•Istoria artei florale

Preocuparea omului fata de flori, ca simbol al dragostei si al frumosului, dateaza din cele
mai vechi timpuri. Marturii in acest sens stau numeroasele motive florale descoperite cu
ocazia sapaturilor arheologice, cat si informatiile scrise despre cultura florilor si arta
amenajarii gradinilor.
- este strans legata de istoria popoarelor, de cultura si civilizatia acestora,
reprezentand de-a lungul timpului un fenomen artistic specific diferitelor epoci istorice,
inregistrand suisuri si coborasuri, ca in orice arta.
Leaganul artei florale este considerat Extremul Orient (China si Japonia, in special).
- Pt popoarele orientale, arta florala reprez o parte esentiala si sacra a modului lor de viata.
- Confucius (mare filozof chinez) spunea ca: “a privi o floare ca cel mai potrivit obiect de
contemplare.’’
- considerau floarea un mic univers, un microcosmos
- sentimentul fata de natura,perceptia la omul oriental este cu totul alta fata de occidentali.
Orientalii se supun fenomenului naturii
- pt japonezi, florile asezate intr-un vas, aranjamentele florale reprezinta natura transferata
in casele lor
- a trai in armonie cu natura este aspiratia suprema
In antichitate:primele ofrande cu flori au fost inchinate zeilor si mortilor, preotii sintoisti
purificau multimea printr-un gest insotit de o ramura, un buchet cu flori sau chiar un arbust
mai mic. Aceasta binecuvantare avea rolul de a induce persoanelor respective sentimentul
de purificare.
O ramura de pin cu conurile sale era inchinata o data pe an zeului focului, iar buchete de
flori se ofereau de 2 ori pe an (primav. si t.na) zeitei divinitatii.
In sec VI patrunde si in Japonia, prin China, budismul indian, iar odata cu budismul se
dezvolta ft mult arta florala
- isi fac aparitia buchetele florale in templele budiste, in palate (prin trecerea imparatilor la
budism) si mai tarziu, in locuinte particulare ofrandele cu flori aduse lui Budha au inlocuit,
de fapt, sacrificarea animalelor,
-cei care au dezvoltat dragostea pt natura, care cultivau florile, asigurand ornamentarea
templelor, au fost calugarii budisti
Pt primele aranjamente florale din Japonia, vasele au fost aduse din China, erau din bronz
cu ornamente specifice filozofiei budiste
* sec VI-VII-de remarcat, aparitia in Japonia a florilor artificiale din matase de calitate (lotus,
cires, crizantema) care asigurau un decor permanent
*sec. X-XI isi fac aparitia buchetele in saloanele curtii imperiale, poetii si scriitorii incep sa le
dedice scrierii .
Filozofia Zen pune bazele transferarii buchetului din templu, in locuinte, intr.un spatiu
special numit Tokonoma ( un alcoov= nisa= deschidere) amplasat vis-a-vis de usa de la
intrare.
Ca un altar cu 3 piese obligatorii:
1
1.un tablou Kakemon 2.un aranjament floral asezat in fata tabloului
3.un vas mic unde se arde tamaie si esente parfumate

sec XV-XVI – perioada Shogunilor – a fost caracterizata de o inviorare a tuturor artelor

-se construieste Pavilionul de argint de la Kyoto, proiectat in mijloc unei gradini unde se
expuneau aranjamente florale .Ceremonia ceaiului dateaza tot din aceasta perioada, unde
se intalneste buchetul floral special, fr simplu si rustic. Executia lui se realizeaza in fata
privitorilor, prin legarea a 1-3 flori pe o tija otelita si aruncarea, cu maiestrie, intr.un vas de
bambus.
sec XVI – momentul nasterii Ikebanei, care are la baza imbinarea a trei obiceiuri de a utiliza
florile;
1. ramurile simbol
2. ofranda cu flori inchinata lui Budha
3. florile utilizate la ornamentarea interioarelor
- sec XVII – apare prima scoala de arta florala, numita Ikenobo care defineste regulile
aranjam clasice Rikka
- ulterior, apar si alte scoli contribuind astfel la dezvoltarea si impunerea artei florale
japoneze

Istoria artei fl. Occidentale

- prezenta florilor nu are o vechime asa de indepartata, dar au existat in viata omului
- au jucat un rol important in diferite ritualuri si manifestari cultice pagane
- l-i s-au atribuit anumite proprietati benefice sau malefice, toate fiind
considerate traditii pagane pana la apar crestinismului, unele pastrandu.se pana azi
In diferite etape istorice s.a semnalat prezenta florilor in aranjamente florale, in carti,
desene, documente istorice, flori conservate in morminte
- Egipt – sec V - la deschiderea mormintelor din piramide, langa sarcofagele faraonilor s.au
gasit ghirlande si resturi de coroane
- floarea de lotus, simbolul divinitatii, este prezenta in picturile si ornamentarea
vaselor descoperite in mormintele faraonilor egipteni.
- a ramas floarea cea mai incarcata de simbolism
- se intalneste pe malul Nilului, este considerata cea mai pura, curata floare care rasare din
malul apei
Trupele romane erau intampinate cu ghirlande de flori, invingatorii din sport, arta, cultura
erau incununati cu coroane de flori si a ramas aceasta traditie pana in zilele noastre.
- sunt prezente florile in numeroase fresce si mozaicuri romane
Adevarata arta florala europeana ia nastere si se dezvolta in perioada Renasterii
- incepe cultivarea florilor pe terenurile apartinand bisericilor si manastirilor,
deci sunt utilizate la ornamentarea lacasurilor de cult, dar si la preparea parfumurilor,
medicamentelor si lichiorurilor.
- au devenit subiect de lucru pt numerosi pictori si sculptori
2
- Tari cu rol important in dezvoltarea artei florale sunt: Franta, Anglia, Germania si Italia

- Anglia - a stabilit primele contacte cu cultura Extremului Orient. Din China au fost adusi
botanisti si gradinari la curtea regala
- sf sec XVII apar primele carti despre arta buchetului de flori, iar in perioada
victoriana, apar primele scoli unde se predau cunostiinte botanice, horticole si de arta
florala cu implicatii in educatia tinerilor
- Franta este considerat al doi-lea pilon in istoria si dezvoltarea artei florale si aceasta reiese
din numeroasele motive florale prezente in tablouri, basoreliefuri, portelanuri, tapiserii etc
- In sec XX arta florala - a fost puternic marcata de arta florala japoneza – Ikebana
- s-a produs o interferenta intre arta florala occidentala si arta florala
orientala benefica pt ambele culturi.
- asistam azi la numeroase buchete europene cu influente din Ikebana
- In etapa actuala se disting 2 modele bine definite:
- curentul japonez cunoscut sub numele de Ikebana
- curentul occidental apartinand tarilor europene
- Pt occidentali – floarea taiata este martora a numeroase evenimente din viata omului
(nastere, casatorie, botez, prietenie, despartire)
- Pt japonezi – floarea taiata este contemplata si divinizata nu numai in anumite momente
ale vietii, ci in permanenta in fiecare zi
- Arta buchetului occidental modern a aparut in Marea Britanie si s-a dezvoltat in Franta
- In Anglia, Franta, Germania functioneaza cluburi ale iubitorilor artei florale, “ cluburi
florale” care sunt afiliate la diverse asociatii sau federatii ce se ocupa cu instruirea tinerilor
ce executa aranj fl, cu organizarea de expozitii, concursuri si demonstratii
In Anglia exista o organizatie foarte bine structurata in privinta initierii si dezvoltarii
activitatilor ce tin de arta florala si cu acordarea de diplome cu anumite grade recunoscute
si utile pt aplicarea profesiei
- La Londra, Societatea Regala de Horticultura organizeaza in fiecare an, in luna mai,
Chelsea Flower Show
- In Franta s-a infiintat in 1965 - Societatea franceza pt dezvoltarea artei florale si
functioneaza si azi
- In Romania arta florala s-a dezvoltat in contextul celorlalte tari europene. Mai intai s-a
dezvoltat in curtile manastiresti, apoi domnesti si mai tarziu in curtile particulare
- Primele demonstratii de Ikebana s-au facut in anii 1963 – 1964 la Gradina botanica,
respectiv la Facultatea de Horticultura din Bucuresti, (O’ hara).
- apoi s-a deschis un curs de Ikebana la Universitatea Populara de Arta din Bucuresti, care
functioneaza si astazi, cu ajutorul Ambasadei Japoniei la Bucuresti
- majoritatea floristilor romani au invatat de la maestrii, fara cursuri speciale, putin sunt cei
care au beneficiat de scurte stagii de instruire in Franta, Olanda si Japonia

