Naþionale, ºi va
participa la primele alegeri democratice din
România.
Cea ce s-a întâmplat în decembrie
1989 este obiectul unei cercetãri juridice
aparte, care a dus la punerea sub acuzare
a unor participaþi de frunte, cum ar fi Ion
Iliescu sau Petre Roman. Totuºi, se poate
constata cã majoritatea populaþiei voia sã
scape de regimul de nesuportat, care nu
mai avea de oferit decât mizerie ºi fricã. La
succesul rãsturnãrii regimului a contribuit
126
în mod hotãrâtor faptul cã mari pãrþi ale
forþelor de ordine nu mai sprijineau dictatu-
ra. Mulþi oameni au avut un sentiment de
autoeliberare ºi de libertate obþinutã prin
luptã. În prima jumãtate a anului 1990,
aceastã revoluþie propriu-zisã, democrati-
cã, a fost zdrobitã prin aºa-numitele mine-
riade, iar celor rãspunzãtori de aceasta li s-a
cerut socotealã de abia în 2019, procesul
fiind încã în desfãºurare.. Sub conducerea
acestor criminali, România a pierdut timp
preþios, mai ales în anii ’90: stagnarea în
locul reformelor economice pe de-o parte,
precum ºi sinistra continuare a intimidãrii
sociale. În tot acest timp cadrele, mai ales
cele mai tinere, ale Partidului ºi Securitãþii,
au reuºit sã-ºi asigure controlul puterii eco-
nomice prin privatizãri de faþadã ºi sã se
dezvolte în continuare. Dupã revoluþie
populaþia a aflat adevãrul despre cum a
apãrut comunismul în România, ºi de mo-
narhie (nu cum se scria ºi se manipula opi-
nia publicã dupã manualele de istorie co-
muniste). Dat fiind cã lipsea o figurã unifi-
catoare, speranþele multora s-au îndreptat
înspre Majestatea Sa Regele Mihai I, a
cãrui întoarcere rapidã a fost însã împie-
dicatã de neo-comuniºti. Nu este clar, în
retrospectivã, dacã un referendum privind
reintroducerea monarhiei ar fi obþinut ma-
joritatea, însã pe fond, monarhia ºi perioa-
da interbelicã în general au fost invocate
de opoziþie drept o perioadã de aur.
Însã tocmai în domeniul instituþional s-a
ajuns, dupã 1989, la dezvoltãri remarcabi-
le. Din societatea civilã în formare a fost
recrutat un numãr suficient de funcþionari,
care au construit instituþii noi, cu moralita-
te, respectiv au democratizat cultura
mentalã a acestora ºi au adoptat normele
europene nu doar pe hârtie, dar ºi în prac-
ticã. Pentru prima datã în istoria româ-
neascã, instituþii ale statului ocrotesc efec-
tiv interesele cetãþenilor. Pe lângã aceasta,
în ultimii ani, instituþia preºedinþiei a deve-
nit acea instanþã constituþionalã care a
sprijinit considerabil construirea statului de
drept ºi democratizare statului, adesea în
conflict cu majoritatea parlamentarã. Evi-
dent, alegerile uninominale le oferã ce-
tãþenilor dezamãgiþi de partide posibilitatea
unei poziþii clare. Faptul cã în 2014 pre-
ºedinte al statului a fost ales Klaus Io-
hannis, un membru al unei minoritãþi etnice
ºi confesionale, aratã cât de mult s-a
schimbat România din punct de vedere
socio-cultural ºi mental. Foarte interesant
este cã în perioada ceauºistã, acest dicta-
tor comunist ºi-a asumat controlul tuturor
instituþiilor de stat, acesta devenind
Secretar General al Partidului, Preºe-
dintele Consiliului de Stat, însã guvernarea
ºi-a asumat-o din spate, punându-ºi per-
soanele fidele în frunte. Însã în prezent
România este pe o cale democraticã, fiind
o mare diferenþã: avem Preºedinþie, Parla-
ment, Partide, Guvern.
Ministerele
O mare diferenþã este numãrul de mi-
nistere. Ministerele perioadei comuniste
(în 1989) erau în numãr de 31. Practic nu-
mãrul mare de ministere era absolut nece-
sar doar din cauza politicii de industrializa-
re a þãrii, ºi aici avem practic toate dome-
niile industriale, fiecare având câte un
minister.
Ministerele din prezent sunt în numãr
de 23. Vedem o schimbare faþã de perioa-
da comunistã. Apar ministere care se ocu-
pã de Afacerile ºi Fondurile Europene, dis-
par acele ministere bazate pe politicã
Foto: Florin Eºanu
Oleg Chiseliov ºi Ion Andrei Gherasim
la ediþia a IV-a a Galei „Corneliu Coposu”
industrialã. Observãm ministerul care se
ocupã de Românii de Pretutindeni, practic
este o schimbare politicã, ºi a conceptului
de „Românii din afara graniþelor Româ-
niei”. Se oferã elevilor din Republica Mol-
dova, Bucovina Ucraineanã ºi alte teritorii,
oportunitatea de a participa la diferite tabe-
re de varã, cu diferite activitãþi culturale.
Cu siguranþã în perioada comunistã nu se
punea problema unirii Basarabiei (RSSM)
cu România, însã s-a pus aceastã pro-
blemã dupã revenirea la grafia latinã în
RSSM (31 august 1989), dar Ceauºescu
nu a mai ajuns sã vadã cãderea Uniunii
Sovietice, aºa cum i-a spus Gorbaciov:
dacã va ajunge Ceauºescu în 1990.
Observãm aºadar cã azi nu se pune
atât de mult efort în industrie ca în perioa-
da comunistã, în care fiecare ramurã
industrialã avea ministerul propriu.
Biserica Ortodoxã Românã
O temã destul de interesantã este
Biserica, ºi aici vorbim de Biserica Orto-
doxã Românã. De la instaurarea comunis-
mului pânã în 1989 Biserica Ortodoxã
127
 Românã a fost cea care a sprijinit pânã la
capãt regimul.
Foarte interesant este cã unii dintre
politicienii comuniºti au avut contacte cu
biserica ºi chiar la înmormântarea tatãlui
lui Nicolae Ceauºescu au fost prezenþi
preoþi, ceea ce este bizar pentru acea
perioadã! Chiar ºi în prezent lucrurile nu
sunt în cea mai bunã situaþie, mai bine de
jumãtate din preoþi sunt neutri sau chiar
sunt împotrivã ca România sã aibã o
apartenenþã la vreo organizaþie interna-
þionalã occidentalã. Cu siguranþã BOR nu
va deveni o forþã care sã sprijine dezvolta-
rea României ca fiind o þarã democraticã ºi
occidentalã. Dacã oamenii cred în Dum-
nezeu, aceasta nu înseamnã automat ºi o
fidelitate faþã de instituþia pe care o numim
– Biserica. Este foarte trist deoarece cu
venirea comuniºtilor a dispãrut ºi Biserica
Românã Unitã, ºi s-a dat prioritate celei
Ortodoxe. Dupã cum ne aratã unele date,
foarte mulþi preoþi în timpul perioadei
comuniste au fost colaboratori ai Secu-
ritãþii, ºi în prezent unii trãiesc bine mersi.
Modernizare
Trebuie sã ne bucurãm cã astãzi la
ºcoalã învãþãm istoria adevãratã, fãrã
mãsluiri etc. Avem dreptul de a vorbi ce ne
dorim, avem partide politice pe care la ale-
geri, de care ar fie ele: locale, parlamenta-
re ºi europarlamentare, le putem vota.
Avem Centrul Anticorupþie în Republica
Moldova ºi DNA în România.
O diferenþã mare este când mergem pe
strãzile oricãrui oraº sau sat din România
cã nu mai vedem sloganuri comuniste, sta-
tui de-ale lui Lenin sau chiar Stalin, nu mai
vedem peste tot poze cu cuplul Ceauºescu.
Încã o diferenþã ar fi cã România din
prezent ºi cea comunistã au fãcut ºi fac
128
parte din organizaþii militare internaþionale,
dar acestea au avut ºi au doctrine ºi sco-
puri diferite. În timpul perioadei comuniste
fãceam parte din „Pactul de la Varºovia”,
astãzi facem parte din NATO.
Demografia
Interesant dacã s-a schimbat numãrul
demografic al României? ªi de ce? Uite cã
sa schimbat radical! În 1989 România
avea 23,11 milioane de locuitori, pe când
în prezent este de aproximativ 19,33 mi-
lioane de locuitori. Cu siguranþã ºtim cã în
perioada comunistã nu se putea face
avort, dar nici sã pleci din þarã, doar în ca-
zuri excepþionale. Uite cã vedem diferenþa,
ºi este destul de mare. Cu siguranþã ºi ºtim
rãspunsul. De ce? Deoarece în prezent
este tendinþa de a te duce acolo unde e
mai bine, acolo unde se plãteºte mai bine,
ceea ce face populaþia þãrii, emigreazã, de
aceasta avem o diasporã foarte mare. În
anii ’90 se spunea cã României îi trebuie
20 de ani pentru a-ºi reveni dupã comu-
nism, însã, aflându-ne în prezent, ne dãm
seama cã ne mai trebuie tot atât, pentru a
fi pregãtiþi sã devenim un stat absolut uni-
tar, democratic ºi indivizibil.
Presa ºi TV
Astãzi, faþã de perioada comunistã,
avem foarte multe canale TV, unele afiliate
unor partide politice, altele independente,
dar le avem, pe când în cealaltã perioadã
era doar un singur canal (1985) iar progra-
mul acestuia era doar de 2-3 ore în zilele
lucrãtoare.
Minoritãþile
O altã diferenþã priveºte idea de mino-
ritate. În prezent, România este una dintre
þãrile care a rezolvat problema minoritãþilor
pe cale democraticã, însã aceastã demo-
craþie deseori dã prea mult frâu libertãþii,
care deseori nu se terminã cu cel mai bun
sfârºit, ca de exemplu Þinutul Secuiesc
(Harghita ºi Covasna).
ªtim cã cea mai mare minoritate o
alcãtuiesc maghiarii, iar cel mai locuit teri-
toriu din România de maghiari este Þinutul
Secuiesc. Aici deseori se întâmplã neîn-
þelegeri între români ºi maghiari. În prezent
minoritãþile din România sunt tratate
democratic, ºi anume prin: canale TV, tea-
tre, opere, ºcoli, universitãþi, radio etc. în
limba maternã, dar cu condiþia cã aceºtia
(aici vorbim de elevi) sunt obligaþi sã înveþe
ºi limba românã, ceea ce este absolut
corect, pentru cã aflându-te pe teritoriul
României ºi locuind aici eºti obligat sã
cunoºti limba de stat. Pe când în perioada
comunistã lucrurile stãteau cu mult mai
prost. Trebuie sã specific cã elevii erau
obligaþi sã înveþe nu doar româna, dar ºi
celelalte materii în românã. În acei ani s-a
încercat sã se ºlefuiascã ºi sã se ascundã
termenul de „minoritate”.
Pe lângã maghiari avem ºi germani,
însã soarta lor a fost cu mult mai dure-
roasã în perioada comunistã. Dacã în pre-
zent Preºedintele României este de etnie
germanã, o minoritate din punct de vedere
etnic, se vede cã lucrurile au evoluat mult.
Pe când în perioada comunistã, ºi dupã
terminarea celui de-al Doilea Rãzboi Mon-
dial, numeroºi germani au fost deportaþi în
URSS fiind consideraþi naziºti de cãtre
armata sovieticã.
Femeile
ªtim cã regimul comunist în oarecare
mãsurã a egalat cele douã genuri din
punct de vedere economic, dar a fãcut
imposibilã asocierea liberã ºi reprezenta-
rea intereselor individuale. Nu a clintit
patriarhatul tradiþional din familie, dar a
înscãunat, prin suprapunere, patriarhatul
politic ºi a fãcut imposibilã orice opoziþie –
evident ºi pe cea de tip feminist. În prezent
femeile au ajuns dependente economic de
resursele bãrbaþilor, deºi ele au intrat în
ºomaj într-o proporþie mult mai micã ºi
continuat sã câºtige banii necesari pentru
traiul lor ºi al familiilor lor. Cu siguranþã
femeile se implicã mai puþin în viaþa
politicã, dar este ceva interesant la mijloc,
foarte multe funcþii importante în stat, sau
în Consiliul European din partea României
sunt reprezentate din partea genului femi-
nin. De exemplu: Prim-ministru, Viorica
Dãncilã1; primul procuror general euro-
pean, Laura Codruþa Kövesi.
ªi aici trebuie de adãugat cã în pre-
zent, în preajma alegerilor prezidenþiale
din 2019, locul trei în sondaje este ocupat
de doamna Viorica Dãncilã.
Prezent
Dupã o scurtã perioadã de rãtãcire
(anii ’90) pe calea cãutãrii unei dezvoltãri
originale, clasa politicã de la Bucureºti s-a
conectat la idea transatlanticã ºi a fãcut
concesii unei societãþi altminteri divizate:
s-a decis sã meargã pe calea integrãrii
NATO ºi UE. Deºi în primii ani de dupã
aceastã decizie lucrurile nu au mers liniar,
având evoluþii interne ºi mai ales externe
foarte sinuoase, comunitatea occidentalã a
fost definitiv convinsã de opþiunea Bu-
cureºtiului, ºi integrarea þãrii în cele douã
blocuri occidentale s-a realizat în prima
decadã a anilor 2000. Acest lucru a deter-
minat o dezvoltare economicã în ritmuri
________________________
1
La data redactãrii eseului d-na Viorica Dãncilã era
încã Prim-ministru al României (n.red.).
129
 înalte ºi recuperarea unor decalaje istorice
faþã de Vest într-un timp destul de scurt.
Astãzi, în 2019, România a ajuns sã aibã
cel mai înalt ritm de creºtere din Uniunea
Europeanã (aproape 6%), iar valoarea
PIB/locuitor (în cifre comparabile - standar-
dul PPS) a ajuns la 60% din media Uniunii
(plecând de la nivelul de 30-34%). Ro-
mânia a devenit unul dintre „tigrii econo-
mici” ai UE ºi unul dintre motoarele de
creºtere ale Uniunii. Primul mandat al Ro-
mâniei la Preºedinþia Consiliului UE s-a
derulat în contextul unor procese de
anvergurã care vor modela Uniunea Euro-
peanã. Cu siguranþã România a acþionat în
calitate de Preºedinþie a Consiliului UE, ca
un veritabil mediator imparþial pentru a ge-
nera soluþii în vederea avansãrii agendei
europene. Summit-ul de la Sibiu din 9 mai
2019, a reprezentat un moment important
în demersurile privind viitorul Uniunii
Europene.
Însã oricât de bine ar sta lucrurile în
România, sunt ºi probleme care încã nu
sunt rezolvate precum:
Bibliografie
Lucian Boia. De la Dacia anticã la Marea Unire.
De la Marea Unire la România de azi, Editura
Humanitas, Bucureºti, 2018.
Lucian Boia, Strania istorie a comunismului
Românesc, Editura Humanitas, Bucureºti, 2016.
Adrian Cioroianu, Nu putem evada din istoria
noastrã, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2016.
Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Marea istorie
ilustratã a României ºi a Republicii Moldova, vol. 10,
Editura Litera, Bucureºti, 2018.
130
– 40% dintre gospodãrii nu beneficiazã
de canalizare ºi apã curentã (sate ºi subur-
biile oraºelor)
– Foarte dureros este cã potrivit statis-
ticilor românii sunt europenii care citesc cel
mai puþin.
– România posedã aproximativ 750 de
kilometri de autostradã
– România este o þarã cu una dintre
cele mai mari diaspora
– Teritorii locuite de o majoritate româ-
neascã sunt în afara þãrii.
Sigur cã o guvernare mai atentã la
detalii ar fi produs efecte ºi mai pronunþate
ºi sigur cã românii sunt nemulþumiþi de rit-
mul de creºtere, dar, indiscutabil, tendinþa
economiei româneºti este pozitivã, cu
pantã mai rapidã decât creºterea mediei
UE ºi de reducere a decalajelor istorice de
dezvoltare dintre noi ºi Vest.
Oliver Jens Schmitt, România în 100 de ani.
Bilanþul unui veac de istorie, Editura Humanitas,
Bucureºti, 2018.
Lavinia Stan, Diane Vancea (coord.), România
postcomunistã, Editura Polirom, Iaºi, 2017.
Tudor Viºan-Miu, O viaþã. Tudor Viºan-Miu în
dialog cu Dinu Zamfirescu, Editura Corint, Bucureºti,
2019.
MARIA TOACÃ
Nu-i uitã Maica Românie!
Le împletesc cununi cereºti
urmaºii de la Horecea-Mãnãstire
Recviem pentru 7 ostaºi români, eroi necunoscuþi ai neamului românesc de lângã Prut
Cât de nedrepte ºi greºite ne sunt
uneori pãrerile despre tinerii din jurul nos-
tru. De fapt, nu uneori, ci deseori spunem
cã-i preocupã numai distracþiile ºi bunãsta-
rea, cã nu se intereseazã de istoria ºi tre-
cutul tragic al neamului, cã nu le pasã de
materna lor limbã românã. ªi oare nu e
adevãrat? Intuiesc aceastã întrebare pe
buzele multor cititori. La o emoþionantã în-
trunire duhovniceascã de comemorare a
ºapte ostaºi români omorâþi în 1941 pe
malul Prutului, la Scutelea (suburbie a
Cernãuþiului), ºi înmormântaþi în cimitirul
Mãnãstirii cu hramul Naºterea Maicii Dom-
nului, am întâlnit un tânãr care mã face sã
gândesc altfel despre generaþia junã de
astãzi. N-aº vrea sã cred cã Vladislav
Zvirid (nume de familie foarte rãspândit la
românii din Horecea) este doar o excepþie.
Stãtea smerit ºi sfios în spatele
preoþilor care oficiau slujba de pomenire.
Cu excepþia soþilor Mariana ºi Gheorghe
Struþ, era unicul tânãr printre enoriaºii de
vârstã mai înaintatã. Cu un zâmbet timid ºi
o pioasã plecãciune a rãspuns la mulþumi-
rile arhimandritul Veniamin, stareþul Mã-
nãstirii, adresate tuturor enoriaºilor, dar în
primul rând acestui bãiat pentru creºti-
neasca lucrare ºi mobilizare a creºtinilor la
renovarea mormintelor celor ºapte eroi
necunoscuþi. Pentru cã orice faptã bunã
are în spate un animator.
Vladislav mi-a povestit cã a preluat
istoria acestor ºapte morminte de la strã-
131
 bunica sa, nãscutã în 1929. Era micuþ
când venea cu ea la biserica de aici. Dupã
slujbã intrau în cimitir, dar înainte de a se
închina la mormintele neamurilor, strãbu-
nica aprindea lumânãri la eroii necunoscuþi
ºi-i dãdea de grijã copilului sã nu uite de
aceste morminte, iar când va creºte sã
coseascã iarba din jur ºi sã le aducã câte
o floare. Vladislav mi-a mãrturisit cã limba
românã o ºtie de la strãbunica ºi de la
bunicile Veronica ºi Mãrioara, iar sã
citeascã româneºte, fiind instruit în ºcoalã
ucraineanã, a învãþat singur.
Citind prin ziare cã în cutare sau în
cutare localitate româneascã gospodarii
au înãlþat un monument ori o cruce în me-
moria martirilor, se întreba: „Dar la noi la
Horecea nu sunt oameni gospodari?”.
Ajungând la anii ce-i aveau cei ºapte
ostaºi necunoscuþi, seceraþi în floarea vâr-
stei de gloanþele duºmanilor care au nã-
vãlit peste noi, tânãrul a stãruit sã se toar-
ne un fundament în jurul acestor mici cruci
ca sã nu se calce pe morminte. Drept cã ºi
pânã la înfãptuirea acestei lucrãri, stareþul
Veniamin ºi obºtea mãnãstirii întreþineau
casa de veºnicã odihnã a eroilor într-o
stare bunã. Datoritã faptului cã stareþul le
propovãduieºte enoriaºilor cultul eroilor,
învãþându-i cã ºi morþii au nevoie de dra-
goste creºtineascã, a gãsit uºor susþinerea
horecenilor, mai ales a Ilviei Cudla, o ro-
mâncã energicã ºi cu suflet generos, gata
sã punã umãrul la orice faptã nobilã. A um-
blat pe la case, a adunat bani pentru mate-
riale ºi lucrãtori. Unii l-au ajutat cu bani,
alþii cu munca, gospodinele cu bucate pen-
tru meºteri. Doar la Scutelea ºi Horecea
Urbanã trãiesc destui oameni care au auzit
de la pãrinþii lor cum au fost omorâþi cei
ºapte ostaºi români. Înainte de începerea
rugãciunii întru pomenirea lor, i-am întâlnit
132
la poarta mãnãstirii pe Gheorghe Zvirid,
Dumitru Voronca, ªtefania Zdãrciuc, care
mi-au povestit cum alergau în copilãrie prin
pãdurea Horecei, îndesatã de plumbi ºi
movile care acopereau oseminte de eroi.
Jurnalista Aurica Þâbuleac, care a adunat
multe mãrturii dramatice de-a lungul vieþii
consacrate radioului, cunoaºte despre cei
ºapte anonimi de la bunica ei, Ioana
Zvoneþchi, care a avut nenorocul sã fie
martorã a tragediei ºi s-o poarte pânã la
capãtul vieþii în suflet. Iatã doar un crâmpei
reluat de dna Aurica din jalea bunicii sale:
„Cinci din cei care zac aici au fost omorâþi
în grãdina noastrã. Bunica i-a bocit atunci
pe malul Prutului ºi vãrsa lacrimi la mor-
mintele lor, pentru cã, plângea ea, erau
frumoºi ºi foarte tineri, aproape copii... Ea
îmi povestea ºi de-o minune, cicã pe unul
din morþi l-au recunoscut drept fiul lor niºte
oameni din Mahala sau Boian. L-au luat
sã-l înmormânteze în satul natal. Iar dupã
sfârºitul rãzboiului, feciorul lor s-a întors
nevãtãmat acasã. Vã imaginaþi ce bucurie
au avut acei pãrinþi!”.
La o depãrtare de mai bine de ºapte
decenii, valuri de bucurie se revãrsau din
cântãrile preoþilor ce-ºi adunaserã eno-
riaºii la slujba de pomenire, ºi soarele ne
zâmbea prin nãframa plumburie a norilor la
fiecare acord de glorificare a eroilor intonat
de vocea unduioasã a dascãlului Alexan-
dru Voronca, de parcã n-am fi participat la
un eveniment de tristã comemorare. Cu
câþiva enoriaºi din parohia sa a venit
pãrintele Gheorghe, preotul noii Biserici
Ioan cel Nou de la Suceava. Sub regimul
sovietic Biserica de la Horecea-Mãnãstire
era unicul locaº de închinare rãmas nefe-
recat pentru creºtinii din aceastã suburbie
a Cernãuþiului, la altarul cãruia românii
auzeau limba lor maternã.
 Despre fericirea de a-i cinsti cu adâncã
pietate pe eroii cãzuþi pe câmpul de bãtãlie
pentru apãrarea Patriei, neamului, limbii
române ºi credinþei ortodoxe a înãlþat o
odã duhovniceascã preotul Pavel, parohul
Bisericii Înãlþarea Domnului. Sã luãm
aminte la cuvintele cucernicului pãrinte:
„Nu s-a împlinit ca aceºti ºapte ostaºi,
porniþi sã-ºi apere Neamul ºi Þara, sã se
întoarcã la cei dragi ai lor. Le-am rãmas noi
cei mai apropiaþi ºi mai dragi ca sã le
purtãm cinstea, gloria, scopul pentru care
ei au murit. Ei au luptat pentru pãmântul ºi
libertatea noastrã. Noi le suntem urmaºii.
ªtiu cã stareþul Veniamin nu doar cã are
grijã de morminte, ci se roagã pentru ei în
faþa Sfântului Altar. ªi n-are importanþã în
ce limbã se roagã, cãci în faþa lui Dum-
nezeu toþi suntem creºtini. Graniþele, etnia,
convingerile religioase nu ne pot opri sã
aducem un respectuos omagiu acestor
ostaºi. Mergând la rãzboi ei ºi-au asumat
moartea, dar s-au jertfit pentru pãmântul
lor, pentru viitorul copiilor ºi nepoþilor. Ve-
dem cã istoria se schimbã dupã poftele
unor oameni care vroiau sã dãinuiascã nu-
mai limba ºi etnia lor. La Dumnezeu, însã,
nu existã rus, ucrainean, român etc. Toþi
suntem creºtini ºi trebuie sã ne iubim, indi-
ferent în ce limbã vorbim, visãm, ne ru-
gãm... Nu rãspundem cu urã celor ce ne
urãsc, ne rugãm sã înceteze rãzboaiele din
lumea întreagã. În Ucraina cuvântul PACE
înseamnã viaþã. ªi aceºti ostaºi români au
cãzut pentru demnitatea, libertatea ºi pãs-
trarea credinþei noastre strãmoºeºti.
Exemplul lor ne face sã fim devotaþi Pa-
triei, Neamului, Credinþei noastre Orto-
doxe. Lângã aceste morminte ne întãrim în
demnitate ºi primim sporire în virtute”.
Semn cã maica România nu-i uitã a
fost coroana tricolorã depusã la morminte
de consulul Ionel Mitea, mesajul transmis
de dumnealui din partea Consulului Ge-
neral Irina-Loredana Stãnculescu, precum
ºi placa de granit cu inscripþia „În memoria
martirilor neamului românesc” – ofranda
adusã eroilor de Consulatul General al Ro-
mâniei la Cernãuþi. Cu flori ºi ecoul memo-
riei sângerânde s-a închinat martirilor pro-
fesorul Ilie Popescu, preºedintele Socie-
tãþii regionale „Golgota”. Petru Grior, pre-
ºedintele Centrului de cercetãri istorice ºi
culturale (Cernãuþi), a evocat un caz cutre-
murãtor, când fiica eroului de rãzboi Toa-
der Jupui din judeþul Buzãu, cãzut în Basa-
rabia, pe malul Nistrului, a gãsit mormântul
tatãlui dupã o cãutare de 60 de ani, în cimi-
tirul ostãºesc din Voloºkove, raionul Secu-
reni. Acesta-i un exemplu viu ce înainteazã
în faþa generaþiei tinere de astãzi imperati-
vul cercetãrilor, datoria de a nu lãsa în pa-
raginã cimitirele ostãºeºti, de a nu cãlca pe
morminte ce adãpostesc osemintele lup-
tãtorilor români. Drept confirmare a muncii
sale, el a dat citire a ºapte nume de martiri
din Horecea, uciºi la intrarea trupelor so-
vietice: Simion Cotoman, 38 ani (soþia
Domnica ºi 3 copii), Ioan Pivin, 37 ani (so-
þia Aspazia ºi 3 copii), Gheorghe Strolec,
30 ani (pãrinþii, surorile Ana ºi Saveta),
Nicolae ªtefanovici, 36 ani (soþia Eugenia
ºi 4 copii), Dãnilã Verstiuc, 51 ani (soþia
Elena ºi 3 copii), Aurel Verstiuc, 14 ani,
Elena Zvirid, 20 ani (pãrinþii ºi trei fraþi).
Aceºtia fiind cunoscuþi, ar trebui sã aibã
astãzi urmaºi, adicã are cine sã-i pome-
neascã ºi sã se roage pentru odihna lor
într-o lume mai dreaptã. Dar ºi cei ºapte
necunoscuþi din cimitirul de la Horecea-Mã-
nãstire au parte de un colþiºor de rai cu flori
ºi verdeaþã în proximitatea divinului emanat
de sfântul locaº al Maicii Domnului.
133
 RADU EFTIMIE

