13.

Într-un cerc se trasează două diametre per-

pendiculare precum şi corzile intersectate
a doi cuadranţi alăturaţi ; acestea o dată ob-
ţinute vor determina punctele de întîlnire ale
diferitelor arce.

14.
Construcţia jumătăţii inferioare este aceeaşi
ca şi în figura 7. Centrul celei superioare se
află în intersecţia tangentelor la cercul infe-
rior, în interiorul celui superior.

15.
Exemplu de subîmpărţire şi decoraţie a unei
elipse (Storck, Zeichcnvorlagen).
ARCUL CU TREI
CENTRE (ÎN TOARTA DE PANER)
Arcul cu trei centre, care a fost adesea folosit
în perioada de tranziţie de la gotic la Renaş-
tere, poate fi considerat ca un semielipsoid ; şi
poate aşadar fi trasat prin una dintre metodele
demonstrate în planşa 20 (vezi, de asemenea, şi
frontispiciul acestei părţi, la pagina 33).
"au avut cînd va, în trecut) un înţeles simbolic.
71
70
B.
FORME DIN NATURĂ
a. Organisme vegetale (Flora ornamentala)
în aproape toate stilurile lumea plantelor a
constituit o sursă de inspiraţie pentru modele
ornamentale. Frunze, ramuri, flori şi fructe, fie
singure, fie combinate, au fost adaptate pen-
tru ornament. Imitarea directă a naturii, pă-
strînd cît mai mult posibil forma şi culoarea,
conduce la concepţia naturalistă ; construcţia
ornamentului,ţinînd_seama de_ regulile^ ritmu-
lui şi simetriei, cu o strictă respec;tare_a regu-
larităţii — cînd are la bază motive din na-
Jură — este denumită „stilizare". Adesea moti-
vele naturale sînt atît de stilizare încît mode-
lul nu mai poate fi recunoscut.
Alegerea .în acest scop a relativ puţine planT
te din luxuriantul domeniu al lumii vegetale
a_fost, în parte, determinată de frumuseţea
forrnei_ (conturul frunzei, delicateţea ramu-
rii etc.) şi în parte de faptul că acestea au (sau
Planşele care ilustrează acest subcapitol pre-
zintă mai întîi acantul şi apoi acele forme ve-
 getale care sint mai puţin folosite sau se întîl-
nesc numai în anumite stiluri. Toate vor fi pre-
zentate mai întîi naturalist şi apoi aşa cum au
fost modificate în diferitele stiluri, adică stili-
zate.
FRUNZA DE ACANT (Planşele 21—23)
Dintre toate motivele vegetale ornamentale
acantul este cel mai curent. De la introducerea
lui de către greci revenit mereu în toate sti-
Jurile occidentale. Niciodată rm j-a_fost. atribu-
_ită acantului o semnificaţie simbolică; frec-
ventele şi variatele lui aplicaţii se datoresc
posibilităţilor lui ornamentale precum şi frumu-
seţii jfrunzelor sale dantelate. Această plantă
creşte sălbatec în sudul Europei, iar în regiunile
ei mai nordice se găseşte numai în grădinile
botanice. Există mai multe varietăţi ale plantei,
dintre care vom menţiona următoarele : Acan-
thus mollis, cu vîrfurile frunzelor late şi rotun-
jite ; Acanthus spinosus şi spinosissimus, cu
lobii ascuţiţi terminaţi în spini şi cu frunze re-
lativ înguste. Concepţia şi tratarea marginii şi
ale formei frunzei caracterizează în principal
diferitele stiluri. Frunzişul grecesc a ascuţit
vîrfurile frunzelor ; în stilul roman, vîrfurile
frunzelor devin mai rotunde, mai late şi, într-o
oarecare măsură, liniile curbe sînt mai vigu-
roase; stilurile bizantin şi romanic se reîntorc
din nou la formele mai rigide, mai puţin deli-
cate. Stilul gotic care foloseşte acantul pe lingă
alte numeroase plante indigene, .adoptă în pe-
rioada timpurie forme rotunde, bulboase ; go-
ticul tîrziu, dimpotrivă, preferă frunzişul ciu-
dat, alungit, de forma spinilor ; în ambele ca-
zuri concepţia generală este mai mult sau mai
puţin naturalistă, dar detaliile sînt, ca de obicei,
stilizate pînă la limita de a mai putea fi recu-
noscute. Renaşterea, care a reînviat ornamentul
antic, a dezvoltat acantul, şi îndeosebi vrejul
72
si cîrcelul, pînă la cel mai înalt grad de desă-
vârşire ; î'n stilurile următoare formalismul a
degenerat în această direcţie. Arta decorativă
modernă îşi caută modelele în aproape toate
stilurile ; iar creaţiile sale nu au în general un
caracter pronunţat, specific modern.
PLANŞA 21. FRUNZA DE ACANT
1. Frunză de Acanthus mollis, desenată natura-
list (Jakobsthal).
2. Caliciu de acant, frunzele şi floarea de
Acanthus mollis, tratate naturalist (Jakobs-
thal).
3. Frunză de Acanthus mollis, desenată natura-
list (Raguenet).
4. Frunză de Acanthus spinosus, reprezentată
naturalist (Gewerbehalle).
5. Caliciu de acant, coronamentul unei stele
greceşti (Raguenet).
6. Frunză de acant răsfrîntă acoperind peţiolul,
candelabru de ceremonie roman, Vatican.
7. Frunză de acant grecească, desfăşurată, sche- •
matizată (Jakobsthal).
8. Frunză de acant romană, schematizată, mo-
del : un capitel de coloană, Pantheon, Roma ;
rotunjirea în forVnă de lingură a vîrfurilor
frunzelor, ca şi inciziile adînci la comisurile
lobilor, sînt caracteristice şi sînt desenate
anume ca să se vadă bine de la o anumită
distanţă.
PLANŞA 22. FRUNZA DE ACANT
STILIZATA
1. Frunză de acant, capitel roman (Raguenet).
2. Frunză de acant desfăşurată, schematizată,
aşa cum este adesea folosită în reliefurile
romane, d.e., ceva mai bogat dezvoltată,
pe aşa-numitul Pilaştru florentin, Galleria
Uffizi, Florenţa (Jakobsthal).
3. Frunză de acant bizantină, Sf. Sofia, Con-
stantinopol (Raguenet).
73
 F O R M E DIN N A T U R A •-(•• .- FORME DIN NATURA

Planşa 21. Planşa 22,

FRUNZA DE ACANT FRUNZA DE ACANT STILIZATA
 FORME DIN NATURA 4. Frunză de acant romanică de pe un capitel/
Saint Denis (Lievre).
5. Frunză de acant romaniică, mînăstirca St.
Trophime, Arles, sec. al 12-lea (Raguenet).
6. Frunză de acant gotică (Lievre).
PLANŞA 23. FRUNZA DE ACANT
STILIZATA
1. Frunză de acant, Saint Eustache. Paris, Re-
naştere franceză. ..
2. Frunză de acant stil Louis XVI (Raguenet).
3. Frunză de acant, biserica din Epernay, Re-
naştere franceză (Lievre).
4. Frunză de acant, Renaştere franceză (Gro-
pius).
Î3. Frunză de acant modernă, Luvru, aripa
nouă, Paris (F.A.M., Conrs d'ornement).
G. Frunză de acant modernă, teatrul din Monte
Carlo, Monaco, arhitect Garnier (Raguenet).

VREJUL DE ACANT (Planşele 24—26)

Vrejul spiral, cu cîrcei, de acant este o. formă

întru totul artificială, o invenţie a artiştilor,
planta naturală_ neavind vrejuri cu cîrceL Ade-
sea se întîmplă ea în cadrul desfăşurării
vrejului, diferite flori şi calicii să termine o
frunză de acant văzută lateral, acestea fiind
desenate pe cît de liber posibil (comp. planşa 25,
fig. 2 şi 3). Vrejul de acant este adesea întregit
prin combinare organică cu alte plante : laur,
stejar, iederă, spice de griu_ etc. (comp. plan-
şa 26, fig. 2 şi 4). Ceea ce s-a spus mai sus
despre frunza de acant, privind diferitele sti-
luri, cu diferenţele Ier specifice în execuţie,
este valabil şi pentru vrejul de acant. Cea mai
mare bogăţie şi cea mai înaltă eleganţă a
atins-o Renaşterea italiană (comp. planşa 25,"
Planşa 23.
FRUNZA DE ACANT STILIZATA
fig. 5); Pentru epoca Jui Ludovic al XVl-lea
este caracteristic faptul că liniile care formează

77
Vrejul spiral sînt uneori aplatizate şi alungite, FORME DIN NATURA ':
aşa încît se poate „spune că formează spirale
elipsoidal(comp. planşa 26, fig. 4).
PLANŞA 24. VREJUL DE ACANT
1. Cîrcei de acant, coronamentul monumentului
lui Lysikrates, Atena.
2. Caliciu de acant [culot] dintr-un ornament
roman cu vrej de acant.
3. Fragment dintr-un ornament roman de pe
aşa-numitul „Pilastro Mediceo", Galleria
;
Uffizi, Florenţa (vrej de acant coborîtor de-
talie mare).
4. Terminaţie în cîrcei a unui vrej de acant,
fragment de relief grecesc (F.A.M., Cours
d'orneriient).
P L A N Ş A 25. V R E J U L DE A C A N T
1. S e g m e n t de vrej de acant roman, de pe biga
de m a r m u r ă de la Vatican, R o m a ; judecind
după stilul o r n a m e n t u l u i , acesta trebuie să
fie o imitaţie d u p ă un original în bronz.
2. S e g m e n t de vrej de a c a n t r o m a n de pe aşa-
n u m i t u l „Pilastru florentin", un relief de
m a r m u r ă bogat decorat din Galleria Uffizi,
Florenţa (Jakobsthal).
3. Segment de vrej de acant, friză romanică,
Saint Denis (Lievre).
4.. Segment de vrej de acant, gotic, timpuriu,
Notre-Damc, Paris (Lievre).
5. Segment de vrej de acant, Renaştere, relief
de marmură pe mormîntul lui Hieronimo
Basso, de Sansovino, Santa Măria del ~Po-
polo, Roma (Gropius).
; • • ! • • • < • • $ '

PLANŞA 26. VREJUL DE ACANT

1—3. Detalii de vrej de acant dintr-un relief
de la un jube, catedrala din Limoges
(Lievre).
4. Vrej d e . a c a n t , stil Louis XVI (FiA.M.,:
Cours cVornement).
. 5. O r n a m e n t francez m o d e r n (F.A.M., Cours Planşa 24.
d'orn'ement). VREJUL DE ACANT