- incepand cu anul 1992, la Facultatea de Horticultura si Colegiul de Legumicultura si

3
Floricultura, apartinand USAMV Bucuresti s-a introdus un curs de Arta florala, pe durata
unui semestru
Etapele evolutie stilurilor in arta florala
*Renasterea (sec XIV-XVI)
- elementele decorative mai importante au fost:
- ghirlandele, coronitele si buchetele de flori
- flori preferate: trandafirii, crinii, garoafele, rozmarinul si micsunelele
- apar scoli de instruire si institutii specializate in producerea si comercializarea florilor
*Barocul (sec XVII-XVIII)
- apar buchetele si cosurile fr mari, de dimensiuni impresionante,
- exceleaza si prin diversitatea de culori
*Neoclasicismul (sec XVIII-XIX)
- s.a pus accentul si au predominat, formele rigide si sofisticate
- apare buchetul in forma de semisfera, obiecte si animale realizate din flori
*Romantismul (mij sec XIX-sf. sec XIX)
- buchete legate mai natural
- creste oferta de sortimente de flori

*Art Nouveau (sf sec XIX- inc.sec. XX)

- domina impletirea mai multor stiluri artistice
- caracteristic buchetul neobaroc, multicolor
- se utilizeaza flori si frunze exotice si autohtone, in special frunze de palmier, fructe in
culori originale sau vopsite, pene de paun, fluturi exotici, scoici etc
- a inceput cultivarea ierburilor decorative si folosirea florilor uscate natural sau colorate
artificial
- a fost o perioada rupta de traditii, unele lucrari create depaseau bunul gust

*Anii ’50
- in Germania s.au infiintat scoli pt studiul aranjamentelor florale
- pe langa stilul decorativ, dominant de secole, s.au cautat stiluri noi care sa utilizeze un nr
restrans de flori, dar care sa pastreze efectul natural
- Moritz Evers a insistat pt raspandirea stilului vegetativ care se baza pe utilizarea de plante,
flori, muschi, fructe, ramuri crescute in acelasi sol si anotimp
*Anii ’60
- odata cu patrunderea artei japoneze s.a raspandit un stil nou denumit stilul liniar grafic
bazat pe nr redus de flori utilizate si pe forma lor deosebita
- apare si stilul paralel, numit astfel deoarece construieste compositia pe linii paralele
*Anii ’80
- s.a incercat modernizarea stilului decorativ, aparand astfel stilul structural in care florile
sunt aranjate ca un “petic” din natura

*Anii ’90
4
 - apar continuu stiluri noi ale caror elemente se impun si persista in noile creatii
- cultivatorii de flori si firmele producatoare de accesorii pun la dispozitie anual produse tot
mai noi, care prezinta utilizatorilor noi curente si tendinte
- trasatura dominanta: - varietatea si bogatia materialului vegetal si a culorilor

ARTA FLORALA JAPONEZA – IKEBANA

Scurta introducere
IKERU = a da viata
HANA = floare
IKEBANA – reprezinta, in spiritul japonez, forma de exprimare cea mai specifica, a cultului pt
frumos.
Daca la inceputurile sale (sec VI-VII), aranjamentele florale simbolizau unele concepte
budiste, specifice Indiei si Chinei, cu timpul, pe parcursul trecerii anilor, arta florala a
devenit total japoneza, pierzand o parte din semnificatia religioasa si iesind de sub influenta
chineza.
Japonezii sunt dominati de sentimente si emotii.
Pt oricare japonez, natura este divina si numai ea reprezinta frumosul cu adevarat.
Se inclina in fata naturii ca unui zeu.
Dintre principiile Ikebanei amintim:
Eternitatea naturii .Omul japonez, prin traspunerea vietii vegetale intr.un vas cu
apa, prelungindu.i astfel viata, a descoperit ca natura este eterna.
Traiesc bucuria de a urmarii cum florile isi continua cresterea si maturizarea lor, uneori
aceste schimbari fiind vizibile, comparand (asemanand) aceste etape, cu evolutia cresterii
unui copil.
Un alt principiu propriu japonezilor si exprimat in Ikebana este efemeritatea.
Ei au descoperit si apoi au dezvoltat ideea ca nimic nu e sigur in aceasta lume. Totul este
efemer.Pt japonezi florile sunt frumoase pt ca sunt efemere.
Arta florala japoneza se distinge prin linia compozitiei – principiu net deosebit de arta
florala occidentala care e marcata de forma si culoarea materialului vegetal.
Accentul se pune pe perfectiunea liniara a materialului vegetal care nu are egal dupa
parerea japonezilor.
Aceasta perfectiune liniara catre care aspira orice japonez exprima de fapt, atasamentul
fata de natura, dragostea fata de natura in toate fazele ei. Acest atasament se bazeaza sau
se rezuma prin intelegerea si respectarea cresterilor naturale ale plantelor si transpunerea
in aranjamentele florale, pe de alta parte.
Pt ei frumusetea decurge din formele cresterilor naturale, decat din culoarea florilor .
Acorda importanta perfectiunii liniare si ritmului ondulatiilor a.i . in aranjamente sa se
evidentieze toate siluetele
Apreciaza mai mult ramurile simple, cu linie armonioasa, decat florile propriu zise.
De asemenea, reprezinta aproape o lege utilizarea altor materiale vegetale, altele
decat florile.