La despãrþirea
de ªtefan Racovitzã
Dragi prieteni,
Dl. Iulian Gole, Preºedintele în exerciþiu
al Comunitãþii Românilor din Elveþia,
împreunã cu Pr. Damian Ionescu, parohul
bisericii noastre ºi subsemnatul din partea
publicaþiei Cãminul Românesc, avem trista
misiune de a vã anunþa cã miercuri, 16
octombrie 2019, s-a sãvârºit din viaþã cole-
gul ºi prietenul nostru ªtefan Racovitzã.
S-a nãscut în 1936 la Bucureºti ºi nu
avea decât 9 ani când Armata Roºie ne-a
invadat þara aducând cu ea ororile comu-
nismului care s-au abãtut asupra atâtor
familii de români, dintre care familia
ªtefan Racovitzã
Racovitzã a plãtit un greu tribut. Aruncaþi
din propria casã, persecutaþi sub toate for-
mele, ªtefan ºi-a petrecut adolescenþa în duºman de clasã (al poporului), ce avea sã
regim de domiciliu forþat la Câmpulung se publice în 2010 la editura Curtea Veche
Muscel. În ciuda piedicilor ce i s-au pus în din Bucureºti.
cale reuºeºte sã intre la Facultatea de Vicisitudinile ºi nedreptãþile suferite nu
Biologie din Bucureºti, de unde este exma- l-au zdrobit, aºa dupã cum ar fi dorit
triculat în ultimul an ca „duºman de clasã” comuniºtii, ci mai degrabã l-au întãrit, l-au
ºi trimis pentru „reeducare” la munci agrico- sensibilizat la tot ceea ce se cheamã
le. Reuºeºte totuºi sã-ºi termine studiile în politicã, l-au îndemnat sã-ºi strige revolta
1962, dar nenorocita de etichetã „duºman faþã de orice regim de dictaturã ºi faþã de
de clasã” i-a rãmas lipitã pe frunte ca un nedreptãþile cauzate de acesta. Strigãtul lui
blestem atât timp cât a trãit în România de revoltã s-a transformat în ceea ce avea
comunistã. De altfel amarele amintiri din sã-i devinã o a doua profesie, aceea de jur-
acele vremuri avea sã le strângã ºi sã le nalist independent ºi analist politic. A citit ºi
publice în cartea Scene din viaþa unui studiat enorm în domeniul politologiei,

