Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Cuprins
Simezele revistei - pag. 2, 3, 24, 25, 26, 27, 28.

Evenimente
O carte de excepţie – pag. 4;
Iarna în mai multe variante – pag. 5;
Mărturii în vocabule – pag. 9.

File de istorie
Lucian Boţa – o speranţă frântă – pag. 11;
A mai plecat dintre noi un naiv… - pag. 13;
Mărturii vizibile de necontestat – pag. 15.

1
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Simeza revistei

Vasile Mocan– Baciu, Cluj Adina Bobu – Brăila

Costel Iftinchi – Iaşi Gheorghe Radu – Galaţi

Viorica Farcaş – Reşiţa Anastasia Gîrneaţă – Iaşi

2
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Simeza revistei

Mihaela Damian – Lunca Asău, Bacău Calistrat Robu – Iaşi

Mihai Tirică – Baia Mare Dumitru Florea – Groşi, Maramureş

Emilian Tancău – Bacău Gheorghe Indrecan – Sălaj

3
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Evenimente
O carte de excepţie
La sfârşitul anului trecut, la Editura CreArt Cum era şi firesc pentru o lucrare despre
din Iaşi, a avut loc o apariţie editorială de excepţie, artă, şi cea în discuţie abundă în imagini, fie de la
de mare interes pentru argeşenii iubitori de artă. Este diversele vernisaje ale expoziţiilor, fie din tabere;
vorba despre lucrarea intitulată Istoria Artei Naive sunt redate chipurile artiştilor şi cel puţin câte o
din România: o prezentare cronologică în date şi lucrare reprezentativă pentru fiecare dintre ei.
imagini a artei naive de la începuturi şi până în Revenind la relevanţa apariţiei celor două
prezent. Editată în două volume (Vol. I – De la volume pentru judeţul nostru, trebuie să subliniem
începuturi până în anul 1999, respectiv vol. II – Din faptul că Argeşul şi mai ales Piteştiul şi-au legat
anul 2000 până la sfârşitul anului 2013), aceasta iremediabil numele de istoria artei naive româneşti.
surprinde naşterea şi evoluţia în ţara noastră a unui Amintim doar că în 1967 Muzeul Regional Argeş şi
Casa Creaţiei Populare
organizează o expoziţie
regională pe afişul
căreia apare pentru
prima dată la noi
termenul de artă naivă.
Expoziţia de la Piteşti
devine naţională, iar în
1971, în acelaşi oraş, ia
fiinţă prima (şi singura
până acum) Galerie
Naţională de Artă
Naivă – azi cu un
număr impresionant de
lucrări, în cadrul
Muzeului Judeţean
Argeş.
De asemenea
artiştii argeşeni Ion Gh.
Prezentarea cărţii „Istoria Artei Naive din România” Grigorescu, Gheorghe
Expozitia Naţională de Artă Naivă piteşti 2014 B. Negru, Constantin
segment de artă mult controversat, acela al Artei Din Vasilescu,
Naive. Elisabeta Ştefănilă, Alexandrina Lupaşcu
Lucrarea (având în total 724 de pagini) Debreczeny şi alţii au dat greutate, prin creaţiile lor,
reprezintă în egală măsură o bună culegere de începutului afirmării la noi a artei naive.
informaţii pentru publicul larg, dar şi un temeinic Toate aceste momente, alături de
instrument de lucru pentru criticii de artă dedicaţi protagoniştii lor, sunt surprinse cu mare coerenţă în
acestui fenomen artistic. Valoarea ştiinţifică este paginile lucrării de faţă.
dată în primul rând de munca de cercetare pe care Aşadar, avem de-a face cu o lucrare serioasă
autorul – domnul Costel Iftinchi, artist naiv la rândul care surprinde cu acurateţe aproape o jumătate de
său – a întreprins-o în demersul de a aduna cât mai secol de artă naivă. Mai amintim doar că domnul
multe informaţii legate de conştientizarea artei naive Costel Iftinchi ordonează deja materialele pentru cel
în România. de-al treilea volum!
Toate datele sunt ordonate cronologic, iar
pentru o mai uşoară parcurgere a lucrării, paginile Cosmin Bloju
fiecărei categorii de informaţie (expoziţie, autor,
album, etc.) sunt colorate distinct.