5
 De aceea, ramurile de arbori si arbusti sunt aproape nelipsite din aranjamentele
Ikebana si cel mai adesea sunt alese pt compozitie, ramurile de arbori sau arbusti, cand
frunzele sunt in faza de muguri, avand un dublu sens:
- astfel, ramura isi arata silueta, frumusetea liniei (mai tarziu, aceasta silueta este
acoperita de frunze)
- daca frunzele sau florile din compozitie sunt complet crescute sau inflorite, ele se
vor ofili curand si vor simboliza moartea si descompunerea, pe cand mugurii vor fi capabili
sa arate privitorilor, cum se desfac si ajung pana in faza de deschidere maxima.
Fr rar utilizeaza frunze complet deschise sau flori deschise, preferand bobocii in curs de
deschidere.
Fidelitatea fata de natura
Majoritatea aranjamentelor Ikebana se compun din 1-2 ramuri de arbori sau arbusti si
cateva flori de camp (din flora spontana) care, cel mai adesea cresc in mod natural, in
arealul plantelor lemnoase de la care s.au recoltat ramurile
Asimetria
Dupa conceptia japonezilor, armonia liniilor nu poate fi data de simetrie, asa cum in natura,
nimic nu e simetric. Peisajul japonez fiind reprezentat, datorita uraganelor si cutremurelor,
de copaci indoiti, contorsionati, rasuciti,aceste aspecte trebuie sa se regaseasca in
compozitiile florale
Reflectarea scurgerii timpului si desfasurarea sezoanelor
Timpul, varsta oamenilor, anotimpurile trebuie sa fie prezente in fiecare aranjament
-Trecutul - poate fi reprezentat de flori deschise, frunze mature si fructe
- Prezentul - flori intredeschise, frunze in plina crestere
- Viitorul – boboci si muguri care sa simbolizeze cresterea potentiala
Pietrele – Culoarea lor indica anotimpul (Ikenobo) si anume:
- albastrul – pentru primavara
- negrul – pentru vara
- rosul – pentru toamna
- albul – pentru iarna
Triunghiul cer - om –pamant este reprezentat in cadrul aranjamentelor florale, de 3
linii simbolice:
- linia cea mai importanta, tija cea mai puternica care e considerata axul aranj floral,
simbolizeaza cerul si s. n. SHIN
- acesteia i se subordoneaza tija secundara SOE, care simbolizeaza omul. Se plaseaza
putin in fata cerului, iar varful usor inclinat catre cer
- tija tertiara simbolizeaza pamantul, este cea mai scurta, se amplaseaza in fata
celorlalte doua linii si se numeste HIKAE
Toate cele trei linii se fixeaza solid, intr.un suport, a.i sa dea impresia ca pornesc sau tasnesc
din acelasi punct
Alegerea florilor de sezon. Japonezul prefera florile de sezon, din flora spontana sau
care cresc in natura, in gradini. Cu cat materialul ales provine din aceste zone (in nici un caz
din areale diferite) cu atat compozitia e mai valoroasa.
6
 Japonezii nu rup la intamplare florile din spatiile verzi, ci in functie de compozitia
imaginara din mintea sa, astfel exprima iubire, respect fata de natura.
Dispunerea celor 3 elemente în cadrul triunghiului Cer–Om–Pământ

De-alungul evolutiei artei Ikebanei s.au remarcat trei etape sau tipuri de aranjamente
florale si anume:
- aranjamente clasice
-aranjamente naturale
- aranjamente moderne
Aranjamentele clasice sunt cunoscute sub numele de aranjamente RIKKA = buchetul peisaj.
Caracteristicile principale ale acestui tip de buchet sunt:
- monumentalitatea desfasurata pe verticala (inaltime)
- sinuozitatea siluetelor ramurilor
- asimetria
- echilibrul perfect in amplasarea componentelor buchetului.
La originea acestui tip de buchet stau buchetele TATEBANA realizate de calugarii budisti la
diferitele ceremonii din templele budiste, in care ramurile si florile erau reunite la baza
intr.un manunchi (fascicul) = buchetul arhaic
Aranjamentele de tip Rikka sunt de inspiratie hindusa si chineza.
La inceput erau rigide, fastuoase, in deplina armonie cu templele budiste.
Insa, incepand cu sec XVI, perioada Soghunilor Ashikaga, sunt influentate de arhitectura
gradinilor, de aceea se mai numesc si buchetul peisaj.
Acesta sugereaza un tablou din natura, trebuie sa redea muntii, vaile, apele, marile, sezonul
cand se realizeaza buchetul.
Toate elementele vegetale sunt reunite la baza, in plus, buchetul e construit pe un
schelet solid pt a putea reda acest peisaj care trebuie sa reprezinte sezoanele, inclusiv
punctele cardinale, cu pozitii precise. Astfel:
- partea de sus – Nordul – iarna
- partea de jos – Sudul – vara
- partea stanga – Vestul – toamna
- partea dreapta –Estul – primavara
7
Pozitionarea componentelor simbolice in aranjamentele RIKKA
O conditie esentiala in acest tip de buchet este reprezentarea muntelui sacru -
SUMERU - simbolul Universului.
Cel mai adesea, o ramura de pin desemneaza varful muntelui, dupa aceea o tufa de
crizantema alba sugereaza o cascada, florile de camelia – relieful framantat, colinele, iar -
stanjeneii – apa raurilor
Alte specii cu aceeasi valoare ca si pinul: - cedrul, chiparosul si bambusul
In centrul unui aranj RIKKA trebuie sa existe una dintre aceste specii, fiecare sugerand
frumusetea peisajului japonez, in care specifice sunt valurile marii si orizonturile muntoase.
Dimensiunile la inceput erau de 2-5m, in zilele noastre ajungand la 1-2m
Specific este scheletul fr puternic realizat din lemn uscat.
- Pe aceasta osatura din lemn erau fixate mici recipiente din metal sau bambus in
care se asezau florile sau ramurile, iar pt fixare se utilizau sarmulita sau alte accesorii.
- Baza acestor aranjamente a constituit.o vasele din bronz aduse din China – grele la
inceput - prevazute cu torti figurative (in forma de fluturi, crapi, cap de elefanti, veverite).
Acestea fiind reprezentative pt filozofia budista, deci acest tip de aranjament avea o
incarcatura simbolica.
- Pozitia si forma elementelor vegetale sugerau relatia feudala dintre stapan si
servitori.
In compozitia unui buchet RIKKA intra:
- 7 ramuri principale
- 2 ramuri auxiliare
- alte accesorii erbacee dispuse la baza
Toate aceste ramuri tasnesc ca dintr.un trunchi comun. Fiecare ramura poarta un
nume si un simbol:
- SHIN - tija principala, toate celelalte se raporteaza ei, reprezinta axul compozitiei
- SOE – marcheaza centrul aranjamentului si se situeaza la jumătate din inaltimea
aranjamentului
- SHOSHIN – consolideaza centrul aranjamentului
- MIKOSHI – subliniaza perspectiva
- UKE – intregeste corpul buchetului
- HIKAE – echilibreaza pe UKE
- DO – ascunde trunchiul
- NAGASHI si MAE-OCHI sunt plasate la gura vasului, mascheaza insertia armaturii in
vas
Buchetul RIKKA este privit doar din fata, trebuie sa aiba un fond, un perete in spate

8
Poate fi executat in 3 stiluri diferite:
- SHIN - sau stilul ceremonios
- GYO – sau stilul semiceremonios, mai liber, rezulta un buchet mai gratios
- So – declarat stilul liber care sta la baza aranjamentelor moderne de azi
Traditiile aranjamentelor RIKKA sunt prezente si astazi, conservate si respectate.
Anual, la Kyoto, in 17-18 noiembrie se organizeaza expozitii
Cel de al 2 lea tip de aranjament natural, aparut in sec XVI, se numeste NAGEIRE =
buchetul aruncat si s.a dezvoltat odata cu ceremonia ceaiului, din sec XV
- Contrasteaza cu buchetul RIKKA prin alcatuirea simpla
Acest tip de aranjament are la baza un buchet de flori de camp, asezate in vas, fie in mod
obisnuit, fie prin aruncare.
Caracteristici:
- Se utilizeaza vase pt depozitarea apei
- Specific sunt vasele inalte si mai inguste
- Formele vaselor dintre cele mai banale
- Alegerea si asocierea speciilor se face in functie de vecinatatea din natura, nu se asociaza
specii ce cresc in areale diferite
- Materialul vegetal poate fi redus la o singura floare sau ramura inflorita a caror inclinare,
in afara vasului trebuie sa fie intr.un echilibru perfect stabil
- Trebuie sa exprime cresterea naturala a plantelor
- Se evita utilizarea florilor cumparate din florarie pentru ca Nageire reprezinta buchetul
florilor de camp culese din natura si fixate in vasul cu apa
- Cel mai adesea, se compune din 3 elemente (ramuri) principale dispuse subordonat si
asimetric, toate dau impresia ca pornesc din acelasi punct la baza. Cele 3 elemente poarta
numele de:- SHIN – simbolizeaza cerul
- SOE – simbolizeaza omul
- HIKAE – simbolizeaza pamantul
- JUSHI – elemente ajutatoare care echilibreaza aranjamentul
Acest tip de buchet surprinde prin:

