Sunteți pe pagina 1din 47

13.

Într-un cerc se trasează două diametre per-


pendiculare precum şi corzile intersectate
a doi cuadranţi alăturaţi ; acestea o dată ob-
ţinute vor determina punctele de întîlnire ale
diferitelor arce.

14.
Construcţia jumătăţii inferioare este aceeaşi
ca şi în figura 7. Centrul celei superioare se
află în intersecţia tangentelor la cercul infe-
rior, în interiorul celui superior.

15.
Exemplu de subîmpărţire şi decoraţie a unei
elipse (Storck, Zeichcnvorlagen).
B.
ARCUL CU TREI FORME DIN NATURĂ
CENTRE (ÎN TOARTA DE PANER)
Arcul cu trei centre, care a fost adesea folosit a. Organisme vegetale (Flora ornamentala)
în perioada de tranziţie de la gotic la Renaş-
tere, poate fi considerat ca un semielipsoid ; şi în aproape toate stilurile lumea plantelor a
poate aşadar fi trasat prin una dintre metodele constituit o sursă de inspiraţie pentru modele
demonstrate în planşa 20 (vezi, de asemenea, şi ornamentale. Frunze, ramuri, flori şi fructe, fie
frontispiciul acestei părţi, la pagina 33). singure, fie combinate, au fost adaptate pen-
tru ornament. Imitarea directă a naturii, pă-
strînd cît mai mult posibil forma şi culoarea,
conduce la concepţia naturalistă ; construcţia
ornamentului,ţinînd_seama de_ regulile^ ritmu-
lui şi simetriei, cu o strictă respec;tare_a regu-
larităţii — cînd are la bază motive din na-
Jură — este denumită „stilizare". Adesea moti-
vele naturale sînt atît de stilizare încît mode-
lul nu mai poate fi recunoscut.
Alegerea .în acest scop a relativ puţine planT
te din luxuriantul domeniu al lumii vegetale
a_fost, în parte, determinată de frumuseţea
forrnei_ (conturul frunzei, delicateţea ramu-
rii etc.) şi în parte de faptul că acestea au (sau
"au avut cînd va, în trecut) un înţeles simbolic.
Planşele care ilustrează acest subcapitol pre-
zintă mai întîi acantul şi apoi acele forme ve-
71
70
getale care sint mai puţin folosite sau se întîl-
nesc numai în anumite stiluri. Toate vor fi pre- si cîrcelul, pînă la cel mai înalt grad de desă-
zentate mai întîi naturalist şi apoi aşa cum au vârşire ; î'n stilurile următoare formalismul a
fost modificate în diferitele stiluri, adică stili- degenerat în această direcţie. Arta decorativă
zate. modernă îşi caută modelele în aproape toate
stilurile ; iar creaţiile sale nu au în general un
caracter pronunţat, specific modern.
FRUNZA DE ACANT (Planşele 21—23) PLANŞA 21. FRUNZA DE ACANT
Dintre toate motivele vegetale ornamentale 1. Frunză de Acanthus mollis, desenată natura-
acantul este cel mai curent. De la introducerea list (Jakobsthal).
lui de către greci revenit mereu în toate sti- 2. Caliciu de acant, frunzele şi floarea de
Jurile occidentale. Niciodată rm j-a_fost. atribu- Acanthus mollis, tratate naturalist (Jakobs-
_ită acantului o semnificaţie simbolică; frec- thal).
ventele şi variatele lui aplicaţii se datoresc 3. Frunză de Acanthus mollis, desenată natura-
posibilităţilor lui ornamentale precum şi frumu- list (Raguenet).
seţii jfrunzelor sale dantelate. Această plantă 4. Frunză de Acanthus spinosus, reprezentată
creşte sălbatec în sudul Europei, iar în regiunile naturalist (Gewerbehalle).
ei mai nordice se găseşte numai în grădinile 5. Caliciu de acant, coronamentul unei stele
botanice. Există mai multe varietăţi ale plantei, greceşti (Raguenet).
dintre care vom menţiona următoarele : Acan-
thus mollis, cu vîrfurile frunzelor late şi rotun- 6. Frunză de acant răsfrîntă acoperind peţiolul,
jite ; Acanthus spinosus şi spinosissimus, cu candelabru de ceremonie roman, Vatican.
lobii ascuţiţi terminaţi în spini şi cu frunze re- 7. Frunză de acant grecească, desfăşurată, sche- •
matizată (Jakobsthal).
lativ înguste. Concepţia şi tratarea marginii şi
ale formei frunzei caracterizează în principal 8. Frunză de acant romană, schematizată, mo-
diferitele stiluri. Frunzişul grecesc a ascuţit del : un capitel de coloană, Pantheon, Roma ;
vîrfurile frunzelor ; în stilul roman, vîrfurile rotunjirea în forVnă de lingură a vîrfurilor
frunzelor devin mai rotunde, mai late şi, într-o frunzelor, ca şi inciziile adînci la comisurile
oarecare măsură, liniile curbe sînt mai vigu- lobilor, sînt caracteristice şi sînt desenate
anume ca să se vadă bine de la o anumită
roase; stilurile bizantin şi romanic se reîntorc distanţă.
din nou la formele mai rigide, mai puţin deli-
cate. Stilul gotic care foloseşte acantul pe lingă PLANŞA 22. FRUNZA DE ACANT
alte numeroase plante indigene, .adoptă în pe- STILIZATA
rioada timpurie forme rotunde, bulboase ; go-
ticul tîrziu, dimpotrivă, preferă frunzişul ciu- 1. Frunză de acant, capitel roman (Raguenet).
dat, alungit, de forma spinilor ; în ambele ca- 2. Frunză de acant desfăşurată, schematizată,
zuri concepţia generală este mai mult sau mai aşa cum este adesea folosită în reliefurile
puţin naturalistă, dar detaliile sînt, ca de obicei, romane, d.e., ceva mai bogat dezvoltată,
stilizate pînă la limita de a mai putea fi recu- pe aşa-numitul Pilaştru florentin, Galleria
noscute. Renaşterea, care a reînviat ornamentul Uffizi, Florenţa (Jakobsthal).
antic, a dezvoltat acantul, şi îndeosebi vrejul 3. Frunză de acant bizantină, Sf. Sofia, Con-
stantinopol (Raguenet).
72 73
F O R M E DIN N A T U R A •-(•• .- FORME DIN NATURA

Planşa 21. Planşa 22,


FRUNZA DE ACANT FRUNZA DE ACANT STILIZATA
FORME DIN NATURA 4. Frunză de acant romanică de pe un capitel/
Saint Denis (Lievre).
5. Frunză de acant romaniică, mînăstirca St.
Trophime, Arles, sec. al 12-lea (Raguenet).
6. Frunză de acant gotică (Lievre).
PLANŞA 23. FRUNZA DE ACANT
STILIZATA
1. Frunză de acant, Saint Eustache. Paris, Re-
naştere franceză. ..
2. Frunză de acant stil Louis XVI (Raguenet).
3. Frunză de acant, biserica din Epernay, Re-
naştere franceză (Lievre).
4. Frunză de acant, Renaştere franceză (Gro-
pius).
Î3. Frunză de acant modernă, Luvru, aripa
nouă, Paris (F.A.M., Conrs d'ornement).
G. Frunză de acant modernă, teatrul din Monte
Carlo, Monaco, arhitect Garnier (Raguenet).

VREJUL DE ACANT (Planşele 24—26)

Vrejul spiral, cu cîrcei, de acant este o. formă


întru totul artificială, o invenţie a artiştilor,
planta naturală_ neavind vrejuri cu cîrceL Ade-
sea se întîmplă ea în cadrul desfăşurării
vrejului, diferite flori şi calicii să termine o
frunză de acant văzută lateral, acestea fiind
desenate pe cît de liber posibil (comp. planşa 25,
fig. 2 şi 3). Vrejul de acant este adesea întregit
prin combinare organică cu alte plante : laur,
stejar, iederă, spice de griu_ etc. (comp. plan-
şa 26, fig. 2 şi 4). Ceea ce s-a spus mai sus
despre frunza de acant, privind diferitele sti-
luri, cu diferenţele Ier specifice în execuţie,
este valabil şi pentru vrejul de acant. Cea mai
mare bogăţie şi cea mai înaltă eleganţă a
atins-o Renaşterea italiană (comp. planşa 25,"
Planşa 23.
FRUNZA DE ACANT STILIZATA
fig. 5); Pentru epoca Jui Ludovic al XVl-lea
este caracteristic faptul că liniile care formează

77
Vrejul spiral sînt uneori aplatizate şi alungite, FORME DIN NATURA ':
aşa încît se poate „spune că formează spirale
elipsoidal(comp. planşa 26, fig. 4).
PLANŞA 24. VREJUL DE ACANT
1. Cîrcei de acant, coronamentul monumentului
lui Lysikrates, Atena.
2. Caliciu de acant [culot] dintr-un ornament
roman cu vrej de acant.
3. Fragment dintr-un ornament roman de pe
aşa-numitul „Pilastro Mediceo", Galleria
;
Uffizi, Florenţa (vrej de acant coborîtor de-
talie mare).
4. Terminaţie în cîrcei a unui vrej de acant,
fragment de relief grecesc (F.A.M., Cours
d'orneriient).
P L A N Ş A 25. V R E J U L DE A C A N T
1. S e g m e n t de vrej de acant roman, de pe biga
de m a r m u r ă de la Vatican, R o m a ; judecind
după stilul o r n a m e n t u l u i , acesta trebuie să
fie o imitaţie d u p ă un original în bronz.
2. S e g m e n t de vrej de a c a n t r o m a n de pe aşa-
n u m i t u l „Pilastru florentin", un relief de
m a r m u r ă bogat decorat din Galleria Uffizi,
Florenţa (Jakobsthal).
3. Segment de vrej de acant, friză romanică,
Saint Denis (Lievre).
4.. Segment de vrej de acant, gotic, timpuriu,
Notre-Damc, Paris (Lievre).
5. Segment de vrej de acant, Renaştere, relief
de marmură pe mormîntul lui Hieronimo
Basso, de Sansovino, Santa Măria del ~Po-
polo, Roma (Gropius).
; • • ! • • • < • • $ '

PLANŞA 26. VREJUL DE ACANT


1—3. Detalii de vrej de acant dintr-un relief
de la un jube, catedrala din Limoges
(Lievre).
4. Vrej d e . a c a n t , stil Louis XVI (FiA.M.,:
Cours cVornement).
. 5. O r n a m e n t francez m o d e r n (F.A.M., Cours Planşa 24.
d'orn'ement). VREJUL DE ACANT