4
Revista Artei Naive din România
Iarna în mai multe variante
Privind marea scenă a manifestărilor
dedicate artei naive de la noi din ţară, observam că
în ultimii ani, Centrul Judeţean pentru Conservarea
şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi este prima
instituţie ce deschide şirul de manifestări,
Festivitatea de deschidere
organizând în luna ianuarie o expoziţie care a avut
ca temă sărbătorile de iarnă.
La fel ca şi în ceilalţi ani, instituţia
organizatoare în parteneriat cu Centrul Cultural
Francez din Iaşi a prezentat publicului în perioada
14-21 ianuarie a.c. manifestarea „Tradiţii de iarnă
din Moldova, Expoziţie de pictură, fotografii şi
măşti”, acţiune ce face parte din proiectul „Tradiţii
româneşti, cultură europeană”.
Expoziţia în sine este o întrunire a
creatorilor ce provin din diferite domenii: meşteşug,
artă infantilă, artă naivă şi artă fotografică.
Organizatorul a dorit de fapt o reîntâlnire a
creatorilor ce au răspuns afirmativ invitaţiei în care
se preciza foarte clar tema manifestării, ea fiind
dedicată în totalitate obiceiurilor şi tradiţiilor ce au
loc în preajma sărbătorilor de iarnă.
Cu toate că nu este pentru prima dată, nici
de data aceasta organizatorul nu a făcut nicio
prezentare de lămurire a celor două stiluri care pot
pot fi uşor de confundat pentru necunoscători: arta
infantilă şi arta naivă.
5
Primăvară 2015
Pe parcursul ultimilor ani se observă foarte
clar dorinţa unor instituţii culturale precum
C.J.C.P.C.T. din Iaşi şi Bacău, care încearcă o
revigorare a breslei artei naive, din cauza că mulţi
artişti consacraţi din diferite motive renunţă să mai
participe la unele expoziţii.
Trebuie precizat totuşi că cele două stiluri
sunt total diferite. Porţile breslei artiştilor naivi sunt
în permanent deschise tuturor ce vor să păşească în
această lume unde regulile de exprimare artistică nu
există, principal este ca creatorul să intre pe
picioarele lui şi nu într-o formaţiune grupată gen
clasă şi asta pentru că se observă în lucrările lor o
mimică de forţare a actului de creaţie şi totodată
interesul doamnelor coordonatoare care urmăresc
diferite activităţi, cu prilejul de a-şi îmbogăţi cv-ul
profesional.
Tinerelor talente ar trebui să le fi fost
explicat un lucru foarte important din această lume a
artei şi anume că prin lucrarea ce nu este semnată se
înţelege că: nu este terminată, nu-l reprezintă pe
autor, sau în cel mai rău caz e o copie.
Privind simeza în care erau expuse lucrările
de la: Cercul de pictură „Copilăria la ţară” din
Bodeşti – Scânteia, (prof. Silvica Săcăleanu, înv.
Gabriela Andrei, înv. Maria Iacob), Cercul de
pictură „Prietenii culorilor” din Buhalniţa –
Cepleniţa, (prof. Vasile Aioanei), Cercul de pictură
Revista Artei Naive din România
„Culorile copilăriei” din Heleşteni, (înv. Doiniţa
Hîra), Cercul de pictură „Zâmbetul culorilor” din
Sticlăria – Scobinţi (prof. Olga Hriţcu, prof.
Georgiana Florariu), se observă că nici o lucrare
prezentată nu este semnată. Un admirator al artei ce
colindă galeriile şi muzeele, ce să înţeleagă
privindu-le lucrările?
Atunci când se prezintă o lucrare care se
încadrează în sfera artei infantile se impune
precizarea pe eticheta ce o are în preajmă respectiva
lucrare, pe lângă numele şi prenumele autorului şi
vârsta sau în unele cazuri se menţionează „elev
clasa…”, asta ca să se poată înţelege cine este de
fapt autorul respectivei lucrări.
În expoziţia de la Centrul Cultural Francez,
lipsind această menţionare, invitaţii mai puţin
cunoscători ai genurilor de artă, nu pot distinge clar
care dintre lucrări prezintă artă infantilă şi care
naivă.
Ca o dovadă de prietenie şi lipsa oricărei
prejudecăţi, la expoziţia respectivă au răspuns
afirmativ, expunând lucrări şi câţiva artişti cunoscuţi
Înainte de vernisaj
6
Primăvară 2015
atât pe plan naţional cât şi internaţional, alăturându-
se acestui proiect desfăşurat de organizatori,
participând astfel: Gheorghe Ciobanu (Bălţaţi, Iaşi),
Lucica Ciobanu (Bălţaţi, Iaşi), Ana Grunzu
(Tomeşti, Iaşi), Paula Iacob (Vaslui), Costel Iftinchi
(Iaşi), Costică Onuţă (Vaslui), Catinca Popescu
(Bacău), Calistrat Robu (Iaşi) şi Paul Răzvan Robu
(Iaşi).
Privind expoziţia în ansamblu putem afirma
că este o reuşită, organizatorul a împletit meşteşugul
tradiţional reprezentat prin măştile expresive,
inocenţa copiilor prin puritatea picturii infantile,
instantaneele fotografice ce se încadrează în latura
fotografiei document etnografic, având alături şi
experienţa artiştilor din lumea basmului înrămat care
este arta naivă, toate la un loc emanând acelaşi sunet
al sărbătorilor de iarnă. Împreună au făcut ca
respectiva expoziţie să umple de culoare şi veselie,
dând tonul unui nou început de an expoziţional.
Costel Iftinchi
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Mărturii fotografice

