Simbolistica ului

Cuprins
1. Oul – definiția simbolică
2. Oul primordial
3. Oul în diferite viziuni
4. Oul – obiceiuri și superstiții
5. Oul în literatura română
6. Bibliografie
 Oul – definiția simbolică
Oul este remarcabil sub aspect simbolic datorită
proprietăților sale variate.
El este cel mai adesea alb și fragil, din el apar noi vieți.
În general, oul este considerat ca fiind simbol al
germenului primordial din care a apărut Universul. Ca
simbol al unui tot înconjurat de o coajă, el sugerează
faptul că Geneza a fost în întregime plănuită încă de la
începuturi.
 Oul primordial
Nașterea Universului dintr-un ou primordial este cunoscută nu doar ca
mit cosmogonic orfic, ci apare și în numeroase mituri cosmogonice ale
altor culturi.
Despre nenumărați eroi se spune că nu ar fi fost născuți, ci ar fi apărut
din ou – este cazul unui rege primordial al Coreei de Sud sau al
dioscurilor Castor și Pollux.
 Oul – nașterea eroilor
Eros, fiul nopții și al vântului Castor și Pollux, fiii lui Zeus
Oul în simbolistica populară
Forța creatoare care zace în ou este
asociată energiei vitale, motiv pentru
care el joacă un rol important în
practicile magice de tămăduire și în
ritualurile de fertilitate.
În Antichitate, Soarele și Luna erau de
multe ori asociate cu ouăle divine de
aur și de argint.
 Oul în simbolistica alchimică
În simbolistica alchimică, „oul filosofic”
este materia primordială transmutată în
piatra filosofală.
Această materie poartă deja în ea, în fază
embrionară, toate calitățile necesare
maturizării, iar gălbenușul este o trimitere
la aurul dorit.
 Oul în simbolistica creștină
În spațiul creștin, simbolul oului are
semnificații comune cu cele ale grâului
întrebuințat la colivă.
Oul vopsit este simbolul Mântuitorului,
care părăsește mormântul și se întoarce la
viață, precum puiul de găină ieșit din
găoace.
Culoarea albă a cojii simbolizează puritatea
și desăvârșirea.
Oul – obiceiuri și superstiții
Numeroase obiceiuri simbolice au drept
obiect oul; este cazul simbolului primăverii,
în Austria, semn al naturii fecunde
renăscute, asociat întotdeauna și cu
Învierea.
În practicile magice populare, în anumite
ritualuri, ouăle erau îngropate, fragilitatea
lor jucând un rol deosebit (forțele dușmane
trebuiau să se ferească să-l spargă).
 Oul – obiceiuri și superstiții
În datinile populare din Austria există, de pildă, obiceiul denumit
„Antlassei”, potrivit căruia un ou făcut în Joia Mare și apoi sfințit, va fi
îngropat și va folosi pentru a îndepărta necazurile.
În tradiția românească încă este păstrat obiceiul ciocnirii ouălor de
Paște vopsite. Această datină simbolizează momentul deschiderii
sfântului mormânt și a Învierii lui Hristos din morți.
Oul – obiceiuri și superstiții
 Oul în literatura română
Întrucât numeroase simboluri din literatura și cultura universală și-au
găsit adesea locul în operele scriitorilor români, și oul reprezintă unul
dintre acestea.
Poezia „Oul dogmatic” de Ion Barbu tratează simbolul oului,
dezvoltând problema Genezei prin motivul nunții și motivul increatului.
 „Oul dogmatic”
„E dat acestui trist norod Nevinovatul, noul ou,
Și oul sterp ca de mâncare, Palat de nuntă și cavou.
Dar viul ou, la vârf cu plod, Din trei atlazuri e culcușul
Făcut e să-l privim la soare ! În care doarme nins albușul
Atât de galeș, de închis,
Cum lumea veche, în cleștar, Cu trupul drag surpat în vis.”
Înoată, în subțire var,
 Oul în literatura română
Și scriitorul contemporan Mircea Cărtărescu utilizează, în nuvela „REM”,
imaginea oului ca simbol al genezei, al nașterii.
„Scria deja de un sfert de oră, când, cu un trosnet de sfârșit de lume, coaja
oului de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând camera cu
țipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde
triumfătoare deasupra ta, te umbrește cu totul, pe când tu, înfrigurată și
brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndârjire”
Himera
 Oul în opera lui Nichita Stănescu
„Mă pregătesc de naștere,
dorm în oul parfumat al bunicului meu”
(Cântec)
„Regele păsărilor stă pe un tron în formă de ou.
E chiar pământul pe care-l locuim.”
(Transparentele aripi)
„O, dacă oul nu ar fi
frumos ca iarna ce se lasă
și dacă-n el nu s-ar stârni,
cu plumbi, în aripi o mireasă –”
(Cântec)
 Bibliografie
„Dicționar de simboluri vol. 2”, Hans Biedermann, Editura
Saeculum I.O.
Oul și sfera (1967) – Pentru Nichita (wordpress.com)
Rezumat "REM" de Mircea Cărtărescu - Rezumate cărți, Citeste
cărți online PDF, caracterizări, referate si comentarii cărți (robl
oguri.info)
Oul, simbolul Mântuitorului întors la viaţă
din mormânt (ziarullumina.ro)
Wikipedia