78
FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

* i
Planşa 26,
Planşa 25.
VREJUL DE ACANT
i VREJUL DE ACANT
LAURUL ŞI MĂSLINUL (Planşele 27—28) FORME DIN NATURA
Laurul şi măslinul au fost introduşi în orna-
mentică datorită semnificaţiei lor simbolice ; au
jucat un rol de s^'amă'm^cultuT_arborilor (den-
drolatria) _vechilor greci. JLaurul era consacrat
lui Apollp. Era simbolul Jixp_ierii şi împăcări i';
cîntăreţi şi eroi,victorioşi erau încoronaţi cu ci ;
iar într-un sens asemănător mai este considerat
si_în_ prezent ca simbol al gloriei.
Măslinul era închinat Atenei; ramuri .....do.
măşlin__erau premiul victoriei._la jocurile .olim-
pice. La Roma eroul victorios, încununat cu
lauri, "era întîmpinat Jta. întoarcerea acasă de
sclavi purtînd crengi de măslin. Ramura_jde
măslin este simbolul păcii.
PLANŞA 27. LAURUL ŞI MĂSLINUL
1. Laurul (Laums nobilis), plantă perenă ; floa-
re alb-gălbuie; fructe rotunde sau ovale,
negre-albăstrui.
2. Măslinul (Olea eur opaca), plantă perenă ;
floarea mică, albă ; fructul oval verzui sau
negru.
PLANŞA 28. LAURUL ŞI MĂSLINUL
1—2. Ramuri stilizate de laur şi măslin, vas
grecesc [cf. craterul cu volute decorat de
pictorul lui Pronomos, Museo Nazionale,
Napoli], pictură convenţională : fondul
negru, bobitele albe, restul de culoarea
pastei (Owen Jones).
3. Ramuri de laur încrucişate, cupă romană
din tezaurul de argint de la Hildesheim,
originalul din argint au repousse şi cize-
lat, Muzeul din Berlin.
4- Fragment cu segment de ramuri de laur,
relief roman de marmură.
5. Ramură de laur, panou intarsiat, Palazzo
Ducale, Mantua (Meurer). Planşa 27.
LAURUL ŞI MĂSLINUL
82
FORME DIN NATURA 6. Ramură de laur, panou înecoanson, stil
Louis XVI (Lievre).
7. Ghirlandă ele laur pe un tor, Renaştere
franceză.

VIŢA DE VIE (Planşele 29—30)

Deşi motivul viţei nu'.şe.întîlneşte prea des, el


este lin element de decoraţie artistică destul^de
îndrăgit. Stilurile antice_şi medievale, în spe-
cial, denotă o anumita preferinţă pentru viţa
de vie. .
In antichitate viţa de vie (Vitis vinifera)
este atributul lui Bachus. Frunza de viţă şi
iederă, uneori împreună cu laurul, încing frun-
ţile bacantelor şi decorează vasele de băut şi
ustensilele lor, tirsul, cantarosul etc.
Arta bisericească a evului mediu a adoptat
vjţaTde vie împreună cu spicele de grîu drept
simbol al lui Hristos.
Stilurile mai tîrzii şi arta decorativă mo-
dernă au_x&luat motivul viţei de vie în amîn-
d'ouâ sensurile, atît antic cît şi medieval.
PLANŞA 29. VIŢA DE VIE
1. O ramură după natură (desenată după un
mulaj în ghips).
PLANŞA 30. VIŢA DE VIE
1. Ornament în vrej de viţă, relief roman, frag-
ment.
2. Ornament roman, ancadrament vertical,
fragment.
3. Ornament gotic timpuriu, Notrc-Dame, Paris
(Lievre).
4. Ornament din Renaştere, panou de pilastru
Planşa 28. italian.
LAURUL ŞI MĂSLINUL 5. Ornament din Renaştere, friză, Veneţia,
sec. al 16-lea (Griiner).

85
FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

Planşa 29. Planşa 30,


VIŢA DE VIE
VIŢA DE VIE
LOTUSUL, PAPIRUSUL ŞI PALMIERUL
(Planşa:31) • > ••• F O R M E D I N N A T U R A

Lotusul şi papirusul sînt plante ale vechilor


civilizaţii orientale şi au jucat un JŢOX.Impor-
tant în viaţa socială a egiptenilor, hinduşilor,
asiricnilor ctc. Tulpinile uscate ale acestor
plante de apă se foloseau fie drept combustibil,
fie împletite în rogojini sau pentru alte articole
asemănătoare"; rădăcinile lor serveau ca hrană,
măduva lor ca fitil de lampă. Hîrtia anticilor
era Tăcuta din papirus.^ Acestea toate explică
locul lor în arta ornamentală a acestor popoare
şi luxurianţa lor deosebită în stilul egiptean.
Linguri şi alte ustensile erau decorate cu flori
şfcalicii de lotus; capiteîele coloanelor imitau
florile sau bobocii de lotus ; ~fusuriie acestora
semănau cu un fascicoljie" tulpini; bazele ne
reamintesc frunzele radiculare ale acestor plan-
te de apă ; picturile murale egiptene prezintă
motive de lotus şi papirus în cea mai cuprin-
zătoare manieră. Lotusul era închinat zeiţei
Isis şi lui Osiris şi era simbolul fertilizării pe-
riodice a ţării de către apele NLlului ; .în sens
mai înalt era simbolul nemuririi.
Palmierul, din care există doar cîteva va-
rietăţi în estul şi sudul Europei, juca, de ase-
menea, un rol important în arta ornamentală.
Frunze sau ramuri de palmier erau folosite la
intrarea regilor în templu la Ierusalim, la săr-
.bătorile lui Osiris în Egipt, la jocurile olimpice
în Grecia, precum şi la procesiunile triumfale
din Roma antică. EI era considerat. simbolul
victoriei şi păcii. în acest din urmă sens a fost
asimilat în ritualul bisericii creştine. Renaşte-
rea tîrzie şi stilurile următoare, pînă în ziua de
astăzi, au folosit frunzele de palmier în scopuri
decorative.^ Semnificaţia simbolică, în cel mai
înalt sens, de semn al păcii cterne l i-a asigurat
frunzei de palmier un loc în arta decorativă
modernă, pe morminte şi pe alte monumente si- Planşa 31. •
LOTUSUL, PAPIRUSUL ŞI PALMIERUL
militare. Datorită efectului decorativ, frunze de fildeş din inventarul funerar al mor*
Uscate de palmier, împreună cu mănunchiuri mîntului acestuia din iirmă. Muzeul din
de ierburi şi eu_alte plante, constituie un olc- Cairo. (n.t.).
menţ ţie desăvîrşire_a_decorului încăperilor.
IEDERA (Planşa 32)
PLANŞA 31. LOTUSUL, PAPIRUSUL ŞI
PALMIERUL Iedera (Hedera helix) creşte natural în Orient,
Africa de Nord, Europa de sud şi centrală şi.în
, 1 . Floare de lotus (Nymphaea Nelumbo — Anglia. Este un arbust peren _agăţător care se
dezvoltă pină_ la forma de_arbore în condiţii
crinul de apă indian), desenată după favorabile. în timpurile străvechi îi era consa-
natură. crată lui Bachus. Dinjemn de iederă erau Jă-
2 şi 3. Capătul de jos al tulpinii şi boboc pe cuta paharele de strecurat yinuT"Ca "âtribuFiil"
jumătate deschis de plantă de papirus, _kii _Bachus_ poate fi găsită înfăşurată în jurul
reproduse după natură (Cyperus Pa- _tii-sului care înfloreşte, Jn _ mumie bacantelor
pyrus L. — Papyrus antiquorum Willd). ~TrrTimpul procesiunilor şi dansurilor, 'iedera
4. Lotus şi papirus stilizate, pictură mu- este un ornament decorativ curent pe vasele
rală egipteană (Owen Jones). antice. A fost' considerată şi ca simbol ' al^
5. Frunză compusă de palmier areca prieteniei, în special a celui mai puternic cu
(Areca rubra — în Asia, ca arbore, aşa- __cel _slabv .Frunzele_Lde iederă au cele mai dife-
numitul Finang). Speciile Chamaedorea rite,, forme. De obicei laţe_si cu cinci lobi, apar
şi Phoenix' au frunze compuse asemă- la_carjetele mlădiţelor tinere în formă de lance,
nătoare. cu vîrf lung. Rjamurile înflorite._au frunze jcu
marginea, riedantelată, în formă de inimă, şub-
6. Frunză de palmier evantai sau umbrelă ţiindu-se. -elipsoidal sau oval spre "vîrf.'Această
(Corypha australis). Speciile Latania, din urmă formă a fost adoptată de arta antică.
Chamaedops, Borassus etc. au frunzele
de o formă asemănătoare. PLANŞA 32. IEDERA
Imaginea de la figura 4. reprezintă de 1. Ramură cu frunze cu lobi laţi, desenată după
. fapt motivul iconografic — nu decora- : natură.
tiv — al ofrandei de flori, frecvent în 2. Ramură cu frunze elipsoidale terrhinîndu-se
mormintele din vremea Imperiului Nou. ascuţit, după înflorire, desenată după na-
Dar în aceste monumente ofrandele de tură.
flori apar totdeauna distincte, pe specii, 3. Ramură cu frunze lanccolate, desenată după
mi îngemănate, ca în imaginea din figură natură.
cf. purtătorii de ofrande, unul cu lotus ; 4. Decoraţie de pe gîtul unei hidrii greceşti,
altul cu papirus, din mormîntul lui Men- colecţia Campana [Luvru, Paris] (L'art pour...
na, sau regina Anhesenamon oferind tous).
flori — într-o mină papirus, în alta lotus 5. Partea superioară a unei lezene antice.
cu tijele formlnd un inel — divinului ei 6. Fragment de decoraţie, fus de coloană ro-
' soţ Tutancamon, de pe capacul unei casete mană, Vatican, Roma.