78
 FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

* i
Planşa 26,
Planşa 25.
VREJUL DE ACANT
i VREJUL DE ACANT
LAURUL ŞI MĂSLINUL (Planşele 27—28) FORME DIN NATURA
Laurul şi măslinul au fost introduşi în orna-
mentică datorită semnificaţiei lor simbolice ; au
jucat un rol de s^'amă'm^cultuT_arborilor (den-
drolatria) _vechilor greci. JLaurul era consacrat
lui Apollp. Era simbolul Jixp_ierii şi împăcări i';
cîntăreţi şi eroi,victorioşi erau încoronaţi cu ci ;
iar într-un sens asemănător mai este considerat
si_în_ prezent ca simbol al gloriei.
Măslinul era închinat Atenei; ramuri .....do.
măşlin__erau premiul victoriei._la jocurile .olim-
pice. La Roma eroul victorios, încununat cu
lauri, "era întîmpinat Jta. întoarcerea acasă de
sclavi purtînd crengi de măslin. Ramura_jde
măslin este simbolul păcii.
PLANŞA 27. LAURUL ŞI MĂSLINUL
1. Laurul (Laums nobilis), plantă perenă ; floa-
re alb-gălbuie; fructe rotunde sau ovale,
negre-albăstrui.
2. Măslinul (Olea eur opaca), plantă perenă ;
floarea mică, albă ; fructul oval verzui sau
negru.
PLANŞA 28. LAURUL ŞI MĂSLINUL
1—2. Ramuri stilizate de laur şi măslin, vas
grecesc [cf. craterul cu volute decorat de
pictorul lui Pronomos, Museo Nazionale,
Napoli], pictură convenţională : fondul
negru, bobitele albe, restul de culoarea
pastei (Owen Jones).
3. Ramuri de laur încrucişate, cupă romană
din tezaurul de argint de la Hildesheim,
originalul din argint au repousse şi cize-
lat, Muzeul din Berlin.
4- Fragment cu segment de ramuri de laur,
relief roman de marmură.
5. Ramură de laur, panou intarsiat, Palazzo
Ducale, Mantua (Meurer). Planşa 27.
LAURUL ŞI MĂSLINUL
82
FORME DIN NATURA 6. Ramură de laur, panou înecoanson, stil
Louis XVI (Lievre).
7. Ghirlandă ele laur pe un tor, Renaştere
franceză.

VIŢA DE VIE (Planşele 29—30)

Deşi motivul viţei nu'.şe.întîlneşte prea des, el

este lin element de decoraţie artistică destul^de
îndrăgit. Stilurile antice_şi medievale, în spe-
cial, denotă o anumita preferinţă pentru viţa
de vie. .
In antichitate viţa de vie (Vitis vinifera)
este atributul lui Bachus. Frunza de viţă şi
iederă, uneori împreună cu laurul, încing frun-
ţile bacantelor şi decorează vasele de băut şi
ustensilele lor, tirsul, cantarosul etc.
Arta bisericească a evului mediu a adoptat
vjţaTde vie împreună cu spicele de grîu drept
simbol al lui Hristos.
Stilurile mai tîrzii şi arta decorativă mo-
dernă au_x&luat motivul viţei de vie în amîn-
d'ouâ sensurile, atît antic cît şi medieval.
PLANŞA 29. VIŢA DE VIE
1. O ramură după natură (desenată după un
mulaj în ghips).
PLANŞA 30. VIŢA DE VIE
1. Ornament în vrej de viţă, relief roman, frag-
ment.
2. Ornament roman, ancadrament vertical,
fragment.
3. Ornament gotic timpuriu, Notrc-Dame, Paris
(Lievre).
4. Ornament din Renaştere, panou de pilastru
Planşa 28. italian.
LAURUL ŞI MĂSLINUL 5. Ornament din Renaştere, friză, Veneţia,
sec. al 16-lea (Griiner).

85
 FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

Planşa 29. Planşa 30,

VIŢA DE VIE
VIŢA DE VIE
 LOTUSUL, PAPIRUSUL ŞI PALMIERUL
(Planşa:31) • > ••• F O R M E D I N N A T U R A

Lotusul şi papirusul sînt plante ale vechilor

civilizaţii orientale şi au jucat un JŢOX.Impor-
tant în viaţa socială a egiptenilor, hinduşilor,
asiricnilor ctc. Tulpinile uscate ale acestor
plante de apă se foloseau fie drept combustibil,
fie împletite în rogojini sau pentru alte articole
asemănătoare"; rădăcinile lor serveau ca hrană,
măduva lor ca fitil de lampă. Hîrtia anticilor
era Tăcuta din papirus.^ Acestea toate explică
locul lor în arta ornamentală a acestor popoare
şi luxurianţa lor deosebită în stilul egiptean.
Linguri şi alte ustensile erau decorate cu flori
şfcalicii de lotus; capiteîele coloanelor imitau
florile sau bobocii de lotus ; ~fusuriie acestora
semănau cu un fascicoljie" tulpini; bazele ne
reamintesc frunzele radiculare ale acestor plan-
te de apă ; picturile murale egiptene prezintă
motive de lotus şi papirus în cea mai cuprin-
zătoare manieră. Lotusul era închinat zeiţei
Isis şi lui Osiris şi era simbolul fertilizării pe-
riodice a ţării de către apele NLlului ; .în sens
mai înalt era simbolul nemuririi.
Palmierul, din care există doar cîteva va-
rietăţi în estul şi sudul Europei, juca, de ase-
menea, un rol important în arta ornamentală.
Frunze sau ramuri de palmier erau folosite la
intrarea regilor în templu la Ierusalim, la săr-
.bătorile lui Osiris în Egipt, la jocurile olimpice
în Grecia, precum şi la procesiunile triumfale
din Roma antică. EI era considerat. simbolul
victoriei şi păcii. în acest din urmă sens a fost
asimilat în ritualul bisericii creştine. Renaşte-
rea tîrzie şi stilurile următoare, pînă în ziua de
astăzi, au folosit frunzele de palmier în scopuri
decorative.^ Semnificaţia simbolică, în cel mai
înalt sens, de semn al păcii cterne l i-a asigurat
frunzei de palmier un loc în arta decorativă
modernă, pe morminte şi pe alte monumente si- Planşa 31. •
LOTUSUL, PAPIRUSUL ŞI PALMIERUL
militare. Datorită efectului decorativ, frunze
Uscate de palmier, împreună cu mănunchiuri
de ierburi şi eu_alte plante, constituie un olc-
menţ ţie desăvîrşire_a_decorului încăperilor.
PLANŞA 31. LOTUSUL, PAPIRUSUL ŞI
PALMIERUL
, 1 . Floare de lotus (Nymphaea Nelumbo —
crinul de apă indian), desenată după
natură.
2 şi 3. Capătul de jos al tulpinii şi boboc pe
jumătate deschis de plantă de papirus,
reproduse după natură (Cyperus Pa-
pyrus L. — Papyrus antiquorum Willd).
4. Lotus şi papirus stilizate, pictură mu-
rală egipteană (Owen Jones).
5. Frunză compusă de palmier areca
(Areca rubra — în Asia, ca arbore, aşa-
numitul Finang). Speciile Chamaedorea
şi Phoenix' au frunze compuse asemă-
nătoare.
6. Frunză de palmier evantai sau umbrelă
(Corypha australis). Speciile Latania,
Chamaedops, Borassus etc. au frunzele
de o formă asemănătoare.
Imaginea de la figura 4. reprezintă de
. fapt motivul iconografic — nu decora-
tiv — al ofrandei de flori, frecvent în
mormintele din vremea Imperiului Nou.
Dar în aceste monumente ofrandele de
flori apar totdeauna distincte, pe specii,
mi îngemănate, ca în imaginea din figură
cf. purtătorii de ofrande, unul cu lotus ;
altul cu papirus, din mormîntul lui Men-
na, sau regina Anhesenamon oferind
flori — într-o mină papirus, în alta lotus
cu tijele formlnd un inel — divinului ei
' soţ Tutancamon, de pe capacul unei casete
90
de fildeş din inventarul funerar al mor*
mîntului acestuia din iirmă. Muzeul din
Cairo. (n.t.).
IEDERA (Planşa 32)
Iedera (Hedera helix) creşte natural în Orient,
Africa de Nord, Europa de sud şi centrală şi.în
Anglia. Este un arbust peren _agăţător care se
dezvoltă pină_ la forma de_arbore în condiţii
favorabile. în timpurile străvechi îi era consa-
crată lui Bachus. Dinjemn de iederă erau Jă-
cuta paharele de strecurat yinuT"Ca "âtribuFiil"
_kii _Bachus_ poate fi găsită înfăşurată în jurul
_tii-sului care înfloreşte, Jn _ mumie bacantelor
~TrrTimpul procesiunilor şi dansurilor, 'iedera
este un ornament decorativ curent pe vasele
antice. A fost' considerată şi ca simbol ' al^
prieteniei, în special a celui mai puternic cu
__cel _slabv .Frunzele_Lde iederă au cele mai dife-
rite,, forme. De obicei laţe_si cu cinci lobi, apar
la_carjetele mlădiţelor tinere în formă de lance,
cu vîrf lung. Rjamurile înflorite._au frunze jcu
marginea, riedantelată, în formă de inimă, şub-
ţiindu-se. -elipsoidal sau oval spre "vîrf.'Această
din urmă formă a fost adoptată de arta antică.
PLANŞA 32. IEDERA
1. Ramură cu frunze cu lobi laţi, desenată după
: natură.
2. Ramură cu frunze elipsoidale terrhinîndu-se
ascuţit, după înflorire, desenată după na-
tură.
3. Ramură cu frunze lanccolate, desenată după
natură.
4. Decoraţie de pe gîtul unei hidrii greceşti,
colecţia Campana [Luvru, Paris] (L'art pour...
tous).
5. Partea superioară a unei lezene antice.
6. Fragment de decoraţie, fus de coloană ro-
mană, Vatican, Roma.
91
FORME DIN NATURĂ CEREALELE, HAMEIUL, VOLBURA ŞI
DOVLEACUL CĂŢĂRĂTOR (Planşele (33—34)