134
devenind un adevãrat specialist în materie.
În 1978 pãrãseºte România comunistã,
ajunge la Geneva, unde profeseazã în
domeniul învãþãmântului, lucrând mai întâi
ca profesor, iar apoi ca cercetãtor la Ser-
viciul de Cercetãri Pedagogice, de unde a
ºi ieºit la pensie.
Comunitatea noastrã funcþiona încã din
1976 ca asociaþie de solidaritate a refu-
giaþilor politici ºi de denunþare a regimului
comunist criminal din România, aºa cã
ªtefan s-a apropiat în mod firesc de noi,
participând la acþiunile noastre, unele cu
caracter politic, altele cu caracter socio-cul-
tural ºi cultural. Îmi aduc aminte cã timp de
ani îndelungaþi a fost responsabil cu barul
la chermezele noastre.
În 1992 a preluat de la Ion Broºteanu
redacþia Cãminului Românesc, pe care l-a
transformat într-o publicaþie de þinutã ºi
prestigiu care depãºeºte cu mult posibi-
litãþile noastre materiale ºi umane. Era un
fel de factotum al Cãminului Românesc, de
la autor de articole, la activitãþi de marke-
ting (el a reuºit sã adune pe mai toþi autorii
care fac ºi astãzi sã trãiascã revista), la
tehnoredactare, ºi pânã la cãratul sacilor la
Poºtã în vederea expedierii, ªtefan era pre-
zent peste tot, neobosit ºi entuziast. A acti-
vat ºi în cadrul Comitetului, iar în anii 2011-
2012 a fost ºi Preºedinte al Comunitãþii.
În perioada 2013-2014, dându-ºi se-
ama cã vârsta începe sã-ºi spunã cuvântul,
ºi dorind din toatã inima ca revista sã-i
supravieþuiascã, a început sã se uite în jur
pentru a gãsi pe cineva mai tânãr ca sã
preia ºtafeta. Grea treabã, cãci scoaterea
revistei implica sãptãmâni întregi de
muncã, sarcinã pe care cei cu servicii, fami-
lie ºi copii sunt mai reticenþi sã ºi-o asume.
Pânã la urmã am acceptat sã preiau eu
aceeaºi treabã, deºi ne despart numai 6
ani de vârstã, dar ne-am zis ca va fi o
perioadã tranzitorie, dar aceasta dureazã
pânã în ziua de astãzi ºi nu prea se prevãd
schimbãri în viitorul apropiat. ªtefan mi-a
predat în întregime partea administrativã ºi
tehnicã, dar a continuat sã scrie ºi sã acti-
veze cu aceeaºi vigoare ca ºi înainte (ulti-
mul articol i-a apãrut în martie 2019), pânã
când boala ºi suferinþa l-au þintuit la pat.
Astãzi pierdem cu toþii, atât familia cât ºi
noi, un om de o calitate excepþionalã, un
prieten devotat, un suflet generos, iubitor al
lucrului bine fãcut, exigent cu ceilalþi, dar ºi
cu el însuºi. Revista Cãminul Românesc îl
pierde pe cel care i-a fost pãrinte timp de
27 de ani, dar va încerca sã-i supravie-
þuiascã. Deºi lipsitã de pana maestrului,
rubrica de analize politice, domeniul sãu
preferat, va continua sã existe pe mãsura
priceperii noastre.
Dragã ªtefane, vom vãrsa o lacrimã
pentru sufletul tãu bun ºi generos, te vom
însoþi în gând pe drumul fãrã de întoarcere
pe care ai pornit ºi ne rugam la Bunul
Dumnezeu sã-þi ierte greºelile pe care cu
toþii le facem pe astã lume, sã-þi asigure
mântuirea sufletului ºi odihna trupului.
Te asigurãm ca iubita ta soþie, Helga, nu
rãmâne singurã pe aceastã lume ºi va fi
înconjuratã de toatã dragostea ºi prietenia
pe care þi-am purtat-o ºi þie.
Cu multã dragoste ºi toate gândurile
bune din partea membrilor Comunitãþii, a
autorilor ºi cititorilor Cãminului Românesc
ºi a tuturor celor care te-au cunoscut.
Dormi în pace!
Ceremonia religioasã a avut loc în 25
octombrie 2019, la Biserica maramureºeanã
din Chêne Bourg, iar înhumarea în careul româ-
nesc din cimitirul comunal Thônex.
135
 COMUNICAT DE PRESÃ