90 91
FORME DIN NATURĂ CEREALELE, HAMEIUL, VOLBURA ŞI
DOVLEACUL CĂŢĂRĂTOR (Planşele (33—34)

Ţinînd seama de cit de importantă a fost agri-


1
cultura în toate epocile, ar fi fos : imposibil ca
arta decorativă să fi neglijat spicele de cereale,
deşi relativ săracele lor posibilităţi ornamen-
tale împiedicau o aplicare foarte largă. Spicele
de cereale combinate cu alte motive au fost
folosite în diferite stiluri. In arta bisericească
au o semnificaţie simbolică. (Vezi ceea ce s-a
spus cu privire la viţa de vie.)
Hameiul (Humulus lupulus) este o bine cu-
noscută plantă de cultură indigenă în Europa,
dar creşte şi sălbatec în pădurile de mlaştină.
Calităţile lui picturale îl recomandă pentru fo-
losire în scopuri ornamentale. în combinaţie
cu spicele de orz este aplicat, în arta ornamen-
tală modernă, la decorarea cănilor de berc şi
a pereţilor berăriilor si hanurilor etc.
Volbura sau rochiţa rîndunicii (Convolvu-
lus), o plantă indigenă căţărătoare cu aspect
ornamental, este folosită adesea în arta deco-
rativă modernă.
Dovleacul căţărător (Bryonia) are cîrcei de-
licaţi şi frunze frumos dantelate, oferind un
motiv generos, aşa îneît este de mirare că
această plantă, precum şi altele înrudite nu
s-au bucurat de mai multă atenţie, pînă acum,
din partea artei decorative.
PLANŞA 33. CEREALELE ŞI VOLBURA
1. Spice de ovăz (Avana sativa).
2. Spice de secară (Secole cereale).
3. Spice de grîu cîrnău (Triticum vulgare).
4. Spice de alac (Triticum spelta).
5. Spice de orzoaica comună (Hordeum dis-
tichum).
6. Spice de orzoaica (Hordeum. zeocrithon).
7. Volbură de cîmp (Convolvidus arvensis) cu
Planşa 32. flori roşii. Volbura de grădină (Convolvulus
IEDERA sepium) are o înfăţişare similară, dar flori
•v - - F O R M E D I N N A T U R A •• - • ' FORME DIN NATURA '

Planşa 33.
Planşa 34.
*i CEREALELE ŞI VOLBURA " HAMEIUL ŞI DOVLEACUL CĂŢĂRĂTOR
albe. (Mănunchiul a fost schiţat după un
mulaj după natură de Bofinger din Stut- FORME DIN NATURA
tgart).
PLANŞA 34. HAMEIUL ŞI DOVLEACUL
CĂŢĂRĂTOR
Desenate după plante presate.

DIVERSE FRUNZE (Planşa 35)

Planşa 35 prezintă o serie de frunze ale căror


posibilităţi ornamentale generale fie că le-au
asigurat un loc în artă, fie că ar fi meritat să
le fie asigurat.
Stejarul, regele arborilor indigeni în Europa,
simbol al puterii şi al vigorii, în antichitate co-
pacul lui Iupiter, a fost folosit din vreme în
vreme în toate stilurile occidentale. Frunzişul
stejarului precum şi, cel puţin la fel de frec-
vent, frunzele de arţar au fost adesea folosite
în goticul timpuriu, cînd le întîlnim pe frize,
cornişe şi coloane. Recurenţa frunzelor de ste-
jar în anumite lucrări din Renaşterea italiană
se datoreşte faptului că stejarul era „creştetul"
blazonului familiei della Rovere {rovere = go-
run ; doi membri ai acestei familii au ajuns
pînă la tronul papal, Sixt al IV-lea şi Iuiiu
al II-lea). Stejarul, uneori alternînd cu laurul,
este un ornament obişnuit al medaliilor şi mo-
nedelor.
PLANŞA 35. DIVERSE FRUNZE
1. Frunză de gorun (Quercus sessilijlora).
2. Creangă de cer (Qiiercm cerris).
3. Frunză de arţar (Acer campestre).
4. Frunză de arţar dulce (Acer plantanoides).
5. Frunză de piciorul-cocoşului (Ranunculus).
6. Frunză de liquid amber oriental (Liqui-
clamber orientale).
7. Frunză de liquid amber american (Liqui-
clamber styraciflus). (Acest arbore furnizea-
,• ză sto^axul sau stiraxul, un fel de răşină). Planşa 35.
DIVERSE FRUNZE
96
FORME DIN NATURA
8. Frunză de tulipier (Liriodendron tulipijera).
9. Frunză de Mikania scandens.
10. Frunză de popîlnic iepuresc (Hepatica
triloba).

DIVERSE FLORI (Planşele 36—37)

Abia dacă mai trebuie spus că florile, cele mai


frumoase produse ale lumii vegetale, s-au bu-
curat, în toate epocile, cu prisosinţă, de popu-
laritate în arta ornamentală. Fie ca ornament
plan, fie în relief, ele au fost folosite în cele
mai multiple forme, ca buchete, ghirlande, cu-
nuni etc. Pictura florală, avînd cele mai va-
riate destinaţii (evantaie, tapiserii etc.) s-a
dezvoltat ca un gen distinct de artă plastică şi
decorativă. Florile, cu fireasca lor dezvoltare
organică în funcţie de un centru, sînt modelul
pentru formarea rozetelor (rozetă = roză mică).
Rozetele de pe binecunoscutul sarcofag al lui
Scipio, butonii în formă de rozetă de pe uşi în
antichitate şi Renaşterea italiană, sînt exemple
grăitoare în acest sens.
Domeniul florilor este atît de vast încit tre-
buie să ne limităm doar la cîteva exemple.
In planşa 36 este reprodusă o varietate de
flori (desenate după mulajele realizate după na-
tură de J. G. Bofinger din Stuttgart. Planşa 37.
reprezintă un buchet de flori.
PLANŞA 36. DIVERSE FLORI
1. Bujor de munte (Rhododendron).
2. Crizantemă (Chrysantemum).
3. Crin alb (Lilium candidum). -'
4. Spînz (Helleborus).
5. Trandafir sălbatic (Roşa canina).
6. Clopoţel (Campanula).
7. Trandafir sălbatic, văzut din spate.
PLANŞA 37. DIVERSE FLORI Planşa 36.
Buchet, :sculptură, stil Louis XVI (F.A.M., - DIVERSE FLORI
Cours d'ornement).
FORME DIN NATURA GHIRLANDA DE FRUCTE (Planşele 38—40)

Fructe, unite într-un mănunchi împreună cu


flori şi frunze, au constituit un motiv decora-
tiv care s-a bucurat de popularitate în stilul
roman, în Renaştere, precum şi în stilurile mai
tîrzii. Putem aminti ciorchinii atîrnînd în chip
de decoraţie pe pilaştri şi pe alte panouri ase-
mănătoare, precum şi ghirlandele. în acest cez
panglici fluturînd umplu spaţiile goale. Plan-
şele redau exemple de ambele feluri.
Ghirlande de fructe, atîrnînd în curbe ac-
centuate, între rozete, candelabre, cranii de ani-
male etc. sînt curente în stilul roman. Origi- .
nile acestui tip de decoraţie trebuie căutate în
faptul că ghirlande de fructe adevărate erau
atîrnate în chip de ornament pe frizele tem-
plelor, alternînd cu craniile reale ale animalelor-r
sacrificate, fiind legate de candelabre, tripoduri
şi alte instrumente de cult folosite la ceremo-
niile de sacrificiu. Acest tip de decoraţie a fost
transferat din arhitectura sacră în aceea laică ; ;
reînviat în Renaştere în forme mai mult sau :
mai puţin alterate, s-a păstrat pînă în ziua de .
astăzi. în stilul roman spaţiul liber deasupra :
centrului curbei este adesea umplut cu rozete, :
măşti şi figuri. Acestea au fost de obicei înlo- ;
cuite cu capete de îngeri în clădiri ecleziastice :
şi în morminte, în Renaşterea italiană.

PLANŞA 38. GHIRLANDA DE FRUCTE ' \


1. Ciorchine de fructe, portalul Libreriei, do- '
mul din Siena, Renaştere italiană.
2. Ciorchine de fructe, panou de pilastru de la
mormîntul lui Ludovic al XII-lea, Saint De-'
nis, Renaştere franceză.
3. Ciorchine de fructe, originalul : sculptură în .
lemn modernă.
Planşa 37. 4. Ghirlandă dintr-o friză de pe mormîntul car- .,
DIVERSE FLORI dinalului della Rovere, Santa Măria del
Popolo, Roma, Renaştere italiană.

101
FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

Planşa 38.
.GHIRLANDA DE FRUCTE Planşa 39.
GHIRLANDA DE FRUCTE
PLANŞA 39. GHIRLANDA DE .FRUCTE •
FORME DIN NATURA 1. Ghirlandă între bucranii, romană, deasupra
o lingură sacrificială.
2. Ghirlandă, lespede funerară romană din mar-
mură, Vatican, lată — 0,33 m ; înaltă —
' = 0,16 m.
PLANŞA 40. GHIRLANDA DE FRUNZE ŞI
FLORI
1. Ghirlandă de laur între bucranii, romană ;
fragment de friză de mari dimensiuni, ori-
ginalul : înalt = 0,50 m, lung = 1,10 m.
2. Ghirlandă de laur de pe mormîntul Beatricei
şi Laviniei Ponzetti, Santa Măria della Pace,
Roma, Renaştere, du Baldasare Peruzzi.
3. Ghirlandă de flori, stil Louis XVI ; origina-
lul : înalt = 0,23 m ; lung = 0,54 m.
4. Ghirlandă de laur modernă, de sculptorul
Darvant, Paris (Raguenet).

b. Organisme animale (Fauna ornamentală)


Lîngă flora ornamentală stă fauna aplicată de-
corativ. Folosirea reprezentării animalelor, atît
cea naturalistă cît^şi cea stilizată, este în sine
considerabilă, dar, în comparaţie cu formele
vegetale, este mai puţin extensivă. Motivul
acestei stări de fapt este evident : dificultăţile
de adaptare a formelor animale la scopuri deco-
rative sînt mai mari dccît în cazul motivelor
vegetale. Absenţa animalelor în stilurile maho-
medane se datoreşte concepţiei religioase care
interzice sau limitează folosirea reprezentărilor
fiinţelor vii.
Urmînd aceeaşi orientare ca în prezentarea
florei, constatăm că principalele reprezentări
de faună nu sînt, cum s-ar fi putut presupune,
Planşa 40.
acelea ale animalelor domestice : calul, dinele
GHURLANDA DE FRUNZE ŞI FLORI etc, ci că selecţia motivelor este determinată