Ţinînd seama de cit de importantă a fost agri-

1
cultura în toate epocile, ar fi fos : imposibil ca
arta decorativă să fi neglijat spicele de cereale,
deşi relativ săracele lor posibilităţi ornamen-
tale împiedicau o aplicare foarte largă. Spicele
de cereale combinate cu alte motive au fost
folosite în diferite stiluri. In arta bisericească
au o semnificaţie simbolică. (Vezi ceea ce s-a
spus cu privire la viţa de vie.)
Hameiul (Humulus lupulus) este o bine cu-
noscută plantă de cultură indigenă în Europa,
dar creşte şi sălbatec în pădurile de mlaştină.
Calităţile lui picturale îl recomandă pentru fo-
losire în scopuri ornamentale. în combinaţie
cu spicele de orz este aplicat, în arta ornamen-
tală modernă, la decorarea cănilor de berc şi
a pereţilor berăriilor si hanurilor etc.
Volbura sau rochiţa rîndunicii (Convolvu-
lus), o plantă indigenă căţărătoare cu aspect
ornamental, este folosită adesea în arta deco-
rativă modernă.
Dovleacul căţărător (Bryonia) are cîrcei de-
licaţi şi frunze frumos dantelate, oferind un
motiv generos, aşa îneît este de mirare că
această plantă, precum şi altele înrudite nu
s-au bucurat de mai multă atenţie, pînă acum,
din partea artei decorative.
PLANŞA 33. CEREALELE ŞI VOLBURA
1. Spice de ovăz (Avana sativa).
2. Spice de secară (Secole cereale).
3. Spice de grîu cîrnău (Triticum vulgare).
4. Spice de alac (Triticum spelta).
5. Spice de orzoaica comună (Hordeum dis-
tichum).
6. Spice de orzoaica (Hordeum. zeocrithon).
7. Volbură de cîmp (Convolvidus arvensis) cu
Planşa 32. flori roşii. Volbura de grădină (Convolvulus
IEDERA sepium) are o înfăţişare similară, dar flori
 •v - - F O R M E D I N N A T U R A •• - • ' FORME DIN NATURA '

Planşa 33.
Planşa 34.
*i CEREALELE ŞI VOLBURA " HAMEIUL ŞI DOVLEACUL CĂŢĂRĂTOR
 albe. (Mănunchiul a fost schiţat după un
mulaj după natură de Bofinger din Stut- FORME DIN NATURA
tgart).
PLANŞA 34. HAMEIUL ŞI DOVLEACUL
CĂŢĂRĂTOR
Desenate după plante presate.

DIVERSE FRUNZE (Planşa 35)

Planşa 35 prezintă o serie de frunze ale căror

posibilităţi ornamentale generale fie că le-au
asigurat un loc în artă, fie că ar fi meritat să
le fie asigurat.
Stejarul, regele arborilor indigeni în Europa,
simbol al puterii şi al vigorii, în antichitate co-
pacul lui Iupiter, a fost folosit din vreme în
vreme în toate stilurile occidentale. Frunzişul
stejarului precum şi, cel puţin la fel de frec-
vent, frunzele de arţar au fost adesea folosite
în goticul timpuriu, cînd le întîlnim pe frize,
cornişe şi coloane. Recurenţa frunzelor de ste-
jar în anumite lucrări din Renaşterea italiană
se datoreşte faptului că stejarul era „creştetul"
blazonului familiei della Rovere {rovere = go-
run ; doi membri ai acestei familii au ajuns
pînă la tronul papal, Sixt al IV-lea şi Iuiiu
al II-lea). Stejarul, uneori alternînd cu laurul,
este un ornament obişnuit al medaliilor şi mo-
nedelor.
PLANŞA 35. DIVERSE FRUNZE
1. Frunză de gorun (Quercus sessilijlora).
2. Creangă de cer (Qiiercm cerris).
3. Frunză de arţar (Acer campestre).
4. Frunză de arţar dulce (Acer plantanoides).
5. Frunză de piciorul-cocoşului (Ranunculus).
6. Frunză de liquid amber oriental (Liqui-
clamber orientale).
7. Frunză de liquid amber american (Liqui-
clamber styraciflus). (Acest arbore furnizea-
,• ză sto^axul sau stiraxul, un fel de răşină). Planşa 35.
DIVERSE FRUNZE
96
 FORME DIN NATURA
8. Frunză de tulipier (Liriodendron tulipijera).
9. Frunză de Mikania scandens.
10. Frunză de popîlnic iepuresc (Hepatica
triloba).

DIVERSE FLORI (Planşele 36—37)

Abia dacă mai trebuie spus că florile, cele mai

frumoase produse ale lumii vegetale, s-au bu-
curat, în toate epocile, cu prisosinţă, de popu-
laritate în arta ornamentală. Fie ca ornament
plan, fie în relief, ele au fost folosite în cele
mai multiple forme, ca buchete, ghirlande, cu-
nuni etc. Pictura florală, avînd cele mai va-
riate destinaţii (evantaie, tapiserii etc.) s-a
dezvoltat ca un gen distinct de artă plastică şi
decorativă. Florile, cu fireasca lor dezvoltare
organică în funcţie de un centru, sînt modelul
pentru formarea rozetelor (rozetă = roză mică).
Rozetele de pe binecunoscutul sarcofag al lui
Scipio, butonii în formă de rozetă de pe uşi în
antichitate şi Renaşterea italiană, sînt exemple
grăitoare în acest sens.
Domeniul florilor este atît de vast încit tre-
buie să ne limităm doar la cîteva exemple.
In planşa 36 este reprodusă o varietate de
flori (desenate după mulajele realizate după na-
tură de J. G. Bofinger din Stuttgart. Planşa 37.
reprezintă un buchet de flori.
PLANŞA 36. DIVERSE FLORI
1. Bujor de munte (Rhododendron).
2. Crizantemă (Chrysantemum).
3. Crin alb (Lilium candidum). -'
4. Spînz (Helleborus).
5. Trandafir sălbatic (Roşa canina).
6. Clopoţel (Campanula).
7. Trandafir sălbatic, văzut din spate.
PLANŞA 37. DIVERSE FLORI Planşa 36.
Buchet, :sculptură, stil Louis XVI (F.A.M., - DIVERSE FLORI
Cours d'ornement).
 FORME DIN NATURA GHIRLANDA DE FRUCTE (Planşele 38—40)

Fructe, unite într-un mănunchi împreună cu

flori şi frunze, au constituit un motiv decora-
tiv care s-a bucurat de popularitate în stilul
roman, în Renaştere, precum şi în stilurile mai
tîrzii. Putem aminti ciorchinii atîrnînd în chip
de decoraţie pe pilaştri şi pe alte panouri ase-
mănătoare, precum şi ghirlandele. în acest cez
panglici fluturînd umplu spaţiile goale. Plan-
şele redau exemple de ambele feluri.
Ghirlande de fructe, atîrnînd în curbe ac-
centuate, între rozete, candelabre, cranii de ani-
male etc. sînt curente în stilul roman. Origi- .
nile acestui tip de decoraţie trebuie căutate în
faptul că ghirlande de fructe adevărate erau
atîrnate în chip de ornament pe frizele tem-
plelor, alternînd cu craniile reale ale animalelor-r
sacrificate, fiind legate de candelabre, tripoduri
şi alte instrumente de cult folosite la ceremo-
niile de sacrificiu. Acest tip de decoraţie a fost
transferat din arhitectura sacră în aceea laică ; ;
reînviat în Renaştere în forme mai mult sau :
mai puţin alterate, s-a păstrat pînă în ziua de .
astăzi. în stilul roman spaţiul liber deasupra :
centrului curbei este adesea umplut cu rozete, :
măşti şi figuri. Acestea au fost de obicei înlo- ;
cuite cu capete de îngeri în clădiri ecleziastice :
şi în morminte, în Renaşterea italiană.

PLANŞA 38. GHIRLANDA DE FRUCTE ' \

1. Ciorchine de fructe, portalul Libreriei, do- '
mul din Siena, Renaştere italiană.
2. Ciorchine de fructe, panou de pilastru de la
mormîntul lui Ludovic al XII-lea, Saint De-'
nis, Renaştere franceză.
3. Ciorchine de fructe, originalul : sculptură în .
lemn modernă.
Planşa 37. 4. Ghirlandă dintr-o friză de pe mormîntul car- .,
DIVERSE FLORI dinalului della Rovere, Santa Măria del
Popolo, Roma, Renaştere italiană.

101
 FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

Planşa 38.
.GHIRLANDA DE FRUCTE Planşa 39.
GHIRLANDA DE FRUCTE
 PLANŞA 39. GHIRLANDA DE .FRUCTE •
FORME DIN NATURA 1. Ghirlandă între bucranii, romană, deasupra
o lingură sacrificială.
2. Ghirlandă, lespede funerară romană din mar-
mură, Vatican, lată — 0,33 m ; înaltă —
' = 0,16 m.
PLANŞA 40. GHIRLANDA DE FRUNZE ŞI
FLORI
1. Ghirlandă de laur între bucranii, romană ;
fragment de friză de mari dimensiuni, ori-
ginalul : înalt = 0,50 m, lung = 1,10 m.
2. Ghirlandă de laur de pe mormîntul Beatricei
şi Laviniei Ponzetti, Santa Măria della Pace,
Roma, Renaştere, du Baldasare Peruzzi.
3. Ghirlandă de flori, stil Louis XVI ; origina-
lul : înalt = 0,23 m ; lung = 0,54 m.
4. Ghirlandă de laur modernă, de sculptorul
Darvant, Paris (Raguenet).

b. Organisme animale (Fauna ornamentală)

Lîngă flora ornamentală stă fauna aplicată de-
corativ. Folosirea reprezentării animalelor, atît
cea naturalistă cît^şi cea stilizată, este în sine
considerabilă, dar, în comparaţie cu formele
vegetale, este mai puţin extensivă. Motivul
acestei stări de fapt este evident : dificultăţile
de adaptare a formelor animale la scopuri deco-
rative sînt mai mari dccît în cazul motivelor
vegetale. Absenţa animalelor în stilurile maho-
medane se datoreşte concepţiei religioase care
interzice sau limitează folosirea reprezentărilor
fiinţelor vii.
Urmînd aceeaşi orientare ca în prezentarea
florei, constatăm că principalele reprezentări
de faună nu sînt, cum s-ar fi putut presupune,
Planşa 40.
acelea ale animalelor domestice : calul, dinele
GHURLANDA DE FRUNZE ŞI FLORI etc, ci că selecţia motivelor este determinată