A doua campanie
de investigaþii arheologice
desfãºurate de IICCMER
în mun. Caransebeº,
jud. Caraº-Severin
Bucureºti, 25 octombrie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi
Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Parchetul Militar Timiºoara a
desfãºurat în perioada 15-18 octombrie 2019 a doua campanie de investigaþii arheologice
în mun. Caransebeº din judeþul Caraº-Severin. Acþiunea a continuat cercetãrile începute
în cursul lunii iunie 2019 în curtea Cercului Militar din oraº, unde au fost descoperite mai
multe morminte despre care se presupune cã unele ar putea aparþine unor opozanþi anti-
comuniºti uciºi în timpul anchetelor Securitãþii sau executaþi prin împuºcare în urma unor
sentinþe judecãtoreºti.

În urma unei petiþii primite la Institut în
2017 am fost informaþi cã în primãvara anu-
lui 1977, cu ocazia efectuãrii unor sãpãturi
pentru fundaþia unui bloc ce urma sã se
ridice în curtea Casei Armatei din Caran-
sebeº, astãzi Cercul Militar, au fost desco-
perite câteva morminte de înhumaþie care,
pe baza inventarului funerar ºi a situaþiei de
context, se puteau data în perioada de la
mijlocul secolului XX. Cazul fiind atunci mu-
ºamalizat, nu se cunoaºte care a fost soar-
ta osemintelor dezvelite.
Clãdirea care adãposteºte Cercul Mili-
tar, aflatã pe str. Nicolae Bãlcescu la nr. 5,
a fost construitã în anul 1885 ca liceu pen-
tru fete, funcþionând cu aceastã destinaþie
pânã în anul 1944 când a fost trecutã în ad-
ministrarea Armatei. Dupã informaþiile de
care dispunem, imobilul a servit timp de
câþiva ani ca sediu pentru Comandamentul
Unic Teritorial Timiº, o structurã militarizatã
a Securitãþii comuniste, înfiinþatã în ianua-
rie 1949, care a coordonat acþiunile represi-
ve îndreptate împotriva grupãrilor de parti-
zani anticomuniºti din zona Banatului. În
apropiere, într-o clãdire situatã pe strada
Horia, pânã prin anul 1959 s-a aflat ºi se-
diul Securitãþii din Caransebeº, iar în veci-
nãtate se aflã ºi fosta clãdire a penitenciaru-
lui, astãzi cu destinaþie de unitate ºcolarã.
Prin sediul Securitãþii ºi prin penitencia-
rul din Caransebeº au trecut foarte mulþi
partizani anticomuniºti ºi sprijinitori ai aces-
tora din grupãrile ºi organizaþiile de rezis-
tenþã bãnãþene, care dupã ce au fost
capturaþi ºi reþinuþi au fost aduºi ºi anchetaþi
aici, unii fiind dispãruþi fãrã urmã pânã în
zilele noastre. Se cunoaºte cã în unitatea