105
în primul' rînd ăe posibilităţile ornamentale
ale fiecărei specii şi 'apoi •;de?..caracterul sim- tat în repaus—•. culcat sau stînd — şi în miş-
bolic. care, luptîndu-se, învingător sau învins, leul
Dacă nu ţinem seama de. tratarea .natura- este un motiv adesea întrebuinţat.
listă, mai de grabă accidentală a animalelor, Scene culei şi vînători de lei sînt subiecte
aşa cum apar în vrejurile însufleţite în formă curente ale reliefurilor din palatele regilor, nsi-
de fluturi, păsări, reptile şi alte animale (pe rieni. Redarea mişcărilor fireşti, caracteristice
aşa-numitele Tabulae Medicaee, pe friza şoare- şi- reliefarea muşchilor dau acestor reprezen-
cilor de Rafael, din loggiile Vaticanului, pe re- tări stilizate un farmec inconfundabil şi o
lieful roman reprodus în pi. 30, fig. 1) şi ne anumită măreţie.
limităm atenţia 'la acele forme independente ; Leul apare şi în religia egipteană. Faptul
ale ornamentului animalier care.'au devenit ti - că^revărsarea anuală a Nilului, atît de fertili-
pice,- vom găsi că acestea se reduc la uri nu- zatoare şi atît de importantă pentru această
măr relativ mic, dintre care cele mai impor- ţară, avea loc atunci cînd soarele intra în sem-
tante vor fi tratate în amănunţime; Dintre nul leului a făcut ca acest animal să fie pus
mamifere va trebui să menţionăm mai întîi în raport cu apa, şi a condus la reprezentarea
leul, tigrul şi pantera, boul, calul şi berbecul; lui pe 'căldări şi pe alte vase pentru turnat
delfinul, de asemenea, îşi găseşte locul aici. apă etc- Arta egipteană stilizează leul pînă la
Dintre păsări a fost folosit, în general, doar limita de a nu mai putea fi recunoscut; de
vulturul. Urmează apoi formele .fantastice ale preferinţă el "este reprezentat în repaus ; iar
animalelor fabuloase : grifonul, vulturul bice- tratarea simplă, severă a coamei (nu lipsită de
fal etc. . • asemănare cu un guler tare) îi conferă ceva
Dintre păsări au mai fost frecvent fop- din aparenţa leoaicei care nu are coamă.
loşite decorativ, mai ales în Orient, pă- ;'' La greci şi romani leul era considerat drept
unul şi porumbelul. CU priveşte mami- păzitorul izvoarelor, scărilor, al porţilor şi
ferele, un motiv frecvent, atît In antichi- templelor ; astfel se explică prezenţa sa lîngă
tate cit şi în evul mediu, este .„lupta fîntîni, pe .rampei^ scărilor, deasupra porţilor
dintre animale" — de obicei o fiară şi un şi pe monumente. Leul dormind este simbolul
, | • ierbivor — iniţial cu sens simbolic legat eroului căzut. (Leul din Pireu, poarta leilor
.-,, .de credinţele în fecunditate şi regene- din Micene, mormîntul lui Leonidas şi Mauso-
rare, (n. t.) • ., ; • leul din Halicarnas- pot fi citate drept exemple).
în arta creştină simbolistica leului este
foarte variată : ca simbol almînuitorului (leul
LEUL (Planşele 41—44 ) tribului Iuda), ca întruchipare a principiului
.răului şi a duşmanilor bisericii, ba chiar şi a
Leul (Felis leo) sta la loc de frunte în cadrul diavolului însuşi (duşmanul care dă târcoale
faunei ornamentale. Puterea, curajul şi noble- oa un leu răgind, căutînd pe cine să mai sfîşie),
ţea lui i-au asigurat, încă din cele mai vechi ca atribut al evanghelistului sf. Marcu şi al
timpuri, titlul de „rege al animalelor". Statura altor sfinţi. De aici frecventa lui reprezentare
sa majestuoasă, structura sa anatomică com- pe vase şi pe alte obiecte de uz bisericesc etc.
pactă, proporţionată, muşchii săi puternici în evul mediu ca urmare a cruciadelor din
oferă preocupări uiteresante artei. Reprezen- sec. al 124ea, leul a fost introdus în heraldică,
în cadrul căreia a devenit figura animalieră
19$
FORME DIN NATURA cu cea mai mare popularitate. în calitate de
figură heraldică a fost viguros stilizat (vezi
secţiunea a IlI-a, Heraldică).
în Renaştere leul este folosit atît în accep-
ţiunea antică, cît şi în cea creştină. Adesea
apare ca figură heraildică şi ca ţinător de scut.
în perioada rococo leul nu este un motiv
îndrăgit.
Arta decorativă modernă urmează exem-
plul antichităţii şi al Renaşterii ; aşa se face
că în zilele noastre leul se bucură de partea
leului în decoraţie.
Este un fapt remarcabil că în toate epocile
artiştii au umanizat expresia leului, folosind
ochiul oval al omului în locul celui rotund
de pisică (compară planşa 47, fig. 1) *.
Planşele 41—43 reprezintă leul în mod na-
turalist precum şi în concepţia stilistică a di-
feritelor epoci ; planşa 44 prezintă tratările
heraldice.
PLANŞA 41. LEUL
1. Leu mergînd, desenat după natură (Mun-
chener Bilderbogen).
2. Leu egiptean, relief cu contururi adîncite
din templul de v la Daşur (Raguenet).
3. Leu egiptean, orginalul se află pe scara Ga-
pitoliului din Roma (Raguenet).
4. Leu asirian, originalul compus din cărămizi
smălţuite se află în palatul regal de la
Khorsabad sec. 6 î.e.n. (Raguenet).
5. Capetele unor lei sacrificaţi, basorelief asi-
rian [Ninive], British Museum.
PLANŞA 42. LEUL
1. Leu ţinînd un scut, denumit „ii Marzocco",
de pe tereasa de la Palazzo Vecchio, Flo-
renţa ; originalul realizat de Donatello, păs-
trat în Museu Nazionale, Florenţa, Renaş-
tere italiană,%sec. al 15-lea.
Planşa 41. * Un articol exhaustiv, intitulat Der Lowe in
LEUL der Kunst de CONST. UHDE, poate fi găsit în
'„Gewerbehalle", 1872, p. 81 şi urm.
FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa 43.
Planşa 42, LEUL
LEUL
FORME DIN NATURA
2. Leii de bronz de pe faţada Luvrului dinspre
chei, Paris, modern, realizat de "sculptorul
Barye (Baildus, Raguenet)
3. Leu din Tuileries (Terrasse du bord de
l'eau), Paris, modern (Baldus, Raguenet).
4. şi 5. Lei de bronz din faţa palatului Cor-
tesurilor din Madrid, modern, realizat de
Ponciano (Raguenet).
6. Leu ţinător de scut, modern, realizat de
gravorul Stern, Paris (Raguenet).
PLANŞA 43. LEUL " ,
1. Leu dormind de la monumentul Papei Cle-
ment al XlII-lea realizat de Canova, San
Pietro, Roma.
.2. Leu rănit de la Kriegerdenkmal (Monumen-
tul războinicilor), Hanovra, realizat de prof.
Volz din Karlsruhe. '
3. Capul altui leu de ia acelaşi monument.
4. Leu mergind, modern, francez.
PLANŞA 44. LEUL . •
1. Leu pe dală de pavaj de la primăria
din Liineburg.
2. Leu de pe scutul lui Johann von Herin-
gen, reprodus după registrul matricol al
Universităţii* din Erfurt, 1487 (Heraldi-
sche Meisterwerke).
3. Leu de pe un blazon, intarsie de mar-
mură, Santa Croce, Florenţa, Renaştere
italiană (Teirich, Eingelegte Marmoror-
namente).
4. Leu de pe un blazon, panou intarsiat,
Santa Măria Novella, Florenţa, Renaş-
tere italiană (Meurer, Flachornamente).
5. Leu trecînd, de pe un blazon de la un
mormînt din Wertheim, Renaştere ger-
mană, sec. al 16-lea, realizat de Johann
Planşa 44. von Trarbach.
LEUL 6. Leu ţinător de scut, decoraţie murală
modernă 'realizată de pictorul Schaper,
Hanovra (Heraîdische Meisterwerke).
113
7—8. Schemele compoziţionale ale unor lei ; he- . FORME DIN NATURA
raldici de Albrecht Durer.
Leul clin cărămizi smălţuite (pi. 41, 4)
din secolul al 6-lea, nu este asirian, ci
.'neobabilonian, şi nu provine de la Khor-
- sabad, ci de la poarta zeiţei Iştar din
Babilon. (n, t.)

GRIFONUL ŞI HIMERA (Planşele 45—46)

în afara reprezentărilor animalelor reale -au


existat în artă, încă din cele mai vechi
timpuri, acelea ale diferiţilor monştri fabuloşi,
care combină în mod fantastic elemente reale.
. La centauri,. sf incşi, la 'leii. cu cap de om
din. Asţria, la omul-leu şi omul-vultur se îm-
bină corpul omenesc cu cel de . animal. -Din
combinarea a mai multor forme de animale
diferite rezultă creaturi fantastice, reprezen-
tate în principal de grifon şi himeră. _GrjXanul.
îmbină corpul de leu cu capul şi _ aripile.-. de_
j/<ulţuţ.i Extremităţile anterioare pot aparţine
-liŞ-.i^iy, fie vulturului. < Aşa cum în "antichi-
tate leul era asociat cu apa, grifonul, la rlndul
Jui, era-_ asociaţ_cu_focul,_ de aceeaT'ăpăre frec-
vent alături de candelabre pe frize etc. în
heraldică, grifonul este' simbolul înţelepciunii
şi al vigilenţei.
Există, de asemenea, şi alte combinaţii, d.e.
himera, hipogriful, ihtiogriful etc. care pot
fi văzuţi în decoraţia pompeiană.
PLANŞA 45. GRIFONUL
1. Grifon grecesc, fragment arhitectural,
. Museo Nazionale, Napoli.
2. Grifon roman, .fragment din friza templului
lui Antoninus şi Faustinei, Roma.
3. Grifon, în relief plat, Renaştere.
PLANŞA 46. GRIFONUL ŞI HIMERA
Planşa.. 45.
1."Capul unui. geniu asirian.cu cap.de vultur GRIFONUL
[Nimrud - Kalah], British Museum.