9
 - forma vasului
- alegerea si pozitionarea materialului vegetal
- se mediteaza chiar si asupra culorii
- originalitate
Al 3 lea tip de aranjament sunt cele moderne se mai numesc si MORIBANA sau buchetul
tufa sau peisaj in miniatura
- Apare in sec XIX cand japonezii deschid portile civilizatiei occidentale, patrund si plante din
zone nespecifice arealului japonez. Astfel IKEBANA devine universala, depasind granitele
Japoniei
Caracteristici:
- se identifica intr.o tufa alcatuita dint.un amestec de mai multe specii,
- asemanator de multe ori cu o jardiniera, in stil japonez
- sugereaza un peisaj, creeaza impresia de miscare si transformare, de crestere si viata
Specific:
- ramurile (elementele) sunt fixate in kenzan= shipo
- vasul trebuie sa fie si el decorativ, sa fie plat, scund si sa se observe bine oglinda apei
- desi e considerat un aranjament liber trebuie respectate anumite reguli privind
proportiile, dimensiunile, pozitiile, simbolistica traditionala a speciilor utilizate, triunghiul
imaginar
- la asezarea florilor in vas se acorda atentie pentru pastrarea caracterului natural al
acestora, iar la asociere se pune accent si pe culoare
La modul general, Ikebana nu accepta:
- incrucisarea ramurilor, a florilor
- liniile paralele, de lungimi egale
- simetria
Buchetul din cadrul ceremoniei ceaiului – CHABANA.
- trebuie sa exprime trecerea timpului
- alegerea speciilor se face a.i. sa dureze pe perioada ceremoniei, sa fie cat mai EFEMERE
(camelia, narcisa, nufar, zorea, bujor cu floare simpla, glicina)
- sa se realizeze in fata privitorilor, nu dinainte
- speciile, vasele, tijele otelite se aseaza si se aduc pe un platou, inainte de executie
- secretul farmecului consta in siguranta si maiestria cu care se arunca buchetul in apa,
dintr.o singura incercare (nu se foloseste chenzanul)
- privitorul e interesat mai putin de compozitie, cat de maiestrie si rapiditate
Simbolismul buchetului japonez
Spre deosebire de occidentali, unde floarea reprezinta marcarea unui eveniment, in
Japonia, florile sunt prezente toata viata, la orice pas.
- Ei considera ca aranjarea florilor intr.un buchet este ca o adevarata rugaciune pe care o
faci cu toata fiinta
- In orice buchet pe care il fac, japonezii pun o parte din sufletul lor
- Simbolismul decurge din originea sa religioasa

10
 - japonezii au dat nume, ramurilor si tijelor florale si au impus aceste nume intr.un
sens spiritual si ca o sinteza a filozofiei orientale
Forma traditionala a Ikebanei se bazeaza pe simplitatea aparenta si se conformeaza
unui canon estetic format din 3 elemente:
- cerul, omul si pamantul
- aerul, pamantul si apele
- tata, mama si copilul
Aceste 3 elemente cheie, care se inscriu intr.un triunghi imaginar reprezinta ideea
spirituala a creatiei
In filozofia buchetului japonez, aceste 3 elemente constituie de fapt, Universul si
anume:
- Omul - creatia cea mai desavarsita a lui Dumnezeu
- Pamantul - loc al tenebrelor si impuritatilor
Unirea celor 3 elemente la baza reprezinta gestul pe care il face preotul cu degetele
Filozofia budista i.a invatat pe japonezi sa cultive contrastele. Tocmai de aceea si in
buchete se regasesc principiile legii celor 2 categorii filozofice contrare, YIN si YANG,
exprimate prin contraste, cum ar fi:
- miscare si inertie
- lumina si umbra
- masculin si feminin
- pozitiv si negativ
Contrastul femeie – barbat:
- ramurile
- culorile
- anotimpurile
Simbolistica cifrelor
Simboluri ale plantelor
- ierarhie
- sarbatori nationale
Scoli de Ikebana
IKENOBO
- cea mai veche scoala, incepand cu sec XVII,
- denumirea scolii provine de la numele de familie ai membrilor mai multor generatii
de preoti ai familiei IKENOBO
Acesti maestri au initiat si au impus principiile si regulile buchetelor clasice
Dintre regulile:
- Ikebana, nu trebuie faca nota discordanta cu natura, ea trebuie gandita ca o parte
componenta din natura
- Elementele vegetale utilizate intr.un aranjament trebuie sa traiasca si sa comunice cu
viitorul. Buchetele vor fi alcatuite din ramuri proaspete, abia inmugurite, din frunze pe cale
de dezmugurire, boboci in prag de inflorire
Aranjamentul floral trebuie sa exprime sentimentele celui care il executa
11
Formele buchetelor practicate azi de IKENOBO:
- TATEBANA sau forma arhaica a buchetului, cu siluete verticale, alcatuita din cateva
ramuri
- RIKKA – buchetul peisaj
- NAGEIRE – buchetul mult mai simplu, alcatuit din elemente mai putine
- SHOKA - o varianta mai noua, ce deriva din NAGEIRE. Se utilizeaza 3 elemente principale
(SHIN,SOE, TAI) sau 9 ramuri principale (cate 3 pt fiecare element)
- MORIBANA – accepta flori si alte elemente vegetale nespecifice peisajului japonez
- au adoptat aceasta forma de buchet pt a face fata competitiei actuale
- FREE STYLE :
- s.a dezvoltat dupa cel de al 2-lea razboi mondial
- aceasta forma are caracter pictural
- artistii pun in aplicare orice fantezie rupta de orice percept clasic
Scoala IKENOBO utilizeaza fr mult:
- ramuri de: - cires, pin si prun
- frunze de: - Aspidistra, banan japonez, palmier
-flori: - bujor, stanjenei, glicina, lotus, Ipomea
Combinatii traditionale specifice acestei scoli:
- ramuri de pin, cu flori de crizantema
- ramuri de prun, cu flori de camelia
- ramuri de salcie, cu flori de narcise
SCOALA O`HARA
Unshin O`hara: - este declarat promotorul acestei scoli
- a infiintat scoala in anul 1895
- el descopera si impune un nou mod de aranjare a florilor – MORIBANA – care a
devenit forma cea mai populara si mai practicata, fiind predata in toate scolile de Ikebana
Scoala O`hara: - a acceptat introducerea si utilizarea florilor de import, fata de alti maestrii
ai Ikebanei traditionale
- a propus folosirea vaselor scunde, largi, construind scene din natura in
aranjamentele Moribana ( ingramadirea florilor) care sunt considerate aranjamente lipsite
de profunzime
- a acordat mai multa atentie culorilor
Scoala promoveaza 3 forme de buchete:
- MORIBANA – caracterizate prin utilizarea de vase joase, baza plata si un suport pt fixarea
florilor – CHENZAN
- HEIKA sau NAGEIRE - vase inalte si inguste
- JIYUBANA - caracterizat printr.o mare variabilitate a materialelor folosite
Fiecare din cele 2 forme traditionale poate fi reprezentata de 5 stiluri de baza:
1. Drept – ramura principala este plasata perpendicular stanga, in spate
2. Inclinat – ramura principala este inclinata la 45 grade stanga, 70 grade, fata
3. In cascada - ramura principala are o inclinatie de 130 grade, in jos, pozitionata in
stanga, fata
12
 4. Ceresc (divin) - ramura principala e plasata in pozitie perpendiculara, in centrul vas
5. Contrastant – ramura principala este in centrul vasului, inclinata 30 grade in fata
Stilul se alege in functie de elementele vegetale utilizate si de maniera de a le aranja
in vas
Pentru realizarea acestor stiluri, Scoala O`hara propune 5 metode de aranjare a
materialului vegetal
- metoda naturala care pune accent pe reprezentarea naturii, in functie de sezon,
tema cea mai frecventa
- metoda cromatica – efectul culorilor in reprez anotimpului si minipeisajului
- metoda efectului masei
- metoda combinarii liniilor
- metoda abstracta - permite utilizarea si a altor materiale decat cele vegetale
In prezent, Scoala O`HARA este reprezentata de 2 academii, la Tokio si Kobe si de
peste 100 de filiale in Japonia si cateva zeci in afara tarii (Paris, Roma, New York)
Scoala SOGETSU
- infiintarea are loc intre anii 1925-1927
- si.a propus: - scoaterea Ikebanei din cadrul Tokonoma si amplasarea ei in orice
spatiu din locuinta
- respectarea traditiei Ikebanei, dar sa ofere mai multa libertate de expresie, artistului
Pune accent pe:
- silueta mat vegetal. Asezarea materialului vegetal, a ramurilor, florilor, frunzelor a.i.
sa impresioneze silueta, din orice unghi ar fi privite
- pe langa materialul vegetal se utilizeaza si metalul, plasticul si piatra
- se regasesc 3 ramuri principale SHIN, SOE si HIKAE, la care se adauga elemente
ajutatoare (HELPERI). HIKAE este ramura cea mai scurta si se aseaza pe o directie opusa
pentru echilibrarea celorlalte 2
Cele 2 forme de buchete practicate sunt MORIBANA, NAGEIRE, fiecare cu mai multe
stiluri, in care elementele isi schimba pozitia si unghiurile de dispunere, conform cu
principiile Ikebanei (mai utilizat, stilul drept si inclinat), dar si JIYUBANA