105
în primul' rînd ăe posibilităţile ornamentale
ale fiecărei specii şi 'apoi •;de?..caracterul sim-
bolic.
Dacă nu ţinem seama de. tratarea .natura-
listă, mai de grabă accidentală a animalelor,
aşa cum apar în vrejurile însufleţite în formă
de fluturi, păsări, reptile şi alte animale (pe
aşa-numitele Tabulae Medicaee, pe friza şoare-
cilor de Rafael, din loggiile Vaticanului, pe re-
lieful roman reprodus în pi. 30, fig. 1) şi ne
limităm atenţia 'la acele forme independente
ale ornamentului animalier care.'au devenit ti -
pice,- vom găsi că acestea se reduc la uri nu-
măr relativ mic, dintre care cele mai impor-
tante vor fi tratate în amănunţime; Dintre
mamifere va trebui să menţionăm mai întîi
leul, tigrul şi pantera, boul, calul şi berbecul;
delfinul, de asemenea, îşi găseşte locul aici.
Dintre păsări a fost folosit, în general, doar
vulturul. Urmează apoi formele .fantastice ale
animalelor fabuloase : grifonul, vulturul bice-
fal etc. . •
Dintre păsări au mai fost frecvent fop-
loşite decorativ, mai ales în Orient, pă-
unul şi porumbelul. CU priveşte mami-
ferele, un motiv frecvent, atît In antichi-
tate cit şi în evul mediu, este .„lupta
dintre animale" — de obicei o fiară şi un
, | • ierbivor — iniţial cu sens simbolic legat
.-,, .de credinţele în fecunditate şi regene-
rare, (n. t.) • ., ; •
LEUL (Planşele 41—44 )
Leul (Felis leo) sta la loc de frunte în cadrul
faunei ornamentale. Puterea, curajul şi noble-
ţea lui i-au asigurat, încă din cele mai vechi
timpuri, titlul de „rege al animalelor". Statura
sa majestuoasă, structura sa anatomică com-
pactă, proporţionată, muşchii săi puternici
oferă preocupări uiteresante artei. Reprezen-
19$
tat în repaus—•. culcat sau stînd — şi în miş-
care, luptîndu-se, învingător sau învins, leul
este un motiv adesea întrebuinţat.
Scene culei şi vînători de lei sînt subiecte
curente ale reliefurilor din palatele regilor, nsi-
rieni. Redarea mişcărilor fireşti, caracteristice
şi- reliefarea muşchilor dau acestor reprezen-
tări stilizate un farmec inconfundabil şi o
anumită măreţie.
; Leul apare şi în religia egipteană. Faptul
că^revărsarea anuală a Nilului, atît de fertili-
zatoare şi atît de importantă pentru această
ţară, avea loc atunci cînd soarele intra în sem-
nul leului a făcut ca acest animal să fie pus
în raport cu apa, şi a condus la reprezentarea
lui pe 'căldări şi pe alte vase pentru turnat
apă etc- Arta egipteană stilizează leul pînă la
limita de a nu mai putea fi recunoscut; de
preferinţă el "este reprezentat în repaus ; iar
tratarea simplă, severă a coamei (nu lipsită de
asemănare cu un guler tare) îi conferă ceva
din aparenţa leoaicei care nu are coamă.
;'' La greci şi romani leul era considerat drept
păzitorul izvoarelor, scărilor, al porţilor şi
templelor ; astfel se explică prezenţa sa lîngă
fîntîni, pe .rampei^ scărilor, deasupra porţilor
şi pe monumente. Leul dormind este simbolul
eroului căzut. (Leul din Pireu, poarta leilor
din Micene, mormîntul lui Leonidas şi Mauso-
leul din Halicarnas- pot fi citate drept exemple).
în arta creştină simbolistica leului este
foarte variată : ca simbol almînuitorului (leul
tribului Iuda), ca întruchipare a principiului
.răului şi a duşmanilor bisericii, ba chiar şi a
diavolului însuşi (duşmanul care dă târcoale
oa un leu răgind, căutînd pe cine să mai sfîşie),
ca atribut al evanghelistului sf. Marcu şi al
altor sfinţi. De aici frecventa lui reprezentare
pe vase şi pe alte obiecte de uz bisericesc etc.
în evul mediu ca urmare a cruciadelor din
sec. al 124ea, leul a fost introdus în heraldică,
în cadrul căreia a devenit figura animalieră
 FORME DIN NATURA cu cea mai mare popularitate. în calitate de
figură heraldică a fost viguros stilizat (vezi
secţiunea a IlI-a, Heraldică).
în Renaştere leul este folosit atît în accep-
ţiunea antică, cît şi în cea creştină. Adesea
apare ca figură heraildică şi ca ţinător de scut.
în perioada rococo leul nu este un motiv
îndrăgit.
Arta decorativă modernă urmează exem-
plul antichităţii şi al Renaşterii ; aşa se face
că în zilele noastre leul se bucură de partea
leului în decoraţie.
Este un fapt remarcabil că în toate epocile
artiştii au umanizat expresia leului, folosind
ochiul oval al omului în locul celui rotund
de pisică (compară planşa 47, fig. 1) *.
Planşele 41—43 reprezintă leul în mod na-
turalist precum şi în concepţia stilistică a di-
feritelor epoci ; planşa 44 prezintă tratările
heraldice.
PLANŞA 41. LEUL
1. Leu mergînd, desenat după natură (Mun-
chener Bilderbogen).
2. Leu egiptean, relief cu contururi adîncite
din templul de v la Daşur (Raguenet).
3. Leu egiptean, orginalul se află pe scara Ga-
pitoliului din Roma (Raguenet).
4. Leu asirian, originalul compus din cărămizi
smălţuite se află în palatul regal de la
Khorsabad sec. 6 î.e.n. (Raguenet).
5. Capetele unor lei sacrificaţi, basorelief asi-
rian [Ninive], British Museum.
PLANŞA 42. LEUL
1. Leu ţinînd un scut, denumit „ii Marzocco",
de pe tereasa de la Palazzo Vecchio, Flo-
renţa ; originalul realizat de Donatello, păs-
trat în Museu Nazionale, Florenţa, Renaş-
tere italiană,%sec. al 15-lea.
Planşa 41. * Un articol exhaustiv, intitulat Der Lowe in
LEUL der Kunst de CONST. UHDE, poate fi găsit în
'„Gewerbehalle", 1872, p. 81 şi urm.
 FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa 43.
Planşa 42, LEUL
LEUL
 FORME DIN NATURA
2. Leii de bronz de pe faţada Luvrului dinspre
chei, Paris, modern, realizat de "sculptorul
Barye (Baildus, Raguenet)
3. Leu din Tuileries (Terrasse du bord de
l'eau), Paris, modern (Baldus, Raguenet).
4. şi 5. Lei de bronz din faţa palatului Cor-
tesurilor din Madrid, modern, realizat de
Ponciano (Raguenet).
6. Leu ţinător de scut, modern, realizat de
gravorul Stern, Paris (Raguenet).
PLANŞA 43. LEUL " ,
1. Leu dormind de la monumentul Papei Cle-
ment al XlII-lea realizat de Canova, San
Pietro, Roma.
.2. Leu rănit de la Kriegerdenkmal (Monumen-
tul războinicilor), Hanovra, realizat de prof.
Volz din Karlsruhe. '
3. Capul altui leu de ia acelaşi monument.
4. Leu mergind, modern, francez.
PLANŞA 44. LEUL . •
1. Leu pe dală de pavaj de la primăria
din Liineburg.
2. Leu de pe scutul lui Johann von Herin-
gen, reprodus după registrul matricol al
Universităţii* din Erfurt, 1487 (Heraldi-
sche Meisterwerke).
3. Leu de pe un blazon, intarsie de mar-
mură, Santa Croce, Florenţa, Renaştere
italiană (Teirich, Eingelegte Marmoror-
namente).
4. Leu de pe un blazon, panou intarsiat,
Santa Măria Novella, Florenţa, Renaş-
tere italiană (Meurer, Flachornamente).
5. Leu trecînd, de pe un blazon de la un
mormînt din Wertheim, Renaştere ger-
mană, sec. al 16-lea, realizat de Johann
Planşa 44. von Trarbach.
LEUL 6. Leu ţinător de scut, decoraţie murală
modernă 'realizată de pictorul Schaper,
Hanovra (Heraîdische Meisterwerke).
113
 7—8. Schemele compoziţionale ale unor lei ; he- . FORME DIN NATURA
raldici de Albrecht Durer.
Leul clin cărămizi smălţuite (pi. 41, 4)
din secolul al 6-lea, nu este asirian, ci
.'neobabilonian, şi nu provine de la Khor-
- sabad, ci de la poarta zeiţei Iştar din
Babilon. (n, t.)

GRIFONUL ŞI HIMERA (Planşele 45—46)

în afara reprezentărilor animalelor reale -au

existat în artă, încă din cele mai vechi
timpuri, acelea ale diferiţilor monştri fabuloşi,
care combină în mod fantastic elemente reale.
. La centauri,. sf incşi, la 'leii. cu cap de om
din. Asţria, la omul-leu şi omul-vultur se îm-
bină corpul omenesc cu cel de . animal. -Din
combinarea a mai multor forme de animale
diferite rezultă creaturi fantastice, reprezen-
tate în principal de grifon şi himeră. _GrjXanul.
îmbină corpul de leu cu capul şi _ aripile.-. de_
j/<ulţuţ.i Extremităţile anterioare pot aparţine
-liŞ-.i^iy, fie vulturului. < Aşa cum în "antichi-
tate leul era asociat cu apa, grifonul, la rlndul
Jui, era-_ asociaţ_cu_focul,_ de aceeaT'ăpăre frec-
vent alături de candelabre pe frize etc. în
heraldică, grifonul este' simbolul înţelepciunii
şi al vigilenţei.
Există, de asemenea, şi alte combinaţii, d.e.
himera, hipogriful, ihtiogriful etc. care pot
fi văzuţi în decoraţia pompeiană.
PLANŞA 45. GRIFONUL
1. Grifon grecesc, fragment arhitectural,
. Museo Nazionale, Napoli.
2. Grifon roman, .fragment din friza templului
lui Antoninus şi Faustinei, Roma.
3. Grifon, în relief plat, Renaştere.
PLANŞA 46. GRIFONUL ŞI HIMERA
Planşa.. 45.
1."Capul unui. geniu asirian.cu cap.de vultur GRIFONUL
[Nimrud - Kalah], British Museum.

114
 FORME DIN NATURA 2. Capul unui geniu asirian cu cap de leu,
[Ninive], British Museum.
3. Himeră romană, Vatican, Roma.
4. Grifon şezînd, panou intermediar de la un
suport de bancă, Château Gaillon, executat
de Jean Fain de Rouen, Renaşterea fran-
ceză (F.A.M., Cours d'ornement).
5. Leu înaripat din alabastru de pe friza mor-
mîntului lui Loys de Bresze, catedrala din
Rouen, 1535—1543, Renaştere franceză.
6. Himeră ţinătoare de blazon, Luvru (scara
pavilionului Mdllien), Paris, modernă
(Baldus).
7. Himeră şezînd, Casa de Santa Isidora, San-
tiago, Chile, modernă, franceză (Raguenet).