114
FORME DIN NATURA 2. Capul unui geniu asirian cu cap de leu,
[Ninive], British Museum.
3. Himeră romană, Vatican, Roma.
4. Grifon şezînd, panou intermediar de la un
suport de bancă, Château Gaillon, executat
de Jean Fain de Rouen, Renaşterea fran-
ceză (F.A.M., Cours d'ornement).
5. Leu înaripat din alabastru de pe friza mor-
mîntului lui Loys de Bresze, catedrala din
Rouen, 1535—1543, Renaştere franceză.
6. Himeră ţinătoare de blazon, Luvru (scara
pavilionului Mdllien), Paris, modernă
(Baldus).
7. Himeră şezînd, Casa de Santa Isidora, San-
tiago, Chile, modernă, franceză (Raguenet).

CAPUL DE LEU (Planşele 47 —48 ) "

Mai răspîndit decît figura de leu întreagă este


capul de leu. Se pot menţiona nenumărate
exemple :^gagul de leu poate apărea ca arun-
cător de apă la templele din antichitate, ca
cioc de turnat_la vase^jcu _un inel^Jn^olţi^
servind ca miner şi ciocan de bătut în uşă pe
porţile portalelor din evul mediu şi Renaştere,
precum 5i_£ajglemenj; pur decorativ în loc de
butoni şi rozete. Antichitatea a creat o formă
remarcabilă de ornament din îmbinarea direc-
tă -a capului de leu cu un picior, din care re-
zultă un suport de masă (trapezoforul) (vezi
secţiunea a Ii-a, Suporturi, planşele 141 şi 142).
PLANŞA 47. CAPUL DE LEU
1. Cap de leu desenat după natură, vedere din
faţă, Naturgeschichte de Dr. Schubert.
2. Cap de leu, reprezentat naturalist, pictură
de Paul Meyerheim.
3. Aruncător de apă grecesc din teracotă la
Planşa 46 origine policromâtă, Metapont (Gropius,
GRIFONUL ŞI HIMERA Archiv.).

117
;FORME DIN NATURA...;..
.1 FORME DIN NATURA-/'

; Planşa .47.
CAPUL DE LEU Planşa 48.
CAPUL DE LEU
;
FORME DIN NATURA
4. Aruncător de apă din teracotă, Atena
(Gropius).
5. Aruncător de apă, Partenon, Atena.
6 şi 7. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de leu antic, Muzeul Vaticanului, Roma.
PLANŞA 48. CAPUL. DE LEU
1. Verigă cu ciocan de uşă din bronz de
la corul catedralei din Mainz, stil ro-
manic.
2— 3. Capete de lei în basorelief de Ghi-
berti, medalioane pe partea interioară
a uşilor din bronz ale Baptisteriului,
Florenţa, Renaştere italiană (Gropius).
4. Cap de leu de la fîntîna din sacristie,
realizat de Donatello sau Brunelleschi,
San Lorenzo, Florenţa, Renaştere ita-
liană. • - •
5. Cap de leu în medalion, Renaştere ita-
liană.
6. Cap de leu de ia castelul din Heidel-
berg, Renaştere germană.
7. Aruncător de apă modern francez de
la Grand Opera din Paris, arhitect Gar-
nier (Raguenet).
8. Cap de leu riguros stilizat, modern,
francez, realizat în turnătoriile din
Val d'Osne (Raguenet).
9. Cap de leu in profil, modern, francez,
sculptorul Cain din Paris (Raguenet).
10. Cap de leu de pe un cartuş de Lienard,
modern, francez.
11. Cap de leu realizat de prof. Volz din
Karisruhe.

CAPUL DE TIGRU, DE PANTERA,


DE BERBEC etc.
(Planşele 49—50) ,-K

Tigrul (Felis tigris) şi pantera (Felis pardus) Planşa 49.


apar uneori în lucrările anticilor. Amoraşi, CAPUL DE PANTERA, DE TIGRU ŞI DE LINX
bacehante şi menade zburdă în jurul acestor
FORME DIN NATURA animale sau merg în care trase de ele, şi le
folosesc pieile ca să se împodobească pe sine
sau ustensilele lor.
C_apeţele_.de.. panteră sau„_de tigru^precum
şi capul de linx (Felis lynx) găsescţ___ uneori
aceeaşi întrebuinţare decorativă ca şi capul de
leu. Capul de berbec este o formă preferată
de ornament de colţ,, pentru cornişele altarelor
şi tripozilor, sau serveşte, asemeni bucraniilor,
ca obiect de care sînt atîrnate ghirlande. _Fo-_
losirea__decoratiyă a capului de berbec este în"
iam5ele~cazuri corelată cu Mo_şirea_berbecului
ca animal de sacrificiu ^(compară p. 101).
în locul unor capete de animale reale întîl-
nim uneori forme fantastice care pot fi descri-
se drept capete de himere.
PLANŞA 49. CAPUL DE PANTERA,
DE TIGRU ŞI DE LINX
1. şi 2. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de panteră, modern, francez.
3. şi 4. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de tigru, după natură.
5. şi 6. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de linx, aruncător de apă antic, Vatican,
Roma. ^• , .
PLANŞA 50. CAPUL DE HIMERĂ
ŞI DE BERBEC
1. şi 2. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de himeră, colţ al unui altar antic cu trei
feţe. '
3. Cap de berbec de pe un altar roman. [Al-
tarul lui Marte, Ostia, Museo Nazionale
Romano Delle Terme].
4. Idem. [Museo Nazional Romano Delle
Terme].
5. Cap de berbec roman, început de ghirlandă.
[Luvru, Paris].
Planşa 50.
: CAPUL DE HIMERA ŞI DE BERBEC
6. şi 7. Vedere frontală şi laterală a unui cap
de berbec, Renaştere tîrzie.
123
, Imaginile de himere din planşele 46 şi FORME DIN NATURA
50 reprezintă de fapt fiinţe monstruoase
clasificate drept variante de grifon —
crioleontogrifi, sau leontogrifi —, dar pe
care ornamentica modernă îi înglobează
în termenul mai general de himere. In
termeni riguroşi mitologici himera este
un animal monstruos înaripat cu cap de
leu, corp de capră şi coadă de dragon.
Himera etruscă de la Arezzo are corp şi
• cap de leu, coadă terminată cu un cap de
şarpe, iar la jumătatea spinării răsare un
al doilea cap de capră.

CAPETELE DIFERITELOR ANIMALE


(Planşa 51)

Calul (Equus caballus) ridică anumite dificul-


tăţi în calea reproducerii artistice. Picioarele
lui, de exemplu, sînt prea subţiri pentru re-
darea statuară (cu excepţia metalului), fapt
ce este atenuat la reprezentările în basorelief.
Calul se întîlneşte rar ca figură izolată, este
mai frecvent în grupuri formînd echipaje
de două, trei şi patru animale (biga, triga,
quadriga), constituind coronamentul unor edi-
ficii monumentale (San Marco, Veneţia ; Poarta
Brandenburgului, Muzeul Vechi, Berlin ; Pro-
pileele, Munehen). jar de cele mai multe ori
apare împreună cu figura bărbatului care-1
mînă (conducătorii de care de la Monte Ca-
vallo, Roma) sau îl călăreşte (statuia condo-
tierului Bartolomeo Colleoni (m. 1476), Vene-
ţia ; statuile colosale din Burghof la Viena ;
Marele Principe Elector, Bătrînui Fritz, sce-
nele de bătălie de Kiss şi Wolf de pe rampele
scărilor Muzeului din Berlin). în basorelief, Planşa 51,
calul este reprezentat, aproape fără excepţie, CAPETELE DIFERITELOR ANIMALE

124
din profil (scenele de vînâtoare din pa-
latele regale asiriene, friza Partenonului). In VULTURUL (Planşele 52—54)
pictura grotescă calul constituie partea an-
terioară a diferiţilor monştri, cea posterioară Asemeni leului care este rege printre patru-
fiind formată dintc-o coadă de peşte, sau re- pezi, vulturul (Aquila, Falco falvus) este cel
zolvată în <alt mod. Folosirea capului de cal în mai de seamă reprezentant în lumea zbură-
formă de medaiion la grajduri, şcoli de călărie, toarelor. Mărimea şi puterea' lui, zborul lui
cupe de premiu precum şi pe alte numeroase majestuos, ochiul lui pătrunzător îl situează în
•obiecte legate de sport, este curentă mai ales fruntea tuturor celorlalte păsări. A fost pre-
în epoca modernă. Calul se întîlneşte în he- zent în arta decorativă încă din cele mai tim-
raldică doar în puţine cazuri (scutul vorbitor purii epoci, în stilurile persan, asirian şi egip-
al oraşului Stuttgart). în Japonia calul este un tean.
animai simbolic, corelat cu orele zilei. La greci vulturul este considerat tovarăşul
Boul corespunde şi mai puţin decît calul lui Zeus, al cărui trăznet îl păstrează şi pă-
unor scopuri ornamentale, iar reprezentările zeşte ; tot el este acela care 1-a răpit pe Gani-
lui sînt deosebit de rare. Acelaşi lucru este mede, purtîndu-1 pe aripile sale. Romanii l-au
valabil şi pentru cîine, porc, vulpe, cerb, iepu- ales drept însemn pe stindardele legiunilor lor.
re etc, ale căror forme, fie întregi, fie limitate Napoleon I, imitînd cezarismul roman, a dă-
la cap, se întîlnesc numai în reprezentări de ruit armatelor sale vulturul francez în 1804.
gen sau pe obiecte legate de vînătoare (arme Astfel se explică frecventa recurenţă a vultu-
de vînătoare, cornuri de praf de puşcă, ţinte). rului pe trofee şi pe emblemele de război.
PLANŞA 51. CAPETELE DIFERITELOR în arta bisericească vulturul este simbo-
ANIMALE lul sf. Ioan evanghelistul, pe care fie îl înso-
ţeşte, fie îl simbolizează.
1. Cap de oal, Pantenon, Atena.
Vulturul apare în heraldică de foarte tim-
2. Cap de cal, basorelief asirian, [Ninivel], puriu, din epoca lui Oarol cel Mare. Alături de
British Museum. leu este figura heraldică care se întîlneşte cel
3—4. Cap de cal antic, [detaliu de pe „sarco- mai frecvent (Staîele Unite, Germania, Aus-
fagul lui Alexandru" de la Sidon, Mu- tria, Prusia şi Franţa sub cel de al doilea im-
zeul arheologic Istanbul]. periu, toate au vulturul pe stemele lor). Forma
5. Cap de cal, din caietul de modele al sa heraldică diferă considerabil de aceea
unei turnătorii de fontă germană, mo- obişnuită din natură şi apare reprezentată în
dern. toate smalţurile heraldice, exceptînd albastrul.
Vulturul bicefal estejo invenţie Jaizantină.Vul-;
6. Cap de cîine de vînătoare, realizat de -ţy.ţy.1. heraldic ,este o figură deosebit _de_ orna£~
Habenschaden din Munchen. . m £P-^li_.,?- s -.^ e Li nc ît _din_ evul mediu_ şi _pjnă^_
7. Cap de vulpe, realizat de Habenschaden Jj^_vremurile prezente a fost folosit nu numai_
din Munchen. cu destinaţie heraldică, ci şi în scopuri pur de-
8. Cap de mistreţ, realizat de Habenscha- corative, poate fi văzut în multiple forme Tn
den din Munchen. intarsii, gravat cu dăltiţa sau cu acid în metal, .
9. Cap de bou, realizat de Habenschaden tăiat în piele, brodat, ţesut şi pictat pe arme
din Munchen. şi unelte, mobile, plafoane şi pereţi (vezi tra-
tarea heraldică în Secţiunea a HI-a,' Heraldică).
126
127
Reproducerile noastre îl reprezintă, atît
FORME DIN NATURA J y*'-'* ' naturalist, cît şi stilizat, în diferite poziţii şi
concepţii.; planşa 53. ilustrează formele sale
heraldice (cop. planşa 281, fig. 7 şi 8).
PLANŞA 52. VULTURUL
1. Vultur tînăr de pe o scutella (platou) ro-
mană.
2. Vultur roman de la colţul piedestalului Co-
lumnei lui Traian, Roma (Raguenet).
3. Vultur roman, Vatican, Rom-a (Raguenet).
4. Vultur roman într-o coroană din frunze de
stejar, basorelief iniţial pe Forul lui Traian,
acum în biserica S. S. Apostoli, Roma (De
Vico, Trenta tavole etc).
5. Vultur, aşezat, modern (Gerlach, Das Ge-
icerbemonogramm).
PLANŞA 53. VULTURUL HERALDIC
1. Vultur romanic, relief, Germanische Mu-
seum, Numberg.
2. Vultur, stil gotic, reprodus după Viollet-le-
Duc (Dictionnaire de l'architecliire).
3. Vultur, pictură în ulei în stil neogotic, Ger-
manisches Museum, Nurnberg.
4. Vultur cu scuf; cordiform, stil gotic, după
Albrecht Durer (Hirth, Formen.se/1at2J.
5. Vultur, Renaştere, după Albrecht Durer
(Hirth).
6. Vultur, Renaştere (Hirth).
7. Vultur, Renaştere, de Wendelin Dietterlin
(Hirth).
8. Vultur cu scut cordiform, modern, german,
decupaj în piele, O. Hupp, Munchen (He-
raldische Meisterwerke).
PLANŞA 54. VULTURUL
1. Vultur, acroteră din Pavi'llion de Flore, ar-
hitect Lcfucl, Luvru, Paris (Baldus).
Planşa 52. 2. Vultur într-o coroană de lauri, marmură,
•',r VULTURUL modern, german, de Rauch.