Arta florala occidentala

- S.a dez mai intai in contextul gradinilor, pana la jum. sec.XVIII,
Reprez de buchete fl mari, voluminoase, multicolore si vase minutios lucrate
In sec. XIX se desprinde ca forma independenta decorativa apar buchetele rotunde, in care
mat veg era amplasat la aceeasi inaltime,mat veg se aseza in cercuri concentrice, intr.o
alternanta de forme si culori pt a le putea aseza la inaltimea dorita, pt tijele mai scurte se
util ``prelungitori ``.isi face apar buchetul tip ``jerba cu tije lungi``
Sf sec XIX apar schimbari esentiale:
buchetul fl castiga mult in naturalete
simetria cedeaza din ponderea sa, in favoarea asimetriei
are loc o diversitate a speciilor util ca mat auxiliar ( Asparagus, Croton, Aspidistra, Hosta …)

13
Principalele elemente prin care se distinge buchetul occidental pana astazi sunt:
Lejeritatea buchetului
Spatierea florilor
Expunerea tijelor fl
Curbarea discreta a acestora

Buchetul rotund
Compoz fl elaborata, in care se acorda mai putina importanta cresterii naturale a plantei,
dominant fiind aspectul decorativ creat de florist
Se impune o ordine simetrica in forma, contur si aleg si distrib culorilor
Poate avea forma: plata sau bombata
Pozitionarea mat veg poate fi spatiata sau nespatiata
Particularitatile buchetului rotund decorativ:
simetria t sa fie perfecta
Se cauta realiz de contraste (flori, culori)
Se asociaza flori cu corole sau inflores diferite ca volum si forma
Monotonia asezarii regulate a fl e ``rupta`` de adaugarea de frz, butoni fl sau fl suple care
sa depaseasca nivelul masei buchet
Executarea se inc din centrul sau de la varf, catre periferie sau baza compozitiei
Fixarea florilor in pozitia corecta si definitiva inainte de a aseza urmatorul rand
Insarmarea tijelor daca este cazul
Uneori, la buchetul spatiat, pe masura construirii buchetului este nevoie de muschi vegetal,
frz…
Conturarea buchetului se realiz cu frunze variate, graminee, fl mai vaporoase
La finaliz buchet se adauga pt a masca tijele, cornet de hartie…

Buchetul rotund natural

Particularitati:
Se bazeaza mai mult pe tinuta naturala a fl
Simetria este mm sau mp pronuntata,
Nu are la baza o repartizare absolut simetrica ci se baz mm pe ``placut ochiului``
Se inspira din natura
Speciile alese t sa fie cat mai apropiate de natura
Tijele lungi si suple nu t reduse prea mult pt a se pierde caracterul natural
Se util des ca buchete de nunta, dar si alte evenim si fara o ocazie speciala

Buchetul frontal
Este un buchet vertical, cu aspect natural, nu omogen
La a tip de buchet t sa existe o unitate de contraste
Tijele fl au lungimi diferite si se aseaza a.i. conturul general sa fie de cele mm ori oval
Florile nu mai au o asezare strict simetrica, simetria pura nu mai exista, ci apare mm sau mp
pronuntata
14
Poate sa cuprinda de la cateva flori pana la fr multe, aparent fara nici o regula, de la simplu
si modest la elegant si voluminos
Tijele se incruciseaza la baza, asigurand volumul
Caracteristici:
- necesita un mat veg de baza
- florile nu t sa depaseasca conturul fundalului
- tijele pot fi drepte dar se prefera cele cu curburi naturale
- florile mai voluminoase si grele vor ocupa centrul si baza buchetului, iar cele mai
suple, bobocii si mat veg auxil., varful si conturul
Principiile compozitiilor florale occidentale
Proportiile, dimensiuni si echilibre
Simetria si asimetria
Cantitate si volum
Armonia culorilor
Alte reguli:
Fiecare fl sa fie pozitionata a.i sa fie vizibila
Tijarea sa fie o exceptie
Sa se asig o buna stabilitate compozitiei
Tijele sa nu se incruciseze
Florile + vasul + ambientul = tot unitar
Cele 9 perfectiuni ale unei flori taiate
Forma deosebita
Culoare interesanta
Sa fie mare
Durabila
Parfumata
Sa r la manipulare
Port elegant
Frunzis frumos
Tije lungi si rigide
Simbolurile florilor in arta florala occidentala
Rosa
Clematis
Bujor Anemona
Caldarusa Busuioc
Frezia Hortensia
Narcisa Veronica
Crinul alb

Aranjamente moderne
- se bazeaza pe silueta plantelor
15
Aranjamentul liniar:
- linia compozitiei este data, fie de silueta tijelor cu personalitate, pe care floristul le
pune in evidenta, fie de diferite artificii, pe care floristul le utilizeaza atunci cand acestea nu
au personalitate, pastrand o aparenta naturala
Caracteristici:
- trebuie sa se distinga liniile directoare in jurul carora se construieste compozitia
- florile t indreptate sensibil in aceeasi directie
- t asezate cat mai natural ca si cum ar fi inca fixate pe planta
- dispunerea florilor in mai multe planuri
- se recomanda sa se respecte fata florilor si a frunzelor
- florile trebuie sa para ca converg (tintesc) spre acelasi punct
- asimetria este mai accentuata
- cel mai adesea forma compozitiei este de S sau L
- poate fi simplu sau ``incarcat``