136
carceralã au avut loc mai multe execuþii
prin împuºcare a unor persoane condam-
nate la moarte prin sentinþe judecãtoreºti.
Dupã unele mãrturii, câteva execuþii au fost
fãcute chiar în curtea Cercului Militar, exis-
tând suspiciunea cã trupurile victimelor ar fi
fost îngropate undeva în zonã.
Pentru verificarea informaþiilor sesizate,
în curtea Cercului Militar s-a organizat o
primã intervenþie arheologicã care s-a
desfãºurat în cursul lunii iunie 2019,
sãpãturile fiind efectuate în apropierea unui
bloc cu destinaþie de cãmin pentru cadrele
militare din garnizoana oraºului, sub care,
în anul 1977, au fost descoperite oseminte-
le umane. Cercetãrile s-au concentrat pe
laturile de nord ºi de est ale clãdirii, în
spaþiile neocupate de suprafeþe betonate
sau de alte amenajãri. S-a acþionat cu mij-
loace manuale ºi mecanizate, fiind practi-
cate patru unitãþi de sãpãturã sau secþiuni
arheologice, suprafaþa însumatã a acestora
fiind de 38,54 mp. Într-o secþiune executatã
în partea rãsãriteanã a blocului, spre fostul
penitenciar a cãrui incintã se învecineazã
cu curtea Cercului Militar, s-au descoperit
douã schelete umane dispuse pe direcþia
est-vest, unul având membrele inferioare
orientate spre rãsãrit, iar celãlalt spre apus.
Cele douã schelete, înhumate la o adânci-
me apropiatã, au fost deranjate parþial de o
groapã contemporanã în care se aflau res-
turi de materiale de construcþie folosite la
ridicarea blocului. Defuncþii au fost îngro-
paþi fãrã sicriu ºi nu au avut obiecte de in-
ventar funerar sau resturi de vestimentaþie.
Avându-se în vedere descoperirea
acestor morminte într-o zonã centralã a
oraºului unde nu se cunoaºte ca în trecut
sã fi existat vreun cimitir organizat, s-a
hotãrât continuarea investigaþiilor arheolo-
gice prin organizarea unei noi campanii de
sãpãturi, care s-a desfãºurat în perioada
15-18 octombrie 2019. S-a practicat o
singurã unitate de sãpãturã cu dimensiunile
de 10,50 x 2,50 metri, plasatã în partea
rãsãriteanã a blocului, dispusã cu laturile
mai lungi pe direcþia nord-sud ºi paralelã cu
secþiunea unde în varã s-au gãsit cele douã
schelete, între cele douã secþiuni fiind
pãstrat un martor de pãmânt. Suprafaþa
mare ce trebuia excavatã ºi consistenþa
durã a solului a fãcut ca sãpãtura sã fie
realizatã parþial cu un utilaj mecanizat. În
cadrul de secþiune cercetat au fost desco-
perite ºi dezvelite alte 11 morminte, nu-
mãrul total al mormintelor identificate în
cele douã campanii de sãpãturi fiind de 13.
Defuncþii au fost înhumaþi la adâncimi dife-
rite, care au variat între – 1,23 ºi – 1,77
metri. Din cele 11 morminte descoperite
doar douã au fost surprinse integral în
cadrul cercetat (M.6, M.7), restul schelete-
lor intrând mai mult sau mai puþin în profilul
de est al secþiunii, acestea urmând sã fie
dezvelite ºi recuperate integral într-o cam-
panie viitoare. Înhumãrile au fost fãcute în
gropi individuale în cazul a cinci morminte
(M.3, M.6, M.7, M.8, M.9), precum ºi în
douã gropi comune, una conþinând schele-
tele a douã persoane (M.4-M.5) ºi una a
patru persoane (M.10-M.13). Deºi nu s-au
descoperit urme de lemn putrezit provenit
explicit de la sicrie, prezenþa unor cuie
confecþionate manual la câteva morminte,
presupune cã în aceste cazuri înhumãrile
defuncþilor s-au fãcut în sicriu. Gropile mor-
mintelor aveau o dispunere pe douã direcþii
principale, nord-sud ºi est-vest, însã orien-
tarea scheletelor în groapã era diferitã de la
caz la caz, acestea fiind aºezate cu capul
într-o parte sau în alta a celor douã direcþii.
La nici un mormânt nu s-au gãsit resturi de
vestimentaþie sau de încãlþãminte. În
137
 schimb, la douã morminte s-au descoperit
niºte obiecte de inventar funerar cu carac-
ter religios care aparþin mediului catolic.
Astfel, de la M.6 s-a recuperat un crucifix
din bronz reprezentându-l pe Isus rãstignit
pe cruce ºi un mic medalion de pelerinaj
confecþionat din argint, un medalion similar
dar cu alte reprezentãri grafice fiind desco-
perit ºi la M.7. Fiind niºte obiecte religioase
de largã utilitate, pe baza analogiilor nu pot
fi stabilite cronologii exacte de datare, ast-
fel de piese fiind produse ºi rãspândite pe
spaþii largi în Europa într-o perioadã de
timp care ajunge pânã în epoca con-
temporanã. În ceea ce priveºte cele douã
gropi comune identificate, având în vedere
poziþiile in situ ale scheletelor, rezultã cã
trupurile defuncþilor au fost aruncate în
groapã la momentul înhumãrii. Prezenþa
unor oseminte rãvãºite în unele gropi de
înmormântare, care provin de la morminte
mai vechi ce au fost deranjate parþial sau
integral, indicã o succesiune de înhumãri
care s-au derulat într-un interval de timp
ceva mai îndelungat. Acest lucru presupu-
ne cã în acest spaþiu funerar, necunoscut
de nimeni ºi nicãieri menþionat în documen-
tele istorice sau în literatura de specialitate,
s-au fãcut înhumãri încã înainte de perioa-
da comunistã, iar ca ipotezã de lucru, se
poate avansa teoria cã cel puþin o parte din
aceste morminte s-ar afla în legãturã cu
trecutul penitenciarului aflat în vecinãtate.
Imobilul fostului penitenciar a fost construit aparþin unor oameni executaþi prin împuº-
între anii 1911-1913, anterior în oraº exis- care sau uciºi prin alte metode de Se-
tând o unitate de detenþie cu capacitate curitate, însã împrejurãrile, mãrturiile ºi u-
redusã, amenajatã în subsolul clãdirii nele documente din fondul arhivistic al fos-
Tribunalului, acest edificiu fiind ridicat la tei Securitãþi susþin aceastã posibilitate.
începutul secolului al XIX-lea. Toate osemintele descoperite au fost recu-
În stadiul actual al cercetãrilor nu avem perate ºi predate cãtre Institutul de Me-
deocamdatã indicii certe care sã demons- dicinã Legalã din Timiºoara, urmând sã fie
treze cã unele din mormintele descoperite introduse în circuitul oficial al analizelor de

138
specialitate. Rezultatele medicale vor oferi
anumite rãspunsuri la unele din incertitudi-
nile care acum planeazã asupra acestui
caz.
În baza petiþiei primite la Institut ºi înain-
te de prima intervenþie arheologicã în teren,
IICCMER a depus o sesizare la Parchetul
Militar Teritorial Timiºoara, care a deschis
pe acest caz un dosar de cercetare penalã.
Complexitatea deosebitã pe care o prezintã
cazul precum ºi posibilele sale legãturi cu
anumite fapte din trecutul recent, reclamã
continuarea cercetãrilor arheologice în
spaþiile unde astãzi se mai poate interveni
prin sãpãturã.
Cercetãrile au fost efectuate de o
echipã de arheologi de la IICCMER ºi
muzeele de istorie din Aiud, Alba Iulia ºi
Turda, alcãtuitã din Gheorghe Petrov
(organizatorul ºi responsabilul acþiunii),
Marius Oprea, Paul Scrobotã, Gabriel Rus-
toiu ºi Horaþiu Groza. Acþiunea a fost spri-
jinitã de Muzeul Judeþean de Etnografie ºi
al Regimentului de Graniþã Caransebeº ºi
s-a desfãºurat în colaborare cu Televiziu-
nea Românã.
Foto: 1-2: Aspecte din timpul lucrãrilor de cercetare arheo-
logicã; 3: Mormântul comun cu rãmãºiþele pãmânteºti a
patru persoane (M.10-M.13); 4: Demontarea ºi extragerea
osemintelor unui defunct. Sursa foto: IICCMER.
https://www.iiccr.ro/rezultatele-celei-de-a-doua-campanii-
de-investigatii-arheologice-desfasurate-de-iiccmer-in-mun-
caransebes-jud-caras-severin/
139
 MARIA-CÃTÃLINA NOMOLOªANU

Istoria în filme

Cum putem vedea istoria? Este o între-

bare ce mai rar se pune în afara orelor de
curs, ºcoalã º.a. Istoria poate fi vãzutã mai
mult decât o înºiruire de date ºi evenimen-
te. Poate fi vorba despre ceea ce se ascun-
de dincolo de acþiuni?
Istoria româneascã contemporanã a-
bundã în subiecte fascinante ce reprezintã
o sursã de inspiraþie pentru o serie de
ecranizãri, oferind realism ºi unicitate. Pen-
tru mulþi regizori aspectul dramatic al isto-
riei recente deschide o perspectiva pentru
a ului publicul larg. Contextul social ºi poli-
tic instabil al secolului al XX-lea, regimul
comunist ºi schimbãrile ce se petrec în Ro-
mânia fixeazã un punct de pornire cãtre o
lume ineditã.

„Cardinalul” (2019)
Regia Nicolae Mãrgineanu
Închisorile comuniste inspirã curiozitate
cãci în anii ’50 conducãtorii Bisericii Greco-
Catolice au fost arestaþi ºi închiºi la Sighet
sau în alte penitenciare. Acesta a fost
punctul de plecare pentru realizarea filmu-
lui „Cardinalul”, ce prezintã o parte din via-
þa episcopului Iuliu Hossu ºi perioada
încercãrii de convertire forþatã a acestuia în
penitenciarul de la Sighet. În film sunt sur-
prinse cu mult talent curajul ºi integritatea
episcopului, care nu s-a temut de chinurile
ºi torturile la care a fost supus de regim.
Filmul este realizat în alb-negru ºi color
ºi are la bazã memoriile lui Iuliu Hossu,
ceea ce oferã realism ºi credibilitate. Cu
toate acestea, modul de interpretare a
actorilor, cadrele impecabil alese dau origi-
nalitate filmului. Este surprinsã ºi scena în
care se anunþã Unirea de la 1918 (Iuliu
Hossu fiind cel care a citit proclamaþia de la
1 Decembrie), probabil una dintre cele mai
impresionante scene din film, în care se
poate observa emoþia ºi patriotismul.

140
 Ideea regizorului este ºi de a pune
accent pe suferinþele din închisorile comu-
niste, cu imagini bine alese. Ceea ce se
întâmplã în interiorul acestora este redat în
alb-negru, iar scenele din afara lor color.
Astfel se contureazã un contrast între
lumea închisorilor ºi cea de dincolo de zidu-
rile gri. Imaginile au un imens impact emo-
þional asupra celor care urmãresc filmul.
Încã din titlu se poate observa cã se
pune în discuþie lupta între adevãr ºi spe-
ranþã, între umanitate ºi dezumanizare. De-
ºi filmul oferã la început impresia cã ac-
centul este pus pe o poveste de dragoste,
acest este numai un substrat, scenele de
violenþã ºi teroare constituind esenþa na-
rativã a filmului.