129
FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA

fft

Planşa 53.
Planşa 54.
\ VULTURUL HERALDIC
VULTURUL
FORME DIN NATURA reşte de ia fi urmărit ca vînat. Imaginea sa re-
vine adesea pe monede antice, pe teracote
greco-italice, în picturile murale pompeiene, pe
mobilele, ustensilele şi în arhitectura grecilor
şi romanilor.
Guigo al IV-lea din Viennois (1140) şi-a
luat titlul de „Dauphin" şi a adoptat del-
finul drept creştet de coif heraldic. Unul
dintre urmaşii săi, Humbert al II-lea, a pre-
dat Dauphine-ul în 1349 lui Charles de Valois,
în schimbul unui legat testamentar cu con-
diţia ca moştenitorul acestuia din urmă la
tronul Franţei să poarte necondiţionat titlul
de „dauphin" ; condiţie care a fost respectată
cu fidelitate. Aceasta este explicaţia apariţiei
frecvente a delfinului în decoraţia franceză;
dar apariţia la fel de frecventă a delfinului
în decoraţia Renaşterii italiene şi a altor ţări
se datorează calităţilor sale ornamentale. Del-
finul este adesea folosit pe pilaştri, panouri, în
intarsii, în pictura murală şi a plafoanelor, în
smalţuri, în lucrări de nielare, precum şi în
ornamentele tipografice. în vremurile moderne
delifnul adesea maschează ţîşnitorile fîntîni-
lor. în reprezentări simbolice este însoţitorul
nimfelor, nereidelor şi tritonilor, al lui Arion,
al Afroditei şi al lui Neptun, cu al cărui tri-
dent este adesea combinat în ornamentică.

PLANŞA .56. DELFINUL


1. Segment de friză greco-italică, din te-
racotă, colecţia Campana [Luvru, Paris],
2. Delfin de pe blazonul regilor Franţei,
secolul al 15-lea (Raguenet).
3. Castelul Blois, Renaştere franceză (Ra-
guenet).
4. Delfin dintr-un ornament, Renaştere
italiană, Luvru, Paris (Raguenet).
Planşa 56. 5. Cap de delfin dintr-un relief francez,
Cortegiul Nereidelor de Clodion (1738—
DELFINUL 1JU4).

135
• FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

<&.-

Planşa .57.
Planşa 53.
DELFINUL
DELFINUL "
•FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa .57.
Planşa 53.
DELFINUL
DELFINUL "
6. Pereche de delfini dintr-un desen textil COCHILIA (Planşa 59)
de Schinkel (Vorbilder fur Fabrikanten
und Handwerker). Dintre moluşte, nautilus (Nautilus Pompilius)
7. Cap de delfin mascînd o ţîşnitoare, mo- şi alte diferite forme de cochilii, mai ales din
del al firmei Babezat din Paris (Raguenet). familia Trochoidelor, sînt aşezate pe un pi-
8—9. Capete de delfin, mascînd ţîşnitori, ve- cior şi, elegant montate în metal, servesc drept
dere din faţă şi din profil (Hauptmann, vase de băut.
Moderne ornamentale Werke im Stile Şi cochiliile pectiniforme (Pecten, Cardium)
der italienischen Renaissance). sînt folosite drept coronament la nişe cilin-
drice, ca bazin de apă în forma unui platou
PLANŞA 57. DELFINUL puţin adînc, precum şi ca fond decorativ pen-
1. Friză, Santa Măria dell' Anima, Roma tru vase şi busturi. Ca motiv cochilia a fost
(1500—1514), Renaştere italiană (Ra- larg răspîndită îndeosebi în Renaşterea tîrzie.
guenet).
2. Panou decorativ rombic, Renaştere fran- PLANŞA 59. COCHILIA
ceză. 1. Nautilus, desenat după natură, micşorat.
3. Strană, intarsie, fragment, Certosa lingă 2. Cochilie de melc (Turbo marmoratus), de-
Pavia, Renaştere italiană (Teirich, Meu- senat după un vas de băut din Renaştere.
rer). 3. Exteriorul unei cochilii pectiniforme de stri-
4. Segment de friză în sgrajjito, casă lingă die (Ostrea Jacobaea — Pecten Jacobaeus),
Arco della chiesa nuova, Roma, Renaş- desenat după natură.
tere italiană (Weissbach und Lottermoser, 4. Interiorul unei cochilii pectiniforme, după
Architektonische Motive). Jost Amman (Hirsch, Formenschatz).
5—6. Capete de delfini. 5. Desen de cochilie pectiniformă, stil Louis
7—8. Detalii ornamentale din Adresa artişti- XVI, partea de jos a unui panou.
lor germani către regele Umberto al Ita- 6. Desen de cochilie pectiniformă de sculpto-
liei, de Dir. Gotz. rul Lehr, Berlin.
PLANŞA 58. DELFINUL 7. Desenul unei qpchilii pectiniforme, pentru
1. Panou cu delfin, Renaştere veneţiană. decoraţia unei nişe.
2. Partea de jos a unui panou, Palatul Dogi-
lor, Veneţia, Renaştere italiană. ŞARPELE (Planşa 60)
3. Segment de friză, Santa Măria dela Pace,
Roma, de Bramante, 1504, Renaştere ita- Şarpele este folosit uneori simbolic, alteori de-
liană. corativ. El apare ca element component al
4. Delfin de pe o placă de maiolică (faianţă), părului Meduzei (comp. planşa 65), în forma
Santa Caterina Siena, Renaştere italiană. antică de brăţară şi în aceea de toartă de vas,
5. Cap de delfin, ornament din catedrala din precum şi ca pereche geamănă în jurul basto-
Limoges, Renaştere franceză. nului lui Mercur (caduceul, comp. planşa 76),
6. Toartă de vas în formă de delfin, panou de şi într-un singur exemplar în jurul bastonului
pilastru, de Benedetto de Majano, Renaştere lui Esculap. încolăcit în cerc, cu coada în gură-
italiană. este simbolul eternităţii pe morminte. Joacă, de
7. Delfin, desen în peniţă de Lucas van Leyden asemenea, un rol în mitologie şi este strîns
(1527). \ asociat cu alegoriile Invidiei şi Vrajbei.