7
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Mărturii fotografice

8
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Mărturii în vocabule

Mioara Trandafira este un artist complex: acelor artişti naivi care sunt înclinaţi să considere că
pictor, designer de costume, profesor şi îndrumător studiile academice în domeniul artelor plastice
în desen şi pictură, dar şi psiholog cu diplomă; este reprezintă un bilet sigur către o mai mare
talentată, vie şi pasionată de artă. recunoaştere a meritelor artistice sau către un
Pe doamna Trandafira am cunoscut-o palmares impresionant; încă odată, se confirmă că
datorită proiectelor expoziţionale derulate de Centrul numai ceea ce exprimi în mod autentic şi liber te
Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii reprezintă.
Tradiţionale (CNCPCT) în calitate de artist naiv; aşa
am aflat că este un pictor
cu pregătire academică,
ea fiind absolventă a
Universităţii de Arte, dar,
cu toate acestea, arta
naivă i-a furnizat
adevărata mulţumire
sufletească şi libertatea de
exprimare de care era
avidă.
Temele abordate
de Mioara Trandafira sunt
aşezate cu grijă pe
suprafaţa lucioasă a
sticlei (un suport minunat
pentru redarea artei naive,
a cărui trăsătură o
constituie transparenţa),
iar personajele se ivesc
din culori în ulei,
dinamice şi jucăuşe, Lucrare pe sticlă realizata de Mioara Trandafira
antrenate în jocuri Pictura naivă, o tehnică de a colora cu
specifice copilăriei sau obiceiuri româneşti, cum este emoţii
colindatul.
Doamna Trandafira realizează atât artă naivă Mioara Stancu Trandafira, deşi este o
pe sticlă, cât şi icoane pictate în manieră naivă, pictoriţă licenţiată în arte, prin absolvirea
amintind de pictură ţărănească românească. Universităţii Naţionale de Arte Plastice din
În cele ce urmează, Mioara Trandafira Bucureşti, a reuşit să reziste exceselor academice
notează câteva consemnări cu privire la cum percepe uniformizatoare, ajungând să-şi constituie, pe cont
ea arta naivă şi felul în care a eliberat-o de propriu, atât viziunea, cât şi mijloacele de exprimare
impunerile stilistice acumulate în mediul plastică.
universitar.
Bref: mărturisirea unui artist naiv absolvent
de studii superioare, ce poate găsi ecou în rândul