„Între chin ºi amin” (2019)

Regia Toma Enache
O altã închisoare cunoscutã pentru
metodele de torturã la care au fost supuºi
deþinuþii de acolo a fost cea din Piteºti.
Cutremurãtorul program de spãlare a creie-
rului prin torturã cunoscut ca „Fenomenul
Piteºti” sau „Experimentul Piteºti” i-a adus
renumele, sute de victime directe ºi indirec-
te ducând aceastã poveste mai departe.
Subiectul este adus în atenþia publicului
în cutremurãtorul film „Între Chin ºi Amin”,
care creioneazã transformarea victimelor în
cãlãi, cei torturaþi ajungând, la rândul lor, sã
tortureze. Povestea este una tulburãtoare,
fiind o parte din istoria României ce nu este
povestitã prea des în ºcoli. Frica ºi dispera-
rea foºtilor deþinuþi se poate vedea pe chi-
purile actorilor, care au reuºit o performan-
þã dramaticã de a se transpune în pielea
personajelor. Una dintre cele mai tulburãtoare scene
Este dificil sã cuprinzi tragedia ororilor este cea în care, în ziua de Paºte, unul din-
de la Piteºti, însã pelicula reuºeºte sã le tre deþinuþi este pironit ºi crucificat. Este o
surprindã cu multa acurateþe. Pãcatul celor secvenþã sensibilã care pune în evidenþã
închiºi de comuniºti la Piteºti a fost cã re- tema credinþei, singurul element de stabili-
prezentau „duºmanul de clasã”, ce trebuia tate pentru deþinuþii victime ale teribilelor
exterminat. Acþiunea descrie povestea unui torturi.
compozitor care ajunge în reeducarea din
Piteºti. Din fericire el supravieþuieºte tortu-
rilor ºi compune cântecul „Odã lui Dumne-
zeu”, cãci numai credinþa a fost cea care l-a
þinut în viaþã.

141
 Inaugurarea Casei Memoriale
„Iuliu Maniu” de la Bãdãcin
Sâmbãtã, 12 octombrie 2019, la
Bãdãcin s-a inaugurat Casa Memorialã
„Iuliu Maniu”. La eveniment au participat
PS Vigil Bercea (Episcopul greco-catolic de
Oradea), dr. Ioan Boilã (strãnepotul lui Iuliu
Maniu), academicianul Emil Burzo (care a
ridicat o statuie a lui Iuliu Maniu în Cluj-
Napoca), prof. univ. dr. Ioan Bolovan (pro-
rectorul Universitãþii „Babeº-Bolyai”, Cluj-
Napoca); Ion-Andrei Gherasim (preºedinte-
le executiv al Fundaþiei Corneliu Coposu ºi
nepot al liderului PNÞ Ilie Lazãr); re-
prezentanþi ai partidelor politice (Ludovic
Orban, preºedinte PNL, Dacian Cioloº,
preºedinte Plus, Rareº Bogdan, europarla-
mentar PNL, Ilie Bolojan, primarul munici-
piului Oradea; parlamentari, primari din ju-
deþe din Ardeal, numeroºi simpatizanþi ai
PNÞ ºi localnici.
142
Programul evenimentului a fost urmã-
torul:
– Intonare Imnul Naþional (Formaþia
Coralã „General Traian Moºoiu” din Ora-
dea)
– Slujba de sfinþire a Casei Memoriale
„Iuliu Maniu” ºi tãierea panglicii, P.S. Virgil,
episcop greco-catolic de Oradea, împreunã
cu un sobor de preoþi ºi Corul studenþilor de
la Seminarul Teologic „Sfinþii Trei Ierarhi din
Oradea”
– Parastas în memoria familiei Maniu.
– Depuneri de coroane la bustul lui Iuliu
Maniu.
– Intonare „Imnul Eroilor” (Corala Re-
galã Transilvania din Cluj-Napoca)
– Discursuri: PS Virgil Bercea (episcop
greco-catolic de Oradea); Laurenþiu-Mihai
ªtefan (Consilier Prezidenþial); Florin