138 139
FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa 59.
Planşa 60.
COCHILIA
In arta bisericească şarpele este simbolul acelaşi rezultat prin demersul invers : „Dum-
viciului, păcatului şi al ispitei (scena din Pa- nezeu 1-a creat pe om după chipul şi asemăna-
radis) sau apare sub picioarele Fecioarei Măria rea sa". Virtuţile, viciile, pasiunile, ştiinţele şi
cu un măr în gură. în heraldică este reprezen- artele, vîrstele, anotimpurile şi orele, elemen-
tat devorînd un copil pe scutul familiei Vis- tele, rîurile, ţinuturile, emisferele etc. sînt sim-
conti din Milano. bolizate şi redate în imagini plastice prin fi-
guri omeneşti. Dar corpul omenesc este adesea
PLANŞA 60. Şx4.RPELE reprezentat numai — decorativ — de dragul
1. Mulaj după natură a unei vipere (Vipera frumuseţii formelor sale. Toate acele reprezen-
berus — Pelias berus) alături de o şopîrlă tări umane care ţin de domeniul artelor plas-
(Lacerta viridis — Lacerta agilis), într-un tice, nu vor fi tratate în cadrul acestei lucrări.
tufiş de sîlnic (Glechoma hederacea), de Figura omenească ne interesează numai în
J. Eberhard din Heilbronn. măsura în care a fost integrată într-o decora-
ţie ; cu alte cuvinte, ne ocupăm doar cu „omul
2. Mulaj după natură al unei vipere, de stilizat". Acest concept include reprezentarea
J. Eberhard din Heilbronn. chipului uman mai mult sau mai puţin fidelă
3. Brăţară antică în formă de viperă, Pompei. naturii sau modificată prin accesorii arbitrare :
4. Şarpele ca simbol al eternităţii dintr-o ale- măşti şi caricaturi, groteşti, acele ciudate com-
gorie de A. Seder (Gerlach, Âllegorien und binaţii de elemente omeneşti cu elemente ani-
Embleme). male sau vegetale, precum şi aplicarea părţii
superioare a corpului omenesc drept punct de
plecare pentru ornament : semifigura ca parte
c. Organismul omenesc superioară a unui ornament ; apoi acele îmbi-
nări de forme omeneşti şi animale în care par-
Figura omenească a fost şi este un obiect pre- tea superioară este partea omenescului : sfineşi,
dilect al reprezentării în artă. Dorinţa de a centauri etc.
zugrăvi pentru contemporani şi de a transmite
posterităţii marile înfăptuiri ale personalităţi-
lor şi cuceririle epocale, precum şi destinul MASCA (Planşa 61)
unor întregi neamuri şi naţiuni, este univer-
sal umană, ca şi încercarea de a reproduce por-
tretele persoanelor celebre. Chiar şi puterile Masca propriu-zisă este un chip artificial, gol
supranaturale, adică pe zeii lui, omul le re- pe dinăuntru, menit să ascundă trăsăturile ce-
prezintă în formă de oameni. Omul, „stăpînul lui ce o poartă, să-1 facă de nerecunoscut sau
să-1 caracterizeze într-un fel anume. Folosirea
creaţiei", nu poate să dea fiinţelor pe care le
venerează altă înfăţişare mai ideală decît pe măştii datează din vremuri străvechi, de la
a sa proprie, pe care o consideră a fi cea mai jocurile populare ale recoltei la vechii greci.
evoluată *. în viziunea creştină s-a ajuns la Se crede că de la aceste jocuri masca a fost

* „Muritorii, oricum, cred că Zeii au origine ase- ce-o asemănătoare lor ; / Zeul pentru cal este un cal,
mănătoare cu a oamenilor. / Simt si au voci la fel şi Zeul boului seamănă cu un bou. / Fiecare îşi va
ca oamenii, ca şi ei au formă trupească. / Boii şi leii, gînd'i Zeul asemănător sieşi şi va da Zeului chipul
fără îndoială, dacă ar avea şi ei mîini şi o daltă., / său." — Xenofanes din Colofon, 600 î.e.n. (traducere
Sau pensule,'ca să zugrăvească figura divină, ar fa- după versiunea germană.)

142 143
transferată în teatrul antic în care toţi actorii FORME DIN NATURA
apăreau mascaţi. Sînt cunoscute diferite tipuri
de măşti : tragice, comice etc, dintre care -unele
erau corelate cu anumite tipuri de caractere
şi „persoane". (Deschiderea gurii acestor măşti
era nefiresc de largă şi de forma unei guri de
clopot, aşa incit să amplifice vocea vorbitoru-
lui ; în latineşte masca se numeşte persona —
de la personare = a răsuna.) De pe scenă măş-
tile au trecut în pictura murală a teatrelor sau
a edificiilor laice (decoraţia pompeiana), pe va-
sele bachice şi pe alte ustensile de acest fel
(diferite pahare din tezaurul de argint de la
Hildesheim). Renaşterea, precum şi stilurile ur-
jpătoare_au._foîBii5Zdin._cînd _în cînd, masca în
jîecqraţie^ modificîndu-i şi exagerîndu-i_ _for-
mele.£Masca esste folosită în_s_pecial. la deco-
darea,.cheilor, "arcelor de _la_porţi şi ferestre.
Putem, de asemenea, menţiona frumoasele ca-
pete de războinici căzuţi tratate liber de
Schliiter, decorînd arsenalul din Berlin, pre-
cum şi măştile în stil antic de la noua Grand
Opera din Paris realizate de Garnier.
PLANŞA 61. MASCA
1. Bachus, greco-italic, fragment de vas sau
de ustensilă.
2—3. Măşti de pe un pahar roman din argint
ciocănit au repoiisse, tezaurul de la Hil-
desheim, Muzeul din Berlin.
4. Mască de pe o antefixă greco-italică, te-
racotă, colecţia Campana [Luvru], Paris.
5. Segment de friză din teracotă cu măşti,
greco-italică, colecţia Campana [Luvru],
Paris.
6. Mască de si-len, toartă de vas etrusc din
bronz.
7—8. Decoraţie cu măşti duble, antică, Pompei.
9. Mască de satir, deasupra unei ghirlande
în Santa Măria del Popolo, Roma, de
Sansovino, Renaştere italiană. Planşa 61.
.10. Masca unui războinic căzut, de Schlii-
ter, arsenalul din Berlin, 1697. MASCA

144
MASCA GROTESCA ŞI CARICATURA
(Planşele 62—64) FORME DIN NATURA

în ansamblu, tipurile plastic-decorative ale


măştii şi caricaturii (măştii groteşti) prezintă
atîtea trăsături asemănătoare şi au atîtea ele-
mente comune, încît o delimitare devine di-
ficilă. Limba franceză exprimă clar acest ra-
port strîns prin termenii corelaţi de masque
şi mascaron.
Sub termenul de mască sînt clasate figu-
rile caracterizate de trăsături frumoase, fie fi-
dele naturii, fie idealizate. Prin caricatură sau
mascaron se înţelege un chip rînjit, deformat,
denaturat prin accesorii sau terminat în
frunziş.
Antichitatea, care nu a avut nici un fel
de înclinaţie pentru zugrăvirea urîţeniei şi
ciudăţeniilor, a folosit caricatura doar în cele
mai vechi perioade, în aşa-numitul stil arhaic.
Evul mediu întrebuinţează adesea caricatu-
rile, dar, de obicei, tehnica şi concepţia lasă
de dorit. Renaşterea şi barocul, ca şi stilurile
cele mai moderne, aplică deseori mascaronul
la cheile de boltă, la console, drept ciocuri sau
toarte de vase, pe scuturi şi cartuşe, pe căpi-
ţele şi panouri, pe spătarul scaunelor şi. în ge-
neral pe mobila sculptată, pe cahleie de sobă
etc. (Există un număr de excelente caricaturi
executate de Michelangelo în tinereţe, care
tratează această formă cu predilecţie şi cu ge-
nerozitatea caracteristică geniului său).
PLANŞA 62. MASCA GROTESCA
1. Mască grotescă etruscă, teracotă, colec-
ţia Campana [Luvru, Paris] (F.A.M.,
Cours d'ornement).
2. Mască grotescă — mascaron — de la un
coronament, Renaşterea italiană, Ve-
neţia.
3. Mască grotescă — mascaron — de pe Planşa 62.
un panou de la "mormîntul cardinalului
MASCA GROTESCA
FORME DIN NATURA
FORME DIN NATURA

Planşa 64.

MASCA GROTESCÂ
Planşa 63.
MASCA GROTESCA
Sforza/de' SansovînO, Santa Măria del
Popolo, Roma, Renaştere italiană. 7. Mască grotescă de pe un "şild de broasca
4. Mască grotescă, izolată dintr-o friză, de de uşă, Renaştere germană.
la mormîntul familiei Medici, de Michel- 8. Mască grotescă de pe un panou modern,
angelo, San Lorenzo, Florenţa, Renaş- sculptor Hauptmann.
tere italiană.
5. Parte dintr-un capitel de pilastru de la
mormîntul lui Ludovic al XH-lea, Saint
Denis, Renaştere franceză. CAPUL MEDUZEI (Planşa 65)
g—7_ Măşti groteşti — mascaroni — moderne,
franceze. Printre măşti, capul Meduzei constituie un uni-
cat. Meduza este, în tradiţia mitologică, una
PLANŞA 63. MASCA GROTESCÂ dintre cele trei Gorgone, pe care a decapitat-o
1. Mască de la o bancă sculptată, Bargello, Perseu pentru a oferi Atenei capul acesteia
Florenţa, Renaştere italiană. drept ornament pentru scutul ei. în arta antică,
2—3. Măşti feminine de pe scuturi de metal, capul Meduzei este întrebuinţat ca decoraţie
Renaştere germană. pentru platoşe şi scuturi, pe uşi şi porţi sau
4. Acroteră, Tribunal de Commerce, Paris. deasupra acestora, pe fundul paterelor şi discu-
rilor. Expresia ei este acea a rigidităţii morţii;
5. Mască grotescă — mascaron —, Luvru,
se credea că privirea ei împietreşte ; în părul
Paris (Baldus).
ei se împletesc şerpi, care se înnoadă imediat
6. Mască modernă, franceză, Theâtre de dedesubtul bărbiei; adesea în păr îi sînt adău-
Bellecour, Lyon, arhitect Chatron (Ra- gate aripioare.
guenet).
7. Mască modernă — mascaron —, fran- Arta arhaică a creat reprezentaiea unei
ceză, Ministerul de Război, Paris, arhi- Gorgone hidoase, înspăimîntătoare şi dezgustă-
tect Bouchot (Raguenet). toare ; concepţia grecească mai tîrzie, din vre-"
mea lui Praxitelag, a fost aceea a unei figuri
PLANŞA 64. MASCA GROTESCĂ severe, măreţe, frumoase (aşa-numita. Meduză
1. Mască grotescă de Michelangelo, Renaştere Rondanini în Glyptotheca din Miinchen).
italiană (Raguenet).' în stilurile moderne şi în Renaştere, capul
2. Mască grotescă — mascaron — de la cas- Meduzei este întrebuinţat relativ rar şi numai
telul Ecouen, Franţa, 1538 (Raguenet). în scopuri decorative.
3. Sculptură în lemn germană, sec. al 16-lea
(Lessing). PLANŞA 65. CAPUL MEDUZEI " '
4. Mască grotescă, Germanisches Museum, 1. Platoul Farnese, pateră de onyx romană,1
Niirnberg, Renaştere germană. Museo Nazionale, Napoli.
5. Mască grotescă de pe un piedestal de co- 2. Centrul, unei patere antice, romane.
lumnă de la mormîntul din Pforzheim, de
Hans von Trarbach, Renaştere germană. 3. Medalion cu capul Meduzei, probabil mo-
6. Mascaron decorînd ciocul unei căni, Renaş- dern, francez.
tere germană. 4. Ornament de la un timpan, Tuileries, Paris
(Baldus).
150
151
'FORME DIN NATURA
GBOTESCA (Planşa 66)