9
Revista Artei Naive din România
Fiind licenţiată şi în psihologie, îi este uşor
să se simtă eliberată de complexul profesionalităţii,
reuşind să se comunice pe sine fără prejudecăţi de
limbaj, să se dezvăluie instantaneu prin exprimare
emoţională, aproape instinctuală cu ajutorul
culorilor.
Lucrare pe sticlă realizata de Mioara Trandafira
Deopotrivă pictor şi psihoterapeut, Mioara
Trandafira, exprimă prin graiul culorilor tot ceea ce
percepe din existenţa reală înconjurătoare.
Pentru mine, imaginaţia se colorează cu
emoţii. Prin urmele pe care le lasă pe sticla
transparentă, culorile exprimă propriile mele
sentimente: delicate, dacă folosesc tonuri pastelate,
mai vivace sau violente dacă prefer nuanţele mai
tari. Alegerea liberă a culorilor, fără nici o regulă
prestabilită, este fundamentală pentru proiecţia
externă a propriilor sentimente şi emoţii.
După absolvirea facultăţii de arte, a urmat
o perioadă lungă şi confuză, în care n-am pus mâna
pe pensulă. Nu puteam picta după regulile învăţate
în anii de studii academice. Ceva îmi bloca toate
încercările de exprimare prin pictură. Resimţeam
aceste blocaje ca pe nişte traume. Mult mai târziu,
după ce am studiat psihologia şi am urmat ani grei
de formare ca psihoterapeut, am reuşit să descifrez
şi să conştientizez propriile blocaje în exprimarea
10
Primăvară 2015
emoţională. Spontaneitatea, bucuria, entuziasmul,
ca şi tristeţea, furia sau agresivitatea, nu pot fi
exprimate după reguli şi tipare. Eu nu pot aşa, am
nevoie de libertate şi de acea naivitate care nu poate
să aparţină unor rigori impuse de frecventarea
şcolii de artă.
Acum mă regăsesc, colorând cu emoţii şi
instincte, cel mai transparent suport, sticla. Pictez
oricând simt nevoia de exprimare, oricând am ceva
de transmis în exterior. Satisfacţia este pe măsură,
mai ales că am reuşit să pun bazele unor ateliere de
creaţie pentru copii, coordonând grupuri de
dezvoltare personală prin pictura naivă pe sticlă.
Am participat cu bucurie la expoziţiile
organizate de către C.N.C.P.C.T. (de Crăciun, de
Paști şi Salonul Internaţional de Artă Naivă SIAN)
în calitate de artist naiv.
Intenţionez să răspund pozitiv la toate
invitaţiile pentru participare la astfel de evenimente.
În acelaşi timp, mi-am direcţionat interesul spre
organizarea unor expoziţii personale şi de grup,
pentru promovarea tinerelor talente din cadrul
atelierelor de creaţie.
Mădălina Munteanu
Revista Artei Naive din România
File de istorie
Lucian Boţa - o speranţă frântă
Lucian Boţa (1985-2014)
La sfârşitul anului 2014, în marea sărbătoare
a creştinătăţii Naşterea Mântuitorului nostru, simeza
artei naive româneşti a vărsat o lacrimă pierzând
unul din adepţii acestui gen de artă într-un stupid
accident. Nimeni nu se aştepta ca tocmai un vlăstar
tânăr, în putere, ce avea ca sarcină să ducă mai
departe tradiţia familiei Boţa care deja în anul 2002
a fost pusă la grea încercare prin pierderea lui
Valentin Boţa (1958-2002) pictor naiv, cunoscut la
nivel naţional şi internaţional, cu numeroase premii
obţinute la diferite manifestări să fie din nou pusă la
încercare.
Vestea că Ana Boţa, colega noastră, pictor şi
sculptor cu un palmares bogat în domeniul artei
naive este din nou cuprinsă de valul durerii,
pierzându-şi unul din cei trei copii, pe Lucian Boţa,
care dădea semne roditoare şi îşi dorea să ducă mai
departe numele de Boţa pe simeza artei naive
româneşti, el fiind sigurul moştenitor din cei trei
copii ai familiei care ne demonstrase pe parcursul
anilor ce au trecut că are ceva de spus prin culoare a
zguduit inimile celor ce-i cunoşteau.
Lucian Boţa s-a născut pe 12 mai 1985 în
localitatea Blaj din judeţul Alba, venind pe lume
11
Primăvară 2015
într-o familie cunoscută de artişti plastici naivi.
Crescut de mic cu mult drag de părinţi şi
povăţuindu-l la tot pasul, Lucian urmează Liceul
industrial de telecomunicaţie din Aiud pe care îl
absolvă în anul 2004.
Trăind şi crescând într-o familie în care
măria sa culoarea era întâlnită la tot pasul, microbul
creaţiei de a picta s-a prins fără de veste de el,
bucurând inimile celor doi părinţi. Micul artist fiind
o fire ambiţioasă a încercat să se desprindă de
lucrările ce se găseau în casă, pictând într-o formă
aparte prezentând pe pânză gândurile personale.
Având în sânge culoarea, debutează în
pictură în anul 2000 la o expoziţie de nivel local în
Aiud, din cv-ul personal putem citi participarea la
marile manifestări precum: Salonul de Primăvară al
Artei naive Bacău (2003, 2004), Expoziţia Naţională
de Artă Naivă Piteşti (2003) Expoziţia Naţională de
Artă Naivă „Saloanele Moldovei” Iaşi (2003,
2004), Salonul Naţional de Pictură „1 decembrie”
Alba Iulia (2003, 2004), Salonul Internaţional de
Artă Naivă Bucureşti (2003) ş.a.m.d., prezentând de
fiecare dată lucrări ce se distingeau de cele ale
părinţilor impunându-se în primul rând prin forţa
creatoare şi de libertatea de exprimare, abordând de
fiecare dată noi şi noi idei năstruşnice, unele
umplute de umor sau învăluite de mister.
Modul personal de exprimare plastică a atras
atenţia oamenilor de specialitate publicându-i
reproducerea unor lucrări care emanau un anumit
mesaj ce a dorit să fie transmis mai departe prin
tehnica reproducerii în lucrările de specialitate.
Astfel numele artistului Lucian Boţa apare în
albumele „Valori ale artei plastice româneşti
contemporane” (Alba Iulia, 2003); „Valori ale artei
plastice româneşti contemporane” (Alba Iulia,
2004); „50 de ani de Artă Naivă în România –
Enciclopedie” (Iaşi, 2010), „Muzeul de Artă
Fălciu” (Iaşi, 2012) este prezent pe CD multimedia
„e.naiv.ro” (Bucureşti, 2003), etc.
În albumul „Muzeul de Artă Fălciu”,
pictorul şi scriitorul Gheorghe Boancă consemna la
pag. 111 în articolul „Impresii despre elevi”:
„Boţa V. Lucian este o fire melancolică,
sensibilă ce poartă durerea în suflet, golul pe care
l-a lăsat tatăl lui, adică Valentin Boţa, când a trecut
în lumea umbrelor. Lucian ne redă un peisaj cu o
casă bătrânească cu o cameră şi tindă ce se află la
Revista Artei Naive din România
marginea cimitirului, unde se odihneşte tatăl lui
după o viaţă scurtă dar zbuciumată. Înfăţişându-ne
o secvenţă din cimitirul vesel de la Săpânţa. De
altfel, stăpâneşte compoziţia, perspectiva şi
cromatica.”
Destinul a dorit să oprească elanul acestui
tânăr de a se exprima prin ajutorul tonurilor de
culoare, luându-l din sânul familiei, redându-l tatălui
într-o altă emisferă pe care noi pământenii încă nu o
cunoaştem.
În scurta sa viaţă, Lucian Boţa a reuşit prin
intermediul lucrărilor ce-i poartă semnătura să fure
un zâmbet de la iubitori de artă, sau uneori să pună
la încercare mintea celor iscusiţi de a dezlega
enigmele ce au luat naştere de pe paleta sa
personală.
Culoarea pentru artistul Lucian Boţa a fost o
punte de legătură dintre el şi tatăl său, pe care
destinul i l-a răpit când avea doar 17 ani. Jocul cu
diferite nuanţe când calde, când reci a făcut ca
relaţia tată-fiu să rămână în permanenţă. Urmând
sfaturile părinteşti, Lucian a ştiut să rupă bariera
Lucian Boţa (1985-2014) – Drumul crucii
Ulei pe pânză, 48 x 48 cm., 2003
12
Primăvară 2015
banalului şi să înconjoare tărâmul kitsch-lui,
abordând subiecte îndrăzneţe şi aplicând acea
tehnică nescrisă a artistului naiv impunându-se în
primul rând prin farmecul frumosului ce înconjura
fiecare lucrare de-a sa. Lucrările sale sunt inspirate
din viaţa satului oglindind în ele tradiţia şi
obiceiurile străvechi, dar şi mistica necunoscutului
i-a dat târcoale abordând o latură aparte în care de
fiecare dată transmitea câte un mesaj din interiorul
sufletului său.
Nu vom cunoaşte niciodată clar mesajul pe
care a dorit artistul să-l transmită prin lucrarea
„Drumul crucii”, realizată în 2003 în ulei pe pânză,
având dimensiunea 48 x 48 cm., dar se poate
observa foarte clar că pe fiecare cruce este trecut un
artist naiv trecut la cele veşnice. Lucrarea fiind de
fapt o recunoaştere a unor valori pierdute.
Lucrările rămase ce-i poartă semnătura sunt
de fapt vocea artistului Lucian Boţa pentru
eternitate.
Costel Iftinchi
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