Florian (Prefectul Judeþului Sãlaj); Acad.
Emil Burzo (Academia Românã); Prof. univ.
dr. Ioan Bolovan (Prorector Universitatea
„Babeº-Bolyai”); dr. Ioan Boilã (strãnepotul
lui Iuliu Maniu); Dacian Cioloº (preºedinte
Plus); Ilie Bolojan (primarul municipiului
Oradea); Ioan-Andrei Gherasim (Fundaþia
Corneliu Coposu); Mesaj din partea Prin-
þului Nicolae, citit de Vasile Chifor; Pr. Cris-
tian Borz (paroh Bãdãcin ºi iniþiatorul pro-
iectului).
– Intonare „Imnul lui Iuliu Maniu” (Corul
„Urmaºii lui Iuliu Maniu”, Bãdãcin)
– Recital Dinu Iancu Sãlajeanu
– Miniconcert pian ºi vioarã ªtefan
Doniga ºi Diana Jipa
– Vizitarea Casei Memoriale „Iuliu Ma-
niu”
– Agapã oferitã de comunitatea greco-
catolicã din Bãdãcin
Casa din Dealul Þarinei de la Bãdãcin a
fost construitã ca o casã de varã de tatãl lui
Iuliu Maniu, Ioan Maniu, în 1879. Ulterior,
pânã în 1930, ea a fost extinsã succesiv,
ajungând la forma cunoscutã azi. În apro-
piere se aflã ºi mormintele membrilor fami-
liei Maniu.
În aceastã casã s-au luat decizii impor-
tante pentru români atât înainte de 1918 (a
trecut pe acolo Simion Bãrnuþiu, organiza-
torul ºi conducãtorul Revoluþiei Române de
la 1848 din Transilvania, a cãrui sorã, Ilea-
na, a fost bunica lui Iuliu Maniu; la 1892
memorandiºtii au definitivat textul Memo-
randumului; oamenii politici care au realizat
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918), cât
ºi în perioada interbelicã (Nicolae Iorga a
fost oaspete în 1925; episcopii martiri în
temniþele comuniste Iuliu Hossu, Valeriu
Traian Frenþiu ºi Ioan Suciu au celebrat în
Capela casei; Corneliu Coposu, viitorul
preºedinte al PNÞ-CD dupã 1989, a învãþat
aici tainele politicii).
Iuliu Maniu þinea foarte mult la aceste
locuri, unde, dupã cum spunea el „parcã ºi
aerul este mai proaspãt. În liniºtea grãdinii
lui uit greutãþile zilnice, pentru cã aici sunt
cu adevãrat acasã.”
În 1940 Iuliu Maniu a fost ultima datã în
sat, iar la 8 februarie 1941 a lãsat prin tes-
tament întreaga avere (inclusiv casa),
Episcopiei Române Unite de Oradea, ca
„pe domeniul de la Bãdãcin sã educe ºi
instruiascã tineri.”
Dupã arestarea lui, în 1947, o parte din
mobilier a fost confiscatã iar casa tran-
sformatã în depozit de îngrãºãminte chimi-
ce. În 1960 a devenit sediu de „gospodãrie
mixtã”, apoi, în 1971, „tabãrã pentru pio-
nieri”, iar din 1982 „Cãmin pentru copii cu
handicap sever”.
În tot acest timp au fost fãcute o serie
de modificãri care au pus în pericol structu-
ra de rezistenþã a clãdirii. În 2000 ea nu era
143
 funcþionalã, iar ulterior a existat un real
pericol de prãbuºire.
În anul 2003 preotul paroh greco-catolic
Cristian Borz a asumat repunerea în circuit
a casei lui Iuliu Maniu, iar în 2011 a dema-
rat proiectul de consolidare ºi reabilitare
(dupã o descriere despre cum arãta casa în
1946, fãcutã de Ionel Pop, nepotul lui
Maniu).
Încercãrile repetate de a primi ajutor de
la instituþiile statului nu au avut succes, prin
urmare, în februarie 2015, împreunã cu
publicaþia Sãlajul pur ºi simplu, a demarat o
campanie publicã de strângere de fonduri
„Salvaþi istoria naþionalã. Salvaþi Casa lui
Iuliu Maniu”. Aceasta a permis ca la 3
noiembrie 2015 sã înceapã lucrãrile pro-
priu-zise, în ultimul moment înainte de un
iminent dezastru.
Pe parcursul campaniei 550 de dona-
tori, persoane fizice sau juridice din þara ºi
strãinãtate, au donat bani sau materiale,
suma strânsã fiind de aproximativ 245.000
Euro. Alãturi de bani au existat multe
144
acþiuni de popularizare, de voluntariat, ºi
numeroase materiale de presã.
La evenimentul inaugural PS Vigil
Bercea i-a înmânat Pr. Cristian Borz
Ordinul „Traian Valeriu Frenþiu”, instituit de
Episcopia Greco-Catolicã de Oradea, în
semn de recunoºtinþã pentru tot efortul
depus.
La Trienala Naþionalã de Restaurare,
ediþia a VIII-a - 2019, Uniunea Naþionalã a
Restauratorilor de Monumente Istorice a
acordat Premiul pentru asigurarea perma-
nenþei memoriei unei mari personalitãþi a
României moderne, realizatã cu fonduri pri-
vate ºi din donaþii lucrãrii „Reabilitarea
Casei Memoriale Iuliu Maniu de la Bã-
dãcin”, iar la 14 decembrie 2019, „Casa
Memorialã Iuliu Maniu” a primit din partea
Preºedintelui Klaus Johannis Medalia Ani-
versarã „Centenarul Marii Uniri”.
Sursa foto: Ana-Maria Borz
BIBLIOTECA MEMORIA
PR. DR. IULIU-MARIUS MORARIU
Valeriu Anania
Procesele verbale de interogator
(iunie 1958 – mai 1959)
Iuliu-Marius Morariu
(ieromonahul Maxim), este
doctor în Teologie al Facultãþii
de Teologie Ortodoxã din
cadrul Universitãþii „Babeº-
Bolyai” din Cluj-Napoca ºi
cercetãtor asociat al Facultãþii
de Teologie Reformatã din
cadrul Universitãþii din
Pretoria, Africa de Sud.
A publicat, editat sau coordo-
nat 25 volume de istorie ºi
teologie, peste 250 de studii ºi
articole în periodice ºi volume
de profil din þarã ºi din strãinã-
tate, ºi peste 100 de recenzii.
Din anul 2013 este colaborator
al Radio Renaºterea din Cluj-
Napoca, Radio Trinitas din
Bucureºti, iar din 2018, al
Radio Someº din Bistriþa.
În prezent beneficiazã de o
bursã din partea Universitãþii
Pontificale „Angelicum”
din Roma, unde studiazã
sociologia.
E-mail: maxim@radiore-
nasterea.ro.
Personalitate importantã a culturii române ºi a
spiritualitãþii ortodoxe, pãrintele Bartolomeu Valeriu Anania,
mitropolitul de pioasã amintire al Transilvaniei, Criºanei,
Maramureºului ºi Sãtmarului, trece postum prin momente
de readucere în atenþie ale personalitãþii ºi operei sale.
Datoritã regretatului profesor Aurel Sasu, autobiografia lui
a devenit mai cunoscutã decât înainte publicului larg, odatã
cu editarea primului volum de jurnale ce-i poartã
semnãtura.1 De asemenea, tot în categoria autobiograficu-
lui poate fi încadratã ºi lucrarea pe care o avem în vedere,
ce cuprinde procesele sale de interogatoriu, luate între luna
iunie a anului 1958 ºi luna mai a celui urmãtor. O autobio-
grafie care, departe de a reliefa profilul interior al autorului
ei, deconspirã mai degrabã metodele tiranice prin care
__________
1
Valeriu Anania, Jurnale 1 (1965-1985), editor Aurel Sasu, Editura
Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2018. Volumul completeazã atât
Memoriile ierarhului, publicate de acesta în timpul vieþii, cât ºi alte opere
literare ce conþin pasaje memorialistice. A se vedea, de exemplu: Idem,
Memorii, Editura Polirom, Iaºi, 2008; Idem, Rotonda plopilor aprinºi,
Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1983; Idem, De dincolo de ape
– pagini de jurnal ºi alte texte, editor Ioan-Nicu Turcan, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2000; Valeriu Anania, Aurel Sasu, Despre noi ºi despre
alþii, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2009.
145
 regimul comunist reuºea sã smulgã
informaþiile ºi mãrturiile pe care le dorea de
la cei pe care îi tortura.
Lectura ei îl aduce în atenþie pe
cãlugãrul Anania, hotãrât sã nu cedeze
presiunii ºi torturilor. Un om care are expe-
rienþa anchetei din anii anteriori, când mai
fusese arestat, ºi are conºtiinþa curatã. Nu
ºtie însã cã, odatã cu schimbarea oameni-
lor ºi a structurilor poliþieneºti, ºi tehnicile
se vor metamorfoza. Va descoperi însã
acest lucru pe parcurs, când slãbit, bãtut,
ameninþat, ºantajat ºi flãmând, va începe
pas cu pas sã recunoascã anumite lucruri
care i se imputau, ºocat fiind de trãdarea
unor apropiaþi ai sãi. Se va strãdui însã sã
nu facã rãu cuiva prin declaraþiile sale.
Toate cuvintele lui vor fi consemnate în
detaliu (ºi probabil ºi „înflorite” de cãtre
anchetatori) în paginile notelor de interoga-
toriu care sunt publicate în acest volum. Valeriu Anania, Procesele de interogator (iunie 1958 –
mai 1959), ediþie criticã ºi prefaþã de Aurel Sasu, Editura
Prefaþa lucrãrii, ce poartã semnãtura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2017, 289 p.
îngrijitorului de ediþie (pp. 7-12), îl ajutã pe
cititor sã înþeleagã atât premisele eveni- câtã deosebire! Pe când aceºti ridicoli epi-
mentelor care i-au marcat într-un mod goni mai întreþin cu patimã meteahna
nefericit biografia viitorului ierarh al Clujului, delaþiunii, a denigrãrii ºi a intrigii cu aer de
ºi în acelaºi timp îi prezintã biografia ºi se compasiune, Mitropolitul Bartolomeu i-a
constituie într-un text cu valenþe apologeti- iertat pe toþi, în viaþã fiind, în duhul iubirii
ce. Astfel, aºa cum aratã profesorul Sasu: evanghelice. El creºte în posteritate, nu pe
„Am þinut sã aparã acum Procesele verbale seama bunãvoinþei altora, ci prin modelul
de interogator, provocat de adversitatea de jertfã creatoare, de operã monumentalã
încã vie ºi bolnavã a câtorva fanatici faþã de ºi de credinþã neclintitã în lumina Celui sin-
Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, gur nesupus schimbãrii.” (p. 12).
chiar ºi astãzi, la atâþia ani de la trecerea lui Trebuie specificat însã faptul cã, deºi
în veºnicie. Provocat de mulþimea grefieri- editorul ar dori sã dea demersului sãu un
lor necinstiþi ºi a celor dispuºi, pentru bani, accent polemico-apologetic, lucrarea lui se
sã transforme, în poveste tabloidã dispera- constituie mai degrabã într-o restituire isto-
rea, curajul ºi suferinþa unei generaþii de rico-documentarã, cu valoroase accente li-
martiri, exact în cheia totalitarã pentru care terare. De ce? Pentru cã Mitropolitul Bar-
cei incriminaþi au plãtit cu tortura trupului ºi tolomeu nu are nevoie sã fie apãrat. Nevi-
cu schingiuirea minþii. Mulþi cu viaþa! Dar novãþia lui este cea care îl apãrã.

146
 Deºi prelevate într-un interval de timp
scurt, documentele oferã informaþii cu privi-
re la anumite aspecte biografice ale ierar-
hului clujean, ce pot fi utile cercetãrii mono-
grafice, dar ºi altor investigaþii, ºi pot fi com-
parate cu alte relatãri ale lui, pentru verifi-
carea autenticitãþii celor afirmate. Iatã un
astfel de exemplu: „În luna aprilie a anului
1941, m-am eliberat din lagãrul Târgu Jiu,
unde fusesem deþinut ca legionar în le-
gãturã cu cãrþile legionare ºi armamentul
care fusese descoperit în podul Mãnãstirii
Antim, Bucureºti, materiale despre care am
fost anchetat în acel timp ºi recunoscusem
cã eu le ascunsesem, dar ºtiusem doar de
cãrþi, ºi nu ºi de armament, ce-l preluasem
împachetat de la altcineva, crezând ºi ºtiind
cã pachetele conþin doar cãrþi... În aprilie
1944, m-am stabilit cu domiciliu obligatoriu
la Mãnãstirea Polovragi, din Gorj. În luna
iunie 1944, a venit ca vizitator sã stea la
odihnã în mãnãstire poetul Radu Gyr.
Acesta a venit cu soþia ºi copilul, care era o
fetiþã, atunci în vârstã de 10 ani.” (p. 20)
Lectura unora dintre textele de anchetã
aratã cum ierodiaconul Bartolomeu de
atunci se strãduia sã incrimineze cât mai
puþini oameni cu care intrase în contact ºi
sã-ºi asume chiar vinovãþii care nu-i
aparþineau. Un astfel de exemplu îl
reprezintã procesul de interogatoriu de la 2
iunie 1958, în care i se cer informaþii în
legãturã cu colaborarea sa cu patriarhul
Justinian. Aici, întrebat dacã persoanele
cãrora s-a adresat pentru recomandarea
unor oameni în diferite posturi, cunoºteau
faptul cã cei pe care dânsul îi promova erau
legionari, el va rãspunde: „Într-un singur
caz, adicã în cazul lui Horia Niþulescu, fiind
întrebat în mod expres de cãtre Patriarh,
am fost nevoit sã îi spun cã Horia Niþulescu
era legionar, a fost gazetar la revista anti-
sovieticã Sfarmã-Piatrã, iar acum venea
din închisoare.
Ca urmare, am fost aspru criticat ºi
acestei împrejurãri s-a datorat insuccesul
de a-l încadra pe Niþulescu într-un post din
cadrul Patriarhiei.
În ceea ce priveºte recomandarea lui
Niþulescu Horia, nu a fost nevoie de vreo
stãruinþã faþã de episcopul Andrei Magieru,
cãci cel cãruia îl recomandam îi era foarte
cunoscut cel pe care-l recomandam ºi, de
aceea, mi-a spus pe loc: Trimite-l imediat la
mine sã-l numesc.
Fac precizarea cã nu cunosc apartenen-
þa politicã a Episcopului Magieru.” (p. 76)
Astfel de texte, ºi multe altele similare,
compun volumul pe care-l avem în vedere.
Publicarea lor reuºeºte sã arunce vãlul de
pe imaginea unui om care a suferit mult în
comunism ºi care ajunsese sã fie denigrat
pe nedrept ulterior.
Cel puþin la fel de importantã ca aceas-
ta este însã ºi interpretarea lor. Dacã profe-
sorul Aurel Sasu a fãcut un act de restituire
istoricã prin oferirea lor cititorilor, în condiþii
grafice extraordinare ºi într-o þinutã aca-
demicã demnã de lãudat, sã sperãm cã ele
vor face obiectul unor analize istoriografice
serioase, ºi nu al unui amatorism diletant
de facturã jurnalist can-can-isticã, deoare-
ce Mitropolitul Bartolomeu meritã o evalua-
re corespunzãtoare, atât din perspectiva
valorii operei sale literare sau teologice, cât
ºi din cea a personalitãþii ºi a rolului istoric
jucat în momente de încercare pentru þarã
ºi Biserica Ortodoxã.
147
 Gherghina Boda,
Dumitru-Cãtãlin Rogojanu (eds.)
Jurnalul unei deportate:
Ileana Paulina Geller
„faþã în faþã” cu Donbasul
Editura Cetatea de Scaun
Târgoviºte, 2019

Nãscutã la 12 iulie 1924 în Petroºani,

Ileana Paulina Geller (n. Röhrig) ºi-a trãit
cea mai mare parte a vieþii în oraºul
Cãlan, jud. Hunedoara. A urmat 7 clase,
însã nu ºi-a putut continua studiile liceale
datoritã faptului cã tatãl sãu a fost concen-
trat, în 1939. În 1945, alãturi de o sorã ºi
alþi etnici germani, a fost deportatã în
Donbas, URSS. Timp de aproape 5 ani a
lucrat la o minã din localitatea Dzerjinsk,
fiind eliberatã în ianuarie 1950.