CAPUL DE LEU (Planşele 47 —48 ) "

Mai răspîndit decît figura de leu întreagă este

capul de leu. Se pot menţiona nenumărate
exemple :^gagul de leu poate apărea ca arun-
cător de apă la templele din antichitate, ca
cioc de turnat_la vase^jcu _un inel^Jn^olţi^
servind ca miner şi ciocan de bătut în uşă pe
porţile portalelor din evul mediu şi Renaştere,
precum 5i_£ajglemenj; pur decorativ în loc de
butoni şi rozete. Antichitatea a creat o formă
remarcabilă de ornament din îmbinarea direc-
tă -a capului de leu cu un picior, din care re-
zultă un suport de masă (trapezoforul) (vezi
secţiunea a Ii-a, Suporturi, planşele 141 şi 142).
PLANŞA 47. CAPUL DE LEU
1. Cap de leu desenat după natură, vedere din
faţă, Naturgeschichte de Dr. Schubert.
2. Cap de leu, reprezentat naturalist, pictură
de Paul Meyerheim.
3. Aruncător de apă grecesc din teracotă la
Planşa 46 origine policromâtă, Metapont (Gropius,
GRIFONUL ŞI HIMERA Archiv.).

117
 ;FORME DIN NATURA...;..
.1 FORME DIN NATURA-/'

; Planşa .47.
CAPUL DE LEU Planşa 48.
CAPUL DE LEU
 ;
FORME DIN NATURA
4. Aruncător de apă din teracotă, Atena
(Gropius).
5. Aruncător de apă, Partenon, Atena.
6 şi 7. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de leu antic, Muzeul Vaticanului, Roma.
PLANŞA 48. CAPUL. DE LEU
1. Verigă cu ciocan de uşă din bronz de
la corul catedralei din Mainz, stil ro-
manic.
2— 3. Capete de lei în basorelief de Ghi-
berti, medalioane pe partea interioară
a uşilor din bronz ale Baptisteriului,
Florenţa, Renaştere italiană (Gropius).
4. Cap de leu de la fîntîna din sacristie,
realizat de Donatello sau Brunelleschi,
San Lorenzo, Florenţa, Renaştere ita-
liană. • - •
5. Cap de leu în medalion, Renaştere ita-
liană.
6. Cap de leu de ia castelul din Heidel-
berg, Renaştere germană.
7. Aruncător de apă modern francez de
la Grand Opera din Paris, arhitect Gar-
nier (Raguenet).
8. Cap de leu riguros stilizat, modern,
francez, realizat în turnătoriile din
Val d'Osne (Raguenet).
9. Cap de leu in profil, modern, francez,
sculptorul Cain din Paris (Raguenet).
10. Cap de leu de pe un cartuş de Lienard,
modern, francez.
11. Cap de leu realizat de prof. Volz din
Karisruhe.

CAPUL DE TIGRU, DE PANTERA,

DE BERBEC etc.
(Planşele 49—50) ,-K

Tigrul (Felis tigris) şi pantera (Felis pardus) Planşa 49.

apar uneori în lucrările anticilor. Amoraşi, CAPUL DE PANTERA, DE TIGRU ŞI DE LINX
bacehante şi menade zburdă în jurul acestor
 FORME DIN NATURA animale sau merg în care trase de ele, şi le
folosesc pieile ca să se împodobească pe sine
sau ustensilele lor.
C_apeţele_.de.. panteră sau„_de tigru^precum
şi capul de linx (Felis lynx) găsescţ___ uneori
aceeaşi întrebuinţare decorativă ca şi capul de
leu. Capul de berbec este o formă preferată
de ornament de colţ,, pentru cornişele altarelor
şi tripozilor, sau serveşte, asemeni bucraniilor,
ca obiect de care sînt atîrnate ghirlande. _Fo-_
losirea__decoratiyă a capului de berbec este în"
iam5ele~cazuri corelată cu Mo_şirea_berbecului
ca animal de sacrificiu ^(compară p. 101).
în locul unor capete de animale reale întîl-
nim uneori forme fantastice care pot fi descri-
se drept capete de himere.
PLANŞA 49. CAPUL DE PANTERA,
DE TIGRU ŞI DE LINX
1. şi 2. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de panteră, modern, francez.
3. şi 4. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de tigru, după natură.
5. şi 6. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de linx, aruncător de apă antic, Vatican,
Roma. ^• , .
PLANŞA 50. CAPUL DE HIMERĂ
ŞI DE BERBEC
1. şi 2. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de himeră, colţ al unui altar antic cu trei
feţe. '
3. Cap de berbec de pe un altar roman. [Al-
tarul lui Marte, Ostia, Museo Nazionale
Romano Delle Terme].
4. Idem. [Museo Nazional Romano Delle
Terme].
5. Cap de berbec roman, început de ghirlandă.
[Luvru, Paris].
Planşa 50.
: CAPUL DE HIMERA ŞI DE BERBEC
6. şi 7. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de berbec, Renaştere tîrzie.
123
 , Imaginile de himere din planşele 46 şi FORME DIN NATURA
50 reprezintă de fapt fiinţe monstruoase
clasificate drept variante de grifon —
crioleontogrifi, sau leontogrifi —, dar pe
care ornamentica modernă îi înglobează
în termenul mai general de himere. In
termeni riguroşi mitologici himera este
un animal monstruos înaripat cu cap de
leu, corp de capră şi coadă de dragon.
Himera etruscă de la Arezzo are corp şi
• cap de leu, coadă terminată cu un cap de
şarpe, iar la jumătatea spinării răsare un
al doilea cap de capră.

CAPETELE DIFERITELOR ANIMALE

(Planşa 51)

Calul (Equus caballus) ridică anumite dificul-

tăţi în calea reproducerii artistice. Picioarele
lui, de exemplu, sînt prea subţiri pentru re-
darea statuară (cu excepţia metalului), fapt
ce este atenuat la reprezentările în basorelief.
Calul se întîlneşte rar ca figură izolată, este
mai frecvent în grupuri formînd echipaje
de două, trei şi patru animale (biga, triga,
quadriga), constituind coronamentul unor edi-
ficii monumentale (San Marco, Veneţia ; Poarta
Brandenburgului, Muzeul Vechi, Berlin ; Pro-
pileele, Munehen). jar de cele mai multe ori
apare împreună cu figura bărbatului care-1
mînă (conducătorii de care de la Monte Ca-
vallo, Roma) sau îl călăreşte (statuia condo-
tierului Bartolomeo Colleoni (m. 1476), Vene-
ţia ; statuile colosale din Burghof la Viena ;
Marele Principe Elector, Bătrînui Fritz, sce-
nele de bătălie de Kiss şi Wolf de pe rampele
scărilor Muzeului din Berlin). în basorelief, Planşa 51,
calul este reprezentat, aproape fără excepţie, CAPETELE DIFERITELOR ANIMALE

124
 din profil (scenele de vînâtoare din pa-
latele regale asiriene, friza Partenonului). In
pictura grotescă calul constituie partea an-
terioară a diferiţilor monştri, cea posterioară
fiind formată dintc-o coadă de peşte, sau re-
zolvată în <alt mod. Folosirea capului de cal în
formă de medaiion la grajduri, şcoli de călărie,
cupe de premiu precum şi pe alte numeroase
•obiecte legate de sport, este curentă mai ales
în epoca modernă. Calul se întîlneşte în he-
raldică doar în puţine cazuri (scutul vorbitor
al oraşului Stuttgart). în Japonia calul este un
animai simbolic, corelat cu orele zilei.
Boul corespunde şi mai puţin decît calul
unor scopuri ornamentale, iar reprezentările
lui sînt deosebit de rare. Acelaşi lucru este
valabil şi pentru cîine, porc, vulpe, cerb, iepu-
re etc, ale căror forme, fie întregi, fie limitate
la cap, se întîlnesc numai în reprezentări de
gen sau pe obiecte legate de vînătoare (arme
de vînătoare, cornuri de praf de puşcă, ţinte).
PLANŞA 51. CAPETELE DIFERITELOR
ANIMALE
1. Cap de oal, Pantenon, Atena.
2. Cap de cal, basorelief asirian, [Ninivel],
British Museum.
3—4. Cap de cal antic, [detaliu de pe „sarco-
fagul lui Alexandru" de la Sidon, Mu-
zeul arheologic Istanbul].
5. Cap de cal, din caietul de modele al
unei turnătorii de fontă germană, mo-
dern.
6. Cap de cîine de vînătoare, realizat de
Habenschaden din Munchen.
7. Cap de vulpe, realizat de Habenschaden
din Munchen.
8. Cap de mistreţ, realizat de Habenscha-
den din Munchen.
9. Cap de bou, realizat de Habenschaden
din Munchen.
126
VULTURUL (Planşele 52—54)
Asemeni leului care este rege printre patru-
pezi, vulturul (Aquila, Falco falvus) este cel
mai de seamă reprezentant în lumea zbură-
toarelor. Mărimea şi puterea' lui, zborul lui
majestuos, ochiul lui pătrunzător îl situează în
fruntea tuturor celorlalte păsări. A fost pre-
zent în arta decorativă încă din cele mai tim-
purii epoci, în stilurile persan, asirian şi egip-
tean.
La greci vulturul este considerat tovarăşul
lui Zeus, al cărui trăznet îl păstrează şi pă-
zeşte ; tot el este acela care 1-a răpit pe Gani-
mede, purtîndu-1 pe aripile sale. Romanii l-au
ales drept însemn pe stindardele legiunilor lor.
Napoleon I, imitînd cezarismul roman, a dă-
ruit armatelor sale vulturul francez în 1804.
Astfel se explică frecventa recurenţă a vultu-
rului pe trofee şi pe emblemele de război.
în arta bisericească vulturul este simbo-
lul sf. Ioan evanghelistul, pe care fie îl înso-
ţeşte, fie îl simbolizează.
Vulturul apare în heraldică de foarte tim-
puriu, din epoca lui Oarol cel Mare. Alături de
leu este figura heraldică care se întîlneşte cel
mai frecvent (Staîele Unite, Germania, Aus-
tria, Prusia şi Franţa sub cel de al doilea im-
periu, toate au vulturul pe stemele lor). Forma
sa heraldică diferă considerabil de aceea
obişnuită din natură şi apare reprezentată în
toate smalţurile heraldice, exceptînd albastrul.
Vulturul bicefal estejo invenţie Jaizantină.Vul-;
-ţy.ţy.1. heraldic ,este o figură deosebit _de_ orna£~
. m £P-^li_.,?- s -.^ e Li nc ît _din_ evul mediu_ şi _pjnă^_
Jj^_vremurile prezente a fost folosit nu numai_
cu destinaţie heraldică, ci şi în scopuri pur de-
corative, poate fi văzut în multiple forme Tn
intarsii, gravat cu dăltiţa sau cu acid în metal, .
tăiat în piele, brodat, ţesut şi pictat pe arme
şi unelte, mobile, plafoane şi pereţi (vezi tra-
tarea heraldică în Secţiunea a HI-a,' Heraldică).
127
 Reproducerile noastre îl reprezintă, atît
FORME DIN NATURA J y*'-'* ' naturalist, cît şi stilizat, în diferite poziţii şi
concepţii.; planşa 53. ilustrează formele sale
heraldice (cop. planşa 281, fig. 7 şi 8).
PLANŞA 52. VULTURUL
1. Vultur tînăr de pe o scutella (platou) ro-
mană.
2. Vultur roman de la colţul piedestalului Co-
lumnei lui Traian, Roma (Raguenet).
3. Vultur roman, Vatican, Rom-a (Raguenet).
4. Vultur roman într-o coroană din frunze de
stejar, basorelief iniţial pe Forul lui Traian,
acum în biserica S. S. Apostoli, Roma (De
Vico, Trenta tavole etc).
5. Vultur, aşezat, modern (Gerlach, Das Ge-
icerbemonogramm).
PLANŞA 53. VULTURUL HERALDIC
1. Vultur romanic, relief, Germanische Mu-
seum, Numberg.
2. Vultur, stil gotic, reprodus după Viollet-le-
Duc (Dictionnaire de l'architecliire).
3. Vultur, pictură în ulei în stil neogotic, Ger-
manisches Museum, Nurnberg.
4. Vultur cu scuf; cordiform, stil gotic, după
Albrecht Durer (Hirth, Formen.se/1at2J.
5. Vultur, Renaştere, după Albrecht Durer
(Hirth).
6. Vultur, Renaştere (Hirth).
7. Vultur, Renaştere, de Wendelin Dietterlin
(Hirth).
8. Vultur cu scut cordiform, modern, german,
decupaj în piele, O. Hupp, Munchen (He-
raldische Meisterwerke).
PLANŞA 54. VULTURUL
1. Vultur, acroteră din Pavi'llion de Flore, ar-
hitect Lcfucl, Luvru, Paris (Baldus).
Planşa 52. 2. Vultur într-o coroană de lauri, marmură,
•',r VULTURUL modern, german, de Rauch.