Grotescile (de la ital. = grotto grotă, cavernă)


sînt monştri fantastici, adesea cit se poate de
urîţi, rezultaţi din combinarea organismelor
omeneşti, animale şi vegetale în cea mai li-
beră şi mai arbitrară manieră : figuri feminine
r hemuite, cu aripi dar fără braţe ; corpuri
omeneşti cu cozi de peşte, cu gîturi nesfîrşit de
lungi şi răsucite, cu extremităţile terminate cu
frunziş, sînt tipurile'acestui gen de ornament.
Originea figurii groteşti trebuie căutată în
pictura decorativă a romanilor. Pompei ofpră
un material amplu în acest sens. Diferiţi pic-
tori din Renaşterea italiană, printre care şi
Rafael, au reînviat si folosit pictura grotescă
antică (Loggiile lui Rafael) după descoperirea
acesteia în termele lui Titus construite dea-
supra villri lui Maecena şi a Palatului lui Nero
— Domns ?urea la Roma. (De la bolţile sau
grotele acestui monument derivă numele de
grotescă.)
Grotescile sînt un exemplu grăitor pentru
simţul ludic şi artistic al anticilor contrastînd
puternic cu grosolanele încercări de comic ce
pot fi găsite în v arta medievală. Din pictura
decorativă figurile groteşti au trecut în arta
plastică a Renaşterii. Reînvierea picturii deco-
rative italiene în arta modernă a condus şi la
includerea formelor groteşti în repertoriul de
motive al acesteia din urmă.
PLANŞA 66. GROTESCĂ " .
1. Segment de panou de pilastru, de Bene-
detto da Majano, Renaştere italiană.
2. Segment de panou de pilastru de la mor-
mîntul lui Ludovic al Xll-lea, Saint De-
nis, Renaştere franceză.
Planşa 63.
3. Segment de panou de pilastru, de Barile,
CAPUL MEDUZEI Palazzo Magnifico, Siena, Renaştere ita-
liană.

153
4—5. Segmente de coloane ornamentate, Pa-
FORME DIN NATURA lazzo Guadagni, Florenţa (Schutz).
6. Dală de maiolică italiană, Sienă, Renaş-
tere italiană (L'art pour tous).
7. Fragment de la o strană, San Severino,
Napoli, de Bartolomeo Chiarini şi Ber-
nardino Torelli da Brescia, Renaştere
italiană (Schutz).
8. Fragment de la o strană, San Agostino,
Perugia, Renaştere italiană.

SEMIFIGURA (Planşele 67—68)

Incepînd din vremurile antichităţii şi pînă în


ziua de astăzi, semifigurile au fost un motiv
predilect în decoraţie. Partea superioară a cor-
pului omenesc este doar uşor modificată faţă
de formele sale naturale. Mai jos de piept
sau de stomac, adesea marcat de o centură,
se dezvoltă un fel de caliciu de acant răs-
turnat, din care creşte motivul vrejului. Se-
mifiguri au fost găsite nu numai în relief plat,
ci şi în ronde-bosse, în acest din urmă caz ca
aplice pentru lămpi, braţe-aplică, suporturi de
torţe, ciocane de bătut în poartă etc.
PLANŞA 67. SEMIFIGURA
1—2. Panouri ale unui altar roman tri-
unghiular.
3. Fragment dintr-un relief roman.
4. Soclu de altar din catedrala din Orvieto,
Renaştere italiană (Gewerbehalle).
5. Fragment dintr-un relief, Renaştere ita-
liană.
PLANŞA 68. SEMIFIGURA
1. Aplică, 1750, Renaştere italiană, South
Kensington Museum [Victoria and Albert
Museum], Londra (Arundel Society, Objects
Planta 66. of art.)
GROTESCA
155
, .FORME DIN NATURA FORME DIN NATURA^

Planşa 67. Planşa 68.


SEMIFIGURA SEMIFIGURA
•'sV •*-«'

2. Decorul unui plafon din Sastel Sant'Angelo,


Roma, Renaştere italiană. FORME DIN NATURA
1
3. Schiţă de Polidore di Caravaggio, sec. al
. 16-lea, Renaştere italiană, Luvru, Paris.
' 4. Centrul unui relief, jube din catedrala din
Limoges, Renaştere franceză.
5. Semifigură de pe un basorelief de J. Ver-
chere, modern, francez.

SFINXUL ŞI CENTAURUL (Planşa 69)

Sfinxul este o combinaţie imaginară _între_ un


'bust_omenescTşT un"corp de leu. "A fost la ori-
gme o invenţie egTpleână. Sfinxul colosal de
la Memfis a fost început sub Cheops, figura
tăiată în stîncă, în parte, completată cu zidării,
are mai mult de 50 m lungime. ^Bustul este,
în^general^cel _al unei femei, _dar_ în junele__
_cazurr"poarţă_ un cap__de berbec. ^(Sfincşii^şîni^
paznicii templelor si_ai mormintelor, în faţa
cărora sînt adesea aşezaţi, mărginind alei. Jn
antichitatea jjreco-romană i-au fost adăugate
aripi, probaBir sub influenţă asiriană, iar po-
ziţia aşezată este' uneori schTmbată cu aceea
pe jumătate stînd ;— cu partea anterioară înăl-
ţată.. Renaşterea foloseşte motivul sfinxului în
pictură (aşa-numitul dublu sfinx, cu un singur
cap şi două trupuri), precum şi în forme li-
bere, drept căţei de vatră etc. Perioada barocă
împodobeşte grădini şi portaluri cu sfincşi şe-
zînd pe cele patru labe (grădina castelului din
Schwetzingen conţine un număr considerabil.
^Centaurii sînt monştri săj.bateci_imaginari
cu_partea_anţeriqară_de_ om,, iar cea posteri-
oară_de_caîi|La greci centaurii simbolizau, la
origine, neamul tesalienilor care erau călăreţi
renumiţi. Mitologia ne povesteşte despre lup-
tele lor cu lapiţii. Alte descrieri mai tîrzii, cum
sînt picturile murale de la Pompei, îi zugră- Planşa 69.
SFINXUL ŞI CENTAURUL
151
DIVERSE IPOSTAZE ALE CAPULUI UMAN
vesc pe centauri mai puţin sălbatici, îmblînziţi
în serviciul lui Dionisos. jueîndu-se cu amoraşii (Planşa 70)
şi cu bacchantele. Posibilităţile decorative ale
acestor figuri fantastice le-au asigurat repetate Heruvimi., -Capete cu chipuri tinere de îngeri
aplicaţii ulterioare în stilurile mai recente şi înaripaţi, purtînd un nimb circular sau în formă
astfel au fost folosiţi cîteodată şi în decoraţia de disc, au apărut pentru prima dată în stilul
modernă. bizantin, ca o creaţie a artiştilor bisericeşti. în
Renaşterea italiană timpurie, redarea este na-
PLANŞA 69. SFINXUL ŞI CENTAURUL ivă şi fermecătoare (Lucea della Robbia poate
fi amintit cu osebire) ; în cea tîrzie heruvimii
1. Sfinx egiptean, culcat pe labe, Luvru, împodobesc frize şi arhivolte, umplu medali-
Paris (Raguenet). oane şi pot fi găsiţi pe ancadramente şi în
2. Sfinx egiptean culcat pe labe cu cap de sculptura în lemn. Apar adesea în decoraţia
berbec, [Luxor] (Raguenet). bisericească modernă.
3. Colţul de jos al unui candelabru antic Profilele zeilor Minerva, Marte, Apollo apar
roman, [Vatican, Roma]. frecvent în medalioane.
4. Sfinx aşezat, modern, francez, căţel de Craniul sau capul de mort, înspăimîntătoa-
vatră din bronz, de sculptorul Pait (L'art rea rămăşiţă rînjitoare a vieţii plecate şi em-
. pour toui). blemă a decăderii şi morţii, şi-a găsit locul în
5. Sfinx culcat pe labe, basorelief modern. Dansurile Morţii, odinioară atît de populare,
precum şi pe scutul Morţii (Albrecht Diirer),
6—7. Centauri şi bacehante, pictură murală, pe monumente, morminte etc. Este, în general,
Pompei, [Museo Nazionale, Napoli] (Chefs reprezentat în vedere frontală şi adesea dea-
d'oeuvre de l'art antique). supra a două oase încrucişate.
în Egipt, sfinxul este un leu andro-
cefal divin, simbol al puterii faraonului, FLAN$A 70. DIVERSE IPOSTAZE ALE
păzind şi ocrotind locuri sacre — tera- CAPULUI UMA]J
pie, districte funerare. Capul omenesc al 1. Heruvim de pe un portal, Renaştere ita-
făpturii este capul faraonului dedicant. liană timpurie.
Atunci cind dedicantul este o regină,
capul este, firesc, feminin. Pe aleile stră- 2. Heruvim de pe un candelabru de bronz,
juind templele tebane, sfineşii purtînd Certosa de lîngă Pavia, Renaştere italiană.
capul de berbec al lui Ammon, sint in- 3. Fragment dintr-o ramă sculptată în lemn,
carnări cu rol ocrotitor ale acestui zeu. Germanisch.es Museum, Nurnberg.
în Grecia — .si de aici, şi la romani 4. Fragment de pe coloana ciumei, Viena,
— sfinxul este un monstru infernal, în- baroc.
rudit cu himerele şi harpiile, cu cap şi 5. Heruvim modern, medalion, de prof. Heer,
bust de femeie, corp de leu înaripat şi Karlsruhe.
coadă de dragon. 6. Minerva, Muzeul din Berlin, modern.
— în barocul tîrziu austriac apare altă 7. Minerva, schiţă modernă.
variantă de sfinx feminin, cu capul re- 8. Războinic de pe un panou, Luvru, Paris,
; producind stilizat trăsăturile împărătesei (Baldus). "
Maria-Teresa (n.t.).
161
' FORME DIN NATURA 9. Marte, vignetă de Lievre, Les arts ââco-
ratifs.
10. Craniu, desenat după natură, micşorat.
în arta bizantină heruvimii sînt repre-
zentări fantastice ale unor jiinţe supra-
naturale, constînd dintr-o figură umană
tinără — dar nu de copil —, idealizata,
înconjurată de patru perechi de aripi. în
arta occidentală heruvimii sînt redaţi
printr-un cap sau bust de putto înaripat
(n. t).

Planşa 70. ,. •
DIVERSE ÎPOSTAZE ALE CAPULUI UMAN