Lucrarea debuteazã cu un „Cuvânt viaþa ei de dupã întoarcerea acasã. O

înainte” ºi continuã cu o biografie a doam- bogatã secþiune de fotografii încheie
nei Geller (bazatã atât pe textul dânsei, lucrarea, care reprezintã o piesã veritabilã
cât ºi pe o serie de informaþii obþinute în ce completeazã puzzle-ul istoriei ger-
urma unui interviu realizat de Dumitru-Cã- manilor din România ºi în special al difi-
tãlin Rogojanu ºi Valentin Locota în 2015). cilului moment al deportãrii lor în URSS.
Text intitulat „Jurnal”, care reprezintã Doamna Geller a decedat la 5 februa-
elementul central al lucrãrii, are un carac- rie 2016 ºi post-mortem i s-a decernat titlul
ter memorialistic ºi a fost redactat de de cetãþean de onoare al oraºului Cãlan.
doamna Geller în noiembrie 1992. În
acesta ea descrie, printre altele, modul în
care au fost adunaþi etnicii germani din
zona Cãlan pentru a fi deportaþi, trans-
portul, condiþiile de muncã ºi de trai din
Donbas (hrana, frigul, lipsa de medica-
mente, inter-relaþionarea cu alþi deportaþi,
cu localnicii ºi cei din sistemul de pazã
º.a.), dar ºi o serie de informaþii despre

148
 Borbély Ernö
Academia politicã de la Aiud
Ediþie îngrijitã de
Dalia Báthory ºi Andreea Cârstea
Editura Polirom
Iaºi, 2019

Academia politicã de la Aiud este rezul-

tatul celei mai ample campanii de culegere
de interviuri cu foºti deþinuþi politici din
România anilor ’80 iniþiatã de Borbély
Ernö, el însuºi încarcerat la Aiud în
aceeaºi perioadã. Mãrturiile reunite aici
sunt însoþite de o analizã a contextului
care a fãcut posibilã detenþia politicã, astfel
încât cititorul sã înþeleagã pe deplin eveni-
mentele relatate. Un volum necesar, care
constituie o sursã documentarã importantã
pentru clarificarea unei pãrþi a istoriei
recente.
„În anii ’80 reputaþia nefastã a Peniten-
ciarului Aiud s-a extins ºi în mediul interna-
þional, unde s-a aflat cã funcþiona ca princi-
pal centru de detenþie pentru persoanele
arestate ºi condamnate pentru diverse
culpe de naturã politicã. Aiudul reprezenta
un spaþiu carceral a cãrui misiune era nu
numai de a-i izola pe opozanþii ºi disidenþii
regimului, ci ºi de a împiedica un proces de
contagiune socialã. Cu toate acestea, poli-
ticii au transformat chiar ºi acest mediu
concentraþionar într-un spaþiu de propaga-
re a unor idei antiregim, de schimb de ex-
perienþã ºi opinii ºi de creare a unor con-
exiuni cu persoane cu care împãrtãºeau
aceleaºi viziuni ºi idealuri.
Volumul de faþã este cu atât mai valo-
ros cu cât, dincolo de aspectele de de-
tenþie, aduce în prim-plan elemente impor-
tante de istorie socialã din ultimii 40 de ani,
expuse cu francheþe de cei care au avut
tãria sã ducã pânã la capãt o luptã refuzatã
de cei mai mulþi dintre compatrioþii lor.
Acest lucru se datoreazã cu precãdere ghi-
dului de interviu realizat de Borbély Ernö,
care reuºeºte sã extragã din experienþele
bogate ale intervievaþilor atât esenþele
definitorii ale parcursului individual, cât ºi
pe cele ale societãþii româneºti, de la
evoluþiile socialiste ale anilor ’80 pânã la
transformarea capitalistã a anilor 2000.”
Dalia Báthory, Andreea Cârstea
www.iiccr.ro/a-aparut-sub-egida-iiccmer-volumul-
borbely-erno-academia-politica-de-la-aiud-editie-
ingrijita-de-dalia-bathory-si-andreea-carstea/

149
 m Revista Memoria poate fi procuratã în Bucureºti, direct de la sediul
redacþiei noastre, de la librãriile Humanitas ºi Cãrtureºti, iar în þarã
de la librãriile Humanitas, UBB – Cluj, librãria Corina – Arad,
librãria Sabin Opreanu SRL – Bãile Herculane.
m Începând cu anul 2020, preþul abonamentului anual se va modifica
dupã cum urmeazã:
- Un abonament în þarã (4 numere consecutive): 80 lei (taxe
poºtale incluse).
- Un abonament în strãinãtate (4 numere consecutive): 50 euro
(taxe poºtale incluse.
m Numerele vechi disponibile ale Revistei Memoria le puteþi achi-
ziþiona la preþul de 5 lei / ex., respectiv 10 lei / nr. dublu pentru
numerele 1-64/65. Începând cu numerele 66/67 preþul se aflã
afiºat pe coperta fiecãrui exemplar.
- Pentru achiziþii comandaþi prin telefon: 0741086569 (Oana Ichim)
ori prin e-mail: revistamemoria@gmail.com.
m Numãrul 93 al Revistei Memoria conþine sumarul numerelor
1-91/92 inclusiv. În curând acest sumar – actualizat periodic – îl
veti regãsi ºi online pe site-ul revistei noastre:
www.revistamemoria.ro

Nu se primesc articole scrise de mânã, dactilografiate sau cele în format

electronic fãrã diacritice.
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor revine autorilor.

Îi mulþumim pentru generozitate susþinãtorului nostru

din strãinãtate, C.C., fãrã al cãrui ajutor
revista noastrã nu ar supravieþui.

150
 m Antologia Liricii de detenþie anticomunistã
din spaþiul românesc, realizatã de ILIE POPA
O carte de 862 pagini, pe care o puteþi gãsi la
sediul redacþiei noastre la preþul de 50 lei, prin
comenzi la adresa: revistamemoria@gmail.com,
sau în librãriile Humanitas din Bucureºti ºi din þarã.

Urmãtoarele titluri pot fi achiziþionate prin poºtã cu plata ramburs:

m Maria Stoica, Pecetea memoriei 1. Ziua când tata a devenit nemuritor,

Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, Bucureºti, 2019, 160 p., 10 lei
m Gheorghe Boldur-Lãþescu, „ªtiinþã, Credinþã, Politicã”, Ed. Fundaþiei
Culturale Memoria, Bucureºti, 2018, 213 p., 20 lei
m Anastasia Dumitru, Vocaþia mãrturisirii. Lumina dintre gratii, vol. 1,
Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, Bucureºti, 2017, 388 p., 20 lei
m Aurel Sergiu Marinescu, Aspecte româneºti reflectate în articole
publicate în exil, Ed. Tiparg, Piteºti, 2015, 478 p., 20 lei
m Mihail Ciocanu, Represaliile politice pe cântarul justiþiei, Ed. Fundaþiei
Culturale Memoria, Bucureºti, 2014, 456 p., 20 lei
m Annie Samuelli, Gratiile despãrþitoare, traducere Adina Arsenescu,
ediþie îngrijitã de Micaela Ghiþescu, Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, 2001,
280 p., 10 lei
m Cicerone Ioniþoiu, Nicole Valéry-Grossu. O luminã în bezna exilului,
Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, 1997, 344 p., 10 lei
m Ion ªiugariu, Poeme, Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, 2013, 15 lei
m Meºterul Manole, antologie literarã alcãtuitã de Al. Husar, ediþie îngrijitã de
Gheorghe Derevencu, Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, 2004, 330 p., 10 lei
m Sergiu Grossu, Ei triumfã înaintea lui Dumnezeu, Ed. Fundaþiei Culturale
Memoria, 2007, 240 p., 18 lei
m Victor Alexandrescu, Monografia bisericii Sfânta Vineri – Bucureºti,
Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, 2006, 70 p., 5 lei

151
 Nr. 110 (1/2020)

Editatã de FUNDAÞIA CULTURALÃ MEMORIA

sub egida Uniunii Scriitorilor din România
Fondator BANU RÃDULESCU

Plata abonamentelor ºi a eventualelor

donaþii se poate face prin mandat poºtal pentru Fundaþia Culturalã
Memoria, CUI: 888 6981, Cal. Victoriei 133, Bucureºti, 010071, precum ºi
prin conturile Fundaþiei Culturale Memoria deschise la Banca Comercialã
Românã (BCR), Sucursala sector 1 Bucureºti, Cal. Victoriei 155:
RO20RNCB0072049693810001 – LEI
RO63RNCB0072049693810003 – EURO

www.revistamemoria.ro
e-mail: revistamemoria@gmail.com

Revista Memoria este membrã A.R.I.E.L.

(Asociaþia Revistelor, Imprimeriilor ºi Editurilor Literare)

Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.

Nr. 1/2020
Preþ: 15 lei
ISSN – 1220-6369