Tipuri de aranjamente speciale

Aranjamentul orizontal
- se executa intr.un vas scund
- se utilizeaza frecvent, pt fixarea materialului vegetal, suport din burete
- se utilizeaza atat flori considerate pretentioase, cat si mai putin pretentioase
- dineuri, mese festive, masa prezidiu, decorarea locuintelor pt un eveniment
Aranjamentul cascada
- cel mai adesea se utilizeaza flori, frunze, lastari al caror tije sunt pendente in
mod natural, la care se adauga si flori cu tije mai scurte si chiar rigide
- se poate executa direct in vas sau in mana si se leaga inainte de asezare
- se amplaseaza de obicei, pe un piedestal sau pe o piesa de mobilier mai inalta
- are tendinta de natural si nu aerul ca este construit
- este elegant si potrivit si pt mirese
Aranjamentul ``in picioare``
- materialul vegetal se sprijina pe tulpinile si tijele proprii
- predomina ramurile cu sau fara flori, iar dintre flori, cele cu tije viguroase, rigide,
care se pot sustine, fara interventii ajutatoare
- se utilizeaza vase joase, iar materialul vegetal se fixeaza de peretii vasului
- amplasare – direct la nivelul solului, asigurand un decor special, inedit
Aranjamentul ``paralel``
- este o creatie mai aparte, care iese in evidenta prin asezarea paralela a florilor
- in general se utilizeaza flori cu tije zvelte, viguroase
- pentru a capta atentia se utilizeaza vase joase si amplasarea in spatii cat mai vizibile
- se utilizeaza buretele vegetal
Aranjamentul mural
- majoritatea acestor buchete se realizeaza din material vegetal uscat, eventual
combinate cu frunze verzi care se mentin proaspete pe o perioada mai lunga de timp sau
16
chiar din flori sau alte materiale vegetale auxiliare proaspete, dar care isi vor pastra
calitatile decorative, in cadrul buchetului si dupa uscare
- se fixeaza, se atarna sau se agata intr.o pozitie cat mai favorabila
- poate fi reprezentat si doar de material vegetal proaspat asezat in recipienti din
sticla sau material plastic care retin apa, mascati de cosulete sau vase metalice
Zodiac al florilor si al culorilor
Anemona – rosu – berbec
Myosotis – turcoaz – taur
Convallaria – gri – gemeni
Magnolia – alb si verde – rac
Callendula – orange – leu
Lavandulla – galben – fecioara
Lillium – roz si bleu – balanta
Orhidee – rosu rubiniu – scorpion
Dianthus – violet – sagetator
Papaver – alb, negru, bleu – capricorn
Gentiana – albastru – varsator
Gardenia – albastru, verde – pesti
Traditii florale
Vasele
Concepte diferite
Reguli in alegerea vaselor:
- sa fie practice
- sa se manipuleze usor
- fara ornamente
- sa nu atraga atentia in defavoarea materialului vegetal
- sa ofere materialului vegetal rezerva suficienta de apa
- sa fie stabile
- sa poata fi curatate cu usurinta, in interior
Se pot clasifica in:
- vase luxoase
- vase accesoriu - fara functie estetica particulara
- vase gospodaresti - cu tinuta estetica
Sugestii de utilizare a florilor in diferite ocazii
Pt nou- nascuti
Pt domnisoare
Aniversari jubiliare
Diverse sarbatori
Vizitarea unui bolnav
Pregatirea casei pt oaspeti
In vizita
Funerarii
17
Notiuni despre culori
Definitia culorii
Spectrul luminos cuprinde 6 culori de baza
Efectul culorilor de baza
Culori acromatice
Culori secundare
Tonalitati si nuante
Saturatia
Cromatismul
Tipuri de combinatii:
- monocromatice
- analoage
- complementare
- triadice
Perceptia culorilor in functie de:
- intensitatea luminii
- varsta si problemele medicale
- culoarea ochilor
- Simbolic – culorile pot fi: - calde, active, deschise, stenice (rosu, galben, oranj)
- reci, astenice, pasive (verde, albastrul, violet)

Efectul si simbolul culorilor

Rosul – simbolizeaza culoarea dragostei si pasiunii, a victoriei vietii
Galben – bogatie, fericire si splendoare
Violet – culoare magica, - lux, maretie, prietenie, integritate
Albastru – simbolul infinitului, al increderii dar si al tristetii
Verde – bogatie si speranta, da impresia de calm si odihna
Albul – puritate, nevinovatie
Orange – putere dar si vanitate. Radiaza multa caldura si fericire
Negrul – simbolul durerii, al doliului

Utilizarea culorilor in aranjamentele florale

Compozitii: - unicolore
- bicolore
- policolore

Materialul vegetal uscat

Obtinere: - uscare naturala
- uscare artificiala
Avantaje: - se poate pastra o perioada indelungata de timp
- se pot utiliza atat sp cultivate, cat si din flora spontana
Se recomanda: - pt spatiile intunecoase, uscate si grad mare de poluare
18
Se impart in 4 categorii:
- sp de la care se usuca florile sau inflorescentele
- sp de la care se usuca lastarii cu frunze
- sp de la care se usuca lastarii cu fructe sau fructele
- graminee (se usuca tija florala cu spicele)
Recoltarea
Spatiile destinate uscarii
Uscarea naturala prin: - expunerea la aer
3 variante: - uscarea prin suspendarea cu varful in jos
- uscarea in vase fara apa cu varful in sus
- uscarea in pozitie orizontala
- presare
Uscarea artificiala
- cu aj desicantilor
- se util la sp sensibile la degradarea petalelor
- cu aj curentilor de aer cald
Materialul vegetal poate fi conservat si prin:
- glicerinare
- cristalizare
Alte operatii:
- colorare
- decolorare
- corodare
- lacuire artificiala

REZUMAT:
Aranjarea florilor în buchete este o artă foarte veche cu rădăcini în cele mai îndepărtate
timpuri. În fața unei cereri tot mai mari aranjarea florilor în buchete și alte tipuri de
aranjamente întrunește azi însușirile unei adevărate industrii.
Alegerea speciei potrivite pentru o anumită ocazie sau realizarea corectă a unui buchet
constituie o artă, care presupune pe lângă noţiuni generale de estetică, cunoştinţe
aprofundate despre înșuşirile şi semnificaţia florilor, armonia şi semnificaţia culorilor.
Pentru ocaziile festive cele mai potrivite sunt buchetele mari, alcătuite dintr-o singură
specie sau un număr restrâns de specii, din aceeaşi grupă de caracter, cu flori unicolore sau
bicolore, care să exprime distincţie şi convenţionalitate.
Momentele sau evenimentele din viaţa privată pot fi marcate prin buchete sau
aranjamente specifice care exprimă sentimentele pe care dorim să le transmitem în astfel
de ocazii. Astfel, se pot realiza buchete specifice pentru nașterea unui bebeluș, buchete
pentru botez, buchete de nuntă, buchete pentru aniversări, buchete pentru înmormântări
și comemorări, etc.

19
Aşezate în vas sau dispuse în aranjamente florale, florile tăiate imprimă un aer de eleganţă
şi distincţie interioarelor și ele sunt nelipsite și de la manifestările oficiale (simpozioane,
recepții, etc.).
Pentru decorul interioarelor se pot folosi și plante întregi, dispuse solitar în recipienți
individuali sau asociate în diferite tipuri de vase, ținând cont, pe lângă regulile privitoare la
încadrarea în armonia spațiului respectiv, de exigențele plantelor în raport cu factorii de
mediu.