A mai plecat dintre noi un naiv…

Raze de lumină blândă zgârie cerul senin.

Tăcerea unei neştiute amintiri, a unei trecătoare
tristeţi, bântuie poalele dealurilor şi lunca Timişului
care delimitează Găvojdia. Comună cu o cultură şi
tradiţie însemnate, care înglobează obiceiuri din
timpuri foarte îndepărtate, adică de prin anul 1363.
Găvojdia care a fost pas de popas şi umilă casă
pentru Ştefănuţ Dumitru, un „naiv” venit pe lume pe
12 octombrie 1954.
Anotimpurile din viaţa lui Ştefănuţ Dumitru
s-au succedat frenetic, precum necazurile şi
bucuriile, mai puţine ce-i drept, şi acum, pentru că a
plecat dintre noi, uitarea îşi cere tributul. Este o dare
controversată, o taxă impusă de dictatura timpului pe
care momentan o refuzăm. Dar pentru cât timp?
Atâta vreme, cât cei, ce l-au ştiut pe Ştefănuţ
Dumitru, şi-l vor aminti pe pictorul, practicant al
picturii naive, care a exprimat spaţiul care l-a
format – un univers rural, dar nu clasic, uitarea nu va
fi posibilă.
Lucrările lui, gândite de un bun colorist
semnalau mutaţiile, discutabile, pe care le suferea
lumea sa, după cum bine observa Ilie Chelariu în
cadrul articolului „Vernisaj autumnal “ publicat în
Agenda C.J.T. ,Anul VIII, nr. 9-10 (77-78), din
septembrie-octombrie 2013, articol realizat cu
Dumitru Ştefănuţ (1954-2014)
ocazia ultimului vernisaj la care a luat parte pictorul
nostru naiv, vernisaj cu desfăşurare de forţe
ulterior la Şcoala Populară de Artă, unde pe atunci
remarcabilă, care a adus în faţa publicului un număr
se făceau trei ani de studii, şi unde termină la clasa
mare de lucrări, de dimensiuni rezonabile. Un
profesor Adalbert Luca.
univers dominat de natura generoasă şi de grijile
Prima sa expoziţie, la care a participat, a fost
omului care trăieşte onest, să-şi comunice împlinirile
găzduită de ARLUS (Asociaţia Română pentru
şi neliniştile.
strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), cum
Pentru cei ce nu ştiu Ştefănuţ Dumitru a fost
era intitulată pe atunci una dintre instituţiile care se
o persoană mai mult decât modestă. Un om simplu
ocupau de promovarea artei şi a culturii.
care şi-a trăit viaţa undeva la limita dintre puţin şi
Au expus, la acel moment, alături de
foarte puţin din punct de vedere material. A fost
Ştefănuţ Dumitru, Gheorghe Babeţ şi Pavel Torony.
cioban, tăietor de lemne în pădurile Banatului, şi a
Criticul de artă Coriolan Babeşi, prezent la vernisaj,
fost mai mult singur. Poate astfel se explică bogăţia
care a şi vorbit publicului despre lucrările aflate
universului său spiritual.
atunci pe simeze a fost profund marcat de ceea ce
Cu pictura a făcut cunoştinţă din întâmplare,
reuşiseră cei trei să realizeze, pornind de la o
sau a fost predestinare. În anul 1973, în armată fiind,
pasiune. Lucrarea lui Ştefănuţ Dumitru, intitulată
este coleg cu un alt „naiv“, Gheorghe Babeţ.
„Himerozaurus”, care înfăţişa un ou imens, din câte
Acesta, mai cunoscător, îi vorbeşte despre pictură şi
îşi amintesc, cei ce au fost atunci prezenţi la
îi propune un test. Cu această ocazie Ştefănuţ
vernisaj, se află acum într-o colecţie particulară din
Dumitru demonstrează un simţ al culorii deosebit,
Olanda.
reuşind să descopere mult mai multe tonuri şi nuanţe
De-a lungul anilor a participat la expoziţii,
chiar decât cel ce îl introducea în acest univers.
dar nu la atât de multe pe cât ar fi putut. Ultimele
Urmare a acestei întâmplări, îl convinge să se înscrie
13
Revista Artei Naive din România
expoziţii au avut loc în 17 februarie 2011, la Secţia
de Artă a Bibliotecii Judeţene Timiş, o personală;
respectiv, împreună cu Puiu Marinescu, în 1
noiembrie 2013, la sala „Deliu Petroiu” a Casei de
Cultură a Municipiului Timişoara.
Din păcate, în 17 noiembrie 2014 s-a dus
dintre noi, şi au rămas doar puţinele amintiri. O
afecţiune ereditară, care a condus la embolie
pulmonară i-a adus sfârşitul. Ca o paranteză, şi ca o
ultimă glumă, pe care a făcut-o cel ce lua în glumă
toate lucrurile serioase, pot să vă spun că a murit
fericit, întreg la trup. Imaginaţi-vă că ar mai fi putut
trăi, dacă ar fi acceptat recomandarea medicului, şi
ar fi permis să îi fie amputat piciorul, dar a spus că:
„dacă tot o să mor, vreau să mor cu piciorul meu.”
Această ultimă decizie, împreună cu toate
gesturile pe care le-a făcut de-a lungul vieţii, vine să
întregească imaginea de ansamblu a celui ce a fost
pictorul naiv Ştefănuţ Dumitru care, prin el însuşi a
devenit: „Ca un pământ al făgăduinţei,
dintotdeauna visat şi prea de puţine ori atins, ca un
Eldorado, obsedând cu promisiunea unor fabuloase
resurse imaginative fantezia secătuită a omului
Dumitru Ştefănuţ (1954-2014)
14
Primăvară 2015
contemporan…”, dacă mă gândesc la observaţiile lui
Victor Ernst Masek, din lucrarea Arta naivă,
referitoare la arta naivă în general şi la cei ce o
slujesc. Personajul nostru face parte, cred eu,
folosindu-mă de concluziile aceluiaşi Victor Ernst
Masek, din : „Populaţia… mult mai numeroasă
decât s-ar putea bănui, … alcătuită azi din toţi cei a
căror sensibilitate artistică şi-a conservat starea de
graţie a ingenuităţii. Un har ce-i absolvă de păcatul
cunoaşterii unilaterale şi-i face imuni la ideile,
convenţiile şi prejudecăţile ce ne împiedică, adesea,
să vedem lucrurile.”
Stilul lui Ştefănuţ Dumitru îl impune printre
pictorii naivi valoroşi, excelând printr-un deosebit
simţ cromatic, şi o bogată fantezie. O precizare,
făcută de criticul de artă Gheorghe Ardelean în
2011, mi-a rămas întipărită în minte, şi vine şi ea să
contureze profilul celui ce a fost Ştefănuţ Dumitru şi
anume că: „...deşi pictorul nostru trăieşte la sat, el
nu este un om al satului.”
Ileana Berariu
Revista Artei Naive din România
Mărturii vizibile de necontestat
Odată cu trecerea timpului, patina acestuia
accentuează valul uitării ştergând din memorie
întâmplări, locuri şi mai ales chipuri ale unor oameni
ce au păşit o perioadă pe acelaşi drum al vieţii
alături de noi.
Studiind fenomenul artei naive de la noi din
ţară am descoperit că pe simeza acestuia au expus pe
parcursul unei jumătăţi de veac peste 850 de artişti.
Unii dintre ei au avut doar o rătăcire în această lume
a basmului pictat, alţii negăsindu-şi personalitatea
Casa memorială „Ion Stan Pătraş”
s-au îndreptat spre alt gen de exprimare artistica sau
au renunţat categoric lăsând lumea culorilor şi a
formelor în seama celor care au chemare pentru
aceasta.
Printre cei ce au expus sunt şi artişti care
fără să-şi dea seama au contribuit la formarea acestei
bresle, scriind astfel prin creaţiile lăsate în urmă o
adevărată istorie ce merită adusă în atenţie.
Parcurgând traiectoria acestui fenomen,
astăzi găsim dovezi ale artei naive în diferitele
materiale ce s-au publicat pe parcursul anilor, se
găsesc de regulă în biblioteci, dar mai există încă un
lucru de lăudat ce merită menţionat.
15
Primăvară 2015
În unele zone, autorităţile locale s-au
îndreptat şi spre zona culturală, descoperind acest
filon al artei naive ce îşi are originea în grotele
preistorice, conservând valorile ce le-au fost lăsate
de nişte creatori ce s-au evidenţiat pe drept cuvânt în
lumea artei. Aşa se face că la ora actuală o mărturie
vizibilă de necontestat a artei naive sunt câteva case
memoriale ale unor artişti naivi.
Prima de acest gen este „Casa memorială
Ion Stan Pătraş” situată în localitatea Săpânţa din
judeţul Maramureş, loc unde a trăit şi a creat liber
cel ce avea să dea naştere unui muzeu unic în aer
liber ce astăzi poartă numele de „Cimitirul vesel”.
Renumitul artist Ion Stan, numele de Pătraş
este o poreclă primită din partea comunităţii din
satul natal pentru a putea fi deosebit în marea familie
a Stanilor, s-a născut pe 26 iunie 1908, trecând în
lumea celor drepţi în anul 1977, demonstrând în
acest interval al existenţei că lucrările pe care le-a
lăsat ca drept moştenire merită a fi păstrate pentru
valoarea ce o emană.
După moartea soţiei artistului prin anii `80,
casa este achiziţionată de către Muzeul
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Dumitru, ultimul fiind şi cel

ce se ocupă de îngrijirea
casei, ţinând loc şi de
muzeograf.
În curte, la loc de
cinste este ridicat un
monument reprezentând
bustul artistului, realizat în
piatră de fostul său elev
Vasile Stan Colţun. Încadrat
într-un chenar de motive
tradiţionale specifice zone
este încrustat:

Casa memorială „Ion Stan Pătraş” „Acest monument a

fost ridicat spre veşnică
Maramureşului de la moştenitorii familiei, amintire a aceluia care mi-a fost profesor şi maestru
transformând-o în casă memorială. iubit care a întruchipat şi fiinţa noastră naţională cu
Casa datează din anul 1951 şi a fost casa toate comorile ei de spirit şi a rămas săpat în chip
părintească a soţiei artistului. În cele două camere monumentul cu conştiinţa noastră a celor care
sunt expuse astăzi lucrări ce păstrează amprenta vie ne-am format lângă dânsul, ea va fi transmisă
a artistului. Pe pereţi sunt expuse lucrări ce sunt generaţiilor care vor urma cu toată esenţa
grupate pe diferite categorii. Artistul fiind un iubitor valorică.”
al satului, a dorit să reprezinte prin propriul stil de
exprimare artistică, personalităţi din lumea muzicii
populare. Astfel putem distinge portretele expresive
ale artiştilor: Maria Ciobanu, Irina Loghin, Fraţii
Petreuş, Angela Buciu. O altă categorie e
reprezentată de scenele cu caracter religios sau cele
politice, portretul fostului dictator, dar nelipsind nici
cele inspirate din viaţa satului în care munca
pământului dar şi clipele de răsfăţ de la diferite
petreceri sunt sculptate de dalta artistului şi acoperite
cu tonurile aprinse de culoare. Modul de realizare a
lucrărilor, punându-le astfel într-o lumină aparte prin
care s-a demonstrat în timp că e ceva unic şi totodată
o modalitate personală a artistului de a păstra
momente sau chipuri dragi, ne demonstrează că avea
o plajă largă din care îşi încărca bateria creaţiei.
Basoreliefurile pictate de pe spătarul a patru
scaune ne reprezintă perioada de trecere de la
feciorie la cea a vieţii de familie, devenind o lucrare
comună în care moralitatea tinerilor de altă dată este
foarte bine prezentată. Basorelieful pictat, ce atrage
atenţie este autoportretul artistului lucrând la prima
cruce în anul 1935. Alături de toate acestea se pot
vedea şi lucrări ale unor ucenici cunoscuţi ai
creatorului precum Anuţa Tite, Toader Turda şi Pop Bustul artistului

16
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Mărturii fotografice „Casa memorială Ion Stan Pătraşcu”

17
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Mărturii fotografice „Casa memorială Ion Stan Pătraşcu”

18
Revista Artei Naive din România
O altă mărturie se găseşte în Moldova la
Târpeşti din judeţul Neamţ. Pe aceste meleaguri a
trăit Nicolae Popa, meşter popular, sculptor, scriitor
şi nu în ultimul rând colecţionar de valori ale satului.
Artistul s-a născut pe 13 august 1919, părăsindu-ne
în toamna anului 2010. Încă din perioada când era în
viaţă, Nicolae Popa a făcut demersuri la forumurile
superioară din judeţ având dorinţa de a deschide un
muzeu al satului. Fiind un mare iubitor de artă, de
tradiţiile populare în general, a colecţionat toată
viaţa diferite obiecte vechi din lumea satului,
Lucrări realizate în piatră de Nicolae Popa
19
Primăvară 2015
strângându-le şi conservându-le ca atare. Negăsind
sprijin şi-a transformat propria casă într-un mic
muzeu încă din perioada când era în viaţă.
Astăzi copiii artistului duc mai departe acea
dorinţă a celui ce a fost Nicolae Popa, punând bazele
unui muzeu în toată regula, „Muzeul Nicolae Popa”.
În una din camerele Muzeului este
prezentată publicului o frumoasă colecţie de artă
naivă pe care artistul Nicolae Popa a colecţionat-o în
timpul vieţii de la colegi din breaslă.
Muzeul „Nicolae Popa”
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Lucrări din patrimoniul Muzeului „Nicolae Popa”

Numele şi prenumele Localitatea Lucrări de Nr. de lucrări

Gheorghe Clit Bacău pictură 2
Mircea Cojocaru Galaţi pictură 20
Valeria Crucianu Bucureşti pictură 2
Mihai Dascălu Oradea pictură 4
Ionel Dumitraşcu Galaţi pictură 1
Petru Mihuţ Brusturi, Arad pictură 5
Gheorghe Miron Galaţi pictură 2
Gheorghe Muntean Pişcaia, Timiş pictură 13
Gheorghe B. Negru Lereşti, Argeş pictură 5
Paulina Poldescu pictură 1
Catinca Popescu Bacău pictură 5
Petrică Pricop Gorj pictură 3
Nicolae Simuţ Borod, Bihor pictură 2
Gheorghe Sturza Botoşani pictură 1
Elisabeta Ştefăniţă Argeş tapiserie 1
Mihai Vintilă Reşiţa pictură 3