129
 FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

fft

Planşa 53.
Planşa 54.
\ VULTURUL HERALDIC
VULTURUL
 FORME DIN NATURA reşte de ia fi urmărit ca vînat. Imaginea sa re-
vine adesea pe monede antice, pe teracote
greco-italice, în picturile murale pompeiene, pe
mobilele, ustensilele şi în arhitectura grecilor
şi romanilor.
Guigo al IV-lea din Viennois (1140) şi-a
luat titlul de „Dauphin" şi a adoptat del-
finul drept creştet de coif heraldic. Unul
dintre urmaşii săi, Humbert al II-lea, a pre-
dat Dauphine-ul în 1349 lui Charles de Valois,
în schimbul unui legat testamentar cu con-
diţia ca moştenitorul acestuia din urmă la
tronul Franţei să poarte necondiţionat titlul
de „dauphin" ; condiţie care a fost respectată
cu fidelitate. Aceasta este explicaţia apariţiei
frecvente a delfinului în decoraţia franceză;
dar apariţia la fel de frecventă a delfinului
în decoraţia Renaşterii italiene şi a altor ţări
se datorează calităţilor sale ornamentale. Del-
finul este adesea folosit pe pilaştri, panouri, în
intarsii, în pictura murală şi a plafoanelor, în
smalţuri, în lucrări de nielare, precum şi în
ornamentele tipografice. în vremurile moderne
delifnul adesea maschează ţîşnitorile fîntîni-
lor. în reprezentări simbolice este însoţitorul
nimfelor, nereidelor şi tritonilor, al lui Arion,
al Afroditei şi al lui Neptun, cu al cărui tri-
dent este adesea combinat în ornamentică.

PLANŞA .56. DELFINUL

1. Segment de friză greco-italică, din te-
racotă, colecţia Campana [Luvru, Paris],
2. Delfin de pe blazonul regilor Franţei,
secolul al 15-lea (Raguenet).
3. Castelul Blois, Renaştere franceză (Ra-
guenet).
4. Delfin dintr-un ornament, Renaştere
italiană, Luvru, Paris (Raguenet).
Planşa 56. 5. Cap de delfin dintr-un relief francez,
Cortegiul Nereidelor de Clodion (1738—
DELFINUL 1JU4).

135
 • FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

<&.-

Planşa .57.
Planşa 53.
DELFINUL
DELFINUL "
 •FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa .57.
Planşa 53.
DELFINUL
DELFINUL "
 6. Pereche de delfini dintr-un desen textil
de Schinkel (Vorbilder fur Fabrikanten
und Handwerker).
7. Cap de delfin mascînd o ţîşnitoare, mo-
del al firmei Babezat din Paris (Raguenet).
8—9. Capete de delfin, mascînd ţîşnitori, ve-
dere din faţă şi din profil (Hauptmann,
Moderne ornamentale Werke im Stile
der italienischen Renaissance).
PLANŞA 57. DELFINUL
1. Friză, Santa Măria dell' Anima, Roma
(1500—1514), Renaştere italiană (Ra-
guenet).
2. Panou decorativ rombic, Renaştere fran-
ceză.
3. Strană, intarsie, fragment, Certosa lingă
Pavia, Renaştere italiană (Teirich, Meu-
rer).
4. Segment de friză în sgrajjito, casă lingă
Arco della chiesa nuova, Roma, Renaş-
tere italiană (Weissbach und Lottermoser,
Architektonische Motive).
5—6. Capete de delfini.
7—8. Detalii ornamentale din Adresa artişti-
lor germani către regele Umberto al Ita-
liei, de Dir. Gotz.
PLANŞA 58. DELFINUL
1. Panou cu delfin, Renaştere veneţiană.
2. Partea de jos a unui panou, Palatul Dogi-
lor, Veneţia, Renaştere italiană.
3. Segment de friză, Santa Măria dela Pace,
Roma, de Bramante, 1504, Renaştere ita-
liană.
4. Delfin de pe o placă de maiolică (faianţă),
Santa Caterina Siena, Renaştere italiană.
5. Cap de delfin, ornament din catedrala din
Limoges, Renaştere franceză.
6. Toartă de vas în formă de delfin, panou de
pilastru, de Benedetto de Majano, Renaştere
italiană.
7. Delfin, desen în peniţă de Lucas van Leyden
(1527). \
138
COCHILIA (Planşa 59)
Dintre moluşte, nautilus (Nautilus Pompilius)
şi alte diferite forme de cochilii, mai ales din
familia Trochoidelor, sînt aşezate pe un pi-
cior şi, elegant montate în metal, servesc drept
vase de băut.
Şi cochiliile pectiniforme (Pecten, Cardium)
sînt folosite drept coronament la nişe cilin-
drice, ca bazin de apă în forma unui platou
puţin adînc, precum şi ca fond decorativ pen-
tru vase şi busturi. Ca motiv cochilia a fost
larg răspîndită îndeosebi în Renaşterea tîrzie.
PLANŞA 59. COCHILIA
1. Nautilus, desenat după natură, micşorat.
2. Cochilie de melc (Turbo marmoratus), de-
senat după un vas de băut din Renaştere.
3. Exteriorul unei cochilii pectiniforme de stri-
die (Ostrea Jacobaea — Pecten Jacobaeus),
desenat după natură.
4. Interiorul unei cochilii pectiniforme, după
Jost Amman (Hirsch, Formenschatz).
5. Desen de cochilie pectiniformă, stil Louis
XVI, partea de jos a unui panou.
6. Desen de cochilie pectiniformă de sculpto-
rul Lehr, Berlin.
7. Desenul unei qpchilii pectiniforme, pentru
decoraţia unei nişe.
ŞARPELE (Planşa 60)
Şarpele este folosit uneori simbolic, alteori de-
corativ. El apare ca element component al
părului Meduzei (comp. planşa 65), în forma
antică de brăţară şi în aceea de toartă de vas,
precum şi ca pereche geamănă în jurul basto-
nului lui Mercur (caduceul, comp. planşa 76),
şi într-un singur exemplar în jurul bastonului
lui Esculap. încolăcit în cerc, cu coada în gură-
este simbolul eternităţii pe morminte. Joacă, de
asemenea, un rol în mitologie şi este strîns
asociat cu alegoriile Invidiei şi Vrajbei.
139
 FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa 59.
Planşa 60.
COCHILIA
 In arta bisericească şarpele este simbolul
viciului, păcatului şi al ispitei (scena din Pa-
radis) sau apare sub picioarele Fecioarei Măria
cu un măr în gură. în heraldică este reprezen-
tat devorînd un copil pe scutul familiei Vis-
conti din Milano.
PLANŞA 60. Şx4.RPELE
1. Mulaj după natură a unei vipere (Vipera
berus — Pelias berus) alături de o şopîrlă
(Lacerta viridis — Lacerta agilis), într-un
tufiş de sîlnic (Glechoma hederacea), de
J. Eberhard din Heilbronn.
2. Mulaj după natură al unei vipere, de
J. Eberhard din Heilbronn.
3. Brăţară antică în formă de viperă, Pompei.
4. Şarpele ca simbol al eternităţii dintr-o ale-
gorie de A. Seder (Gerlach, Âllegorien und
Embleme).
c. Organismul omenesc
Figura omenească a fost şi este un obiect pre-
dilect al reprezentării în artă. Dorinţa de a
zugrăvi pentru contemporani şi de a transmite
posterităţii marile înfăptuiri ale personalităţi-
lor şi cuceririle epocale, precum şi destinul
unor întregi neamuri şi naţiuni, este univer-
sal umană, ca şi încercarea de a reproduce por-
tretele persoanelor celebre. Chiar şi puterile
supranaturale, adică pe zeii lui, omul le re-
prezintă în formă de oameni. Omul, „stăpînul
creaţiei", nu poate să dea fiinţelor pe care le
venerează altă înfăţişare mai ideală decît pe
a sa proprie, pe care o consideră a fi cea mai
evoluată *. în viziunea creştină s-a ajuns la
* „Muritorii, oricum, cred că Zeii au origine ase-
mănătoare cu a oamenilor. / Simt si au voci la fel
ca oamenii, ca şi ei au formă trupească. / Boii şi leii,
fără îndoială, dacă ar avea şi ei mîini şi o daltă., /
Sau pensule,'ca să zugrăvească figura divină, ar fa-
142
acelaşi rezultat prin demersul invers : „Dum-
nezeu 1-a creat pe om după chipul şi asemăna-
rea sa". Virtuţile, viciile, pasiunile, ştiinţele şi
artele, vîrstele, anotimpurile şi orele, elemen-
tele, rîurile, ţinuturile, emisferele etc. sînt sim-
bolizate şi redate în imagini plastice prin fi-
guri omeneşti. Dar corpul omenesc este adesea
reprezentat numai — decorativ — de dragul
frumuseţii formelor sale. Toate acele reprezen-
tări umane care ţin de domeniul artelor plas-
tice, nu vor fi tratate în cadrul acestei lucrări.
Figura omenească ne interesează numai în
măsura în care a fost integrată într-o decora-
ţie ; cu alte cuvinte, ne ocupăm doar cu „omul
stilizat". Acest concept include reprezentarea
chipului uman mai mult sau mai puţin fidelă
naturii sau modificată prin accesorii arbitrare :
măşti şi caricaturi, groteşti, acele ciudate com-
binaţii de elemente omeneşti cu elemente ani-
male sau vegetale, precum şi aplicarea părţii
superioare a corpului omenesc drept punct de
plecare pentru ornament : semifigura ca parte
superioară a unui ornament ; apoi acele îmbi-
nări de forme omeneşti şi animale în care par-
tea superioară este partea omenescului : sfineşi,
centauri etc.
MASCA (Planşa 61)
Masca propriu-zisă este un chip artificial, gol
pe dinăuntru, menit să ascundă trăsăturile ce-
lui ce o poartă, să-1 facă de nerecunoscut sau
să-1 caracterizeze într-un fel anume. Folosirea
măştii datează din vremuri străvechi, de la
jocurile populare ale recoltei la vechii greci.
Se crede că de la aceste jocuri masca a fost
ce-o asemănătoare lor ; / Zeul pentru cal este un cal,
şi Zeul boului seamănă cu un bou. / Fiecare îşi va
gînd'i Zeul asemănător sieşi şi va da Zeului chipul
său." — Xenofanes din Colofon, 600 î.e.n. (traducere
după versiunea germană.)
143
 transferată în teatrul antic în care toţi actorii FORME DIN NATURA
apăreau mascaţi. Sînt cunoscute diferite tipuri
de măşti : tragice, comice etc, dintre care -unele
erau corelate cu anumite tipuri de caractere
şi „persoane". (Deschiderea gurii acestor măşti
era nefiresc de largă şi de forma unei guri de
clopot, aşa incit să amplifice vocea vorbitoru-
lui ; în latineşte masca se numeşte persona —
de la personare = a răsuna.) De pe scenă măş-
tile au trecut în pictura murală a teatrelor sau
a edificiilor laice (decoraţia pompeiana), pe va-
sele bachice şi pe alte ustensile de acest fel
(diferite pahare din tezaurul de argint de la
Hildesheim). Renaşterea, precum şi stilurile ur-
jpătoare_au._foîBii5Zdin._cînd _în cînd, masca în
jîecqraţie^ modificîndu-i şi exagerîndu-i_ _for-
mele.£Masca esste folosită în_s_pecial. la deco-
darea,.cheilor, "arcelor de _la_porţi şi ferestre.
Putem, de asemenea, menţiona frumoasele ca-
pete de războinici căzuţi tratate liber de
Schliiter, decorînd arsenalul din Berlin, pre-
cum şi măştile în stil antic de la noua Grand
Opera din Paris realizate de Garnier.
PLANŞA 61. MASCA
1. Bachus, greco-italic, fragment de vas sau
de ustensilă.
2—3. Măşti de pe un pahar roman din argint
ciocănit au repoiisse, tezaurul de la Hil-
desheim, Muzeul din Berlin.
4. Mască de pe o antefixă greco-italică, te-
racotă, colecţia Campana [Luvru], Paris.
5. Segment de friză din teracotă cu măşti,
greco-italică, colecţia Campana [Luvru],
Paris.
6. Mască de si-len, toartă de vas etrusc din
bronz.
7—8. Decoraţie cu măşti duble, antică, Pompei.
9. Mască de satir, deasupra unei ghirlande
în Santa Măria del Popolo, Roma, de
Sansovino, Renaştere italiană. Planşa 61.
.10. Masca unui războinic căzut, de Schlii-
ter, arsenalul din Berlin, 1697. MASCA