Alegerea și asocierea corectă a culorilor este de foarte mare importanță pentru ca florile
oferite să-și îndeplinească rolul de mesager al sentimentelor pe care vrem să le transmitem.
Se cunosc șase culori de bază (cromatice) – violet, albastru, verde, galben, oranj, roșu –
dispuse pe o scală cu lungimea de undă cuprinsă între 390 și 800 nm.
Amestecarea, două câte două, a culorilor de bază dă naştere la 6 culori secundare
(adiacente): roşu–portocaliu, roşu–violet, albastru–violet, albastru–verzui, verde–gălbui,
galben–portocaliu.
Pe lângă acestea se întâlnesc și 3 culori acromatice – alb, negru şi gri – rezultate din
suprapunerea celor 6 culori de bază (albul), absenţa totală a culorilor de bază (negrul)
suprapunerea sau absenţa parţială a culorilor de bază, respectiv, amestecarea albului cu
negrul (griul).
Ca efect sentimental, galbenul, oranjul și roșul sunt considerate culori calde (stenice,
active), asociate cu soarele şi focul ca surse de căldură fizică şi umană iar violetul, albastrul
și verdele sunt considerate culori reci (astenice, pasive) ce sugerează putere, raţiune, linişte,
reţinere, maturitate dar şi speranţă.
Din punct de vedere al intensității, culorile pot fi saturate (intense, vii sau tari), în cadrul
cărora albul se regăseşte în mică măsură (roşu, galben, albastru, violet, portocaliu, verde)
şi nesaturate (slabe, pale), în cadrul cărora albul se regăseşte într-o măsura apreciabilă
(roz, bleu).
Fiecare culoare, poate avea mai multe semnificaţii iar asocierea corectă a acestora în
cadrul aranjamentelor florale are o contribuție majoră în exprimarea gândurilor sau
sentimentelor pe care dorim să le transmitem.
În funcţie de asocierea culorilor, buchetele pot fi unicolore, bicolore sau multicolore.
Aranjamentele florale moderne sunt mai puţin stricte în privinţa modului de asociere a
culorilor, permițând contraste mai puternice şi o mai mare libertate a modului de dispunere
a acestora.
Vasele constituie parte integrantă a aranjamentelor florale alcătuind împreună cu
materialul vegetal o combinaţie unitară și armonioasă; ele asigură nevoia de apă a
materialului vegetal, reprezentând suportul care susţine orice tip de aranjament floral.
În aranjamentele florale orientale vasul poate fi purtătorul unui mesaj separat de materialul
vegetal în raport cu forma, decoraţiunile şi materialul din care este confecţionat în timp ce
în aranjamentele florale occidentale vasul nu transmite un mesaj separat de materialul
vegetal fiind subordonat acestuia.
Cele mai utilizate materiale pentru confecţionarea vaselor destinate aranjamentelor florale
orientale sun bronzul, bambusul, glicina, salcia, papura, ceramica şi porţelanul.

20
În aranjamentele florale occidentale, vasul, prin tot ce-i aparţine: formă, culoare, mărime,
trebuie să completeze materialul vegetal; fără a-i diminua din importanţă putem spune că, în
aranjamentele florale occidentale vasul este făcut pentru flori şi nu invers.
Vasele simple, modeste, fără ornamentaţii sau cu ornamentaţii puţine şi discrete sunt
potrivite pentru majoritatea tipurilor de aranjamente florale în timp ce vasele cu forme
şocante,
ornamentate prea bogat, colorate strident şi cu luciu puternic pun în umbră materialul
vegetal.
Accesoriile utilizate în realizarea aranjamentelor florale sunt reprezentate de materialele
decorative şi materialele de fixare, ele fiind specifice doar anumitor tipuri de aranjamente
florale, din care fac parte integrantă.
Materialele decorative sunt reprezentate de panglici, şnururi, lumânări, figurine, pietricele,
mărgele, hârtie creponată, tul, folie de celofan sau aluminiu, plasa de yută, plasa de sizal,
sârme, nuiele.
Materialele de fixare au rolul de a permite fixarea materialului vegetal şi ele sunt specifice
aranjamentelor florale realizate în vase.
Cele mai cunoscute materiale de fixare sunt kenzanul, shippo-ul şi pârghiile din lemn în
cazul aranjamentelor florale orientale şi de buretele floral, bila de muşchi vegetal, bila de
plasă de sârmă şi pietrişul în cazul aranjamentelor florale occidentale
Materialele de ambalaj au rolul, în primul rând, de a proteja aranjamentele florale în
timpul transportului. Ele pot spori însă efectul decorativ al aranjamentului floral caz în care
nu mai este necesară îndepărtarea lor.
Cele mai cunoscute materiale de ambalaj sunt celofanul, hârtia de mătase, cutiile de carton,
plasele din fibre plastice, folia de aluminiu.
Pe lângă accesoriile care constituie parte integrantă a aranjamentelor florale se mai cunosc
şi accesorii care doar servesc la realizarea acestora.

Materialul vegetal destinat utilizării în aranjamentele florale poate fi verde sau uscat.
Materialul vegetal verde este reprezentat, în principal, de flori, frunze și fructe.
Florile au o prezenţă dominantă în cadrul aranjamentelor florale occidentale şi dominantă,
medie sau slabă, în cadrul aranjamentelor florale orientale.
Recoltarea florilor se face la momente diferite de deschidere, în funcţie de specie, fiecare
dintre specii având un moment optim de recoltare.
Elementele de care se ține seama la asocierea florilor în buchete și alte tipuri de
aranjamente florale sunt: caracterul sau gradul de dominanţă al florilor; perioada de
înflorire şi durata înfloririi; textura florilor; parfumul florilor.
În privința grupei de caracter florile sunt încadrate în trei grupe: flori cu caracter puternic
dominant; flori cu caracter mediu dominant; flori cu caracter slab dominant. Înainte de
utilizarea în aranjamentele florale, florile tăiate se supun următoarelor tratamente:
prerăcirea florilor tăiate; eliminarea frunzelor bazale şi a o parte din frunzele de pe restul
tulpinii; eliminarea spinilor; împrospătarea tăieturii bazale; flambarea sau opărirea bazei
tulpinilor; introducerea bazei tijelor sau tulpinilor în apă caldă; zdrobirea sau despicarea
bazei tulpinilor; eliminarea vârfului inflorescenţelor; eliminarea staminelor; curbarea
tijelor sau tulpinilor florale; tijarea tulpinilor sau tijelor florale.

21
Frunzele, atât cele proprii ale florilor cât și cele aparţinând altor specii (cunoscute sub
numele de verdeaţă), completează în mod plăcut florile în orice tip de buchet sau aranjament
floral. Ele au ca efect umplerea spaţiului dintre flori, asigurarea bazei sau a echilibrului
aranjamentului, accentuarea unor caracteristici ale florilor.
Fructele se folosesc cu precădere în aranjamentele florale care simbolizează anotimpurile
de toamnă şi iarnă. Materialul vegetal uscat se obţine prin uscarea naturală sau artificială
a materialului vegetal verde provenit de la specii care au capacitatea de a-și conserva
calitățile decorative o perioadă îndelungată în urma uscării. Uscarea materialului vegetal
se face atât natural, prin expunerea la aer, cât și prin presare sau cu
ajutorul desicanţilor.