Sala artei naive din Muzeului „Nicolae Popa”

20
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Mărturii fotografice „Muzeul Nicolae Popa”

21
Revista Artei Naive din România
În zona Banatului, primăria comunei Ghilad
din judeţul Timiş a ridicat în memoria unui artist
local un bust în memoria sa. Este vorba de Viorel
Cristea pictor şi scriitor, născut pe 29 noiembrie
1947, care după o viaţă zbuciumată în care a fost
mereu înconjurat de boala ce îl măcina, a avut totuşi
tăria de a lăsa ceva în urmă, exprimându-se prin
culoare. Tonurile de culoare, predominând cele
Monumentul pictorului naiv Viorel Cristea
22
Primăvară 2015
calde în general, ce se năşteau pe paleta artistului
erau de fapt un medicament ce l-a ajutat să
supravieţuiască până în anul 1993 când ne-a părăsit
trecând în lumea umbrelor.
Bustul artistului realizat în bronz de către
sculptorul timişorean Aurel Gheorghe Ardeleanu
este o dovadă clară că valoarea lăsată de cel ce a fost
Viorel Cristea, merită păstrată.
Revista Artei Naive din România
În una din vizitele făcute la Iaşi de către
Viorel Rău consultant artistic la C.N.C.V.T.C.P.
Bucureşti, cu ocazia manifestării „Salonul
Moldovei”, a reuşit să surprindă prin intermediul
aparatului de fotografiat o imagine reprodusă în
Buletinul Informativ nr. 8/august 2002, pe coperta
trei, dovadă a unei dorinţe a cunoscutei artiste
Aurora Năforniţă, dorinţa de a deschide un muzeu
care să-i poarte numele. Astăzi acest lucru se află în
fază de proiect, funcţionând fără a fi înregistrat
conform legislaţiei în vigoare.
Artista ieşeancă s-a născut pe 30 august
1925 în comuna Rânceni, judeţul Fălciu,
actualmente comuna Berzeni, judeţul Vaslui,
stabilindu-se în Iaşi, oraş în care a pictat creându-şi
propriul stil personal de neconfundat. Artista a
decedat în anul 2005, visul ei de a exista „Muzeul
Aurora Năforniţă” este dus mai departe de fiica
acesteia Sanda Năforniţă. Tăbliţa de la poartă pe
care se vede scris „Muzeul Aurora Năforniţă” este
un început şi sperăm că în viitor se va găsi o
Muzeul „Aurora Năforniţă”
23
Primăvară 2015
modalitate de a se finaliza îndeplinind astfel dorinţa
celei ce ne-a lăsat ca moştenire minunate lucrări.
Numele artistei este legat şi de premiul acordat de
către Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare a
Culturii Tradiţionale Iaşi, Premiul pentru pictură
„Aurora Năforniţă” ce este acordat în cadrul
Expoziţiei Naţionale de Artă Naivă „Saloanele
Moldovei”.
Toate aceste case memoriale nu fac decât să
puncteze valoarea acestui gen de artă de la noi din
ţară. Sperăm că pe viitor vor mai apărea şi altele,
important este ca instituţiile culturale să se implice
în conservarea şi promovarea artei naive, la
adevărata ei valoare, prezentând-o publicului larg în
aşa măsură încât vizitatorii să poată înţelege acest
gen de artă şi să cunoască şi artiştii ce au
îmbrăţişat-o dedicându-se cu mult devotament,
lăsându-ne mărturii.
Costel Iftinchi
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Simeza revistei

Elena Harja – Reghin, Mureş Gheorghe Clit – Bacău

Gheorghe Bălăceanu – Iaşi Aftinia Vasile – Tulcea

Maria Goşoiu – Constanţa Maria Pântea – Cluj

24
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Simeza revistei

Grigore Dejeu – Cluj-Napoca Ana Boţa – Aiud, Alba

Salomia Andronic – Răcăciuni, Bacău Vasile Filip – Baia Mare

Maria Lupu – Osoi, Iaşi Mihai Cherecheş – Rodna, Cluj

25
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Simeza revistei

Teodor Moraru – Târgu Mureş Gheorghe Parascan – Bacău

Doina Mariţa Hlinka – Reşiţa Teodor Duţei – Râmnicu Vâlcea

Nicolae Pătru – Furnicoşi, Argeş Maria Nichitoi – Bucureşti

26
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Simeza revistei

Gheorghe Boancă – Iaşi Costică Onuţă – Vaslui

Dumitru Ştefănescu – Brăila Elena Hăbăşescu – Bocşa, Caraş-Severin

Catinca Popescu – Bacău Voicu Traian Mihuţ – Hălmagiu, Arad

27
Revista Artei Naive din România Primăvară 2015

Simeza revistei

Răzvan Robu – Iaşi Denisa Mihăilă – Timişoara

Maria Margoş – Bacău Petru Gheţa – Gherla, Cluj

Viorica Dobrotă – Galaţi Iuliana Cojocaru – Galaţi

28