144
MASCA GROTESCA ŞI CARICATURA
(Planşele 62—64) FORME DIN NATURA

în ansamblu, tipurile plastic-decorative ale

măştii şi caricaturii (măştii groteşti) prezintă
atîtea trăsături asemănătoare şi au atîtea ele-
mente comune, încît o delimitare devine di-
ficilă. Limba franceză exprimă clar acest ra-
port strîns prin termenii corelaţi de masque
şi mascaron.
Sub termenul de mască sînt clasate figu-
rile caracterizate de trăsături frumoase, fie fi-
dele naturii, fie idealizate. Prin caricatură sau
mascaron se înţelege un chip rînjit, deformat,
denaturat prin accesorii sau terminat în
frunziş.
Antichitatea, care nu a avut nici un fel
de înclinaţie pentru zugrăvirea urîţeniei şi
ciudăţeniilor, a folosit caricatura doar în cele
mai vechi perioade, în aşa-numitul stil arhaic.
Evul mediu întrebuinţează adesea caricatu-
rile, dar, de obicei, tehnica şi concepţia lasă
de dorit. Renaşterea şi barocul, ca şi stilurile
cele mai moderne, aplică deseori mascaronul
la cheile de boltă, la console, drept ciocuri sau
toarte de vase, pe scuturi şi cartuşe, pe căpi-
ţele şi panouri, pe spătarul scaunelor şi. în ge-
neral pe mobila sculptată, pe cahleie de sobă
etc. (Există un număr de excelente caricaturi
executate de Michelangelo în tinereţe, care
tratează această formă cu predilecţie şi cu ge-
nerozitatea caracteristică geniului său).
PLANŞA 62. MASCA GROTESCA
1. Mască grotescă etruscă, teracotă, colec-
ţia Campana [Luvru, Paris] (F.A.M.,
Cours d'ornement).
2. Mască grotescă — mascaron — de la un
coronament, Renaşterea italiană, Ve-
neţia.
3. Mască grotescă — mascaron — de pe Planşa 62.
un panou de la "mormîntul cardinalului
MASCA GROTESCA
 FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa 64.

MASCA GROTESCÂ
Planşa 63.
MASCA GROTESCA
 Sforza/de' SansovînO, Santa Măria del
Popolo, Roma, Renaştere italiană.
4. Mască grotescă, izolată dintr-o friză, de
la mormîntul familiei Medici, de Michel-
angelo, San Lorenzo, Florenţa, Renaş-
tere italiană.
5. Parte dintr-un capitel de pilastru de la
mormîntul lui Ludovic al XH-lea, Saint
Denis, Renaştere franceză.
g—7_ Măşti groteşti — mascaroni — moderne,
franceze.
PLANŞA 63. MASCA GROTESCÂ
1. Mască de la o bancă sculptată, Bargello,
Florenţa, Renaştere italiană.
2—3. Măşti feminine de pe scuturi de metal,
Renaştere germană.
4. Acroteră, Tribunal de Commerce, Paris.
5. Mască grotescă — mascaron —, Luvru,
Paris (Baldus).
6. Mască modernă, franceză, Theâtre de
Bellecour, Lyon, arhitect Chatron (Ra-
guenet).
7. Mască modernă — mascaron —, fran-
ceză, Ministerul de Război, Paris, arhi-
tect Bouchot (Raguenet).
PLANŞA 64. MASCA GROTESCĂ
1. Mască grotescă de Michelangelo, Renaştere
italiană (Raguenet).'
2. Mască grotescă — mascaron — de la cas-
telul Ecouen, Franţa, 1538 (Raguenet).
3. Sculptură în lemn germană, sec. al 16-lea
(Lessing).
4. Mască grotescă, Germanisches Museum,
Niirnberg, Renaştere germană.
5. Mască grotescă de pe un piedestal de co-
lumnă de la mormîntul din Pforzheim, de
Hans von Trarbach, Renaştere germană.
6. Mascaron decorînd ciocul unei căni, Renaş-
tere germană.
150
7. Mască grotescă de pe un "şild de broasca
de uşă, Renaştere germană.
8. Mască grotescă de pe un panou modern,
sculptor Hauptmann.
CAPUL MEDUZEI (Planşa 65)
Printre măşti, capul Meduzei constituie un uni-
cat. Meduza este, în tradiţia mitologică, una
dintre cele trei Gorgone, pe care a decapitat-o
Perseu pentru a oferi Atenei capul acesteia
drept ornament pentru scutul ei. în arta antică,
capul Meduzei este întrebuinţat ca decoraţie
pentru platoşe şi scuturi, pe uşi şi porţi sau
deasupra acestora, pe fundul paterelor şi discu-
rilor. Expresia ei este acea a rigidităţii morţii;
se credea că privirea ei împietreşte ; în părul
ei se împletesc şerpi, care se înnoadă imediat
dedesubtul bărbiei; adesea în păr îi sînt adău-
gate aripioare.
Arta arhaică a creat reprezentaiea unei
Gorgone hidoase, înspăimîntătoare şi dezgustă-
toare ; concepţia grecească mai tîrzie, din vre-"
mea lui Praxitelag, a fost aceea a unei figuri
severe, măreţe, frumoase (aşa-numita. Meduză
Rondanini în Glyptotheca din Miinchen).
în stilurile moderne şi în Renaştere, capul
Meduzei este întrebuinţat relativ rar şi numai
în scopuri decorative.
PLANŞA 65. CAPUL MEDUZEI " '
1. Platoul Farnese, pateră de onyx romană,1
Museo Nazionale, Napoli.
2. Centrul, unei patere antice, romane.
3. Medalion cu capul Meduzei, probabil mo-
dern, francez.
4. Ornament de la un timpan, Tuileries, Paris
(Baldus).
151
 'FORME DIN NATURA
GBOTESCA (Planşa 66)