Spațiul oriental este considerat leagănul artei florale din timpuri foarte străvechi, orientalii
văzând în fiecare floare şi în fiecare element al naturii o întreagă filozofie; din acest motiv
se spune că arta florală orientală este caracterizată printr-un puternic simbolism şi o
strânsă legătură cu natura.
Forma cea mai desăvârşită a artei florale orientale se regăseşte în aranjamentele florale
japoneze – Ikebana.
Principiile artei florale orientale sunt: perfecţiunea lineară; triunghiul Cer–Om–Pământ;
asimetria; simplitatea şi modestia; reprezentarea scurgerii timpului şi a succesiunii
anotimpurilor.
Perfecţiunea lineară este principiul care izvorăşte din înţelegerea creşterii naturale a
plantelor, din dragostea şi respectul omului oriental pentru natură şi Creatorul ei. Fiecare
aranjament floral oriental se distinge printr-o linie perfectă, predominantă în faţa culorii,
mai mult sau mai puţin sinuoasă, aşa cum de altfel, ea poate fi observată și în natură.
Triunghiul Cer–Om–Pămînt reflectă conştiinţa omului oriental asupra locului care îi revine
în cadrul ordinii stabilite de Creator, faptul că a fost aşezat de Creator între Cer şi Pământ,
ca cea mai importantă creaţie a Sa. În filozofia japoneză cele trei elemente – Cerul, Omul și
Pământul sunt elementele cheie ale Universului.
Asimetria este, în filozofia japoneză, singura în măsură să sugereze vastitatea şi diversitatea
formelor întâlnite în natură și, de aceea, ea trebuie redată în orice tip de aranjament floral,
fiind considerată o sursă inepuizabilă de frumusețe.
Simplitatea şi modestia sunt însușiri specifice omului oriental și ele trebuie să se regăsească
și în aranjamentele florale.
Reprezentarea scurgerii timpului şi a succesiunii anotimpurilor. Este principiul care impune
ca aranjamentele florale orientale, cu excepția celor moderne, aparţinând stilurilor libere,
să fie executate numai cu flori naturale, existente în sezonul respectiv. Aceste anotimpuri
sugerează, de altfel, şi etapele prin care trece omul în viaţă.
Cele mai cunoscute şi apreciate şcoli care au promovat și promovează aranjamentele florale
Ikebana sunt școlile Ikenobo, Ohara şi Sogetsu.
Şcoala Ikenobo datează din secolul al VI-lea, fiind cunoscută și sub numele de şcoala „marii
tradiţii”. Întemeietorul ei a fost călugărul Ono no Imoko, stareţul templului Rokkaku-do din
Kyot cunoscut sub numele de Senmu Ikenobo.
Şcoala Ohara a fost întemeiată în anul 1895 de Unshin Ohara și este cunoscută şi sub
numele de şcoala „universalităţii formei”; este prima școală care impune kenzanul ca
material de fixare a elementelor vegetale.
22
Şcoala Sogetsu este întemeieată în perioada 1925–1927 și promovează o libertate mai mare
de exprimare a celor 3 stiluri pe care le practică, Moribana, Nageire şi Jiyubana,
aranjamentele acestei școli fiind renumite şi prin frumuseţea deosebită a liniilor, redate atât
cu elemente vegetale cât şi nevegetale.
De-a lungul istoriei s-au consacrat următoarele stiluri de aranjamente florale Ikebana:
Rikka, Chabana, Nageire, Shoka (Seika), Moribana, Heika și Jiyubana.
Aranjamentele RIKKA apar pentru prima dată în secolul al XVI-lea, în cadrul şcolii
Ikenobo, ca aranjamente cu o profundă încărcătură religioasă, fiind destinate în
exclusivitate templelor budhiste.
Mai târziu, sub sigla școlii Sogetsu, aranjamentele florale în stil Rikka pierd din semnificația
exclusiv religioasă și sunt întâlnite şi în cadrul locuinţelor nobililor, într-o nişă specială
numită alcove (Tokonoma) pentru ca azi să fie prezente în toate spaţiile, publice sau
particulare.
Aranjamentele (buchetele) CHABANA sunt promovate pentru prima dată în secolul al
XVI lea de școala Ikenobo, din dorința de a evidenția atmosfera specifică ceremonialul
oriental de servire a ceaiului.
Aranjamentele NAGEIRE apar spre sfârşitul secolului al XVI-lea fiind promovate de școala
Ikenobo sub forma unor buchete simple, realizate dintr-un număr restrâns de elemente
vegetal de sezon şi aşezate liber în vase înalte. Sunt primele aranjamente care consacră
obligativitatea treiunghiului Cer-Om-Pământ
Aranjamentele SHOKA (SEIKA) sunt promovate tot de școala Ikenobo și apar la sfârşitul
secolului al XVIII-lea din combinarea stilurilor Rikka şi Nageire.
Aranjamentele MORIBANA, cunoscute și sub numele de Ikebana modernă, apar ca rezultat
al pătrunderii influenţei occidentale în spaţiul japonez, fiind lansate în secolul XIX de
şcoala Ohara.
Aranjamentele HEIKA sunt derivate ale stilului Nageire fiind promovate de școala Ohara.
Principiile de aranjare a florilor sunt similare celor utilizate în stilul Moribana, cu
deosebirea că se folosesc vase înalte şi înguste.
Aranjamentele JIYUBANA reprezintă stilul modern al aranjamentelor florale orientale, în
care se accentuează aspectul decorativ și libertatea de expresie a artistului, fiind promovate
de toate şcolile.

Spre deosebire de aranjamentele florale orientale, aranjamentele florale occidentale se

caracterizează prin bogăţia şi varietatea materialului vegetal şi a culorilor, cele mai
răspândite fiind buchetele și abia apoi aranjamentele în vase.
Principiile care stau la baza aranjamentelor florale occidentale sunt: unitatea; respectarea
proporţiilor; accentul şi dominanţa; simetria sau asimetria; echilibrul.
Elementele specifice aranjamentelor florale occidentale sunt: forma; mărimea; textura;
aspectul cromatic.
Buchetele realizate din material vegetal proaspăt pot fi rotunde (circulare sau multifaţetate)
şi frontale (unifaţetate). În funcție de evenimentul pentru care sunt realizate, buchetele pot
fi: buchete pentru nou-născuţi, buchete de botez, buchete de nuntă, buchete pentru
aniversări, buchete pentru recepţii, buchete funerare şi comemorative. Buchetele rotunde
sunt poate cele mai răspândite, fiind potrivit pentru aproape toate ocaziile; ele se

23
încadrează în forme relativ geometrice, cele mai frecvente fiind formele globuloase, conice,
discoidale, tronconice.
Buchetele frontale sunt expuse privirii doar din faţă, motiv pentru care sunt cunoscute şi sub
numele de buchete unifaţetate.
Buchetele şi aranjamentele de nuntă sunt reprezentate, în principal, de buchetul miresei şi al
naşei. Pe lângă acestea, în cadrul buchetelor și aranjamentelor de nuntă se mai întâlnesc și
coroniţa miresei, cocardele mirelui, naşului şi ale nuntaşilor, lumânările de nuntă,
coroniţele şi buchetele domnişoarelor de onoare, buchetele de felicitare pentru părinţi,
aranjamentele pentru decorul bisericii, maşinilor şi al sălilor de festivităţi.
Buchetele şi aranjamentele de botez sunt reprezentate de lumânarea de botez, ghirlanda
pentru cristelniţă și aranjamentele pentru decorul sălii de festivităţi.
Buchetele funerare şi comemorative sunt reprezentate de coroane, jerbe şi buchete de doliu.
Aranjamentele florale occidentale realizate în vase se caracterizează prin bogăţia şi
varietatea materialului vegetal şi a culorilor, stilurile de realizare fiind: stilul decorativ,
stilul vegetative (natural), stilul liniar-grafic, stilul liniar-decorativ şi stilul paralel.
Buchetele și aranjamentele din flori uscate sunt preferate în spaţiile uscate, răcoroase,
întunecoase sau cu grad mare de poluare, cele mai cunoscute tipuri fiind: buchetele,
coşurile şi alte tipuri de vase decoraţiunile pentru perete, conurile şi globurile.
În realizarea aranjamentelor florale cu plante întregi se tine seama, în principal, exigenţele
plantelor faţă de factorii de mediu, mărimea plantelor şi de principiile estetice valabile şi în
cazul aranjamentelor realizate din material vegetal tăiat.

24