Grotescile (de la ital. = grotto grotă, cavernă)

sînt monştri fantastici, adesea cit se poate de
urîţi, rezultaţi din combinarea organismelor
omeneşti, animale şi vegetale în cea mai li-
beră şi mai arbitrară manieră : figuri feminine
r hemuite, cu aripi dar fără braţe ; corpuri
omeneşti cu cozi de peşte, cu gîturi nesfîrşit de
lungi şi răsucite, cu extremităţile terminate cu
frunziş, sînt tipurile'acestui gen de ornament.
Originea figurii groteşti trebuie căutată în
pictura decorativă a romanilor. Pompei ofpră
un material amplu în acest sens. Diferiţi pic-
tori din Renaşterea italiană, printre care şi
Rafael, au reînviat si folosit pictura grotescă
antică (Loggiile lui Rafael) după descoperirea
acesteia în termele lui Titus construite dea-
supra villri lui Maecena şi a Palatului lui Nero
— Domns ?urea la Roma. (De la bolţile sau
grotele acestui monument derivă numele de
grotescă.)
Grotescile sînt un exemplu grăitor pentru
simţul ludic şi artistic al anticilor contrastînd
puternic cu grosolanele încercări de comic ce
pot fi găsite în v arta medievală. Din pictura
decorativă figurile groteşti au trecut în arta
plastică a Renaşterii. Reînvierea picturii deco-
rative italiene în arta modernă a condus şi la
includerea formelor groteşti în repertoriul de
motive al acesteia din urmă.
PLANŞA 66. GROTESCĂ " .
1. Segment de panou de pilastru, de Bene-
detto da Majano, Renaştere italiană.
2. Segment de panou de pilastru de la mor-
mîntul lui Ludovic al Xll-lea, Saint De-
nis, Renaştere franceză.
Planşa 63.
3. Segment de panou de pilastru, de Barile,
CAPUL MEDUZEI Palazzo Magnifico, Siena, Renaştere ita-
liană.

153
 4—5. Segmente de coloane ornamentate, Pa-
FORME DIN NATURA lazzo Guadagni, Florenţa (Schutz).
6. Dală de maiolică italiană, Sienă, Renaş-
tere italiană (L'art pour tous).
7. Fragment de la o strană, San Severino,
Napoli, de Bartolomeo Chiarini şi Ber-
nardino Torelli da Brescia, Renaştere
italiană (Schutz).
8. Fragment de la o strană, San Agostino,
Perugia, Renaştere italiană.

SEMIFIGURA (Planşele 67—68)

Incepînd din vremurile antichităţii şi pînă în

ziua de astăzi, semifigurile au fost un motiv
predilect în decoraţie. Partea superioară a cor-
pului omenesc este doar uşor modificată faţă
de formele sale naturale. Mai jos de piept
sau de stomac, adesea marcat de o centură,
se dezvoltă un fel de caliciu de acant răs-
turnat, din care creşte motivul vrejului. Se-
mifiguri au fost găsite nu numai în relief plat,
ci şi în ronde-bosse, în acest din urmă caz ca
aplice pentru lămpi, braţe-aplică, suporturi de
torţe, ciocane de bătut în poartă etc.
PLANŞA 67. SEMIFIGURA
1—2. Panouri ale unui altar roman tri-
unghiular.
3. Fragment dintr-un relief roman.
4. Soclu de altar din catedrala din Orvieto,
Renaştere italiană (Gewerbehalle).
5. Fragment dintr-un relief, Renaştere ita-
liană.
PLANŞA 68. SEMIFIGURA
1. Aplică, 1750, Renaştere italiană, South
Kensington Museum [Victoria and Albert
Museum], Londra (Arundel Society, Objects
Planta 66. of art.)
GROTESCA
155
 , .FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA^

Planşa 67. Planşa 68.

SEMIFIGURA SEMIFIGURA
 •'sV •*-«'

2. Decorul unui plafon din Sastel Sant'Angelo,

Roma, Renaştere italiană. FORME DIN NATURA
1
3. Schiţă de Polidore di Caravaggio, sec. al
. 16-lea, Renaştere italiană, Luvru, Paris.
' 4. Centrul unui relief, jube din catedrala din
Limoges, Renaştere franceză.
5. Semifigură de pe un basorelief de J. Ver-
chere, modern, francez.

SFINXUL ŞI CENTAURUL (Planşa 69)

Sfinxul este o combinaţie imaginară _între_ un

'bust_omenescTşT un"corp de leu. "A fost la ori-
gme o invenţie egTpleână. Sfinxul colosal de
la Memfis a fost început sub Cheops, figura
tăiată în stîncă, în parte, completată cu zidării,
are mai mult de 50 m lungime. ^Bustul este,
în^general^cel _al unei femei, _dar_ în junele__
_cazurr"poarţă_ un cap__de berbec. ^(Sfincşii^şîni^
paznicii templelor si_ai mormintelor, în faţa
cărora sînt adesea aşezaţi, mărginind alei. Jn
antichitatea jjreco-romană i-au fost adăugate
aripi, probaBir sub influenţă asiriană, iar po-
ziţia aşezată este' uneori schTmbată cu aceea
pe jumătate stînd ;— cu partea anterioară înăl-
ţată.. Renaşterea foloseşte motivul sfinxului în
pictură (aşa-numitul dublu sfinx, cu un singur
cap şi două trupuri), precum şi în forme li-
bere, drept căţei de vatră etc. Perioada barocă
împodobeşte grădini şi portaluri cu sfincşi şe-
zînd pe cele patru labe (grădina castelului din
Schwetzingen conţine un număr considerabil.
^Centaurii sînt monştri săj.bateci_imaginari
cu_partea_anţeriqară_de_ om,, iar cea posteri-
oară_de_caîi|La greci centaurii simbolizau, la
origine, neamul tesalienilor care erau călăreţi
renumiţi. Mitologia ne povesteşte despre lup-
tele lor cu lapiţii. Alte descrieri mai tîrzii, cum
sînt picturile murale de la Pompei, îi zugră- Planşa 69.
SFINXUL ŞI CENTAURUL
151

vesc pe centauri mai puţin sălbatici, îmblînziţi
în serviciul lui Dionisos. jueîndu-se cu amoraşii
şi cu bacchantele. Posibilităţile decorative ale
acestor figuri fantastice le-au asigurat repetate
aplicaţii ulterioare în stilurile mai recente şi
astfel au fost folosiţi cîteodată şi în decoraţia
modernă.
PLANŞA 69. SFINXUL ŞI CENTAURUL
1. Sfinx egiptean, culcat pe labe, Luvru,
Paris (Raguenet).
2. Sfinx egiptean culcat pe labe cu cap de
berbec, [Luxor] (Raguenet).
3. Colţul de jos al unui candelabru antic
roman, [Vatican, Roma].
4. Sfinx aşezat, modern, francez, căţel de
vatră din bronz, de sculptorul Pait (L'art
. pour toui).
5. Sfinx culcat pe labe, basorelief modern.
6—7. Centauri şi bacehante, pictură murală,
Pompei, [Museo Nazionale, Napoli] (Chefs
d'oeuvre de l'art antique).
în Egipt, sfinxul este un leu andro-
cefal divin, simbol al puterii faraonului,
păzind şi ocrotind locuri sacre — tera-
pie, districte funerare. Capul omenesc al
făpturii este capul faraonului dedicant.
Atunci cind dedicantul este o regină,
capul este, firesc, feminin. Pe aleile stră-
juind templele tebane, sfineşii purtînd
capul de berbec al lui Ammon, sint in-
carnări cu rol ocrotitor ale acestui zeu.
în Grecia — .si de aici, şi la romani
— sfinxul este un monstru infernal, în-
rudit cu himerele şi harpiile, cu cap şi
bust de femeie, corp de leu înaripat şi
coadă de dragon.
— în barocul tîrziu austriac apare altă
variantă de sfinx feminin, cu capul re-
; producind stilizat trăsăturile împărătesei
Maria-Teresa (n.t.).
DIVERSE IPOSTAZE ALE CAPULUI UMAN
(Planşa 70)
Heruvimi., -Capete cu chipuri tinere de îngeri
înaripaţi, purtînd un nimb circular sau în formă
de disc, au apărut pentru prima dată în stilul
bizantin, ca o creaţie a artiştilor bisericeşti. în
Renaşterea italiană timpurie, redarea este na-
ivă şi fermecătoare (Lucea della Robbia poate
fi amintit cu osebire) ; în cea tîrzie heruvimii
împodobesc frize şi arhivolte, umplu medali-
oane şi pot fi găsiţi pe ancadramente şi în
sculptura în lemn. Apar adesea în decoraţia
bisericească modernă.
Profilele zeilor Minerva, Marte, Apollo apar
frecvent în medalioane.
Craniul sau capul de mort, înspăimîntătoa-
rea rămăşiţă rînjitoare a vieţii plecate şi em-
blemă a decăderii şi morţii, şi-a găsit locul în
Dansurile Morţii, odinioară atît de populare,
precum şi pe scutul Morţii (Albrecht Diirer),
pe monumente, morminte etc. Este, în general,
reprezentat în vedere frontală şi adesea dea-
supra a două oase încrucişate.
FLAN$A 70. DIVERSE IPOSTAZE ALE
CAPULUI UMA]J
1. Heruvim de pe un portal, Renaştere ita-
liană timpurie.
2. Heruvim de pe un candelabru de bronz,
Certosa de lîngă Pavia, Renaştere italiană.
3. Fragment dintr-o ramă sculptată în lemn,
Germanisch.es Museum, Nurnberg.
4. Fragment de pe coloana ciumei, Viena,
baroc.
5. Heruvim modern, medalion, de prof. Heer,
Karlsruhe.
6. Minerva, Muzeul din Berlin, modern.
7. Minerva, schiţă modernă.
8. Războinic de pe un panou, Luvru, Paris,
(Baldus). "
161
 ' FORME DIN NATURA
10. Craniu, desenat după natură, micşorat.
9. Marte, vignetă de Lievre, Les arts ââco-
ratifs.
în arta bizantină heruvimii sînt repre-
zentări fantastice ale unor jiinţe supra-
naturale, constînd dintr-o figură umană
tinără — dar nu de copil —, idealizata,
înconjurată de patru perechi de aripi. în
arta occidentală heruvimii sînt redaţi
printr-un cap sau bust de putto înaripat
(n. t).

Planşa 70. ,. •
DIVERSE ÎPOSTAZE ALE CAPULUI UMAN